You are on page 1of 73

DIETA-MINUNE

Eti la distan de un Google Search dac vrei s afli cum slbeti sntos i care e cea mai nou dieta-
minune. Internetul este plin de de toate. i de adevruri, i de minciuni. Cu toate astea, ceva te-a chemat aici.
mi place s cred c nimic nu este ntmpltor, nici mcar acest amnunt. Poate ai ajuns pe acest site pentru c
te-ai sturat s fii folosit de comerciani dornici s-i vnd produsele i s mai speri n miracole nfptuite peste
noapte. n ceea ce m privete, sigur nu este ntmpltor...

Povestea mea ar putea fi incomod pentru foarte muli, pentru c eu nu vnd nimic i, aparent, nu am nimic de
ctigat... Dar aleg s o spun. Este felul meu de a mulumi pentru ocazia pe care am avut-o de a experimenta aa
ceva. Te asigur c, n cele din urm, chiar am ceva de ctigat. Mult mai mult dect o sum de bani obinut dintr-o
reclam sau dintr-un parteneriat mascat cu vreun produs-minune. Dac mi faci aceast plcere, s crezi i s
testezi, zmbetul pe care-l vei avea tu peste cteva luni cnd te vei privi n oglind i te vei gndi la mine mi este
mai mult dect suficient.

S nu crezi c nu am ncercat s ctig i eu ceva bnui cinstii din povestea asta. Dac tot am decis s spun
adevrul, l voi spune pn la capt: mi-am dorit, am ncercat. Dar mi s-a demonstrat nc o dat c nu sunt deloc
bun s m vnd sau s gsesc pe cineva suficient de bun s o fac.

O s-mi urmez nc o dat instinctul, n ciuda tuturor oamenilor care se mir i-i fac cruci n jurul meu.
Instinctul meu mi spune c povestea mea trebuie s ajung la voi, nu doar cu orice pre, ci mai ales fr pre. E
uor de verificat c acest site nu este legat, nici direct, nici indirect, de nici o surs de venit.

Acestea fiind spuse, propun, pentru nceput, s urmreti jurnalul meu. E singurul produs-minune care ar putea
crea dependen fr s fac vreun ru, fr efecte adverse.

P.S.: tii de ce am ales ca reprezentativ imaginea alturat? Pentru c de 4 ani de cnd am nceput s triesc
altfel nu am exclus din meniu produsele finoase. Iat nc un motiv pentru care mi doresc ca Dieta-Minune s
ajung, fr pre, i la tine.

SPOR... LA CITIT :)
POVESTEA MEA, PAS CU PAS

1. Cine m iubete cu adevrat m iubete aa cum sunt

n decembrie 2011 ajunsesem s cntresc 120 de kilograme (la 1,69 m nlime)... Nici acum nu tiu cum s-a
ntmplat asta, dar s-a ntmplat. Adic tiu cum s-a ntmplat: am mncat i am but dezordonat. Nu tiu, n
sensul c totul s-a ntmplat de la o zi la alta, aproape pe nesimite (i cu nesimire).

Cei din jurul meu m iubeau aa cum eram i nu m iubeau pentru felul n care artam. Aa mi spuneam, n
sinea mea, drept consolare. Pe bun dreptate. Am attea caliti pentru care s fiu iubit, nct orice defect ar
putea trece neobservat. Obezitatea nu e sigur un defect, dar la fel de sigur e c nu a trecut neobservat dect de
mine. Pn la un moment dat!

Azi, la mai bine de 4 ani de atunci, am tras multe concluzii dureros de dure despre mine, despre oamenii din jur
i despre aparene, dar nu vreau s intru acum foarte mult n aceste detalii. Va veni i timpul lor. Mai bine i spun
ct de uor a fost drumul pn la o greutate normal: 57 de kilograme.

n noaptea de Revelion 2011 spre 2012, pe lista rezoluiilor de urmat n noul an, am trecut i M pun pe
slbit. Nu m mai suportam. Simeam c nu sunt eu. Apropos de asta... Vreau i eu s am o ntlnire fa n fa cu
orice om supraponderal, obez, gras, grsu, plinu, pufos (sau cum se consider el) care spune c se simte bine n
pielea lui. i care nu o face doar declarativ!

Haide s facem n felul urmtor. Protejat de anonimat, eu mi permit s spun multe adevruri, fr s stau
prea mult pe gnduri. Cred c i tu, cel/cea care citete acum, protejat/ de anonimat, poi fi la fel de sincer/ cu
tine. Renun la vrjeala asta! Nu te simi deloc bine i nici n-ai avea cum. E suficient s-i faci nite analize de
snge amnunite i te vei convinge singur/... Dar, pe lng sntate, nu te simi bine cu tine, pentru c nu te poi
privi n oglind. i, atunci cnd o faci, nu eti deloc mulumit/ de ceea ce vezi. tiu ce simi. Americanii au o vorb
care-mi place: been there, done that (am fost acolo, am fcut asta, n.r.)... Aadar, tiu prea bine ce spun.

Mi s-a mai spus c sunt un om foarte hotrt, foarte puternic, foarte ambiios. Cu toate astea tiu azi c nu m-a
salvat doar acea rezoluie trecut pe hrtie. Este adevrat, conteaz intenia, dar pentru mplinirea unor rezoluii
att de grele este nevoie de mult mai mult. i, slav Domnului!, eu am avut norocul unei ntlniri care a fcut totul
posibil. Drept mulumire am decis s fac public povestea mea...

Te invit s rsfoieti jurnalul acesta fil cu fil. ncet-ncet ne vom cunoate mai bine.
2. Dieta-Minune chiar exist. Dac nu crezi, nu mai pierde vremea pe aici

E adevrat c (n dec 2011) mi propusesem s slbesc i tiam c voi putea face asta, dar nu tiam cum. Ar fi
fost mult mai simplu s fi aflat povestea asta aa cum o afli tu acum. Eu, ns, am aflat secretul cum mi place
mie s-i spun pe pielea mea. Dac tiam c este att de uor i dac nelegeam de atunci cum funcioneaz
totul... era muuult mai uor. Nu e ntmpltor, ns, c am parcurs toate aceste etape, pentru c n felul acesta am
strns toate informaiile necesare pentru ca ie s-i fie mult mai uor, pentru ca tu s gseti toate rspunsurile
deodat, ntr-un singur loc.

Aveam i pe atunci suficiente cunotine despre nutriie (mi-a plcut mereu s citesc multe articole din acest
domeniu i am si doi medici n familie), aa c am nceput singur s inventez fel i fel de diete. n patru luni am
slbit 6 kilograme. Poate a fi reuit s duc lupta pn la capt singur, dar simeam c lipsete ceva. De fapt,
aprea frustrarea i nu tiu ct a mai fi putut continua n acel ritm. A trebuit s renun la fel i fel de alimente
(finoase, dulciuri, lactate grase) i ceva din mine mi spunea c nu acesta este drumul cel bun...

ntr-o zi, mi-a ncolit un gnd. Ce-ar fi s apelez la ajutorul unui nutriionist? S nu-i imaginezi c mi-am
pierdut vremea scriind pe acest blog ca s fac pledoarie pentru mersul la vreun specialist n diete. Nici vorb... De
altfel, cnd voi termina de spus povestea sau, mai corect spus, cnd voi ajunge cu firul epic n zilele noastre i
vei da seama c pe acest blog ai toat Dieta-Minune, c Dieta-Minune chiar exist i c nu ai nevoie nici s
mergi la nutriionist, nici s te frustrezi renunnd la alimentele preferate. E nevoie, ns, de rbdare i ncredere.
Rbdare s m cunoti i s nu virusezi povestea mea cu gnduri-parazit de genul nu cred c exist Dieta-
Minune, e prea frumos s fie adevrat etc. i ncredere n noi, i n mine, i n tine. n loc s gndeti din start c
Dieta-Minune nu exist, mai bine ntreab-te ce am eu de ctigat i ce ai tu de pierdut...

P.S.: Am btut moneda pe sintagma Dieta-Minune, pentru c am primit deja cteva feedback-uri referitor la
asta. Cic titlul blog-ului i acest joc de cuvinte sunt din start o reclam proast. Din cauz c lumea nu mai crede
n aa ceva... Pi stai, nene, nu toat ziua cutm pe Internet reete-minune fcute la minut care s slbeasc ntr-
o secund? Nu vnm n tot i peste tot senzaionalul? E adevrat c toate astea sunt epe i c ne-am sturat de
epe. Dar eu cu ce-am greit? De ce s schimb eu un titlu, de ce s gsesc eu alt formulare doar de fric s nu fiu
luat din start drept mincinoas, cnd asta chiar e Dieta-Minune?
3. Primul indiciu foarte important

... Aadar, am zis Ce-ar fi s merg la un nutriionist?. Gndul acesta a avut, ns, o motivaie ascuns (pe care
am contientizat-o mai trziu), pentru c dintotdeauna am fost mpotriva nutriionitilor i a psihologilor. Despre
nutriie mi-a plcut mereu s m documentez singur (i, cu toate c n-am atestate sau diplome n domeniu, pot
vorbi de la egal la egal cu aceti specialiti), iar psihologii sunt i ei nite oameni cu probleme ca i mine i nu cred
c m pot ajuta mai bine dect m pot ajuta singur.

Nu vreau s conving pe nimeni c aa e bine, asta este doar prerea mea. Psihologii mei au fost i vor fi
mereu Dumnezeu, preotul, prinii, familia, prietenii. Cu ei vorbesc zilnic despre mine, despre problemele mele. Ei
m tiu cel mai bine, feedback-ul lor m ajut i m intereseaz. n schimb, mecanismele psihologice nu m
intereseaz, la nivel de tiin. Inima m ghideaz cel mai bine n tot ceea ce fac. Dar asta e deja o alt Diet-
Minune, dieta sufletului. Mai vorbim i despre ea, dac vrei, dar acum revin la indiciul promis.

Gndul ascuns pe care l-am avut atunci cnd mi-am propus s apelez la un nutriionist a fost acela de a avea pe
cineva de care s-mi fie ruine. Persoanele dragi mie se jenau s-mi spun cte ceva i, n foarte rarele ocazii cnd
o fceau, m deprimau i mai ru. E foarte greu s auzi critici la adresa ta din gura persoanelor iubite. i chiar dac
le auzi, ele nu te motiveaz pozitiv, ci mai degrab te inhib. n plus, fa de persoanele dragi nu-i este ruine, nu
att de ruine ct ar trebui s-i fie n astfel de cazuri. Acesta ar fi un prim indiciu. Ai nevoie de aceast ruine.
Chiar dac nu-i dai seama, chiar dac spui n mintea ta n-am de ce s-mi fie ruine.

Gndete-te ct poi de mult. Aceast ruine (am pus ghilimelele pentru a da de neles c nu folosesc
cuvntul n sensul limitat pe care i-l dau unii) este i i va fi de mare folos. Ruinea ne ajut mult n via. Doar un
mic exemplu: ce ne-am face dac nu ne-ar fi ruine i am pleca de acas dezbrcai, am umbla pe strzi aa cum ne
place cnd suntem singuri: complet goi?! La acest gen de ruine m refer!

Acum ai acest indiciu: RUINEA! Dar trebuie s identifici tu care este persoana motivatoare fa de care ruinea
pe care o simi s te ajute, nu s te inhibe.

P.S.: Abia atept s-i povestesc cum a fost ntlnirea cu medicul nutriionist... Pe care l-am ales brbat, desigur.
Cum m-a fi putut jena fa de o femeie? Aveam nevoie i de acea ruine care se instaleaz ntre reprezentanii
sexelor opuse. ntr-o discuie cu o doamn doctor m-a fi simit mult mai confortabil. Cred cu trie c lucruri mari
n via faci mai ales atunci cnd nu te simi comod...
4. Alo, medicul nutriionist?

Dup ce mi-am fcut un set complet de analize uzuale, am telefonat medicului nutriionist. i a vrea s ne
nelegem din prima! Vorbesc despre un medic. Nu despre un nutriionist. Ai mare-mare grij dac apelezi la
nutriioniti care i-au obinut diplomele la imprimant/xerox.

Cuvntul medic pus naintea cuvntului nutriionist schimb cu totul lucrurile. Chiar dac i unii nutriioniti au
minime cunotine medicale, chiar dac au mare dreptate n teoriile lor despre alimentaia corect i sntoas, nu
te sftuiesc s mergi la ei la consultaie. Poi vorbi cu ei, nu nseamn c trebuie ignorai sau jignii, dar sunt nite
surogate. Dac ai avea probleme, s zicem, la caseta de direcie a mainii, ai merge cu maina ntr-un service
autorizat i ai apela la un mecanic sau ai repara-o cu vecinu', n faa blocului, doar pentru c l vezi pe vecin zi de zi
sub maina proprie i l-ai catalogat priceput?

Chiar dac aveam o strategie i credeam c am ales bine medicul, am pornit spre cabinetul lui foarte
nencreztoare. Mi-l i imaginam cum se va uita la mine i m va judeca din priviri, ca apoi s-mi stabileasc un
program de consultaii. i eram sigur c m va trimite acas cu o list lung de alimente pe care trebuie s le
reduc i/sau exclud din alimentaie. Aa auzisem c se ntmpl dup o prim intrevedere cu un nutriionist. De
aceea eu mi fcusem, trebuie s recunosc, planurile de acas: Merg la el, ascult ce are de spus, c n-o s doar,
dau din cap ca el i fac ca mine. Eu tiam deja c sunt bine documentat n domeniu, aadar nu aveam nevoie
dect de un om (strin i neaprat brbat) care s m motiveze. Care s activeze ruinea aceea superbenefic:)))

n mai 2016 s-au mplinit 4 ani de la acea ntlnire, dar eu mi aduc totul aminte ca i cum a fost azi diminea.
Da, m-a scanat cu privirea, n-am scpat de asta, am simit cum m judec, m-a ntrebat ci ani am (29 i-am
rspuns), ce nlime (1,69 m) i cte kilograme (114 cnd am intrat la el n cabinet), apoi a nceput s-mi
vorbeasc. Nu nainte, desigur, de a citi rezultatele analizelor.

Nu voi deschide acum acest subiect, al analizelor medicale, pentru c te-a putea influena ntr-un mod n care
nu mi doresc s o fac. Dac spun ce valori aveam eu n neregul, poi gsi asemnri i considera c avem acelai
caz. Nu! Total greit! Chiar dac valorile unor analize sunt identice sau asemnroare, fiecare organism
reacioneaz altfel. n plus, principiul Dietei-Minune este c nu ine cont de analize n sensul strict. Se aplic
oricui, la orice vrst i mai ales n orice stare de sntate s-ar afla.

Pentru urmtorul paragraf pot deschide ghilimelele fr remucri. I-am reinut fiecare cuvnt: Regimul pe
care i-l propun e mprit n trei etape. Prima i cea mai important e stabilirea meselor la ore fixe, a doua vizeaz
controlul cantitii meselor, iar a treia al calitii alimentelor. De maine i vei nota ntr-un jurnal de diet absolut
tot ce mnnci i bei i ne vedem peste dou sptmni. Dar, ine minte: dac te ii cu strictee de orele fixe,
problema e ca i rezolvat.

Pe bune?, mi-am zis. Am dat 100 de lei pe consultaie ca s-mi spun cineva c trebuie s mnnc la ore
fixe? Pi tiam i eu asta! Dar e absurd! Asta e doar n vise... Cine poate mnca la ore fixe?, astea sunt gndurile
cu care am plecat n acea zi acas. i socoteam ct m va costa afacerea asta (la fiecare ntlnire trebuia s mai
pltesc 60 de lei i stabilise s ne vedem din dou n dou sptmni n primele luni ale regimului)...

Avnd n vedere scuzele pe care mi le-am gsit repede dup acea consultaie - anume c nu mi-a spus nimic
nou i c e i foarte scump (dei la acea or nutriionitii care nu sunt medici aveau tarife duble sau chiar i mai
mari, doar pentru c le apare faa pe copertele revistelor sau la tv) - eu m mir c am intrat n hor. Cred c a fost
vorba despre curiozitate. Doamne, i mulumesc c m-ai fcut att de curioas!

Au urmat dou sptmni n care am respectat - cum spuneam, din curiozitate - cu mare strictee orele fixe
impuse de el (07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00), chiar dac masa de la 07.00 am luat-o foarte rar, pentru c de
cele mai multe ori m-am trezit dup 08.00... Parc o fceam doar de dragul de a-i demonstra c nu se poate slbi
aa... Recunosc, dei ambiionat s-i demonstrez c e imposibil, acele prime dou sptmni au fost un calvar.
Eram mereu stresat s am de mncare la mine, mi pusesem ceasul s sune cu 5 min nainte de fiecare mas, ca s
nu o ratez, i eram un car de nervi, pentru c aveam senzaia c mnnc non-stop i fr s-mi fie foame, iar asta
nu avea cum s m slbeasc, nu?

La a doua ntlnire cu medicul nutriionist aveam cu 8 kg mai puin. Eram n stare de oc. Nu mi-a venit s cred.
Nici lui, de fapt... Azi am neles i eu, i el de ce: am avut cele mai bune rezultate pentru c am fost singurul lui
pacient care s-a inut cu adevrat de orele fixe.

Dup ce am bifat acele dou sptmni i acel prim rezultat n-am mai avut nevoie de nici un alt argument
pentru a continua.

Iat o fil important ct tot jurnalul. Ai deja secretul esenial al Dietei-Minune. Ai fundaia. Sper ns c vom
rmne prieteni, c vei reveni s citeti filele acestei poveti, pentru c mai am att de multe s-i spun!

Pe bun dreptate, de acum nainte, tot ce voi aduga sunt rspunsuri ale ntrebrilor pe care le poate pune oricine
afl despre Dieta-Minune. Pentru c mi-am pus i eu aceste ntrebri i am descoperit toate rspunsurile.

Nu mai amna nici o clip s ncepi aceast nou via. Potrivete-i alarma la orele fixe i spor la citit...
5. Cum funcioneaz?

Am ajuns la fila 5, iar 5 e un numr foarte drag mie, aa c sunt ntr-o dispoziie foarte bun i i dau un pont
extrem de important. Cum tiam i eu c trebuie s mncm la ore fixe, sunt sigur c aa tii i tu. Se trmbieaz
peste tot regula asta... De cnd suntem mici ne-au ntrebat ba medicii, ba prinii, ba mai tiu eu cine: Mnnci
regulat?, Ai o diet echilibrat?. Indiferent de rspunsul nostru, indiferent c aplicm sau nu regula, noi am tiut
mereu despre ea. Aa c-mi nelegi, probabil, frustrarea cnd medicul nutriionist mi-a trntit-o pe asta cu
stabilirea orelor fixe de mas. M ataptam, sincer, s-mi spun, s aflu de la el alt secret.

Mai concret, n-am aflat nimic nou. Pentru c tot ce am aflat am aflat singur. Ba chiar i el a aflat tot de la
mine. i secretul a fost dezvluit pe msur ce trecea timpul. n teorie tia i el foarte bine c orarul cu mese fixe
d cele mai bune rezultate. i-a demonstrat-o i singur, cci urmeaz i el Dieta-Minune (dar el nu are probleme
cu silueta, aa c la el rezultatele sunt acelea c se menine foarte bine), i-au demonstrat-o i ali pacieni care i-au
urmat sfatul. De la un moment dat ncolo, ns, acetia dispreau sau reveneau n cabinet cu probleme de genul
am stagnat, nu mai slbesc deloc sau am nceput din nou s m ngra.

Este foarte adevrat c, dup doi ani de inut aceast diet i dup ce am slbit 57 de kilograme (fr a le
socoti aici pe primele 6 de care am scpat singur, pn s ajung n cabinetul medicului), i eu am stagnat, dar am
stagnat pentru c am ajuns la greutatea ideal din punctul de vedere al organismului meu. ntre noi fie vorba
fetele tiu ce zic niciodat nu eti prea slab, aa c eu visez la greutatea din liceu: 50-53 de kilograme...

De ce stagnau pacienii? De ce ncepeau s se ngrae la loc? Medicul meu drag sttea i-i punea aceste
ntrebri, fr s gseasc rspunsul. Pe ct sunt eu de norocoas c l-am ntlnit, pe att este i el de bucuros c
m-a cunoscut. Acum tim amndoi de ce: pentru c eu am fost singura (dar sper s fim din ce n ce mai muli) care
a inut cu strictee programul cu ore fixe de mas.

Dac numrul 5 e att de important pentru mine, mi doresc s fie i pentru tine fila cu numrul 5. De aceea i
spun deja cum funcioneaz, ca s prinzi i mai mult curaj. i ca s vizualizezi repede mecanismul, i dau un
exemplu simpatic care l-a amuzat i pe medic, ceea ce m ncurajeaz mai mult s i-l ofer, cci are
binecuvntarea specialistului. Organismul nostru este ca un ceas, ca un computer. Simim asta mai ales atunci
cnd avem o ct de mic suferin i trebuie s mergem la reparat. Sau atunci cnd cltorim foarte mult i avem
de furc din cauza fusului orar. Cine a experimentat mcar o dat diferena de fus orar o s neleag imediat. Cine
nu a simit asta pe pielea lui se poate gndi chiar i la schimbarea orei, primvara i toamna.

Nu e nevoie, de fapt, de o diferen de cteva ore ca s ne dm seama. Dac pe noi ne bulverseaz aceast
schimbare, fie ea i de un ceas, cum credei c se simte organismul nostru zi de zi, cnd ba ii dm s mnnce
dimineaa, ba nu i dam, cnd i dm s mnnce doar o dat pe zi sau cnd ciugulim cte ceva toat ziua, dar
mncm serios abia noaptea? Eu mi i imaginez ce poate gndi bietul organism care sufer, nu ca noi o dat la nu
tiu ct timp din cauza schimbrii de fus orar, ci zilnic: mi d s mnnc, hai sa pornesc motoarele (aa-mi place
mie s-i spun metabolismului, motor, c doar se ocup de arderi, ca o locomotiv de pe vremuri, n care, ca s
funcioneze, se aruncau lemne pe foc). Apoi, linite. Bietul motora ar mai funciona, dar n-are cu ce, aa c se
resemneaz, pentru c vede c nu mai primete de mncare.
S nu uitm niciodat c din fabric suntem fcui s ni se fac foame o data la 3-max 4 ore. Dar noi nu mai
inem minte c, bebelui i copii fiind, prinii notri se ngrijeau s ne dea de ppic din 3 n 3 ore. C aa primeau
instruciunile de la medic. Ne ia iureul vieii pe sus i decalm fusul orar cu care ne-a trimis Doamne-Doamne
pe Pmnt, vrem s schimbm noi soft-ul acesta att de precis. Cum spuneam, bietul nostru motora se
resemneaz i se linitete, creznd c am uitat de el. Apoi, deodat (pe principiul abia acum am apucat s
mnnc), primete iar de mncare. i uite ce cred eu c spune: Hai c primeti mncare, bag iar motoarele n
priz. Apoi iar linite, iar nu primete lemne pe foc, iar se relaxeaz. i uite aa, pn cnd motoraul nostru se
prinde c fochistul e biat neserios i i declar rzboi. Nu mai pornesc eu motoarele cnd vrea el, mai bine
mi pun provizii deoparte, c nu se tie cnd mi mai d nebunul de mncare.

Lsnd metaforele att de dragi mie la o parte i ca s scurtez fila, cci mai avem i altele de spus, e i simplu, i
logic: cnd capt de mncare mereu la ore fixe, metabolismul ncepe s intensifice arderile. i intr n reflex i nu
mai trebuie s stea speriat c primete sau nu ceva. Astfel, mncnd MEREU la ore fixe, reueti s intensifici
arderile. Ba chiar ai s constai c, dup ce trece o scurt perioad de acomodare (la mine a durat dou luni, din
care, cum spuneam ntr-o fil anterioar, primele dou sptmni au fost de comar, pentru c aveam senzaia c
mnnc non-stop i era un calvar s m obinuiesc s am mereu mncarea la ndemn cnd suna ceasul cu cinci
minute nainte de ora fix de mas)..., aadar ai s constai c nu mai e nevoie de nici o alarm s-i aminteasc din
nou c trebuie s mnnci: i se va face foame exact la urmtoarea or fix...

P.S.: Urmtoarele dou file sunt rspunsurile pentru primele dou ntrebri eseniale care apar la nceptori:
Ct de fixe sunt orele fixe? i Ce m fac n concediu?.

P.P.S.: E timpul i pentru o promisiune de ncurajare: pentru c tiu ct de importante sunt primele dou luni ale
acestei Diete-Minune, promit c aceast carte va avea cte o fil de dicat fiecrei zile din aceast perioad
(aadar, n total 60), ca s uurez acomodarea cu noul regim de via celor care-i doresc s-l testeze.
6. Ct de fixe sunt orele fixe?

Asta a fost ntia mea ntrebare ctre medicul nutriionist: Ct de fixe sunt orele fixe?. Nu i-am adresat-o la
prima edin. i aduc aminte, atunci eram bulversat de ndrumrile pe care le-am primit. Mi se prea absurd c
singurul lucru pe care mi l-a spus e un lucru att de mic: s mnnc la ore fixe i totul se rezolv de la sine. Cnd
am revenit n cabinetul medicului, la a doua edin, eram deja convins c acesta va rmne modul meu de via,
pentru c rezultatele au fost ocante nc din primele dou sptmni (slbisem, dintr-un foc, 8 kilograme). De
aceea eram curioas s tiu ct de fixe sunt orele fixe?.

ntrebasem asta mai ales din cauz c n acea perioad obinuiam s gtesc seara foarte trziu, cnd ajungeam
acas de la birou. Programul de la serviciu i celelalte treburi de peste zi nu-mi permiteau s gtesc dect noaptea.
Sunt talentat n buctrie, dar nu sunt vreun geniu, aa c de fiecare dat cnd gteam gustam att ct s m
asigur c mncarea e suficient de srat i de condimentat. Eram contient c, o dat instaurant noul regim de
via, gustatul acesta ar fi o problem, dar nu tiam n ce msur. Aa c am ntrebat dac e permis. Rspunsul m-a
ocat: Nu!. Scurt, tios i la obiect.

M-am blbit niel... Nu-mi venea s cred. Ups, deci nu e chiar att de uor precum credeam eu (dei, subliniez,
primele dou sptmni chiar au fost un chin, dar m mbrbtam cu ideea c, n loc s m nfometez sau s
renun la alimentele mele preferate asta, mncatul la orele fixe, e, pn la urm, cel mai mic efort pe care-l poate
face cineva)! Am vrut parc s negociez, aa c am revenit cu ntrebarea reformulat: Dar pot mcar s pun un
strop pe vrful limbii din mncarea pe care o gtesc, nu s gust n adevratul sens al cuvntului, ca pe vremuri?.
Acelai Nu, la fel de rapid, m-a lmurit definitiv: nu era loc de negocieri.

Sunt multe lucruri pe care i le pot spune acum, ca s te mbrbtez. i, iat, o fac. Apoi o s explic, cu cuvintele
mele cum se spune i pe nelesul tuturor, sper, de ce este att de interzis acest gustat i orice gustat.

Lista cu ncurajri:
ocul trece destul de repede. Omul, n general, e dotat cu o putere fantastic de a se adapta noilor condiii, aa
c nu rmne blocat. D-i o ans noului program de via.
Destul de rezervat, am nceput s gtesc (tot noaptea, asta nu am putut schimba) fr s mai gust. Mi-am dat
seama c mi intraser n reflex cantitile, fr mcar ca eu s tiu. Gustam, de fapt, din comoditate, pentru c era
permis, pentru c fcea parte din ritualul de gtit. E drept c, o vreme, din team, gteam cam nesarat... Dar, hai
s fim serioi, sarea e uor de adugat n mncare i dup, de scos e mai greu...
n loc s guti, miroase! Simul olfactiv este nc un sim cu care suntem nzestrai i pe care, dac l antrenm,
vom realiza c este la fel de util ca i simul gustativ.
Mncarea va fi surprinztor de bun cnd o vei mnca, s zicem, a doua zi la una dintre orele fixe, n loc s o
tot guti i deguti seara cnd o gteti. n plus, va fi mai ludat dect o mncare pe care ai gustat-o (iat un
moment propice s-mi sar n cap toi chef-ii, toi buctarii i toate buctresele i o vor face din reflex, dintr-un
instinct de conservare, fr a fi ncercat, poate niciodat, s gteasc pe negustate... Tu ce zici, nu e mai iscusit
buctarul care poate gti impresionant i fr s guste?).

Explicaia: Orele sunt fixe pentru c, dac nu ar fi fixe, organismul nu ar memora cnd trebuie s porneasc
motoarele. Din pcate, atunci cnd gustm ceva, chiar i un strop cu vrful limbii, tot organismul nostru, care
este att de detept, crede c fochistul va arunca iari lemne pe foc, aa c pornete toat mainria. i
asta va deregla tot sistemul... :((( Iat de ce rspunsul la gustat e rapid i tios: NU!
P.S.: tiu i neleg ct e de greu s accepi noul regim de via. Nu uita: been there, done that. i tocmai pentru
c tiu ct este de greu vreau s te ajut spunnd adevrul, tot, aa cum este: tios, nemilos de dureros. Dar, aa
cum ntre dragoste i ur grania e foarte subtre, la fel este i ntre greu i uor, ntre foarte greu i foarte uor.
Pentru o alt fil am pregtit listua mea favorit, cea cu motivele care m ajut s susin cu trie c este uor,
PREA UOR...
7. Ce m fac n concediu?

Pn acum sper c deja ne-am neles: orele fixe sunt sfinte. Nu avem voie s mncm nimic ntre, nici cea mai
mic gustare. Dac am stabilit asta, e momentul s v povestesc cum am reuit s slbesc n concediu.

Eram deja de patru luni sub observaie la acel medic nutriionist i reuisem s cobor sub 100 de kilograme.
Doar n primele dou sptmni am slbit brusc 8 kilograme. S nu cumva s credei c am continuat n acest ritm,
ar fi fost imposibil. Rezultatele acestea difer de la individ la individ. La mine ocul primit de organism a fost att de
puternic i surplusul att de mare atunci cand am intrat pe orarul de mese regulate, nct am slbit rapid acele
prime kilograme. Apoi, pn m-am stabilizat, am continuat s pierd n jur de 1-3 kilograme pe lun. Medicii spun
c, pentru a fi n siguran din punctul de vedere al strii de sntate, nu este indicat s slbeti mai mult de 1
kilogram pe lun. Aadar eram n grafic.

I-am zis medicului c urmeaz s plec n concediu ntmpltor, pentru c a trebuit s reprogramez o ntlnire
cu el. Sunt curios cte kilograme te ngrai, mi-a spus el. Recunosc c, dup mai multe luni de cnd ne-am
cunoscut, mi-am pus problema c, pe lng un bun medic, este i un bun psiholog, pentru c tia mereu ce s-mi
spun ca s m motiveze. Aadar, exist o mare probabilitate ca acea propoziie aruncat n vnt, pe care nu a
dezvoltat-o i nici eu nu am comentat-o imediat, s fi fost spus, de fapt, cu acest scop, de a ambiiona. Oricum ar
fi, mie mi-a prins tare bine.

Am plecat cu inima strns, ncepusem s m ngrijorez. Pn s-mi spun medicul c s-ar putea s m ngra n
concediu, nici nu m gndisem la aceast posibilitate. E i firesc c nu m-am gndit. Respectam cu mare strictee
orele fixe i nu am dat napoi nici cel mai mic pas. De ce s fi dat napoi tocmai n concediu? Aadar, eu tiam c nu
aveam de ce s-mi fac griji. Medicul, nsa, avea experiena altor pacieni care se ntorceau din vacane cu mult mai
grei, la propriu. Se ntmpla asta, desigur, nu din alt motiv dect acela c renunau la orele fixe.

n schimb, eu nu doar c nu m-am ngrat, ci am continuat s pierd n greutate. Fr s m nfometez, fr s


m frustrez, fr s m abin de la ceva. Doar mncnd la ore fixe. V spun i cum este posibil. n primul rnd am
pstrat orarul de mese dup fusul orar din ar.

Asta e important. Oriunde cltoreti, mai ales dac o faci pentru perioade mai scurte de timp, e bine s
pstrezi orarul din Romnia. Nu are nici un sens s-i reobinuieti metabolismul cu alt fus orar, pentru c te ntorci
repede acas. n alte situaii, voi oferi alte exemple ntr-o alt fil de jurnal. Am cltorit o dat n America i v pot
spune ce e de fcut n astfel de cazuri...

n al doilea rnd, ai s vezi ct de uor e s respeci orarul de mese. Toate hotelurile, i cele care ofer servicii
all inclusiv, dar i toate celelalte, respect acelai orar de mese. Micul dejun este de la 07.00 la 10.00, aa c cele
dou mese sunt salvate, prnzul se servete n jur de 12.00-13.00, iar cina dup 18.00. Ar rmne descoperit
masa de la 16.00, dar eu aveam grij mereu s mnnc o ngheat, aa c rezolvam foarte uor mica problem.

Concluzie: Nu avem nici o scuz s nu putem respecta orele fixe de masa (07.00 pentru cei mai matinali
10.00, 13.00, 16.00 i 19.00).
8. De ce nu trebuie srit nici o mas

Aa cum spuneam - i mi place foarte mult s m repet orele fixe sunt sfinte. Dar nu doar n sensul c trebuie
respectate fr a ciuguli sau mnca ntre ele, ci i n sensul c nu trebuie srite. Este foarte important s pstrm
ritmicitatea asta. O dat nvat cu orele fixe (07.00, 10.00, 13.00, 16.00 i 19.00), motoraul se obinuiete s
primeasc doar atunci combustibil.

5 ponturi eseniale

Dac ai depit ora fix de mas (indiferent despre care dintre ele este vorba) cu mai mult de 15 minute, sari
peste masa respectiv. Altfel, se deregleaz orele fixe. E foarte important s nelegi c Dieta-Minune
funcioneaz dac respeci orele fixe, nu orele cu aproximaie fixe. Mai poi mnca ceva abia la urmtoarea
or fix din programul dat, dac ai depit sfertul academic. tiu c lucrurile par matematico-extrem de
complicate, dar nu e aa. Dup acea perioad de chin, de acomodare, care poate diferi de la persoan la
persoan (n cazul meu a fost vorba despre dou luni), organismul se obinuiete. Vei constata c i se face
foame exact la orele fixe i i se va prea firesc s funcionezi dup acest program.
Sritul peste ore fixe trebuie s fie doar ceva excepional sau de for-major. Ai grij s nu se repete zilnic
acest obicei de a sri peste orele fixe. Pentru siguran, nva-te s ai n permanen ceva de mncat n
buzunar/poet. n cazurile excepionale, cnd nu poi mnca n tihn, sunt folositoare nite stix-uri sau un
baton (adic orice este ntr-un ambalaj mic i poate fi purtat).
Reperele orare nu te oblig s dormi mai puin. Adic nu eti obligat s te trezeti cu noaptea n cap ca s poi
mnca de 5 ori pe zi. De 4 ani de cnd am adoptat acest regim de via, eu nu am mncat la ora 07.00 dect de
cteva ori (pot s numr pe degete aceste ocazii). Obinuit s m trezesc mereu dup 08.00 dimineaa, prima
mas pentru mine este cea de la 10.00. Dup ce am intrat n acest ritm, am constatat c i n zilele n care m
trezeam mai devreme, tot la 10.00 simeam prima senzaie de foame. Iat nca o dovad a faptului c, atunci
cnd respeci orarul, organismul joac dup cum i cni tu! Doar n cazurile n care m nvioram la 06.00 sau
mai repede serveam micul-dejun de 07.00. Acelai lucru este valabil i atunci cnd, s spunem, dormi peste zi
i una dintre orele de mas te prinde cu nasul n pern:))) Concluzie: orele de mas ale Dietei-Minune sunt
valabile doar atunci cnd eti treaz (adic nu dormi)! Numai somnambulii pot mnca n somn:)))
Senzaia de foame dispare n scurt timp, dac nu poi mnca la o anumit or fix. nc un lucru senzaional n
Dieta-Minune este acela c, dac eti nevoit s sari peste una dintre orele de mas din program, chioritul
maelor nu te va chinui pn la urmtoarea ocazie de a alimenta. Trece n maximum 20-30 de minute (ba chiar
i mai repede). Organismul nostru, o dat dresat, e att de mecher nct tie c, dac nu primete n acest
timp ceva de mncare, trebuie s atepte cuminte pn la urmtoarea mas. Dar acest srit peste mese este
permis doar de cteva ori pe an, n cazuri (foarte) excepionale...
Dac ai mncat mai mult la una dintre mese i pn la urmtoarea or fix nu i se face foarte foame, nu te
lsa amgit. Faptul c nu simi acut senzaia de foame nu nseamn c ea nu exist. Doar c, fiind prea plin,
spui c nu mai poi mnca nimic pn a doua zi. Fals! Nu doar c poi, dar trebuie, pentru a pstra ritmicitatea
att de vital n Dieta-Minune. Dac totui insiti c eti att de full nct nu poi mnca, nu sri peste mas,
ci mnnc cel mai mic lucru posibil. E foarte important s mesteci i s nghii, pentru a fi prezent la ntlnirea
cu fochistul care alimenetaz motoraul:)))

P.S.: Dup ce te-am tot btut la cap cu orele fixe, e timpul s-i povestesc ceva din culise... n urmtoarea fil de
jurnal i spun ct de bucuroi au fost cei din jurul meu cnd vedeau c eu mnnc i continui s slbesc. Sper ca
nu i-a scpat subtilitatea:)))
9. Dezvluiri din culise

Asta nu e mania persecuiei, sper c eti de acord. E doar realitatea! Lumea nu se bucur cnd i este bine, ci
doar cnd te vede c chioptezi, indiferent din ce motiv. i, n general, povetile de succes sunt ascultate
scrnind din dini. Aa c s nu te mire bucuria celor din jurul tu, de ndat ce rezultatele Dietei-Minune
ncep s fie remarcate cu ochiul liber...

i-am spus c am pierdut 8 kilograme n primele dou sptmni de cnd am intrat n programul cruia mi
place s-i spun pe bun dreptate Dieta-Minune, dar rezultatele au fost vizibile cu ochiul liber de cei apropiai
mie abia dup mai bine de 3 luni, cnd coborsem acul de la cntar sub 100. E firesc s se ntmple aa. Noi simim
c am slbit de ndat ce strngem cureaua cu o gaur mai mult, dar, din exterior, aceste mici diferene nu sunt
perceptibile.

Ai slbit. Bravo!, acestea au fost primele felicitri pe care le-am primit. Nici n-apucam s zmbesc n semn de
Mulumesc pentru compliment, c i venea ntrebarea Cum ai reuit?. Parc abia ateptau s m vait, s spun
ct de greu mi este, c a trebuit s renun la toate alimentele preferate sau s ndur cine tie ce chinuri. Mnnc
la ore fixe, nimic mai mult, le rspundeam. Dac nu m crezi, te rog s ncerci i tu. Sunt n stare s pun rmag
c vei pi la fel. Prima reacie pe care o strnea rspunsul meu era un zmbet fals i un ngnat n surdin, care
ddea de neles c nu sunt crezut. Parc ar fi spus Sigur c da... i te atepi s te credem pe cuvnt... Nu vrei s
ne spui secretul...

Ai simit vreodat senzaia c, indiferent ct de tare strigi sau urli adevrul, nu eti crezut? i deschizi sufletul,
renuni la o parte din tine, devii vulnerabil, spui tot... i... DEGEABA! Nu te crede nimeni. Din motiv c e prea
frumos s fie adevrat, sau c ascunde ceva, cu siguran, sau c astea sunt poveti de adormit copiii...

n aceste cazuri, ce este de fcut? Ai putea s renuni. Sau ai putea s ncepi chiar s mini, doar de dragul de a
nu mai trece prin calvarul acesta. Pentru c e mult mai uor s spui lumii adevrul pe care l vrea, lumea vrea s
te comptimeasc, nu s te admire i s i urmeze exemplul. Mi-a fost greu s rmn sincer, nu zic nu, foarte
greu... Nu e uor deloc s rspunzi mereu cu aceeai amabilitate, spunnd aceeai poveste iar i iar, cnd vezi c
nimeni nu te crede. E ca i cum vorbeti cu pereii. n schimb, eu am ales altceva. Am gsit n mine puterea de a
spune n continuare adevrul, aceeai putere care m-a ndemnat s scriu aceast carte i s o promovez gratuit. E
un efort pe care-l fac cu plcere, pentru c vreau s fim din ce n ce mai muli. Din ce n ce mai muli oameni care
nu se tem s spun adevrul i din ce n ce mai muli oameni care neleg ct de uor este s fii tu n pielea ta, s
gseti acest echilibru.

nainte de a nchide fila aceasta, a vrea s apelez la tehnica retoricii. Sunt doar curioas... Nu atept
rspunsuri... De ce este mai uor s spunem nu se poate nainte s ncercm? De ce e mai simplu s nu credem,
n loc s acceptm c exist i minuni? De ce ne simim mai bine s comptimim, n loc s felicitm? De ce nu
este att de greu s credem un adevr i acceptm att de uor toate minciunile? Hmmm... Just asking...
10. Cum scap de pofte?

Bun ntrebare! S-au inventat i pentru asta fel i fel de pastile i de rspunsuri tiinifice date de nutriioniti
sau de psihologi. Prerea mea este c de pofte nu scpm. Aceste dorine (trupeti) sunt n noi! Nici nu cred c
trebuie s ne punem problema n acest fel. Cu poftele trebuie s negociem, nu s ncercm s la eliminm, pentru
c nu vom reui cu adevrat.

V povestesc despre una dintre cele mai mari pofte cu care m-am luptat i o s m lupt, probabil, i de acum
nainte. mi place s mnnc popcorn de cte ori merg la cinema. i merg la cinema destul de des, aproape de
fiecare dat seara, deci mult dup ultima or de mas (19.00). Aa mi place s vd filmele i, oricum, programul nu
prea-mi permite altfel.

Pentru c mi-am dorit s respect cu strictee orele fixe din Dieta-Minune, o perioad nici n-am mai mers la
cinema, de team c nu m voi putea abine s iau popcorn. Dup un timp, ns, mi-am dat seama c nu e bine nici
aa. Nu putem fugi toat viaa de frici, de probleme, de pofte n acest caz. Aadar, trebuie s facem cumva s le
nfruntm. Am nceput s merg din nou la cinema, zicndu-mi astfel: Nu mnnc popcorn acum, dar o s mnnc
mine, la una dintre orele fixe. Dac urmam o diet n care aveam interzis la popcorn, nu mi-ar fi fost deloc uor
s pclesc pofta. Dar, cu Dieta-Minune a funcionat aceast negociere. Gndul acesta o dat setat a reuit s
nfrneze pofta. i aproape niciodat nu mncam a doua zi popcorn. Nu despre asta e vorba. Eu i spuneam poftei,
aa, s-o linitesc, a doua zi uitam de cele mai multe ori c mi-am propus s mnnc acel ceva. Concluzie: e
important s vorbeti cu tine, astfel nct pofta s nu devin frustrare. E SIMPLU: Tu ai voie orice, dar la ore fixe. Ce
poate fi mai simplu de att?

Cnd i spui cuiva c nu are voie un anume lucru i-l dorete i mai cu foc. Dar cnd i spui c are voie, cu
condiia s mai atepte niel, atunci pofta se domesticete i ascult de tine, nu te subjuga! Vestea bun e c la
mine a funcionat. i funcioneaz n continuare. Pornind de la aceast reet, procedez la fel cu fiecare poft...
Am i fcut o statistic, ntr-un an fac doar cteva excepii (abateri) de la orarul de mese, n jur de 6-8: de ziua mea,
de Revelion i la cteva zile de natere sau petreceri nocturne.

Atenie, ns, la acest aspect: nu confunda senzaia de poft cu cea de foame. Dac mnnci din trei n trei ore
toat ziua, nu are cum s i se mai fac foame seara, orict de mult ai fi fost obinuit s mnnci pn acum. De
aceea, orice senzaie apare ntre sau dup orele de mas este o senzaie de poft. i pentru c nu-i este foame,
asta te va ajuta s nu cazi n pcat. Cnd ne este foame mereu, pentru c organismul nu are acest bioritm al
orelor de mas fixe, atunci cnd apar poftele ele nu pot fi evitate pe moment, cci nevoia de a mnca ceva, orice,
este acut. Dar cnd nu-i este foame poft poate fi uor ignorat pn la urmtoarea or fix de mas.

P.S.: tiu c toate aceste poveti din filele mele de jurnal par de necrezut. ns, de ce a pierde eu timp att de
preios ncercnd s te conving ceva neadevrat? Ce altceva a avea eu de ctigat n afar de bucuria c am putut
mprti cu ct mai mult lume aceast Diet-Minune care poate schimba att de uor viei (n bine, dac mai
este nevoie s-o subliniez)?
11. Programul nu-mi permite s mnnc la ore fixe

Am mai spus... Am acceptat provocarea orelor fixe dintr-o ambiie. tiu c e o nebunie, dar eu credeam c
astea sunt baliverne i voiam s-i demonstrez medicului nutriionist c se nal, c nu e chiar att de uor s
slbeti i c algoritmul lui e doar o poveste cu zne.

Acum, dup 4 ani de cnd am mbriat acest stil de via, nu pot concepe s triesc altfel. i-mi pare foarte
ru pentru toi aceia care ar putea face o schimbare n bine n viaa lor i o refuz cu o singur replic: Programul
nu-mi permite s mnnc la ore fixe.

neleg. tiu cum e s crezi c nu o s mai poi niciodat reveni la o greutate normal, tiu cum e s crezi c nu
o s poi slbi, pentru c le-ai ncercat pe toate i nimic nu a funcionat, tiu cum e s dai vina pe dereglri
hormonale sau pe probleme cu glandele (disfuncionaliti care nu sunt cauza, ci mai degrab efecte, pentru c
apar din cauza unui stil de via nesntos sau sunt amplificate din cauza asta). tiu, de asemenea, cum e s dai
vina pe edinele interminabile de la serviciu sau pe programul infernal de la coal, care te oblig s mnnci
haotic i te condamn la un regim de via dezordonat i dezechilibrat din toate punctele de vedere. tiu i cum e
s ai o rutin pat-scaun-pat...

tiu toate astea, pentru c, pn acum 4 ani, am trit la fel ca orice om normal cu job full time de birou i
responsabiliti la domiciliu. Din mai 2012, ns, sunt un om anormal. M laud cu asta i m distrez teribil s fiu
pentru toi ciudata care mnnc la ore fixe. i incomodez pe cei din jurul meu, chiar i azi, dup atta timp.
Lumea nc nu s-a obinuit cu mine aa. Sunt tolerat, dar privit n continuare ciudat. i sunt ateptat la cotitur.
Binevoitorii abia ateapt s renun. S cedez... S devin din nou un om normal!

Dar eu am decis: declar rzboi normalitii! Ce e normal pn la urm? Obiceiul adoptat de o majoritate? Ia
uite... Cine ar fi crezut c un blog despre nutriie ar putea deveni un jurnal cu idei filosofice?!

Programul nu-mi permite s mnnc la ore fixe, aceasta propoziie e cel mai mare duman al nostru. Pentru
nceput, cred c suntem cu toii datori fa de noi s ncercm. Cum poi spune c nu poi face ceva, dac nici
mcar nu ai ncercat?! Doar pentru simplul motiv c cineva a putut ar trebui s intri pe gnduri, s-i dai seama c
i tu ai toate ansele s poi.

n urmtoarea fil de jurnal i spun de ce este att de simplu ceva ce pare att de complicat. Am s ofer
exemple despre cum se poate fenta programul care nu ne permite s mncm la ore fixe. S vedem atunci ce
scuze mai gaseti...
12. Ct de simplu e ceva complicat

Cum se poate fenta programul care nu ne permite s mncm la ore fixe? Iat cteva exemple, ca s vezi i tu
ct de simplu este ceva att de complicat:

Dac ai edin la una dintre orele fixe, bea un iaurt. O lung perioad de timp, n fiecare zi, aveam la serviciu o
edin care ncepea la 12.30-12.45 i inea pn la aproximativ 13.30. edina asta mi-a dat mari bti de cap. Nu
puteam mnca nici nainte, nici dup... nainte era prea devreme, dup era mult prea trziu. Reperele orare din
programul numit de mine Dieta-Minune nu trebuiesc depite cu mai mult de 15 minute. Ce era de fcut? Nu
puteam nici s iau ceva de mncat n edin, pentru ca i-a fi jignit pe colegi, nu voiam nici s atrag atenia
spunnd c eu trebuie s mnnc i ei fie s m accepte aa n edin, fie s-i decaleze ntlnirea zilnic de dragul
meu. i spun ce variant am gasit eu pentru masa mea de la ora 13.00, soluie pe care am pstrat-o pe toat acea
perioad. mi luam cu mine n fiecare edin un iaurt de but sau un kefir (nu dau brand, ca s nu se interpreteze
greit, s nu credei c vreau s fac vreo reclam). n felul acesta am reuit s-i mpac pe toi. Nici colegii nu se
simeau jignii, nici miros de mncare nu era, nici eu nu trebuia s mestec. Totul era elegant. Pe cine i de ce ar
deranja c bei un iaurt? Chiar sunt curioas ce idei au alii. M bucur deja scrisorile pe care le primesc de la cititori
i rspund tuturor. Accept, cu drag, nu doar ntrebri, ci i sugestii. Poate are cineva o idee mai bun pentru astfel
de situaii.
Dac eti pe drumuri, ia ceva la pachet. n zilele n care nu poi mnca n tihn, ai multe variante ca s salvezi
Dieta-Minune. i eu am pit ca la una sau la mai multe dintre orele fixe s fiu n main sau pe drumuri. Pentru
aceste cazuri eu preferam s iau cu mine de diminea ceva la pachet, de acas (pentru c e mult mai sigur, mai
sntos i mai ieftin). Dar am pit de foarte multe ori s nu am timp s fac asta sau s apar situaii neprevzute.
n aceste cazuri, fie cumprm ceva de ronit (pufulei, covrigei, alune, ngheat etc. - orice pofteam, ntr-un
cuvant), fie apelam la rezerva din geant. i-am mai spus c e bine s ai n permanen cu tine (n poet sau n
main) ceva de mncat, pentru a evita accidentele n care programul te oblig s nu respeci orele fixe de
mas.
Cnd cltoreti, mnnci n micare. Vei sta multe ore n main, autocar, n tren sau avion? Dac nu poi
opri pe drum ca s mnnci, poi servi masa n micare. Exist soluii pentru orice fel de program. Dac nu le-am
intuit eu pe toate, atept ntrebri i sugestii.
Cnd mergi la un spectacol. Nu tiu alii cum sunt, dar eu am pit de foarte multe ori ca cina s m prind n
sala de spectacol sau la vreun concert. Pentru cazuri din astea, ca i atunci cnd eti pe drumuri, apelezi la
rezervele sau soluiile despre care vorbeam i mai sus. Pn la urm, vei vedea c vei gsi singur variante, n funcie
i de preferinele tale.

P.S.: S nu crezi c fac glume proaste, c vorbesc de funie n casa spnzuratului. N-ai citit greit: am menionat
delicatese precum pufulei, alune, ngheat, covrigei... i-a fi dat i alte exemple, dar ai prins ideea. E firesc s te
miri c Dieta-Minune conine i astfel de alimente. De aceea urmtoarea fil va fi despre ce putem s mncm
de fapt. Chiar putem pstra n diet i alimentele preferate?
13. Ce putem s mncm? Orice!

Iat un subiect att de delicat. mi vine s-i spun c poi mnca orice. Dac mnnci la ore fixe, totul va fi ok.
Depinde, ns, i cum nelegi tu acest orice, aa c m simt datoare s intru n amnunte. i spuneam c medicul
nutriionist mi-a vorbit n prima noastr ntlnire despre cele trei etape ale regimului propus de el: 1. Adoptarea
unui program cu ore fixe de mas; 2. Reducerea cantitilor de alimente servite la o mas; 3. Selectarea
alimentelor n funcie de calitate.

I-am urmat sfatul i primul lucru pe care l-am fcut a fost s mnnc la ore fixe. Am pstrat, aadar, n meniul
zilnic aceleai alimente pe care le consumam i atunci cnd stilul meu de via devenise extrem de haotic i
dezechilibrat din punct de vedere nutriional. n concluzie, mncam orice. Adic orice mncasem i pn s intru n
cabinetul medicului. Fcusem o singur schimbare n viaa mea, dar o schimbare att de important: am nceput s
mnnc cu mare strictee la orele fixe indicate (07.00, 10.00, 13.00, 16.00 i 19.00).

Acesta este i sfatul meu pentru tine, sfat pe care i-l dau i n urma experienei acumulate n cei patru ani care
au trecut de cnd am adoptat acest stil de via. Este timp suficient s oferi i alte ocuri organismului i vei
vedea singur c o vei face cu plcere cnd va fi nevoie. Dar, pentru moment, ar fi bine s mnnci orice, cu o
singur condiie: s mnnci la orele fixe din Dieta-Minune sau la orice alte ore fixe respectnd principiile din
Dieta-Minune.

Nu ne mai ascundem dup deget, aa-i? i eu, i oricine are un surplus de kilograme ne-am ngrat pentru c
am mncat haotic, alimente deloc dietetice i n cantiti mai mari dect ne-ar fi fost necesar pentru o
supravieuire decent. Dar ar fi extrem de frustrant ca acum, dintr-o dat, s ncepi un stil de via n care trebuie
s schimbi totul. Aa c, pentru moment, a vrea s-mi promii acum c vei face o ncercare.

Ce poate fi mai simplu dect asta? Ai voie i n viitor s mnnci alimentele preferate,... dar la acele ore fixe.
Gndete-te c oricine povestete n jurul tu c a slbit fie spune c i-a micorat chirurgical stomacul, fie c a luat
nu-tiu-ce pastile, fie c s-a nfometat sau c a renunat la tot ce are gust. i tu mai faci n continuare nazuri c nu
poi mnca la ore fixe? C e prea grea aceast Diet-Minune care nu-i cere dect un lucru? C tu ai vrea s faci
asta, dar programul tu de la serviciu sau de acas nu-i permite? Atunci, bine... Binele nu se poate face cu de-a
sila.

P.S.: S nu care cumva s dai iama n toate fast-food-urile sau cofetaiile dac n-ai fcut-o pn acum! Cred c ne-
am neles romnete: mnnci ce-ai mncat i pn acum. Dac ai mncat produse de tip fast-food nu renuna la
acestea deodat. Nu e necesar s o faci la nceput. Celelalte etape vin de la sine dac respeci cu strictee regula de
aur: mncatul la ore fixe.
14. Zi ca ei i f ca tine :)))

S spunem c ai intrat n ritmul orelor fixe. Ai nceput s te obinuieti i s simi diferena. Noul mod de via
i d deja semne c asta e cheia succesului. Aadar, ai depit pragul (cel mai) critic, acela n care te bteai cu
pumnii n piept spunnd c programul nu i permite s mnnci la ore fixe".

n plus, au nceput s apar primele rezultate. Asta te va face s te simi ca atunci cnd preei controlul unei
situaii care i scpase de mult de sub control.

n Dieta-Minune e ca n via. Ocaziile de pcat sunt la tot pasul i nu ai cum s le faci fa dac uii cine eti
i ce scop ai. Lsnd metaforele la o parte, iat pe leau ce vreau s spun: cnd i-e lumea mai drag va veni cineva
s spun gust niel, nu e o dram, ia o bucic, nu se consider c ai mncat, e doar o bucic... i asta
taman ntre orele fixe de mas. Ce poi face? S guti, mai mult stresat de insistene dect de vreo poft de-a ta.
Teoretic, o dat la un timp, nu e un dezastru s faci asta. Dar cte astfel de ocazii vei avea? Mie mi se ntmpl
zilnic i nc mi se mai ntmpl.

La nceput spuneam nu doresc, mulumesc sau nu mai pot, am mncat mult pn acum. Dar la ct de dese
erau propunerile acestea ispititoare mi-am dat seama c nu pot gsi mereu aceleai scuze. Eti dubios ntr-o lume
n care toat ziua bun ziua cineva ronie cte ceva i i bag i ie pe sub nas. Eti anormal dac faci asta ntr-o
lume normal.

E foarte important s nu te lai mbtat de rezultatele primelor sptmni sau luni de Dieta-Minune". Ea
funcioneaz doar dac orele fixe de mas sunt regul, iar gustrile haotice sunt cu adevrat excepii. Eu fac doar
cteva pe an. Le numr pe degetele de la o mn: de ziua mea, de Revelion etc.

Dac accepi din politee s guti cte ceva de fiecare dat cnd eti servit, eforturile depuse de tine pn
atunci sunt n zadar. Iar Dieta-Minune redevine dieta-haos. Te-ai gndit c mereu exist o variant care s fie i
pe placul altora, i spre binele tu? Iat un exemplu: accept ce i se ofer, dar pstreaz pn mai trziu, cnd e
urmtoarea or fix la care poi mnca!
15. Eti pe cont propriu

Hei, s nu te atepi ca toat lumea s neleag prin ce treci, s accepte Dieta-Minune i s ncurajeze noul
tu mod de via. Nici chiar cei mai apropiai, cei pe care-i iubeti nu au datoria s o fac. Ideal vorbind, ar fi
minunat s se ntmple asta, dar... viaa real e un picu altfel:(

Eti pe cont propriu. Cu ct realizezi mai repede asta, cu att mai bine. Din nou spun, e ca-n via. E bine s tii
s faci echip, s tii s funcionezi n grupuri, dar, n cele din urm, eti tu cu tine. Nu te consola niciodat cu
gndul c-i va fi cineva aproape, mai ales cnd dai de greu.

Eu am pierdut muli prieteni o dat cu creterea n greutate. La 55-60 kg eram mereu n centrul ateniei i
eram iubit. Pn am ajuns la 120 am vzut cine-mi era cu adevrat alturi: familia i civa prieteni pe care-i pot
numra pe degetele de la o singur mn... cu tot cu bunul meu prieten, medicul nutriionist.

Am pierdut inclusiv marea iubire, care s-a dovedit c iubea doar o imagine. O imagine a mea ntr-un
moment. Cnd am depit acea imagine i stare de bine pentru care eram iubit comod, am devenit o alt
persoan, cu toate c eu eram la fel. Cum ai putut s te ngrai att de mult tu, soie de artist?, iat ntrebarea
care m-a fcut s realizez ce suntem noi pentru cei din jur. Suntem doar nite sintagme.

Aadar eu nu am fost niciodat eu, ci doar o soie de artist? Astzi tiu c eu sunt eu, dar mi-a luat ceva s
neleg... Nu am povestit asta ca s-mi plngi de mil. Dimpotriv! Am oferit aceast bucic din mine ca s te
bucuri pentru mine c am neles c eu sunt eu!

Foarte posibil s fie povestea asta o excepie... M-a bucura s fie aa i oricine citete acest jurnal s se
ntrebe, uimit, cum e posibil aa ceva. Nu-mi doresc s spui i eu am pit ceva asemntor. Mi-ar plcea ca
oamenii s fie iubii i apreciai pentru ceea ce sunt, nu pentru o imagine, i s nu ajung, fr s-i dea seama,
nite sintagme.

Marea iubire e azi ntre ghilimele pentru mine, pentru c MAREA IUBIRE e, dup inima mea, cu majuscule, fr
ghilimele i mai ales acea iubire care depete formele, aparenele i prejudecile.

O concluzie: eti pe cont propriu. Dieta-Minune e despre tine i pentru tine. Nu te lsa influenat/ sau
tulburat/ nici mcar de cei care te iubesc. Dac ai hotrt s mnnci la ore fixe pentru c acesta este cel mai
bun lucru pentru tine, aa s faci! Asta nu are de ce s deranjeze pe nimeni! Aadar nici tu nu te lsa deranjat/!
16. O faci pentru tine

Drag cititorule,

De mult voiam s m adresez ie aa i iat c acum am gsit ocazia: aceast fil de jurnal este ca o scrisoare
deschis, deci formularea drag cititorule este potrivit.

Am nceput s scriu aceast carte din dorinta de a impartasi povestea mea, pentru ca alii s poat ajunge mai
repede i mai uor la rezultatele mele sau, chiar dac vor parcurge un drum mai greu, s aib alinarea c cineva
este alturi de ei i le st oricnd la dispoziie pentru sfaturi sau mcar pentru dialog. i eu am avut noroc de un
aa sprijin i tiu c ar fi fost mult mai greu fr el.

E puin probabil s avei ansa mea de a ntlni un asemenea om, pentru c nu-i vine s mergi la un medic
cnd suferi doar de obezitate sau cnd ai cteva kilograme n plus de care nu mai scapi indiferent ce faci i, chiar
dac ajungi la medic, e i mai puin probabil s ai norocul meu s dai peste unul sincer, care nu vrea s fac nici o
afacere de pe urma ta.

Suntem obinuii s mergem la medici doar cnd suferim de altele, mai grave. Dac ni se spune, n treact, ar
fi bine s slbii nu e suficient. Nimeni nu se ocup, concret i dedicat, de problema asta. De aia ajungem s
credem, poate, c tratarea obezitii nu e neaprat o prioritate. Pentru medici, prioritile sunt diabetul,
insuficienele unor organe, hipertensiunea etc. Parc uit cu toii c obezitatea i un dezechilibru alimentar sunt
cauze care declaneaz aceste boli... Aadar, drag cititorule, simt c este de datoria mea s-i spun povestea mea,
cu bune i cu rele.

i eu, probabil ca i muli dintre voi, am ncercat multe diete pn acum. Att de multe, nct nu mai credeam
i mi-a fost greu s cred c exist aa o minune. Dar poate cel mai important secret al Dietei-Minune, pe lng
respectarea cu strictee a orelor fixe, este raspunsul la ntrebarea Pentru cine o fac?. Doar atunci cnd vei realiza
i vei simi c o faci pentru tine vei fi de neoprit.

Dac o faci pentru soul care nu te mai consider potrivit standardelor sale, vei da napoi n clipa imediat
urmtoare n care vezi c nu poi conta pe el. Apropos de asta, n momentul n care mi-a spus cum ai putut s te
ngrai att de mult tu, soie de artist?, eu slbisem deja primele 35 de kilograme. Atunci mi-am dat seama c nu o
fcusem pentru el, ci pentru mine. i tot atunci aflasem c i nclcase jurmintele (sper c e clar ce vreau s spun,
pentru c nu are rost s intru acum n aceste amnunte). Cert este c lucrul acesta m-ar fi drmat dac a fi
nceput Dieta-Minune de dragul altcuiva i nu de dragul meu. Spre norocul meu, o fceam pentru mine.

De fapt, dac m gndesc bine, m ngrasem dintr-o neglijen de sine, neglijen cauzat de fel i fel de
nemulumiri, de frustrri, de stres, de cte i mai cte. M ngrasem pentru c nu am fost atent la mine, ci mai
mult la cei din jur. Nu a fi avut cum s m vindec de asta pn cnd nu rezolvam cea mai mare problem: aceea
de a avea din nou grij de mine!

Drag cititorule, tu pentru cine o faci? Te rog, f-o doar pentru tine! Merii toat atenia ta i asta nu nseamn
c vei acorda mai puin atenie celor din jur. Dimpotriv! Trust me with this one!
17. De ce Dieta-Minune nu e o dieta

Folosesc sintagma Dieta-Minune pentru a caracteriza cat mai fidel si sugestiv regimul de viata care te scapa si
de kilogramele in plus, si de multe probleme de sanatate. Dar aceasta Dieta-Minune nu este o dieta! Stiam asta
de fapt, am mai si spus-o, dar azi dedic o intreaga fila de jurnal acestui subiect.

Am scris pana acum despre primele etape prin care am trecut. Acum fac un salt in timp si iti povestesc ceva la
zi. Astazi, intr-un schimb de amabilitati in fata oglinzii de la toaleta (doamnele stiu ce spun), o colega m-a intrebat:
Dar nu mai esti la dieta?. Nu, i-am raspuns. Discutia pornise de la o farfurie al carei mesaj haios inscriptionat cu
verde pe alb mi-a atras atentia: Alimentatia sanatoasa hraneste fericirea. Am contrazis sloganul si de aceea s-a
sesizat ea cu privire la dieta mea.

Cum asa?, a revenit ea imediat cu o intrebare cand i-am spus ca nu (mai) sunt la dieta. Si brusc am avut
aceasta revelatie: Dar eu nu am fost niciodata la dieta. Pentru ca dieta mea e un stil de viata.

In vreme ce colegele mele discuta aprins aproape zi de zi despre ce alimente au voie sau nu sa manance, iata
ca eu imi dau seama cat de bine e sa nu fiu stresata de asta. E adevarat ca acum, dupa rezultatele spectaculoase,
sunt atenta si la calitatea alimentelor. Dar fac asta fara sa fi devenit un stres. Daca vreau o inghetata sau un desert
nimeni si nimic nu ma impiedica sa ma bucur de asa ceva.

Ca sa fie mai simplu de urmarit, hai sa fac inca o listuta. Dieta-Minune nu e o dieta pentru ca:

Nu-ti interzice sa mananci anumite alimente;


Nu-ti interzice sa combini anumite alimente;
Nu-ti impune un anume meniu;
Nu trebuie sa calculezi cate calorii mananci intr-o zi;
Nu te oboseste sau frustreaza, ci te energizeaza;
Nu provoaca anemii. Dimpotriva: in cazul meu a reglat multe carente si a corectat valori ingrijoratoare ale
analizelor de sange;
Nu te face sa poftesti si mai mult la tot ce e interzis, pentru ca stii ca de fapt nimic nu e interzis. Trebuie doar
sa mananci ce ai mancat si pana acum, dar sa faci asta la orele fixe 07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00;
Nu te obliga sa mananci putin. Poti sa te saturi, fara probleme, cu amendamentul ca a te satura nu inseamna a
manca pana nu mai poti sa respiri.
18. Nu uita niciodata de bunul simt... alimentar

De ce mancam? De ce nu putem trai fara sa bagam in noi alimente? Si daca tot am fost creati astfel, de ce nu
mancam doar strictul necesar pentru supravietuire? De ce uitam care e masura? Nu astept raspunsuri la intrebarile
astea, doar ma gandeam...

Eu stiu de ce am depasit masura. Pentru ca asa am fost educata, pentru ca parintii mei ma iubesc foarte mult si
au vrut mereu sa fiu foarte satula si fericita. Iata un caz cand vrei sa faci bine si iese mai putin bine. Cred ca am
depasit masura si pentru ca am gasit in mancare un refugiu pentru multe nemultimiri si frustrari. Coroborate, toate
astea au dus la obezitate de aport. Dupa ce-mi facusem setul complet de analize la inceputul lui 2012, un medic
de la Institutul Parhon din Capitala a pus acest diagnostic. Ma dusesem acolo pentru ca apropiati de-ai mei m-au
speriat spunandu-mi ca as putea avea vreo dereglare hormonala, avand in vedere ca luasem atat de mult in
greutate, intr-un timp relativ scurt (in 4 ani, perioada 2008-2012). Slava Domnului, ma ingrasasem doar pe baza de
nesimtire (... din punct de vedere alimentar)! Asadar, nu mai era nici un dubiu. Nu mai aveam scuza ca m-am
ingrasat din cauza unor eventuale probleme cu glandele sau cine stie ce alte necazuri medicale. Obezitate de
aport inseamna, mai clar, obezitate declansata de mancatul in exces. Metaforic vorbind, alimentam masinaria
cu mult mai mult decat consuma motorasul ei.

Este foarte posibil ca tu sa ai o problema medicala care ti-a cauzat ingrasarea sau care, in acest moment, te
impiedica sa slabesti. Dar mai stiu, insa, si ca Dieta-Minune nu are cum sa-ti faca rau nici tie, dimpotriva,
accelereaza macar nitel chiar si cel mai lent metabolism si amelioreaza multe dintre problemele medicale existente
deja.

Am auzit candva pe cineva spunand: Nu trai ca sa mananci, ci mananca sa poti trai. Asta cred si eu ca ne
salveaza mai repede si mai sigur decat orice dieta de pe lumea asta. Fac o adaptare: Mananca doar atat cat ai
nevoie ca sa te saturi si ai sa vezi ce bine iti va fi. Asta pentru ca, pe de o parte ai pacalit si poftele, pe de o parte ai
pacalit si foamea. Cum ar veni, toata lumea e multumita:)))

Apoi, invata sa fii mai atent la tine, la organism. Daca-ti e pofta de ceva, nu te abtine doar de dragul de a rezista
eroic sau de a demonstra ceva. Mai mult ca sigur iti e pofta de ceva ce organismul tau duce lipsa. Astea sunt
poftele constructive, care ne fac bine. Dar ce ne facem cu poftele distructive? Spuneam ca nu trebuie sa luptam
nici cu acestea, ci sa le fentam. Asadar, da-le si lor satisfactie, dar nu uita de masura!

Ufff, iar am impresia ca am facut prea multa filosofie... Dar despre asta e vorba. Dieta-Minune nu e o dieta cu
liste de alimente interzise, cu retete sau tabele de calorii. E cu adevarat o filosofie de viata. Trebuie gasit acest
echilibru ideal personalizat. De aceea spun ca este foarte important sa ascultam mai ales noi de noi, de ce ne
spune organismul.

P.S.: La fel cum ne ascultam instinctele in viata sau macar ne lasam influentati de ele, bunul simt este busola
noastra in toate!

P.P.S.: Lui mami si lui tati le spun sa nu fie necajiti ca i-am apostrofat nitel. Fara experienta copilariei mele in
care am fost extrarasfata viata nu ar fi fost atat de frumoasa. Si doar datorita lor am invatat atat de multe:) Sa mai
adaug ca ei sunt si azi cei mai infocati sustinatori ai mei? Nu doar ca au adoptat si ei de cativa ani Dieta-Minune,
dar au citit pe nerasuflate toate filele mele de jurnal.
19. Ce ispita grozava: cina cu cei dragi

Cea mai simpla si sanatoasa metoda de a slabi si de a mentine o greutate normala e incercata de multe
piedici. Si aceste piedici sunt, culmea, in aparenta imposibil de depasit in secolul in care traim. Fie avem o viata
agitata la birou si nu gasim niciodata linistea necesara pentru un pranz servit in tihna, fie suntem toata ziua pe
drumuri din cauza responsabilitatilor cotidiene si nu gasim suficient timp sa mancam relaxati, fie suntem arestati
la domiciliu de treburile casnice si nu avem vreme de nimic altceva decat sa ne ingrijim de cei dragi, fie orarul de la
scoala si meditatiile sau activitatile extrascolare ne ocupa tot timpul de peste zi... Variante de acest gen sunt
infinite.

Iata ce vreau sa spun in continuare, pentru a veni in ajutorul tau si in aceasta fila de jurnal: cina servita seara
acasa, in familie sau cu cei dragi, eventual chiar intr-un restaurant sau la o petrecere privata, e mai mult ca sigur
unul dintre cele mai asteptate momente de peste zi. Ritmul in care traim mai nou si modul de viata al anilor 2000
ne joaca aceasta mare festa. Nu mai avem timp de noi, nu mai avem timp pentru cei din jurul nostru si singurul
moment de peste zi in care putem umple acest gol este seara. N-ar fi chiar asa o problema daca seara ar fi la ore
rezonabile. Din pacate, insa, tot din cauza vremurilor pe care le traim, acest seara a devenit noaptea, in
adevaratul sens al cuvantului. Scapam de la serviciu sau terminam treburile doar la ore foarte tarzii si abia atunci
ne relaxam si simtim, pana la urma pe buna dreptate, nevoia sa ne hranim.

De mai bine de 14 ani adorm frecvent dupa 01.00-02.00 noaptea si ma trezesc dis-de-dimineata. Asa am fost
obisnuita din timpul primei facultati si din cauza job-ului. Cand am inceput Dieta-Minune nu mi-a venit sa cred ca,
mancand ultima data la 19.00, voi rezista usor fara alta cina pana dupa miezul noptii. Dupa ce organismul meu s-a
obisnuit cu noul mod de viata (la mine a durat cam doua luni), am vazut nu doar ca rezist fara sa mai mananc dupa
acea ora, ba chiar nu am nevoie de alta gustare.

Am inceput sa ma intreb cum e posibil asa ceva... Apoi mi-am dat seama cat de firesc este ce mi se intampla.
Inca de la prima ora a zilei mancam incontinuu (cand servesti cate ceva din trei in trei ore, chiar ai senzatia ca
mananci incontinuu). Mancam la 10.00 si nici n-apucam sa-mi dau seama cum trece timpul ca imediat se facea ora
13.00, cand trebuia iarasi sa mananc ceva, pentru ca suna ceasul (prima data la drept vorbind, apoi s-a activat
ceasul biologic)... Deodata se facea 16.00 si iar mancam, apoi la fel, la ora 19.00. Pana nu respecti acest program, zi
de zi, o perioada suficient de lunga pentru organismul tau incat sa inteleaga propunerea ta de a intra in acest ritm,
nu ai cum sa intelegi.

Mi se mai intampla si acum frecvent sa ies in oras seara, sa ma vad cu prietenii sau sa merg la cine stie ce
petreceri. Asa ca ma lovesc foarte des de aceasta ispita de a mai manca ceva si dupa ora 19.00. E placut sa stai la
masa cu cei dragi dupa o zi stresanta si foarte aglomerata si sa te bucuri de momentele astea. Si, da, nu e deloc
usor sa iei decizia de a nu mai manca dupa 19.00 si sa stai la masa cu ceilalti care nu au deloc acest stres si care
baga in ei fara remuscari.

Cel mai important ajutor in acest sens nu ai cum sa-l primesti decat de la tine. Nimeni altcineva nu te va ajuta
vreodata, de fapt, daca nu te ajuti tu. Da, decizia iti apartine. Insa, vei fi rasplatit cat de curand. In scurt timp dupa
ce incepi noul mod de viata respectand programul din Dieta-Minune vei realiza ca nu ai nevoie, fizic vorbind, de
alta masa mai tarzie de 19.00, pentru ca toata ziua ai alimentat. Asadar, n-o sa ti se mai faca sigur foame dupa
19.00... In ceea ce priveste poftele, am mai discutat despre asta. De ele nu scapi si nu ai cum sa scapi. Trebuie doar
sa fii mai smecher decat ele, sa le fentezi.
Eu te pot ajuta doar in sensul in care iti povestesc sincer plusurile si minusurile acestui stil de viata.
Deciziile, insa, iti apartin. Uite ce am patit eu: la inceputul acestui regim nu am stat sa explic fiecarui cunoscut ce se
intampla cu mine. Din mai mult motive: nu stiam daca pot respecta a la long programul si nu stiam nici daca va da
rezultate. Pentru ca nu spusesem nimanui, iti poti imagina socul tuturor. Nimeni dintre cei apropiati mie nu
intelegea de ce, deodata, peste noapte, eu nu mai mancam cu ei seara, la iesirile in oras sau la petreceri, la fel cum
nici sotul nu stia de ce nu mai gust mancarea si ii cer mereu ajutorul sa verifice el daca e suficient de sarata si
condimentata. Gaseam tot felul de scuze stupide ca sa evit relatarea adevarului. Si din cauza asta era, intr-adevar,
si mai frustrant. Toate aceste eforturi mi-au fost rasplatite, zic eu, destul de repede, in urmatorul fel: mi-am dat
seama in scurt timp ca cina tarzie cu cei dragi nu este o necesitate fizica, ci doar una emotionala. Dar am putut bifa
in continuare aceste intalniri nocturne, pentru ca nefiindu-mi foame mi-am dat seama ca rezist foarte usor
tentatiei de a mai manca ceva si in compania celor dragi. Si, de cate ori am facut exceptii, pentru ca este nevoie si
de ele, desigur, am facut in asa fel incat sa se merite. Exceptiile au fost in fiecare an doar cateva, de numarat pe
degetele de la o mana (de ziua mea, de Revelion si la alte cateva ocazii speciale care apareau). E cu atat mai placut
sa faci din cinele nocturne evenimente cu adevarat importante decat sa ai astfel de evenimente aproape seara de
seara si sa-ti faci atat de mult rau astfel, cu toate ca esti scuzat de cele mai bune intentii, cum ar fi ca trebuie sa
petreci un timp de calitate in compania celor dragi.

M-am intins cam mult in fila asta, dar e un subiect aproape inepuizabil. Putem dezbate ore si zile in sir despre
asta.

P.S.: Curaj! Credinta! Meriti si tu din plin sa te bucuri de acest stil de viata!
20. Am boilerul mare, cere de mancare

Stiu ca esti nerabdator sa afli daca am slabit 60 de kilograme doar cu Dieta-Minune sau am reusit aceasta
performanta pentru ca am facut si sport, si tratamente corporale. Te-am asigurat ca-ti spun adevarul si asa voi
face. Raspunsul la intrebarea de mai sus nu e, insa, un simplu da, e nevoie si de sport sau nu, nu e nevoie si de
sport.

Hai sa-ti povestesc exact cum s-a intamplat in cazul meu si sa-ti spun la ce concluzii am ajuns datorita acestei
experiente. La 120 de kilograme nu-ti vine sa intri in sala de sport, indiferent daca atunci cand erai mai zvelt
obisnuiai sa faci asta. Iata un motiv pentru care nu am inceput Dieta-Minune in paralel cu o activitate sportiva.
De altfel, medicul nutritionist m-a sfatuit sa nu dau atat de multe socuri organismului dintr-o data. Cele trei socuri
pregatite de el urmau sa fie suficiente pentru o buna perioada de timp, ceea ce s-a si intamplat.

Socul 1 Acomodarea cu orele fixe de masa

Intrarea pe un program cu ore fixe de masa a dat rezultate fara sa fac nimic altceva mai bine de sase luni. Am
slabit 35 de kilograme pana sa fac orice alt efort in plus. Cand treci de la un regim de viata complet dezordonat la
unul atat de organizat dai un restart motorului, manevra suficienta pentru a-ti atinge primul obiectiv.

Socul 2 Reducerea cantitatilor de mancare

Potrivit programului propus de medicul nutritionist, in momentul in care organismul ar fi inceput sa stagneze in
ceea ce priveste pierderea in greutate, cu toate ca nu atinsesem inca greutatea ideala pentru inaltimea mea si
constitutia mea, ar fi trebuit sa intru in etapa a doua, aceea a controlului cantitatilor servite la o masa. Este
adevarat ca am trecut in aceasta etapa, dar lucrurile nu s-au intamplat de la o zi la alta, asa cum a fost cu intrarea
in programul cu ore fixe de masa.

Cand am inceput sa mananc din trei ore in intervalul orar 07.00-19.00, decizia am luat-o azi si de-a doua zi am
trecut la treaba. Cu reducerea cantitatilor de mancare servite la o masa, insa, lucrurile au stat cu totul altfel. Incet-
incet, dupa primele luni, am inceput sa mananc din ce in ce mai putin, fara sa-mi dau seama. De asta cred ca in
aceasta etapa, daca respecti cu strictete orele fixe de masa, vei intra pe nesimtite si vei spune ca si mine: da, am
intrat in etapa aceasta, dar nu am simtit-o, nu am constientizat-o.

Iata cum e posibil: atunci cand mancam haotic, fara sa respectam frecventa celor trei ore, tindem sa mancam
mult mai mult decat avem nevoie, sa ne extrasaturam cum ar veni. E o reactie fireasca a organismului care,
nestiind cand va veni urmatoarea ocazie de a alimenta, isi doreste sa-si faca provizii. De aceea, un om care
mananca extrem de dezordonat este foarte posibil sa-si supraincarce stomacul macar la una dintre mesele de
peste zi. Stomacul e facut de asa natura incat se mareste si se micsoreaza foarte usor. Primeste atat cat ii dai si-si
face loc pentru asta, se mareste, daca este cazul, daca ii dai prea mult. De asemenea, dupa ce mai mult timp nu-i
dai cantitati atat de mari ca inainte, reuseste sa se mentina la o dimensiune mai mica.

As putea sa vorbesc ore in sir despre minunatul stomac. Va mai dau un exemplu. Un prieten foarte drag mie,
supraponderal, mi-a spus un mare adevar si a facut-o intr-o maniera atat de plastica incat imi face mare placere sa
ma folosesc de expresia lui: Am boilerul mare, cere de mancare. Mai e cazul sa va spun ca boilerul e burta lui?
Amicul meu are foarte mare dreptate. Asta penru ca e logic. Intr-un spatiu creat mare e loc de mult mai mult decat
intr-un spatiu la jumatate din capacitate.

Socul 3 Atentie la calitatea alimentelor

In aceasta etapa ma incapatanez si nu vreau sa intru. Nu vreau sa renunt la smantana si laptele grase.
Produsele lactate degresate nu au gust pentru mine. Si asta e doar un exemplu. Sigur ca eu am fost multumita si
am preferat sa fac acest compromis: sa ma multumesc cu rezultatele obtinute si sa nu fac alte eforturi. As fi putut
trece si eu la alimente dietetice si cu siguranta as fi avut rezultate mult mai rapid si poate si mai spectaculoase. Dar
nu am facut asta, deoarece am constientizat ca nu as putea pastra acest tip de alimentatie. Si in clipa in care as fi
revenit la alimentele mai putin dietetice as fi recastigat acele kilograme pierdute in acest fel. Dar pe mine nu ma
intereseaza o slabire fortata, falsa si de scurta durata. Pentru perioadele in care imi doresc neaparat sa mai scap de
cateva kilograme in plus, prefer sa trag mai tare la sala de sport.

Si iata ca am ajuns la delicatul subiect: sportul... Dar m-am lungit prea mult cu scrisul, asa ca las capitolul asta
pentru articolul urmator.
21. Sportul cel de toate zilele

Inainte sa ma ingras, obisnuiam sa fac sport frecvent si aveam o viata foarte activa. M-am ingrasat pentru ca,
pe langa alimentatia extrem de dezordonata si ritmul de viata haotic pe care le-am avut intr-o perioada (2008-
2012), devenisem, deodata, extrem de sedentara.

Spuneam, intr-o alta fila de jurnal, ca stiu foarte bine ce inseamna ciclul pat-scaun-pat. Ma trezeam, faceam
cativa pasi prin casa pregatindu-ma sa merg la serviciu, apoi cativa pasi pana la masina, altii de la masina pana la
scaunul de la birou, apoi de la scaun cateva drumuri dus-intors pana la toaleta, alti pasi de la scaun pana la masina
si, din nou, ultimii pasi din zi erau de la masina pana in casa si spre pat. Nu are rost sa spun acum cat de mult mi-a
daunat statul intepenit pe scaunul de la birou. Povestesc despre asta, poate, alta data. Am facut aceasta descriere,
insa, ca sa realizezi cat suntem de sedentari daca avem un astfel de ritm de viata. Prinsi cu treburile pe care le
avem, nu ne dam seama cat de putin ne miscam. Iata cat de putin: pat-scaun-pat. Doamne, ce trist!

In ceea ce priveste importanta sportului in Dieta-Minune lucrurile stau in felul urmator. Conteaza foarte mult
stilul de viata pe care l-ai avut inainte sa te ingrasi. Daca pana acum n-ai facut niciodata sport, cand vei adauga in
noul tau regim de viata si cativa pasi in plus sa spunem ca-ti propui sa faci zilnic o plimbare in jurul blocului/casei
sau prin parc, se va vedea. De fiecare data cand are un blocaj in procesul de slabire, organismul reactioneaza si se
deblocheaza ori de cate ori adaugam un mic stres in plus.

Obisnuit sa fie extrem de sedentar, organismul va reactiona pozitiv la aceasta mica plimbare adaugata in
programul zilnic. In scurt timp, insa, se va obisnui si cu asta, plimbarea va deveni rutina si nu vom mai slabi. Va
aparea un nou blocaj si va fi nevoie de inca o schimbare. Poti adauga alte stresuri: renunta la lift si urca scarile,
sau urca scarile cate doua trepte o data daca obisnuiai sa urci una cate una pana acum, sau mareste distanta
plimbarilor etc.

Am dat toate aceste exemple pentru a sublinia ca sportul este necesar intr-un stil de viata sanatos, dar sportul
poate sa insemne pentru tine doar cativa pasi in plus, in timp ce pentru altcineva poate insemna un antrenament
intens de o ora cu frecventa de cinci zile pe saptamana la sala de fitness. O data intrat intr-un ritm, insa, e bine sa
pastrezi ritmul. De aceea cred ca este periculos sa devenim prea sportivi, daca nu putem pastra ritmul, pentru ca,
din clipa in care incetinim, vom inregistra o regresie.

Inca ceva: sportul inseamna miscare. Nu te gandi la sport neaparat ca la ceva ce te obliga sa-ti faci un
abonament la o sala de fitness si sa-ti cumperi un echipament sportiv. Sport inseamna orice miscare pe care o faci
in plus fata de rutina obisnuita. Si nu uita sa adaugi alte miscari in plus atunci cand miscarile introduse in etapa
anterioara devin si ele rutina.

Dieta-Minune e un stil de viata ce poate fi imbratisat de oricine, indiferent de starea de sanatate sau de
varsta. Sportul este vital in acest regim, de la un anumit moment incolo, de la momentul in care organismul nu mai
poate slabi. Dar un copil de 10 ani, de exemplu, un adult de 40 si un om de varsta a treia nu vor putea niciodata sa
urmeze aceeasi rutina sportiva. Pentru fiecare dintre noi, sportul/miscarea inseamna altceva.

Am intalnit multe persoane care nu sunt deloc prietene cu sportul. Mie imi place miscarea, imi da o stare de
bine, dar nu poti impune cuiva care n-a facut niciodata sport sa se apuce de maine. Cand aud de sport, cei mai
multi se deznadajduiesc. Asta cred ca e greseala: nu trebuie sa intram in panica. Gandeste-te la orice activitate
fizica placuta tie: poate nu-ti place sa mergi la sala de sport sau poate varsta nu-ti permite, dar, poate, iti place sa
te plimbi prin parc, poate iti place sa te joci cu copii/nepotii, poate iti place sa mergi cu bicicleta, sa inoti, sa dansezi
etc.

Daca nu privesti sportul ca pe o competitie serioasa, ca pe ceva atat de neplacut, sportul va deveni parte din
tine! Gaseste tu acel sport pe care-ti face placere sa-l faci.
22. Pledoarie pentru viata

Cum sa fac sa nu te pierd? Am vorbit despre sport si deja mi-e teama ca te-a speriat dieta-minune. Eu stiu
foarte bine ca traim vremuri in care vrem sa slabim de azi pe maine, dar, spune-mi, de ingrasat te-ai ingrasat de azi
pe maine?

Eu, spre exemplu, am reusit sa scap in doar doi ani de kilogramele in plus acumulate in patru ani. Sincer, mie
mi se pare si azi o minune. Nu mai credeam ca voi fi in stare sa-mi revin, nu mai credeam ca e posibil nici daca as fi
fost eu in stare, nu credeam ca o sa reusesc nici in patru ani, daramite in doar doi.

Pana la urma, ce sunt doi ani? Daca nu te gandesti la timp asa, daca nu-l anticipezi, el trece foarte repede.
Timpul asta a trecut oricum pentru mine, puteam sa incep sau nu dieta-minune, timpul asta oricum trecea.
Timpul asta va trece si pentru tine, indiferent ce decizie iei. In plus, depinde cat ai tu de slabit. Nu va dura si la tine
tot doi ani pana sa te poti privi iarasi in oglinda cu respect si cu bucurie! Poate dura mai mult sau mai putin. Dar nu
lasa gandul acesta cat va dura? sa-ti taie elanul.

Vreau sa revin nitel asupra subiectului despre sport si poate o sa mai revin si in alte file de jurnal. De ce te-ar
speria atat de tare miscarea? Doar pentru ca nu ai mai facut pana acum? Sau pentru ca esti de mult timp intr-o
forma fizica proasta si-ti e greu sa incepi? Oricare ar fi raspunsul tau, te inteleg. Cand auzim de vreun regim in care
e necesar, la un moment dat, sa facem si sport, dam inapoi. Aceasta atitudine de autoaparare a organismului e
foarte fireasca. Suntem facuti sa alegem, instinctiv, comoditatea. Cu toate acestea, suntem creati in asa fel incat sa
stapanim miscarea. La ce-ar fi fost bune atatea articulatii, atatia muschi? Doar nu ca sa le folosim numai la statul
pe scaun?

De ce oare ne e dor sa ne folosim mainile si picioarele la adevarata lor capacitate doar atunci cand le
accidentam? De ce am vrea sa alergam prin cranguri doar atunci cand ne pierdem mobilitatea sau cand, din cine
stie ce alt motiv, nu mai putem fizic sa executam aceste miscari? De ce apreciem din ce in ce mai mult viata abia
spre finalul ei, iar pe parcurs parca nici nu realizam ca traim? De ce suntem din ce in ce mai sedentari cand viata,
prin definitie, e miscare?

Uite, stiu ca e greu! Citesti acest jurnal pentru ca eu nu te mint. Spun adevarul, cu partea lui frumoasa, dar mai
ales cu partea lui mai putin frumoasa. E ingrozitor de greu, nu greu, sa te apuci de miscare dupa ce mult timp ai
fost dsedentar. Dar asta nu inseamna sa incepi de maine sa alergi cateva stadioane. Ia-o incet. Fa cativa pasi in plus
de la o zi la alta. Adauga miscari noi. Si alege doar acele miscari si activitati fizice care-ti fac placere. Un mare secret
al dietei-minune este ca-ti permite sa alegi ce-ti place tie mai mult, atat in ceea ce priveste alimentatia, cat si in
ceea ce priveste sportul.
23. Cine e in oglinda si se uita la mine?

Ai patit vreodata sa treci pe langa oglinda si sa nu vrei sa te uiti in ea, mai ales daca erai sumar imbracat? Ti s-a
intamplat sa intri intr-un magazin de haine si sa-ti fie rusine sa ceri vanzatoarei o marime mult mai mare? Te simti
ciudat cand esti la o masa intr-un restaurant si comanzi ceva de mancat, pentru ca toata lumea se uita la tine cat si
ce servesti si te judeca din priviri? Ai ajuns pe plaja si ti-a fost jena sa te dezbraci si sa ramai in costumul de baie,
gasind mereu scuze sa ramai cat mai acoperit? Ai vrut sa imbraci pantalonii de asta vara si nu-ti mai treceau nici de
genunchi?

E posibil sa nu stii ce inseamna toate astea... Sau sa nu vrei sa recunosti (mai degraba cred asta), pentru ca-ti
place sa te minti si pe tine. Eu nu sunt in pielea ta si nu stiu cum e. Dar eu sunt in pielea mea si stiu cum a fost sa
fiu un om obez. Si iti spun toate astea ca sa fii sigur ca in suferinta ta nu esti singur.

Daca dieta-minune se adreseaza nu doar persoanelor cu probleme de greutate, aceasta fila de jurnal e
dedicata in mod special acestora. Cu toate ca exercitiul cu oglinda i-ar putea ajuta, in opinia mea, si pe cei mai
sanatosi oameni. Poate nu esti atat de gras, poate ai doar cateva kilograme in plus sau poate nu le ai nici pe alea.
Eu tot insist ca ti-ar prinde bine acest exercitiu pe care, daca il faci, vei intelege mai multe despre tine.

Du-te in fata oglinzii. Alege o oglinda cat mai mare si cat mai sincera exista pe lumea asta si oglinzi care
avantajeaza, alea nu-s bune acumJ)))). O data ajuns in fata acesteia, inchide ochii (e mai palpitant daca faci asa si
chiar devine un joc amuzant e bine mereu sa indulcim momentele dificile din viata) si da-ti hainele jos. Trage aer
in piept si pregateste-te sa vezi adevarul tau exterior. Pe cel interior il stii doar tu si il poti proteja de ceilalti, ca sa
nu-l afle. Dar adevarul tau exterior este una dintre legaturile tale cu cei ce te inconjoara. Si acesta nu poate fi
ascuns, asa ca ai face bine sa ti-l asumi inainte de toate tu, in procent de 100%.

Priveste-te nu doar cateva momente chiar daca dupa primele fractiuni de secunda ai tendinta sa te imbraci
repede la loc. Priveste-te, asadar, cat mai mult! Esti tu cu tine, petrece cat mai mult asa... Pe cine vezi? Esti tu acela
care se uita atat de speriat la tine?

Ajungem sa renuntam la vicii abia atunci cand ne imbolnavim sau ne simtim prea rau, facem pasi importanti
doar tinuti de mana sau impinsi de la spate (eu nu sunt vreun lup moralist, am procedat si eu dupa acest tipar si
inca o mai fac pe ici, pe colo)... Totusi, mai am o intrebare? De ce vrei sa astepti sa fii obligat de vreo situatie
medicala (cum ar fi de exemplu un diabet sau boli cardiovasculare) sa trebuiasca sa slabesti? De ce nu vrei sa te
salvezi inainte sa trebuiasca si fii salvat?

Adevarul e ca n-o sa-ti planga nimeni niciodata de mila (chiar daca asa crezi tu acum). O sa ti se spuna ca te-ai
imbolnavit, pentru ca te-ai ingrasat prea mult, si o sa fii trecut pe un regim alimentar ingrozitor. Din acel moment,
nu mai ai incotro? Nu e om gras care sa nu sufere de vreo dereglare tocmai din cauza excesului de greutate. Daca
te crezi sanatos, parerea mea e ca nu te-ai cautat, inca, prea bine.

Posibil sa te pierd de cititor dupa fila asta, e prea dura, stiu... Dar la ce-mi folosesc mie miile de cititori? Vezi
vreo reclama la produse de slabit pe acest site? Vezi vreo recomandare catre un anume nutritionist? Eu nu am
nimic de castigat. Iti spun povestea mea si iti descriu momentele dificile prin care am trecut ca sa-ti fie mai usor sa
eviti o situatie asemanatoare, sa-ti fie mai usor sa lupti pentru tine...

Revenind la oglinda... Esti tu acela? Daca ti se pare ca nu esti tu, sa nu te sperii. Nu e nimic paranormal in asta.
E firesc sa vrem sa pastram in amintire imaginea ideala a noastra, acea imagine cu noi care ne-a placut cel mai
mult. Si nu ma refer aici la imaginea cu mai putine riduri. Imbatranirea e mult mai usor acceptata in momentul in
care imaginea de ansamblu corespunde cu cea din inima noastra. Daca nu corespunde, fa ceva!
24. Cine e in oglinda si se uita la mine?

Ai patit vreodata sa treci pe langa oglinda si sa nu vrei sa te uiti in ea, mai ales daca erai sumar imbracat? Ti s-a
intamplat sa intri intr-un magazin de haine si sa-ti fie rusine sa ceri vanzatoarei o marime mult mai mare? Te simti
ciudat cand esti la o masa intr-un restaurant si comanzi ceva de mancat, pentru ca toata lumea se uita la tine cat si
ce servesti si te judeca din priviri? Ai ajuns pe plaja si ti-a fost jena sa te dezbraci si sa ramai in costumul de baie,
gasind mereu scuze sa ramai cat mai acoperit? Ai vrut sa imbraci pantalonii de asta vara si nu-ti mai treceau nici de
genunchi?

E posibil sa nu stii ce inseamna toate astea... Sau sa nu vrei sa recunosti (mai degraba cred asta), pentru ca-ti
place sa te minti si pe tine. Eu nu sunt in pielea ta si nu stiu cum e. Dar eu sunt in pielea mea si stiu cum a fost sa
fiu un om obez. Si iti spun toate astea ca sa fii sigur ca in suferinta ta nu esti singur.

Daca dieta-minune se adreseaza nu doar persoanelor cu probleme de greutate, aceasta fila de jurnal e
dedicata in mod special acestora. Cu toate ca exercitiul cu oglinda i-ar putea ajuta, in opinia mea, si pe cei mai
sanatosi oameni. Poate nu esti atat de gras, poate ai doar cateva kilograme in plus sau poate nu le ai nici pe alea.
Eu tot insist ca ti-ar prinde bine acest exercitiu pe care, daca il faci, vei intelege mai multe despre tine.

Du-te in fata oglinzii. Alege o oglinda cat mai mare si cat mai sincera exista pe lumea asta si oglinzi care
avantajeaza, alea nu-s bune acumJ)))). O data ajuns in fata acesteia, inchide ochii (e mai palpitant daca faci asa si
chiar devine un joc amuzant e bine mereu sa indulcim momentele dificile din viata) si da-ti hainele jos. Trage aer
in piept si pregateste-te sa vezi adevarul tau exterior. Pe cel interior il stii doar tu si il poti proteja de ceilalti, ca sa
nu-l afle. Dar adevarul tau exterior este una dintre legaturile tale cu cei ce te inconjoara. Si acesta nu poate fi
ascuns, asa ca ai face bine sa ti-l asumi inainte de toate tu, in procent de 100%.

Priveste-te nu doar cateva momente chiar daca dupa primele fractiuni de secunda ai tendinta sa te imbraci
repede la loc. Priveste-te, asadar, cat mai mult! Esti tu cu tine, petrece cat mai mult asa... Pe cine vezi? Esti tu acela
care se uita atat de speriat la tine?

Ajungem sa renuntam la vicii abia atunci cand ne imbolnavim sau ne simtim prea rau, facem pasi importanti
doar tinuti de mana sau impinsi de la spate (eu nu sunt vreun lup moralist, am procedat si eu dupa acest tipar si
inca o mai fac pe ici, pe colo)... Totusi, mai am o intrebare? De ce vrei sa astepti sa fii obligat de vreo situatie
medicala (cum ar fi de exemplu un diabet sau boli cardiovasculare) sa trebuiasca sa slabesti? De ce nu vrei sa te
salvezi inainte sa trebuiasca si fii salvat?

Adevarul e ca n-o sa-ti planga nimeni niciodata de mila (chiar daca asa crezi tu acum). O sa ti se spuna ca te-ai
imbolnavit, pentru ca te-ai ingrasat prea mult, si o sa fii trecut pe un regim alimentar ingrozitor. Din acel moment,
nu mai ai incotro? Nu e om gras care sa nu sufere de vreo dereglare tocmai din cauza excesului de greutate. Daca
te crezi sanatos, parerea mea e ca nu te-ai cautat, inca, prea bine.

Posibil sa te pierd de cititor dupa fila asta, e prea dura, stiu... Dar la ce-mi folosesc mie miile de cititori? Vezi
vreo reclama la produse de slabit pe acest site? Vezi vreo recomandare catre un anume nutritionist? Eu nu am
nimic de castigat. Iti spun povestea mea si iti descriu momentele dificile prin care am trecut ca sa-ti fie mai usor sa
eviti o situatie asemanatoare, sa-ti fie mai usor sa lupti pentru tine...

Revenind la oglinda... Esti tu acela? Daca ti se pare ca nu esti tu, sa nu te sperii. Nu e nimic paranormal in asta.
E firesc sa vrem sa pastram in amintire imaginea ideala a noastra, acea imagine cu noi care ne-a placut cel mai
mult. Si nu ma refer aici la imaginea cu mai putine riduri. Imbatranirea e mult mai usor acceptata in momentul in
care imaginea de ansamblu corespunde cu cea din inima noastra. Daca nu corespunde, fa ceva!
25. Functioneaza doar in cazul meu?

Am pornit acest proiect cu mici indoieli. Oare va fi citit de cineva? Oare voi fi crezuta? Oare voi putea ajuta intr-
adevar? Oare voi avea energie sa fac asta? Oare functioneaza si in cazul altcuiva aceasta dieta-minune? Cred ca
este foarte important sa ai indoieli si sa-ti pui intrebari, pentru ca doar asa poti descoperi, afla raspunsurile pe care
le cauti si de care ai nevoie.

Oare va fi citit de cineva?

Dieta-Minune devine incet-incet, la nici o luna de la lansare, o comunitate mica. Am dorit sa impartasesc
povestea mea de viata nu doar colegilor de birou pe asta am bifat-o deja, nu doar cunoscutilor si asta am facut,
ci si altor oameni. Am luat-o si o iau ca pe o misiune. Nu cred ca e intamplator ca am trait eu asa ceva. Imi doresc
din tot sufletul ca aceasta experienta sa fie de folos mai multor oameni.

Ma preocup zilnic sa promovez acest blog, insa tot am ramas placut surprinsa de rezultate. Sunteti de la o zi la
alta din ce in ce mai multi cititori. Va multumesc! Le sunt recunoscatoare si celor care-mi scriu comentarii. Nici nu
stiu ei cat de important este gestul lor. In felul acesta punem umar de la umar pentru cititorii noi care vor rasfoi in
viitor acest jurnal.

M-as fi bucurat daca povestea mea era citita de inca o persoana in plus fata de cei care o cunosc deja, dar nu
pot sa va spun acum cat sunt de bucuroasa cand vad ca intr-o luna suntem o comunitate de 1.000 de suflete. Am
primit, asadar, raspunsul la intrebareJ

Oare voi fi crezuta?

Iata un raspuns pe care-l astept cu atata emotie. E un sentiment ciudat pe care-l ai atunci cand esti sincer. Te
temi mai mult ca niciodata ca nu vei fi crezut. Pentru ca adevarul este atat de greu de crezut in zilele noastre.
Spuneam si in introducerea jurnalului, e mult mai usor sa credem in produse care ne slabesc peste noapte sau in
cine-stie-ce metode SF. Stiu asta. De aceea am rabdare. Cu timpul, povestea voastra va intari povestea mea si,
Doamne, cat de mult astept si visez la acea zi.

Povestea mea este online de cateva saptamani, insa cei apropiati mie o cunosc de patru ani. Transformarile
mele s-au intamplat sub ochii lor, am, asadar, foarte multi oameni in jurul meu care ma cred. Sunt, fireste, si cativa
carcotasi care suspecteaza ca am trisat prin operatii de stomac sau alte trucuri. Ei sunt mult mai putini si nu ma
stresez prea mult din cauza lor (desi pot sa le demonstrez ca nu am cicatrici chirugicale), pentru ca cine nu crede
povestea inseamna ca nu are nevoie de ea.

Iata si raspunsul acestei indoieli: Sunt crezuta de cine are nevoie sa creada in mine si in povestea mea. Asa este
si asa va fi mereu, indiferent de eforturile depuse de mine.

Oare voi putea ajuta intr-adevar?

Scrisorile primite de la voi, comentariile pe care le lasati pe blog, dar si feed-back-ul pe care il am de la cei care
ma cunosc si personal mi-au demonstrat ca pot sa ajut. De fapt, asta mi-a dat curajul sa imi doresc sa ajut mai
multa si din ce in ce mai multa lume.
Intalnirea mea cu acel medic nutritionist nu a fost intamplatoare. Sper ca nici intalnirea voastra cu mine, desi in
aparenta poate parea intamplatoare, nu este. Intr-un fel sau altul pot sa va ajut.

Oare voi avea energie sa fac asta?

Am aflat ca da! Felul in care primiti povestea mea, felul in care imi scrieti si va zgandar curiozitatea imi da
putere sa zbor, nu doar sa scriu si sa va fiu alaturi.

Oare functioneaza si in cazul altcuiva aceasta dieta-minune?

Iata inca o intrebare al carei raspuns il voi primi de la voi. Pana acum, cei care au urmat dieta-minune au
avut, de asemenea, rezultate spectaculoase. Eu voi face tot ce depinde de mine ca sa functioneze si in cazul vostru.
Asta va obliga (maca moral) si pe voi sa faceti tot ce va sta in putinta ca sa functioneze.
26. Cafeaua, o bautura* sau o masa?

Am renuntat de mai bine de zece ani la cafea, pentru ca imi facea rau. E drept ca, pe langa cafea, obisnuiam sa
beau si foarte multa cola. Dupa mai multi ani in care in fiecare zi ma trezeam cu o cana uriasa de cafea sub nas si in
care, cand ajungeam la birou, ma delectam cu alte cafele, ca mai apoi, aproape in fiecare seara sa beau alta cafea,
ca sa rezist cat mai mult in noapte (cine a ingrasat porcul in ajun de sesiune cunoaste reteta asta), incepusem
sa fac foarte des caderi de calciu. Incet-incet am descoperit ca tot ce contine cofeina nu-mi prieste.

Socul ca nu mai pot bea cafea a fost destul de mare. Mai ales diminetile erau grele. Cum va fi viata mea fara
cafea nici nu-mi puteam imagina. N-ai nevoie, insa, de prea mare imaginatie ca sa vezi cum o sa fie, viata iti aduce
rezolvari de la sine pentru toate problemele care par de nerezolvat.

In loc de cafea am inceput sa beau ceai dimineata si in alte momente ale zilei. Fara ceaiurile verde si negru,
care au, in cazul meu, acelasi efect pe care-l avea cafeaua. Prefer ceaiul neindulcit, pentru ca-mi place sa-i savurez
aromele. Daca pun zahar, am impresia ca beau apa indulcita si nu pot aprecia cu adevarat gustul. Sunt si zile, foarte
rar ce-i drept (de cateva ori pe an), cand poftesc la cafea. Mi se face un dor nebun de gustul acela pe care nu-l
inlocuieste nici un ceai de pe lumea asta. Si cand mi se face dorul asta nebun, nu pot sa nu cedez. Dar aleg sa beau
o cafea fara cofeina. Cu de toate!

Si asa am ajuns unde voiam sa va aduc. Daca in cafea sau in ceai (sau in orice bautura) adaugati si zahar, lapte
sau altceva, cafeaua, ceaiul, apa (indiferent de lichid) se transforma din bautura* in masa. In consecinta, trebuie
bauta la ora fixa, adaugata la masa pe care o servim la una dintre orele din program.

P.S.: Am denumit mai sus bautura* orice lichid care nu are acel adaos care-l face sa fie perceput de organism
drept hrana. O cafea neagra, fara zahar, lapte sau alte bunatati e o bautura chioara, asa cum e apa sau ceaiul
simplu. In schimb, orice bautura in care adaugati ceva devine hrana in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca ne
activeaza masinaria si trebuie lipita de una dintre mesele servite la ore fixe.

Mai are rost sa spun ca sucurile si bauturile alcoolice sunt si ele percepute ca hrana?
27. Facerea de bine

Pentru cine nu a citit toate filele de jurnal amintesc din cand in cand ca scopul acestui blog nu este acela de a
promova produse (cum ar fi pastile de slabit care fac miracole peste noapte sau cine stie ce suplimente nutritive)
sau persoane (in speta medici sau asa zisi nutritionisti).

Inteleg intrebarea care iti apare in minte: Bine, dar ce ai tu de castigat de aici?. Oamenii s-au dezobisnuit de
secole sa mai faca acte cu adevarat pro bono (spre binele public). In spatele oricarui gest oricat ar fi el de umanitar
trebuie sa se ascunda si un gest cu totul egoist.

Cand au inceput sa fie vizibile rezultatele dietei-minune in cazul meu, colegii si apropiatii ma intrebau cum
am reusit sa slabesc. Le-am spus tot ce ai citit si tu: cum mananc la ore fixe cu strictete si cum am reusit sa-mi fac
din asta un stil de viata urmat cu placere. Adaugam cat de usor este sa fac acest mic compromis al unui orar strict
de masa, cand stiu ca nu am restrictii la alimente si ma pot bucura de viata.

Poti crede ca nu am fost niciodata crezuta cu adevarat? Altfel nu-mi pot explica de ce oameni cu reale
probleme de greutate nu au urmat acelasi program in conditiile in care aveau dovada vie ca se poate si cat de usor
se poate. Daca as fi avut si eu o astfel de dovada, cred ca mi-ar fi fost mult mai usor, n-as mai fi avut atat de multe
indoieli pe parcurs sau momente de poticnire.

Am vorbit mereu deschis despre dieta mea, despre secretul meu. Si asta mi se pare ca deja e mare lucru, avand
in vedere ca e putin probabil sa mai primesti in ziua de azi o reteta de succes asa, pe gratis. Cu toate astea, vorba
aceea: Buna ziua ti-am dat, belea am capatat sau Facerea de bine.... Dar nu m-au descurajat cei care preferau
sa nu ma creada doar pentru ca ei sunt prea rai cu ei ca sa-si acorde aceasta sansa de a incerca dieta-minune. Am
decis sa fac povestea cunoscuta cat mai multor oameni si iata cum a luat nastere acest blog.

Te rog fa-mi aceasta placere. Nu lasa aceasta facere de bine sa treaca neobservata. Ajuta si tu, la randul tau,
cum poti. Fie acorda-ti tie sansa de a experimenta cea mai inofensiva si prietenoasa dieta de viata, fie anunta-ti
prietenii care au nevoie de ea de existenta acestui jurnal online. Ca povestea mea sa ajunga la cat mai multa lume
si cat mai departe e singura rasplata pe care o doresc. Ma bucura de pe acum gandul ca vor avea acces la aceasta
dieta-minune nu doar cei care au sansa sa mearga la medicul meu nutritionist si isi permit sa plateasca astfel de
consultatii, ci oricine.

Facerea de bine e firesc sa fie rasplatita mai departe tot cu facere de bine. E atat de usor sa faci un rau cuiva. E
mult mai greu sa faci bine, dar cred ca e si mult mai imbucurator. Cine stie despre ce vorbesc intelege bine si de ce
scriu cu atat de mult drag aceste file de jurnal.
28. Jurnalul de dieta - un exercitiu foarte util

Si acum ma distreaza faptul ca mancam si notam, ca la o spovada sincera si asumata, tot ceea ce pacatuiam,
pardon, mancam. Cam atat de stupid mi se pare si acum ca, in primele luni de dieta, cat timp am fost atent
supravegheata de medicul nutritionist, a trebuit sa tin acest jurnal de dieta.

Cred, totusi, ca acest exercitiu a fost extrem de util. Pana la urma, il poti face si tu, indiferent ca mergi sau nu la
un medic nutritionist. In prima parte a dietei-minune am continuat sa mananc toate porcariile, dar le mancam la
ore fixe. Nu am gasit in arhiva de e-mail-uri un jurnal de dieta de atunci, ca sa-ti arat ce vreau sa spun prin toate
porcariile. Am gasit, insa, un jurnal de dieta din iulie 2012, dupa aproape trei luni de la intrarea mea in programul
cu ore fixe de masa.

M-am amuzat teribil sa-l citesc acum. Uitasem cat de mult mananc. Si astazi mananc la fel de mult, chiar daca
sunt mici diferente in meniu. Cine spune ca asta nu e mult, sa faca bine sa manance asa ceva, din trei in trei ore, si
se va convinge.

Posibil, pentru unii sa nu fie mult si pentru altii sa fie exagerat de mult. Totul e in functie de cum obisnuiai tu sa
mananci inainte de a intra in dieta-minune. Si asta doar tu stii. De aceea, te rog nu lua ca punct de referinta
jurnalul meu, ci doar citeste-l cu titlu informativ si ia exemplu, eventual, din felul in care imi faceam aceste notite.
Eu scriam totul pe telefon, pentru ca in felul acesta nu uitam sa notez tot ce am mancat dupa fiecare masa. In
cazurile in care nu notam imediat, mi-am dat seama cat de repede uitam.

Exercitiul notatului in sine pe mine m-a mai ajutat dintr-un punct de vedere. Pentru ca trebuia sa scriu tot ce
mananc si pentru ca nu-mi place sa mint (consider ca orice mincina e in primul rand o minciuna pe care ti-o spui
tie) deci scriam sincer tot-tot acest jurnal de dieta a devenit si un barometru care m-a ajutat sa tin lucrurile in
frau in ocaziile in care era cat pe ce sa calc stramb (pentru ca la inceputul dietei, intalneam frecvent acest pericol).

Iti transcriu jurnalul de dieta dintr-o saptamana si voi reveni in urmatorul articol cu alte precizari importante
despre acest tabel.

Duminica
10.00: 1 banana, o cafea fara cofeina (250 ml), cu lapte si o zaharina
13.00: 3 felii de paine alba cu salata de vinete pregatita in casa cu ulei de masline
16.00: 300 gr. piept de pui la gratar cu 3 ardei copti
19.00: 5 patratele de placinta cu branza cu aluat de casa

Luni
10.00: 1 banana, 2 caise
13.00: 6 sarmalute mici moldovenesti facute in casa, 3 felii de paine alba
16.00: salata 3 castraveti, 1 ardei gras, 200 gr. branza de capra
19.00: 1 borcanel cu sana (330 ml)
Marti
10.00: 1 banana, 3 caise
13.00: 2 felii de paine neagra unse cu salata de vinete
16.00: salata 2 castraveti, 1 ardei gras, 200 gr. Branza de capra
19.00: guma de mestecat

Miercuri
10.00: omleta din doua oua si o felie de bacon (preparata fara adaos de ulei)
13.00: 2 snitele din piept de pui
16.00: 6 sarmalute mici moldovenesti facute in casa, 3 felii de paine neagra
19.00: 100 gr. alune coapte fara sare

Joi
10.00: 1 banana, 3 caise, o cafea fara cofeina (250 ml), cu lapte si o zaharina
13.00: 2 snitele din piept de pui
16.00: salata 3 castraveti si 300 gr. urda (branza), o minitarta, o miniprajitura, 3 saleuri
19.00: 50 gr. alune coapte fara sare

Vineri
10.00: 1 banana
13.00: mancare scazuta din fasole pastai , cu usturoi si mamaliguta
16.00: salata verde, 1 castravete, 3 cepe verzi, ulei, otet mere, o conserva ton, 1 cartof prajit
19.00: 2 biscuiti digestivi, 1 punga mica de pufuleti simpli

Sambata
10.00: 1 banana, 2 nectarine
13.00: omleta din doua oua preparata cu o lingura de ulei, 100 gr. branza de capra, o rosie, 1 castravete
16.00: 2 biscuiti digestivi
19.00: 3 mici, mustar, o felie paine alba, 4 beri
29. Hai noroc!

Jurnalul de dieta publicat in fila precedenta l-a ingrijorat nitel pe medicul meu nutritionist si pe bunul meu
prieten, care supravegheaza atat de grijuliu si atent ce se intampla aici. Mentioneaza ca erau beri fara alcool, imi
spune el. Asta cu referire la jurnalul de dieta din ziua de sambata.

Dar eu nu pot sa mint si v-am promis adevarul. Acele beri erau cu alcool. Jurnalul de dieta publicat in acel
articol este un extras dintr-un jurnal de dieta din a treia luna de la inceperea regimului cu ore fixe de masa. Inca se
vedeau influentele vechiului stil de viata.

Pentru a nu exista loc de alte interpretari si pentru a face repede lumina, trebuie sa fac urmatoarele precizari:
Dieta-minune nu este un regim de viata care permite sau nu permite un anume consum de alcool. Dieta-
minune este un regim de viata care-ti permite sa te bucuri de viata fara sa te gandesti asta am voie sa mananc
sau sa beau, dar asta n-am voie.

Jurnalul de dieta publicat in articolul precedent este doar un exemplu personal. El nu trebuie respectat de
absolut nimeni intocmai ca in acele notite. Este bine ca fiecare sa faca personal exercitiul jurnalului de dieta.
Urmareste-te, de exemplu, ce faci intr-o zi obisnuita si mananca ce-ti place tie, asa cum faceai si pana acum, pana
sa afli despre dieta-minune. Singura diferenta intre stilul tau de viata anterior si acesta este ca tot ceea ce
mancai sau consumai inainte vei imparti in mese pe care le servesti doar la ore fixe. Si, daca vrei, pentru o scurta
perioada si pentru a avea o evidenta, poti face si tu exercitiul cu jurnalul alimentar scris.

Daca pana acum in regimul alimentar nu ai avut zile in care consumai alcool, sa nu te apuci acum. Fiecare
dintre voi va nota in jurnalul lui alimentar doar alimentele pe care le consuma el si bauturile pe care le consuma el.
Alcoolul nu este indicat. In cazul meu nu a fost nici contraindicat, in sensul in care nu m-a impiedicat sa-mi ating
obiectivele.

Care este rolul unui jurnal alimentar scris? Sa va spun cum a fost in cazul meu. A fost un exercitiu greu, pentru
ca mi l-am propus sa-l fac sincer, caci ce rost avea sa ma mint pe mine. Si spun ca a fost un exercitiu greu, pentru ca
nu e usor sa adaugi rutinei tale gesturi automate ca acela in care trebuie sa iei pixul in mana si sa notezi dupa
fiecare masa tot ce ai mancat. Eu scriam aceste notite pe telefonul mobil, imi era mai la indemana. Dupa ce am
depasit acest discomfort (va spun sincer, ne obisnuim cu orice, mai ales daca gasim o motivatie importanta), mi se
parea firesc sa notez tot ce mananc si mi-am dat seama ca ma ajuta. Daca aveam zile, sa spunem, in care ma
simteam balonata sau aveam un alt discomfort de acest gen ma uitam repede in jurnalul alimentar si gaseam acolo
explicatia. In plus, constientizam ce alimente consum si s-a dezvoltat de la sine dorinta de a manca din ce in ce mai
sanatos si alimente din ce in ce mai calitative. Cand mananci cartofi prajiti constientizezi ca asta nu e cea mai buna
masa pentru tine, dar totusi ii mananci, pentru ca, imediat dupa ce ai terminat de mancat, uiti imediat. Dar cand ai
notat asta in jurnalul de dieta, ai sa vezi ca-ti vei dori ca urmatoarea masa cu cartofi prajiti sa fie cat mai departe.
Vei dori sa scrii acolo alimente din ce in ce mai benefice, din care sa-ti iei nutrientii necesari.

Acesta a fost rolul jurnalului de dieta in cazul meu. Iar pentru medicul nutritionist care m-a supravegheat era
oglinda rutinei mele alimentare. De cate ori ne intalneam, discutam cateva minute si pe marginea jurnalului acela.
Imi facea mici observatii si ii multumesc si pe aceasta cale ca niciodata nu-mi spunea asta nu mai ai voie niciodata.
A folosit mereu expresii caldute, de genul asta ar fi bine de evitat, asta mai bine mananci dimineata sau la
pranz, nu seara, in loc de berea cu alcool, berea fara alcool e mult mai buna etc.
Apropos de bere. Si vara, si iarna mie imi place sa beau bere cand ies in oras cu prietenii, de exemplu, sau in
vizite. Eu nu prea stiu sa veau altceva, pentru ca-mi place sa beau de sete. De aceea berea a fost, in cazul meu,
optiunea cea mai la indemana. Dupa acea seara oglindita in jurnalul alimentar publicat mai devreme, seara in care
am baut patru beri, m-am resimtit, normal. Dar stim cu totii ca sunt frecvente astfel de momente, mai ales in cazul
in care ne place sa socializam, sa sarbatorim etc. Ca si in cazul mancatului, daca aplicam regula bunului simt, nu are
ce sa se intample, dupa parerea mea (testat de mine adica). Daca mananci doar cat este nevoie ca sa te saturi si
daca bei doar atat cat e nevoie ca sa te simti bine totul e sub control. Daca, insa, te imbuibi, fie ca vorbim despre
mancare sau bauturi alcoolice, atunci vei avea de suferit. Chiar de a doua zi.

Cu timpul, pentru ca organismul slabeste si are alta toleranta la alcool, vei constata, ca si mine, ca ceea ce era
suficient intr-o seara sa te simti bine poate deveni in alta seara mult prea mult si-ti poate face rau. Asa am patit si
eu. Peste alte cateva luni n-am ami putut bea tot patru beri la o iesire cu prietenii, ci trei. Apoi si cele trei erau deja
prea mult. Astazi beau o bere si e suficient sa ma binedispun. Restul sunt fara alcool. Daca intalnirea e lunga, mai
beau inca o bere normala si apoi revin la cele fara alcool. In felul acesta seara aceea va ramane o amintire placuta
si a doua zi nu ma resimt.

Sper ca ne-am inteles! Daca da, atunci, hai noroc!


30. Ce riscuri sunt ca sa ma ingras?

Am doi colegi care, dupa ce s-au laudat ca au inceput dieta-minune, mi-au spus ca s-au ingrasat. Unul dinte ei
s-a lasat din acest motiv si nici pana in ziua de azi n-a facut nimic ca sa revina la o silueta normala. Celalalt imi
spune ca a continuat sa respecte programul cu ore fixe de masa, pentru ca cele doua kilograme acumulate in
primele saptamani (care l-au speriat initial) au disparut si dieta a inceput sa dea roade, iar acum slabeste.

Sa ne lamurim, sa nu mai existe dubii! Dieta-minune nu ingrasa! Mai ales daca este bine inteleasa. Daca la
fiecare masa mancam pana plesnim, mancatul din trei in trei ore nu are cum sa slabeasca! Daca, de asemenea, la
fiecare masa ciugulim ca vrabiuta, mai ales in prima parte a dietei, si apoi revenim la cantitati mai mari de
mancare, e firesc ca la inceput sa slabim, chiar foarte repede, apoi sa ne ingrasam din nou, incet si sigur.

O alta capcana pe care ne-o putem intinde singuri in dieta-minune ar fi aceasta: ne apucam sa mancam toate
prostiile, crezand ca daca mancam la ore fixe putem sa ne permitem acest lux. E adevarat ca putem manca orice in
aceasta dieta, dar, atentie, orice din ce mancam si pana acum.

Sa ne readucem aminte despre bunul simt alimentar. Organismul ne spune cat are nevoie sa manance, trebuie
doar sa-l ascultam. Mananca pana te saturi la fiecare masa, dar nu confunda saturatul cu imbuibatul (am facut
abuz de acest cuvant pe blog, dar nu gasesc altul care sa explice mai plastic si atat de corect ce se intampla atunci
cand mancam mai mult decat ne trebuie).

Si inca ceva. Eu nu inteleg de ce toti grasii de pe lumea asta au o mie de fite in ceea ce priveste regimurile de
slabit, ca asta e prea complicat - ca tre sa manance la ore fixe, ca celalalt e prea scump - ca tre sa manance numai
alimente bio, ca nu stiu care e prea greu ca tre sa gateasca totul in casa etc. Vorbeste cu voi o fosta grasa care a
fost fitoasa. Am descoperit dieta-minune si ma bucur sa o impartasesc cu voi. Mai mult decat atat, ma arat
disponibila pentru intrebari si alte discutii motivatoare. Atentie: pro bono! Serios, ce va mai trebuie altceva?! Stiti
vorba aceea: Nemultumitorului i se ia darul.

Revenind la fite. Asadar, dupa ce ca avem nevoie de o schimbare, mai facem si nazuri. Pai... nu-i nimic. Ramai
asa! Mananca pana plesnesti, orice poftesti, la orice ora din zi si din noapte si sa vedem pana cand te tin inima,
ficatul... Toate au o limita! Radem, glumim, dar in realitate limita asta chiar exista si ceasul o sa sune cand nu te-
astepti.

Am fost si eu grasa (nu ca acum as fi o silfida, dar ma pot lauda ca sunt un om cu o greutate normala), am fost
si eu fitoasa, am fost si eu deprimata, am fost si eu deznadajduita, am fost si eu panicata... Toate astea pana am
descoperit dieta-minune, care a pus ordine in viata mea, in dieta mea, in organism, ba chiar si in ganduri. Am
ales-o si este modul meu de viata de patru ani incoace, chiar daca de doi ani stagnez la aceeasi greutate, pentru ca
nimic nu mi s-a parut mai simplu si mai satisfacator decat sa ai o viata in care sa poti manca orice si fara sa te abtii,
cu o singura conditie: sa mananci la ore fixe.

Este adevarat ca aceasta singura conditie are multe ramificatii, apar multe intrebari si cazuri particulare sau
momente de stagnare. Veti gasi singuri raspunsuri la toate, daca respectati cu strictete frecventa meselor din trei
in trei ore (in intervalul orar 07.00-10.00). In plus, aveti la dispozitie povestea mea si acest blog.
31. Ai innebunit?

Imi permit sa te intreb asta asa, direct. Si imi permit sa folosesc acest limbaj pentru ca suntem prieteni
prieteni de jurnal. Stiu ca atunci cand vrei musai sa slabesti esti in stare de orice, de infometare, de sacrificii, de
abstinenta. Dar, gandeste-te, cat crezi ca vei avea aceasta energie.

Dupa cateva zile de infometare vei fi molesit si apatic si, cand apare primul moment sensibil sau dificil, vei da
iama in cea mai nesanatoasa si periculoasa mancare. Iar asta va fi ca o bomba pentru organism. E ca si atunci cand,
dupa un post indelungat, te pui la masa de sarbatori si uiti sa te mai ridici. Nu trebuie sa fii un om batran sau
bolnav ca sa ti se faca rau.

Esti in stare sa sacrifici cina? Foarte bine. Asta va da rezultate, dar nu e o dieta pe care o poti tine cat mai mult
timp si mi se pare si foarte frustranta, asa ca, de indata ce vei reveni la vechiurile obiceiuri te vei resimti.

Esti pregatit pentru abstinenta? Vrei sa renunti la toate alimentele periculoase pentru silueta, precum pastele
fainoase si alti carbohidrati. Adica sa traiesti fara pizza, popcorn, paste, fructe, dulciuri? Sunt sigura ca ai sa poti
tine acest pariu... Dar nu pentru mult timp.

Daca nu ti-a mai spus nimeni pana acum, iti spun eu: orice lucru facut pe o perioada scurta de timp da rezultate
pentru acea perioada scurta de timp, inclusiv o dieta. Kilogramele pierdute abia asteapta sa revina, mai ales ca
celulele de grasime au cea mai buna memorie si se vor umfla la loc mai repede decat s-au micsorat.

In ultimii ani vuieste mass-media si Internetul de fel si fel de diete-minune. In majoritatea ti se spune cate
kilograme vei slabi sigur si in cat timp. Cine stie adevarul despre diete nu are cum sa cada in plasa asta. Pentru ca in
spatele acelor diete-minune se afla atat de multe pericole de imbolnavire si nu pentru termen scurt cat dureaza
acel regim, ci pe viata.

Pana la urma, fiecare ia ce decizie crede de cuviinta pentru el. Cum spuneam si in alta fila de jurnal. Eu imi fac
datoria la care m-am angajat, sa spun cat de multe stiu eu despre asta si ce am experimentat, ce rezultate am avut
si va stau la dispozitie pentru intrebari. Dar nimeni nu poate face cuiva un bine cu de-a sila.

Nu ma supar si nu te judec daca nu ma crezi. Povestea mea poate fi o cacealma. E atat de spectaculos
rezultatul (sa slabesti de la 120 la 60 de kilograme) incat stiu ca pare incredibil. Si pentru mine e incredibil. Ma uit
la imaginile cu mine din acea perioada si nu ma recunosc, parca nici n-am fost eu. Asa ca nu e neobisnuit sa nu
crezi. Dar sa crezi in diete care te slabesc peste noapte e CURATA NEBUNIE.
32. Ce faci cu gaurile? Ele raman...

Cand eram mica, am auzit de la bunici o poveste pe care n-am s-o uit niciodata. Se facea ca tatal unui copil
obraznic a hotarat sa bata cate un cui in usa pentru fiecare boroboata facuta de acesta. Baietelul a remarcat, la un
moment dat, ca usa aceea era plina de cuie si l-a intrebat pe tatal lui ce s-a intamplat. Cand a auzit explicatia,
micutul a luat hotararea sa inceapa sa faca si fapte bune si a cazut la intelegere cu tatal lui ca, pentru fiecare gest
frumos, va scoate din usa cate un cui. S-a bucurat nespus cand a venit ziua in care sa poata spune: Tata, uite, nu
mai e nici un cui, am facut numai fapte bune. Dar tatal i-a raspuns: Da, dar ce faci cu gaurile? Ele raman...

Sa aplicam povestea asta in cazul nostru. Suntem, pana la urma (in ceea ce priveste trupul, fireste), ceea ce
mancam, ceea ce bem, cum alegem sa traim etc. Dar cum se face ca atunci cand vedem un om cu mainile crapate
ne dam seama ca munceste din greu? Ca si consumul excesiv de alcool (care ne umfla fetele) sau consumul excesiv
de tutun (care innegreste pielea si dintii), orice consum excesiv lasa ceva urme. Deloc placuteL...

Daca mananci mult si cu precadere alimente deloc sanatoase, asta se va vedea... Daca nu imediat, intr-un
tarziu tot nu scapi. Nu sunt mare fan saorma (cred ca mananc, intamplator, cate una pe an), dar chiar si asa eram
foarte invidioasa pe o colega care manca aproape in fiecare seara tarziu cate una. Nu spunea doar ea, povestea e
cat se poate de reala. Exista martori. Are in jur de 25 de ani si se lauda ca are un metabolism foarte rapid, care-i
permite sa traiasca asa, ca nu se ingrasa deloc. Azi asa, maine asa... Dupa doi ani, insa, colega mea s-a ingrasat
destul de mult si am remarcat ca este mult mai atenta la ceea ce mananca, gest pentru care o felicit.

Din pacate, insa, ca si in cazul nostru, si in cazul ei gaurile raman. Odata inmultite, celulele de grasime nu
dispar. Ele sunt acolo si se agita ca niste piranha infometati, chiar daca reusim sa le micsoram. Cum ar veni, bomba
nu este niciodata dezamorsata complet ci exista mereu pericolul sa reexplodeze. Daca ar fi avut grija de la bun
inceput, daca ar fi stiut sa manance la ore fixe, daca nu ar fi facut acele abuzuri aproape seara de seara, astazi n-ar
fi avut nevoie sa se abtina de la atat de multe bunatati pentru a-si mentine greutatea sub control.

Dar nu-i bai! Nimeni nu se naste invatat. Nu trebuie nici sa ne plangem de mila, nici sa cheltuim prea multa
energie gandindu-ne ce s-ar fi intamplat daca am fi facut altfel. E grav ca s-a ajuns aici, dar ar fi si mai grav (chiar
mortal) daca am constata ca s-a ajuns aici si nu am face nimic ca sa imbunatatim situatia.

Fa-ti niste analize, fa-ti testul cu oglinda... Daca si dupa asta mai continui sa te minti ca te simti bine in pielea
ta inseamna ca asa e, ca nu ai nevoie de dieta-minune. Eu am avut mare nevoie, am mare nevoie si sunt foarte
bucuroasa si recunoscatoare ca am descoperit-o si inteles-o atat de bine.
33. Pielea se intinde, apoi se lasa

Spuneam mai devreme ca, din punct de vedere fizic, suntem ceea ce mancam, bem si alegem ca mod de viata.
Si ca, desi ne hotaram la un moment dat sa scoatem cuiele, gaurile raman. Urmele acestea pe care le lasa in
noi si pe noi felul in care alegem sa traim sunt de netagaduit.

Astazi sunt din nou eu in corpul meu. Dar ceea ce mi s-a intamplat in perioada 2008-2014, rastimp in care m-
am ingrasat 60 de kilograme in patru ani si am scapat de ele in urmatorii doi, mi-a adus nu doar o experienta unica,
ci si multa piele in plus. Iata un aspect pe care ar trebui sa-l ia in calcul oricine are de luptat cu un surplus de
greutate atat de mare.

Pielea este foarte elastica. Se intinde si-ti face loc sa te maresti cat vrei. Dar asta nu inseamna ca ea nu sufera.
Dovada: vergeturile. Pielea crapa, mai ales atunci cand supradimensionarea se petrece intr-un timp scurt. Cunosc
bine problema asta nu doar cei care se ingrasa, ci si culturistii, care se maresc, evident, din cu totul alte motive. Dar
rezultatul este acelasi: pielea se intinde si, pe alocuri, cedeaza.

Iata ce ar fi bine sa accepti din capul locului: de vergeturi nu o sa mai scapi niciodata. Cred ca, desi e foarte
greu de acceptat si speranta moare ultima, caci ea ne tine in viata, e bine sa stii ce te asteapta si atunci cand te
ingrasi, si atunci cand slabesti.

Eu am avut din nou noroc. M-a avertizat medicul nutritionist de la bun inceput ca, atunci cand imi voi atinge
obiectivul in ceea ce priveste greutatea pe cantar, voi ramane, totusi, cu acest surplus de piele. Si asa s-a si
intamplat! Cu toate ca, dupa ce am slabit primele 35 de kilograme, m-am reapucat de sport, nu am putut sterge cu
totul urmele. Metafora cuielor scoase din usa, cuie care lasa gauri ce nu pot fi astupate, este valabila.

Am trecut pragul a doi chirurgi plasticieni, pentru ca voiam sa fiu din nou perfecta. Sa am din nou aceeasi
fermitate, aceeasi piele fara vergeturi... Dar, am renuntat. Deocamdata. Va spun pe larg de ce, in urmatoarea fila
de jurnal. Ce vreau sa mai adaug acum este legat de importanta pe care o au adevarurile in viata noastra de toate
zilele. Adevaruri care, de cele mai multe ori, sunt greu de suportat.

Pentru mine a contat enorm ca am avut pe cineva care sa-mi deschida ochii: vei slabi, dar vei avea o reala
problema cu pielea ramasa in plus. Asta m-a ajutat sa ma ingrijesc de acest aspect din timp. Am fost la fel si fel de
tratamente corporale, am fost la inot, am reinceput sa fac sport. Este drept ca urmele sunt inca vizibile, dar nici nu
vreau sa stiu cum ar fi fost daca nu as fi facut aceste mici eforturi din timp.

In cazul meu este vorba despre 60 de kilograme, dar nu te culca pe-o ureche daca tu ai de slabit doar 5-10.
Ingrijeste-te si de piele! Si fa asta din timp. Eforturile iti vor fi rasplatite:)
34. Adevarul spus de chirurgii plasticieni

In aparenta, pare simplu. Mai ales daca situatia financiara si curajul personal iti permit. Ai o nemultumire
legata de aspectul fizic, in cazul acesta mergi la chirurgul plastician si o rezolvi. Fetele fara sani si-i maresc cat ai
clipi, cei cu nasul stramb si-l indreapta peste noapte, cei mai pufosi isi scot cu aspiratorul grasimea in exces,
daca ai buze subtiri le umfli cu seringa, iar daca ai riduri tragi de piele si s-a rezolvat. Teoretic, orice se poate.

Teoretic, e ca la piata. Mergi la plastician, spui ce problema ai, ti se spune pretul, platesti si gata! Am facut-o si
pe asta. Am fost la un astfel de medic, am spus ca sunt nemultumita de fermitatea pielii in anumite zone: brate,
abdomen, sani, genunchi si coapse si am primit un pret. Reparatiile ar fi fost posibile in doua interventii
chirurgicale i m-ar fi costat in jur de 6.000 de euro. Mi s-a explicat cu ce cicatrici voi ramane si eram cat pe ce sa
fac acest compromis. Apropos de cicatrici: iata ca, pana la urma, urmele acelea despre care va spuneam mai
devreme chiar raman! Adica poti scapa de gaurile lasate de cuiele scoase, dar, ca sa stergi acele gauri faci alte
semne, asa ca... mai gandeste-te. Cantareste bine situatia.

Eu, una, eram la un pas de a face tranzactia. Atat de innebunita eram sa scap si de aceste urme care imi vor
aduce mereu aminte prin ce-am trecut. Inca nu am facut-o. Dar nu este exclus ca, intr-o zi, imi voi lua inima in
dinti...

Ce m-a facut, insa, pentru moment sa mai am rabdare? Am consultat inca un medic plastician. E lege! In orice
problema, mai ales in cele medicale, e mai bine sa afli parerile mai multor specialisti. In felul acesta esti mai bine
informat si decizia pe care o ai de luat tu pentru tine va fi o decizie mai inteleapta.

Am ajuns in cabinetul celui de-al doilea medic plastician. Imi este greu acum sa ma abtin si sa nu-i dau numele,
dar, poate, intr-o zi il voi dezvalui. Pentru simplul motiv ca reclama pe care i-o face aceasta poveste nu este una
pozitiva, din punct de vedere comercial, ci chiar negativa. Este unul dintre cei mai cautati si laudati chirurgi
plasticieni din tara, e vedeta cu acte in regula... Cu toate astea, jos palaria pentru felul in care discuta cu
pacientii!

De data aceasta, in cabinetul lui nu m-am mai simtit ca la piata. Am avut un dialog pe care n-am sa-l uit
niciodata. Nici macar nu am ajuns la partea cu dezbracatul, masuratul si analizatul. M-a intrebat de ce vreau sa fac
aceste interventii. Iata intrebarea! Pentru tine vrei sa faci aceste reparatii sau pentru cei din jur? Eu credeam ca
vreau sa le fac pentru mine. Si asa este. Dar, pe langa asta, exista motivul acela foarte bine ascuns ca as fi vrut sa le
fac mai mult pentru a-mi apara imaginea in fata celorlalti.

A vorbit cu mine asa cum vorbeste un tata bun cu fata lui. Desi i-ar fi folosit mai mult banii pe care i-ar fi putut
castiga de pe seama mea, in urma operatiilor pe care mi le poate face. Mi-a spus ca am trecut prin atat de multe
incercari intr-un timp atat de scurt, incat motivatia pentru care as face asta nu ar fi 100% corecta. Si mi-a mai spus
ceva, care la prima auditie n-ar avea legatura cu motivul pentru care ma aflam la el in cabinet: Lasa-te iubita.

Inca meditez la acele vorbe... si mai analizez motivatia reala pentru care as apela la bisturiu. Sunt momente
cand cred ca intr-o buna zi o voi face. Sunt momente cand ma gandesc ce prostie e sa te dai pe mana unui chirurg
cand esti sanatos, doar de dragul de-a arata putin mai bine... Pana una-alta, am atat de multe alte lucruri
importante de facut. Cum ar fi sa scriu acest foileton care sa ramana o marturie reala folositoare celor care ar
putea trece sau au trecut prin incercari de viata semanatoare.
In ceea ce priveste relatia mea cu pielea in plus, repet testul oglinzii cat pot de des (asta ajuta si daca ai de
rezolvat dileme nu doar in ceea ce priveste aspectul fizic). Ma plac asa cum sunt si, pentru detaliile care-mi displac,
am de gand sa muncesc altfel: merg la sala! Doare mai putin decat un bisturiu!

P.S.: V-am spus povestea, am uitat de titlu:::))) Care sunt adevarurile spuse de medicii plasticieni? Ei va spun
adevarurile medicale, asa cum s-a intamplat in cazul primului medic consultat de mine. Va spun daca sunteti
capabili din punct de vedere fizic sa suportati o interventie cirurgicala de acest gen, va spun in ce consta operatia,
ce presupune recuperarea postoperatorie, ce complicatii pot aparea (si mereu adauga ca aceste complicatii nu ar
trebui sa sperie pe nimeni, pentru ca ele sunt valabile in cazul oricarei interventii chirurgicale), va spun cat costa...
Dar, oricate adevaruri din acestea veti afla de la medicii plasticieni, nu veti afla niciodata ce e mai important.
Pentru asta trebuie sa va raspundeti singuri la urmatoarele intrebari: De ce vreau sa fac asta?, Pentru cine vreau
sa fac asta?, Cu ce ma ajuta asta?.
35. Avem nevoie de confirmari, dar ce facem cand nu le primim?

Primele doua saptamani din dieta-minune au fost, pentru mine, decisive. Faptul ca am avut acel prim rezultat
spectaculos, ca am slabit acele 8 kilograme, m-a convins ca asta e regimul de viata care ma va salva, ca asta este
noua mea sansa. Cu toate astea, primele doua luni au fost foarte grele si am intamplinat multe momente dificile in
care credeam ca o sa renunt.

Imi era greu nu doar sa mananc din trei in trei ore, pentru ca eram stresata ca trebuie sa sune iar ceasul, ca iar
se intreaba toata lumea din jur ce-i cu mine, ca iar trebuie sa refuz pe unul-altul cand sunt servita cu ceva etc... Imi
era greu si pentru ca cei din jurul meu nu-mi ofereau confortul confirmarilor.

8 kilograme in minus e un rezultat wow. Cu toate astea, in afara de mine si de cantarul de acasa nu stia si nu a
remarcat nimeni cat am slabit eu in acele prime doua saptamani. Eu aveam un zambet victorios pe chip in ziua
aceea in care mi-am verificat greutatea inainte de a merge la a doua vizita in cabinetul medicului nutritionist si am
vrut sa impart aceasta bucurie cu oamenii dragi mie. Din pacate, n-am avut cu cine.

Asta poate fi si o rautate din partea celor din jur, dar poate fi si o scapare... In cazul unora, sa spunem ca a fost
o rautate, fie, treaca de la mine. Azi ei au ramas cu rautatea si eu cu rezultatele mele::::))))) In cazul celor foarte
apropiati, insa, nu accept ca ar fi fost vorba despre rautate, ci, pur si simplu, de lipsa de observatie. Cei care te vad
foarte des, zilnic, remarca mai greu diferentele acestea. Sa nu te mire ca vor remarca abia cand ai slabit enorm de
mult. Si 8 kilograme este enorm de mult, dar nu pentru cineva care avea 120 si mai trebuie sa slabeasca inca vrea
50. Iata de ce in ochii celorlalti acele 8 kilograme au fost insesizabile.

E greu - stiu foarte bine cat de greu este - sa duci lupte de orice fel singur. Esti inconjurat de atatia oameni care
pretind ca-ti sunt dragi si, cu toate astea, de cate ori trebuie sa dai o lupta esti tot singur. Avem nevoie de
confirmari in viata: ca suntem iubiti, ca facem lucrurile bine, ca rezultatele noastre sunt grozave etc. Nu esti deloc
un om slab daca ai nevoie de aceste confirmari. Nu te lasa pacalit de cei care sustin ca asta inseamna ca n-ai
incredere in tine. Cei care nu au nevoie de confirmari, cei care au dezvoltat atat de mult aceasta incredere de sine
au avut parte si ei de acele confirmari, dar nu si-au dat seama. Sau au incredere in ei degeaba::::))))

Am slabit deja 8 kilograme, i-am spus unei prietene. Atentie, prietena buna. S-a uitat la mine si n-a putut sa-
mi confirme nimic. Am vazut pe chipul ei jena cu care se abtinea sa comenteze. Ar fi vrut sa zica, parca, nu se
vede, dar n-a avut curajul. Am repetat experimentul si cu alti cunoscuti. Acelasi rezultat. Numeni nu vedea ce
simteam eu. Din acea zi n-am mai avut curajul nici eu sa spun in gura mara cat am slabit si a trecut mult timp pana
au inceput cei din jurul meu sa vada singuri: mai bine de jumatate de an, poate chiar un an. Apoi nu se mai opreau
din excalamtii: Vai, cu ai reusit?. Imi venea sa le spun: Mai tineti minte ziua in care v-am spus ca am slabit 8
kilograme, doar pentru ca am inceput sa mananc la ore fixe si va uitati la mine mirati si fara pic de incredere?. Dar
n-am mai comentat, ce rost avea?! Cum spuneam: eu cu rezultatele mele, ei cu invidia sau lipsa spiritului de
observatie.

Sunt putini cei care reusesc sa recunoasca cand se intampla lucruri marete in timp ce acele lucruri se intampla.
Sa remarci la final e simplu, asta poate sa faca oricine. E vizibil azi pentru oricine ca am reusit sa slabesc 60 de
kilograme, ca am revenit de la 120 la o greutate sanatoasa. Dar foarte, foarte putini au fost cei care au constientiza
ce lucru maret se intampla in timp ce acest lucru se intampla.
Am avut foarte mare nevoie de confirmari. Mi-a fost foarte greu ca nu le-am primit. Azi, cu cei care ma
intreaba daca se vede ca au slabit, eu stiu ce am de facut. Nu mai stau pe ganduri. Le spun ca se vede putin, chiar
daca se simte mai mult, ca stiu ce inseamna sa-si doreasca aceste mici laude, le spun ca prietenii primelor
saptamani sau chiar luni de dieta sunt cantarul si turul pantalonilor, nicidecum familia si cunostintele. Este drept,
nimeni nu trebuie incurajat aiurea, asa ca n-o sa spun niciodata Vai, ce mult ai slabit, daca nu e cazul... Dar nici n-
am sa ma fac ca ploua daca nu vad, ci am sa explic de ce nu se vede si voi incuraja cu drag pe oricine si continue cu
incredere pe acest drum.

P.S.: La teorie sunt buna, dar sa stiti ca si astazi eu caut confirmari, chiar daca de data asta in atle probleme...
Avem nevoie de confirmari si vom continua sa le cautam, chiar daca stim ca lupta o ducem tot singuri. Va doresc sa
aveti norocul sa aveti langa voi si persoane generoase care sa va ofere aceste confirmari. In caz contrar, insa, nu
deznadajduiti! Asta e cel mai mare pacat.
36. Care e masa principala din zi?

Daca-l inrebati pe medicul meu nuritionist (apropos de sintagma asta, medicul MEU, mi-a spus ca-i place sa-i
spun asa. Pai cum sa-i spun altfel? Io nu-s pacienta LUI?), el ar spune c masa principala ar fi bine s fie oricare,
dar nu cina. Drept sa va spun, la mine s-a intamplat destul de des ca masa principala sa fie cina (sa nu uitam ca aia
e fix la 19.00, nicidecum mai tarziu!).

Da, teoretic, din cele 5 mese (07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00), doua sau trei trebuie sa fie mai consistente,
celelalte doar frugale (adica niste mici gustari). Eu ma trezec (extrem de) foarte rar la 06.00-06.30, ca sa pot servi
prima masa la 07.00, asa ca aia nu mai intra la socoteala pentru mine. Din cele 4 mese ramase, cantitativ vorbind,
nu-mi dau seama sa va spun acum care-i masa principala. Azi am avut, de exemplu, doua mese consistente (la
16.00 cand am mancat orez chinezesc cu vita gatita tot asiatic si la 19.00 cand am servit un covrig, o omleta
din doua oua si branza, preparata fara ulei, si doi ardei grasi cruzi), pentru ca la 10.00 si la 13.00 abia am putut
manca cateva fructe (dimineata o felie de pepene rosu, apoi doua piersici). Asa s-a intamplat. Sunt zile si zile.

Am preferat sa nu ma mai incarc si cu stresul asta: care-s mesele importante si care nu. Sigur ca este ideal sa
nu fie cina cea mai consistenta masa din zi, la fel cum e important sa alterneze o masa principala si o gustare (pe
modelul, sa zicem, 07.00 gustare; 10.00 masa principala; 13.00 gustare; 16.00 masa principala; 19.00
gustare). Dar mai important decat orice este sa nu ne supraincarcam cu fel si fel de reguli, sa gaseasca fiecare
solutii optime pentru sine, in functie de program si disponibilitate.

In felul acesta, fara sa planific cu exactitate care e masa principala, m-am putut bucura de un program lejer. Ce
faceam daca medicul imi spunea ca masa principala e musai la 13.00, iar eu la ora aia aveam sedinta? Aparea
automat frustrarea si dorinta de a-mi refuza acest stil de viata doar pe motivul ca Programul nu-mi permite sa
mananc la ore fixe. Din acest motiv am preferat sa mananc ce si cand pot, dar neaparat la ore fixe!

Acest neaparat la ore fixe face minuni. Cu mentiunea, pentru cine are alta disponibilitate, ca minunile se pot
intampla mai repede sau mai tarziu, in functie de cate reguli esti dispus sa urmezi PE VIATA!!! Si nu glumesc cand
spun pe viata, caci, atunci cand revenim la vechile obiceiuri, mai mult ca sigur vom pierde din rezultate. Iata de ce e
bine sa ne personalizam fiecare un regim cat mai prietenos, care sa respecte programul orelor fixe si care sa poata
fi tinut pe viata. Cu placere! Pentru ca, vorba aceea, unde e placerea nici durerile nu se mai simt. Daca nu era o
vorba, na ca am spus-o eu.
37. Te-ai blocat? Nu te panica!

Dieta-minune functioneaza fara probleme, incet si sigur, atata vreme cat mananci din trei in trei ore in
intervalul orar 07.00-19.00. Poti pastra in meniu ce mancai si pana acum, dar fa aceasta importanta schimbare in
viata ta - sa mananci la acele ore fixe - si vei simti diferenta.

Ce se intampla cu timpul? Cea mai frumoasa minune... in ceea ce priveste dietele, desigur! Vei vedea ca ai
rezultate, fara sa fi facut un efort cu adevarat, si capeti incredere in acest stil de viata, capeti curaj, capeti energie
sa mergi mai departe.

La un moment dat, insa, te vei bloca. Vei slabi din ce in ce mai putin si te vei stabiliza la o anumita greutate.
Aceea este greutatea ideala identificata de organismul tau pentru stilul de viata pe care-l duci. Daca vrei mai mult,
trebuie sa mai schimbi ceva.

Pe mine toate blocajele m-au motivat sa merg mai departe. Si in dieta-minune, si in viata:::::))))) Nu imi plac
deloc blocajele, sunt enervante de-a dreptul, pentru ca intram intr-o rutina si ne simtim bine, apoi ne poticnim si
trebuie din nou sa facem un hei-rup ca sa putem avansa. Sau putem, desigur, sa ramanem acolo pentru
totdeauna sau pentru o lunga perioada de timp, pana prindem din nou puteri. Este o alegerea personala!

In loc sa astepti confirmarile celor din jur, e mai sigur sa te imprietenesti cu cantarul. Eu asa am facut, pe mine
aceasta relatie m-a ajutat. Ma cantaream aproape zilnic, cateodata si dimineata, si seara. Apropos de asta, sa nu
te mire daca, uneori, diferenta de greutate intre seara si dimineata este chiar de 2 kilograme, mai ales daca
dimineata te cantaresti imediat dupa ce ti-ai facut toaleta, dar inainte sa bei sau sa mananci ceva.

Ce faci cand mai multe zile, care se transforma in saptamani, cantarul arata aceeasi greutate? Daca trece o luna
si blocajul nu se depaseste de la sine, va trebui sa iei o decizie. Sunt multe feluri de a depasi aceste blocaje. Voi
povesti despre asta pe larg in urmatoarea fila de jurnal. Pana atunci, insa, te rog ceva: nu te panica, nu
deznadajdui, nu te poticni in ceea ce priveste motivarea.

De ce sa te superi pe dieta-minune? Nu ti-a fost ea alaturi pana acum? Nu ti-a permis ea sa te bucuri in
continuare de alimentele tale preferate, dar totusi sa slabesti? Nu te-a facut ea sa te simti mai bine, fara sa ai un
motiv anume? Si tu ce faci, te sperii de cel mai mic hop?
38. Cum poti depasi perioadele de blocaj

Incep cu ce e mai important. Stiu ca am mai spus-o, dar o repet pentru cei care nu au citit cu mare atentie
fiecare fila de jurnal: NU TE PANICA. Perioadele de blocaj sunt normale. Nu inseamna nici ca dieta-minune nu
mai functioneaza, nici ca e ceva in neregula cu tine.

Perioada de blocaj este cea in care timp de mai multe zile, chiar saptamani, nu mai inregistrezi nici o scadere,
cat de mica, pe cantar. Este o perioada foarte critica. In aceste momente, daca nu stii ce se intampla cu tine, poti
ceda si poti da inapoi cat ai zice peste. Poti renunta la orele fixe, pacalindu-te ca nu mai merge jucaria. Asta e cea
mai mare greseala, mai ales ca ai batut atata drum pana la acel blocaj. Nu o sa bat foarte mult moneda pe cat de
pacat ar fi sa renunti acum, vorba aceea sa te inneci ca tiganul la mal, ci iti spun ca o data depasite aceste
blocaje, motorasul va functiona si mai bine.

Dar cum sa depasesti blocajele. Iti ofer cateva solutii. Este bine sa alegi tu ce crezi ca este mai bine si mai usor
pentru tine si, daca nu te regasesti in nici una dintre variante, te incurajez sa ma intrebi. De cele mai multe ori,
iesirile din blocaj sunt personalizate, pentru ca fiecare intra in astfel de perioade din diverse alte motive si in
diverse alte etape ale dietei-minune.

V-am spus ca, teoretic, conform celor spuse de medicu nutritionist, dieta-minune are trei etape. Dupa ce ai
bifat cu brio intrarea pe orele fixe de masa (adica sa mananci din tri in trei ore in intervalul orar 07.00-19.00),
urmeaza sa reduci cantitatile si apoi sa ai grija si la ce alimente consumi la fiecare masa. Am mai spus, de
asemenea, si repet tocmai pentru a fixa informatia, ca in urmatoarele doua etape ale regimului nu cred ca e bine
pentru ca ar fi prea frustrant sa intri in mod constient. Iata de ce:

Vei incepe singur sa mananci din ce in ce mai putin, fara sa-ti propui asta. Trecerea se face treptat, pe
nesimtite, de la o zi la alta. Iti vei da seama in timp ca ajungi sa te saturi mult mai repede ca pe vremuri. Este firesc.
Mancand la ore fixe, organismul nu mai are nevoie de cantitati atat de mari la o singura masa, chiar daca senzatia
generala este ca mananci mult, suficient sa te saturi. In acest fel, o data cu slabirea, stomacul se micsoreaza si se
mai produce o micsorare a cantitatilor si din acest motiv. Cand te vei apropia de greutatea ideala, lupta pentru a
slabi ultimele kilograme in plus va fi mai greu de dat, in sensul ca va dura mai mult, iti va solicita si mai mult
rabdarea. Asa ca vei dori, dintr-o ambitie castigata pe toata durata dietei, sa mananci alimente din ce in ce mai
sanatoase si mai dietetice, avand, totusi, confortul psihic, ca nu depinzi de ele, ca poti oricand sa servesti ce e pe
gustul tau.

Indiferent de aceste trei etape ale dietei-minune, indiferent in care dintre faze te afli si indiferent de starea
de sanatate, de varsta sau de numarul de kilograme pe care vrei sa-l pierzi, blocajele tot vor aparea. E ca si cum,
dupa ce a alergat kilometri intregi, organismul vrea sa ia o pauza. Sau e ca si atunci cand, dupa o perioada de
rutina, simti nevoia unei guri de aer proaspat. Bucura-te si de aceste perioade de stagnare, sunt ca un respiro.
Dar nu te culca pe o ureche si nu te panica, ci foloseste acest timp pentru a te gandi si a testa trucuri ca sa
depasesti aceste asa-zise crize.
Cateva ponturi despre cum sa fentezi perioadele de blocaj

Identifica in meniul zilnic un aliment pe care-l mananci frecvent si de care te-ai saturat, dar nici nu-ti dai seama,
pentru ca a devenit rutina aceea fara de care ai impresia ca nu poti trai. Inlocuieste-l.
Schimba mesele intre ele. Daca obisnuiai sa mananci masa principala la 19.00, mut-o la 16.00, de exemplu, si la
19.00 serveste ceva frugal (o mica gustare). Fa fel si fel de schimbari, acesta a fost doar un exemplu, ca sa pot
explica aplicat.
Adauga miscarea sau mareste frecventa sedintelor de sport. Nici aici nu e o reteta clara, care sa-ti spuna cati
pasi sa mergi pe zi sau cate ore sa stai la sala pe banda ori pe bicicleta. Important este sa adaui ceva in plus la ceea
ce faci deja.
Repeta testul cu oglinda. Perioadele de blocaj se pot depasi si gasind o motivatie in plus.
Redu constient cantitatile de mancare, daca alta solutie nu exista, pentru ca ai de-a face cu un blocaj
incapatanat.
39. Grasuta simpatica si grasana aia

Extras din discutia unui coleg, de la telefon (probabil cu alt coleg): Vezi ca o sa vina la tine A.. Apoi, ca sa
lamureasca despre cine e vorba, a adaugat: Cum cine e? E fata aia multa, care vorbeste urat cu toata lumea. Este
adevarat, o stiu pe colega despre care se barfea. Este supraponderala, asa e... Restul, nu comentez, fiecare cu
experienta lui...

Dac-ar sti fata asta cum vorbesc colegii despre ea, s-ar simti jignita. Ce sa-i faci? Nu poti schimba natura
umana... Mai bine te obisnuiesti cu gandul ca vei fi tratat in functie de aparente, ca vei fi judecat pentru gabarit sau
aspect fizic. Daca ai cateva sau mai multe kilograme in plus, pentru cei care te plac vei fi grasuta simpatica sau
grasutul simpatic, pentru ceilalti grasana aia sau grasanul ala. Nu te incalzeste cu nimic, stiu, dar la fel se
intampla si cu cei din extrema opusa: slabanoaga si slabanogul pot fi un alint, dar pot fi si o jignire.

Traim vremuri in care, peste tot, imaginile pe care le vedem sunt perfecte. Vedetele au tenul fara riduri in
fotografiile de pe copertele revistelor, pielea lor e fara vergeturi si nu au pic de celulita. Prea putini realizeaza ca
acele imagini sunt foarte mult procesate. Va asigur ca in realitate nu e chiar asa. Dar ne place sa credem in basme
si sa le invidiem pe zane.

Ne-am obisnuit sa ne aratam doar fata frumoasa, profilul bun si ce ne avantajeaza. In fapt, suntem si frumosi,
si urati, si buni, si rai... Totul e relativ. Chiar si felul in care ne percepem noi. Ni se schimba viziunea de la o zi la alta.
Azi ne zambim dimineata in oglinda, maine... cine stie?!

N-am adaugat inca nimic folositor despre dieta-minune? Poate nu... Dar nu e folositor sa intelegem si aceste
lucruri? Ele trebuiesc acceptate tocmai pentru a avea succes in noul nostru demers: acela de a incepe o noua viata.

Nu prea-mi place sa-l folosesc pe trebuie, pentru ca e neplacut sa trebuiasca sa facem ceva. Dar acesta este
un alt fel de trebuie, este acel trebuie pe care ti-l datorezi. Si iti datorezi sa nu mai depinzi de ce spun sau de ce
cred cei din jurul tau despre tine! Da, doare, doare raaau, stiu! Dar stiu si ca, dupa ce iti plangi nitel de mila si-ti
lingi ranile, aceasta suferinta poate fi folosita ca un combustibil. Si ai sa vezi tu cat de multe chestii bune poti face
cu acest combustibil.

Atentie, am zis BUNE!


40. Greutatea ideala

De mult asteptam sa va povestesc si despre greutatea ideala. Este un calcul matematic, stiintific vorbind. Daca
intrebi medicii, iti vor spune ca o femeie trebuie sa cantareasca cu 10 mai putin decat indica zecimalele din
inaltimea sa, iar un barbat exact cat zecimalele. Daca esti femeie si ai 1,69 m inaltime, din 69 scazi 10 si ti-ai gasit
greutatea ideala. Asta-i si cazul meu: asadar, greutatea mea ideala ar fi 59 de kilograme. Daca un barbat are 1,83 m
inaltime, 83 de kilograme reprezinta din punct de vedere medical greutatea sa ideala.

Si ce fac daca vreau mult mai putin? In acest moment am aceasta greutate, dar nu sunt pe deplin multumita. E
felul meu de a fi. Daca m-as multumi intr-o zi cu mine, cred ca ar veni sfarsitul lumii. E un subiect delicat. Greutatea
ideala din punct de vedere medical s-ar putea sa nu coincida cu greutatea pe care o consideri tu ideala. Vezi...
Conteaza al cui ideal e in discutie.

In ceea ce ma priveste pe mine va pot spune ca, atunci cand ajunsesem la 120 de kilograme nici nu visam sa
pot scadea macar sub 100, daramite sa ajung din nou la greutatea ideala, fie ea si 59 de kilograme. Dar am ajuns! Si
iata-ma aici, in locul in care sunt din nou nemultumita... As vrea si mai putin, as vrea mereu sa imbunatatesc felul
in care sunt, felul in care arat.

Poti face acel calcul matematic, poti afla astfel care este greutatea ta ideala, dar nu stiu cat de bine e ca, o data
ajuns acolo, sa renunti la dieta-minune, sa incepi sa te multumesti. Sigur ca dieta-minune te ajuta sa slabesti si
sa atingi acel obiectiv, dar dieta-minune nu este numai despre greutatea ideala, ci despre, daca imi permiti sa
spun asa, varianta ta ideala. Fii atent cu tine, cu ce ti se intampla. Dieta-minune aduce in viata ta nu doar
bucuria de a ajunge la acea greutate ideala si de a o mentine, ci si echilibrul: vei vedea ca esti mai vioi, mai activ, ca
poti dormi mai bine, ca te trezesti mai fresh, ca ai o digestie mult mai buna etc.

Concluzia mea: greutatea ideala e doar un numar relativ. Depinde al cui e idealul... Dieta-minune, insa, te
aduce nu doar la o greutate ideala ci la o varianta a ta ideala.
41. Mai bine imi micsoram stomacul?

Aceasta carticita online iti este dedicata, indiferent cine esti. Fie ca ai, fie ca nu ai probleme cu greutatea.
Pentru ca dieta-minune este un mod de viata. Daca ai un surplus de kilograme, te va ajuta sa scapi de ele, daca ai
probleme de sanatate, iti va ajuta organismul sa lupte mai eficient cu boala. Dieta-minune este o relatie pe viata,
nu una pasagera. Te tine de mana si-ti va fi alaturi si la bine, si la rau. Nu o trada si-ti va fi fidela!

Este posibil sa vrei sa combini dieta-minune cu alte diete, pentru a avea rezultate mai spectaculoase si mai
rapide, dar nu uita ca acele rezultate spectaculoase vor disparea ca praful in vant. In momentul in care renunti la
cealalta dieta si ramai doar cu dieta-minune, organismul isi va dea seama ca ai vrut sa-l pacalesti si se va
razbuna.

Imi spunea un coleg zilele trecute ca orice poveste de succes are o istorie de 20 de ani in spate. Povestile de
succes din jurul nostru, uite, chiar si povestea mea, par ca poleite cu aur acum, dar sa ne gandim nitel: nici un
succes nu se castiga peste noapte. Este nevoie de munca, rabdare, consecventa, loialitate, incredere... Un succes
pentru care ai trisat este doar un balon de sapun.

Sa nu crezi ca nu mi-am spus si eu: Ce-ar fi sa-mi micsorez stomacul?. Azi ma ingrozesc numai la gandul ca a
putut sa-mi treaca asa ceva prin cap. In noi exista, insa, un instinct de conservare. Instinctiv suntem tentati sa
alegem mai degraba caile scurte si rezolvarile rapide pentru probleme, decat sa analizam, sa concepem un plan si
sa ne inarmam cu rabdare si putere de munca. Mai pe scurt: avem cu totii gena comoditatii. Pai nu era mai comod
sa imi micsorez stomacul? Iata intrebarea la care nimeni nu-ti raspunde sincer, incluzand toate adevarurile.

Eu am fost protejata insa de un gand. De cate ori alerga prin mintea mea intrebarea asta, eram salvata de
urmatoarea nedumerire: Cum sa fiu sanatoasa si sa ma duc sa tai dintr-un organ, sa arunc o bucata din mine la
gunoi?. N-am cum sa reformulez mai elegant de-atat. Exact despre asta e vorba. As fi ajuns pe masa de operatie
doar pentru ca as fi continuat intr-o nesimtire (a se citi comoditate, pentru cine se sperie de cuvinte atat de dure).
Cei cu obezitate morbida nu au alta varianta, operatia aceea este, in primul rand, o operatie care le salveaza viata...
Dar este inadmisibil ca un om supraponderal sa apeleze la aceasta interventie, cand are atatea alte posibilitati sa-si
rezolve problema.

Asadar, nu era mai comod sa-mi micsorez stomacul? Raspunsul cu adevarat sincer si detalii pe care nu ti le
spune nimeni despre ce se intampla cu un pacient dupa aceasta interventie chirurgicala...
42. Adevaruri nespuse despre operatia de micsorare a stomacului

Cosmeticiana mea, amica veche de mai bine de 10 ani, a luptat mereu cu surplusul de kilograme. Avea si ea
peste 100, dar nu cu mult. Cu toate astea, in loc sa se gandeasca in ce fel ar putea slabi sanatos, acum vreo cinci
ani a fcut acea interventie de micsorare a stomacului. Daca o intrebi pe ea personal, iti va spune ca e multumita
cu alegerea facuta. Eu, insa, nu o cred. Dar nu va recunoaste ca gestul ei a fost unul de lasitate. Nu o judec, fiecare
chiar e bine sa faca ce considera personal ca e mai bine pentru sine, dar asta nu ma impiedica sa ma folosesc de
experienta ei pentru a transmite un mesaj, pentru a trage un semnal de alarma, pentru a deschide alti ochi. Iata ce
i s-a intamplat:

Si-a riscat viata. Interventia presupune anestezie generala si asta implica multe riscuri pentru orice pacient,
indiferent de starea lui de sanatate. In plus, in cazul oricarei operatii pot aparea complicatii fatale.
S-a recuperat foarte greu dupa operatie. A avut nevoie de mai multe zile de spitalizare si de o lunga perioada de
convalescenta.
S-a lasat de fumat, pentru ca medicii au avertizat-o ca, daca mai pateste ceva, nu vor mai avea de unde sa taie
din stomac. Sa privim partea plina a paharului: a renuntat la un viciu periculos, dar sa nu va scape celalalt
amanunt. Daca se va imbolnavi vreodata de stomac, aleluia! Pai nu se va imbolnavi, veti putea spune. Ok, asa sa
fie, Domane ajuta! Dar iata inca un risca adaugat pe o lista care se tot lungeste.

Se chinuieste zi de zi si acest chin va continua pe viata. Nu poate manca mai mult de un pumn de mancare la
fiecare masa. Din cauza asta, apare o frustrare foarte mare. Si este aproape mereu balonata.

Se poate imbolnavi mai usor. Trebuie sa fie pregatita sa manance de foarte multe ori intr-o zi pentru a-si
acoperi necesarul zilnic de nutrienti. E foarte greu sa asiguri acest necesar si cand ai un stomac normal. Dintre
toate prostioarele pe care le mancam de drag sau din inconstienta abia daca adunam si cateva firimituri esentiale
pentru viata, dar cand portiile sunt atat de mici, riscul ca vom alimenta numai cu porcarii e si mai mare!
E apatica. Din cauza ca are acest stres cu privire la cantitatile de mancare, la mesele dese si din cauza senzatiei de
balonare, e mai mereu apatica.

A inceput sa se ingrase din nou. Chiar daca mananca putin si des (asa cum ar parea ca se intampla si in cazul
dietei-minune), asta nu inseamna ca metabolismul ei s-a accelerat. Sub nici o forma. A ramas la fel de lenes ca
inainte. Pana acum a slabit, pentru ca organismul a trecut printr-o perioada de stres major din cauza operatiei, dar
o data atinsa o anumita greutate si continuand sa manance orice a inceput sa se ingrase din nou.

Asadar, revin la intrebarea din fila precedenta: Nu era mai comod sa-mi micsorez stomacul? Ba da! Dar
comoditatea aceasta are un pret mult mai mare decat orice efort pe care l-am facut eu (desi imi mentin parerea ca
nu am facut nimic, de fapt. In loc sa mananc dezordonat am mancat la ore fixe. ATAT, asta e un nimic pe langa
ororile pe care ni le putem face cu alte diete si interventii chirurgicale).
43. De ce sa continui pe acest drum?

Daca esti bolnav, ti se prescrie un tratament pe o perioada definita de timp si, dupa ce l-ai terminat te duci din
nou la controlul medical. Specialistul stabileste daca e cazul sa-ti prelungeasca tratamentul sau daca ai nevoie de
un alt tratament. In cel mai fericit caz, te-ai vindecat si nu mai e nevoie sa urmezi nici un tratament.

Sa ne gandim de pe acum la ce ai de gand sa faci atunci cand vei fi ajuns la greutatea ideala imaginata de tine.
Iti vei pune instinctiv intrebarea De ce sa continui pe acest drum?. Corect! Te-ai vindecat. De ce-ai mai avea
nevoie de dieta-minune?

Pot sa-ti spun ca si eu mi-am pus aceasta intrebare. Cu toate astea, n-am incercat nici macar pentru o zi sa
revin la stilul de viata dezordonat de dinainte. Nu am simtit aceasta nevoie, pentru ca nu am simtit ca trebuie sa
scap de o corvoada, de un stres. Acum nu mi se pare deloc stresant sa mananc la ore fixe, ci mi se pare stresant sa
nu stiu cand trebuie sa mananc si sa nu am acest ritm. Daca as iesi de pe aceasta orbita a orelor fixe de masa
cred ca m-as rataci din nou in universul acesta mare. E usor sa te ratacesti si de fiecare data e atat de greu sa
regasesti drumul cel bun.

De ce sa continui pe acest drum? Iata intrebarea la care fiecare isi va da singur un raspuns. Daca ma gandesc la
experienta mea, as paria ca nu-si va dori nimeni sa renunte la acest stil de viata o data ce a descoperit cum
functioneaza si cat de bine se simte. Corectez: este posibil sa renunte, sa fie furat de peisaj, pentru ca a pierdut
motivatia principala aceea de a slabi , dar nu cred ca o va face voit.

Si, chiar daca mai calca stramb o data, de doua ori, isi va dori sa revina la stabilitate. E firesc sa-ti doresti se
revii la natural, la matca, la liniste. Iar evadarile sunt si in cazul dietei-minune exact confirmarea ca sunt acele
exceptii de care avem cu totii nevoie pentru a putea urma cu placere regulile.

Daca ai inceput acest stil de viata doar cu scopul de a slabi e firesc ca, atunci cand ai atins acest obiectiv, sa te
gandesti sa intrerupi dieta. Eu mizez pe faptul ca te vei simti atat de bine din mai multe puncte de vedere, nu doar
in ceea ce priveste greutatea, incat va fi ilogic, anormal, nefiresc sa vrei sa renunti la ceva ce-ti face atat de bine. N-
ar avea sens...

Voi explica in continuarea si ce se intampla cu cei care renunta la dieta-minune o data ce s-au vazut cu sacii
in caruta.
44. Mi-am dorit mereu sa fiu o slabanoaga

Nu stiu la baieti cum e, dar la fete e cam asa: ne dorim sa fim cat mai slabanoage. Chiar si tipele slabe isi doresc
asta! E asa, ca un fel de ideal setat genetic in mintea noastra. Nu exista sunt prea slaba, ci doar nu sunt inca
suficient de slaba.

Obsesia asta nu trece o data cu inaintarea in varsta. Se mai estompeaza, ne mai resemnam, suprapunem peste
prioritatea asta alte prioritati, dar dorinta e tot acolo. Undeva, in sinea noastra, vrem sa fie implinita. Pana in 2008,
cand am inceput, incet, dar sigur, sa ma ingras, eram si eu o fata slaba care-si dorea sa fie slabanoaga. In fine, eu
nu credeam ca sunt slaba, dar ma uit la poze si-mi dau seama ca eram. Fata de alte vremuri, fata de alti oameni. In
plus, imi spuneau unii-altii ca asa sunt.

Ce ciudat... Noi nu stim cum suntem decat in functie de ce spune lumea, in functie de comparatii, in functie de
anumite puncte de referinta?

Uite, teoria o cunosc si eu. Arat foarte bine! Am de ce sa-i multumesc lui Dumnezeu. Si frumusetea nu consta
(doar) in silueta perfecta. Ci in suflet, in comportament, in ganduri... Dar eu sunt sincera si aleg sinceritatea in fata
voastra. Nu am incetat niciodata sa-mi doresc sa fiu o slabanoaga.

Acum pot vorbi deschis despre asta, pentru ca ma cunosc mai bine si nu-mi (mai) este rusine. Mda... Cred ca
mi-a fost destul de mult rusine... De ce? E absurd, da, stiu... Dar uite ca mi-a fost. Pe plaja, la mare, de exemplu, nu
m-am comparat niciodata cu doamnele mai plinute, ci doar cu cele mai slabe. Ele intorceau capetele tuturor (si
barbati, si femei), intr-un anume fel.

Si azi imi doresc sa fiu o slabanoaga, desi nu fac nimic in acest sens. Nu tin nici o dieta (E CLAR PANA ACUM
PENTRU TOATA LUMEA, NU? DIETA-MINUNE NU E O DIETA!). Si nu ma ascund dupa deget, nu-mi e rusine sa
recunosc. Daca as minti spunand ca nu e asa, nu doar ca as minti pe cineva, dar m-as minti in primul rand pe mine.

Gandul acesta poate imi face rau pe o parte, dar imi face si bine. El ma ajuta sa lupt cu mine, sa vreau mai mult
de la mine, sa nu ma opresc din visat. Am atins deja marimea XS la haine, ce-as vrea mai mult, nu?! N-ati aflat? A
aparut si XXS::::))))

P.S.: Asculta visele din tine, nu te speria din cauza lor, amuza-te pe seama lor, daca vrei, dar lasa-le sa traiasca in
tine. Visele ne fac si rau - ne poarta intr-o lume ireala, dar ne fac si atat de bine... Si eu ma bucur de bine:::))))
45. Guma de mestecat, dusmanul mascat

Ai mancat si vrei sa-ti reimprospatezi gura, iei o guma de mestecat. Te intalnesti cu cineva si ai dubii n ceea ce
priveste felul in care ti se simte respiratia, iei o guma de mestecat. Ai fumat o tigara si simti nevoia de ceva fresh
dupa, iei o guma de mestecat. Ti-e foame si n-ai ce si cum manca chiar acum, iei o guma de mestecat... Incet-incet
ajungi sa iei cate o guma de mestecat fara sa mai ai macar unul dintre motivele intemeiate de mai sus.

Nu are rost sa ma dau drept vreoo sfanta. N-am nimic cu prostul tau obicei, dar e drept ca eu am renuntat de
mult la el, pentru ca e foarte scump sa vizitezi frecvnet medicul stomatolog... Ai putea crede ca guma de mestecat
e prietena cu dentistul, dar nu e deloc aa... In fine, spuneam ca n-am de gand sa te conving sa renunti la ea. La
timpul potrivit, te vei convinge singur ca nu-ti face bine.

Ce as vrea e urmatorul lucru: sa fii constient/a ca guma de mestecat transmite un semnal motorasului si,
daca tot nu te poti desparti de ea, sa o servesti la una dintre orele fixe de masa (dupa ce ai mancat, probabil). In
caz contrar, iata ce se intampla: cand mesteci si inghiti doar saliva, asa cum se intampla la mestecatul de guma,
organismul crede ca va primi ceva alimente si porneste motorasul. Apoi isi da seama ca l-ai fraierit (el asa
interpreteaza gestul tau) si intelegerea pe care o ai cu el aceea de a functiona la parametri ideali, contract
semnat o data ce respecti programul Dieta-Minune se strica!

Atat te rog: nu mai mesteca guma inconstient. Constientizea-za gestul tau, aceasta dependenta sau placere, si
serveste guma doar la una dintre orele fixe de masa. Cum ar veni: am impacat si capra, si varza:::)))
46. Caloriile... Le calculam sau le uitam?

Am ajuns atat de departe in povestea mea despre Dieta-Minune si inca nu am mentionat nimic despre
calorii... Nu am omis intamplator sa nu deschid acest subiect pana acum. Am evitat din doua motive: 1. Pentru ca
nu e atat de important sau, mai bine spus, nu e important in sensul in care trebuie sa stam zi de zi cu ochii pe
etichetele alimentelor si cu un calculator la indemana, ca sa facem socoteala caloriilor ingurgitate si 2. Pentru ca
eram curioasa sa vad cand o sa plesneasca buba si cand o sa ma intrebe cineva despre calorii. Surpriza: nu m-ati
intrebat inca nimic despre asta, nici in comentariile de pe blog, nici in mesajele private. Concluzie: s-a demonstrat
inca o data ca nu sunt importante.

Teoria spune ca, pentru a slabi, o femeie trebuie sa consume mai putin de 1.500 de calorii pe zi, iar un barbat
mai putin de 2.000. Pentru a se mentine, atat femeia, cat si barbatul pot, asadar, atinge maximum permis. Dar
acestea sunt doar niste repere foarte vagi. Depinde cine e femeia, depinde cine e barbatul: depinde de varsta
fiecaruia si de modul de viata activ sau sedentar, de dieta pe care o urmeaza. De asemenea, depinde caloriile din
ce alimente provin: adica 500 de calorii obtinute din cipsuri nu sunt nici pe departe atat de bune precum cele
obtinute din carne pregatita la gratar.

Mi-a placut dintotdeauna sa ma informez despre nutritie, asa ca inca inainte de a incepe Dieta-Minune
cunosteam in mare ce calorii au cele mai importante si des folosite alimente. Am ajuns la performanta de a putea
calcula lejer de una singura cate calorii adunam peste zi. De cate ori eram insa foarte atenta la numarul de calorii
consumate, deveneam foarte stresata. Ma enervam in zilele in care depaseam maximum permis si ma grabeam sa
ating maximum in cazul in care nu o faceam. Ce porcarie mare! Iata de ce cred eu ca pe calorii, in loc sa le
calculam, mai bine le uitam... Daca ne ascultam instinctele si nevoile nu va fi necesar sa apelam la metoda asta
babeasca si vaga de a avea silueta mult visata. Nu uita de bunul simt alimentar!

Si acum, sa mai repet nitel abecedarul Dietei-Minune:


Continua sa mananci ce ai mancat si pana acum, dar numai la orele fixe 07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00.
Pentru optimizarea rezultatelor, adauga cafeaua (daca are lapte si/sau zahar la una dintre orele fixe de masa,
la fel cum e bin e sa procedezi si cu bauturile alcoolice si cu sucurile sau cu orice alta bautura care poate fi
interpretata de organism ca aliment. Aveti liber total la apa si la ceai neindulcit;
Nu trebuie sa te stresezi cu privire la ce alimente mananci si la cat sunt ele de dietetice. Cu timpul,
metabolismul tau se va accelera la maximum si vei putea sa te bucuri de un meniu mult mai bogat decat cei
care mananca haotic, si asta fara sa te ingrasi;
De asemenea, nu trebuie sa te stresezi cu privire la ce alimente mananci si la cat sunt ele de dietetice si pentru
ca, dupa cateva luni de cand ai inceput noul mod de viata numit de mine simbolic, dar atat de reprezentativ,
Dieta-Minune, vei vedea ca mananci de la sine din ce in ce mai putin cantitativ la fiecare masa, pentru ca
stomacul se micsoreaza. In plus, iti vei dori sa fii din ce in ce mai atent la calitatea alimentelor, pentru a duce
mai departe rezultatele pe care le-ai avut pana aici. Cu cat suntem mai sanatosi, cu atat suntem mai atenti la
starea noastra de sanatate... E valabila si reciproca...
47. De ce renunta lumea?

Am avut si eu o curiozitate. De ce renunta lumea sa urmeze acest stil de viata? Ce scuze prezinta cei care nu
pot manca din trei in trei ore in intervalul orar 07.00-19.00? L-am intrebat recent acest lucru chiar pe medicul meu
nutritionist. Iata cateva dintre motivele pe care mi le-a spus ca le aude in cabinetul sau:
Mi se face foame noaptea;
Nu-mi permite programul, am sedinte si intalniri la acele ore;
E prea complicat, nu m-am putut acomoda;
Am vazut ca nu am rezultate spectaculoase;
Am slabit suficient, nu mai am nevoie;
Nu credeam ca e un regim pe viata.

Sa lamurim lucrurile. Daca pe el l-a putut cineva convinge de unul dintre motivele de mai sus, cu mine nu tine.
Eu stiu prea bine dupa atatia ani ca nu e nimic mai simplu. Si daca eu nu am o zi incarcata, atunci putina lume are
(scuze, obisnuiesc din cand in cand sa ma vad mot in toate).

Mi se face foame noaptea;

Imposibil! Poate pe vreun medic il poti convinge de asta, dar pe mine nu ai cum. De patru ani mananc numai la
orele fixe 07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00 si nu mi s-a facut niciodata foame noaptea! Si am fost si eu la
petreceri, am iesit si eu in cluburi, iar in zilele obisnuite nu adorm seara mai devreme de 01.00-02.00. Daca toata
ziua mananci din trei in trei ore nu are cum sa ti se mai faca foame noaptea, chiar daca inainte aveai acest obicei,
sa mananci la ceasuri foarte tarzii.

Nu-mi permite programul, am sedinte si intalniri la acele ore;

Pe asta o cred. Cum spuneam, daca nici eu nu am un program zilnic incarcat... Dar la fel de bine cum o cred, pot
demonstra ca o pot fenta! Am gasit solutii sa pot manca la acele ore fixe indiferent daca eram in timpul unei
sedinte importante, in timpul cursurilor, la facultate, sau in alte situatii imposibile. Un iaurt de baut sau ceva de
rontait tinut mereu la indemana (in geanta sau in buzunar) te scoate din impas. E drept ca asta nu e prea placut, ca
nimic nu se compara cu o gustare servita in tihna, dar te revansezi la urmatoarea ora fixa din programul tau, cand
iti poti permite acest lux. Nu te mai victimiza, spunandu-ti ca nu poti si nu poti, ca nu rezolvi nimic cu asta!

E prea complicat, nu m-am putut acomoda;

Auzi, dar nu e complicat sa tarai dupa tine niste kilograme in plus, kilograme care nu sunt ale tale? Ia spune-mi, nu
e complicat sa trebuiasca frecvent sa te chinuiesti cu cine stie ce diete (disociata, Dukan) sau chiar sa te infometezi
ca sa poti slabi cateva kilograme? Si nu e complicat ca, dupa ce renunti la acele diete (pe care e evident ca nu le
poti tine o viata), sa te ingrasi la loc, ba chiar mai mult, si apoi sa trebuiasca sa o iei de la capat? O data ce
depasesti perioada de acomodare, nu ai cum sa stii cat e de usor! Si, da, trebuie sa depasesti perioada de
acomodare ca sa te poti acomoda. La mine a durat doua luni... si iata ce scriu dupa patru ani... Mai crezi in
continuare ca e prea complicat?
Am vazut ca nu am rezultate spectaculoase;

Eu am inceput Dieta-Minune cu 120 de kilograme si am revenit la cele 60 pe care le aveam inainte sa iau
proportii in doi ani. 60 de kilograme in minus, iata un rezultat senzational. Vrei unul asemanator?... Pune mana sa
te ingrasi la fel de mult::::))) Doamne fereste! Scuze, dar nu putem merge inainte in viata daca nu mai facem, din
cand in cand, si haz de necaz. Depinde ce intelege cineva prin rezultate spectaculoase. Oricum, nimic intamplat
intr-un timp scurt nu are cum sa fie spectaculos decat tot pentru un timp scurt. Rezultate vei avea, negresit.
Dieta-Minune e de la natur, de la Dumnezu, e in firea lucrurilor... Rabdare:)

Am slabit suficient, nu mai am nevoie;

Asta pot sa cred, ca ai slabit suficient, iar ce e suficient pentru cineva nu poate tagadui nimeni. Dar nu accept ca nu
mai ai nevoie. Tocmai pentru ca ai slabit suficient ai nevoie. Ai nevoie sa te mentii, sa te respecti pe tine pentru
munca depusa, sa ai grija de tine...

Nu credeam ca e un regim pe viata.

Adevarul e ca, daca atunci cand te apuci de Dieta-Minune te gandesti prea mult la asta, ca e un regim pe viata,
poti fi speriat de idee. Eu habar n-am avut ca asa va fi. De fapt, nu stiu ce va fi. Stiu ce a fost, ce a devenit, ce este.
Nu te gandi prea mult la asta. Dieta-Minune e un regim pe viata tocmai pentru ca, la un moment dat, vei uita ca
tii un regim. Pana la urma nu e un regim... E un fel de a trai.

In fila urmatoare voi adauga povestii mele o pagina din viata unui cititor. M-am atasat de voi, asa cum si voi mi-
ati imbratisat povestea si va inspirati din ea.
48. Varianta de noapte

Am reusit sa molipsesc in jurul meu foarte multe persoane. Sunt ca un virus puternic, caruia nu-i poti rezista.
Sunt virusul Dieta-Minune.

O singura persoana n-am putut cuceri, inca... Pe sora-mea. E medic si face foarte multe garzi de noapte. Din
pacate, frecventa lor nu este mereu aceeasi. Mi-am dorit sa adaptez Dieta-Minune pentru stilul ei de viata si...
mi-a fost imposibil. Pana intr-o zi, cand am primit scrisoarea lui Bogdan L.M. Din fericire, daca pot spune asa, el
lucreaza numai de noapte, asadar cazul lui este mai simplu. Dar m-a inspirat si am aflat raspunsul care ar poate-o
ajuta si pe sora mea, si pe alte persoane la fel de dificile...

Iata mai jos scrisoarea lui Bogdan si raspunsul pe care i l-am dat, dupa ce m-am consultat cu medicul meu
nutritionist.

Buna ziua. Dupa cum am spus si in comentariu, eu lucrez numai noaptea si am o singura noapte pe care o
dorm, o data la 7-9 zile. In rest, lucrez de la ora 18.00 la ora 05.30, cu pauze la ora 22.00 si la ora 02.00, prima
de 15 minute si a doua de 30 de minute. Dorm intre orele 06.15 si 13.00-13.30 in zilele in care muncesc, si
intre orele 22.30-23.00 si 07.00, cand sunt liber. Consum alcool din gama vinurilor - vin rosu (demisec,
demidulce), servesc intre 150-300 ml. o data la doua zile. Masa principala din zi este la ora 02.00 noaptea, dar
nu pot spune efectiv ca am o masa principala. Sport nu fac, dar am 11 ore de miscare continua la serviciu. Nu
vad cum as putea face sport, cand eu 12 ore sunt cu munca. Dorm 8 ore, deci in total 20 de ore sunt ocupat 6
zile pe saptamana. Nu mai am multa energie ramasa pentru sport. Am 99.8 kilograme si sunt blocat in jurul
acestei greutati dupa ce am slabit de la 110 cat aveam in luna mai. Am 1.76 m inaltime. As dori sa slabesc in
jurul greutatii ideale de 86 kg recomandate de medicul meu de familie. Orar-ul meu de mancare este
urmatorul: la 22.00 - ceva fructe si un snack, la 02.00 - o supa la conserva, paste (depinde ce pot lua, nu este
fix), apoi mai mananc la 06.00-06.15, inainte sa ma culc si posibil sa mai manac ceva pe la ora 15.00 sau 16.00.
Totusi nu pot garanta acest program fix. Cateodata nu manac in timpul zilei, cateodata manac. Beau cafea in
jur de ora 14.00, 17.30 si 22.00, iar la 02.00 beau un ceai negru. Saptamanal mai manac si o prajtura cu branza
sau cu ciocolata. Nu beau si nu pot bea bauturi carbogazoase.

Draga Bogdan, exista o solutie si pentru programul tau. Ba chiar esti un caz fericit. Spre deosebire de cei care
lucreaza din cand in cand in ture de noapte, tu lucrezi numai in ture de noapte, asadar programul iti permite
sa-ti organizezi viata urmand Dieta-Minune. Iata sfaturile medicului nutritionist:
Nu mai manca niciodata inainte de somnul tau de noapte. In cazul descris de tine, trebuie eliminata masa
de la 06.00. Pentru programul pe care-l ai, acea masa e ca si cum ai manca noaptea (in cazul celor care
noaptea dorm, stii si tu cat de grav este asta pentru organism si pentru silueta).
Pastreaza frecventa meselor din 4 in 4 ore. Ideal este sa mananci o data la 3-4 ore intr-un interval orar fix,
pentru ca este foarte important ca orele de masa sa fie mereu aceleasi. Ai norocul ca programul iti permite sa
respecti asta, la limita, ce-i drept, dar iti permite. Doar respectand acest ritm al meselor iti poti educa
metabolismul sa fie mai rapid si mai eficient. Asadar, pastreaza orele de masa pe care le ai deja: 14.00, 18.00,
22.00 si 02.00, MAI PUTIN 06.00.

Chiar si in zilele libere, cand nu lucrezi noaptea, pastreaza acelasi program de somn si de masa. Altfel,
dezobisnuiesti organismul si e mai greu sa reintri in ritm, din toate punctele de vedere. Pe cand, daca respecti
zilnic acelasi program, iti obisnuiesti organismul cu fusul tau orar.
De preferat sa servesti bauturile alcoolice la una dintre orele de masa, la fel si cafeaua, si ceaiul (daca sunt
indulcite si/sau cu lapte).

Cu timpul, daca reusesti, ar fi de preferat ca mesele principale din zi sa fie cele de la 14.00 si 22.00, nu cea de
la 02.00

Spuneai ca uneori nu mananci in timpul zilei. Asta este foarte grav in ceea ce priveste Dieta-Minune. Nu
trebuie sarita nici o masa, chiar daca nu ti-e foame foarte mult, marcheaza acea ora si mananca cat de putin,
dar mananca ceva.

In ceea ce priveste sportul, adauga o rutina in plus fata de cea pe care o ai, chiar daca asta inseamna doar 10
minute de mers in plus cu bicicleta zilnic, fata de ce faci oricum.

CONCLUZIE:
Exista o solutie pentru fiecare. Trebuie doar sa intrebam, sa cautam, sa incercam, sa avem incredere, sa luptam,
sa..., sa... Hai ca se poate!

P.S.: Am testat si eu varianta de noapte cand am calatorit in America. Pentru ca nu am putut pastra aceleasi ore
fixe de masa, am pastrat macar ritmul: am continuat, ca si in programul Dieta-Minune, sa mananc din 3 in 3 ore.
49. Hai sa gatim!

Nu sunt chef, nici gospodina desavarsita, dar imi place foarte mult sa ma joc prin bucatarie, mai ales daca am
pentru cine gati. Impartasesc cu voi o reteta mult muncita, inventata dupa ce am testat cativa ani la rand aproape
toate restaurante chinezesti din Capitala si cateva tutoriale cu retete similare pe Internet. Si dupa ce am incercat-o
pe multi prieteni. Acestia au supravietuit si spun ca astazi reteta e un succes.

O reteta de orez chinezesc (cu legume, ou si ciuperci)

Pana azi nu mi-am pus problema sa dau un titlu acestei retete. M-am gandit ceva cum sa-i spun si mi-am dat
seama ca titlu mai bun ca asta n-am cum sa gasesc. Reteta mea este una din miile pe care le veti gasi de acest fel,
dar este o reteta facuta cu suflet si transmisa din suflet. Sa va bucurati de ea! Dar nu uitati, nu gustati in timp ce
gatiti daca nu gatiti in preajma uneia dintre orele fixe de masa. Eu gatesc astazi aceasta reteta cu ochii inschisi, dar
voi veti avea nevoie sa gustati pana o invatati, asa ca nu trisati. Cat despre mancat, tot la ore fixe!

INGREDIENTE:
300 gr orez basmati + orez salbatic
1 ardei capia
1 ardei gras
1 morcov
1 castravete
1 legatura de ceapa verde
6 oua
500 gr ciuperci Champignon
100 gr urechi de lemn (ciuperci chinezesti) deshidratate
Sare
Condimente (curry)
Sos de soia (light sau dark, dupa preferinte)
Ulei de arahide (sau alte uleiuri preferate. Eu am mai folosit si ulei de orez in unele cazuri, dar si ulei de
floarea soarelui, in care pun niste arahide, pentru schimbarea gustului)
* reteta pentru 6-8 portii

MOD DE PREPARARE:

Se pune un vas cu apa la clocotit, cu doua lingurite de sare. Cand apa clocoteste, se pune orezul si se da focul
mic. Se fierbe asa, timp de 5-7 minute (timp care difera in functie de tipul orezului folosit si de firma
producatoare). Chiar daca e bine sa va orientati dupa timpul indicat, incercat bobul de orez. El nu trebuie sa devina
lipicios, sfaramicios si nici nu trebuie sa fie fiert complet, foarte moale, ci trebuie sa ramana cat mai intact. Dupa ce
a fiert astfel, orezul se scurge intr-o strecuratoare si se tine acolo timp de 30 de minute, ca sa se deshidrateze.
Pana vor fi si legumele gata, din cand in cand mai amestecati usor cu o lingura de lemn in orezul fiert, ca sa se
zvante cat mai bine.

Intr-o alta oala se pun la fiert ciupercile taiate dupa preferinte. Nu adaugati nici un strop de apa, nu este
nevoie, ci doar un praf de sare. Dupa 30 de minute ciupercile sunt gata si trebuie scurse de zeama lasata. In acelasi
timp, fierbeti 500 ml de apa si puneti la inmuiat si ciupercile chinezesti deshidratate. Acesteaa nu se fierb, este
nevoie doar sa stea jumatate de ceas la inmuiat in apa clocotita.

Cat timp stau la zvantat orezul si ciupercile, va ocupati de legume. Intr-o tigaie mare, de preferinta wok (eu
folosesc una din ceramica, desi cele din fonta sunt cele autentice, chinezesti), se pune o lingura de ulei si se lasa la
incis maximum un minut. Folositi un foc mare si caliti, timp de 30 de secunde, ceapa si usturoiul taiate rondele.
Atentie mare la usturoi: nu trebuie sa se maroneasca, ci sa ramana auriu! Se adauga apoi legumele si se amesteca
dinamic (pentru cine nu stie sa faca fenta cu manevratul tigaii prin aer). Se calesc bine, in jur de doua minute, apoi
se adauga ciupercile (ambele soiuri). Dupa inca doua minute puteti adauga si orezul si amestecati bine, astfel incat
toate sa se intrepatrunda cat mai simetric. In acest moment, daca doriti, puteti condimenta. Eu folosesc doar curry,
din care pun 3-4 lingurite. Atentie la acest condiment, contine sofran asadar coloreaza repede si este foarte
puternic si s-ar putea sa fie suficienta o cantitate mai mica. Conteaza ce fel de curry gasiti de cumparat, asa ca ar fi
bine sa-l testati inainte. (Tot in ceea ce privestea iuteala, puteti adauga intre ingrediente si un ardei iute, pe care-l
caliti o data cu celelalte legume. Puneti si cateva picaturi de sos de soia - si in acest caz ar fi bine sa gustati treptat;
acest sos este foarte sarat si trebuie folosit cu grija).

La final bateti ouale cu sare si faceti o omleta cu putin ulei, in alta tigate. Cand e gata, faramitati-o cu o lungura
de lemn, apoi adaugati bucatelele in amestecul cu orez si legume.

Sa aveti pofta!
50. In functie de... fusul orar

Ce se intampla cand calatoresti si ai de-a face cu o diferenta de fus orar de una sau mai multe ore? Daca
reusesti, pastreaza ceasul de la mana pe ora de acasa si mananca in continuare la aceleasi ore fixe. Asta e usor de
facut, daca diferenta de fus este de maximum 3 ore...

Dar ce se intampla daca diferenta de fus orar cu care ai de-a face e mai mare? Daca perioada pentru care pleci
este de scurta durata: 1-2 saptamani, este bine sa poti combina orele fixe vechi cu cele noi. Din programul de acasa
poti pastra doua repere orare, chiar si cand diferenta de fus orar e de 9-12 ore, si apoi continui sa mananci cu
frecventa stiuta: din 3 in 3 ore. E bulversanta pentru organism schimbarea aceasta, dar ar fi si mai rau daca nu ai
pastra macar ritmul cu care mananci. Sa mananci haotic nu e bine oriunde ai fi pe lumea asta si orice scuza ai avea!

Pentru cazurile in care esti plecat perioade mult mai lungi, cateva luni sau si mai mult de-atat, este indicat sa
pastrezi aceleasi ore fixe de masa (07.00, 10.00, 13.00, 16.00 si 19.00), dar pe noul fus orar.

Cam atat despre fusul orar... Putin, dar foarte important. Scurt, dar esential pentru Dieta-Minune. Si suficient
cat sa intelegi ca n-ai chiar nici o scuza sa iesi din programul tau de viata!
51. De ce mancam de fapt?

Cred ca intrebarea asta ar trebui sa aiba un singur raspuns: de foame! Si daca ar fi asa, toate problemele nici
macar n-ar exista...

In schimb, noi spunem: "eram suparat/a, am mancat", sau "am fost la o petrecere, am gustat si eu cate ceva",
sau "am gatit, a trebuit sa incerc mancarea", sau "i-am dat de mancare iubitului/iubitei/sotului/sotiei/copilului, am
mancat si eu nitel"...

Sau, si mai grav, "mi-a fost foarte foame, dar n-am putut manca. Am baut, in schimb, o cafea (eventual am
fumat si cateva tigari) si am pacalit putin foamea".

Cand toate aceste actiuni ale noastre stau acum asternute negru pe alb, cand le citesti, primul gand care-ti vine
in minte (din acel bun simt instinctiv) e "Cat de ingrozitor! Chiar asa traiesc? De maine imi reorganizez viata,
prioritatile"... Cu toate acestea, rutina are o putere incredibila de a te fura, de a te purta cu ea. Te incordezi din
cand in cand si iti propui sa-i faci fata, dar te relaxezi din nou, pe nesimtite... Si, cu cat trece mai mult timpul, cu
atat iti este mai greu sa-ti aduni din nou puterile si sa te incordezi.

Teoria asta, ca trebuie sa mancam de foame, ne este cunoscuta. Dar natura ne joaca aici o festa. Daca mancam
doar de foame, atunci de ce avem gust, de ce judecam mancarea in functie de acest simt, de ce cheltuim atata
energie si atatia bani sa satisfacem si latura estetica si gustoasa a procesului de alimentare?

Cadem in aceasta capcana si ajungem sa traim ca sa mancam, in loc sa mancam ca sa traim. Eu nu judec asta,
ce drept as avea? Avem gust, sa ne bucuram de el! Dar, chiar si atunci cand ne bucuram de gust, de mancare, sa nu
uitam cu totul ca mancarea trebuie sa ne hraneasca, nu doar sa ne satisfaca si celelalte placeri. Si eu nu cunosc alta
metoda in afara de Dieta-Minune care sa permita asta.

Daca natura ne obliga sa mancam, ca sa putem trai, dar ne-a inzestrat si cu gust, ca se ne bucuram in timp ce
traim, atunci Dieta-Minune e tot un dar al naturii, ca sa le putem face pe amandoua!
52. De ce as urma Dieta-Minune daca nu am nevoie sa slabesc?

Revin la denumirea acestui blog, la titlul acestei carti electronice: Dieta-Minune. E riscanta alegerea, caci
povestea mea ar putea fi confundata, astfel, cu toate minciunile legate de nutritie si cu toate campaniile
minciunoase care promoveaza produsele de slabit.

Mi-am asumat acest risc si imi asum si toate consecintele alegerii mele. Dieta-Minune va fi automat pusa
laolalta cu toate dietele bune sau rele. Spuneam ca Dieta-Minune nu e o dieta, e un stil de viata. Am explicat si
am demonstrat de ce e asa. Respecti o singura regula importanta, aceea de a manca la anumite ore fixe (07.00,
10.00, 13.00, 16.00 si 19.00), si in rest iti permiti sa te bucuri de viata fara sa acumulezi fel si fel de frustrari.

De asemenea, spuneam ca Dieta-Minune chiar exista, ca nu e doar o sintagma de succes folosita in


majoritatea reclamelor pentru produsele de slabit. Am tot batut moneda pe acest efect al Dietei-Minune, acela
de a slabi, dar aproape ca nu am vorbit despre ce este cel mai important. Dieta-Minune este un stil de viata pe
care ar fi bine sa-l imbratiseze nu doar cei care au probleme cu greutatea. Dieta-Minune nici nu stie sa o
personificam, sa ne imaginam ca este o entitate ca folosindu-se de ea oamenii pot atinge greutatea ideala foarte
usor si naural.

Dieta-Minune are alt scop, isi propune altceva. Este revenirea noastra la natura, reintegrarea noastra in
Univers. Da, Dieta-Minune este despre reguli, despre cauza si efect, despre disciplina, despre consecventa,
despre forta, despre incredere... Dar Dieta-Minune e singurul mod de a ne impaca noi cu noi, de a ne cunoaste,
de a functiona optim. Iata inca un motiv pentru care Dieta-Minune chiar e o dieta-minune. Se adreseaza nu doar
celor care au nevoie de slabit, nu doar celor tineri, celor sanatosi... Se adreseaza tuturor.

Dieta-Minune este despre fiecare dintre noi, pentru fiecare. Asta e cea mai mare minune a ei, dintre toate...
Slabitul este doar un efect secundar, pentru cine are nevoie de asta...
53. Fara sex, fara varsta, fara prejudecati

La tinerete facem toate prostiile (sau macar foarte multe). Ne permitem. Ne tine organismul. Ne indura
Dumnezeu. Apoi incepem sa scartaim. Balamalele ne lasa si ne dam seama ca imbatranim. Incepem sa fim mai
grijulii cu noi si cu alegerile facute. Cu toate astea, paradoxal, ne neglijam. Ba sunt copiii mai importanti, ba
asteptam pana in ultima clipa sa mergem la medic, ba ne pacalim ca inca suntem tineri, ba ca mie nu mi se
intampla, ba ne spunem ca lasa, eu nu ma mai apuc acum de Dieta-Minune... Am dat doar cateva exemple,
dar sunt foarte multe. Si nu am dat exemplul cu Dieta-Minune in scop de marketing.

Pana la urma, fiecare chiar face si e bine sa faca asa cum considera. Dragoste cu sila nu se poate si daca se
intampla e mai rau decat daca nu se intampla deloc. Asadar, pentru ca am ajuns spre finalul acestui jurnal de 60 de
file, as vrea sa fie clar: v-am spus povestea mea, pentru ca nu cred ca e intamplator ca am trait-o, v-am spus toate
astea ca sa va inspir, ca sa promovez acest mod de a trai... Dar nu pot obliga pe nimeni sa creada, sa incerce, sa
imbratiseze Dieta-Minune. Pot sa fiu aici, sa raspund comentariilor, scrisorilor, dar nu pot verifica ce face fiecare
acasa. Asa cum eu stiu cand si ce am gresit, asa stie fiecare dintre noi cel mai bine despre el ce a gresit, cand si cum
a gresit. Poate nu recunoastem de fiecare data fata de ceilalti, dar in sinea noastra toti avem aceasta masura.

Spuneam ca Dieta-Minune nu are ca scop principal scaderea in greutate, dar ca asta se intampla cu siguranta
de cate ori este nevoie. Revin cu o completare: Dieta-Minune nu este doar pentru fetite care vor sa arate bine,
pentru baietei care vor sa dea burtica jos, pentru femei si barbati care vor sa arate bine la tinerete si maturitate, ci
si pentru venerabili domni si doamne care se recpecta. Dieta-Minune este fara sex, fara varsta, fara prejudecati.
Nu e niciodata prea tarziu sa facem ceva pentru noi!
54. Orice-ar fi, nu e vina mea

Este posibil sa urmezi programul din Dieta-Minune, dar sa te ingrasi, in loc sa slabesti. Asta inseamna fie ca
esti subponderal si ai nevoie de un surplus de greutate, fie faci ceva gresit. Poate urmezi orele fixe (07.00, 10.00,
13.00, 16.00 si 18.00), dar faci prea multe exceptii sau poate fiecare masa e prea bogata. E posibil ca unii sa creada
ca, daca mananca la ore fixe si isi accelereaza astfel metabolismul, pot baga in ei orice. Da, ai voie orice, dar nu uita
de bunul simt alimentar.

Dupa cum vezi, rasfoiesti filele si teoriile se repeta. Sunt doar imbracate in alte forme. De data asta as vrea sa
vorbim sincer despre cine e de vina. Cand a fost ultima oara cand n-ai mai cautat un tap ispasitor pentru ce ti se
intampla?

Sigur ca e mai usor, mai reconfortant sa fie altcineva de vina ca ne imbolnavim, ca ne ingrasam, ca ne
impiedicam, ca suferim, ca... orice... Dar nu putem evolua daca incercam sa gasim de fiecare data alt vinovat.
Pentru ca nu trebuie sa existe mereu un vinovat, dar va exista mereu cineva responsabil... Si acela esti doar tu!

Am auzit multe pana acum si unele povesti par credibile. Daca asculti pe cineva care-ti explica de ce-a ajuns
unde a ajuns, crezi persoana respectiva pe cuvant. Pana la proba contrarie, credibilitatea nu poate fi contestata.
Omul care sufera, care nu e multumit de situatia sa (sociala, sentimentala, financiara, fizica etc), va gasi mereu
motivul pentru care a ajuns asa, motiv, fireste, independent de puterea sa de decizie si actiune. Si tu il crezi pe
cuvant. Crezandu-l, insa, mai mult ca sigur vei pica in aceeasi capcana.

De vina ca ne imbolnavim e stresul, de vina ca ne ingrasam sunt alimentele cu E-uri pe care le avem la
dispozitie in supermarket-uri, de vina cu suferim e celalalt si tot asa. E suficient sa auzim o singura poveste despre
cineva care s-a imbolnavit din cauza strasului si lucrul acesta chiar a fost demonstrat medical, ca sa credem ca si
boala noastra are acelasi motiv de debut. E suficient sa avem un caz de supraponderabilitate in familie si atunci de
vina sunt genele proaste. Si preferam sa sustinem pana in panzele albe ca ne ingrasam din cauza ca nu avem
posibilitatea sa mancam corect, sanatos si sa alimentam, nu sa ne indopam. Mereu si absolut de fiecare data e
altcineva de vina.

O intrebare. E foarte posibil sa fie de vina stresul, societatea, celalalt de langa noi. Suntem cu totii oameni,
greseala e in noi, peste tot. Dar cand a fost ultima data cand de vina ai fost tu?

P.S.: Imaginea alaturata imi aduce aminte ca de fiecare data cand gaseam casa asa era din cauza catelusei mele
prea obraznice. Nicidecum nu eram eu de vina ca-i lasam sub botic toate obiectele tentante pentru o joaca pe
cinste.

P.P.S.: Cred ca cei care au copilasi isi dau seama de cate ori pun in carca celor mici vini care sunt prea mari pentru
ei... In acest caz, cum nu pot vorbi inca in numele meu, sper doar sa ma insel, sa fiu eu prea paranoia...
55. Doar tu poti da vina pe tine

Am vorbit despre vina si cred ca mai trebuie mentionat ceva foarte important. Doar noi putem da vina pe noi.
Nu lasa pe altcineva sa o faca. Pe langa faptul ca obisnuiam sa gasesc mereu un vinovat de cate ori mi se intampla
ceva, mai faceam o prostie: credeam ca eu sunt vinovata pentru tot ce se intampla altora, daca asa mi se spunea.

Daca n-as intari fiecare filosofie cu exemplul personal, n-ar mai fi povestea mea, pas cu pas... Evit cu eleganta
sa dau nume, sa arat cu degetul, dar pot spune istoria cu pricina si pastrand discretia. Am iubit, am avut incredere,
am tinut ochii inchisi cu placere si de buna voie. Dar am stiut ca se intampla ceva. Si am primit confirmarea. M-a
inselat. Vestea asta a lovit ca un trasnet dupa 9 ani si jumatate in care el era singurul barbat de pe planeta care nu
ar fi putut sa faca asa ceva. Dar a facut. Nu o data, nu de doua, ci de trei ori. Nu cu una, nu cu doua, ci cu mai
multe. Numaratoarea e penibila, dar, culmea, nu e cea mai deranjanta. Doare nu comparatia cu persoana cu care
ai fost inselata, ci tradarea in sine.

De ce mi se intampla asta tocmai mie?, Cu ce am gresit?, De cand s-a rupt acel ceva?, Cealalta, pardon,
celelalte sunt mai frumoase?, Ce au ele de oferit si nu am oferit eu?... Astea sunt, in mare, doar cateva dintre
sutele de intrebari care mi-au venit in minte atunci. Dintre toate astea, am intrebat insistent De ce?. Si iata ce
raspuns am primit: E vina ta, tu m-ai impins sa fac asta. Perfect. Nu doar ca aveam de procesat cu o singura
minte si un singur suflet tot ce mi s-a intamplat, dar, mai mult, mi s-a mai dat o tema de gandire, bonus. Cum adica
eu eram de vina? Nu l-am dus de mana nici la intalnirile secrete si nici nu i-am facut cunostinta ce rivalele? Daca n-
am facut nimic din toate astea, cum eram eu de vina?

Cat timp am rumegat propozitia cu pricina aproape am inceput sa o cred. Ba nu, mint, am crezut-o cu
adevarat. Imi gasisem si vinile care stateau la baza greselii lui. Deodata, din victima, devenisem calau.

Ce legatura are povestea asta cu Dieta-Minune sau cu tine? O legatura subtire, aproape invizibila, dar e o
legatura. Importanta! Cat timp m-am victimizat, mi-am facut tot mie rau. Asteptam mila, pretindeam atentie. Apoi,
cat timp am incercat sa elucidez misterul din propozitia E vina ta, tu m-ai impins sa fac asta, ma investigam mai
ceva ca un detectiv platit sa-mi gaseasca nod in papura. Dupa aproape 3 ani (la 9 septembrie se implinesc exact) si
multumita persoanelor pe care le-am cunoscut intre timp si care m-au tinut de mana (la propriu si la figurat) am
inteles ca doar eu pot spune cand e vina mea si doar eu pot hotari ca am gresit.

Intr-un cuplu sunt doi oameni. Ei sunt responsabili pentru tot ce li se intampla bine sau mai putin bine. Eu sunt,
asadar, de vina in egala masura pentru tot. Am fost de vina amandoi ca s-a ajuns pana in clipa in care el a dorit, hai
sa spunem asa, sa deschida Cutia Pandorei. Dar ce s-a intamplat dupa aceea, nu era vina mea! Si, culmea, nici a
fetelor din Cutia Pandorei. Dupa exact acelasi tipar, gandeste-te mai bine. Tu esti un cuplu format din varianta ta
ideala si varianta ta reala. Cand patesti ceva, una dintre ele greseste intr-o oarecare masura. Reiese, asadar, cu tu
esti de vina. Da! Fiecare are partea lui de vina. Nu lasa pe nimeni sa-ti puna in carca toata vina, dar nici nu te
descotorosi de ea!!!
56. Am reusit!

Mai am la dispozitie doar 6 file de jurnal ca sa inchid carticica Dieta-Minune: Povestea mea pas cu pas. Dar
mai am atat de multe lucruri sa iti spun... Mi-e clar! Nu o sa ma opresc aici! Voi face tot ce-mi sta in putinta sa duc
mesajul acestui stil de viata mai departe. Uite, am facut aceasta promisiune in scris, am devenit responsabila.

Mai e pana la final, dar ma incearca deja nostalgia. O sa incep de pe-acum sa-ti multumesc. Cum pentru ce?
Pentru ca ai citit pana aici, pentru ca ai incercat sa imbratisezi acest stil de viata si te-ai bucurat de minunile lui,
pentru ca te-ai molipsi din bucuria de a impartasi acest secret si altora... pentru ca ai contribuit cu energia si cu
gandurile tale ca Dieta-Minune sa devina un fenomen.

Timp de patru ani am uitat de mine. M-am ingrasat gram cu gram, pana la 120 de kilograme. Daca nu as avea
imagini din acea perioada, daca nu as cunoaste persoane care m-au vazut in acele zile, daca nu as fi ramas cu
urmele de pe piele, as zice ca a fost doar un vis. Dar n-am visat. Am trait... si am supravietuit. Simplu, am reusit. In
doar doi ani am revenit la o greutate sanatoasa. Si ce am facut pentru asta? Mai nimic... Am mancat la ore fixe, mi-
am ascultat organismul, l-am cunoscut mai bine, m-am imprietenit cu el, am avut incredere, credinta, rabdare. Am
rezistat ispitelor atat de pacalitoare care ma impingeau, mai ales in perioadele de blocaj, sa ma infometez sau sa
asociez langa Dieta-Minune si orice alta dieta care slabeste peste noapte...

Asadar, ce am facut pentru asta? Insist: Mai nimic. Sau ti se pare mult? Atat de mult ti se pare ca trebuie sa
faci? Sa inteleg ca-ti plac sacrificiile, eforturile mai mari despre care tu crezi ca sunt mici? De ce ni se par mai usor
de urmat drumurile grele, serpuite, cand acest drum este drumul principal si e un drum lat, pe care incape toata
lumea?!

Daca eu am reusit, vei reusi si tu! Chiar daca trebuie sa slabesti de voie, chiar daca trebuie sa slabesti de
nevoie, chiar daca ai nevoie sa slabesti un numar mare sau mic de kilograme... Chiar daca nu ai nici un gram in plus.
Vei reusi! i pentru asta nu trebuie sa faci nimic, ci doar sa te programezi sa reusesti!
57. Nu te lua dupa ce mananca altii

O doamna pe care abia o cunoscusem si careia ii explicasem timp de o ora care sunt principiile din Dieta-
Minune m-a intrebat: Dar ce mananci? Da-mi, te rog, exemple de meniuri. I-am raspuns pe loc. Am scos atatea
adevaruri la iveala, incat n-as fi avut nici un motiv sa ma ascund dupa deget. Masa de 07.00 o iau foarte rar,
pentru ca ma trezesc in jur de 08.00. Asa ca, pentru mine, prima masa din zi este de obicei cea de la 10.00. Mananc
fructe la prima masa si beau o lamaie stoarsa intr-un pahar cu apa. Treaba cu lamaia o fac doar de un an, asa ca nu
e legata in nici un fel de rezultatele pe care le-am obtinut cu acest stil de viata, pentru ca am slabit in primii doi ani
si de doi ani ma mentin. Inca ceva, pentru mine acest mic-dejun are rol de cafea, eu nu pot sa beau cofeina, imi
face rau, iar fructele ma revigoreaza in lipsa ei. De multe ori si a doua masa din zi e tot cu fructe, depinde ce
program si ce chef am ba sunt la facultate, ba sunt la redactie, uneori chiar in sedinte sau intalniri, ba sunt pe
drumuri in oras. Dar foarte des masa de la 13.00 inseamna masa principala: mananc mancare gatita cumparata din
oras sau luata la pachetel de acasa. Nu lipsesc din masa principala nici proteinele, nici carbohidratii. Daca la 13.00
mananc tot fructe, atunci masa principala se muta la 16.00, daca nu, la 16.00 mananc o prostioara, cum imi place
mie sa spun: un desert dulce sau sarat (am aici prea multe exemple ca sa le pot insira pe toate: felie de tort,
inghetata, pufuleti, napolitane, ciocolata, briose etc). Dupa tot rasfatul de peste zi, in ultima vreme am vazut ca ma
simt mai bine daca seara beau doar un iaurt, un kefir sau o sana. Dar in primii doi ani, cei in care am slabit, cina nu
era deloc atat de usoara si, cu toate astea, am avut rezultate....

Mi-a taiat vorba: Ce putin mananci. Serios? Reactia ei m-a socat. Tocmai ma asteptam sa se minuneze ca
mananc atat de mult si, totusi, ma mentin. Doamna, dar mananc foarte mult, am insistat eu. Dar, degeaba...
Vorbeam la pereti...

Au urmat cateva clipe de tacere surda, in care ne-am masurat reciproc din priviri. Dansa ma privea cu invidie,
eu cu mila. Si cand tocmai ma pregateam sa-i explic de ce eu mananc atat de mult, dar ei i se pare ca e atat de
putin, imi spune: N-am sa pot niciodata sa traiesc cu atat de putina mancare. Sunt socata si acum, cand scriu
aceste randuri. Acea femeie era cel putin dubla, dar numai la gabarit. Logica, ioc. Ea nu si-a putut da seama ca
stomacul ei este de cel putin trei ori mai mare decat al meu... Cum sa explici asta unui om care nu poate vedea si el
singur ce se vede cu ochiul liber? Ce desen sa-i daci ca sa inteleaga ca ce intra in stomacul ei intr-o zi mie mi-ar
ajunge o saptamana?

Am ajuns sa mananc atat de putin pentru ca am luat foarte in serios Dieta-Minune, pentru ca am mancat
mereu la ore fixe, pentru ca intre timp metabolismul s-a accelerat si apetitul s-a reglat, pentru ca, slabind,
stomacul s-a mai micsorat si mai ales pentru ca am avut rabdare si logica. Dar acest putin pe care-l mananc eu ii
pare enorm de mult unui slabanog...

Intalnirea cu acea doamna m-a facut sa realizez ca, alaturi de celelalte principii esentiale din Dieta-Minune,
trebuie neaparat sa adaug un sfat esential: Nu te lua dupa ce mananca altii. Vei slabi cu Dieta-Minune daca o
sa continui sa mananci ce mancai si pana acum. Nu adauga in meniul tau alimente doar pentru ca mananci la ore
fixe si crezi ca asta e suficient ca sa poti hali un tort in fiecare zi. Vei slabi cu Dieta-Minune daca iti vei asculta
organismul cand iti trage semnalul de alarma Stop, m-am saturat. Vei slabi cu Dieta-Minune daca vei avea
logica si nu te vei mai minti tu pe tine de acum inainte. Stii si tu ce e bine sa mananci, ce e sanatos, ce-ti face rau si
ce-ti face bine...
58. In cazul meu, e o iubire pasionala

Doamne, iti multumesc: Dieta-Minune este deja un fenomen! Din ce in ce mai multa lume intelege ca a manca
la ore fixe este cel mai mic efort, dar poate rezolva cele mai mari probleme. Ma bucur! Cand am fost eu la medicul
nutritionist, in mai 2012, lumea intelegea foarte greu cat de important este sa mancam din 3 in 3 ore in intervalul
orar 07.00-19.00 si nimic intre mese. Imi spunea asta chiar medicul. Vorbele lui ma faceau sa ma cred speciala, dar
ma si intristau. La tine functioneaza si ai avut aceste rezultate, pentru ca tu ai tinut cu strictete acele ore fixe.
Ceilalti pacienti nu inteleg asta, li se pare greu, dau vina pe tot felul de chestii, imi spunea el. Eu reactionam
uimita: Dar nu inteleg de ce e oare atat de greu pentru unii? Si eu am un program imprevizibil, dar tot mi se pare
ca nimic nu e mai usor decat sa mananci la ore fixe. E cel mai mic efort pe care il faci si e suficient ca sa uiti de alte
diete si de problemele legate de surplusul de greutate.

Da, am facut din mancatul la ore fixe o obsesie. Aceasta dieta pe care am denumit-o Dieta-Minune nu m-a
convins nici pe mine din prima, ci dupa doua saptamani cand, o data cu primele kilograme pierdute fara a face nici
un alt efort si fara a renunta la alimentele preferate, am scapat si de atat de multe probleme: senzatie de foame
seara tarziu, balonari, moleseli etc. N-am mai avut nevoie de nimeni si de nimic sa ma convinga ca aceasta e calea
cea buna. Si din acea clipa n-am mai lasat pe nimeni si nimic sa-mi stea in cale. Am gasit fel si fel de motive ca sa
pot respecta acest program si am iesit din situatii fara iesire ca sa pot manca la acele ore fixe. Stresul cel mai mare
pentru atat de multi oameni, care-mi parea si mie cumva greu de placut la inceput, a devenit cea mai mare placere
a mea, chiar o obsesie. Dar nu o obsesie in sensul negativ, ci una pe care o iubesc din tot sufletul.

Am reusit, prin exemplul personal, sa indemn multi oameni sa manance la ore fixe. Cei mai multi dintre ei au
rezultate imediate si au facut si ei din acest stil de viata o obsesie minunata. Sunt si unii care nu vad acul miscandu-
se in jos pe cantar din prima, dar simt rezultatele pe haine si in starea lor fizica generala. Imi scriu, vorbesc cu ei.
Suntem mii de oameni acum, am creat o comunitate atat de frumoasa. Stiu sigur ca vom fi din ce in ce mai multi.
Chiar si cei care renunta la un moment dat la acest stil de viata sau cei care iau o pauza stiu ce beneficii are Dieta-
Minune si nu au cum sa o iute. E ca o iubire pasionala care nu poate fi stearsa din amintiri nici cu o operatie pe
creier... Toti acesti oameni si oricine citeste aceste randuri a primit nu doar secretul meu, ci si o misiune: sa
impartaseasca vestea. Le multumesc ca o fac, ca au aceasta bucurie. Rolul lor este foarte important, pentru ca
Dieta-Minune este un fenomen si datorita lor.