Arhitectura Romanica in Europa Apuseana

Aparuta in ultimele decenii ale secolului al X-lea, arta romanica se

cristalizeaza in veacul reformei gregoriene, cand sunt construite primele
monumente reprezentative. Ea se raspandeste rapid in tot spatiul catolic, iar
dominatia sa se mentine, cu particularitati regionale, si in secolele urmatoare.
Numele stilului a fost dat de savanti, pornind de la unele elemente de
inspiratie romana antica pe care acesta le-a asimilat. Stilul Romanic preia de
la romani planul bazilical si arcul semicircular.

Problema centrala a arhitectilor ramane ca si in alte epoci artistice, gasirea

unor solutii pentru inaltarea unui acoperis solid. Antichitatea oferea doua
solutii: acoperisiul in sarpanta si cupola. Primul, propriu edificiilor bazilicale,
era facut din lemn. El avea avantajul de a fi usor, dar si inconvenientul de a nu
fi rezistent. Acoperisiul in forma de cupola erea solutia cea mai buna, insa
ridica dificultati tehnice legate de sustinerea imensei mase de piatra.

Originalitatea mesterilor romanici consta in utilizarea boltii semicirculare

pentru a sprijini acoperisul. Cunoscuta inca de romani, bolta este folosita
acum pentru a sustine cei doi pereti ai navei centrale a bisericii. De la unele
bolti romane provine denumirea acestui stil artistic. Primele edificii erau
reduse ca proportii datorita rezistentei lor scazute.

Catre mijlocul secolului al XI-lea, au aparut coloanele, in interiorul

constructiei, care au preluat o mare parte a greutatii acoperisului.

Cu aceste elemente tehnice, mesterii romanici au inaltat in perioada

urmatoare basilici impunatoare. Ele urmeaza planul unei cruci latine, cu brate
inegale, ori planul unei cruci grecesti, cu brate egale. Noile biserici au o nava
centrala si doua sau chiar patru nave laterale, despartite de siruri de coloane
paralele. Alte doua elemente intregesc arhitectura romanica. Primul este
transeptul, care se incruciseaza cu nava centrala si care urmeaza bratul scurt
al crucii latine. Celalalt este turnul-clopotnita, inaltat la punctul de incrucisare
dintre nava centrala si transept, unde rezistenta constructiei era mai mare.
Marile edificii au alte patru turnuri in punctele extreme ale crucii. Titlul de
patrie a primelor monumente romanice este disputat de regiunile de traditie
culturala antica: Proventa, in sudul Frantei, Lombardia, in Italia, si Catalonia,
in Spania. In Franta, reprezentativa este biserica abatiala de la Cluny, lunga
de 187 m si inalta de 30 m, azi disparuta. Alaturi de ea pot fi mentionate
Notre-Dame din Clermont si biserica abatiala din Vezelay. In Spania, de o
mare faima in epoca se bucura biserica Sfantul Iacob din Compostella, cu
noua turnuri. In Germania, cele mai cunoscutesunt catedralele din Maintz,
Worms, Regensburg si Speyer. In sfarsit, in Italia, unde romanicul domina
secole in sir si patrunde si in orase, cele mai cunoscute monumente sunt
baptiseriul din Florenta si marea basilica San Marco din Venetia, capodopera
a artei medievale, inaltata de mesteri bizantini.