Modernism 1106

Testament - Tudor Arghezi

In literatura romana, modernismul, ca doctrina estetica

promovata in perioada interbelica, se concretizeaza in planul
literaturii prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii
de creatie. Una dintre creatiile reprezentative pentru modernism
este Testament, (1927), volum aparut in plina maturitate
creatoare, la 47 de ani.
R1. A. Principalele elemente moderniste din creatia
arghezeniana sunt date prin adoptarea esteticii uratului, adica
folosirea cuvintelor nepoetice atat din universul taranesc, cat si din
universul mahalalei, prin innoirea limbajului poetic, avand in
vedere existenta unor termeni religiosi, populari, acestia
dobandind valente estetice pentru a asigura o extraordinara
concretizare a imaginilor si o largire a zonelor explorate. Conceptia
lui Arghezi despre menirea poeziei este un alt element modernist.
Acesta trebuie sa exprime framantarile poetului, osciland intre
stari contradictorii, fiind deopotriva rezultatul inspiratiei si al
mestesugului, al trudei poetice de a-i valorifica forma pastrandu-i
continutul.
Si in privinta prozodiei se incalca regulile clasice, in sensul ca
in Testament se cultiva o combinatie a celor traditionale cu cele
moderne: strofe inegale ca versuri, masura invariabila, combinarea
diverselor tipuri de rima, ritmul interior. La acestea se adauga o
sintaxa si o topica poetica atipice.
R2. In opinia mea, avand in vedere caracterul de arta poetica
moderna, tema acestei poezii e reprezentata de conceptia poetului
despre menirea artei si a creatorului ca depozitar al experientei
inaintasilor de la care preia valorile morale si intelepciunea, lasand
posteritatii un nume adunat pe-o carte. Ca singura lui avere,
cartea a aparut din eforturile si suferinta inaintasilor care s-au
metamorfozat in poezie. Motiv si simbol central, cartea reprezinta o
treapta pentru ascensiunea spirituala a urmasilor si, totodata, un
hrisov al celor ce au trait inaintea acestora.
O prima idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume se
desprinde din faptul ca mostenirea lasata urmasilor cartea, deci
poezia exprima cultul pentru stramosi si oglindeste in forma cea
mai aleasa spiritualitatea unui popor. In acelasi timp, poezia e un
proces de purificare a cuvintelor si de transformare a realului in
imagini artistice deosebite, uratul devenind sursa a frumosului
(estetica uratului).
O a doua idee relevanta o reprezinta faptul ca orice creator, ca
un adevarat demiurg, are forta necesara de a aduna limbajul si
fondul sufletesc al inaintasilor in cuvinte potrivite, de a schimba
uneltele muncii fizice (sapa si brazda), in cele ale muncii
intelectuale (condeiul si calimara). Prin puterea si superioritatea
sa, poetul va imbina in mod fericit inspiratia si mestesugul, dand la
iveala stradania artistului de a crea marea arta, realizand astfel
marea sa menire.
R3. Titlul releva ideea ca testamentul, ca act oficial lasat de
poet, inseamna opera sa literara lasata ca mostenire urmasilor.
Aceasta mostenire cartea (cuvant polisemantic, avand aici
sensurile de civilizatie, cultura, poezie) inseamna, totodata,
legatura nu numai materiala, ci si spirituala dintre generatii, din
care decurge responsabilitatea urmasilor fata de aceasta
mostenire, deoaarece orice carte instituie un cult al stramosilor,
fiind forma cea mai inalta si mai rezistenta de oglindire a vietii si a
spiritualitatii unui popor.
Incipitul, reprezentat de primele doua versuri (Nu-ti voi lasa
drept lucruri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte)
surprinde adresarea poetului catre fiul sau caruia ii lasa mostenire
opera sa poetica, asa cum strabunii au lasat textele sacre,
obiceiurile, traditiile, dar si amintirea unor lovituri ale istoriei. Intre
cei doi termeni care incheie versurile (moarte/carte) se stabileste o
opozitie, in sensul ca in timp ce fiinta poetului se va intoarce in
pamant, opera sa va dainui in timp.
Finalul, reprezentat de ultima strofa, este esential pentru
intelegerea crezului artistic arghezian. Poezia este o imbinare intre
slava de foc, reprezentand cuvantul spontan, inspiratia, si slava
faurita, reprezentand cuvantul ales cu truda, cu migala, iar cartea
este dorul pe care autorul (Robul) i-l ofera cititorului (Domnul),
care o citeste ca aceasta il reprezinta deopotriva pe poet si pe cei
de dinaintea sa.
Simbolul central al poeziei este cartea. Aceasta reprezinta
ideea de cunoastere a trecutului si a nedreptatilor vietii suferite
de stramosi. Fiind o treapta de cunoastere a istoriei, este,
totodata, testamentul poetului, simbolizand opera sa poetica lasata
mostenire urmasilor. Pentru ca urmeaza sa isi descopere propria
identitate, cartea devine hrisov, acel document care va servi in
acest scop. Cartea contine cuvinte potrivite de poet si reprezinta
rezultatul stradaniei acestuia de a transfigura artistic limbajul
stramosilor, de a transfera prin cuvant realitatea cruda intr-o lume
ideala din punct de vedre artistic.
R4. In opinia mea, creatia lui Arghezi este o poezie moderna in
care tema reprezinta conceptia autorului despre menirea poeziei si
a poetului, atitudinea poetica de imbinare a slovei de foc si a
slovei faurite reprezentand esenta viziunii despre lume. Rolul
poetului este de a da cuvintelor urate forme si continuturi noi,
transformandu-le in versuri si-n icoane pentru a pastra legatura
dintre generatii. Rolul poeziei este acela de a transforma realitatea
intr-o carte, adica intr-o forma de reflectare a vietii poporului,
primind astfel dimensiuni sociale si estetice. Poezia ilustreaza
conceptia si viziunea lui Arghezi asupra existentei.
Esential pentru viziunea despre lume a lui Arghezi este punctul
sau de vedere despre rolul poetului dator sa surprinda toate
suferintele poporului pentru a le transforma in arta. Viziunea
despre lume exprimata in aceasta arta poetica are 2 coordonate
fundamentale : legatura spirituala dintre generatii si
responsabilitatea urmasilor in fata mesajului primit de la strabuni.
Imaginea artistului conturata in Testament e cea a peotului
mestesugar, care transfigureaza artistic cuvintele nepoetice pentru
a-si exprima ideile, promovand astfel estetica uratului.
In concluzie, apartinand modernismului, ca cea mai completa
arta poetica, viziunea despre lume se refera in principal la menirea
literaturii si la rolul poetului in societate. Este o arta poetica
apartinand modernismului, deoarece nu se rezuma doar la menirea
potului si a poeziei, ci trateaza si problema limbajului, a
transfigurarii socialului in estetic (estetica uratului), a raportului
dintre inspiratie si tehnica poetica, incluzand aici si prozodia
moderna, strofe cu numar inegal de versuri, masura variabila,
ritmul interior, combinarea diverselor tipuri de rima.