Competenta profesionala: interactiunea variabilelor individuale si situationale

Practica ne-a demonstrat ca productivitatea muncii nu depinde numai de

persoanele implicate nemijlocit in procesul de productie sau numai de echipamentul
tehnic utilizat ori de sistemul si factorii organizationali care actioneaza intr-o unitate
industriala. Productivitatea muncii este un vector rezultat din compunerea a doua
variabile majore: individuale si situationale.
Setul de variabile individuale participante la munca productiva definesc, de
fapt, structura bio-psiho-sociala a individului.De aici si necesitatea cunoasterii
personalului muncitor , indiferent de pozitia ocupata intr-o intreprindere.
Problema aptitudinilor si, in general,a aspectului diferential al calitatilor psihice
si fizice ale omului a devenit de o tot mai mare actualitate pe masura ce s-a accentuat
diviziunea muncii. Aptitudinile cat si gradul de dezvoltare/experienta pe care l-a atins
o persoana pot fi determinate prin mijloace psihodiagnostice; de asemenea insusirile
de personalitate, sistemele de valori, interesele si motivatiile care mobilizeaza o
persoana sa presteze o anumita activitate.
Asa cum profesiile difera intre ele si importanta variabilelor individuale
enuntate este diferita, precum si structurarea lor .
Un aport la fel de important, in desfasurarea activitatii de productie, il aduc
conditiile de munca alaturi de cele organizationale. Chiar intrunind la un nivel maxim
calitatile individuale solicitate de o anumita activitate, productivitatea muncii va fi
deficitara daca nu sunt rezolvate problemele organizatorice.
Factorii fizici de microclimat ( zgomot, iluminat, temperatura, umiditate etc.)
alaturi de sistemul de instruire si control, salarizarea si sistemul de stimulente,
compozitia echipelor de munca, relatiile de munca, sistemul de conducere constituie
variabile situationale cu impact asupra competentei profesionale si implicit a
productivitatii muncii.