http://dorin.ciuncan.

com/documentare/abuzul-in-serviciu/

ABUZUL N SERVICIU

Constituie abuz n serviciu contra intereselor persoanelor fapta functionarului

public (modificat prin Legea nr. 140 din 5 noiembrie 1996, publicata n Monitorul
Oficial al Romniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996), care, n exercitiul
atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu ndeplineste un act ori l
ndeplineste n mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor
legale ale unei persoane (art. 246 din Codul penal. Articolul a fost atacat prin
deciziile nr. 176/2002, 180/2004, 299/2007, 340/2007, 1076/2008, 1085/2008,
160/2009 ale Cur?ii Constitu?ionale ) .

Fapta functionarului public care, n exercitarea atributiilor de serviciu, nu

ndeplineste un act sau l ndeplineste n mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o
paguba ori o vatamare (alta dect o paguba) a drepturilor sau intereselor legitime
ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice constituie abuz n serviciu
potrivit art. 297 din Codul nou penal (publicata n Monitorul Oficial al Romniei,
Partea I, nr. 510 din 24/07/2009).

Prin termenul public, se ntelege tot ceea ce priveste autoritatile publice,

institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public,
administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile
de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt
desemnate, nominalizate, aratate ca fiind de interes public.

Aceasta nseamna ca activitatile civile sau comerciale nu reprezinta o activitate

de interes public dect n masura n care activitatea societatilor comerciale este
declarata potrivit legii ca interesnd un interes public, ntruct prin definitie,
societatile comerciale nu sunt persoane juridice de interes public.

Aceasta nu nseamna absolut deloc ca o persoana juridica de drept privat nu poate

desfasura activitati de interes public.

Credem ca prin interes public, n sensul art. 145 Cod penal se ntelege un drept
recunoscut de lege reflectnd o necesitate sociala ce impune instituirea de
activitati de servicii de utilitate colectiva de catre autoritatile publice prin
mijloace de drept administrativ, n organizarea unor servicii la nivel statal,
raspunznd unor nevoi comunitare, sau uzului public, n serviciul statului si al
societatii civile.

Consideram referirea la institutii ca inutila, aceste entitati opernd n regim de

autoritati publice, de autoritati autonome ale administratiei locale sau n regim
de regii autonome sau de societati comerciale . Cu privire la domeniul public a se
vedea L.Giurgiu, Domeniul public, Editura tehnica, Bucuresti, 1997, p. 69 si urm.

Cu privire la serviciile publice a se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept

administrativ, Nemira, Bucuresti 1996, p.103 si p.106. Subliniem ca institutele de
cercetari sunt organizate ca servicii publice (de nvatamnt institute pedagogice
conform Decretului nr.228/1976; de medicina legala Decretul nr.446/1966); ca
persoane juridice (fundatii) pe baza Legii persoanei juridice din 1924; cele mai
multe, ca R.A. n cadrul sau sub coordonarea unor interese (Institutul National de
Cercetare-Dezvoltare Clinico-Farmaceutica, potrivit H.G. nr.1314/1996); iar cele
mai multe ca societati comerciale (a se vedea H.G. nr.1284/1990; H.G. nr.100/1991
modificata prin O.G. nr.25/1995).

n dreptul interbelic, legea incrimina si pedepsea sub denumirea generala de abuz

de putere orice activitate ilegala a functionarului public, care ar consista, fie
din uzurparea unei atributii, fie dintr-un abuz al puterii sale legale, fie dintr-
un exces de competenta, ori abatndu-se n orice mod de la ndatoririle inerente
functiei sale printr-o activitate pe care legea nu o considera infractiune si care
ar fi fost savrsita n scopul de a procura cuiva pe nedrept un folos sau a-i cauza
o paguba. Aceeasi pedeapsa se aplica si cnd asemenea activitati ar fi fost
ndeplinite n scopul de a constrnge pe nedrept o persoana sa faca sau sa nu faca
sau sa sufere ceva (I.Ionescu-Dolj, Comentare, n Codul penal Carol al II-lea
adnotat, vol. II, Partea speciala, I, Socec, Bucuresti, 1937, p.129 si urm.).

n toate aceste cazuri subiectul activ al infractiunii nu putea fi dect

functionarul public, de orice categorie, administrativ sau judecatoresc.

n cadrul larg al gestiunii de afaceri, se creeaza obligatii pentru ambele parti

implicate n operatie. Garantul trebuie sa depuna grija deosebita ca un bun tata
de familie si sa dea socoteala de gestiunea sa. n dreptul civil aceasta problema
este analizata ca o fapta juridica voluntara. Delimitarea de delictul civil se
face, n principiu, n functie de elementul subiectiv al actiunii. (A se vedea T.R.
Popescu-Braila, Drept civil, Bucuresti, 1993, p. 48 si urm.).

Raporturile dintre proprietar (patron, actionari), indiferent natura proprietatii

(publica sau privata, concesionata sau nchiriata) si salariat (si de fapt, n
relatii de mandat sau cel putin de gestiune de afaceri) sunt raporturi de drept
civil (respectiv de dreptul muncii).

Problema raspunderii este o problema de responsabilitate civila contractuala sau

delictuala, nu de drept penal (n masura n care, prin legi speciale, ale acestor
domenii de activitate nu exista incriminari specifice sau n masura n care nu
priveste o infractiune privind proprietatea publica, subminarea economiei nationale
etc. Dar, n principiu, nu se poate admite ideea ca functionarii (altii dect
functionari publici) ar fi exclusi ca subiecti ai infractiunilor de serviciu,
infractiuni (subsidiare) care privesc activitati de interes public.

n consecinta, interesul public priveste orice persoana juridica altele dect

societatile comerciale n relatii civile sau comerciale.

n concluzie, FAPTA FUNCTIONARULUI, CARE N EXERCITIUL ATRIBUTIILOR SALE DE

SERVICIU CU STIINTA NU NDEPLINESTE UN ACT SAU L NDEPLINESTE N MOD DEFECTUOS SI,
PRIN ACEASTA, CAUZEAZA O VATAMARE INTERESELOR PRIVATE ALE UNEI PERSOANE (FIZICE SAU
JURIDICE DE DREPT PRIVAT INCLUSIV STATULUI, ATUNCI CND ACESTA INTRA N RELATII
DE DREPT PRIVAT, CUM AR FI RELATII COMERCIALE) NU REPREZINTA UN ABUZ N SERVICIU
(SAU O OMISIUNE FRAUDULOASA, O NEGLIJENTA N SERVICIU) Nu pot constitui nici
infractiunea prevazuta n art. 165 C.pen. la care subiectul pasiv l constituie tot
o unitate de interes public.

DACA FAPTA PRIVESTE O AUTORITATE PUBLICA, O INSTITUTIE PUBLICA, O PERSOANA JURIDICA

DE INTERES PUBLIC, UN SERVICIU PUBLIC, PRECUM SI O ACTIVITATE PRIVATA , DAR DE
UTILITATE PUBLICA (DE EXEMPLU, O ACTIVITATE BANCARA) SAU DE UZ PUBLIC VOM FI N
FATA UNUI ABUZ N SERVICIU (A se vedea si A. Iorgovan, Tratat de drept
administrativ, Nemira, Bucuresti, 1996, vol.I, p.107, 324 si 327).

n cursul judecatii instanta pronunta achitarea n cazurile prevazute n art. 10

lit. a) e) din Codul de procedura penala .

ntr-o spe?a, fostul sef al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU)

Basarab I Dmbovita, C. D., a fost achitat de catre magistratii Tribunalului
Militar Teritorial Bucuresti n al doilea dosar, n care procurorii l acuzau de
zece infractiuni de instigare la marturie mincinoasa. Decizia vine la trei luni
dupa ce aceeasi instanta l gasise nevinovat pentru toate capetele de acuzare n
dosarul n care C. D. a fost acuzat ca ar fi ordonat, n mod ilegal, ca un numar de
803 subordonati sa-si achizitioneze prin mijloace financiare proprii articole de
mbracaminte si ncaltaminte reprezentnd uniforme militare, n conditiile n care
cadrele militare beneficiaza n mod gratuit de astfel de echipamente.

Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a dat publicitatii decizia de achitare a

lui C. D. din dosarul n care era acuzat de abuz n serviciu si nselaciune. Este
justificata decizia inculpatului de a asigura ca toti militarii sa si procure
echipament urmnd sa primeasca drepturile de echipament sub forma baneasca. n
speta nu exista elementele constitutive ale infractiunii (n.n. de abuz n
serviciu), deoarece nu au fost vatamate interesele nici unui militar, au constatat
magistratii militari. Sustinerea reprezentantului Parchetului ca echipamentul
trebuia asigurat gratuit pe lnga suma de bani pentru drepturile de echipament nu
are nici o baza, nici legala, nici logica, deoarece n sensul legii si al H.G.
nr. 1301/2006, echiparea n natura sau n echivalent banesc sunt doua modalitati
alternative si nu cumulative de asigurare gratuita a echipamentului, arata
Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.

Nu se poate sustine ca militarii au fost obligati sa-si procure echipamentul de la

firma stabilita de conducerea inspectoratului, fiecare putnd, n mod evident, sa
dispuna, pe banii sai, unde sa-si confectioneze echipamentul, singura obligatie a
acestora fiind sa fie echipati conform modelului de echipament stabilit, au
retinut magistratii militari. Mai mult, acestia l felicita pe seful ISU
Dmbovita pentru modul organizat n care i-a echipat pe militari. Consideram,
mai mult, ca n conditiile oportunitatii evidente a echiparii cu uniforme a
militarilor (nu este de conceput ca ntr-o unitate militara sa existe unii militari
mbracati n kaki, altii n blue-navy), modul organizat n care a fost conceputa
echiparea acestora, pretul practicat si modalitatea de confectionare (nefiind
necesara deplasarea acestora n afara orelor de program, gasirea furnizorilor,
probe, preturi) a adus un beneficiu real militarilor si a dus la mbunatatirea
aspectului general si a climatului din unitate, au mai retinut magistratii
Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti.

n considerentele deciziei de achitare pentru toate capetele de acuzare,

magistratii consemneaza ca fostul sef al ISU Dmbovita nu era obligat sa organizeze
o licitatie publica pentru a achizitiona uniformele. Nu se retine nici faptul ca
inculpatul trebuia sa faca achizitia prin procedeele de licitatie publica, cu firma
care trebuia sa ndeplineasca anumite conditii, deoarece aceste reglementari
privesc achizitionarea echipamentelor din fonduri publice, urmata de atribuirea
gratuita a acestora militarilor, n speta fiind cea de-a doua modalitate
alternativa de atribuire a echipamentului si anume prin echivalentul banesc, urmnd
ca militarii sa-si confectioneze pe cont propriu echipamentul, noteaza instanta
militara. n mod evident, modalitatea organizata de confectionare a acestui
echipament pe cont propriu folosita n speta, benefica dupa cum am aratat pentru
militari, nu schimba natura modalitatii de atribuire gratuita folosita, respectiv
prin echivalent banesc, retin judecatorii. n realitate, din toate dovezile
existente la dosar rezulta ca inculpatul a hotart ca tot personalul sa fie echipat
cu echipament blue-navy, dar nu li s-a impus ca acest echipament sa fie
achizitionat de la o anumita firma (), au conchis magistratii militari.

Potrivit rechizitoriului, n perioada 2006-2007, C. D. ar fi ordonat, n mod

ilegal, ca un numar de 803 subordonati sa-si achizitioneze prin mijloace financiare
proprii articole de mbracaminte si ncaltaminte reprezentnd uniforme militare, n
conditiile n care cadrele militare beneficiaza n mod gratuit de astfel de
echipamente. n acest context, inculpatul a favorizat trei firme care au
confectionat echipamentul militar si, n schimb, a primit de la reprezentantii
acestor firme suma de 7.500 de lei si articole de mbracaminte si ncaltaminte n
valoare totala de 280 de lei. Pe de alta parte, n cursul anului 2008, dupa
nceperea cercetarilor n prezenta cauza penala, inculpatul a cerut unui subordonat
sa falsifice un nscris din anul 2006, pe care l-a depus la dosarul cauzei, ca
argument n favoarea sa. De asemenea, n perioada 2004-2009, C. D. a organizat si
condus mai multe deplasari n strainatate, obligndu-i pe unii dintre subordonati
sa contribuie cu bani personali la cheltuielile sale de deplasare, n conditiile n
care cheltuielile i-au fost decontate, potrivit legii. Procurorul retine ca C. D.
a creat un prejudiciu de 415.025,96 lei, 24.028 euro si 7.605 lire sterline (I.
Muresan , Achitat n doua dosare , n Puterea2011-02-01).

Este adevarat ca intereselor legale ale unei persoane li se poate aduce atingere de
catre un functionar public, prin exercitarea abuziva a atributiilor de serviciu.

Fapta prin care s-ar produce o astfel de urmare, prezinta pericol social deosebit,
n raport cu mprejurarea ca este savrsita tocmai de cel care, data fiind
calitatea sa speciala, avea obligatia apararii legalitatii n exercitarea
atributiilor de serviciu.

Drept urmare, prin art. 246 C. pen., sub denumirea marginala abuzul n serviciu
contra intereselor persoanelor a fost incriminata fapta functionarului public
care, n exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu ndeplineste un
act ori l ndeplineste n mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare a
intereselor legale ale unei persoane.

nalta curte a statuat ca ntruneste elementele constitutive ale unei astfel de

infractiuni, ndeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu, printr-o actiune
sau omisiune, de o gravitate care sa releve pericolul social concret al
infractiunii, savrsita cu intentie si care sa fi produs o vatamare a intereselor
legale ale petentului.

n cauza, probatoriul administrat nu a confirmat sustinerile petentului, din acesta

nerezultnd ndeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu. Dimpotriva,
judecatorii cauzei au facut o corecta aplicare a dispozitiilor legii procesual-
penale (nalta Curte de Casatie ?i Justitie, Completul de 9 Judecatori, Decizia nr.
140 din 10 aprilie 2006, Dosar nr. 476/1/2006, idem, Completul de 9 Judecatori,
Decizia nr. 104 din 6 martie 2006, Dosar nr. 1918/1/2005, Completul de 9
Judecatori, Decizia nr. 121 din 16 mai 2005, Dosar nr. 47/2005, Completul de 9
Judecatori, Decizia nr. 122 din 16 mai 2005, Dosar nr. 51/20, Completul de 9
Judecatori, Decizia nr. 146 din 10 aprilie 2006, Dosar nr. 651/1/2006).

Amintim doar, fara a aprofunda. Din actele premergatoare efectuate n cauza, n

mod corect, s-a constatat ca fapta de abuz n serviciu nu exista pentru avocata
N.T. Aceasta nu este functionar public si, prin urmare, nu poate fi subiect activ
al infractiunii prevazuta de art. 246 C. pen. Pe de alta parte, aceasta si-a
exercitat n mod corect mandatul dat de prti n procesul civil n care
petitionara a avut calitatea de reclamanta, astfel ca nici vreo alta fapta penala
nu se contureaza a fi fost savrsita de aceasta (nalta Curte de Casatie ?i
Justitie, Sectia Penala, Decizia nr. 1022 din 20 martie 2009, Dosar nr.
1146/59/2008).

Articolul 175 din Codul penal nou define?te functionar public, n sensul legii
penale, ca fiind persoana care(, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o
remuneratie):

a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite n temeiul legii, n scopul

realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti;

b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura;

c) exercita, singura sau mpreuna cu alte persoane, n cadrul unei regii autonome,
al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate
publica, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

De asemenea, este considerata functionar public, n sensul legii penale, persoana

care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost nvestita de
autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu
privire la ndeplinirea respectivului serviciu public.

ntrezarim posibilitatea unei excep?ii de neconstitu?ionalitate relativ la

ocrotirea inegala a proprieta?ii private. Din punctul de vedere al unor atributii
si responsabilitati, n regim comercial, persoanele juridice trebuie ocrotite n
mod egal, indiferent proprietarul ( autoritate legislativa, executiva sau
judecatoreasca) ?i indiferent provenien?a capitalului (integral sau majoritar de
stat sau particular. Credem ca aici este vorba doar de o redactare ce s-ar putea
mbunata?i. Accentul nu trebuie pus, n sensul legii penale pe natura
capitalului cu trimitere la art. 44 alin. 2 din Constitu?ie ci pe ideea de
puteri n stat, pe ideea de utilitate publica sau de serviciu public/de interes
public, insuficient delimitate penal.

Daca, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie,

reglementarea statutului functionarilor publici se face prin lege organica, deci de
catre legiuitor, cu att mai mult reglementarea statutului juridic al celorlalti
functionari este de atributul legiuitorului. ntruct Constitutia nu defineste
notiunile de functionar public si de functionar, ramne n sarcina exclusiva a
legiuitorului sa le defineasca. Este ceea ce Codul penal, care este o lege
organica, face prin dispozitiile art. 147, n conformitate cu prevederile art. 72
alin. (3) lit. f) din Constitutie, n sensul carora infractiunile, pedepsele si
regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica. Tot de competenta
exclusiva a legiuitorului tine si stabilirea infractiunilor savrsite de catre
functionari sau functionari publici, asa cum este cazul infractiunilor de serviciu.
Faptul ca legiuitorul a prevazut prin dispozitiile art. 258 din Codul penal ca
infractiunile de serviciu prevazute n art. 246 250 din Codul penal pot fi
savrsite si de functionari fara atributii publice, cu precizarea ca pentru acestia
maximul pedepsei se reduce cu o treime, nu nseamna asimilarea functionarilor cu
functionarii publici, asa cum sustin autorii exceptiei, ci exprima vointa
legiuitorului de a sanctiona si ncalcarea de catre functionari a ndatoririlor de
serviciu, chiar daca faptele savrsite de acestia prezinta un grad de pericol
social generic mai redus dect al faptelor comise de functionarii publici.

n practica sa jurisdictionala Curtea Constitutionala a avut de solutionat

numeroase exceptii de neconstitutionalitate avnd ca obiect dispozitiile art. 147
si 258 din Codul penal, respectiv notiunile de functionar public si functionar si
infractiunile la care subiectul activ nemijlocit (autorul) are aceasta calitate.
Desi multe dintre exceptii se refereau la textele art. 147 si 258 n redactarea
anterioara modificarii Codului penal prin Legea nr. 140/1996, publicata n
Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, diferita de
cea n vigoare, din deciziile Curtii se desprinde solutia de principiu n
solutionarea acestor exceptii, bazata pe teza ca notiunile de functionar public si
functionar sunt de nivelul legii si deci intra n competenta exclusiva a
legiuitorului att definirea acestor notiuni, ct si stabilirea raspunderii penale
pentru infractiunile savrsite de persoanele cu aceasta calitate (

Curtea Constitutionala, decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001 referitoare la

exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 258 din
Codul penal , publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 842 din 28
decembrie 2001. Idem, Curtea Constitutionala, decizia nr. 152 din 10 mai 2001,
publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 463 din 14 august 2001,
decizia Curtii Constitutionale nr. 35 din 27 aprilie 1994, ramasa definitiva ca
urmare a Deciziei nr. 108 din 8 noiembrie 1994, ambele publicate n Monitorul
Oficial al Romniei, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994).

Discu?ia nu a fost dect amnata.

aprilie 12th, 2011 | Tags: ABUZUL N SERVICIU, Functionar public | Category:
documentare