XERXES Pomiti plangand in jalnicul alai Alintristarii. CORUL Mauzi? Auzi? Ungrozitor, pamantal farii geme, Subt pasii nostri... XERXES Morfii tanguii-i, i tanguiti gi navele persane, Cu vaslele-n trei randuri... CORUL Te urmez, Cu lacrimile intristirii mele... Regele pariseste scena urmat de Cor. 16 SOFOCLE ANTIGONA 442 i.en,PERSOANELE ANTIGONA ISMENA CREON HEMON TIRESIAS EVRYDIKE CORIFEUL, CRAINICUL UN SCLAV / CORUL: batranii Cetiii. Actiunea se desfisoara in zorii zilei, in fafa palatului lui Ocdip. Se sfarsise, in ajun, lupta pe care aheii o purtaseri impotriva Tebei. in bezna nopyii ce urmase, ei luasera fuga, infranti, Antigona iese din palat, aducand cu ea pe sora ei Ismena, ‘Améndoud sunt cuprinse de o nedeslusita ingrijorare. ANTIGONA Din tot ce-au fost ursifi si-ndure-ai lui Oedip Urmasi, Ismena, sora mea, o fi vrun chin Ce ni-I cruja-va Zeus cft zile-om mai avea? CX una-i soarta ta gi-a mea! N-au fost dureri, ‘N-au fost népagti, batjocuri nici huliri n-au fost, Ce-asupri-ne si nu fi nipadit!!.. $i azi, Ce oare-o fi porunea ce zvonitu-s-a Ca regele vestit-a-ntregului norod? Nu stii? Ce-or unelti-mpotriva celor dragi Acei ce ni-s vrijmagi? N-ai auzit nimic? ISMENA Vreo veste despre-ai nostri, Antigona, n-am: Nici bund, nici vreo veste rea, de cand pe cei in ultima parte a tagediei Ocdip-rege, le se leagi de raticirile périntelui lor orb, prelunite, lipa mori intémplate la Colonos, 9Doi frafi, ce moartea-si dat-au unul altuia, Pierdutu-i-am gi tu gi eu doar intr-o zi. De ciind ast’noapte-ostagii-ahei ? ficutu-s-aur De nevizut, eu nu mai stiu nimic: mai rau Ne fi-va nou’-acum?... Mai bine oare-o fi? ANTIGONA $tiam! $i din palat vrusei s8 mi te scot, Ca-n taing, singure, de taind-aici s& stim. ISMENA Dar ce-i? ci, pare-mi-se, mistui tu ceva... ANTIGONA. Cinstirea-ngropiciunii Creon datu-i-a Doar unuia din frafi, dar puse-opreliste La-ngropacitnea celuilalt... Eteocles Pre legi si datini fost-a ingropat, slavit Sa fie el si sub pamant gi printre morti! Dar auzit-am c& cetitii s-ar fi dat Porunci ca bietul frate-siu, Polynikes, Nu fie nici jalit, nici ingropat! Zvarlit Sa-i fie starvul, far" de lacrimi, far” ‘mormant! De pasiri cu nesat sf fie crongait!. ee 1 Bteocle gi Polinice, blestemayi de 2 Ahei (Achaioi). numele unui grup de greci Peninsulei Balcanice cAtre jumitatea mileniului cextensiune, numele grecilor angajati in expediia troian’. 80 Oedip s& piar’ unul de mana celuilalt. i venifis& se ageze in sul i al I-lea f.e.n.: pri Preabunul Creon — zice-se — gi fe-acum, $i mie — mie, da! — ast lucru-I spune-va, Cand o veni, 5-0 ste toi cari n-o stiau , C-agiri porunea lui ged de gag nui! Si cine-o va-nfrunta, oricine-o fi, strivit Cu pietre de norod va ispasi! $i-acum ‘Tis dat s-ardti din viayi-aleast c& purcezi Ori ci — de neam ai fi! — dar josnic suflet ai. . ISMENA Nefericito, vai! de lucrul st& aga, C& m-oi impotrivi, ci nu... ce-ai folosi? oa . ANTIGONA indeste-te gi fii-mi partasi-n truda mea! ant co wa ISMENA ! ce primejdii vrei si-nfrunil... Ce ginduri ai? : ANTIGONA M-&i ajuta ca lesu-i sil ridic... si-I duc... s ; ISMENA -nfrun{i oprelistea? $i st-1 ingropi &i vrea? ANTIGONA frate, frate i-i — ci-i vrea, ori nu! Ci eu, .Intmpli-se orice, nu-l Voi trida!———eEEEE—_—__ JSMENA Vai tie!-n eiuda-mpotrivirit lui Creon? ANTIGONA Dar s& mi smulg’ alor mei el n-are drept! ISMENA, Vai! Sora mea, gandeste-te la tata cum Sfargit-a viaja lui, huit surat de toll Cum ochii-si smuls-a el cu fastigi mana Iu, Cand far'delegile-si viza! Cum maicl-sa, Ce-i fost-a gi nevasti, vai, c-aga i-a fost oun streang de gat isi puse capit viei el! Cum bietii nostri fragt sfargit-au viata lor ‘Zwarlindu-si moartea unul altuia-ntr-o 2) Si-acum, o& din al nostru neam ramas-am Siu, gindeste-te ce inch ‘mai cumplit Sfarsit ne-o mai pandi, de-n ciuda legii-om Tuan Riispair puterea si poruncile regestit $i-apoi — s& nu uitim cumva! — suntem femei, $i pe barbatia-itfrunta nici e& puter! Mai tari is cei ce edrmuiesc si vrerii lor Se cade-a ne pleca, mai grele fi-vor chiar Ponuncile ce-or da! Mi ierte-ai nostri mort —_ ‘democratic, ca Atena, femelle Peace din pamiint, de vrerii celor mari ! Cel ce-ar ravni iil ms ini mai sus AL fi std-n puteri, de-a binelea-i smintit! / ANTIGONA Nici nu ji-o cer! Dar i I Ht ‘mai tarziu de-ai i fii re de ajutoru-{i m-oi lipsi! fysssemi ts BY dar ce rei! Ci eu fot mi ngrop. Mi 8 morcusuflemmpécengQihodad “mores Cel emf dg dag se $i sin vine mi vf fos C& mone : Ma lunga vreme fi-vom dragi'ca celor vi 0 ssn ten pi Ci dere : i-n ras poli lua aceste randuieli zeiesti! Gumomeniit ie apluartece -n ras le-as lua? Nici cs Pe-ale cetajii noastre legi in oa a4 eeaieieeeirat ANTIGONA E-o vorbii doar! Acafi-te de eal... Ci eu MA due gi celui drag gati-voi un mormant. vines ISMENA. i jie! Ma-nfior, la soarta-4i cand gandesc. ANTIGONA, Ci scapi-i pielea ta! De-a mea nu te-ngriji! 1 in epoca selavagistit chiar in cetliti organizate nu pateipa in vreun fell vahs publiel. Exisent® Jor se depaina in ce ae Pey al roabelor si al copilor, departe pant si de aetivitates menibrilot ‘masculini ai familici. 82ISMENA 7 rem i-1 spovedi nicicui! Dar barem gaindul nu {it Din el fi-4i taind tu... si-oi face-aga gi eu. ANTIGONA Ba spune-I cui &i vrea! Mai tare m-ai scarbi, De nu I-8i spune-n gura mare... tuturor. ISMENA ; Prea luat-ai foc! Eu doar c& mi gandesc si-nghet. ANTIGONA : Eu fac cum vreare-ar cel cui dragi vreau sé-i fiu. ISMENA _ ; De-Ai izbuti!... Dar vrei ce cu puting nu-i. ANTIGONA Incere... Cand nu voi mai putea, n-oi strui. ISMENA Ce-i peste poate nici cuvine-se-a ravni! ANTIGONA ‘Vorbeste-mi tu-n ast chip gi a mai mult, i i Jaolalta-agi fi-1 fiomint an drept! Pe mine lasi-ma jerzanie s& merg! As indura ie pons viaja-n slava si-mi sfairgese. ISMENA Te du, de vrei! ‘Ti-ifapta fapta de nebun, Dar indragita-&i fi de cei cari 9 CORUL. O! raz de soare, azi luminoasi Nicicand straluci “ai deasupra celatii Tebane, cu portile-i sapte la numa! Tu, ochi auriu al zorilor zilei, Ab, iat, deasupra izvoarelor Dirkei | Abia ristrit-ai si pus-ai pe goan Pe-ostagul cu scut lucitor si cu feluri De arme, ce-aicea venise din Argos ? ‘$i-a rupt-o la fuga de-iroptie roibit In ropot mai iute decat cum venise. CORIFEUL L-aduse pe-al nostra pimant Polynikes, Aprins si-nvrajbit de galceve; si-n fari-mi Pridalnic venit-a, asa ca vultarul Cu croncat tipos si cu aripi ca neaua De albe; in juru-i cu arme puzderii Si chivere multe cu pene in crestet, Aidoma coamei ce-o fluturd cai, i2vor in preajma cetisii Teba, Cetate in Pelopones, 85 aCORUL, La cagile noastre oprit-a, cu pliscu-i Hraparet, si porjile gapte-ale Tebei Cu lincile-i incercuit-a. Dar setea-i De singe nu-si stinse gi, iat, se-ntoarse, Si nici Hefaistos putut-a cuprinde, Cu torjele fui de rain, ocolul De tumuri, ca-n spatele ostii ahee Att zinganit-a si Ares, ci-al nostru Balaur ne-nfrant izbuti si rimand. CORIFEUL Dar Zeus mai vartos decat toate urigte Vorbirea trufagi si el cand vizut-a Pe-aceia ce-n valuri navalnie venira $i tare falosi de cum zinginird Armurile lor aurite, zvarlit-a Un trasnet pe-al tumnului crestet gi stragnic, De moarte, izbit-a pe omul acela Co gi se gitise si-si strige izbanda. CORUL (Gn ritm mai viu) Si-acela, precum un Tantalos,! cu facla-i In mand, cizu rostogol si cu zgomot, Cand taman nivalnic ca si vijelia | Tamaos: personaj din mitologia grea, pedepst de zei si sufere vegnie dé foame side sete (supliciul lui Tanta. 86 ial veseliei, Pomnise la lupta, dar nu izbandise. Tar vajnicul Ares, ce-n lupte ne este Prielnic, vrijmasilor nostri trimis-a O soarta cum ingisi pascutu-ne-au now’, ; CORIFEUL Ai lor cpitani, la numair sunt sapte,! La ponjile sapte-ale Tebei — atajia-s $i-ai nostri — lasarai acolo, prinoase Lui Zeus, armurile lor de arama. Dar doi, ce-s nascuti din aceiagi gi tata $i mam& — sirmanii! — sfasitu-s-au jalnic, Zvérlindu-i ei unul intr-altul cu lancea, CORUL Dar Dike, slavita, venil... Biruinfa! Si ea risplatit-a jertfelnica Teba, Cetatea cu multele-i care. Razboiu-i Stasi va daji-l uitérii! fn cantec slava $i-n jocuri porni- i Deals vi sin joe a ‘vom prin noapte Al Tebei pimant dudui-va sub pasi (Poarta palatului se deschide. In Pragu-i se iveste Creo Vine urmat de curten). " i tithul dramei Jui Eschil Cei sapte contra i, dezlioguit de Polnice impotriva cet mee ee hume al lui Dionysos, zeu al vijei de vie, al petrcerilor in general 87CORIFEUL jata-1 c& vine! E regele yarii, mee fel Tui Menoikeus. Ni-i nou Suipdnul cel now ce-a Zeilor vrere Nil dete fn urma-ntamplari ce 70H) Stémit-au... Dar oare in gindw-i. o¢ 0 ‘Moeni-va, de azi pe batrinii cet , ‘Si:i strdnga in mare sobor poruncit-a CREON (Gin pragul palatului citre cor) Tebani! Cetatea-au izbavit-o gins Din iy doar pe vl ev rns Seve shor ccc stiu cit seaunl regese ‘Al lui Laios voi totdeauna Lagi slavit Cit art Oedip,iarcind a posat Ramas-afi credinciosi si alor lui pena r Si cAnd feciorii lui pierit-au amandoi, « Doar intr-o 7i, cand ei, Tovindu-se-nt es Cu braul lor s-au clistpit, asupra-mi ‘ $i scaunul regesc al celor ce-au pierit Sia cetati-obliduire-n Locul lor, geal vee Cas doar de-un singe eu cu ei! Dar pi we ae ‘Afirmatia presupune c& dup’ Ocdip si inaintea Iui Creon, Teba af fi fos frm eee doi frat in fapt, in eee din Oedip-rege, Ecos? 3 A 7 . nice nor, motiv pentra + Polinice ne sunt infigati ca minori, motiv pes SrGteon ncaltate de saa apropit Pe om cum stie-a carmui cetatea lui $i legile cum se pricepe-a manui, Nu poti citi ce-i zace-n suflet si in gand. Migel I-am socotit si-I socotese migel Pe cel se fur’ de chibzuiali-o cfirmui Cetatea lui, ci tot mereu cu frica-n san, El lesne-si pune gurii lui zvor. Ma uit Cu scérba 1a un om ce mai presus gi-a pus Prietenii decat el tara-si va fi pus. M-auda Zeus, ce stie totl... Eu de-ag vedea Primejdia pandind pe-ai mei supusi, nicicum N-ag pune gurii mele frau si n-as avea Prieten pe un om ce firii-mi un vrajmas Lar fi, clci stiu ci-n izbavirea piri doar Pe-a noastri-o vom gisi!... Cand spornic navile-fi Plutesc, prieteni buni in jurul tu se strang. Eccrezul meu! $i dus de el, eu sus, mai sus Cetatea noastri-oi indlfa. Cat despre ei, Feciorii lui Oedip, cetajii-i poruncii Asa: Eteocles, ce pentru ea luptind Viteaz, pieri cu lancea-n mini, licas de veci Avea-va in mormant. Cum vrednicilor morti Prinoase li se-adue si sub pamant, aga ¢ familiar seriitorilor gi ganditorilor din Atena sec. al V-lea. Ea a si citim o pilda, intr-o celebra cuvantare a lui Pericle, aga curn se in Tucidide: “Credinga mea e c¥ un stat prosper in totalul situ este de ¥ mare folos peatru particular decit acela fn care cetijenii fn pane sunt if, dae statu, ca integ, se prabuseste”:Aduci-i-se lui!... Cat despre frate-sau, Polynikes, ce ni se-ntoarse din surghiun Urzind in gand ca jara-i din strimogi el praf Si-si facd si parjol, cum gi pe-ai neamului Sau zei, si setea-n singele-alor sti ravnind A-§i potoli si a-i robi, cetajii-ntregi Poruncé-i dau: s nu-l ageze in mormant! Si n-aiba lécrimi pentru el! $i zdrumicat ‘Siui fie starvul lui de pastri gi de cdini! ! Stii fie groaza si-l si vezi! Migeilor Eu slava n-am si dau cum da-voi celor drepti. Dar cel ce firii-mi vrednic slujitor i-a fost, Slavit va fi — gi mort! — cum viu l-am fost slavit. CORIFEUL (01 Creon, fiu al lui Menoikeus, fie-aga! 1 gi pentru cei ce tara-ti indrigesc, Si pentru-ai ei vrdiimasi. Poti da ce lege vrei, $i pentru-Ai morfi si celor vii, doar esti stipan! ‘(CREON ‘Si-acum vegheati poruncile-mi plinite-a-mi fi! CORIFEUL Pe un mai tanuir s4-1 inearci cu aste griji! 1 Vechimea memorial’ a cultului moryilor si respectul superstiios peat! ritul iamormantirii explici deopotriva indignarea Iui Creon si hotirise# disperaté a Antigone. 90 : CREON Strijerii-mi gata sunt pe mort si-l strajui. CORIFEUL Ce inca alte griji ne poruncesti s-avem? es CREON Nu fifi moldi cu cei ce legea-mi vor calca! 7 CORIFEUL Nu-i nimenea smintit ca moartea s& $i-o vrea. CREON Pai... asta-i fi-va plata lui! Pe multi i-a mai Momit niidejdea de cast... si ea-i pierdu, (Vine unul din paznicii in grija ctrora fusese lisat Iegul Lui Polynikes) PAZNICUL Stapane, n-am si-ti spun ci sufletu-mi trisei, Ori fui prea iute de picior s& viu...Ma mai Opri... ma mai gandii.. mai iar ficui popas, $i-ades Ricut-am drum intors.... Din cdnd in end $i inima-mi soptea: “Sarmane, ce-ii zori Att? — ci de-Ai ajunge, fi-vei pedepsit! ‘Sau: “Tar opresti? vai tie! Creon de-o afla Din gura altora ce-a fost, ce-o si piijesti!” Tot ginduri d-astea pritocind, zor nu prea dam. Si iat cum un fleac de drum e.... lung... e lung... La urma urmei, imi zisei: “Hei! hai si vin!” a1i venit! $i dar ce-ag avea i-am si venit! $i-am s vorbes ay av Se spun? Ca din nidejdea mea nu moi clint, Ca doar ce-{i fost-a seris, in viaji-i patimi! CREON ‘ 7 Dar ce-i? Ce-o fi? De ce cu firea te pierdusi? PAZNICUL . er vas {i povestese de mine-ntdi: nu eu fap A sei fr'delogi am fost.iarcine-o fh, Nu stiu gi-ar fi nedrept ponosul si trag eu. CREON O! ce pe ocolite-o iei! Cerntontociert evn ii i... COVA... Le Dar parcd-ai vrea si-mi spui... PAZNICUL . Cand ai de dat vreo veste rea, te mai codesti CREON Degarti-ti vorba, hai! gi-apot te pofi cial PAZNICUL i 1 vai Sa-{i spun: un om — eu nu- pena irind-asupri-i asternand, Si-a mori datind-mplinind, o situ! |-a si-ngropat, CREON , Ce-aud? Ce spui? Si cine fuse-asa-ndrizne}? PAZNICUL Nu stiu! Pamantul nu-l gisit-am scrijelit, Nici urme nu-s de sipalug ori de harlet, E neumblat pamantul si-i uscat; $i nici De roati dire nu-s! Nici urma de Paptas! Cand cel dintai strajer de veste-n zori ne-a dat, Ramas-am niuciji! Pe mort nici nu-l vedeai, Batar ci-i ne-ngropat, cd-asupra-i astemut Un strat de colb, ca pentru-a nu cidea-n pacat. Vreo jivina-o fi fost? Vrun cine I-a tarat? Nici urma nu-i! $i-n juru-ne strijerii toyi Carteau si vina unul altuia-si zvarleau $i se-nfricau, la harfi se-nelestau gi-un om S& ji-i desparta nu era... De vina-s tot Puteai si crezi, dar om de om daci-ai fi luat, Puteai si spui: “De vind omul asta nu-i!” C& tofi spuneau: “Eu nu stiu, n-am vaizut”. Un fier Rosit in jar noi l-am fi strans in maini,! prin foc Am fi trecut, am fi jurat pe zei ed nu-I stiam Nici pe fAptas si nici pe cel ce I-a starnit ‘Sa fact ce-a facut! $i nici ci-aveam ceva Cuei in clin! Cand in sfarsit vazurim noi C’-i de prisos ai iscodi mai mult, un om De-ai nosiri-aga vorbi cd-am gi-nghejat: si tofi Lasaram ochii in pimant. Si-i spunem: “ni a incerciti, presupuse a dovedi vinovatia e 0 anumitd treapti a dezvoluiii lor sociale. nevinovatia celor ce sunt numite de istoricii dreptului ordalii si se intalnese ta multeNu ne venia! S& facem ce zicea... ni-era C-0 s-o pijim! Si-ti povestim de-a fir a par, Zicea. $i-aga, fui eu sortit — ci-s far’ noroc — S& viu gi, Mir’ s& vreau gi flr’ si vrei, venii! + La crainicul de rele vesti te uiti urdt! CORIFEUL Tot stau, stipdne, si mi-ntreb de nu cumva Chiar de la zei venire-ar toate cAte-au fost. CREON ‘Mai taci! C’-apoi m-oi inciuda gi-mi spune-voi Ca esti scrintit gi vldguit de anii-ai multi, Si din sdrite ma si scofi cu-aga trasnai, Cand zici cd zeii-oblidui-vor pe ast mort! Dar ce? fl ingropa-vor ei? $i l-or cinsti r Ca vrednic slujitor pe cel ce-aici veni Ca templelor cu-a lor prinoase gi statui Sa deie foc gi legi si jard-a-si narui? ‘Vazut-ai are zei slavind pe ticalosi? Eu stiu c§ impotriva-mi multi supusi de-ai mei Cartesc, ci-ntruna clatina-n furig din cap, Se tot codese a-si pune capu-n jug — cum sunt Datori, porunca-mi auzind — si mi urisc. Ba insigi ei pe paznici — stiu — i-au mituit Si i-au stmit si-mpins si facd ce-au ficut; CA dintre toate nascocirile-omenesti Ca banul 1 rea gi blistemati alta nu-i! | fn textul grec cuvantul folosit ¢ “argintul”, in injelesul de “bani de argiat’ evident un anacronism, stiut fiind c& moneda nu s-a rispandit in lume# sgreacit decit in sec. VII Lean, 4 a sup si cetati si din al lor camin Pe multi putea-va-i izgoni! Si institi Si mingile, de savargese gi fir delegi $i mrgveni fli chip. Dar toi acl S-au Vindut si pentru-argini le. i Odat’-odav’ osinda-si vor ee at De-I mai slivese pe Zeus, ti-o spun —cu jurimant Ti-o spun! — de nu-mi afl pe cel ce -a-ngropar Cumina lui $i nu-l aduce-veti aici vers ub Ochii mei, si-1 vad, nici z i SS stii, nu va va fi pedeapsin de sure nee Ci spincurai vey isi sta-vetispanzuraq Pn’ fir delegile ne-atispovedi s-ay sti Ci nu din mana oriicui po s& primest Argini $i nici castig si tragi din orgie, C4 banul margav castigat pe mult mai ult 1ha pribusit decat si-i mantuie-a putut! su PAZNICUL Spun © vorbii — pot? Sau drum intors s& fac? a= a IN Nu stii cd mi-i lehamite de vorba ta? F PAZNICUL Hi vauima auzu-ti doar? Sau sufletu-ji? a ‘CREON mi vatéma, ce nu, la ce bun s-o mai spun?CORUL Strofa 1 In lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s, Purtat de vant, strabate mari, Prin hula $i prin val spumos, Prin val vuindu-i vijelios! Elan de an, Par’ de istov, Cu plugul lui cel tras de cai, Ristoarna brazda in pamant, Ol-n veci neistovit pamént! | PAZNICUL Faptasul suflew-ti lov... Urechea-f, eu! CREON Ah! gures esti! Esti peste fire de limbut! Nu tu vandut-ai sufletu-i pentru argingi? Antistrofa 1 > Nascocitor, el prins-a-n lat Ha, ha! Si piistirile din vazduh, Ce jalnic e! Si crezi c& veri... si vezi ce nu-i! $i jivinile din paduri, Si pestii din adane de mari CREON Ce vd, ce nu, pofi lua-o-n zeflemea, de vrei, Dar de nu-mi afli pe fiptag, vedea-vei cum Castigul had aduce jale si amar... ije de navod i-a prins, $i flarele de prin cimpii Si de prin mungi, cu viclesug El prinsu-le-a-n capeana lui, $i pe-armasarii incomayi El inhimatu-i-a in jug, Cum injugat-a de prin muni Pe tauri cei ne-mblanzii. PAZNICUL intai, s dea de el! L-or inhaja, ori nu, E cum voi-va soarta doar. Pe mine-aici, Fii linigtit, nu ma mai vezi! $i-acum, cand nici Cu gindul nu gandeam c-am si mai scap, scipai, Dator is mulgimiti zeilor s-aducl... (Creon, care in timp ce paznicul vorbea se indreptase ‘nspre palat, trece pragul inléuntru. Paznicul pleaci.)Strofa2 Al vorbii mestegug si zbor ‘Al gindului el le-a-nvajat, Stiut-a ctitori cetai, De geruri aspre gi furtuni A izbutit a se feri, C&i spornic tare-n nascociri! $i tot ce fi-va va-nfrunta, Pe Hades doar a-1 ocoli Nicicdnd nu izbuti-va el, Miacar ci leacul multor boli, Ce n-aveau leac, el I-a gasit! Antistrofa 2 Six iscusit cum nici gandesti, Spre ru o ia, spre bine-apoi.! Cinsteascd legile-omenesti $i jurdmantul catre zei, Si-n slavi cetatea-! va-naljal Dar vrednic nu-i de-atari mairi, De cumva legile-o ciilea. De fi-va riu, de-o fi trufas! Atare om o clipa, nu! ‘Nu sta-va in c&minul meu! Nimic cu mine aibé-n clin! 1 Reflectia moral nu putea lipsi din aceasth intervengie a Corulu, si ulti strofi recheama aten{ia privitorului asupra infractiunii care fo rmiezul piesei. 8 nn (Paznicul se reintoarce. El aduce i u pe Antigona, care vine ciutind cu privirea spre aman ) CORIFEUL Dar uluit is de ce vad! O ardtare-oare-o fi? ‘Sa nu cred ochilor?... Dar vid! E Antigona, ea, vidstar Nefericit al lui Oedip! Un tata tot nefericit! Dar ce-i? Caleasi poruncile Regesti? $i de-asta te-au adus? Cu vreo sminteala mi te-au prins? a PAZNICUL Privifi-o!-i ea! Noi prins-o-am end ingropa Pe frate-stu!... Dar Creon oare unde-o fi? (soseste Creon) eo COREL Ci vezi-l! Tata: vine din palat... la timp! , CREON Dar ce-i? Ce-o fi? Cum la nimart-aga picai? ; PAZNICUL Nu jure omul de nimic! Ci-ades un gand Ti-ai pus in cap gi-un alt gand peste cap I-a dat. $i eu mA grozaveam ci nu mai cale pe-aici Ci ma bagasei in spare, si —iati-ma- | Venii, batar cd m-am jurat c& nu! Mai mariNu-s bucurii ca cele cari ca din senin {i vin. Aga gi cu: eu fata-ti adusci... sapan. S verted prins-o-am cum ii gitea mo fa ns zarul ma sort mca De voia mea venii, cd eu am dat tees E-n mana ta gi iscodeste-o, rege, ¢ Ai vrea, si-fi spuna tot! Ci eu cat fe De-osinda care ma pandea si fiu crujat. CREON i 2 Mi-o adusesi; dar cum si unde-ai dat de ea? PAZNICUL _ Ea-l ingropa, cu mana ei! Acum stii tol. CREON o iyi dai tu seama ce vorbesti? E-adevarat? : PAZNICUL igi. Ea-1 ingropa, is -poruncii Bal ngrop Shacum even! Vorbivam scr i rispica ‘CREON , ; Dar cum ai dat de ea? Cum de-ai vizut-o? Cum? ar PAZNICUL : i jima-n Noi ii a fost: intrase spaima-n Bee pom ai dat; si-abia ct ne-am intors, ‘Tarana de pe hoit am spulberat-o-n ati _ De I-am Lisat goliu —c& gi pines sane $i pe colnic, in suflul vantului ne-ar 100 ~Sicnudi, asa sunt eu, eu pielea-mi vreau LT $4 nu ne-ajungt duhnetul scarbos gi tofi Si fot dau ghes cu ochi-n patru-a fi; sudlmi stot zvarleau — cit treaba asta nu-i de ras! Ne prinse-amiaza-aga, cfd soarele-arzitor Urease-n crestet, sus, Era ziduf! Un vant, Din cer, naprasnic se porni-n vartej si tot Nézduhu-a-ntunecat de colbul vartej goli Copacii de frunzig si totu-i plumburiy in cer si pe pamant,. $i ochii i-am inchis, lul cel trimis de zei s& nu-l vedem, lr-un tarziu, cand vijelia s-a lasat, O fetigcani am zirit: tipa wios, Ca pasitea ce-nnebuniti-si vede-n cuib Cum puisorii-au fost furati; si cand viru Ast hoit gotiu, zbucni in vaictreli, zvarlind Blsteme pe acei ce aste fr'delegi Au sivargit; irdnd-uscati-aduse-n maini, Si-apoi, dintr-un potir de-arama ciocanit, Stropit-a de wei ori cu api starval iui, Cind am vizut-o.-am wibarat cu tof pe ea Si-am si-ngfcat-o, cit clipes; ea nici macar O tesdrire-avu auunci. fn fel sichip, Si stim si ce-a fiicut sice Picea gi-acum, Am iscodit-o-apoi. Ea n-a tigiduit Nimic... La inimai imi merse vorba ei, Dar si amar m-a riscolit. Te bucuri'cand Pe-o pacoste-ai scipat, dar gi te doare vind €4 azvalitu-ti-ai prietenii, Dar mai intai st-mi scap. (Cateva clipe ticere). lorCREON (privind spre Antigona) Hei, tu, mironosifo, tu cu ochii-n jos, Isprava-fi spovedesti, ori vrei s-o tinuiesti? ANTIGONA . Ginfruntand cu privirea pe Creon). Faptaga-s eu, nu ma codese nicicum s-o spun! CREON (catre paznic) Tu slobod esti acum gi unde vrei te du, CA nici o vind-apasé-asupra tat (citre Antigona) lar tu, a Vorbeste scurt si fird-ntortocheri! Stiai Ori nu de-oprelistea ce poruncit-am eu? ANTIGONA $tiam! Ca doar porunca-fi auzit-au tofi. CREON bas $i-atunci, cum indrdznit-ai legile st-mi calci? ANTIGONA : Nu Zeus mi-a dat atari porunci! Si-atare legi Nu dat-a omului nici Dike! —ea, ce st a let 1 Zeta ee 102 iyi: dup Hesiod, fica lui Zeus gi a “Luminatei cechitayi” (Themis) Cu zeii din Infern. $i eu pand-ntr-auat De tare-a ta pruned n-o socot ineat Pe om sa-l vartoseasc4 a-nfrunta pe zei! CA legile zeiesti nu-s scrise-n slove,! nu-s, Dar pe vecie-s legi gi nu-s de azi, de ieri, Ci-s vechi de cénd nu sti-va nimeni gi nicicdnd. Si-aveam eu si le cale de frica unui om? O! asta nu! Si zeii nu m-or osandi! (Ca moartea tot nu pot — chiar fr" porunca ta— S-o ocolese, stiam!... $i de mi-i dat s{ mor ‘Nainte de soroc, mai bine-o fi! SA mori Cand nu mai prididesti de-atatea sufering, Cum pitimesc eu azi, nu-i oare un folos? Vezi dar ca soarta ce-mi gitesti nu-i nicidecum Un ru, dar groaznie chinu-mi mi-ar fi fost si-l vid Pe-al maic4-mi fecior cum dupa moartea lui Ar fi rimas fir’ de mormant. F& dar ce vrei! Tar de-adi gandi ci fac un lucru nebunesc, Nebun e cel ce c-s nebund-ar socoti! ‘CORIFEUL Leiti taicd-siuu! Ne-ncovoiati ca gi el! Nici vrea, nici stie suferintii-a se pleca. 1 Oporitia aici pust in lumina intre legea scris’, omeneasci, gi legile nescrise ale Firii constituie o tema mult dezbiituti in giindirea lui Sofocle, cand, rai ales din randurile sofigtilor, s-au ridicat glasuri hotirte pentru a proclama Primatul dreptului natural, 103CREON ‘Acei din fire mai {eposi — s& stii — sunt cei Mai lesne pribusiji.. $i fierul e vartos, Dar cum se-nmoaie-n jar si ce ugor il frangit Si-un cal sireap igi ia zug, dar ce usor Cuo zibala de nimic mi {i-1 strunesti! Cui nu-i de capul lui, ci altora li-i rob, Se cade-a nu fi prea trufag; dar ea prea mult S-a semefit cand legile mi le-a-nfruntat, ar indraznelii-i puse varf cnd gi in slivi Isprava si-si ridice-gi vrea si-o fala chiar {gi face-acum. N-as fi barbat — ci ea ar fi ~ De fair’ osdinda ag lisa din mana mea Pe-aceea ce porunca mi-a cilcat... O! nu! De-ar fi si fiicd-a sord-mi ! si muda mai De-aproape cu acei cari in al meu emin Pe Zeus il proslivim, nici ea, nici sori-sa De-o soartt-amari n-or sefipa, ¢& sora sai De vind ca si ea, c-au pus la cale azi Ingropaciunea lui... Chemafi-o! E-n palat. Doar o viizui! De-a binelea ea si-a sarit Din mingi... Acei ce-n umbri margivii urzese, Nici sévarsitu-le-au micar gi s-av si dat De gol... (privind catre Antigona) 1 Mama Antigonei gia Ismenei, locasta, era sora Tui Creon. De altminteri tocmai aceasti legitur& cu familia fostului donanitor ex fruntea Tebei. 104 ; ANTIGONA Ei, da! M-ai prins. Mai mult ca moartea-mi ce mai vrei? CREON Atata doar! Eu moartea-ti vreau si mi-i de-ajuns. ANTIGONA Si-atunci de ce-Ai mai zAbovi? Ah, scArbi mi-i De tot ce spui! $i fie-ntotdeauna-asa! Eu stiu ci hid’, hada ti-i gi vorba mea, Dar ce mai mare slava pot rvni decat Ca fratele-mi putut-am ingropa? (Privind catre batrani) Si tot De-aici, din jur, marturisire-ar tofi c& drag Liki ce-am facut, dar frica-i amuti pe tofi $i tac chitic, ci tiraniei-i este dat Sti faca tot, 4 spunk tot — si doar ce vrea! CREON Doar tu, dintre tebani, doar tu gindesti asa! ; ANTIGONA Ba tofi, dar nu zic care, e4, de!, doar esti aici... ; CREON $i tu, tu nu rogesti cH nu gandesti ca ei?ANTIGONA Rugine nu-i pe cei de-un singe si-i slavesti! ‘CREON Dar celilalt nu oare tot de-un singe ji-e? ANTIGONA ; Ba da, de-o mami-s da! de-un tata-s amandoi. CREON Stivind pe unul doar, cel’alt nu-i pangarit? ANTIGONA ‘Acel ce-i in mormfint nu ar vorbi-n ast chip. CREON Ba da, de I-ai sl&vi la fel si peal hain! ANTIGONA. Dar frate el i-a fost, nu-i fostu-i-a un rob. CREON El jara-si aplira! Cel’alt gi-o rivasea. ANTIGONA La Hades, jos, 0 lege-i— una ! — pentru tofi. CREON . Cei rai nu fi-vor risplatiji cum sunt cei buni. ANTIGONA Or sfinte-or fi aceste legi si printre mori? CREON Da! da! $i mort, vriiimagu-mi este tot vrijmas. ANTIGONA, ‘mi rost ¢ si iubesc, nu si urisc! CREON Te du-n pimant! Pe cei de-acolo sii iubesti! Cat fi-voi viu, nu o muiere-o carmui! (ismena se iveste in pragul palatului, Doi sclavi o intovarigesc) CORIFEUL Dar iat-o in prag pe Ismena! E toati lacrimi, €& sora-si iubeste. Un nor coborat-a pe frunte si chipu-i Aprins gi slujit de durere! Frumosu-i obraz e lacrimi gi jale. CREON (ctre Ismena) Tu, viper care-n palat te-ai furigat Ca singele-n ascuns sa-mi sorbi! Cum n-am stiut Ca dou scorpii cu hraneam, ce tronu-mi vreau S&-| deie peste cap? Hai! Zi-i: pirtasd-ai fost La-ngropiciunea lui? Ori juri ci nici stiai? 107ISMENA De vini-s da! de-ngaidui-va-mi ea s-0 sp Partagi-am fost gi Vina-mi vreau cu ea s- ANTIGONA Nui iarta ca s-o spui zeita Dike, ea! ‘N-ai vrut si m& urmezi; nici eu acum te vreau. ISMENA {in suferinga-ti vreau — gi nu rogese nicicum — Primejdia ce-nfrunii s-o-nfrunt acum gi eu. ANTIGONA Il stie Hades pe faptas! $i morfii-l gtiu! Cei cari nu vorba doar iubese nu-mi sunt iubifi. ISMENA Nevrednica si nu ma crezi cA-s, sora mea; $4 mor $i eu, sl&vind acum pe-al nostru mort. ANTIGONA Partagii-n moarte n-ai si-mi fii! $i vina-mi, nut ‘Asupri-{i nu {(-0 lua! Mor eu, e de ajuns! ISMENA De-ar fi sii mori, cum oare viaja-ag mai iubi? ANTIGONA Pe Creon si-l intrebi! Ti-i griji doar de el! 108 ISMENA De ce si sufletu-mi rinesti? Ce-i folosi? ANTIGONA, ‘MA doare-n suflet, da! de tine dacd-mi rad. ISMENA Dar cum — macar acum — putea-voi si te-ajut? ; ANTIGONA Tu scapa-i viaya ta! Eu nu te-oi pizmui. ISMENA De ce cu tine-odati n-ag muri si eu? ANTIGONA Ales-am ce-am vroit: eu, moartea! viaja, tu! ISMENA Te-am prevestit la vreme doar — n-i spune nu! : ANTIGONA Dreptate-ai tu — spun multi — dar alii zic c& eu. ISMENA Dar totusi vina-i deopotriva-a ta si-a mea. ANTIGONA Pe pace fii! Tu-n viayf esti... Eu sufletu-mi De mult mi-am dat, ca s&-i ajut pe mor{ii mei.10. CREON Smintite-s amandowd, vid! Dar una azi S-a fost smintit; cealalt’-i din ndscare-aga. ISMENA Si cei ce-s din niscare, rege, infelepti, Se niucesc c’ind mari népagti ii coplegesc. CREON cAnd cu-o margava te-nhaitasi. Asa pi ISMENA Dar viaja-mi, fri ea, ar mai avea vreun rost? CREON 7 De ea nu-mi mai vorbi, ci spune-4i c-a murit! ISMENA. ; Cu-al tiu fecior s-a logodit! Cum s-o omori? CREON Sunt si-alte brazde de arat pe st pamant! ISMENA Dar nu aga-nfelesu-s-au giel gi ea! CREON Eu alui meu fecior femeie rea nu-i vreau! Lc ISMENA 0! Hemon drag, cum tatil tau te ia de sus! ‘CREON De-ajuns! Da-mi pace tu, cu nunta ta cu tot! CORIFEUL Sofia-i lua-vei tu chiar alui tau fecior? CREON Dar astei nungi chiar Hades. Pune-i-va sfargit, CORIFEUL Sortiti-i mortii — vid acum — din vrerea ta. CREON Cum spus-ai tu, asijderea gindese. Hail sclavi, Dati zor! Duceti-le de-aici! Nu zabovitit $i zivorati-le-n palat! $i slobode Nu vor mai fi! Ca zomie la picior o iau $i cei viteji, pe Hades de-l zairesc venind, (Sclavii pleaca, ducdnd cu ei pe Antigona gi pe Ismena, Creon rimane in scena), CORUL Strofal Ferice-s aceia ce ftir’ de amaruri Traitu-si-au viaja! Cand zeii Caminul cuiva si-1 surpe voi-vor, Napisti far" de numtr zvarli-vor utre pe sirul urmagilor lui... As# ¢ Cand urla din Tracia vantul Nprasnic si valuri si valurt ridicd, De scormone tot din adancuri ‘De mare sin sus vartejest nisipul Cel negru, iar piel naprasnic {bit de talazuri in vuiet vaieste- Antistrofa l Pe tofi Labdacizi! pe neamul acest Ce-atat patimit-a, vazu-am Nast $i mpgti cli Jovirs- © vast Se stinge gi alta-i urmeazi, Dar ea-i mostenit-a blastemul. Potriviei ‘Un zeu s-a pornit gi nu & Setpare.. Cand azi lichrea © niidejde “Asupra acestei din wma ‘Mladite din nearmul Oedipos, ® mortii “Parana si nessbuita-i ‘Vorbire si-orbire au stins-o acuma- strofa2 Ce om, in frufia-i, putea-va infrange Puterea ta, Zeus? Pe tine Fie! sommul, stipan peste toate, nich vyremea- Rotirea-i zeiasca, ce-i fara Tstov, nicicand nu te-o-nfrange Pe tine! ‘Tu fr" batrineje domni-ve! {n veci pe Olimpul cu stralucitoareact Lumina! Ca ieri, in vecie, ‘Aceleasi rlimane-vor legile Fireit Belgugul prea mare nu vine Doar singur, ci-aduce si multe amaruri Antistrofa ll Mereu schimbécioasa nidejde taut Pe uni, pe alfii-i ingeala fn tot co ades usuratic viseazi.! Nidejdea furig se strecoaré ‘tn om, pan’ clipa veni-va cand talpa-i $i-o frige. Ah! tare-nfeleaptti Fiala vestiti: cui drumul pierzBrit Un zeu i-l deschide, tot raul Sub chipul de bine-i se-arath. $i doard-n Rastimpul acesta fugarnic BI fi-va ferit de amaruri si rele (dinspre palat vine Hermon). CORIFEUL Dar iaticl! E Hemon, din fii-fi mezinul. Or vine zdrobit de durere Ch master’ soartd avu Antigona Ce-n pragul nuntirii-a pierduto? — © dats mai mult, se cuvine relevatd neinerederes accentuats cu care poetit 1 Labdacizit: wemasi ui Lalbdacos. 185 Jegendar al Tebci- si pinetorigrci vrbese despre speranh ud 3El plange c-a fost doar visare degarti. (eens, veri de departe, dinspre oras, se indreapti spre palat. Creon, vorbind mai intai pentru sine, se adreseazi imediat lui Hemon). CREON Mai bine decat zodierii-om gti acum: Venit-ai, fiule, ciudos pe tatal tiu, C-aflasi ce soartt-i haraizii logodnii Sau orice-ag fi flicut, tu tot mei indriigi! HEMON , 0! Tati.-n toate-fi sunt supus: sii ma indrumi Cu sfatu-i parintesc gi eu te voi urma! Nuntire pentru mine nu-i —oricare-o fi — Ce-ag pune-o mai presus decat eu vrerea-fi pun. CREON 0! Fiul meu, c& toate vrerii parintesti Ise supun, ast gand si-ti fie indreptar! C& de ravnim copii gi de-i hranim la sin, E ca s-avem urmagi supusi ce-or rizbuna Pe-ai lor parinji, potriva celor ce li-au fost Vrijmagi, si vor slavi pe cei ce-au fost de ei Stivigi. Cici dacti zile-ai dat unui copil Cui de paringi nici i-ar paisa, doar un izvor De-amar {i-ai dat, iar alor t&i vrajmasi prile} De ris le-ai dat, De farmecul vrunei femei Si nu te lagi momit gi capul nu cumva, : Ol fiul meu, si-{i pierzi, cd-ntr-un cdimin, si stii, De gheafi-s buzele ce-i di femeia rea! Nu-i riu mai rau decat in insuti neamul iu ‘Si-{i ai dusmani! Alung-o deci! Vrajmasa (i-i! La Hades duci-se gi-acolo o nunti Cu cine-o vrea! Dar fiindca-am prins-o doar pe ea, Din tofi ai mei supusi, poruncile-mi caleand, Cetajii-ntregi eu de minciund nu m-oi da! Cu viala-i va plat! Sa-1 cheme cat o vrea Pe Zeus, ce peste cei de-un siinge-i veghetor! CA de-oi lisa pe-ai mei si-mi fie rizvratiti, O! cei straini cum s-or zburli! De-ai fi stipan ‘In casa ta, cetafii-i fi-vei bun carmaci, Dar cel ce legile cetajii va-nfrunta $i-o vrea, maros, a-i cérmui pe cei ce-i sunt Cfrmaci, din gurai-mi laude n-or auzi! Dar cui cetajii-i e carmaci sé te supui Si-n cele mici, si-n tot ce fi-va drept si-neai Nedrept de-ar fi... c cel ce stie-a fi supus Va sti —nicio-ndoiala n-am— si da porunci, Si-n toiul luptei-n valmagag nu s-o clinti Din loc, ci ramanea-va darz gi credincios! Neascultarea-i cea mai grea dintre napasti: Ea naruie ciminuri si cetiti si-ades Pe fugi-n lupte-ostirile le-a pus... Dar cind Maimarilor muljimile li s-or pleca Si-or fi supuse lor, scparea-si vor afla! Cuvine-se pe-ale cetitii rinduieli Si le pizim si-unei femei nu ne-om plecal Din carmuire rasturnai de-o fi si fim, ncai sa fim de-un om, dar de-o muiere nu! usCORIFEUL De anii-8i mmulji lisatu-ne-au la minte-niregi, Am zice c&-i mintos si injelept ce spui. HEMON Cand zeii-i dat-au minte! omului, i-au dat Cea mai de pret dintre comori. $i eu n-as vrea, Nici n-as putea s& spun e& azi, prin gura ta, Nu adevarul a vorbit! Dar infelept Si alli s& griascd pot, nu numai tu. Tarce-mpotivisi sar ura ori sar edt, La plindi-ci sta, si dibui tot — doar mi-s dator! Ca-n faja ta un om de rand va amu ti-va c& urechile-ti, cu vorba lui, far supira. Ci eu, din umbri-oi dibici Ce-n tain gopoti-vor toi si cum jelese Pe asti fetigcanf-acum, c& va pieri , $i-avea-va groaznic un sfargit: “Ce vito $i ce-a ficut? O fapta de-naljat in slavi Pe fratele-i, cut luptind, ea n-a rahdat Sil stie fir" mormént, de pisiri si de caini Hulpavi si-1 vada zdrumicat!.. Nu s-ar cidea Cununi pe frunte-a-i impleti?” se-ntreabi tof, Cartindu-te-n furis. Dar, tata, eu nimic Mai scump pe lume n-am ca fericirea ta! Teh sic (pad DT elt io a i, Hemon di dovadi de moderatie. De-abia 5 in plone ii aa jive a lui Creon, indignarea tui izbucneste nestipanit. 116 (Citi unui fiu podoabai mai frumoasé nu-i Decat s2-si vad’ el pe taicii-siu slavit, Si-un fu slivit mandrie-i fi-va tatalui! Sa nu cumva s& crezi ci numai tu-njelept Vorbesti! Pe cei cari ered c® nimeni nui iste, Ori ingelept ca ei si cu al vorbirii dar, De-i scociori mai adfine, ii vezi ci-s goi-goluyi, Oricat de iscusit i fi, rugine nu-i S& mai invei! Nu-i bine-a fi-ncipayanat, Pe yirmul apelor ce s-au umflat de ploi $i vijelii, copacii cari s-or mlidia Nici crengile nu-si pierd, dar cei cari s-o propti Teposi, ei fi-vor smulsi cu ridicini cu tot Vaslasul ce-si invartogeazi panzele, Trigand de-odgon, si nu le-ntoarce dupa vant, Vedea-va-si lotca baldabac, cu talpa-n sus, Ci muté-fi gandul, hai! $i nu mai fi-nciudat! Prea varstnic nu-s, 0 leac de minte insti am, Si-mi zic cd omul cel hargit de ani, batar Ca sti-va tot — $i asta nu se-ntampla des — Tot trage-va, din sfatul altuia, folos. CORIFEUL De-a spus ceva-nfelept, o! rege, si-l asculti, Tartu pe taica-tau! Voi doi vorbit-ati drept, CREON Dar ce? Acum, la varsta mea, un tinerel Cael m-o didaci sa fiu mai chibzuit? 17HEMON De-i drept ce-{i spun, asculti-ma! Tu nu c&ta La varsta mea! La faptele-mi sé mi te uiti. CREON Or vrei sii si slavese pe cei ce-s riizvratigi? HEMON Pe cei marsavi nicicdnd fi-oi spune si-i slavesti. CREON Ce oare alt ficut-a ea-n sminteala ei? HEMON Norodul tot gandeste-n Teba altcumva! CREON Dar ce? Norodu-mi porunci-va ce-am si fac? HEMON ‘Vezi ci vorbesti de parc-ai fi un tinerel? CREON Dar jarii cine alt, nu eu ii sunt carmaci? HEMON Ce jard oare-o fia unui singur om?! | Mai degraba decat a unui teban din milenul [1 j.exn., mustrarea lui Hemon ¢ a unui contemporan al lui Pericle care, intr-o cuvantare reprodusi de Tucidide, declari cu méndrie: “ Trlim sub o réaduiali politicd ce nu are de rivait legile altora: departe de a-i imita, suntema mai degrabi o pilda pentrd unit, Numele sau este democrajia, finde ocdrmuirea statului mu reazemi pe puini, ci pe eft mai multi 1g. CREON Dar oare jara nu-i a celui ce-i carmaci? | HEMON , Doar un pustiu de-ai carmui, i-ai fi stpan! CREON : (lui insusiy El astei femeiusti fi luat-a parte az... ; HEMON Pai tu femeie-ai fi? Ca fie parte-fi luai! : CREON Nememice! fl judeci tu pe tatil uiu? HEMON Peel, cand vad cd stvargeste nedreptayi. CREON (Cand dreptul carmuirii-mi apar sunt nedrept? ; HEMON Nu-I aperi, joe de-ti bati de lepile zeiesti, Stat, S nN Bicisnic om! Cum te-ai robit unei femei! _ HEMON ar Tob al unor josnice porniri eu nu-s! 19| Ameninjarea Ini Hemon nu priveste CCreon se ingeal asupra intenjiilor lui. 120 CREON Nei fi, dar azi tw vorbe-avusi doar pentru ea. HEMON Ba pentru noi si pentru zeii din Infern! ‘CREON Cat zile-o mai avea, cu ea nu te cununi! HEMON De va muri, si-un altul merge-va-n mormant! CREON — Cutezi cumva s ma infrungi? Si ma-nspaimanti?! HEMON : Eu ugurinja-ji doar ji-o-nfrunt. Nu te-nspaimant. CREON Ma dasciilesti? Pliti-vei scump... Smintitule! HEMON De n-ai fi tatal meu, ag zice cf bismesti. ‘CREON Esti rob unei femei! Nu m& mai ameti! ivegte pe rege, cum se va vedea mai depart HEMON (CA n-oi vorbi doar tu. Ce alfii-ti spun n-asculyi? CREON Aga? Te vei cdi, jura-m-oi pe Olimp, Si stii! cdi ma-mprogcat-ai cu oc (citre un sclav:) Hei, tu! Pe ast scdrmava de fat st-mi aduci S-o vd cum duhu-si da-va-n vazul celui drag! HEMON ‘Si nu cumva sa crezi — o! nu — ca va muri Sub ochii mei! Pe mine-aici nu mi mai vezi, ‘Mania poti sx ti-o deserti cu cei ce-fi sunt Prieteni si-s supusi si te-or putea ribda! (Hemon pleaci zorit.) CORIFEUL Se duse, rege, foc si pari de-nciudat, La varsta-i, ru mocneste-un suflet chinuit! CREON Ci ducd-se! $i creada el c¥-i mai presus De toi! Dar el, de moarte nu le va scipa! CORIFEUL Pe amandoua deci tu morjii le-ai sortit?. CREON Ca bine zici! Pe cea nevinovati-o cru. CORIFEUL Dar sord-si ce moarte-n géndu-ti i-ai urzit? CREON Pe-un cirirui pustiu, ce n-a vizut picior De om, de vie-oi duce-o-n scorbul unei stanci! Voi fereca-o! Hrani-i da-voi doar atat Cat s& nu fac pacat, iar Tebei ca si-i crut Ruginea morfii ei... Lui Hades roagd-se Oricat, cai singur, dintre zei, slivit de ea, $i poate moartea-i va crufa, ori o-nvaja C&-i in zadar a proslivi pe morfii din Infern. (Creon pleaci.) CORUL Strofal 1 Eros,! in veci neinfrantule Eros, $i fiarele-n mrejele tale Le-nlinjui! Tu-n noapte iti legtni hodina Pe moi obrajiori feciorelnici. Pribeag, tu stribaji peste mari, peste valuri! Patrunzi gi-n barloguri de fiare! Nici zeii cei vegnici nu scapii de tine, Nu-i scapa nici omul vremelnic. 1 Bros: fiul Afroditei, personificarea iubiri gia dorului. 122 Pe cel ce il prins-ai in ifele tale Lovit-l-a mare sminteala! Antistrofa 1 ‘Tu chiar si pe cei ce-s cu duhul dreptaii Spre fapte nedrepte-i ména-vei Si-iduci la pierzare. Tu astiizi stamit-ai $i vrajba-ntre cameni de-un singe! Ajunge-o privire zvarliti din ochii Nurlii ai vreunei fecioare Si ea biruit-a si-a legii putere. Stapan esti pe legile Firii, Cu zeii cei mari! fn veci se juca-va Cu noi Afrodita,! ne-nvinsal (Vine Antigona, adusi de doi slujitori. Are mainile prinse in lanquri), CORIFEUL Cand insumi vid astizi ce ochii-mi vazura, Imi vine s& calc peste lege ‘$i nu-mi pot opri nici giroiul de lacrimi, (Ciind vad pe-Antigona pomita Spre-al nungii culcus — lcagul cel vegnic, ANTIGONA Strofa2 Priviji-ma, voi cetajeni din jara-mi Stribund! Eu calea ne-ntoarsa 123Stribate-voi astizi gi cea de pe urma A soarelui raza vedea-voi. CA Hades, ce-n veci fi adoarme pe oameni, Spre pirmu-Acheronului,! iat, De vie ma duce, dar parte n-avut-am De-a nunfii cununa si-n pragul Culcugului cantec de nunt& nu-mi fuse Priveghiu! $i astizi nuntirea-mi Cu rau-Acheron eu pe veci sivarsi-voi... CORIFEUL Slivit pornit-ai tu astizi spre-al morfii Lacag de jardana, dar n-ai fost De-o boali, de-o molima grea mistuita $i nici nu pierit-ai prin lance, Ci insisi de voie si-n voie pornit-ai Spre-adancul lacag al lui Hades. ANTIGONA Antistrofa 2 Eu stiu povestirea sfarsitului jalnic Ce-avut-a pe stinca Sipylos? Acea frigian> ce-a fost lui Tantalos | Ackerom Quviu din Infern, hotarinire lumea viilor si lumea morte 2 Sipylos: munte in Frigia,jinut in centrul vechi Asli Mici, la sud de Misia. 3 Niobe: sojia lui Amfion, regele Tebei. Mandra de cei 12 copii ai desteapti invidia zeijei Latona, care puse la cale moartea lor. De durere, stirmana Niobe se reficu in stn. 124 Fecioara si cum imprejuru-i, Ca iedera scai impletia, au strans-o Pietroaiele stancii... Intruna-i } Batuti de ploi si zipezi — auzit-am — | ‘$i lacrimi gi lacrimi, sirmana, { Ticurg printre gene siroaie si trupui E leoarca de planset... $i zeii-mi Giti-vor gi mie agijderea soarti! CORIFEUL Dar ea o zeifi era si din vig Zeiasct purcede. Noi suntem I Doar oameni, din oameni vremelnici. Tu insi Si-n moarte sliviti esti astazi ‘Si-avut-ai ursita ca gi semizeii! ANTIGONA Strofa3 De ce {i-oi mai rade de mine? Pe zeii P&mintului meu! Asteapti Si mor! De ce si-ti aud gi din viag A tale batjocuri? Ah! Tara $i voi piménteni ai yarii-mi strabune! Izvoare-ale Dirkeil... O! sfinte Meleaguri din jurul cetitii viteze a Tebei! ‘Sa fiji mirturie cum nimeni, Prieten, ma plange cf fir de lege Pornesc inspre hruba ce-mi fi-va Mormént cum nici fost-a vreodatit! Strmana De mine, eu parte n-avut-am 125‘SA stau nici cu viii gi nici cu aceia Trecuti in hotarele mortii! CORIFEUL ‘Avusi peste fire-ndriznealt, dar Dikei, Zeigei, tu tronu-i izbitai Si, iat, cizut-ai gi astizi plcatul Parinjilor tai ispasi-vei! ANTIGONA Antistrofa3 Ce ganduri de jale imi scociori in mine Vorbindu-mi de jalnica soarti A tatii, ce fuse si-a noastr’! Cumplita Ursit-au avut Labdacizii, Vestiti! Vai, ale pacate-ale mamii, Strmana, si-a ei dezmierdare-n Culcusul nuntirii cu tata, pe care-I Nascuse! Sarmana de mine, Ce grele pacate-mi avurd pirintii! Cu blistem si fara nuntire, Pomi-voi spre ei gi cu ei impati-voi Lacagul cel vegnic! Ah, frate.! Ce jalnica-ti fuse a ta cununie! ‘Tu astazi, de-acolo, din moarte, Pe mine ma smuls-ai tu viegii. | Apostrofa Antigonet se adreseazt nu lui Polinice, cAzut sub Joviturile Ii Eteoele, ci lui Oedip — totodatt parinte gi frate pentru nenorocitari file. pe care, de dincolo de mormint, o impinge la pieire. 126 CORIFEUL Pe morfi a-i slivi este-o fapti smeriti, Dar vel-dregaitorul nu rabdit ‘Sa&-i calci vreo porunea. Or, firea-ti trufasa Te duse acum la pierzare. ANTIGONA. Epoda M-or duce, vai mie, pe drumul ce-asteapta, $i nimeni m-o plange gi-s fri Prieteni si R&r°cununie si raza Cea sfanti de soare eu n-oi mai Vedea-o vreodat si nici un prieten Nu-mi fi-va in juru-mi, stirmana! $i nimeni jali-va-mi ursita-mi amara! (Creon vine dinspre palat) CREON (catre paznicii care conduceau pe Antigona) ‘Nu stifi c& din jaliri gi bocet nu-i un om Ce-n faja mori s-ar opri de-ar fi lsat? Ce-mi staji? Aduceji-o de zor! Mormént sipat ! Jn scorbura de stinci si-i dati, cd-aga vreau eu! Acolo s-o lasaji si duhul s& si-] dea! Ori mai traiasca, daca vrea, in al mormant! Judecand dupa expresiile folosite de Sofocle pentru a descrie hruba unde lurmeaz si fie Inchisi eroina, mai curind decat o pester’, pare si fie vorba de un hipogeu de felul “mormintelor cu cupola”, frecvente in Grecia celei de a doua jumatiqi a mileniului al II-lea ie. 127A mortii-i vind n-o port eu! Cu cei ce-s vii ‘Nu-si mai avea-va ea nicicAnd licas! Nicicand! ANTIGONA O! gropiste! O! tu, culcug al nuntii-mi, tu, Licag ce-mi fi-va vegnic sub piimant! Pornesc Spre tine-acum, spre morjii mei — e& multi mi-au fost De Persefona! g&zduiji — pomese si cu, Ce-am fost mai urgisiti decat tofi; pornese Cand inc& nu-mi batuse-al viefii-mi greu soroc. ‘Nadejdea doar, pornid spre voi, m-o legina Ci tie, taté-fi fi-va drag sii va fi drag Si jie, mama, da! gi fie frate drag, Sa fiu cu voi! cu mana mea v-am fost Idiat, Giteala morgii v-am facut si v-am stropit Cu apa sfantd eul... $i-acum, Polynikes, Ca legu-ti ingropai, vezi ce risplatd-avui! Cinstirea morfii eu ji-am dat — cei buni o simt! .-- Copil de-as fi avut, ori sof, ce-ar fi murit, Ei putrezeau fir’ de mormant, dar eu si-nfrunt Cetatea — asta nu!... $i clirui gind ma plec? Ca soj de-as fi pierdut, un altu-as fi aflatt Copilu-mi de-mi pierdeam, copil c-un alt barbat As fi avut! Dar frate cum ag mai avea? CA doar gi tatal meu si maici-mea imi sunt La Hades ferecati! Vezi dari, frate drag, De ce cinstire-fi dat-am azi mai mult decat 1 Persefone.fiica Demetrei, sofia lui Pluton, regina lumii subpamantene, 128 Oricui, Ini Creon de-am ajuns acum si-i par C-o far'delege-am sivarsit!... In mani-i sunt! ‘MA duce spre mormént, fir’ nici s& fi stiut De-al nunjii drag desfat. Nici sof eu n-am avut, Nici prune n-am aliptat! $i singur’ — ci toti M-au parisit — de vie-acum spre-al morjilor Liicag cobor... Ce lege-a zeilor cileai? ‘ St-mi mai ridic ochii spre ei? Vai mie, vai! Si sprijin cui si-i cer? Cucemic& fusei, $i-acum ponosu-l port cum legea-as fi cilcat?” De zeii-au socotit ci-i drept si-ndur ce-ndur, Nu m-oi jai! O flir'delege-am sivargit; Osandei deci ma-nelin! Dar alfii vinovagi De-ar fi, dea zeii-atat si patimeascd ei, — Atata doar! cat pe nedrept azi pitimesc! CORIFEUL Mereu aceleasi vechi furtuni Azi sufletul ji-1 vanzolesc. CREON Se vor cdi cei care-acum ‘Aga de-agale-o duc de-aici! ANTIGONA Dar asta vorbi-mi spune, vai! C& moartea-mi este la doi pagi. : CREON Nici nu te-mbiu s& tragi niidejdi CA fire-ar cu putinga altcum,ANTIGONA 0! Teba, tu pAmant strabunt 0! Zei, strimosi ai alor mei ni! Ce zornic ei ma duct Priviji, cArmaci ai Tebei, voi, Ce-ndurd ultimul viistar Regese — gi de la cine, vai! — C&azi cucernie m-am purtat! (Dust din urma de paznici, Antigona se indepirteazi. Creon se intoarece in palat.) CORUL Strofal Doar si Danae indurat-a 0 soart Ca tine,! c&-i Iuat-au lumina Cereasci gi-n tainiya-au dus-o-ntre ziduri De-arama, de nimeni vazuti! Culcugu-i mormantul! $i doart purcede Sica dintr-o vitd vestit’. ‘in wupu-i chiar Zeus semanase din ploaia-i De aur! Puterii ursitei Nici ploaia, nici Ares, nici zidul cetajii Cel tare, nici navile negre Bitute de valuri, niciednd ii scipa-vor! es 1 Prevenit de un oracol ct era sont si pian ucis de un nepot, Acrsios, rae in Argos, igi inchise fica intr-o tainij& subpamanteand, Piri si post impiedica indeplinirea profejiei; rodul dragostei lui Zeus pentru Danae avea si fie Perseu. 130 Antistrofal Si fiul aga furtunos al lui Dryas,! Ce-a fost al edonilor rege, Inchis de Dionysos fost-a-ntre ziduri De piatra, c-avut-a vorbire Semeata. $i-atunci si mania-i aprinsit Se stinse! Tarziu injeles-a C’-i mare smintealé vorbirea trufas Cu zeii, ca el pe bachante-n? Pornirea lor sffint voind si le-opreasci $i focul lui Bachus si-1 sting’, Maniat-a pe Muze, ce drag au se flaut. Strofa2 De sus, de pe Stincile Negre, ce marea in doud-o despica, vezi garmul, Bosforul, gi-n Tracia vezi Salmidesos,? Pe unde $i Ares, slivitul Pe aste meleaguri, vazu pe feciorii Cei doi, — feciorii lui Phineus¢ — Cu chipul slujit de-o femeie aspida, Ce rau injepatu-le-a ochii, Lycurg, regele tracilor edonieni, in legiturd cu care vezi Mada VI, 13 gi lurm.; atl su Dryos era rege trac, Bachantc. adepte ale cultului lui Bachus. Salmidesos: oray pe coasta track a Marii Negre. si Pandion, orbigi de mama lor vitreg’ si inchisi dupa aceea, la fel ‘ea Antigona. Jalnica lor poveste pare si fi inspirat pe Sofocle in dova piese Aastizi pierduteDe-orbit-au... Dar nu cu vreo spadi-i lovit-a, Ci insigi cu mana-i crugita De singe, cum gi cu suveici ascutite. Antistrofa 2 ‘Surpati de durere, sarmanii-si dau duhul, ‘Talindu-si cea soarti amar’, Ca maica lor nunt cu blastem facuse, Micar ci-i de-obarsie veche: {i fost-a stramog Erechteos Boreas? de viji zeiasc’-i! Ea-n pesteri crescuse, departe, in pline Furtuni parintesti... Macar c& Fugea ca un cal peste dealuri rapoase, De Parcele? fiiri de moarte Si ea fu lovita! O! fata mea draga! (Dupi cateva clipe de ticere, soseste Tiresias. Un copilandru i arata drumul. Se indreapt& cltre ascultitori). . $i tat, TIRESIAS CArmuitori tebani, facut-am drumu-n doi, Dar dintre noi, vedea doar unul pentru doi, Ci far” de cAlauz cu greu paseste-un orb! SS 1 Erechteos: rege legendat al Atticii. 2 Boreas: vantal de nord, dinspre Tracia. 3 Parcele sau Moirele. ursitoarele (Clotho. Lachesis si Atropos). 132 a CREON Tiresias, unchesule, ce veste-mi dai? TIRESIAS Ti-oi spune tot, dar pe taleuitor s-asculti! CREON y Dar de la sfatul tau nicicand nu m-abatui. ; TIRESIAS De-aceea si-njelept cetatea-fi cdrmuisi! CREON E drept! Ca din povaya-ti mult folos am tras. | TIRESIAS Gandeste-te!... Un pas gresit... si esti pierdut, CREON Dar ce-o mai fi? Doar c& te-aud gi m&-ngrozesc. TIRESIAS De-asculfi ce-mi spune mestesugul meu, ai sti: _ Cum stam asa-n strivechiu-mi jilt de zodier, Si pistri fel si chip in juru-mi forfoteau, Deodat-aud un cronciinit jipos, cobind A ru, cum nici c-am auzit! Se sfagiau Cu ghearele — m-am dumirit — cd-asurzitor Din aripi harscaiau... Spariat, prinoase vrui S-adue pe-altaru-aprins, dar flic&ri nicidecumHefaistos ! zvarlea... Grisimea coapselor Ce se topea-n cenusi sfiiraia; plesni $i fierea gi-n vaizduh s-a-mpristiat in stropi. Ciolanele-s golase de grisimi... Aga Ast copilandru-mi povesti de-a fir a par, Dar n-am putut vreo prevestire deslusi, Si jertfele-n zidar mi-au fost; iar Ast copil Mi-a fost un ciliuz, cum altora-s gi eu! Cetatea patimeste-acum din vrerea ta! Sunt pline altarele gi vetrele zeiesti De piisiri gi de cini cari sfigie-n habuci Ast starv al bietului fecior al lui Oedip. $i zeii a noastre jertfe, rugi, nici mai primese: Nici focu-aprins sub coapsa celor ce-s jertfiti. \N-auzi niciun cirip de binevestitor, CA pisdile-s imbuibate in graésimi, In sangele prelins din starv. Gandeste-te, O! fiul meu, greseala-i lucru omenesc, Ca tofi gresesc! Lar de-ai gresit, dar gti s-o-ndrepti Si de nu te-Ai indaratnici, cuminte esti! Ferice-Ai fi! Ca-mbajosarea in greseli, Gregeli cu droaia trage dup ea — sa sti Di-i pace unui mort! Nu mai lovi un hoit! Ce vitejie-o fi pe cel care-a murit Tu iardgi si-1 omori? Eu binele ji-1 vreau, De-aceea-i spun ce-fi spun... E-atat de-mbietor S-auzi un sfetnic bun, cnd sfatu-i de folos! |. Hefaistos: fiu al lui Zeus gi al Herei, zeul-faur, personificarea focului. 134 Wess tora CREON +i mine tofi lovigi arcasi oe finta si-o. chitese! Talculon ean ici ei nu-mi dau ragaz... iar cei ce mi-s Mau larguit de mult si m-au vig fale Hai! ‘Swrngeti bani! | Din Sardes, voi, din India Tot aurul lofi aduna, dar de-ngropat, “ Nu-I ingropaji! Nici daci-ar fi ca vulwurié Sansface starvul lui i la picioarele Lui Zeus ei l-or cara gi-acolo lor manca. Nici chiar asa — cu prequl astui greu picat — $i inc n-am si iert si-1 ingropafi. Doar sti C&nniciun om nu-i poate prihtni pe ze, * Tiresias, unchesule, si cei sirefi Se dau de-a dura, rusinos, de-or fi momii ~arginti si-n vorbe goale-apoi s-or invali, TIRES! Vai, vai! us Ce om putea-va sti... cui i-o da prin gand.. ' _. _CREON e-Ai vrea si spui? Ce-i ast vorba ce-o spun toi? 4 TIRESIAS fi-njelept, nu-i cea mai mare din averi? original: “imbogisigi-va”, 135