Professional Documents
Culture Documents
Finante
lichiditatea generala = ;
solvabilitatea patrimoniala = ;
rata profitului brut = , numai pe baza de date din bilantul
anual, indiferent de data la care se calculeaza bonitatea;
gradul de indatorare = .
Tabelul nr. 1
Nr.
Indicatori 20 puncte 15 puncte 10 puncte 5 puncte
crt.
1. Lichiditatea generala > 2:1 1,6-2:1 1,3-1,5:1 0,1-1,2:1
2. Solvabilitatea generala > 30% 20%-30% 10%-19,9% 0,1%-9,9%
3. Rata profitului brut > 5% 3%-5% 1,5%-2,9% 0,1%-1,4%
Rata rentabilitatii financiare > 10% 6%-10% 3%-5,9% 0,1%-2,9%
5. Gradul de indatorare 0-0,25 0,2-0,50 0,51-0,75 0,76-1
Tabelul nr. 2.
Sub influenta unor factori subiectivi, incadrarea pe categorii de bonitate poate fi corectata
astfel:
1) infuzie de capital, in urmatoarele 3 luni (maxim) prin emisiune de actiuni sau asocieri -
bonificatie 15 puncte;
2) preluarea unor riscuri de catre stat sau de catre alte organe abilitate - bonificatie 15
puncte;
sensibilitate la schimbare;
8) ponderea incasarilor obtinute din exportul de legume in totalul cifrei de afaceri realizate in
anul precedent sau preliminata pe anul in curs, pentru care se acorda urmatorul punctaj:
15 puncte - pentru export ce depaseste 20% din cifra de afaceri;
5 puncte - daca creditele s-au utilizat potrivit destinatiei, dobanzile s-au achitat
la termen, in schimb, unele rate s-au achitat cu intarzieri din cauze obiective
(neincasarea la termen a unor creante, refuzul unor clienti de a prelua produsele
contractate) - dar termenul final de rambursare a fost respectat.
- bonitate STANDARD - performantele financiare ale agentului economic sunt foarte bune
si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei, prefigurand mentinerea lor respectiva;
- bonitate IN OBSERVATIE - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu
se pot mentine la acest nivel in perspectiva mai indelungata;
- risc financiar;
- risc comercial;
- risc de garantie;
- risc managerial;
- risc de senzitivitate.
in care:
In baza scorurilor calculate, riscul de faliment (financiar) se va interpreta astfel:
cresterea salariilor;
Riscul total - se obtine insumand cele 5 riscuri prezentate, iar clasele de risc sunt:
clasa III < 55 puncte; societatea lucreaza cu pierdere, datoriile nu pot fi platite, iar
garantiile nu asigura posibilitati de transformare rapida in lichiditati - risc de creditare
foarte mare.
Conform normelor care au fost in vigoare, se puteau aviza favorabil numai creditele solicitate de
producatorii ce se incadreaza in clasele I si II de risc.
Tabelul nr. 3.
z < 0,04 0
2. Risc comercial GIC > 90%; Pmic 30 zile 20
Garantii medii 15
Garantii nesigure 2
Risc managerial - echipa calificata, experienta mare 5
- calificare medie, experienta redusa; 2
2. Solvabilitatea (S)
Cp - capitaluri proprii (rand 67);
CA - cifra de afaceri;
Deosebim situatiile:
gajuri, ipoteci;
121%<Lp<140%,+2p 51%<S<60%, 3p
141%<Lp<160%,+3p 61%<S<70%, 4p
Lp>161%,+4p 71%<S<80%, 5p
S>80%, 6p
Rotatia activelor Dependenta de piete
Ai>50% si Dt>50%, 1p
Garantii:
A: peste 20p;
B: 16-20p;
C: 11-15p;
D: 6-10p;
E: 0-5p.
Din cauza recesiunii, in ultimii ani, in Europa de Vest falimentele au inregistrat un ritm
fara precedent. Astfel, in anul 1991, in Marea Britanie s-au inregistrat 42.000 de falimente, cu
24% mai multe ca in 1990[4]. In opinia Cameliei Minetos, studiile care anticipeaza deteriorarea
si incetarea activitatii, s-au concentrat in principal asupra examinarii societatilor care au dat
faliment, incercand sa distinga caracteristicile atat financiare, cat si nefinanciare care au dus la
acest rezultat. Tinand cont de aceste criterii, metode de previzionare pot fi clasificate in: metode
contabile si metode bancare.
Metodele contabile, analitice si cantitative, sunt folosite atunci cand se fac analize pentru
a evalua evolutia viitoare a activitatii. Metoda cea mai des folosita pentru evaluarea situatiei unei
societati se bazeaza pe modelul 'z', dezvoltat in 1968, de profesorul Altman. Domnia sa a folosit
informatiile obtinute in urma studierii unui larg esantion de companii, atat din randul celor care
au dat faliment, cat si al celor care au supravietuit. El a descoperit ca analiza bazata pe mai multe
variabile, facuta cu ajutorul a cinci indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente, cu doi
ani inainte de producerea acestora. Analisti economici de prestigiu au incercat sa dezvolte
capacitatea de previziune a modelului original. Taffler in Europa de Vest, Kah si Killough au
creat modele 'z' de analiza cu o capacitate sporita de previziune.
Modelul Centralei bilanturilor din cadrul Bancii Centrale a Frantei, prezice riscul de
faliment al societatilor franceze dupa un scor cu 8 variabile, reprezentand rate de rentabilitati
economice si financiare[6]. Cele 8 rate au fost alese dintr-un numar de 26 de rate pe care
serviciul specializat al Bancii Franceze le urmareste la societatile franceze. Pentru selectia lor si
pentru calculul parametrilor s-a constituit un esantion de societati industriale, cu mai putin de
500 de salariati si clasate in una din categoriile normale si dificile. Rezultatele acestui sondaj
sunt prezentate in tabelul de mai jos, in care se dau si ratele analizate.
Modelul Bancii Comerciale Franceze
Tabelul nr. 8.
Media in Med
1977-1979 pentru ia pe
R societati ansamblul
Formula de calcul
ata
n d
socie
ormale ificile
tatilor
R 3 8 62,8
1 8,8% 8,6% %
R 8 7 80,2
2 6,7% 3,2% %
R 3 1 24,8
3 0,2% 9% %
R
6,8%
4
R 8 1 98,2
5 9,8 07,1 zile
R Rata de crestere a valorii adaugate 11,7
6 %
R 79
7 zile
R 10,1
8 %
Sursa: Stancu Ion, 'Gestiunea financiara', Ed. Economica, Bucuresti, 1994, pag. 107.
Centrala bilanturilor din cadrul Bancii Frantei a determinat urmatoarea functie scor:
100 z = -1,255 . 62,8 + 2,003 . 80,2 - 0,824 . 24,8 + 5,221 . 6,8 - 0,689 . 98,2 -
1,164 . 11,7 + 0,706 . 79 + 1,408 . 10,1 - 85,544 = 0
In jurul valorii zero pentru functia z exista o zona de incertitudine, si este dificil de
prezis daca o societate este sanatoasa sau dificila, deoarece profitabilitatea riscului de faliment
pentru z = 0 este de 0,5 (fig. 3.1.) zona favorabila, avand o probabilitate medie a riscului de
faliment de numai 0,21. Societatile cu un scor mai mic de -1,875 sunt in zona nefavorabila,
probabilitatea riscului de faliment fiind in medie de 0,872.
Se considera ca rezultatele functiei scor z nu trebuie interpretate ultimativ. Ele pot insa
reprezenta un punct de plecare intr-o analiza a slabiciunii unei societati. Pentru societatile
romanesti, Mereuta C. ajunge in cartea Analiza diagnostic a societatilor comerciale in economia
de tranzitie, la urmatoarea concluzie: aplicarea a doua modele de analiza a riscului de faliment,
la cateva cazuri din Romania, a dus la rezultate paradoxale. Astfel modelul Conan-Holder
plaseaza in zona riscului maxim mai toate societatile, iar modelul 'Centralei Bilanturilor a Bancii
Frantei' - in zona riscului minim. Aplicarea lor asupra unor intreprinderi din Franta a condus la
rezultate convergente[7].
5. Modelul Camasoiu-Negoescu
Ki - coeficient de importanta;
Tabel nr. 9.
Nr.
Indicatorul Simbol Formula de calcul
crt.
1. Inversul varstei medii a echipei de R1
conducere
V - varsta
Solvabilitatea R4
5. Lichiditatea patrimoniala R5
z = scorul;
R1 = raportul dintre activul circulant (fara stocuri) si activul total;
R2 = raportul dintre capitalurile permanente si pasivul total;
z = scorul;
R3 = raportul dintre cheltuielile financiare si cifra de afaceri;
R4 = raportul dintre cheltuielile de personal si valoarea adaugata;
R5 = raportul dintre excedentul brut de exploatare si datoriile
totale.
Nr.
Ind. Formula de calcul ZATUN SUINTEST
crt.
1. z -0,16R1-0,22R2+0,87R3+0,10R4 - 0,24R5 0,162 -0,113
2. R1
-0,048 0,30
3. R2
0,419 0,59
R3
0,029 0,035
5. R4
0,777 0,54
6. R5
-0,598 0,078
Pragul limita admis pentru scorul unui client este deci de -0,068. Orice client cu un scor
mai mic are o probabilitate de a da faliment mai mare de 50% si, in consecinta, exista riscul de
nerambursare a creditului sau riscul neplatii datoriilor.
1. Solvabilitatea patrimoniala
, in care:
2. Gradul de indatorare
Arata cat din volumul total al activelor clientului este acoperit din credite bancare si
datorii catre terti. Se determina cu ajutorul relatiei:
, in care:
O valoare relativa apropiata de zero a indicatorului arata ca agentul economic are datorii
minime, sau acestea sunt inexistente si activele patrimoniale sunt acoperite cu sursele sale.
3. Lichiditatea totala
, unde:
Lichiditatea imediata
, in care:
Kli = indicatorul lichiditatii imediate;
Ac = active curente (circulante);
S = stocuri;
5. Rentabilitatea
, in care:
Nivelul diferit al rentabilitatii clientilor din cadrul aceleiasi ramuri impune cunoasterea
pozitiei acestuia in cadrul ramurii, ceea ce face utila compararea rezultatului obtinut cu
indicatorul mediu pe ramura, daca acesta se cunoaste.
, in care:
Prin insumarea punctelor obtinute de client pentru fiecare indicator, se obtine punctajul
total pe baza caruia se face incadrarea intr-una din cele 5 categorii de performanta, astfel:
Tabelul nr. 11
Categoria de
Caracteristici Punctaj total
performanta
A Performantele financiare sunt foarte bune intre 41 si 50
B Performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot intre 26 si 40
mentine acest nivel in perspectiva mai indelungata
C Performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta intre 11 si 25
tendinta de inrautatire
D Performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta intre 1 si 10
ciclicitate la intervale scurte de timp
E Performantele financiare arata pierderi 0
Normele metodologice pentru acordarea unui credit la BRD -SG, prevad urmatoarele
precizari:
a) In situatia in care clientul inregistreaza pierderi, se calculeaza indicatorii
de performanta financiara si obligatoriu, clientul va fi inregistrat la categoria de
performanta 'E' cu punctaj total zero. Clientii care inregistreaza pierderi accidentale si
care au serviciul datoriei constant 'standard' fata de banca, vor fi incadrati in categoria
rezultata potrivit punctajului obtinut.
Tabelul nr. 12
Acest model a stat la baza dezvoltarii modelului URS (Sistem Unificat de Rating), aplicat
de Grupul Bancar Raiffeisen din Austria pentru determinarea bonitatii clientilor sai intr-o forma
interactiva. Metodologia aplicata, tipul de evaluare si interpretarea scorului le prezentam in
continuare.[10] Denumit dupa dl. Swatek, cenzor intern al Grupului Bancar Raiffeisen din
Austria, care a rezumat pentru prim data in scris reglementarile existente cu privire la rating-urile
partenerilor, un model Swatek (sub forma unei variante usor imbunatatite a lui) a fost deja
introdus la RZB Viena (Grupul Bancar Raiffeisen), cu ani in urma si folosit cu succes pana in
prezent. Principalul obiectiv al Modelului Swatek este de a pune la dispozitie o imagine
cuprinzatoare a situatie globala de risc a bancii cu privire la parteneri. In RZB, Modelul Swatek
este utilizat exclusiv pentru a evalua corporatii, nu banci sau tari, deoarece pentru aceste din
urma categorii au fost create alte sisteme de evaluare, tinandu-se cont de caracteristicile specifice
si parametrii de risc pentru banci si tari.
Prea multe clase de risc (25), fara a prezenta explicatii cu privire la modul
de incadrare a partenerilor in anumite clase de risc.
Potrivit Legii bancare din Austria, RZB (Grupul Bancar Raiffeisein) trebuie sa raporteze
Bancii Nationale a Austriei, pentru informare si verificare, calitatea portofoliului sau consolidat
de credite (inclusiv pentru filiale). In acest raport, cele mai mari expuneri de risc din partea
partenerilor trebuie clasificate dupa un sistem de 4 litere (de la A la D), A fiind riscul cel mai mic
si D cel mai mare. Pentru a reduce volumul de munca cerut de doua sisteme interne de rating
(Swatek si cel cerut de Legea bancara), RZB a creat o schema care traduce clasele de risc ale
Modelului Swatek in sistemul de rating cerut de legea bancara. In RZB (si potrivit URS), un
astfel de rating se numeste 'Rating global' si se formeaza prin combinarea rating-ului societatii cu
cel al colateralului.
Rating Categorii de risc ale Legii bancare din
global/Swatek Austria
A, A minus
A
(A-)
B, B minus
B
(B-)
C C
D D
Explicatii:
Banca detine deja anumite informatii cu privire la necesitatea tinerii sub stricta observatie
a evolutiei viitoare a debitorului. Achitarea datoriei nu este insa pusa la indoiala inca. Exemple
care se pot incadra in aceasta categorie: debitori ale caror declaratii financiare curente
semnaleaza o deteriorare a situatiei lor economice sau debitori ale caror fluxuri de numerar,
lichiditati, capitaluri proprii sau colaterale garanteaza ca si in conditiile actuale exista numai un
risc de incalcare a contractului.
O acordare de credit este considerata nesigura sau extrem de riscanta daca au existat
intarzieri in rambursarea sumei creditului sau a dobanzii, iar rambursarea si achitarea dobanzii
par a fi partial sau total periclitate. Aceasta calificare trebuie sa se bazeze pe dubii bine
fundamentate cu privire la recuperarea expunerii. In acest stadiu, trebuie avuta in vedere crearea
de provizioane. La aceasta categorie nu sunt permise tranzactii noi!
Asa cum am mentionat in subcapitolul anterior, Grupul Bancii Raiffeisen din Austria a
adoptat un model prelucrat dupa modelul Swatek in vederea determinarii bonitatii clientilor sai.
Sinteza acestui model o prezentam in continuare.[11] Faptul ca modelul Swatek nu furnizeaza
indicatii cu privire la incadrarea clientilor in diferite categorii de rating, lasand mult loc pentru
rationamente subiective, constituie o bariera majora in stabilirea unui sistem de management al
riscului de creditare valabil pentru intreaga retea. Pentru eliminarea acestei bariere, ICM - in
baza modelului de rating creat de RBP - a decis nu numai sa elaboreze astfel de indicatii de
rating, ci si sa furnizeze utilizatorului si un instrument EDP facil, care sa-l sprijine in procesul de
rating. Acest instrument EDP (in Excel) constituie Modelul de rating URS. Bazat pe modelul
Swatek deschis anterior, el inglobeaza toate avantajele unei structuri de rating stabilite,
eliminand in acelasi timp cele mai serioase deficiente ale acesteia. Modelul de rating URS
reprezinta:
In vederea unei cat mai posibile obiectivari a procesului de rating si pentru asigurarea
unor rezerve suficiente (in special la evaluarea colateralului), Modelul de rating URS introduce
ponderari ale riscurilor pentru toate ratingurile utilizate. Ponderarile de riscuri introduse de
Modelele de rating URS sunt obtinute in principal din cele utilizate in RBP de peste un an cu
rezultate pozitive, adaptate insa oarecum pentru a se putea aplica intregii retele.
Pentru a face distinctia intre economiile din diferite state si cicluri economice si pentru a
reflecta diferitele medii juridice, ponderarile de riscuri se bazeaza - unde este cazul - pe rating-
urile de tari. Referintele la rating-urile de tari se leaga intotdeauna de sistemul de Ratig de tara la
RZB. Rating-uri actuale de tari pot fi cerute de Departamentul de Analiza Bancara si de Tara
(CBA) al RZB din Viena, sau de directorii dvs. GAMS de retea.
Rating-ul clientului.
Rating-ul clientului este determinat prin examinarea a 6 criterii calitative si a 10 criterii
cantitative. Ponderarile de risc care folosesc aceste criterii reflecta capacitatea lor medie de
previzionare a falimentului. Selectia si ponderarile de risc propriu-zise se bazeaza pe rezultatele
studiilor internationale, dar si pe numerosii ani de experienta ai directorilor de credite din cadrul
retelei RZB.
Fiecare dintre subcriteriile mai sus mentionate este evaluat, in continuare, prin utilizarea
anumitor factori selectati pentru a descrie posibilele forme de risc incluse. Fiecare factor are o
anumita nota indicand gradul de risc. In functie de factorul considerat cel mai adecvat pentru
descrierea clientului, utilizatorul introduce o anumita nota in model. Dupa completarea tuturor
criteriilor cerute, modelul calculeaza rezultatul riscului masurat al clientului, care este echivalent
cu Rating-ul clientului.
Rating-ul colateralului.
Pentru Rating-ul colateralului s-a folosit un alt mod de abordare. Deoarece calitatea
colateralului depinde de cele mai multe ori de calitatea factorilor externi (reputatia de creditare a
girantilor, cadrul legal, disponibilitatea si profunzimea pietelor secundare etc.), nu de tipul
propriu-zis de colateral, ponderarile de risc ale colateralului depind foarte mult de calitatea
respectivilor factori externi.
Minetos
[4] Camelia, Revista Capital, nr.49/8.12.1994,
articolul: Evaluarea riscului de faliment, pag. 20.
96-97
Hondler M., Loeg J., Portier G., Le score de lentreprise,
[9]
Nouvelles Editions Fiduciaires, 1989, pag. 136.