Curs 3 (19.10.

2016)

Transmiterea calitatii procesuale art. 39 NCPC

In cadrul unui proces, calitatea procesuala poate fi transmisa. Aceasta transmitere intervine ca
urmare a schimbarii unei parti a raportului juridic.

Pe cale legala, prin succesiune (persoana fizica) sau reorganizare (persoana juridica).
Pe cale conventionala, prin cesiune, vanzare, donatie etc.

Exista situatii in care calitatea procesuala nu poate fi transmisa niciodata (divortul). De regula, daca
moare una dintre partile implicate in divort, atunci procesul inceteaza, datorita naturii procedurii care
este profund personala. Totusi, NCC a reglementat posibilitatea transmiterii calitatii procesuale in
anumite situatii si in materia divortului: daca decedeaza reclamantul care a cerut divortul din culpa
paratului, succesorii acestuia pot solicita continuarea procesului de divort pt a obtine hotararea de
divort, ale carei efecte se vor produce de la data intoducerii cererii de divort.

Exista situatii in care calitatea procesuala poate fi transmisa, daca actiunea a fost pusa in miscare
anterior (art. 1024 NCC revocarea donatiei pentru ingratitudine; art. 1391 NCC- repararea
prejudiciului neptatrimonial).

NCC prevede situatii in care se distinge intre termenul de introducere a actiunii de catre titularul
dreptului si cel al introducerii de catre mostenitori (art. 423 actiunea in stabilirea maternitatii; art.
433 tagada paternitatii etc.)

Art. 39 NCPC prevede ca daca in cursul unui proces, dreptul litigios este transmis prin acte intre vii cu
titlu particular, judecata va continua intre partile initiale. Daca, insa, transferul e facut prin acte
particulare pt cauza de moarte, judecata va continua cu succesorii universali si cu titlu universal. =>
daca e o succesiune, atunci automat intra in cauza mostenitorii. Daca e prin acte intre vii, intre partile
initiale. Succesorul cu titlu particular trebuie sa intervina in cauza daca are cunostinta de existenta
procesului sau poate fi introdus in cauza, la cerere ori din oficiu.

Ipoteza I: A se judeca cu B si B decedeaza. Ce se intampla daca B il are mostenitor pe C? In

locul lui B va veni C.

Ipoteza II: A se judeca cu B pt un dr de creanta, iar A reclamant cedeaza creanta lui C printr-un
contract de cesiune. In acest caz, codul ne spune ca procesul va continua intre A si B, dar ne spune in
faza imediat urmatoare ca acest C (cesionar) va fi obligat sa intervina in proces daca are cunostinta;
daca el nu intervine, oricare din parti sau chiar instanta din oficiu poate sa-l introduca (sigur una
dintre parti cel putin stie lucrul aceasta).

!! De ce instanta din oficiu? Nu e o exceptie de la pp disponibilitatii, pt ca nu se introduce o

parte noua in proces, ci in realitate se introduce o parte care se pare ca a dobandit calitate procesuala
prin efectul transmiterii (deci o aparenta exceptie de la pp disponibilitatii).

De ce legiuitorul spune ca raman in proces A si B? C va fi si el introdus obligatoriu in proces,

iar, dupa imprejurari si tinanad cont de pozitia celorlalte parti, A (cedentul) va fi pastrat in proces
sau nu si instanta va stabili la sfarsit care dintre A si C are calitate procesuala. De ce asa? De multe
ori, intr-un contract de cesiune apar dispute intre cedent si cesionar.

Ipoteza III: hotararea pronuntata contra instrainatorului sau succesorului universal sau cu titlu
universal, va produce de drept efect contra succesorului cu titlu particular si ii va fi intotdeauna
opozabila, cu exceptia cazului in care a dobandit dreptul cu buna-credinta si nu mai poate fi evins de
catre titluarul adevarat.

Acest tert dobanditor al unui dr aflat in cursul unei proceduri, adica dr litigios, va suporta efectele
hotararii fie ca intervine ori e introdus, fie ca nu intervine, mai putin in situatia in care a dobandit cu
buna-credinta si nu poate fi evins potrivit legii.

Exceptia lipsei calitatii procesuale

CARACTERISTICI:

este de ordine publica si are caracter peremptoriu (conduce la stoparea procesului).

Instanta nu trebuie sa confunde calitatea procesuala cu dreptul pe fond. Intr-o relatie
contractuala verifici daca contractul s-a incheiat intre partile respective, nu daca si exista
dreptul (asta verifici pe fond).

Ex cand se confunda calitatea cu fondul: in materia proprietatii sau actiunilor reale problema calitatii
procesuale active e data de calitatea de titular al dreptului. In cazul actiunilor reale exceptia se poate
uni cu fondul, deoarece problema calitatii se confunda cu cea de fond, instanta se va pronunta la
finalul procesului asupra exceptiei.

Se solutioneaza inaintea fondului.

Actiunea se va respinge ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa sau impotriva
unei persoane fara calitate pasiva, dar actiunea va putea fi reluata de catre persoana care are calitate
procesuala activa sau pasiva, intrucat nu exista autoritate de lucru judecat in ceea ce priveste fondul,
dar exista asupra problemei calitatii procesuale raportata la partile implicate.

4. CAPACITATEA PROCESUALA legitimatio ad processuum

Cuprinde 2 componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

CAPACITATEA DE FOLOSINTA

Regula: Orice persoana care are folosinta drepturilor civile

Exceptie: asociatiile, societatile, alte entitati fara personalitate juridica

Sanctiune: nulitatea absoluta; exceptia nulitatii poate fi invocata in orice stare a pricinii de orice parte
sau de instanta, din oficiu.

CAPAC DE EXERCITIU

Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sunt minorii sub 14 ani si cei pusi sub interdictie.

Cum sta in proces o pers care nu are nici macar capac de exercitiu rastransa? Sta prin reprezentantul
legal, care, de principiu, este parintele. Daca nu are parinti sau acestia sunt decazuti din drepturile
parintesti, el sta prin tutore. Prin urmare, acest minor sau pusul sub interdictie nu vine la proces, nu
este citat personal, ci prin reprezentant legal.
Persoanele care au capacitate de exercitiu restransa sunt minorii care au implinit varsta de 14 ani, dar
nu inca cea de 18 ani.

Cum stau in proces persoanele care au capacitate de exercitiu restransa? Ei vor fi citati personal la
proces, vin la judecta, dar trebuie sa fie asistati parinti, tutore, curator.

Daca in timpul procesului un minor care, la data introducerii actiunii nu avea 14 ani, dar dobandeste
14 ani pe parcursul procesului, va trebui citat personal dupa implinirea varstei de 14 ani. Institutia se
transforma din reprezentare in asistare.

Daca nu exista reprezentant si este urgenta ori daca exista conflict de interese intre reprezentant si
reprezentat: art. 58 NCPC: in aceste ipoteze, instanta va numi un curator care va reprezenta
drepturile persoanei puse sub interdictie in procesul respectiv. Acest curator nu estre curatorul din
NCC. Este vorba de un curator judiciar, desemnat nu de autoritatea tutalara, ci de chiar instanta care
judeca procesul si numai pt acel proces. Aceasta curatela inceteaza la data incetarii respectivului
proces. Curatorul desemnat de instanta in cele 2 ipoteze (conflict de interese sau inexistenta
temporara a repezentantului legal) este un avocat din baroul din circumscriptia instantei de judecata
care judeca procesul respectiv. Remuneratia acestui curator va fi stabilita de catre instanta de
judecata, va fi suportata de persoana interesata, adica chiar de catre minor; insa, daca minorul nu are
resurse, suma va fi pusa in sarcina persoanei care e interesata de judecata, adica reclamantul, iar daca
minorul e reclamant si nu are bani, atunci va fi suportata de catre stat. (OG 80/2013)

Sanctiunile care intervin in cazul lipsei capacitatii de folosinta sau de exercitiu

Lipsa capacitatii de folosinta: sanctiunea e nulitatea absoluta. Ea poate fi invocata de orice persoana
din proces sau de instanta, din oficiu.

Lipsa capacitatii de exercitiu: nulitatea e relativa, dar e o mare problema si aici.

Prima observatie: aceasta nulitate pt lipsa capacitatii de exercitiu nu intervine imediat, ci

instanta e obligata sa acorde un termen in vederea confirmarii actelor facute de cel fara capacitate de
exercitiu de catre reprezentatntul legal sau de catre cel care il asista. Daca acestia nu confirma actul
atunci va interveni anularea lui. Dar de ce se ia aceasta masura? Pt ca uneori actul respectiv ar putea
sa fie bun, adica minorul, si mai ales minorul cu capacitate de exercitiu restransa, ar putea sa faca un
act extrem de util si nu ai de ce sa-l anulezi daca el e impecabil. Totul e ca el sa treaca prin procedura
confirmarii de catre cel care il asista. Daca aceasta persoana decide sa-l infirme, se va anula.

A doua observatie: e nulitate relativa, insa ea va putea fi invocata in mod atipic si de catre alta
persoana decat cea protejata, adica de catre orice participant la proces, inclusiv de catre instanta din
oficiu. Aceasta idee e desprinsa din art. 57 care spune ca lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor
procedurale poate fi invocata in orice stare a procesului de unde s-ar deduce ca poate fi invocata
de catre orice parte implciata in proces. Cine e aici protejatul? Chiar minorul sau persoana pusa sub
interdictie, insa, luam urmatoarea ipoteza: suntem intr-un proces, ne aflam la data dezbaterilor si am
urmatoarele parti: un reclamant A, un parat B care e minor in varsta de 17 ani si vine la proces, dar nu
e insotit de parinte. In acest moment evident reclamantul si instanta au tot interesul sa invoce faptul
ca B nu e reprezentat sau asistat legal pt ca daca nu invoca se va pronunta o hotorare care ar putea sa
ii fie favorabila reclamantului, dar sa fie ulterior atacata de catre minorul de data asta asistat legal
spunand ca actul respectiv ar fi nul. Mai mult decat atat, in cursul procedurii anumite acte au fost
facute fara legala reprezentare, evident ca trebuie sa invoci nulitatea lor pt a incerca refacerea lor in
prima instanta, pt ca in calea de atac o va invoa minorul si se va casa cu retrimtiere.

!! Insa, dispozitia in sensul ca lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata
in orice stare a procesului trebuie unita si cu existenta interesului.

Daca se judeca un proces intre A major si B minor care a venit la proces nereprezentat legal
sau neasistat legal si nu se invoca de catre nimeni acest fapt, iar B castiga procesul in aceste conditii, A
nu va putea invoca in apel faptul ca hotararea e nelegala pt ca B nu a fost legal reprezentat. Interesul
nu e personal. Tu invoci faptul ca un act de procedura e nul sau anulabil pt ca el in realitate a fost
facut cu respectarea unor reguli dictate pt protectia altuia, nu a ta. Sigur, pana sa se pronunte
hotararea aveai interes, dar dupa ce hotararea s-a dat si ea iti este defavorabila nu mai poti sa spui ca
vrei sa desfiintezi hotararea pt ca minorul, desi a castigat procesul, nu a fost reprezentat. Care e
interesul in legatura cu nulitatea? In legetura cu dreptul pus in discutie, adica valabiliatea actului pus
in discutie, trebuie sa fie un interes personal. A ar putea sa faca apel sub alte aspecte, de ex sa critice
hotararea pe fond.

CLASIFICAREA ACTIUNILOR

Dupa scopul urmarit de reclamant:

1. Actiuni in realizare de drepturi: reprezinta regula. Sunt cele prin care se urmareste recunoasterea
unui drept fata de o anumita persoana (parat) si obligarea paratului sa se conformeze dreptului
respectiv; evident, in ipoteza in care el nu se conformeaza, hotararea va fi adusa la executare prin
executor judecatoresc.

Ex: actiunea in plata unei sume de bani prima parte e sa ti se recunoasca creanta, a doua sa
il oblige la plata; actiunea in revendicare

2. Actiuni in constatare de drepturi: sunt cele prin care se urmareste numai constatarea existentei
sau inexistentei unui drept (iar nu si executarea lui), nu si a unui fapt (nu se poate folosi aceasta
procedura pt constatarea starii unui lucru sau pt conservarea unor probe).

Ex: atributele exercitiului se afla inca la posesor, adica la tine, cineva iti ameninta proprietatea
dpdv fizic sau juridic, dar fara sa te deposedeze. Tu esti titularul dreptului, dar n-ai ce sa ceri de la el
sa-l obligi sa-ti predea pt ca nu ti-a luat, e la tine

Au caracter subsidiar fata de actiunile in realizare: o actiune in constatare va fi inadmisbila ori de cate
ori partea are la dispozitie o cale procedurala pt realizarea dreptului.

Scurt istoric: aceste actiuni sunt reglementate in art. 35 NCPC; in VCPC erau la art. 111, dar ele n-au
fost intotdeauna reglementate. In forma initiala a CPC nu au existat, pt ca legiuitorul la momentul
respectiv considera ca fiind de nedorit actiuni prin care partea sa ceara sa se constate ceva daca nu
are si de cerut ceva (pe ideea ca justitia nu e facuta sa dea consultatii juridice sau sa rezolve idei de
principiu). Pe parcurs, insa, jurisprudenta a identificat niste situatii in care unii judecatori au spus ca in
anumite cazuri exista interes - de ex, daca un coproprietar al carui cota din bun nu e determinata pt
ca provine dintr-o devalmasie, dar care a fost sistata prin divort, dar nu s-a facut si partajul, vrea sa-si
instraineze doar cota parte, nu sa iasa din indiviziune. Ce mijloc are la indemana? Trebuie sa apeleze
la un proces prin care sa se constate ca el are un anumit drept din masa bunurlor respective si iata
cum judecatorii au gasit intres. Legiuitorul a tras concluzia ca exista un interes ori de cate ori nu ai o
actiune in realizare. Astfel s-a creat pp subsidiaritatii, care s-a autonomizat, el nu mai e legat azi de
interes, desi el decurge la baza dintr-o problema de interes si a devenit o problema de conditie a
actiune in sine suplimentara sa nu ai la dispozitie o alta cale procedurala.

Nu sunt susceptibile de executare silita pai nici nu se cere de fapt executarea silita, se cere numai
constatarea unui drept. Mentiune: la litera c), ne referim la aceasta caracteristica numai in ceea ce
priveste capatul principal, capatul de cerere referitor la cheltuielile de judecata poate fi executat.

Mentiune: actiunile in constatare sunt actiuni contencioase, ele nu sunt actiuni gratioase (prin
acestea din urma se cere un drept care nu e opus unei persoane: infiintarea unui partid, unei
asociatii, unei fundatii. Au autoritate de lucru judecat, insa nu au putere executorie, dar aceste 2
notiuni sunt diferite.

SUBCLASIFICARE: delcaratorii, interogatorii si provocatorii.

De ce subclasificare? Ea nu e legala, e pur doctrinara sau jurisprudentiala. Nu exista diferente de

regim juridic.

2.1. Declaratorii: cele clasice.

2.2. Interogatorii: de ex, actiunea prin care reclamantul solicita paratului sa se pronunte cu privire la
o problema de drept aflata in disputa cu mentiunea ca daca nu se va pronunta atunci nu se va mai
putea pronunta niciodata.

2.3. Provocatorii: actiunea prin care reclamantul confruntat cu o contestare a dreptului sau, juridica
sau faptica, decide sa-l cheme in judecata pe cel care ii contesta dreptul pt a transa problema
respectiva cu autoritate de lucru judecat.

3. Actiuni in constituire de drepturi: de ex, in materie de divort, punere sub interdictie, stabilirea
filiatiei. De obicei, exista in materia dreptului civil nepatrimonial. Acestea urmaresc crearea unei
situatii juridice noi, diferite de cea de la data nasterii raportului juridic si diferite de cea de la data
introducerii cererii. De principiu, produc efecte numai ex nunc, dar nu intotdeauna - de ex, la divort
produc efecte si pt trecut: introducerea in cauza a mostenitorului reclamantului. (Spre deosebire de
actiunea in constatare si realizare care produc efecte ex tunc). Practic, instanta constata existenta unui
drept, dar prin efectul admiterii actiunii creeaza o situatie juridica diferita.

Dupa natura dreptului dedus judecatii:

1. Actiuni personale: atunci cand se apara un drept de creanta

2. Actiuni reale: atunci cand se apara un drept real

3. Actiuni mixte cand este valorificat atat un drept de creanta, cat si un dr real. De ex, ipoteza
clasica a cumparatorului care cere predarea bunului de la vanzator.

Importanta clasificarii:

Dpdv al competentei teritoriale: cererile reale imobiliare sunt de competenta instantei locului
situarii imobilului; cele mixte au competenta alternativa: locul imobilului si domiciliul
paratului.
 In materie de prescriptie: actiunile personale sunt prescriptibile in 3 ani, cele reale in 10 ani.

In materie de calitate procesuala: la actiunile reale, calitatea procesuala, de principiu, se cam

confunda cu fondul problemei acea situatie in care instanta poate uni exceptia cu fondul pt
ca reprezinta un lucru greu separabil; calitatea procesuala pasiva o poate avea orice persoana
care contesta dreptul. La actiunile personale, calitatea procesuala pasiva o are doar pesoana
cu care s-a incheiat contractul sau cu care s-a facut faptul generator de obligatii.

In raport cu calea aleasa de catre parte - art. 30 NCPC

1. Principale: cele prin care este investita instanta de judecata

2. Aditionale: cele care modifica o cerere principala sau o completeaza

3. Accesorii: cea a carei solutionare depinde de o cerere principala. Ea poate fi chiar si ea introductiva
de instanta, dar nu singura, mai are un capat de cerere principal de ex, ceri plata sumei (cerere
principala) si plata dobanzilor (cerere accesorie); anularea contractului de vanzare (cerere principala)
si obligarea paratului la predarea bunului (cerere accesorie); rezolutiunea (cerere principala) si
restituirea prestatiilor (cerere accesorie).

4. Incidentale: au o independenta proprie, dar ceea ce le caracterizeaza este faptul ca ele nu sunt
introductive de instanta, sunt facute pe parcursul unui proces deja facut. Prin natura lor ele ar putea
sa conduca la un proces distinct, deci ar putea fi oricand principale, dar cel care le formulaeaza ia
decizia sa le formuleaze ca cereri incidentale - de ex, cererea reconventionala prin care paratul solicita
pretentii proprii de la reclamant (avantaj: evita eventuala insolvabiilitate a reclamantului); o cerere de
chemare in garantie.

Importanta clasificarii:

In materia competentei teritoriale si materiale: cererea accesorie, incidentala si cea

aditionala sunt de competenta instanei care judeca cererea principala (art. 123 NCPC).

In materia cailor de atac: cererile accesorii au aceleasi cai de atac ca si cererea principala (art.
460 NCPC).
 PARTICIPANTII LA PROCESUL CIVIL

INSTANTA JUDECATOREASCA

Sediul materiei: art 41-54 NCPC

Rolul si pozitia instantei in proces

Aplicarea legii la o anumita situatie de fapt, punand capat litigiului; instanta nu poate refuza
solutionarea unei cauze pe motiv ca legea nu exista, este neclara sau incompleta (art 5. alin
(2) NCPC)

Instanta se pronunta asupra situatiei concrete cu care a fost investita de parti.

Activitatea instantei se concretizeaza in acte procedurale.

Exista 2 concepte in ceea ce priveste notiunea de instanta:

Compunerea instantei: nr de judecatori care formeza completul de judecata

Constituirea instantei: judecator impreuna cu grefier, magistrat-asistenent, procuror (daca

participarea lui e obligatorie sau el decie sa participe)

Compunerea instantei

Sediul materiei: Legea nr. 304/2004

In prima instanta: complet de un judecator, indiferent de instanta (judecatorie, tribunal, curte de apel
etc). Imporntant nu e rangul instantei, ci faza procesuala. ICCJ: complet de 3 judecatori

Exceptie: litigiile privind conflictele de munca si de asigurari sociale se solutioneaza de un

complet special format dintr-un judecator si 2 asistenti judiciari (1 reprezinta sindicatele si 1
patronatele). Acesti asistenti judiciari fac parte din compunerea completului, dar nu au vot
deliberativ, ci doar un vot consultativ.

In apel: complet format din 2 judectori

In recurs: complet format din 3 judecatori

Completele speciale formate in cadrul ICCJ:

1. complet de 3 judecatori

1. complete de 5 judecatori (2 in materie penala, 2 in materie civila - judeca recursurile impotriva

hotararilor pronuntate de ICCJ atunci cand exista drept de recurs) de ex, art. 136 alin. (3) NCPC

2. complet de 25 de judecatori recursul in interesul legii (art. 516 NCPC)

3. complet de 13 judecatori hotararile prealabile pt dezlegarea unor chestiuni de drept (pana la 31
dec 2016 9 jud) art. 520 alin. (8) NCPC

4. Sectiile Unite

Constituirea instantei

Are in vedere alcatuirea mai complexa a acesteia prin participarea si a altor persoane sau organe
prevazute de lege: grefier, magistratul-asistetent de la ICCJ, procurorul.

Relevanta practica a diferentei dintre constituirea si compunerea instantei

1. anumite institutii le vizeaza deoportiva: cazurile de incompatibilitate de la art. 42 (fara pct. 1),
cercetarea la fata locului, motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct.1 NCPC.

2. Anumite institutii se aplica numai compunerii instantei: incompatibilitatea absoluta, deliberarea si

pronuntarea hotararii.

Incompatibilitatea

Sediul materiei: art. 41-53 NCPC

Cazurile de incompatibilitate au aparut ca urmare a necesitatii de a asigura impartialitatea instantei-

art. 6 para 1 CEDO.

Cazuri de incompatibilitate absoluta art. 41 NCPC

1. judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie (acea incheiere prin care se transeaza
aspecte de drept litigioase care rezolva partial litigiul - de ex, problema calitatii procesuale active) sau
o hotarare prin care s-a solutionat cauza nu poate judeca aceeasi pricina in apel, recurs, contestatie in
anulare sau revizuire: cazul de incompatibilitate are la baza faptul ca judecatorul ar trebui sa-si
controleze propria hotarare)

2. judecatorul care a pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare prin care s-a solutionat cauza
nu poate judeca aceeasi cauza nici dupa trimiterea spre rejudecare: ipoteza judecatorului care a
pronuntat o incheiere interlocutorie sau o hotarare si care ar fi pus in situatia sa rejudece acea cauza
in urma anularii sau desfiintarii hotararii si trimiterii cauzei spre rejudecare.

Precizari in doctrina: se arata ca acest caz nu vizeaza ipoteza in care judecatorul de la prima
instanta s-a pronuntat nu asupra fondului, ci asupra unei exceptii dezlegate de instanta superioara si
care nu mai poate face obiectul rejudecatii, intrucat hotararea instantei superioare e obligatorie sub
acel aspect; proful nu tinde sa accepte opinia asta.

3. nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent
judiciar, magistrat-asistent sau mediator in aceeasi cauza.
 Sunt diferite de incompatibilitatea in functie a magistratilor (judecatorul nu poate desfasura
anumite activitati comerciale, de munca, nu poate fi administrator al unei societati comerciale,
membru al unui partid).

Cazuri de incompatibilitate relativa