Mihai Eminescu - Noaptea...

Noaptea potolit i vnt arde focul n cmin;

Dintr-un col pe-o sof ro eu n faa lui privesc,

Pn' ce mintea mi adoarme, pn' ce genele-mi clipesc;

Lumnarea-i stins-n cas... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin ntuneric te apropii surznd,

Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de var;

Pe genunchi mi ezi, iubito, braele-i mi nconjoar

Gtul... iar tu cu iubire priveti faa mea plind.

Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde, parfumate,

Tu grumazul mi-l nlnui, pe-al meu piept capul i-l culci;

-apoi ca din vis trezit, cu minue albe, dulci,

De pe fruntea mea cea trist tu dai viele-ntr-o parte.

Netezeti ncet i lene fruntea mea cea linitit

i gndind c dorm, ireato, apei gura ta de foc

Pe-ai mei ochi nchii ca somnul i pe frunte-mi n mijloc

i surzi, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit.

O! desmiard, pn' ce fruntea-mi este neted i lin,

O! desmiard, pn-eti jun ca lumina cea din soare,

Pn-eti clar ca o rou, pn-eti dulce ca o floare,

Pn' nu-i faa mea zbrcit, pn' nu-i inima btrn.