Professional Documents
Culture Documents
Anul IV
AUDITUL DE MEDIU
Auditul -in general-este o metodologie care permite evaluarea unei situatii in raport
cu o situatie de referinta. Auditul de mediu, sau eco-auditul, este, in acest context,
un instrument de gestiune cu ajutorul caruia se stabileste performanta masurilor
aplicate pentru protectia mediului.
Auditul propriu-zis este precedat de o analiza de mediu prin care se pun in evidenta
formele de impact ale activitatii economico-sociale asupra mediului.
Camera de Comert Internationala defineste auditul de mediu ca fiind
un instrument al managementului care consta intr-o evaluare sistematica,
documentata, periodica si obiectiva a modului in care functioneaza structurile
organizatorice cu atributii in managementul mediului, precum si a echipamentului
ecologic, in scopul salvgardarii mediului, facilitand pentru aceasta controlul
managerial asupra diferitelor practici si estimarea masurii in care se incadeaza in
politica ecologica a intreprinderii si in legislatia in domeniu.
-emisii atmosferice;
-evacuarea apelor uzate;
-reziduuri de azbest ;
- evaluarea constatarilor ;
I. Etapa premergatoare
3. - in strategia de productie;
4. - in startegia de asigurare cu rezerve umane;
6. - in strategia de cercetare-dezvoltare
Paul Baker propune in anul 1992 un continut al grilelor, continut structurat pe cinci
nivele de reprezentare in care 5 este nivelul cel mai ridicat si 1 este nivelul cel mai
slab de reprezentare a fenomenelor si proceselor de mediu in efortul general al
organizatiei.-vezi exemple de grile-
Nevoile sunt acele lipsuri care se manifesta la un anumit moment dat. Aceste
lipsuri pot fi :
Factorii cei mai motivanti in cadrul unei organizatii sunt sporul de salarii si
promovarea.
Atunci cand plasam mediul inconjurator intr-un cadru de referinta etic exista
o gama larga de optiuni.
Aceste functii sunt indisolubil legate intre ele si sunt legate cu structura trofica a
biocenozei. Intr-adevar, circuitul substantelor se face cu un consum de energie,
prin lanturi si retele trofice care reprezinta mecanismul principal de autocontrol al
ecosistemului.
Energia solara incidenta pe terra este constanta solara I si are valoarea I=1,94
cal/cm2/min, valoare care variaza mult functie de latitudine, expozitie, natura
substratului, nebulozitate,etc.. Componenta spectrala se prezinta, in general, astfel :
-10% uv - l= 100-3600
adica, clorofila verde din planta absoarbe energia solara si o utilizeaza pentru a
recombina C, H, si O in hidrati de C cum ar fi celuloza, lignina, amidonul si alte
zaharuri bogate in energie. Planta poate sa le combine si cu azotati, fosfati sau
saruri de potasiu pentru a forma proteine, glucide, lipide si alte substante organice
specifice fiecarei specii.
a). Productia primara bruta (PPB) adica, toata energia asimilata de catre
plante in procesul de fotosinteza. Din aceasta energie, o parte este folosita de catre
plante pentru desfasurarea proceselor metabolice proprii cum ar fi crestere, sinteze
organice, miscare, etc. si conventional se considera ca sunt exteriorizate
prin respiratie. O alta parte a energiei este acumulata sub forma de substante
organice in celulele si tesuturile plantei si reprezinta productia primara neta. (PPN).
PPN = PPB-R
-savana : 0,8
-tundra : 0,16
-desert : 0,003
-balti : 2,0
-ocean : 0,13
Moduri de exprimare :
= 0,04 0,65
plante terestre
Rs=respiratia erbivorelor
E=PS1/Ei in care,
E= randament ecologic;
E asim. =EA/Ei
Din cele prezentate se desprind unele legitati ale fluxului de energie din eco :
Distingem de asemenea,
Circuitul apei
In ecosistemele terestre circuitul apei depinde de factorii climatici, de relief, de
compozitia si structura vegetatiei. Prin precipitatii, apa care cade asupra unui
ecosistem are destinatii diferite. Astfel, 10-25 % este interceptata de vegetatie iar
75-90 % ajunge la sol. O parte din apa ajunsa la sol se scurge superficial, o alta
parte se infiltreaza ajungand in panza de apa freatica, iar o alta parte este retinuta in
sol.
Circuitul nutrientilor
Cei mai importanti nutrienti din ecosistemele acvatice sunt N, P, Fe, Si,
Mg, Mn si Cu. Circuitul lor biogeochimic este mai intens sau mai putin intens in
functie de activitatea producatorilor si cea a descompunatorilor.
Intrarile de azot se realizeaza prin dizolvarea lui din atmosfera in apa, prin
oxizii de azot formati in atmosfera ca urmare a descarcarilor electrice,
prinscurgerile superficiale terestre (compusi amoniacali, azotati, azot organic
dizolvat sau detritus organic). Concentratia de azot in apa poate ajunge la 1 mg/l.
Fixarea azotului liber dizolvat se face in aceste ecosisteme de catre alge si de unele
bacterii facultativ anaerobe care il tansforma in azot organic. Compusii azotului
sunt utilizati in metabolism de catre algele din fitoplancton, perifiton,
microfitobentos si microfitele acvatice submerse si emerse. De aici, prin
intermediul lanturilor trofice, azotul trece in corpul animalelor. Dupa moartea
algelor, a microfitelor si a animalelor, cea mai mare parte a azotului organic intra
in circuitul bacterian iar o alta parte este transferat in sedimente. In circuitul
bacterian, azotul din aminoacizi este mineralizat de catre o serie de bacterii pana la
amoniac. Alte bacterii transforma amoniacul prin oxidare in dioxid de azot iar pe
acesta in trioxid de azot. Sub forma nitrica azotul poate fi utilizat din nou de catre
plantele acvatice si integrat in materia vie.
Natura a pus insa la dispozitie diferite mecanisme care fac posibila atenuarea
partiala a competitiei. De exemplu;
3.4.3.2. Biodiversitate
Sh = -(ni/N)*log2ni/N in care,
1. ALPINA
2. CONTINENTALA
3. PANONICA
4. PONTICA
5. STEPICA
1. rezervatie stiintifica
2. rezervatie naturala
3. parc national
4. parc natural
5. monument al naturii
6. rezervatie a biosferei
Delta Dunarii