Stanescu MM Seminar AL G PDF

Probleme de
ALGEBRA LINIARA,

GEOMETRIE ANALITICA SI
GEOMETRIE DIFERENTIALA
M. M. St
anescu, F. Munteanu, V. Slesar
2
Cuprins
I Algebr
a liniar
a 1
1 Spatii vectoriale 3
1.1 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.2 Probleme propuse spre rezolvare . . . . . . . . . . . 38
2 Aplicatii liniare 41
3 Tensori 87
4 Forme biliniare. Forme p atratice 93

5 Spatii vectoriale euclidiene 121

II Geometrie analitic
a 151
6 Vectori liberi 153

1
2 CUPRINS
7 Dreapta si planul 167

8 Conice si cuadrice 187

III Geometrie diferential

a 217
9 Curbe 219
10 Suprafete 243
Prefat
a
Aceast a culegere de probleme pentru Algebr a Liniar

a, Geome-
trie Analitic a si Geometrie Diferential aeste destinat a tuturor celor
ce doresc s a aprofundeze cunostintele teoretice de Algebr a Liniar
a,
Geometrie Analitic a si Geometrie Diferential a prin aplicatii prac-
tice concrete prezentate mpreun a cu solutiile lor. n plus, pentru o
mai bun a consolidare a notiunilor, sunt prezentate n cadrul ec arui
capitol si cte un set de probleme propuse spre rezolvare.
Structura este elaborat a pe trei parti: Algebr a Liniara, Ge-
ometrie Analitic a si Geometrie Diferential a. Prima parte se com-
pune din capitolele: 1. Spatii vectoriale; 2. Aplicatii liniare; 3.
Tensori; 4. Forme biliniare. Forme p atratice; 5. Spatii vectoriale
euclidiene. Partea a doua este alc atuit
a din capitolele: 6. Vectori
liberi; 7. Dreapta si planul; 8. Conice si cuadrice. A treia parte este
format a din capitolele: 9. Curbe; 10. Suprafete.
Fiecare nceput de capitol este marcat prin cteva informatii teo-
retice considerate de autori ca strict necesare n vederea ntelegerii
solutiilor problemelor, precum si ca un ghid n rezolvarea ulterioar a
a problemelor propuse.
Din dorinta de a familiariza cititorii cu diverse tipuri de notatii
matematice utilizate si de alti autori, s-au folosit diferite prezent ari
pentru unul si acelasi obiect matematic (de exemplu, pentru spatiile
vectoriale s-au utilizat notatiile V , W, etc.).
Majoritatea solutiilor sunt prezentate n detaliu (unde este posi-
bil solutia apare nsotit a si de desene) din dorinta de a face accesibile
etapele gndirii logice n obtinerea rezultatelor solicitate de prob-
i
ii CUPRINS
leme. Sunt utilizate de asemenea foarte multe notiuni elementare

din cadrul Algebrei, Geometriei Analitice si Analizei Matematice
studiate n liceu, presupuse a cunoscute.
Autorii aduc multumiri prof. dr. Ion Vladimirescu si conf. dr.
Vasile Seleacu pentru sprijinul si ajutorul acordat n conceperea
acestei c
arti, ca si pentru efortul depus n recenzia materialului.
Autorii multumesc de asemenea prof. dr. Petre Stavre, prof. dr.
Gheorghe Mur arescu, prof. dr. George Vraciu pentru unele indicatii
pe care le-au dat pe marginea elabor arii acestei c
arti.
De asemenea aducem multumiri d-lor prof. dr. doc. Petru
Cojocaru si prof. dr. Constantin Niculescu pentru faptul c a au
acceptat sa poarte unele discutii relativ la elaborarea c artii.
Autorii
CUPRINS iii
Autorii au avut urm atoarele contributii:

1. Marius Marinel St anescu
- elementele teoretice de la nceputul ec arui capitol;
- problemele rezolvate: 13 - 34, cap. 1; 1 - 10, 27 - 30, cap. 2; 1
- 3, cap. 3; 1, 2 cap. 4; 1, 2 cap. 5; 1, 3, 8, 9, cap. 6; 1 - 4, 6 - 11
cap. 7; 1 - 6, cap. 8; 1 - 14, cap. 9;
- problemele propuse spre rezolvare de la capitolele 8, 9, 10.
2. Florian Munteanu
- problemele rezolvate: 1 - 11, 35, 36, cap. 1; 11, 14, 15 - 19, 21
- 23, 25, 26, 31, 32, cap. 2; 4 - 9, cap. 4; 4 - 14, cap. 5; 2, 5 - 7, cap.
6; 5, 12 - 14 cap. 7; 7 - 11, 14, 16, cap. 8; 1 - 7, cap. 10;
- problemele propuse spre rezolvare de la capitolele 1, 2, 4, 5, 6,
7.
3. Vladimir Slesar
- problemele rezolvate: 12, 37, cap. 1; 12, 13, 20, 24, cap. 2; 3,
10 - 12, cap. 4; 3, 15 - 17, cap. 5; 10, 11 cap. 6; 12, 13, 15, 17, cap.
8;
iv CUPRINS
Partea I
Algebr
a liniar
a
1
Capitolul 1
Spatii vectoriale
Denitia 1.1. O multime V se numeste spatiu vectorial (sau spatiu

liniar) peste un corp comutativ K dac a:
a) exist a o lege de compozitie intern a (numit
a adunare) prin
care oric
arei perechi de elemente x; y din V i corespunde un element
z 2 V , numit suma elementelor x, y si notat x + y, lege care are
urm atoarele propriet ati:
1. x + y = y + x , pentru orice x; y 2 V ;
2. (x + y) + z = x + (y + z) , pentru orice x; y; z 2 V ;
3. exista un element 0 (vectorul nul) n V astfel nct
x + 0 = 0 + x , pentru orice x 2 V ;
4. pentru orice x 2 V exist a un element y 2 V astfel nct
x + y = 0.
b) exist a o lege de compozitie extern a (numit
a nmultire cu
scalari) care permite ca pentru orice element x 2 V si pentru orice
scalar 2 K s a se poata construi un element u 2 V (numit produsul
elementului x cu scalarul si notat u = x) si care are urm atoarele
proprietati:
5. 1x = x , pentru orice x 2 V ;
6. ( x) = ( )x , pentru orice x 2 V , ; 2 K;
7. ( + )x = x + x , pentru orice x 2 V si oricare ar
; 2 K;
8. (x + y) = x + y , pentru orice x; y 2 V si oricare ar
3
4 CAPITOLUL 1. SPATII VECTORIALE
2 K.
Axioma 1. de comutativitate a adun arii nu trebuie neap arat
inclus
a n denitia spatiului vectorial deoarece se poate deduce din
celelalte axiome.
Fie fx1 ; x2 ; : : : ; xk g un sistem de vectori ntr-un spatiu vectorial
V peste un corp K si scalarii 1 ; 2 ; :::; k din K. Vectorul
y= 1 x1 + 2 x2 + + k xk
se numeste combinatie liniar a a vectorilor x1 ; x2 ; : : : ; xk ; scalarii

1 ; 2 ; : : : ; k se numesc coecientii acestei combinatii liniare.
Sistemul fx1 ; x2 ; : : : ; xk g se numeste liniar dependent dac a
exist a scalarii 1 ; 2 ; :::; k nu toti nuli astfel nct
1 x1 + 2 x2 + + k xk =0 (1.1)
Daca egalitatea (1.1) este posibila doar n cazul cnd

1 = 2 = = k = 0, atunci sistemul fx1 ; x2 ; : : : ; xk g
se numeste liniar independent.
Un sistem de vectori S V se numeste liniar dependent dac a
exist a un subsistem nit al lui S care este liniar dependent. Dac a
orice subsistem nit al lui S este liniar independent atunci S se
numeste liniar independent.
Un sistem S V se numeste sistem de generatori pentru V dac a
orice vector din V se scrie ca o combinatie liniar a de vectorii unui
subsistem nit al lui S.
Proprietatea 1.1. Sistemul fx1 ; x2 ; : : : ; xk g este liniar depen-
dent dac a si numai dac a unul dintre vectorii lui este combinatie
liniar a a celorlalti.
Denitia 1.2 Un sistem de vectori dintr-un spatiu vectorial V
formeaz a o baz a a spatiului V dac
a este sistem liniar independent
si sistem de generatori pentru V .
Un sistem de vectori B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g constituie o baz a a
lui V dac a si numai dac a pentru orice x 2 V exist a o reprezentare
unic a, de forma
x= 1 e1 + 2 e2 + + n en j 2 K; j = 1; 2; : : : ; n (1.2)
5
Scalarii din dezvoltarea (1.2), 1 , 2 , ..., n , se numesc coordo-

natele vectorului x n raport cu baza B.
Teorema 1.1. Orice spatiu vectorial V nenul (V 6= f0g) are cel
putin o baz a.
Teorema 1.2. Oricare dou a baze ale unui spatiu vectorial V
au acelasi num ar de vectori.
Daca spatiul vectorial V are o baz a format a cu n vectori, atunci
se spune c a V are dimensiunea n. Spatiul V se numeste n-dimensional
si scriem dim V = n sau dimK V = n.
Daca V are o baz a format a cu o innitate de vectori atunci
se spune c a V este innit dimensional si scriem dim V = 1 sau
dimK V = 1.
Denitia 1.3. Orice submultime W V care veric a conditi-
ile
a) daca x 2 W , y 2 W atunci x + y 2 W ,
b) daca x 2 W si 2 K , atunci x 2 W
se numeste subspatiu vectorial (sau simplu subspatiu) al spati-
ului vectorial V .
Conditiile a) si b) sunt echivalente cu conditia:
c) daca x, y 2 W si , 2 K atunci x + y 2 W .
Proprietatea 1.2. Orice subspatiu vectorial al unui spatiu
vectorial peste K este un spatiu vectorial peste K si 0 dim W
dim V .
Proprietatea 1.3. Dac a este xat a o baz a ff1 ; f2 ; : : : ; fl g a
subspatiului W al spatiului vectorial V , atunci exist a vectorii fl+1 ,
..., fn n V astfel nct sistemul ff1 ; f2 ; : : : ; fn g s
a constituie o baz a
a lui V .
Denitie 1.4. Se spune c a spatiul vectorial V este suma direct a
a subspatiilor W1 ; W2 : : : ; Wm dac a:
a) pentru orice x 2 V exist a o descompunere de forma
x = x1 + + xm , unde x1 2 W1 ; : : : ; xm 2 Wm
(ceea ce reprezint a si denitia sumei de subspatii vectoriale);
b) aceast a descompunere este unic a: dac a x = x1 + + xm =
y1 + + ym si dac a xj , yj 2 Wj , j = 1; 2; :::; m , atunci x1 = y1 ,
x2 = y2 , : : : , xm = ym .
Proprietatea 1.4. Conditia b) din denitia 1.4. implic a faptul

c
a oricare ar dou a din subspatiile W1 ; : : : ; Wm ele au n comun
doar vectorul nul 0 .
Proprietatea 1.5. Dac a V este un spatiu vectorial nit dimen-
sional, atunci dimensiunea sumei a dou a subspatii W1 , W2 ale lui V
este egala cu suma dimensiunilor lor din care se scade dimensiunea
intersectiei, adic
a are loc formula lui Grassmann:
dim(W1 + W2 ) = dim W1 + dim W2 dim(W1 \ W2 )
Denitia 1.5. Acoperirea (sau nf asur

atoarea, sau anvelopa)
liniar
a a sistemului de vectori S V , notat
a L(S), este multimea
tuturor combinatiilor liniare nite de vectori ai lui S,
1 2 k
x1 + x2 + + xk (1.3)
x1 ; x2 ; :::; xk 2 S, 1 ; 2 ; :::; k 2 K, k 2 N .
Acoperirea liniar a a unui sistem de vectori S V este un sub-
spatiu vectorial al lui V , egal cu intersectia tuturor subspatiilor care
contin sistemul S.
Proprietatea 1.6. Dac a toti vectorii unui sistem S V
apartin acoperirii liniare a sistemului S 0 V , atunci acoperirea
liniara L (S) este continut a n acoperirea liniar a L (S 0 ) .
Proprietatea 1.7. Orice vector al sistemului S care depinde
liniar de ceilalti vectori ai acestui sistem poate eliminat f ar
a mod-
icarea acoperirii liniare L(S).
Denitia 1.6. Fie V un spatiu vectorial peste K de dimensiune
n si B o baz a a sa. Aplicatia bijectiv a : V ! K n care asociaz a
ec 1 2 n n
arui vector x 2 V , elementul (x ; x ; : : : ; x ) 2 K , format din
coordonatele sale n baza B, se numeste sistem de coordonate pe K n
denit de B.
n acest caz, K n se mai numeste si modelul aritmetic al spati-
ului vectorial V . K n se zice c a este spatiul vectorial aritmetic n-
dimensional.
7
Lema substitutiei. Fie B = fe1 ; : : : ; en g o baz

a a lui V spatiu
P
n
i e . Dac
vectorial peste K si a a = i a se consider a sistemul B 0
i=1
= fe1 ; : : : ; ei 1 ; a; ei+1 ; : : : ; en g, atunci avem:
a) B 0 este baz a a lui V dac a i 6= 0;
a si numai dac
b) B 0 ind baz a n V , ntre coordonatele (y k ) n raport cu B 0 si
k
coordonatele x n raport cu B (k = 1; 2; :::; n) , ale unui vector
oarecare x 2 V exist a relatiile:
xi k xi
yi = i
si y k = xk i
; k 6= i :
Teorema nlocuirii. Fie B = fe1 ; : : : ; en g o baz a a spatiului V

si sistemul de vectori liniar independenti
S = fy1 ; : : : ; yl g , yi 2 V (i = 1; : : : ; l) . Atunci:
a) l n ;
b)nlocuind l vectori din baza B prin vectorii sistemului S se
obtine o nou a baz a n V .
Fie B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g si B 0 = f1 ; f2 ; : : : ; fn dou
a baze ntr-
un spatiu vectorial n-dimensoinal V . Orice vector x 2 V poate
reprezentat sub forma
1 2 n 1 2 n
x= e1 + e2 + + en = f1 + f2 + + fn ; (1.4)
unde scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n sunt coordonatele vectorului x relativ la
baza B , iar scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n sunt coordonatele lui x relativ la
baza B 0 . Prezentam coordonatele vectorului x relativ la baza B 0
cunoscnd coordonatele lui x relativ la baza B. Presupunem c a este
(j)
dat
a matricea P = pi de trecere de la baza B la baza B 0 ,
1 i;j n
adic
a
n
X
fi = pj(i) ej ; (i = 1; 2; : : : ; n)
j=1
a cu ajutorul vectorilor bazei B 0

Atunci vectorii bazei B se exprim
prin formulele
n
X (k)
ej = qj fk ; (j = 1; 2; :::; n) (1.5)
k=1
(j)
unde Q = qk este matricea invers
a a matricii P .
1 k;j n
Teorema 1.3. Coordonatele unui vector x relativ la baza B 0
se exprima liniar cu ajutorul coordonatelor lui x relativ la baza
B; coecientii acestor expresii liniare formeaz
a o matrice, care este
0
matricea de trecere de la baza B la baza B (adic a inversa matricei
P ).
8 (1) (1) (1)
>
> 1= q1 1 + q2 2 + + qn n ;
>
< (2) (2) (2)
2 = q1 1 + q2 2+ + qn n ;
>
> :::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
: (n) (n) (n)
n = q1 1 + q2 2+ + qn n :
1.1 Probleme rezolvate

1. Fie K un corp comutativ. Ar atati c
a pe K se poate introduce
o structur
a de spatiu vectorial peste K.
Solutie:
Legea interna aditiva + a corpului comutativ K poate
considerat
a ca o adunarepe K, iar nmultirea cu scalari din
K este chiar legea interna multiplicativ a de pe K. Cum
(K; +) este grup abelian si propriet atile:
8) (x + y) = x + y ; 8 2 K; 8x; y 2 K
7) ( + )x = x + x ; 8 ; 2 K; 8x 2 K
6) ( x) = ( )x ; 8 ; 2 K; 8x 2 K
5) 1K x = x ; 8x 2 K
sunt evident vericate datorita structurii de corp comutativ a
lui K, rezult
a c
a (K; +; ) este spatiu vectorial peste K.
2. Fie I o multime nevid a si K un corp comutativ. Ar atati c

a
pe multimea tuturor functiilor denite pe I si cu valori n K ,
a K I , se poate introduce o structur
notat a de spatiu vectorial
peste K.
Solutie:
Denim legea de compozitie intern a
1.1. PROBLEME REZOLVATE 9
\+00 : K I K I ! K I , (f; g) 7! f + g , astfel:
(f + g)(x) = f (x) +K g(x) ; 8x 2 I :
Se verica c a + este asociativa, comutativ a si c

a functia
0 : I ! K , 0(x) = 0K ; 8x 2 I este element neutru pentru
legea +. n plus, pentru orice functie f : I ! K, functia
f : I ! K , denit a prin ( f )(x) = f (x); 8x 2 I (aici
f (x) este opusul lui f (x) n K), este opusul ei n raport cu
legea interna + de pe K I .
Legea de compozitie extern a pe K I , cu scalari din K,
00 I I
\ s : K K ! K , ( ; f ) 7! f , este denit a prin:
( f )(x) = K f (x) ; 8x 2 I :
Cele patru propriet ati 5) - 8) se veric a n ecare x 2 I si

astfel rezult a (K I ; +; s ) este un spatiu vectorial peste K.
a c
3. Vericati ca C este spatiu vectorial peste R si indicati dimen-

siunea si o baza pentru acest spatiu vectorial.
Solutie:
Legea intern a pe C este chiar adunarea din corpul numerelor
complexe, iar nmultirea cu scalari din R este nmultirea dintre
un num ar real si un numar complex. n acest mod, C devine
spatiu vectorial real, vectorul nul ind num arul complex 0.
Daca , 2 R astfel nct 1 + i = 0, atunci = = 0 .
Deci f1; ig este sistem liniar independent.
Pentru orice z 2 C , alegnd = Rez si = Imz , avem
z= 1+ i , ; 2 R . Astfel, f1; ig este sistem de gen-
eratori, si prin urmare baz a a spatiului vectorial real C . n
consecinta, dimR C = 2 .
4. Fie K un corp comutativ si n 2 N . Ar atati ca pe multimea

n
K =K K K (de n ori) se poate introduce o structur a
de spatiu vectorial peste K de dimensiune n.
Solutie:
Tinnd cont ca K n = (x1 ; : : : ; xn )jx1 ; : : : ; xn 2 K ,
denim legea intern a \+00 : K n K n ! K n

si legea extern a \ 00s : K K n ! K n prin
(x ; : : : ; x ) + (y 1 ; : : : ; y n ) = (x1 + y 1 ; : : : ; xn + y n ) ,
1 n
respectiv (x1 ; : : : ; xn ) = ( x1 ; : : : ; xn )
pentru orice 2 K si (x1 ; : : : ; xn ); (y 1 ; : : : ; y n ) 2 K n .
Din (x1 ; : : : ; xn ) + (y 1 ; : : : ; y n ) + (z 1 ; : : : ; z n ) =
(x1 ; : : : ; xn ) + (y 1 + z 1 ; : : : ; y n + z n ) =
(x1 + y 1 + z 1 ; : : : ; xn + y n + z n ) si
(x1 ; : : : ; xn ) + (y 1 ; : : : ; y n ) + (z 1 ; : : : ; z n ) =
(x1 + y 1 ; : : : ; xn + y n ) + (z 1 ; : : : ; z n ) =
(x1 +y 1 +z 1 ; : : : ; xn +y n +z n ) rezult a asociativitatea adun arii
de pe K . n
Comutativitatea se deduce din comutativitatea adun ariidin

K:
(x1 ; : : : ; xn )+(y 1 ; : : : ; y n ) = (x1 +y 1 ; : : : ; xn +y n ) = (y 1 ; : : : ; y n )+
(x1 ; : : : ; xn ) .
Elementul neutru relativ la + este n-uplul (0; : : : ; 0) , unde
0 este zeroul corpului K.
Pentru orice n-uplu (x1 ; : : : ; xn ), opusul s au este n-uplul
( x ; : : : ; x ) , unde x este opusul lui xi relativ la adunarea
1 n i
din K.
Prin urmare (K n ; +) este grup abelian.
Acum, vom verica propriet atile 5)-8):
8) (x1 ; : : : ; xn ) + (y 1 ; : : : ; y n ) =
(x1 + y 1 ; : : : ; xn + y n ) =
(x1 + y 1 ); : : : ; (xn + y n ) =
( x1 + y 1 ; : : : ; xn + y n ) =
( x1 ; : : : ; xn ) + ( y 1 ; : : : ; y n ) =
(x1 ; : : : ; xn ) + (y 1 ; : : : ; y n ) ,
7) ( + )(x1 ; : : : ; xn ) = ( + )x1 ; : : : ; ( + )xn =
= ( x1 + x1 ; : : : ; xn + xn ) = ( x1 ; : : : ; xn )+
( x1 ; : : : ; xn ) = (x1 ; : : : ; xn ) + (x1 ; : : : ; xn ) ,
6) (x1 ; : : : ; xn ) = ( x1 ; : : : ; xn ) =
( x ); : : : ; ( xn ) = ( x1 ; : : : ; xn ) =
1 (x1 ; : : : ; xn ) ,
1 n 1 n 1 n
5) 1(x ; : : : ; x ) = (1x ; : : : ; 1x ) = (x ; : : : ; x ), (1 ind uni-
tatea lui K),

pentru orice n-upluri (x1 ; : : : ; xn ) si (y 1 ; : : : ; y n ) si orice
; 2K.
Deci (K n ; +; s ) este spatiu vectorial peste K, numit spatiu
vectorial aritmetic, n care not am 0 = (0; : : : ; 0) , vectorul nul,
x = ( x1 ; : : : ; xn ) opusul vectorului x = (x1 ; : : : ; xn ) .
Sistemul de vectori
B = fe1 = (1; 0; : : : ; 0); e2 = (0; 1; : : : ; 0); :::; en = (0; 0; : : : ; 1)g
este o baza pentru K n , numit a baza canonica.
ntr-adevar,
n
X
1 n
din i ei =0)( ;:::; ) = (0; : : : ; 0)
i=1
si astfel 1 = = n = 0 . Prin urmare B este sistem liniar

independent.
Fie x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 K n . Alegnd i = xi , i = 1; n , avem
n
X n
X
i
ei = xi ei = x
i=1 i=1
si prin urmare B este sistem de generatori.

Deci B este baza si dimK K n = n .
5. Conform problemei 4, Rn este spatiu vectorial real n dimen-

sional si Cn este spatiu vectorial complex n dimensional, dar
Cn poate organizat si ca spatiu vectorial real de dimensiune
2n.
Solutie:
Adunarea pe Cn este denit a ca n problema 4, iar n-
multirea cu scalari reali \ s " : R Cn ! Cn ,
(z1 ; : : : ; zn ) = ( z1 ; : : : ; zn ) , veric
a 5)-8) n mod evident.
Deci (Cn ; +; s ) este un spatiu vectorial real.
Baza naturala este format a cu 2n vectori:
B = e1 = (1; 0; : : : ; 0); f1 = (i; 0; : : : ; 0); e2 = (0; 1; : : : ; 0);
f2 = (0; i; : : : ; 0); : : : ; en = (0; ; : : : ; 1); ; fn = (0; 0; : : : ; i) .

ntr-adevar,
n
X n
X
k k 1 1 n n
din ek + fk = 0 ) ( +i ;:::; +i )=0
k=1 k=1
si prin urmare k + i k = 0; 8k = 1; n, adic a toti scalarii reali

ai combinatiei liniare nule sunt egali cu zero. Mai r amne s a
ar at
am ca B este sistem de generatori.
Fie z = (z 1 ; : : : ; z n ) 2 Cn . Lund k = Rez k si
k
= Imz k scalari reali (k = 1; n), avem
n
X Xn
k k
ek + fk = (Rez1 + iImz1 ; : : : ; Rezn + iImzn ) = z :
k=1 k=1
a si dimR Cn = 2n .
Deci B este baz
6. Vericati c
a (Mm;n (K); +; s ) este un spatiu vectorial peste
corpul comutativ K si ar atati c
a dimensiunea sa este mn.
Solutie:
Structura de spatiu vectorial peste K a lui Mm;n (K) este
justicata de propriet atile adun arii si nmultirii cu scalari din
K a matricilor.
Altfel, daca privim Mm;n (K) ca multimea tuturor functiilor
denite pe f1; 2; : : : ; mg f1; 2; : : : ; ng cu valori n K, atunci
conform problemei 2, se obtine aceeasi structur a de spatiu
vectorial peste K.
O baz a naturala este format a cu matrici de tipul
0 1
0 0 0
B .. .. .. C
B . . . C
B C
Eij = B 0 B 1 0 C C ;
B .. .. .. C
@ . . . A
0 0 0
adic
a Eij este o matrice de tipul (m; n) care are toate ele-
mentele egale cu zeroul corpului K, cu exceptia elementului
de la intersectia liniei i cu coloana j, care este unitatea lui K.

Multimea B = Eij ji = 1; m; j = 1; n are mn elemente si
este baza pentru Mm;n (K) . ntr-adev ar, din orice combinatie
liniar
a nul
a,
Xm X n
ij
Eij = Om;n ;
i=1 j=1
avem ( ij )i;j = 0m;n , adic

a ij = 0K ; 8i = 1; m; j = 1; n si
prin urmare B este sistem liniar independent.
Pentru orice matrice A = (aij )i;j din Mm;n (K) putem alege
scalarii din K , ij = aij astfel ca
m X
X n m X
X n
ij
A= aij Eij = Eij :
i=1 j=1 i=1 j=1
Rezult
a c
a B este si sistem de generatori.
Deci dimK Mm;n (K) = mn .
7. Conform problemei 6 avem c a dimR Mm;n (R) = mn ,

dimC Mm;n (C) = mn, dar dimR Mm;n (C) = 2mn .
Solutie:
Pe Mm;n (C) se introduce o structur a de spatiu vectorial peste
R folosind adunarea matricilor si nmultirea matricilor cu scalari
reali. O baz a naturala lui Mm;n (C) , considerat ca spatiu vec-
torial real, este format a cu matrici de tipul:
0 1 0 1
0 0 0 0 0 0
B .. .. .. C B .. .. .. C
B . . . C B . . . C
B C B C
B
Ekl = B 0 1 C B
0 C ; Fkl = B 0 i 0 C C;
B .. .. .. C B .. .. .. C
@ . . . A @ . . . A
0 0 0 0 0 0
unde Ekl este o matrice de tipul (m; n) care are toate ele-
mentele egale cu zero, cu exceptia elementului de la intersectia
liniei k cu coloana l, care este 1, iar Fkl este o matrice de tipul
(m; n) care are toate elementele egale cu zero, cu exceptia el-

ementului de la intersectia liniei k cu coloana l, care este i.
Ca n problema anterioar a, se verica c
a
B = Ekl ; Fkl jk = 1; m; l = 1; n este baz a pentru Mm;n (C)
si atunci dimR Mm;n (C) = 2mn .
8. Fie K un corp comutativ. Ar atati c
a pe multimea polinoamelor
n nedeterminata X cu coecienti din K, K[X], se poate in-
troduce o structur a de spatiu vectorial peste K, de dimensiune
innit a.
Solutie:
Adunarea polinoamelor din K[X] detemin a o structur a de
grup abelian pe K[X] (polinomul nul ind element neutru),
iar nmultirea cu scalari din K veric a propriet atile 5)-8). Deci
(K[X]; +; s ) este spatiu vectorial peste K.
Sistemul innit de polinoame B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n ; : : :g este
liniar independent pentru c a orice subsistem nit,
S = fX j1 ; X j2 ; : : : ; X jk g B ( j1 ; j2 ; : : : ; jk 2 N ) este liniar
independent. ntr-adev ar, din j1 X j1 + j2 X j2 + + jk X jk =
rezulta c
a
j1 = j2 = = jk = 0 2 K .
(dou a polinoame coincid dac a si numai dac a au aceeasi coe-
cienti)
Deoarece n K[X] exist a un sistem innit de vectori liniar in-
dependenti, avem c a dimK K[X] = 1 .
9. Conform problemei 8, R[X] este spatiu vectorial real innit
dimensional si C[X] este spatiu vectorial complex innit di-
mensional. n plus, C[X] poate organizat si ca spatiu vec-
torial real de dimensiune innit a.
Solutie:
Restrictionnd nmultirea cu scalari la numere reale obtinem
c
a C[X] este spatiu vectorial real. O baz a natural
a a spatiului
vectorial real C[X], este sistemul innit:
B = f1; i; X; iX; X 2 ; iX 2 ; : : : ; X n ; iX n ; : : :g .
10. Fie K un corp comutativ. Ar
atati c
a pe multimea polinoamelor
n nedeterminata X, cu coecienti din K, de grad cel mult n,

Kn [X], se poate introduce o structur a de spatiu vectorial peste
K, de dimensiune n + 1 .
Solutie:
Evident, adunarea polinoamelor de grad cel mult n,
\ + " : Kn [X] Kn [X] ! Kn [X] si nmultirea cu scalari din
K,
\ s " : K Kn [X] ! Kn [X] sunt bine denite si veric a pro-
priet
atile din denitia spatiului vectorial.
O baz a natural a a lui Kn [X] este B = f1; X; X 2 ; : : : ; X n g .
Pn
j
ntr-adev ar, din jX = rezult
a j = 0 , 8j = 0; n
j=0
si 8f 2 Kn [X]; f = a0 + a1 X + a2 X 2 + + am X m
( m n ) 9 0 = a0 ; 1 = a1 ; : : : ; m = am ; m+1 = 0 ,
: : : ; n = 0 2 K astfel ca f = 0 + 1 X + 2 X 2 + + nX
n.
Deci dimK Kn [X] = n + 1 .

11. Conform problemei 10, dimR Rn [X] = n + 1 si
dimC Cn [X] = n + 1 , dar dimR Cn [X] = 2(n + 1) .
Solutie:
Baza natural a a spatiului vectorial real Cn [X] este
B = f1; i; X; iX; X 2 ; iX 2 ; : : : ; X n ; iX n g .
12. Dac a V este un spatiu vectorial de dimensiune n peste corpul
K si S V un sistem format din n vectori, atunci urm atoarele
armatii sunt echivalente:
a) S este liniar independent n V ;
b) S este sistem de generatori;
c) S este baz
a n V .
Solutie:
a) ) b) Fie sistemul de vectori fv 1 ; :::; v n g liniar indepen-
dent. Presupunem c a nu este sistem de generatori. Atunci
(9) v n+1 2 V astfel nct fv 1 ; :::; v n ; v n+1 g sunt liniar inde-
pendenti, ceea ce este o contradictie, deoarece dimensiunea
spatiului este n.
b) ) a) Fie fv 1 ; :::; v n g un sistem de generatori. Presupunem

c
a nu este liniar independent. Din acest sistem de genera-
tori putem extrage un subsistem maximal de vectori liniari
independenti fw1 ; :::; wk g; k < n. Deoarece fw1 ; :::; wk g este
maximal, (8) i = 1::n, v i 2 L(w1 ; :::; wk ). Dar cum fv 1 ; :::; v n g
este sistem de generatori, deci L (v 1 ; :::; v n ) = V , va rezulta ca
L(w1 ; :::; wk ) = V , deci fw1 ; :::; wk g este sistem de generatori.
Cum fw1 ; :::; wk g este si liniar independent, este o baz a. Dar
dimensiunea spatiului vectorial V este n si k < n. De aici
rezulta contradictia.
Daca a) ) b) si b) ) a), tinnd cont de propriet

atile bazei,
avem ca a) ) c), b) ) c) . De asemenea, c) ) a), c) ) b)
este evident.
13. Care din urmatoarele sisteme de vectori din spatiul vectorial

aritmetic R3 sunt liniar independente:
a) fa1 = (1; 2; 3); a2 = (2; 3; 1); a3 = (3; 1; 2)g
b) fb1 = (1; 3; 1); b2 = (0; 2; 1); b3 = ( 3; 1; 1)g
Solutie:
a) Formam cu ajutorul componentelor vectorilor dispuse pe

coloane urm
atoarea matrice:
0 1
1 2 3
A=@ 2 3 1 A
3 1 2
Exista o combinatie liniara nula (dar cu coecienti nu toti nuli)

a vectorilor a1 ; a2 ; a3 dac
a si numai dac a exist
a o combinatie
liniar
a de acelasi gen a coloanelor matricei A. n cazul de
mai sus aceasta este echivalent a cu anularea determinantului
matricei A. Avem det A = 24, deci sistemul fa1 ; a2 ; a3 g este
liniar independent.
b) Rationnd analog, obtinem matricea

0 1
2 0 1
B=@ 3 2 1 A
1 1 1
Avem det B = 0; deci sistemul de vectori fb1 ; b2 ; b3 g este liniar

dependent.
14. Fie fv 1 ; v 2 ; v 3 g R3 , v 1 = (1; ; 0), v 2 = ( ; 1; 1), v 3 =

(1; 0; ), 2 R.
a) S
a se ae 2 R astfel nct S = fv 1 ; v 2 ; v 3 g s
a formeze o
a n R3 .
baz
p
b) Pentru = 2 s a se extrag a S 0 a subspatiului
a din S o baz
vectorial L(v 1 ; v 2 ; v 3 ):
Solutie:
0 1
1 1
am matricea A = @
a) Form 1 0 A. Calculnd deter-
0 1
p p
minantul matricii A, obtinem det A = ( 2 ) ( 2 + ).
Sistemul format din p vectorii
p fv 1 ; v 2 ; v 3 geste liniar independent
pentru 2 Rnf 2; 0; 2g. Cump dimensiunea
p lui R3 este 3,
S este o baz a pentru 2 Rnf 2; 0; 2g
p
b) Pentru = 2, minorul determinat p de primele dou a linii
1 2
si dou
a coloane, = p este nenul si tinnd seama
2 1
ca det A = 0, este minor principal.
Vectorii v 1 ; v 2 , cu componentele c arora se formeaz a minorul
formeaz 0
a baza S cerut a.
15. S a se arate c
a sistemele de vectori S = f(1; 1; 0), (1; 1; 1)g
si respectiv S2 = f(9; 1; 5); (7; 1; 4)g din R3 , genereaz a
acelasi subspatiu vectorial.
Solutie:
S am u1 = (1; 1; 0), u2 = (1; 1; 1), v 1 = (9; 1; 5),

a not
v 2 = (7; 1; 4). Ar at
am mai nti c
a v 1 , v 2 2 L(u1 ; u2 ).
Daca c
aut
am ; 2 R astfel ca v 1 = u1 + u2 obtinem:
8
< 1+ 1=9
1+ ( 1) = 1
:
0+ ( 1) = 5
De aici rezult
a = 4, = 5, deci v 1 = 4u1 + 5u2 . Analog
v 2 = 3u1 + 4u2 . Atunci v 1 ; v 2 2 L(u1 ; u2 ) si deci vom avea
relatia:
L(v 1 ; v 2 ) L(u1 ; u2 )
Similar g
asim u1 = 4v 1 5v 2 , u2 = 3v 1 + 4v 2 , deci:
L(u1 ; u2 ) L(v 1 ; v 2 )
Folosind si relatia g
asit
a mai sus obtinem:
L(v 1 ; v 2 ) = L(u1 ; u2 ):
16. Sa se descompun a vectorul s, dupa vectorii u ,v ,w, care sunt

trei vectori liniar independenti n spatiul vectorial real V , dac
a
:
s = a + b + c si
8
< u = a + b 2c
v=a b .
:
w = 2b + 3c
Solutie:
s = u + v + w, cu , , 2R,
a+b+c= a+ b 2 c+ a b+2 b+3 c
8 8
< a=( + )a < + =1
b=( + 2 )b , +2 =1
: :
c=( 2 + 3 )c 2 +3 =1
0 1 0 1
1 1 0 1 1 0 1
A=@ 1 1 2 A;A = @ 1 1 2 1 A
2 0 3 2 0 3 1
rangA =rangA
detA = 3 4 3= 10 ;
1 1 0
1 1 2
1 0 3
= 10 ; = 25 ;
1 1 0
1 1 2
2 1 3 3
= 10 ; = 5
1 1 1
1 1 1
2 0 1 3
= 10 ; = 5
deci s = 25 u + 35 v + 35 w.
17. n spatiul vectorilor liberi V 3 se dau vectorii x1 = 2i + j + k,

x2 = 3i + 5j + 2k, x3 = 4i + 3j + k, unde fi; j; kg este o baz a
3
a lui V .
Se cere :
a) s
a se arate c
a fx1 ; x2 ; x3 g formeaz a n V 3 ;
a o baz
b) sa se descompun
a vectorul x = 20i + 20j + 8k n baza
fx1 ; x2 ; x3 g.
Solutie:
a)Trebuie aratat c
a fx1 ; x2 ; x3 g sunt liniar independenti si con-
stituie un sistem de generatori.
Cum V 3 are dimensiunea 3, este sucient s
a demonstr
am liniar
independenta vectorilor x1 ; x2 ; x3:
Fie ; ; 2 R: Din egalitatea
x1 + x2 + x3 = 0
rezult
a : 2 i + j + k + 3 i + 5 j + 2 k + 4 i + 3 j + k = 0.
Asadar (2 + 3 + 4 )i + ( + 5 + 3 )j + ( + 2 + )k = 0:
Dar fi; j; kg constituie baza n V 3 )
8
< 2 +3 +4 =0
(*) + 5 + 3 = 0 ) = = = 0 este solutia sis-
:
+2 + =0
temului, deci fx1 ; x2 ; x3 g sunt vectori liniar independenti.
Atunci tripletul fx1 ; x2 ; x3 g constituie o baz
a pentru spatiul
vectorial V 3 .
b) Descompunerea se realizeaza n mod analog cu cea de la
problema precedent
a, obtinndu-se:
x = x1 + 2x2 + 3x3 :
18. Se d a spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti reali de

grad mai mic sau egal cu 5.
S
a se determine dimensiunea acestui spatiu si s a se gaseasca
descompunerea polinomului
P (X) = 1 + 2X X 2 + 3X 3 + 5X 4 + X 5 n baza canonic a
2 3
P1 (X) = 1; P2 (X) = X; P3 (X) = X ; P4 (X) = X , P5 (X) =
X 4 , P6 (X) = X 5 .
Solutie:
Dimensiunea spatiului vectorial este egal
a cu num
arul vecto-
rilor bazei acelui spatiu vectorial.
Ar
atam ca polinoamele P1 (X); P2 (X); :::; P6 (X) (Pi (X) = X i 1 ,
i = 1; 6) constituie o baz a pentru spatiul vectorial al poli-
noamelor cu coecienti reali (complecsi) de grad mai mic sau
egal cu 5.
a) liniar independenta - e combinatia liniar
a:
6
X
i Pi (X) = 0; i 2 R; i = 1; 6
i=1
Folosind egalitatea a dou

a polinoame rezult
a:
= 0; (i = 1; 6), ( 2 3 4+
i 11 + 2X + 3X + 4X + 5X
5 = 0 1 + 0 X + 0 X 2 + 0X 3 + 0X 4 + 0X 5 ; de unde
6X
1 = 2 = 3 = 4 = 5 = 6 = 0).
b) sistem de generatori - prin nsasi modul de denire al poli-
noamelor cu coecienti reali sau complecsi, acestea sunt prezente
ca o combinatie liniar
a de polinoame Pi (X); i = 1; 6.
P6 P6
(P (X) = ai X i = ai Pi (X)).
i=0 i=0
Asadar f1; X; X ; X ; X 4 ; X 5 g
2 3 constituie o baza pentru spatiul
vectorial al polinoamelor cu coecienti reali de grad mai mic
sau egal cu 5. Dimensiunea spatiului vectorial este 6.
Reprezentarea particular
a a lui P (X) = 1 + 2X X 2 + 3X 3 +
5X 4 + X 5 este:
P (X) = P1 (X)+2P2 (X) P3 (X)+3P4 (X)+5P5 (X)+P6 (X):
19. Fie M3;4 (R) multimea matricilor cu trei linii si patru coloane,
cu elementele numere reale. Folosind faptul c a (M3;4 (R); +; )
este un spatiu vectorial real, sa se g
aseasc
a descompunerea lui
0 1
0 1 2 1
A=@ 1 5 0 2 A
2 3 4 7
0 1 0 1
1 0 0 0 0 1 0 0
n baza canonica E 1 = @ 0 0 0 0 A, E 2 = @ 0 0 0 0 A,
0 0 0 0 0 0 0 0
0 1 0 1
0 0 1 0 0 0 0 0
E3 = @ 0 0 0 0 A ,..., E12 = @ 0 0 0 0 A
0 0 0 0 0 0 0 1
Solutie:
Descompunerea este :
A = 0 E1 + ( 1) E2 + 2 E3 + 1 E4 + 1 E5 + 5 E6 + 0 E7 +
+( 2) E8 + ( 2) E9 + 3 E10 + 4 E11 + 7 E12
20. S
a se determine 2 R astfel ca vectorii :
a = e1 e2 + 4e3 ; b = 2e1 3e2 + e3 ; c = e1 + 2e2 + e3
a e liniar dependenti n spatiul vectorial aritmetic R3 , unde
s
fe1 ; e2 ; e3 g este baz a a lui R3 .
a canonic
Solutie:
Vectorii a si b sunt cunoscuti ( ei sunt reprezentati sub forma
unei combinatii liniare a vectorilor e1 ; e2 ; e3 ): Pentru ca vec-
torii a; b; c s
a e liniar dependenti trebuie ca vectorul c s a se
reprezinte ca o combinatie liniar a a vectorilor a si b, adic
a:
c= a+ b , ; 2 R , ceea ce este echivalent cu :
e1 + 2e2 + e3 = e1 e2 + 4 e3 + 2 e1 3 e2 + e3 , ceea
ce este echivalent cu :
8
< e1 = ( + 2 )e1
2e2 = ( 3 )e2 . Din primele ecuatii rezult
a c
a =7
:
e3 = (4 + )e3
si = 3, iar din a treia ecuatie = 4 + , adic a = 25.
21. Sa se stabileasca dependenta liniar a a vectorilor : v 1 = 3e1

2e2 + e3 ; v 2 = 9e1 + e2 + 9e3 ; v 3 = e1 + e2 e3 ; v 4 = 2e2 + e3
n R3 .
Solutie:
P
4
Ar
at
am c
a din combinatia liniar
a ivi = 0 , i 2 R, nu
i=1
rezult
a c
a i (i = 1; 4) sunt egali cu 0. Astfel:
P
4
ivi = 0 , (3 1 +9 2 3 )e1 +( 2 1+ 2+ 3 +2 4 )e2 +
i=1
( 1+9 2 3 + 4 )e3 = 0,
a n R3 , astfel :
dar fe1 ; e2 ; e3 g constituie baza canonic
8
< 3 1+9 2 3 =0
2 1+ 2+ 3+2 4 =0 ,
:
1+9 2 3+ 4 =0
acest sistem este compatibil simplu nedeterminat, deoarece:

3 9 1
2 1 1 = 20 6= 0
1 9 1
Asadar exist a alternativa solutiilor nenule si deci vectorii v 1 ,
v 2 , v 3 , v 4 sunt liniar dependenti.
22. Fiind dati vectorii a = 3e1 4e2 ; b = 2e1 e2 ; c = 5e1 6e2 n
spatiul vectorial aritmetic R2 , unde fe1 ; e2 g este baz
a canonic a
a lui R2 , s
a se descompun a c dupa directia vectorilor a si b.
Solutie:
Fie c = a + b , ; 2 R, ceea ce este echivalent cu :
5e1 6e2 = 3 e1 4 e2 + 2 e1 e2 ,
5=3 +2
,
6= 4
5=3 +2
, adic
a
12 = 8 2
7= 5 ) = 57 ; = 25 .
Deci c = 75 a + 52 b.
23. n spatiul vectorial aritmetic R3 se dau vectorii
v 1 = (3; 1; 0) ; v 2 = (6; 3; 2) ; v 3 = (1; 3; 5)
Se cere :
a) s
a se arate c
a v 1 ; v 2 ; v 3 formeaz a n spatiul R3 ;
a o baz
b) s
a se g
aseasc
a coordonatele vectorilor bazei canonice fe1 ; e2 ; e3 g
n noua baz a fv 1 ; v 2 ; v 3 g.
Solutie:
a) Liniar independenta - e combinatia liniar
a
1 v 1 + 2 v 2 + 3 v 3 = 0; adic
a:
(3 1 ; 1 ; 0) + (6 2 ; 3 2 ; 2 2) +( 3; 3 3; 5 3) = (0; 0; 0) ,
8
< 3 1+6 2+ 3 =0
1+3 2+3 3 =0
:
2 2+5 3 =0
3 6 1
1 3 3 = 1 6= 0;deci sistemul are drept solutie numai
0 2 5
solutia trivial
a ( 1 = 2 = 3 = 0).
Faptul ca v 1 ; v 2 ; v 3 constituie un sistem de generatori rezult a
direct din punctul 1 si din faptul c 3
a dim R = 3, adica fv 1 ; v 2 ; v 3 g
este o baza a acestui spatiu vectorial.
0 1 0 1
v1 a11 a12 a13
b) ( e1 e2 e3 ) = A @ v 2 A , unde A = @ a21 a22 a23 A.
v3 a31 a32 a33
8
< e1 = a11 v 1 + a12 v 2 + a13 v3
e2 = a21 v 1 + a22 v 2 + a23 v 3
:
e3 = a31 v 1 + a32 v 2 + a33 v 3
Prima ecuatie vectorial a este echivalent a cu
(1; 0; 0)8= a11 (3; 1; 0) + a12 (6; 3; 2) + a13 (1; 3; 5) ,
< 3a11 + 6a12 + a13 = 1
adica: a11 + 3a12 + 3a13 = 0 .
:
2a12 + 5a13 = 0
3 6 1
1 3 3 = 1 6= 0, solutiile sunt
0 2 5
a11 = 9; a12 = 5; a13 = 2.
Analog, n cazul celorlalte dou
a ecuatii vectoriale se obtine:
a21 = 28; a22 = 15; a23 = 6; a31 = 15 ,
a32 = 8; a33 = 3.
Asadar:
8
< e1 = 9v 1 + 5v 2 2v 3
e2 = 28v 1 15v 2 + 6v 3 .
:
e3 = 15v 1 + 8v 2 3v 3
24. a) Sa se arate ca multimea functiilor f : ( a; a) ! R care
satisfac conditia f (x) = f ( x); (8)x 2 ( a; a) este un sub-
spatiu vectorial al spatiului tuturor functiilor reale denite pe
( a; a):
b) Analog pentru multimea functiilor f : ( a; a) ! R care

satisfac conditia f (x) = f ( x).
Solutie:
a) Fie f1 ; f2 : ( a; a) ! R astfel nct :
f1 (x) = f1 ( x) si f2 (x) = f2 ( x) , (8)a 2 ( a; a):
Functia (f1 + f2 ) : ( a; a) ! R se bucura de proprietatea c
a
(f1 + f2 )(x) = (f1 + f2 )( x), deoarece :
(f1 + f2 )(x) = f1 (x) + f2 (x) = f1 ( x) + f2 ( x) =
(f1 + f2 )( x); (8)x 2 ( a; a)
Fie 2 R; functia f : ( a; a) ! R are proprietatea :
( f )(x) = ( f )( x) (8)x 2 ( a; a) pentru c
a ( f )(x) =
f (x) = f ( x) = ( f )( x); (8)x 2 ( a; a)
b) se demonstreaz
a n mod analog.
25. S
a se arate ca subspatiile vectoriale ale functiilor pare si re-
spectiv impare sunt suplimentare n spatiul tuturor functiilor
reale denite pe ( a; a):
Solutie:
Fie W1 subspatiul vectorial al functiilor reale impare si W2
subspatiul vectorial al functiilor reale pare.
Arat
am ca W1 \ W2 = f0g (Observatie: este vorba de functia
zero). Fie c
a W1 \ W2 = ff g, atunci f 2 W1 si f 2 W2 , deci
f (x) = f ( x); (f 2 W1 )
f : ( a; a) ! R si
f (x) = f ( x); (f 2 W2 )
) f ( x) = f ( x) ) 2f ( x) = 0 ) f = 0,
asadar W1 \ W2 = f0g .
n plus (8)f : ( a; a) ! R; f se poate reprezenta:
1 1
f (x) = [f (x) + f ( x)] + [f (x) f ( x)]
2 2
ceea ce implic
a:
W1 W2 = W
unde W este spatiul vectorial al tuturor functiilor reale denite

pe ( a; a):
Concluzie: W1 W2 = W , deci W1 si W2 sunt subspatii
vectoriale suplimentare.
26. Fie W1 si W2 dou a subspatii vectoriale ale spatiului V . S

a
se demonstreze c a nu ntotdeauna W1 [ W2 este un spatiu
vectorial al lui V:
Solutie:
Daca W1 6 W2 si W2 6 W2 , atunci exist a v 1 2 W1 , v 2 2 W2
astfel ca v 1 2
= W2 si v 2 2
= W1 . Prin urmare v 1 + v 2 2
= W1 si
v1 + v2 2= W2 , adic
a v1 + v2 2
= W1 [ W2 .
W1 [ W2 este subspatiu vectorial dac
a si numai dac
a W1 W2
sau W2 W2 .
Observatie: Avem
W1 + W2 = L(W1 [ W2 );
W1 + W2 = fv 1 + v 2 = v j v 1 2 W1 ; v 2 2 W2 g
27. S
a se arate ca submultimea
B = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 x2 + 5x3 = 4g a lui R3 , nu constituie
un subspatiu vectorial al lui R3 .
Solutie:
Vectorul 0 = (0; 0; 0) 2 R3 nu apartine submultimii B, deoarece
0 0 + 5 0 6= 4. Asadar 0 2 = B si deci B nu poate avea o
a de subspatiu vectorial al lui R3 .
structur
28. S
a se arate c
a multimile U = fu1 = (1; 5; 3); u2 = (2; 0; 6)g,
W = fw1 = ( 1; 7; 3); w2 = (4; 5; 12)g
a acelasi subspatiu vectorial al lui R3 .
genereaz
Solutie:
L(U ) = fk1 u1 + k2 u2 j k1 ; k2 2 Rg =
f(k1 + 2k2 ; 5k1 ; 3k1 + 6k2 ) j k1 ; k2 2 Rg:
Analog:
L(W ) = fh1 w1 + h2 w2 j h1 ; h2 2 Rg =
f( h1 + 4h2 ; 7h1 + 5h2 ; 3h1 + 12h2 ) j h1 ; h2 2 Rg:
Se arat
a c
a L(U ) = L(W ) ca n exercitiul 15.
29. Fie C 0 (R) spatiul vectorial real al functiilor reale si continue.

S
a se arate c
a urm atoarea submultime a lui C 0 (R) este liniar
independent a. Sa se stabileasc
a dimensiunea subspatiului gen-
erat de multimea feax ; x eax ; x2 eax g.
Solutie:
Deoarece eax 6= 0, combinatia liniar
a
1 eax + 2 x eax + 3 x2 eax = 0 ,
( 1 + 2 x + 3 x2 )eax = 0 , 1 + 2 x + 3 x2 = 0,
pentru orice x 2 R , 1 = 2 = 3 = 0 ,
deci dim L(feax ; x eax ; x2 eax g) = 3:
30. Fie subspatiile lui R2 , W si U generate de vectorii w1 = (1; 5),

w2 = ( 2; 10) si w3 = (3; 15), respectiv u1 = ( 1; 4),
u2 = ( 1; 2), u3 = (2; 0): S a se construiasc
a subspatiile U + W
si W \ U .
Solutie:
Subspatiul sum a U +W este acoperirea liniar
a a vectorilor w1 ,
w2 , w3 , u1 , u2 , u3 , adic
a v 2 W + U este de forma:
v = k1 w1 + k2 w2 + k3 w3 + k4 u1 + k5 u2 + k6 u3 .
Subspatiul W \ U contine acei vectori pentru care

(*) 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3
a valorile vectorilor w1 , w2 , w3 ,
nlocuind n ecuatia precedent
u1 , u2 , u3 se obtine:
1 2 2 +3 3 = 1 2 +2 3
.
5 1 10 2 + 15 3 = 4 1 + 2 2
ntruct rangul sistemului este 1, conform teoremei Rouch,

compatibilitatea sistemului este asigurata de anularea deter-
minantului caracteristic care este egal cu 1 + 7 2 10 3 (si
care este egal cu 0).
Obtinem 1 = 7 + 10 ; 2 = ; 3 = , unde ; 2 R.
nlocuind valorile lui 1, 2, 3 n ecuatia (*) se obtine c
a:
( 7 + 10 )u1 + u2 + u3 = (6 8 ; 30 40 ) 2 W \ U ;
; 2 R.
Observatie: Deoarece dim U = 2 si dim W = 1 rezult
aU =
R2 , W + U = R2 , W \ U = W .
31. Fie A = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 x2 + 5x3 = 0g o submultime a lui

R3 . S
a se precizeze dac a A este un subspatiu vectorial si s
ai
se determine dimensiunea.
Solutie:
Submultimea A se poate scrie
A = f(x2 5x3 ; x2 ; x3 ) j x2 ; x3 2 Rg .
Fie x, y 2 A, adica x = (x2 5x3 ; x2 ; x3 ),
y = (y2 5y3 ; y2 ; y3 ). Avem:
x + y = (x2 5x3 ; x2 ; x3 ) + (y2 5y3 ; y2 ; y3 ) =
((x2 + y2 ) 5(x3 + y3 ); x2 + y2 ; x3 + y3 )) 2 A.
Dac a 2 R, atunci x = (x2 5x3 ; x2 ; x3 ) = ( (x2
5x3 ); x2 ; x3 ) 2 A. Deci A este un subspatiu vectorial al
lui R3 . Se observ a c a x 2 A dac a si numai dac a exist
a ,
2 R astfel ca x = ( 5 ; ; ). Atunci A = L(a1 ; a2 ),
unde a1 = (1; 1; 0) si a2 = ( 5; 0; 1). Prin urmare dim A = 2.
32. S
a se demonstreze ca multimea n-uplurilor de forma (0; 2 ; 3 ; ::; n )
este un subspatiu vectorial al lui Kn .
Solutie:
(1) (1) (1) (2) (2) (2)
Fie dou
a n-upluri (0; 2 ; 3 ; ::; n ) si (0; 2 ; 3 ; ::; n ) si
e 2 K. Are loc:
(1) (1) (1) (2) (2) (2) (1) (2)

(0; 2 ; 3 ; ::; n ) + (0; 2 ; 3 ; ::; n ) = 0; 2 + 2 ;
(1) (2) (1) (2) (1) (1) (1)
3 + 3 ; ::; n + n 2 Kn si (0; 2 ; 3 ; ::; n )=
(1) (1) (1)
(0; 2 ; 3 ; ::; n ) 2 Kn .
Asadar multimea n-uplurilor de forma (0; 2 ; 3 ; ::; n ) este un
subspatiu vectorial al lui Kn :
33. Fie V5 spatiul vectorial real al polinoamelor n cos x care au

cel mult gradul 4. S
a se scrie transformarea de coordonate care
permite trecerea de la baza B = 1; cos x; cos2 x; cos3 x; cos4 x
0
la baza B = f1; cos x; cos 2x; cos 3x; cos 4xg si s
a se g
aseasca
inversa acestei transformari.
Solutie:
Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 se obtine din:
1 = 1 1 + 0 cos x + 0 cos2 x + 0 cos3 x + 0 cos4 x,
cos x = 0 1 + 1 cos x + 0 cos2 x + 0 cos3 x + 0 cos4 x,
cos 2x = 1 1 + 0 cos x + 2 cos2 x + 0 cos3 x + 0 cos4 x,
cos 3x = 0 1 3 cos x + 0 cos2 x + 4 cos3 x + 0 cos4 x,
cos 4x = 1 1 + 0 cos x 8 cos2 x + 0 cos3 x + 8 cos4 x.
Deci matricea de trecere este:
0 1
1 0 1 0 1
B 0 1 0 3 0 C
B C
A=B
B 0 0 2 0 8 C
C
@ 0 0 0 4 0 A
0 0 0 0 8
Fie a0 , a1 , a2 , a3 , a4 coordonatele unui vector din V5 n raport

cu baza B si b0 , b1 , b2 , b3 , b4 coordonatele aceluiasi vector n
raport cu baza B 0 . Atunci:
0 1 0 1
a0 b0
B a1 C B b1 C
B C B C
B a2 C=A B b2 C adic
a, explicit:
B C B C
@ a3 A @ b3 A
a4 b4
8
>
> a0 = b0 b2 + b4
>
>
< a1 = b1 3b3
a2 = 2b2 8b4
>
>
>
> a = 4b3
: 3
a4 = 8b4
De aici:
0 1 0 1 0 1
a0 1 0 1 0 1 b0
B a1 C B 0 1 0 3 0 C B b1 C
B C B C B C
B a2 C = B 0 0 2 0 8 C B b2 C
B C B C B C
@ a3 A @ 0 0 0 4 0 A @ b3 A
a4 0 0 0 0 8 b4
Atunci d = det(A) = 64.
0 1
A11 A21 A31 A41 A51
B A12 A22 A32 A42 A52 C
B C
A 1 = d1 B
B A13 A23 A33 A43 A53 C
C
@ A14 A24 A34 A44 A54 A
A15 A25 A35 A45 A55
Unde A11 = 64, A21 = 0, A31 = 32, A41 = 64, A51 = 8,
A12 = 0, A22 = 64, A32 = 0, A42 = 48, A52 = 0, A13 = 0,
A23 = 0, A33 = 32, A43 = 64, A53 = 0, A14 = 0, A24 = 0,
A34 = 0, A44 = 16, A54 = 0, A15 = 0, A25 = 0, A35 = 0,
A45 = 0, A55 = 8, si deci:
0 1 1
1 0 21 1 8
B 0 1 0 3 0 C
B 4 C
A 1=B B 0 0 1
2 1 0 C.
C
@ 0 0 0 1 0 A
4
0 0 0 0 18
Inversa acestei transform
ari este:
8
>
> b0 = a0 + 12 a2 + a3 1
8 a4
>
>
< b1 = a1 + 43 a3
b2 = 12 a2 + a3 .
>
>
>
> b = 1a
: 3 41 3
b4 = 8 a4
34. Sa se stabileasc a formulele de transformare ale coordonatelor

cnd se trece de la baza e0 = fe01 , e02 , e03 , e04 g la baza e00 =
fe001 , e002 , e003 , e004 g unde e01 = (1; 2; 1; 0), e02 = (1; 1; 1; 1),
e03 = ( 1; 2; 1; 1), e04 = ( 1; 1; 0; 1) si e001 = (2; 1; 0; 1), e002 =
(0; 1; 2; 2), e003 = ( 2; 1; 1; 2), e004 = (1; 3; 1; 2).
Solutie:
S
a notam cu e = fe1 , e2 , e3 , e4 g baza canonic a n R4 , adic a
e1 = (1; 0; 0; 0), e2 = (0; 1; 0; 0), e3 = (0; 0; 1; 0), e4 = (0; 0; 0; 1).
Notnd cu A matricea de schimbare a bazei e ! e0 , obtinem:
0 1
1 1 1 1
B 2 1 2 1 C
A=B @ 1 1
C.
1 0 A
0 1 1 1
Avem asadar (e01 ; e02 ; e03 ; e04 ) = (e1 ; e2 ; e3 ; e4 ) A. Dar, consid-
ernd x 2 R arbitrar, cu coordonatele (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) n baza
e, (x01 ; x02 ; x03 ; x04 ) n e0 si (x001 ; x002 ; x003 ; x004 ) n baza e00 , uti-
liznd o scriere matriceal a, vom avea:
0 1 1 0 01 1
x x
B x2 C B 02 C
x = (e1 ; e2 ; e3 ; e4 ) B C = (e0 ; e0 ; e0 ; e0 ) B x C.
@ x A
3 1 2 3 4 @ x03 A
x4 x04
Utiliznd relatia de mai sus, obtinem:
0 1 1 0 01 1
x x
B x2 C B x02 C
(e1 ; e2 ; e3 ; e4 ) B C
@ x3 A = (e1 ; e2 ; e3 ; e4 ) A @ x03 A.
B C
x4 x04
De aici obtinem cunoscuta relatie existent
a ntre coordonatele
unui vector la o schimbare de baz a:
0 1 0 1
x1 x01
B x2 C B x02 C
(*) B C
@ x3 A = A
B C
@ x03 A.
x4 x04
Notnd cu B matricea de schimbare a bazei e ! e00 , obtinem:
0 1
2 0 2 1
B 1 1 1 3 C
B=B @ 0
C.
2 1 1 A
1 2 2 2
Rationnd analog, obtinem:
0 1 1 0 1
x x001
B x2 C B x002 C
B C B C
@ x3 A = B @ x003 A :
x4 x004
Mai departe, amplicnd la stnga cu B 1, obtinem:

0 001 1 0 1 1
x x
B x002 C B 2 C
B C=B 1 B x C:
@ x003 A @ x3 A
x004 x4
Tinnd cont de (*), obtinem formulele de transformare a co-

ordonatelor atunci cnd se trece de la e0 la e00 scrise matriceal:
0 1 0 1
x001 x01
B x002 C B x02 C
B C 1
A B C
@ x003 A = B @ x03 A :
x004 x04
Avem asadar:
0 1 0 1
1 1 1 1 2 0 2 1
B 2 1 2 C
1 C B 1 1 1 3 C
A=B@ 1 1 ,B=B C.
1 0 A @ 0 2 1 1 A
0 1 1 1 1 2 2 2
Efectund calculele, obtinem:

0 001 1 0 1 0 1
x 1 0 0 1 x01
B x002 C B 1 1 0 1 C B x02 C
B C B C B C
@ x003 A = @ 0 1 1 1 A @ x03 A.
x004 0 0 1 0 x04
35. n spatiul aritmetic R4 se d

a multimea
x1 + x2 x3 + x4 = 0;
V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4
x1 + x2 x3 + x4 = 0:
a) Ar a V1 este un subspatiu vectorial al lui R4 ;
atati c
b) Determinati o baz a pentru V1 si dim V1 ;
c) Ar a sistemul B 0 = fa1 = (1; 0; 1; 0); a2 = (1; 1; 0; 0);
atati c
a pentru R4 si g
fa3 = (0; 1; 1; 0); a4 = (0; 0; 1; 1)g este o baz asiti
coordonatele vectorului x = (1; 1; 1; 1) relativ la noua baz a
0
B ;
d) G
asiti un supliment algebric V2 pentru subspatiul V1 .
Solutie:
a) Fie ; 2 R si x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) ,
y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ; y 4 ) 2 V1 , arbitrar xate. Atunci:
( x1 + y 1 ) + ( x2 + y 2 ) ( x3 + y 3 ) + ( x4 + y 4 ) =
(x1 + x2 x3 + x4 ) + (y 1 + y 2 y 3 + y 4 ) = 0 + 0 = 0 si
analog x + y = ( x1 + y 1 ; x2 + y 2 ; x3 + y 3 ; x4 + y 4 )
veric
a si a doua ecuatie din sistemul omogen. Prin urmare
x + y 2 V1 si astfel V1 este subspatiu vectorial al lui R4 .
b) Matricea sistemului este
1 1 1 1
A= si are rangul 2
1 1 1 1
si atunci dim V1 = 4 rangA = 2 . O baz a a lui V1 este format
a
cu dou a solutii particulare ale sistemului omogen, care s a e
liniar independente.
Notnd x3 = si x4 = obtinem,
x1 + x2 =
x1 + x2 =
si de aici solutia generala x = (0; ; ; ) , ; 2 R sau

x = (0; 1; 1; 0) + (0; 1; 0; 1) .
Dac a not am b1 = (0; 1; 1; 0) si b2 = (0; 1; 0; 1) rezult a V1 =
L(b1 ; b2 ) . 0Deoarece 1fb1 ; b2 g este sistem liniar independent
0 0
B 1 1 C
(vezi rang B C
@ 1 0 A = 2) rezult a c
a B1 = fb1 ; b2 g este baz
a
0 1
pentru V1 .
c) Rangul matricei A1 pe ale c arei coloane avem coordonatele
0
vectorilor din B , n raport cu baza canonic a B = fei ji = 1; 4g
a lui R4 , 0 1
1 1 0 0
B 0 1 1 0 C
A1 = B@ 1 0 1 1 A
C
0 0 0 1
este 4 . Prin urmare B 0 este sistem liniar independent n spatiul
4-dimensional R4 si astfel este baz a pentru R4 .
Coloana cu coordonatele lui x = (1; 1 1; 1) relativ la baza
B 0 se g ~ B 0 = A1 1 x
aseste din relatia x ~B , A1 ind matricea de
trecere de la baza B la baza B 0 . Inversa matricei A1 este
0 1
1=2 1=2 1=2 1=2
B 1=2 1=2 1=2 1=2 C
A1 1 = B
@ 1=2 1=2
C
1=2 1=2 A
0 0 0 1
~B0 = A1 1 (1; 1; 1; 1)t = ( 1; 2; 1; 1)t sau

si astfel x
x = a1 + 2a2 a3 + a4 .
d) Complet am baza lui V1 , B1 = fb1 ; b2 g , pn a la o baza a
4
lui R cu vectorii b3 = (1; 1; 1; 0); b4 = (0; 0; 0; 1) . ntr-adev
ar,
rangul matricei 0 1
0 0 1 0
B 1 1 1 0 C
B C
@ 1 0 1 0 A
0 1 0 1
este 4 si astfel fb1 ; b2 ; b3 ; b4 g este baz

a.
Consider am subspatiul vectorial generat de b3 si b4 , V2 =
L(b3 ; b4 ) . Atunci dim V1 + dim V2 = 2 + 2 = 4 = dim R4 .
Cum R4 = L(b1 ; b2 ; b3 ; b4 ) rezult a c
a pentru orice vector x
4
din R , exist i
a scalarii reali , (i = 1; 4) , astfel nct x =
1 b + 2 b + 3 b + 4 b si prin urmare orice vector x se
1 2 3 4
poate scrie x = x1 + x2 cu x1 = 1 b1 + 2 b2 2 V1 si x2 =
3 b + 4 b 2 V . Deci R4 = V +V . Din aceasta relatie si din
3 4 2 1 2
faptul c a dim V1 + dim V2 = dim R4 rezult a V1 V2 = R4 .
a c
Prin urmare V2 este un supliment algebric al lui V1 .
36. n spatiul aritmetic R4 se dau subspatiile vectoriale

8 8 9
< < 2x1 + x2 + 3x3 x4 = 0 =
V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 3x1 + 2x2 2x4 = 0
: : 1 2 3 ;
3x + x + 9x x4 = 0
6x1 9x2 x3 = 0
V2 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 )
x2 + x4 = 0
a) Ar a V1 V2 = R4 ;
atati c
b) Determinati proiectia vectorului x = (1; 1; 1; 0) pe sub-
spatiul V1 de-a lungul subspatiului V2 .
Solutie:
a) Matricea primului sistem liniar omogen,
0 1
2 1 3 1
A1 = @ 3 2 0 2 A
3 1 9 1
are rangul 2 si solutia sa este de forma x = (3 ; 9 + ; ; ) ,

( ; 2 R) sau x = a1 + a2 , unde a1 = (3; 9; 1; 0) si
a2 = (0; 1; 0; 1) sunt dou a solutii liniar independente. Deci
V1 = L(a1 ; a2 ) si dim V1 = 2 cu B1 = fa1 ; a2 g baza.
Matricea celui de-al doilea sistem liniar omogen,
6 9 1 0
A2 =
0 1 0 1
are rangul 2 si solutia sa este de forma x = ( 16 3

2; ; ; ),
1 1
( ; 2 R) sau x = 6 a3 + 2 a4 , unde a3 = (1; 0; 6; 0) si
a4 = ( 3; 2; 0; 2) sunt dou a solutii liniar independente. Deci
V2 = L(a3 ; a4 ) si dim V2 = 2 cu B2 = fa3 ; a4 g baz a.
Deoarece rangul matricei
0 1
3 0 1 3
B 9 1 0 2 C
B C
@ 1 0 6 0 A
0 1 0 2
este 4 rezult a B 0 = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 g este o baz

a c a a lui R4 .
Astfel, R4 = V1 + V2 . Se mai poate ar ata c
a V1 \ V2 = f0g .
ntr-adevar, daca x = 1 a1 + 2 a2 = 3 a3 + 4 a4 2 V1 \ V2 ,
atunci avem 1 a1 + 2 a2 3a
3
4 a = 0 si de aici obtinem
4
1 = 2 = 3 = 4 = 0 sau x = 0 .
Deci V1 V2 = R4 .
b) Conform punctului a), avem scrierea unic a: x = x1 + x2 cu
x1 2 V1 si x2 2 V2 .
Proiectia lui x = (1; 1; 1; 0) pe V1 de-a lungul lui V2 este
x1 = 1 a1 + 2 a2 . Pentru a g asi pe x1 , lu am x2 = 3 a3 + 4 a4
si determin i
am scalarii ; i = 1; 4 din relatia
(1; 1; 1; 0) = 1 (3; 9; 1; 0) + 2 (0; 1; 0; 1)+
+ 3 (1; 0; 6; 0) + 4 ( 3; 2; 0; 2)
sau (1; 1; 1; 0) = 3 1 + 3 3 4 ; 9 1 + 2 2 4 ;
1 + 6 3; 2 + 2 4
Rezolv am sistemul liniar

8
>
> 3 1+ 3 3 4 = 1
<
9 1+ 2 2 4 = 1
1+6 3 = 1
>
>
: 2+2 4 = 0
19 28 16 14
si obtinem 1 = 115 ; 2 = 115 ; 3 = 115 ; 4 = 115 ,
19 28 1
de unde x1 = 115 a1 + 115 a2 = 115 (57; 143; 19; 28) .
37. Fie circuitul din schem

a:
Datele problemei sunt: tensiunile Ei si rezistentele Ri si R

(i = 1; 2; 3). Se cere curentul prin rezistenta R.
Solutie:
Vom considera circuitele independente bi si dup
a legea a II-a
a lui Kircho rezult
a relatiile:
P
3
R1 I1 + R Ik = E1
k=1
P
3
R2 I2 + R Ik = E2
k=1
P
3
R3 I3 + R Ik = E3
k=1
P
3
Dac
a not
am x = Ik , g
asim modelul matematic al proble-
k=1
mei:
8
< Rx + R1 I1 = E1
Rx + R2 I2 = E2 .
:
Rx + R3 I3 = E3
Acesta este un sistem cramerian
8
< (R + R1 )I1 + RI2 + RI3 = E1
RI1 + (R + R2 )I2 + RI3 = E2
:
RI1 + RI2 + (R + R3 )I3 = E3
cu determinantul
= R(R1 R2 + R2 R3 + R3 R1 ) + R1 R2 R3 > 0 .
De aici se obtine
3
X E1 R 2 R 3 + E2 R 3 R 1 + E3 R 1 R 2
x= Ik = :
R(R1 R2 + R2 R3 + R3 R1 ) + R1 R2 R3
k=1
1.2 Probleme propuse spre rezolvare

p p p
1. Fie multimea V = fa+b 2+c 3+d 5ja; b; c; d 2 Qg. Ar atati
c
a pe V se poate introduce o structur a de spatiu vectorial
peste corpul numerelor rationale Q, n raport cu adunarea
numerelor reale si n raport cu nmultirea cu numere rationale
a numerelor reale. Ct este dimQ V ? Dar dimQ R ?
2. Fie V = (0; 1). Dac

a denim legea de compozitie intern
a
def
pe V , x y = xy si legea de compozitie extern
a pe V , cu
def
scalari din R (sau Q), x = x , atunci ar
atati c
a (V; ; )
este un spatiu vectorial peste R (sau Q). Ct este dimQ V ?
Dar dimR V ?
3. In spatiul vectorial real aritmetic R3 se dau vectorii a =

( 4; 9; 7), b = (1; ; 5), c = (2; 1; ).
a) Pentru ce perechi de numere reale ( ; ) sistemul fa; b; cg
formeaz a a lui R3 ?
a o baz
b) Pentru ce perechi de numere reale ( ; ) subspatiul generat
de a; b; c are dimensiunea 2?
4. Fie V un spatiu vectorial peste corpul comutativ K si u, v, w

trei vectori liniari independenti. Studiati liniar independenta
vectorilor u + v, v + w, w + u n cazul n care corpul K este
a) R; b) C; c) f0; 1g.
1.2. PROBLEME PROPUSE SPRE REZOLVARE 39
5. Fie Ms;n (R) = fA 2 Mn (R)jA = At g multimea matricilor

simetrice de ordinul n si Mas;n (R) = fA 2 Mn (R)jA = At g
multimea matricilor antisimetrice de ordinul n.
a) Ar
atati c
a Ms;n (R), Mas;n (R) sunt subspatii vectoriale ale
lui Mn (R).
n(n+1) n(n 1)
b) Ar
atati c
a dim Ms;n (R) = 2 , Mas;n (R) = 2 .
c) Este adev
arat c
a Ms;n (R) Mas;n (R) = Mn (R)?
2 3
d) Determinati proiectia matricei A = 2 M2 (R)
2 4
pe Ms;2 (R) de-a lungul lui Mas;2 (R).
6. Fie V un spatiu vectorial real de dimensiune n 3 si B =

fu1 ; u2 ; :::; un g o baz
a pentru V . Se consider
a vectorii
v 1 = u1 ; v 2 = u2 ; v k = uk + k u1 + k u2 ; pentruk = 3; :::; n;
unde coecientii reali k, k (k = 3; :::; n) sunt xati arbitrar,

n prealabil.
Ar a sistemul de vectori B 0 = fv 1 ; v 2 ; :::; v n g formeaz
atati c ao
baz
a pentru V .
Scrieti matricea de trecere de la baza B la baza B 0 .
a b
7. Fie a, b, a0 , b0 numere reale astfel nct rangul matricii
a0 b0
este 2. Dac a se consider a subspatiile vectoriale ale lui R2 ,
V1 = f(x1 ; x2 )jax1 + bx2 = 0g si V2 = f(x1 ; x2 )ja0 x1 + b0 x2 =
0g sa se arate c a V1 V2 = R2 . Ce se poate spune de-
spre submultimile lui R2 , W1 = f(x1 ; x2 )jax1 + bx2 = 1g,
W2 = f(x1 ; x2 )ja0 x1 + b0 x2 = 1g?
8. Fie sistemul omogen de ecuatii liniare

8 1
< x + x2 x3 = 0
x1 x + x3 + 2x4 = 0 :
2 (*)
: 1
x + x4 = 0
Daca V este multimea solutiilor (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) pentru sistemul

(*), atunci:
a) Ar a V este un subspatiu vectorial al lui R4 .
atati c
b) Determinati o baz
a a lui V si dim V .
c) G
asiti un supliment algebric W pentru V .
d) Determinati proiectia vectorului x = (1; 2; 2; 3) pe V de-a
lungul lui W; g
asit la c).
9. Ce conditii trebuie sa satisfaca numerele reale a, b, c pentru

ca vectorii x = (1; a; a2 ), y = (1; b; b2 ), z = (1; c; c2 ) s
a formeze
o baz
a pentru R ?3
Daca a = 1, b = 0, c = 1 s a se scrie vectorul u = (1; 7; 2) ca

o combinatie liniar
a de vectorii x; y; z.
8 0 1 9
< x y =
10. Fie M = A = @ z 0 A jx; y; z 2 R . S a se arate ca
: ;
0 x+y
M este un subspatiu vectorial al lui M3;2 (R). G asiti o baz
a
pentru
0 M si dim
1 M , precum si coordonatele matricei
1 8
U = @ 3 0 A relativ la baza g asit
a.
0 9
11. Fie n 2 N si Rn [X] spatiul vectorial real (n + 1)-dimensional

al polinoamelor de grad cel mult n cu coecienti reali, n nede-
terminata X.
a) Ar a B = f1; (1 + X); (2 + X)2 ; :::; (n + X)n g este o
atati c
baz
a pentru Rn [X].
b) Pentru n = 3, determinati matricea de trecere de la baza
a Bc = f1; X; X 2 ; :::; X n g la baza B.
canonic
c) Pentru n = 3, determinati coordonatele polinomului
Q = X 3 + 1 relativ la baza B.
Capitolul 2
Aplicatii liniare
Denitia 2.1. Fie V , W dou a spatii vectoriale peste corpul co-

mutativ K. Spunem c a functia f : V ! W este un morsm de
spatii vectoriale (sau operator liniar sau aplicatie liniar a) dac
a sunt
ndeplinite urm atoarele conditii:
a) f (x + y) = f (x) + f (y), pentru orice x, y din V ;
b) f ( x) = f (x), pentru orice x 2 V , 2 K.
Conditiile a), b) sunt echivalente cu conditia:
c) f ( x + y) = f (x) + f (y), pentru orice x, y 2 V , ,
2 K.
Dac a morsmul f aplic a spatiul V pe ntreg spatiul W (adic a
este aplicatie surjectiv a), atunci f este epimorsm. Dac a morsmul
f este aplicatie injectiv a (x 6= y implic a f (x) 6= f (y)), atunci el
se numeste monomorsm. Dac a morsmul f stabileste o corespon-
denta biunivoc a ntre spatiile V si W , adic
a este simultan monomor-
sm si epimorsm, atunci f se numeste izomorsm, iar spatiile V
si W se numesc izomorfe (sau mai exact K-izomorfe). Un morsm
f : V ! V se numeste endomorsm al spatiului vectorial V , iar un
izomorsm f : V ! V se numeste automorsm al spatiului vectorial
V.
Dac a f : V ! W este un morsm de spatii vectoriale, atunci:
f ( 1 x1 + + k xk ) = 1 f (x1 ) + + k f (xk ), pentru orice
x1 ; x2 ; ; xk 2 V si pentru orice 1 ; 2 ; : : : ; k 2 K , k 2 N .
41
42 CAPITOLUL 2. APLICATII LINIARE
Fie n dimensiunea spatiului V si m dimensiunea spatiului W .

Fixam o baz
a fe1 ; e2 ; : : : ; en g a lui V si o baz
a f f1 ; f2 ; : : : ; fm g a
lui W . Atunci operatorului liniar f i se asociaz a o m n-matrice
j
A = ai , i = 1; 2; :::; m; j = 1; 2; :::; n , unde
m
X
f (ei ) = aji fj ; i = 1; 2; : : : ; n:
j=1
Aceasta matrice, pe ale c

arei coloane avem coordonatele, relativ
la baza xat a n W , ale imaginilor prin f ale vectorilor bazei din
V , se numeste matricea aplicatiei liniare f relativ la cele dou
a baze
xate.
Imaginea operatorului liniar f este subspatiul lui W , Im f =
ff (x)jx 2 V g. Nucleul lui f este subspatiul lui V , Ker f = fx 2
V jf (x) = 0g. Daca dim V < 1, atunci
dim Im f + dim Ker f = dim V:
Denitie 2.2. Fie V un spatiu vectorial peste K. Endomor-

smul f : V ! V se numeste:
1) proiectie dac a f f = f;
2) involutie sau structur a produs dac a f f = 1V , unde 1V este
morsmul identitate;
3) structur a complexa dac
a f f = 1V ;
4) endomorsm nilpotent de indice p dac a f p = V , unde p =
p
2; 3; : : : , f = f f f (de p ori), iar V este morsmul nul. Un
endomorsm nilpotent de indice 2 si de rang maxim posibil se mai
numeste structur a tangent
a.
Operatorul invers.
Un endomorsm f al spatiului V se numeste invers la stnga al
unui endomorsm g al lui V dac a f g = 1V . n acest caz, operatorul
g se numeste invers la dreapta pentru operatorul f .
Denitia 2.3. Un subspatiu V 0 al lui V l vom numi invariant
relativ la operatorul f (sau f -invariant) dac a din faptul ca x 2 V 0,
rezult a fx 2 V .0
43
Un vector x 6= 0 se numeste vector propriu al endomorsmului

f : V ! V daca exist
a 2 K,
f (x) = x :
Scalarul care gureaz a n aceast
a egalitate se numeste valoare
proprie pentru f , corespunz atoare vectorului propriu x.
Subspatiul V = fx 2 V jf (x) = xg, care este invariant relativ
la f , se numeste subspatiul propriu corespunz ator valorii proprii .
Propozitia 2.1. Orice vectori proprii x1 ; x2 ; : : : ; xm ai unui
endomorsm f care corespund la valori proprii distincte dou a cte
doua 1 ; 2 ; :::; m sunt liniar independenti.
Denitia 2.4. Un endomorsm f al spatiului vectorial n-
dimensional V se numeste diagonalizabil dac a exist
a o baza a lui V
relativ la care matricea lui f este diagonal a, adic
a de forma:
0 .. 1
0 . 0
B 1 . C
B .. C
B 0 2 0 C
B . C.
B .. C
@ A
..
0 0 . n
Practic, pentru diagonalizarea unui endomorsm f : V ! V
procedam n felul urm ator:
1) Fix am o baz a B = fe1 ; e2 ; :::; en g n V si determin am ma-
i
tricea A = aj a lui f relativ la aceast a baz a;
2) Aam valorile proprii care sunt r adacinile din K ale ecuatiei
caracteristice Pf ( ) = 0, unde Pf ( ) = det(A In ).
3) Pentru ecare dintre valorile proprii distincte 1 ; 2 ; :::; p
(p n) cu ordinele de multiplicitate m1 ; m2 ; :::; mp , se rezolv a sis-
temul omogen (A 1
j V ) e
x B = e
0, j = 1; 2; :::; p. Un sistem funda-
mental de solutii pentru un asemenea sistem omogen reprezint a o
baza pentru subspatiul propriu asociat valorii proprii j ( j = 1; 2; :::; p).
4) Dac a m1 + m2 + + mp = n si pentru ecare j = 1; 2; :::; p,
mj = dim V j , atunci f este diagonalizabil.
5) Matricea lui f , n raport cu baza format a prin reunirea
bazelor subspatiilor proprii V 1 , ..., V p , are pe diagonala principal a
elementele 1 ; :::; 1 ; :::; p ; :::; p ,adic
a valorile proprii.
Denitia 2.5. Spunem c a endomorsmul f : V ! V este adus

la forma Jordan dac
a exist
a o baz
a n V fat
a de care matricea
0 1
J1 0 ::: 0
B 0 J2 ::: 0 C
J =B@ ::: ::: ::: ::: A
C
0 0 ::: Js
s
a reprezinte pe f , unde J1 ; J2 ; :::; Js sunt celule Jordan atasate vec-
torilor proprii i ; i = 1; 2; :::; s ale endomorsmului f .
Teorema Jordan. Fie V un spatiu vectorial n -dimensional
peste cmpul K (R sau C ). Dac a endomorsmul f : V ! V are
valori proprii (n K) si dac a suma multiplicit atilor acestor valori
proprii este n, atunci exist a o baz a n V fat
a de care matricea lui f
are forma Jordan.
Pentru a g asi baza Jordan este necesar s a se urm areasc
a prob-
lemele urm atoare:
1) Fixarea unei baze n V si explicitarea matricei A atasat a
endomorsmului f : V ! V .
2) Determinarea valorilor proprii distincte j , j = 1; 2; :::; n, re-
spectiv multiple de ordinul mj , j = 1; 2; :::; p prin rezolvarea ecuatiei
Pp
caracteristice; pentru continuare este sucient ca mj = n .
j=1
3) G asirea vectorilor proprii liniar independenti corespunz
atori
ec
arei valori proprii.
4) Calcularea num arului de celule Jordan
dim V j
= dim V rang (A j 1V ) =n rj :
5) Rezolvarea sistemului
(A j 1V )
mj
eB = e
x 0;
pentru ecare j = 1; 2; :::; p . Pentru j xat, solutiile nenule genereaz

a
subspatiul V j .
n cazul matricilor de ordin relativ mic, putem ocoli unele din
etapele precedente tinnd seama de observatia c a la o celul
a Jordan
corespunde un singur vector propriu. Pentru g asirea vectorilor din

baz
a corespunz atori celulei de ordinul p, atasat a valorii proprii j ,
se determin a solutia generala pentru f (ej ) = j ej , apoi se impun
conditii de compatibilitate si se determina solutii pentru
f (e2 ) = e1 + j e2 ; : : : ; f (ep ) = ep 1 + j ep :
Dac a notam prin C matricea care are pe coloane coordonatele

vectorilor din baza Jordan, atunci
1
J =C AC:

a functiile T : R3 ! R3 denite prin:
1. Se consider
a) T (x) = (x1 ; x2 ; x3 ) cu x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ;
b) T (x) = (x3 ; x1 ; x2 + h) cu h 2 R; h 6= 0;
c) T (x) = (x1 + 2x2 3x3 ; 3x1 x2 + 3x3 ; 2x1 + 3x2 + 2x3 ):
S
a se precizeze dac
a sunt sau nu transform
ari liniare.
Solutie:
Functia A : V ! W (V; W spatii vectoriale peste cmpul
K) este o transformare liniar
a (operator liniar) dac
a si numai
dac
a:
A( x + y) = A(x) + A(y); (8) ; 2 K si (8)x; y 2 V:
a) Fie y = (y1 ; y2 ; y3 ) 2 R3 si ; 2 R. Are loc:
x + y = (x1 ; x2 ; x3 ) + (y1 ; y2 ; y3 ) =
( x1 + y2 ; x2 + y2 ; x3 + y3 )
T ( x + y) = T ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ) =
( x1 + y1 ; x2 + y2 ; ( x3 + y3 )2 ) 6= ( x1 ; x2 ; x23 )+
( y1 ; y2 ; y32 ) = T (x) + T (y) ) T nu este operator liniar.
am x si y 2 R3 ca n cazul a).
b) Consider
T ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ) =
( x3 + y3 ; x1 + y1 ; x2 + y2 + h) 6=
6= ( x3 ; x1 ; (x2 +h))+( y3 ; y1 ; (y3 +h)) = T (x)+ T (y)
deci T nu este operator liniar.
c) T ( x + y) = T ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 ) =
(( x1 + y1 ) + 2( x2 + y2 ) 3( x3 + y3 ); 3( x1 + y1 )
( x2 + y2 ) + 3( x3 + y3 ); 2( x1 + y1 ) + 3( x2 + y2 )
+2( x3 + y3 )) = ( x1 + 2 x2 3 x3 ; 3 x1 x2 + 3 x3 ;
2 x1 + 3 x2 + 2 x3 ) + ( y1 + 2 y2 3 y3 ; 3 y1 y2 +
3 y3 ; 2 y1 + 3 y2 + 2 y3 ) = T (x) + T (y) ) T este o trans-
formare liniara.
2. S
a se determine rangul si defectul transform arii liniare
A : R3 ! R3 , denit a prin A(x) = (x1 + x2 + x3 ; x1 +
x2 + x3 ; x1 ; x2 ; x3 ) , unde x = (x1 ; x2 ; x3 ) , explicitnd cte o
baza n Ker A si n Im A:
Observatie:
Ker A = x 2 R3 j A(x) = 0
1.
Im A = y 2 R3 j A(x) = y; x 2 R3
dim (Ker A) = defectul operatorului A
2.
dim Im A = rangul operatorului A
Solutie:
Din egalitatea A(x) = 0 se obtine : x1 + x2 + x3 = 0; x1 +
x2 + x3 = 0, x1 + x2 + x3 = 0 , un sistem care se reduce la
ecuatia x1 + x2 + x3 = 0, ceea ce arat
a c
a sistemul este dublu
nedeterminat si are solutia ( x2 x3 ; x2 ; x3 ), x2 , x3 2 R.
Asadar, orice vector x 2 Ker A are forma:
x = ( x2 x3 ; x2 ; x3 ) = x2 ( 1; 1; 0) + x3 ( 1; 0; 1) , unde vec-
torii e1 = ( 1; 1; 0) si e2 = ( 1; 0; 1) sunt liniar indepen-
denti, deci fe1 ; e2 g este o baz
a a lui KerA si n concluzie
dim(KerA) = 2 = defectul lui A.
Avnd n vedere denitia subspatiului Im A si denitia lui A,

concluzion am ca orice vector din Im A are toate coordonatele
egale, deci oricare doi vectori din acest subspatiu sunt liniar
dependenti, mai mult, orice vector din Im A se poate exprima
n functie de vectorul f = (1; 1; 1), de unde rezult
a c
a o baza
n Im A este format a din acest vector f si atunci dim(Im
A) = 1 =rangul lui A .
3. Sa se cerceteze care din functiile de mai jos sunt operatori

liniari si n acest caz s
a se determine defectul si rangul lor.
a) A(x) = (x1 + x2 ; 0; x2 + x3 ; 0; x1 + x3 ) ,
x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ; (A : R3 ! R5 )
b) A(x) = (x2 ; x1 ; x2 + x3 ) , x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 ;
c) A(x) = (x1 + x3 ; 0; x1 + x2 ) , x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
Solutie:
a) Trebuie demonstrat c
a A este un operator liniar.
Fie y = (y1 ; y2 ; y3 ) si ; 2 R:
x + y = ( x1 + y1 ; x2 + y2 ; x3 + y3 )
A( x + y) = ( x1 + y1 + x2 + y2 ; 0; x2 + y2 + x3 +
y3 ; 0; x1 + y1 + x3 + y3 ) = ( (x1 + x2 ); 0; (x2 + x3 );
0; (x1 + x3 )) + ( (y1 + y2 ); 0; (y2 + y3 ); 0; (y1 + y3 )) =
A(x) + A(y), adic a ceea ce trebuia demonstrat.
A(x) = 0 , (x1 + x2 ; 0; x2 + x3 ; 0; x1 + x3 ) = (0; 0; 0; 0) ,
ceea ce este echivalent cu x1 +x2 = 0 , x2 +x3 = 0 , x1 +x3 = 0 ,
sistem care are doar solutia trivial a. Rezult a ker A = f0g si
deci dim ker A = 0 = defect A .
Se observa ca
A(x) = x1 (1; 0; 0; 0; 1) + x2 (1; 0; 1; 0; 0) + x3 (0; 0; 1; 0; 1) .
Notam f1 = (1; 0; 0; 0; 1) , f2 = (1; 0; 1; 0; 0) , f3 = (0; 0; 1; 0; 1) .
Vectorii ff1 ; f2 ; f3 g sunt liniari independenti n R5 si deci
Im A are dimensiunea 3 (rangul lui A).
n mod analog se rezolv
a exemplele de la b) si c).
0
n 0 0 0o
4. n R3 se d
a x = (2; 0; 1) si sistemul de vectori B = e1 ; e2 ; e3 ,
0 0 0
unde e1 = (2; 1; 0); e2 = (0; 1; 3); e3 = (0; 0; 2) .
0
a) S
a se arate c
a B este o baz
a negativ orientat
a fat
a de baza
natural
a B:
0
b) Dac a n baza B se d
a vectorul y = (2; 0; 1) (care este
diferit de x din baza B), s
a se determine coordonatele vec-
0
torului z = x + 2y n B si B :
c) Fie operatorul A : R3 ! R4 , dat n bazele naturale ale
celor dou
a spatii prin:
A(x) = (x1 + 2x2 ; x2 + x3 ; 2x1 x2 ; 3x1 + x3 ):
c1 ) S
a se determine matricea
n 0 operatorului o A n perechea de
0 0 0 0 0 0 0
baze B si G , unde G = g 1 ; g 2 ; g 3 ; g 4 , cu g 1 = (1; 1; 0; 1),
0 0 0
g 2 = (2; 0; 1; 0), g 3 = ( 3; 1; 0; 0), g 4 = (2; 0; 0; 0).
c2 ) S
a se verice invarianta rangului operatorului A.
0 0
c3 ) S
a se determine A(z) n bazele (B; G) si (B ; G ) f
acndu-se
proba.
a se determine (s A)(y), unde s : R4 ! R3 ; este dat
c4 ) S
prin matricea
0 1
1 1 0 1
As = @ 2 0 1 3 A
0 1 2 0
n bazele naturale (B; G):
c5 ) S a operatorul (s A)(y) : R3 ! R3 este
a se cerceteze dac
automorsm.
Solutie:
0
a) Matricea de trecere de la B la B este A:
0 1
2 0 0
Atunci t A = @ 1 1 0 A, det(t A) = 4 deci rangul sis-
0 3 2
0 0
temului B este 3 si dup
a teorema bazei rezult
a c
a B este o
0
nou a n R3 . B este negativ orientat
a baz a fat
a de B, deoarece
determinantul matricii de trecere este negativ (= 4):
0
b) Folosind matricea de trecere de la B la B obtinem
yB =t A yB 0 si respectiv xB 0 = (t A) 1 xB .
Se obtine y B = (4; 2; 2) si respectiv xB 0 = (1; 1; 2)
Astfel z B = xB + 2y B si z B 0 = xB 0 + 2y B 0 :
Deci z B = (2; 0; 1) + 2(4; 2; 2); z B = (6; 4; 5); iar z B 0 =
(1; 1; 2) + 2(2; 0; 1); z B 0 = (3; 1; 4):
c1 ) Are loc urm
atoarea diagram
a (comutativ
a):
tA
R3 (B) ! B0
C# # A0
!
R4 (B) D G0
0 1
1 2 3 2
B 1 0 1 0 C
unde D = B
@ 0
C , iar C se obtine astfel
1 0 0 A
1 0 0 0
A(e1 ) = (1; 0; 2; 3), A(e2 ) = (2; 1; 1; 0), A(e3 ) = (0; 1; 0; 1) ,
0 1
1 2 0
B 0 1 1 C
C=B @ 2
C.
1 0 A
3 0 1
0 tA 0
Asadar A =D C,A =D C (t A) 1;
0 1
1=2 0 0
1
unde t A = @ 1=2 1 0 A
3=4 3=2 1=2
0 1
6 3 2
B 5 1 0 C
Se obtine A0 = B
@ 7
C
5 4 A
5=2 8 5
0
c2 ) Se observ
a c
a rangA = rangA = 3.
c3 ) A(z) = c z B ; A(z) = ( 2; 9; 16; 23) 2 R4 .

0
A(z) = A z B 0 ; A(z) = ( 23; 16; 32; 39=2) 2 R4 .
Proba se face aplicnd formula:
t (A(z) ) =D t (A(z)G0 )
G
c4 ) Din faptul c
a diagrama
R3
C# & As A
R4 ! R3
este comutativ
a, rezult
a c
a matricea operatorului (s A) este
(As A) care este o matrice patratic
a.
c5 ) rang(As A) = 3 )operatorul (s A) este automorsm
(dimensiunea nucleului acestui operator este nul
a ).
5. Fie endomorsmul A : C([a; b]) ! C([a; b]) ,
denit prin
Z b
(Af )(x) = g(x) = f (t) cos(x t)dt;
a
unde x 2 [a; b]. S

a se determine Ker A:
Solutie:
Pornim de la relatia (A(f ))(x) = 0; adic
a:
Z b
g(x) = f (t) cos(x t)dt = 0; (8)x 2 [a; b] .
a
Folosind formula : cos(x t) = cos x cos t + sin x sin t; se

obtine
Rb Rb
g(x) = ( a f (t): cos tdt) cos x+( a f (t) sin tdt) sin x = 0 , (8)x 2
[a; b] ceea ce este echivalent cu
Zb Zb
f (t) cos tdt = 0 si f (t) sin tdt = 0; ( )
a a
deci Ker A = ff 2 R(a; b)jf ndeplinesc ( )g .
6. 1) S
a se demonstreze c a A : R3 ! R3 , denit
a aplicatia liniar a
3
prin A(x) = (x1 + x2 2x3 ; x2 ; x1 x3 ), x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R ,
este bijectiv
a.
2) Ar
atati c
a aplicatia liniar
a f : V ! V (V spatiu vectorial
peste K) cu proprietatea c a A2 A + J = 0 este inversabil a
(J ind morsmul identic).
Solutie:
1) Cum A : R3 ! R3 , este sucient s
a ar
at
am c
a A este
injectiv, adic
a Ker A = f0g.
Din A(x) = (x1 + x2 2x3 ; x2 ; x1 x3 ) = 0 = (0; 0; 0) =
= (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 adic
a:
8
< x1 + x2 2x3 = 0
x2 = 0 , x1 = x2 = x3 = 0 , x = 0 , adic a
:
x1 x3 = 0
Ker A = f0g si deci A este injectiv. Deci, n concluzie A este
bijectiv.
Pentru a determina transformarea invers
a pornim de la egali-
tatea:
A(x) = y , (x1 + x2 2x3 ; x2 ; x1 x3 ) = (y1 ; y2 ; y3 ) ,
8 8
< x1 + x2 2x3 = y1 < x1 = y2 y1 + 2y3
x2 = y2 , x2 = y2 ;
: :
x1 x3 = y3 x3 = y2 y1 + y3
ceea ce este echivalent cu faptul c
a:
1
A (y) = (y2 y1 + 2y3 ; y2 ; y2 y1 + y3 ):
2) Ar
at
am c
a A este injectiv.
a A(x1 ) = A(x2 ) ) A2 (x1 ) =
Fie x1 ; x2 2 V si presupunem c
2
A (x2 )
Deci A2 (x1 ) A(x1 )+x1 = A2 (x2 ) A(x2 )+x2 = 0 ) x1 = x2

(asadar A este injectiv).
Ar
at
am c
a este surjectiv.
Not
am cu x = y A(y) ) A(x) = A(y) A2 (y)
Din conditia A2 A + J = 0; avem J = A A2 , astfel nct
y = A(y) A2 (y):
Cele doua egalit a y = A(x), adic
ati implic a A(V ) = V , ceea
ce nseamna c
a A este surjectiv.
n concluzie, deci, A este o bijectie.
7. Fie A1 ; A2 : R4 ! R4 dou a endomorsme denite prin

A1 (x) = (x4 ; x2 ; x3 ; x1 ) , respectiv
A2 (x) = (x1 + x2 + x3 + x4 ; 0; 0; 0) , x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 .
Sa se determine matricea sumei A1 + A2 n raport cu baza
determinat a de vectorii : f 1 = (1; 1; 2; 3), f 2 = (2; 1; 1; 0),
f 3 = (3; 2; 0; 0), f 4 = (4; 0; 0; 0).
Solutie:
(A1 + A2 )(x) = (x1 + x2 + x3 + 2x4 ; x2 ; x3 ; x1 ).
n baza canonic a e1 = (1; 0; 0; 0); e2 = (0; 1; 0; 0); e3 =
(0; 0; 1; 0), e4 = (0; 0; 0; 1) a lui R4 , avem:
(A1 + A2 )(e1 ) = (1; 0; 0; 1) ,
(A1 + A2 )(e2 ) = (1; 1; 0; 0) ,
(A1 + A2 )(e3 ) = (1; 0; 1; 0) ,
(A1 + A2 )(e4 ) = (2; 0; 0; 0) .
Matricea lui A1 + A2 n aceast
a baz
a este
0 1
1 1 1 2
B 0 1 0 0 C
A=B @ 0 0
C.
1 0 A
1 0 0 0
Matricea de trecere de la baza canonic
a la baza
f i ; (i = 1; 2; 3; 4) este:
0 1
2 31 4
B 1 1 2 0 C
C=B
@ 2
C.
1 0 0 A
3 0 0 0
Are loc urm
atoarea diagram
a
C
B B0
A# e
#A
B C B0
unde B = fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g ; B 0 = f1 ; f2 ; f3 ; f4 :
Diagrama trebuie s
a e comutativ
a, deci
e = AC;
CA
adic
a
e=C
A 1
AC :
Deci :
0 1
1=3 2=3 1 4=3
B 8=3 C
Ae = B 4=3 1=3 2 C, A e este matricea
@ 1 1 1=2 2 A
1=2 7=4 11=8 7=2
endomorsmului A1 + A2 n baza fi , (i = 1; 2; 3; 4) .
La acelasi rezultat se ajunge dac
a scriem matricele A1 si A2
0
ale lui A1 si A2 n baza B .
8. Fie A : K n ! K n un endomorsm (K ind un corp comuta-
tiv) cu proprietatea :
A2 = A + J
S
a se arate c
a A este automorsm.
Solutie:
Relatia A2 = A + J este echivalent
a cu A(A J) = J si
(A J)A = J. Asadar endomorsmul A admite invers, A 1 =
A J si deci A este un automorsm.
9. Fie A : V ! V un endomorsm al spatiului vectorial V . S

a
se arate c
a endomorsmul
A1 = 2A J
este o involutie dac

a si numai dac
a A este proiectie.
Solutie:
Dac
a A este proiectie, atunci
A2 = A :
a A21 = 4A2 4A + J , adic

Rezult a A21 = J , ceea ce nseamn
a
c
a A1 este o involutie.
Reciproc, relatia A21 = J implic
a:
A2 = 1=4A21 + 1=2A1 + 1=4J = 1=2(A1 + J) = A
si deci A este o proiectie.

Am folosit faptul c
a A = 1=2(A1 + J) .
10. 1) S
a se arate c
a endomorsmul
D : Rn [X] ! Rn [X]
0 0
denit prin D(p) = p , unde p este derivata polinomului p,
este un endomorsm nilpotent de indice n + 1, unde
Rn = fp=grad p ng .
2) S
a se arate c
a endomorsmul
A : R3 ! R3
denit prin matricea

0 1
1 1 1
A=@ 3 3 3 A
2 2 2
este un endomorsm de indice 2.

Solutie:
1) Daca p este un polinom cu coecienti reali n variabila X,
de grad cel mult n, atunci derivata de ordin (n + 1) a acestui
polinom este identic nul
a.
Asadar
Dn+1 =
unde este transformarea zero.
2) Folosind corespondenta biunivoc a dintre multimea endo-
morsmelor pe R3 si multimea matricilor p atratice de ordinul
3, ar
at
am ca exist
a un num ar n(n 2 N ) astfel nct matricea
corespunzatoare endomorsmului ridicat a la puterea n s a e
egal
a cu matricea nul a.
Se observ
a ca
0 10 1
1 1 1 1 1 1
A2 = A A = @ 3 3 3 A@ 3 3 3 A =
2 2 2 2 2 2
0 1
0 0 0
@ 0 0 0 A.
0 0 0
Asadar n = 2 si deci endomorsmul este nilpotent de indice 2.
11. Fie V un spatiu vectorial real si f 2 End(V ) . Fie V1 ; V2 dou

a
subspatii vectoriale invariante fat
a de f astfel nct V1 V2 =
V . Daca p1 este proiectia lui V pe V1 de-a lungul lui V2 si p2
este proiectia lui V pe V2 de-a lungul lui V1 s a se arate c
a:
a) p1 f = f p1 , p2 f = f p2 ;
b) p1 p1 = p1 , p2 p2 = p2 ;
c) p1 p2 = 0 , p2 p1 = 0 .
Solutie:
a) Fie x 2 V , arbitar xat. Atunci exist a si sunt unici vectorii
x1 2 V1 si x2 2 V2 astfel nct x = x1 + x2 . Prin urmare
(p1 f )(x) = p1 (f (x1 + x2 )) = p1 (f (x1 ))+p1 (f (x2 )) = f (x1 )+
0 = f (p1 (x)), pentru c a proiectorul p1 : V ! V1 , p(x) = x1 ,
este liniar si f (x1 ) 2 V1 ; f (x2 ) 2 V2 . Deci p1 f = f p1 .
Analog se veric a c
a p2 f = f p2 .
b) Evident p1 (p1 (x)) = p1 (x1 ) = x1 = p1 (x) ; 8x 2 V . Analog
pentru p2 .
c) (p1 p2 )(x) = p1 (p2 (x)) = p1 (x2 ) = 0 si la fel p2 p1 = 0 .
12. Fie V spatiu vectorial peste K si f 2 End(V ). S

a se arate c
a
Lf = fg 2 End(V ) j f g = 0g este un subspatiu vectorial n
End(V ).
Solutie:
Fie g1 , g2 2 Lf . S
a ar
at a g1 + g2 2 Lf . Fie x 2 V . Avem
am c
f (g1 + g2 )(x) = f (g1 (x) + g2 (x)) = f g1 (x) +
f g2 (x). Cum g1 ; g2 2 Lf ) f g1 (x) = 0; f g2 (x) = 0 )
f (g1 + g2 )(x) = 0. Dar x e arbitrar, deci f (g1 + g2 ) = 0 )
g1 + g2 2 Lf .
Fie 2 R si g 2 Lf : Ar at
am ca g 2 Lf . Fie x 2 V . Avem
f ( g)(x) = f ( g(x)) = f g(x) = 0 = 0. Cum x e arbitrar,
avem f ( g) = 0 ) g 2 Lf :
Cele doua rezultate de mai sus sunt suciente pentru a trage
concluzia c
a Lf este subspatiu vectorial al lui End(V ) .
13. Un operator liniar

0 are n raport
1 a a lui R3
cu baza canonic
1 3 4
matricea: A = @ 2 1 3 A.
4 7 11
S
a se determine cte o baz
a si dimenisiunile subspatiilor vec-
toriale Im f , Ker f .
Solutie:
Dac
a matricea operatorului n baza canonic
a este
0 1
1 3 4
A=@ 2 1 3 A;
4 7 11
atunci avem : f (e1 ) = (1; 1; 4); f (e2 ) = (3; 1; 7); f (e3 ) =

(4; 3; 11). Evident Im f = L(f (e1 ), f (e2 ), f (e3 )). Pentru a
1 3
extrage o baz
a a lui Im f , observ
am c
a minorul =
2 1
format de primele dou a linii si primele dou
a coloane are val-
oarea -5, deci e nenul . Deoarece det A = 0, rezult a ca e
un minor caracteristic al matricei A . Vectorii f (e1 ); f (e2 ) ale
c
aror componente formeaz a minorul principal, vor alc atui o
baz
a a lui Im f:
Pentru a investiga Ker f , s a observ
am c a x = (x1 ; x2 ; x3 )
apartine lui Ker f dac
a si numai daca x , x2 , x3 veric
1 a sis-
temul :
0 10 1 1 0 1
1 3 4 x 0
@ 2 1 3 A @ x2 A = @ 0 A ,
4 7 11 x3 0
8 1 2 3
< x + 3x + 4x = 0
, 2x1 + x2 + 3x3 = 0 .
:
4x1 + 7x2 + 11x3 = 0
1 3
Deoarece = = 5 6= 0; ecuatiile (I) si (II) din sis-
2 1
tem pot alese ca ecuatii principale iar x1 ; x2 ca necunoscute
principale.
Avem :
x1 + 3x2 = 4x3
.
2x1 + x2 = 3x3
De aici putem determina primele dou
a necunoscute n functie
de x3 .
4x3 3
3x3 1 3
x1 = = 5x5 = x3
1 3
2 1
1 4x3
2 3x3 5x3
x2 = = 5 = x3
1 3
2 1
Notnd x3 = , avem x1 = , x2 = , deci forma

a a unui vector x din Ker f este ( ;
general ; ),
2 R:
Pentru a aa o baz a n Ker f , deci un sistem fundamental de

solutii, alegem = 1 si obtinem a = ( 1; 1; 1) .
n concluzie fag este baza c autat
a. Din cele de mai sus se
observ a c
a dim Im f = 2, dimKer f = 1:
14. Fie f 2 End(R4 ) cu propriet atile:

f (e1 + e2 ) = (1; 1; 1; 1) ; f (e1 e2 ) = ( 1; 1; 1; 1);
f (e3 + e4 ) = ( 1; 1; 1; 1); f (e3 e4 ) = (1; 1; 1; 1) ,
unde fe1 , e2 , e3 , e4 g sunt componentele bazei canonice a lui
R4 . Sa se scrie matricea lui f n baza canonic
a si s
a se g
aseasc
a
cte o baz a si dimensiunile subspatiilor Ker f si Im f .
Solutie:
Adunnd relatiile f (e1 + e2 ) = (1; 1; 1; 1) ;f (e1 e2 ) =

( 1; 1; 1; 1), obtinem 2f (e2 ) = (0; 0; 0; 0) ) f (e2 ) = (0; 0; 0; 0);
aznd din prima relatie pe cea de a doua, obtinem 2f (e2 ) =
sc
(2; 2; 2; 2) = f (e2 ) = (1; 1; 1; 1). Procednd analog ,
avem f (e3 ) = (0; 0; 0; 0), f (e4 ) = ( 1; 1; 1; 1):
Formam matricea asociat

a operatorului liniar f n baza canon-
ic
a:
0 1
0 1 0 1
B 0 1 0 1 C
A=B @ 0
C
1 0 1 A
0 1 0 1
1 1
Fie = minorul determinat de primele dou a linii
1 1
si de coloanele 2 si 4, = 2 6= 0. Se observ a ca este minor
principal. Atunci ff (e2 ); f (e4 )g formeaz
a o baz
a pentru Im f .
Pentru a determina Ker f , observ a x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 )
am c
1 2 3 4
2 Ker f , (x ; x ; x ; x ) satisface sistemul :
0 10 1 1 0
1
0 1 0 1 x 0
B 0 1 0 1 C B x2 C B 0 C
B CB C=B C,
@ 0 1 0 1 A @ x3 A @ 0 A
0 1 0 1 x4 0
8 2
>
> x x4 = 0
< 2
x + x4 = 0
, ) x2 = x4 = 0 .
>
> x2 x4 = 0
:
x2 + x4 = 0
Atunci, notnd x1 = ; x3 = ; forma general a a unui vector
x 2 Kerf va ( ; 0; ; 0). Alegnd = 1; = 0 si apoi
= 0; = 1, obtinem vectorii a1 = (1; 0; 0; 0); a2 = (0; 0; 1; 0)
ce formeaza mpreun
a un sistem fundamental de solutii, deci
o baza n Ker f .
15. Fie f 2 End(R2 ) astfel nct n baza canonic

a are matricea
2 5
A= . Sa se arate ca f nu posed
a valori proprii.
5 6
Solutie:
Polinomul caracteristic
2 5
P = = 2 8 + 12 + 25 = 2 8 + 37.
5 6
Dar = 64 4 37 = 84 < 0 ) P nu are r ad
acini reale,
deci nu are valori proprii reale.
16. Fie f : R3 ! R3 morsm de spatii vectoriale. S

a presupunem
c
a matricea asociat
a acestui morsm n baza canonic a a lui
3
R are forma :
0 1
3 10 0
A=@ 2 6 0 A
0 0 3
a) S
a se g
aseasc
a valorile proprii ale lui f si subspatiile proprii
corespunzatoare.
b) S
a se arate ca morsmul f este diagonalizabil. Sa se deter-
mine o baza fat
a de care matricea lui f are form
a diagonal
a si
apoi s
a se scrie aceasta baz
a.
c) S
a se g
aseasc a de calcul pentru An , n 2 N .
a o formul
Solutie:
a) Calculnd polinomul caracteristic dup
a regula obisnuit
a
3 10 0
vom obtine: P = 2 6 0 =
0 0 3
= [( 2 )(6 ) (( 2) 10)] (3 )=
2
=( 3 + 2)(3 ) = (1 )(2 )(3 ).
Deci r
ad
acinile lui P sunt 1 = 1, 1 = 2, 1 = 3.
Caz I. = 1; considernd x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 V3 si punnd
conditia ca f (x) = 1 x, obtinem:
0 10 1 1 0 1
4 10 0 x 0
@ 2 5 0 A @ x2 A = @ 0 A )
0 0 2 x3 0
8
< 4x1 + 10x2 + 0x3 = 0
) 2x1 + 5x2 + 0x3 = 0 .
:
0x1 + 0x2 + 2x3 = 0
Alegem x1 ; x3 necunoscute principale, x2 necunoscut a secun-
dara. Atunci din ecuatiile (I) si (III) ale sistemului anterior
pe care le vom considera principale, avem x1 = 25 x2 , x3 = 0.
Notnd x2 = , obtinem subspatiul invariant asociat valorii
proprii = 1, V1 = f( 25 ; ; 0) j 2 Rg. Alegnd = 2,
obtinem x2 = 2, x1 = 5. Obtinem astfel vectorul v 1 = (5; 2; 0).
Caz II. Pentru = 2, rationnd analog ca mai sus vom aveam
x =0(x1 ; x2 ; x3 ) 2 1
V20 1 0 1
5 10 0 x1 0
, @ 2 4 0 A @ x2 A = @ 0 A )
0 0 1 x3 0
8
< 5x1 + 10x2 + 0x3 = 0
) 2x1 + 4x2 + 0x3 = 0 .
:
0x1 + 0x2 + 1x3 = 0

dar a. Atunci din ecuatiile principale (I) si (III), avem x1 =
2x , x3 = 0 . Notnd x2 = , obtinem subspatiul invari-
2
ant asociat valorii proprii = 2, V2 = f(2 ; ; 0) j 2 Rg.

Alegnd = 1, obtinem x1 = 2, x2 = 1. Obtinem vectorul
v 2 = (2; 1; 0).
Caz III. 1 2 3
0 Pentru = 3, 1ca0 mai
1
sus, vom
1 1 x = (x ; x ; x ) 2
0 avea
6 10 0 x 0
V2 , @ 2 3 0 A @ x2 A = @ 0 A
0 0 0 x3 0
8 1 2 3
< 6x + 10x + 0x = 0
) 2x1 + 3x2 + 0x3 = 0 .
:
0x1 + 0x2 + 0x3 = 0
dara. Atunci din ecuatiile principale (I) si (II), avem x1 = 0,
x2 = 0. Notnd x3 = , obtinem subspatiul invariant asociat
valorii proprii = 3, V3 = f(0; 0; ) j 2 Rg. Alegnd = 1,
obtinem vectorul v 3 = (0; 0; 1) .
b) n baza B 0 format a de vectorii proprii fv 1 ; v 2 ; v 3 g , deoarece
f (v 1 ) = 1v 1 , f (v 2 ) = 2v 2 , f (v 3 ) = 3v 3 , matricea A0 asociat a
morsmului f are forma :
0 1
1 0 0
A0 = @ 0 2 0 A
0 0 3
Observatie: Se ajunge la acelasi rezultat dac

a not
am cu
0 1
5 2 0
B=@ 2 1 0 A
0 0 1
matricea de trecere de la baza B = fe1 ; e2 ; e3 g la baza

B 0 = fv 1 ; v 2 ; v 3 g si aplic
am formula :
A0 = B 1
AB
c) Vom rezolva problema prin inductie dup

a n. Pentru n = 1,
avem
0 10 10 1
5 2 0 1 0 0 1 2 0
0
A = BA B = 1 @ 2 1 0 A @ 0 2 0 A @ 2 5 0 A
0 0 1 0 0 3 0 0 1
S
a presupunem c
a:
0 1
1n 1 0 0
0
An 1
= B(A )n 1
B 1
=B@ 0 2n 1 0 AB 1
:
0 0 3n 1
Atunci
0 0 0
An = An 1 A = B(A )n 1B 1 BA B 1 = B(A )n B 1 =
0 10 n 10 1
5 2 0 1 0 0 1 2 0
@ 2 1 0 A @ 0 2n 0 A@ 2 5 0 A.
0 0 1 0 0 3n 0 0 1
0
De aici obtinem An = B B(A )n B 1 , (8) n 2 N .
17. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, si f 2 End(V ) astfel

nct f 2 = f . S
a se arate c
a valorile proprii ale morsmului f
sunt 0 si 1.
Solutie:
Avem deci f 2 = f: Fie valoare proprie si x 2 V asa nct
f (x) = x: Atunci f 2 (x) = f:f (x) = f ( x) = 2 x . Dar:
2 2
f 2 (x) = f (x) = x ) x= x)( )x = 0.
2
Cum x este vector propriu, x 6= 0, deci =0) =0
sau 1.
18. Fie V un spatiu vectorial real si f 2 End(V ) , f =1V , f = 1V

astfel nct f f = 1V .
a) Determinati valorile proprii pentru endomorsmul f ;
b) Aratati c
a Ker (f 1V ) Ker (f + 1V ) = V .
Solutie:
a) Fie o valoare proprie a lui f . Atunci, exist a un vector

nenul x 2 V astfel nct f (x) = x . Cum (f f )(x) = x si
(f f )(x) = f ( x) = f (x) = 2 x rezult a ca 2 = 1 (x6=0),
adic a 2 f 1; 1g .
Din faptul c a f =1V rezult a c
a exist a x 2 V n f0g astfel ca
f (x) x=0 . Deoarece f (f (x) x) = f (f (x)) f (x) = x
f (x) = 1 (f (x) x) , obtinem c a 1 este valoare proprie a
lui f , f (x) x ind un vector propriu asociat.
Analog, din f = 1V rezult a c
a exist a y 2 V n f0g astfel ca
f (x)+ x=0 si atunci f (f (y)+ y) = f (f (y))+f (y) = y +f (y) =
1 (f (x) + x).
Deci numerele reale 1 si 1 sunt singurele valori proprii pentru
f.
b) Fie x 2 V , arbitrar xat. S a veric am c a 12 [x + f (x)] 2
Ker (f 1V ) si 12 [x f (x)] 2 Ker (f + 1V ) .
ntr-adev ar, f 21 [x + f (x)] = 12 f [x + f (x)] =
1
= 2 [f (x) + f (f (x))] = 12 [x + f (x)] si atunci
(f 1V ) 12 (x + f (x)) = 0 .
Analog, f 21 [x f (x)] = 12 [f (x) f (f (x))] = 21 [x f (x)]
si atunci (f + 1V ) 12 (x f (x)) = 0 .
Atunci, cum 21 [x+f (x)]+ 12 [x f (x)] = x , rezult a ca Ker (f
1V ) + Ker (f + 1V ) = V
Suma celor dou a subspatii este sum a directa pentru c a daca
luam un vector v din intersectia lor rezult a ca
f (v) = v si f (v) = v si astfel v = 0 .
19. Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, si f 2 End(V ). Daca

f este inversabil, x vector propriu al lui f corespunz
ator valorii
proprii , atunci x este vector propriu al lui f 1 corespunz ator
1
valorii proprii .
Solutie:
Avem deci f (x) = x ) f 1 f (x) = f 1 ( x) )

x = f 1 ( x) = 1 x = f 1 (x). De aici rezult
a concluzia.
20. Fie f 2 End(R3 ) cu matricea asociat

a bazei canonice:
0 1
2 0 0
A=@ 0 3 4 A
0 4 3
S
a se g
aseasc
a valorile si vectorii proprii.
Solutie:
Pentru a aa valorile proprii s
a calcul
am polinomul ca-
racteristic P = det (A I) cu I matricea unitate n M3 (R).
Avem:
2 0 0
P = 0 3 4 = (2 )((3 )2 + 16).
0 4 3
Deoarece a doua parantez a este intotdeauna pozitiv a, singura
r
adacin
a real a va = 2. Dac a f (x) = x, atunci matriceal
aceasta relatie se scrie:
0 1 1 0 1 1
x x
A @ x2 A = @ x2 A, cu x = (x1 ; x2 ; x3 ). Pentru = 1,
x3 x3
obtinem:
0 1 0 1 1 0 1 8
0 0 0 x 0 < 0=0
@ 0 1 4 A @ x2 A = @ 0 A )(S) x2 = 0 .
: 3
0 4 1 x3 0 x =0
am x2 , x3 necunoscute principale, x1 necunoscut
Fix a secun-
dar
a. Atunci forma general a a unui vector propriu asociat
valori proprii = 2 este x = ( ; 0; 0). Pentru = 1 obtinem
a = (1; 0; 0), iar fa = (1; 0; 0)g este de fapt un sistem funda-
mental de solutii al lui (S). Deci subspatiul vectorial propriu
asociat valorii proprii = 2 este V2 = f a j 2 Rg .
21. Fie f : R3 ! R3 un operator liniar care n raport cu baza

a B = fe1 ; e2 ; e3 g a lui R3 are matricea
canonic
0 1
1 1 0
A = @ 1 2 1 A.
1 0 1
a) Scrieti expresia analitic a si ecuatiile pentru f , n raport cu
baza canonic a B;
b) Determinati Ker f si Im f ;
c) Gasiti valorile proprii si vectorii proprii pentru f ;
d) Este operatorul f diagonalizabil? Dac a este diagonalizabil,
asiti baza lui R3 n raport cu care matricea f are forma di-
g
agonal a, precum si forma diagonal a a matricei lui f .
Solutie:
a)
0 y 1=1f (x) ,0y~B =1f (~ x)B ,
y x 1
@ y 2 A = A @ x2 A
y3 x3
Prin urmare, expresia analitic a a lui f , n raport cu baza
canonic
a B , este
f (x) = (x1 + x2 ; x1 + 2x2 ; x1 + x3 ) ; 8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3
si ecuatiile lui f , n raport cu baza canonica B , sunt

8 1
< y = x1 + x2
y2 = x1 + 2x2 :
: 3
y = x + x3
1
b) Nucleul operatorului liniar f este
Ker f = x 2 R3 jf (x) = 0 =
8 8 9
< < x1 + x2 = 0 =
x = (x1 ; x2 ; x3 ) x1 + 2x2 = 0 :
: : ;
x1 + x3 = 0
Cum dim Ker f = 3 rangA = 3 3 = 0 rezult
a c
a Ker f =
f0g si atunci dim Im f = dim R3 dim Ker f = 3 0 = 3 ,
a Im f = R3
adic
c) Valorile proprii sunt r

ad
acinile reale ale ecuatiei caracteris-
tice
1 1 0
det(A I3 ) = 0 , 1 2 1 = 0:
1 0 1
Ecuatia are o singura rad
acina real
a 1 = 2 si dou a r
ad
acini
complexe 2;3 = 1 i .
Pentru a gasi vectorii proprii asociati valorii proprii reale 1 =
2 rezolv
am sistemul liniar omogen
0 1 1 0 1 8
x 0 < x1 + x2 = 0
(A 2I3 ) @ x A = @ 0 A ,
2 x1 + 2x2 = 0 ;
:
x3 0 x1 + x3 = 0
a x1 = x2 = x3 = 2 R . Vectorii proprii asociati valorii

adic
proprii 2 sunt de forma u1 = ( ; ; ) ; 2 R . Subspatiul
propriu asociat lui 1 = 2 este
V 1 = x 2 R3 jf (x) = 1x = f (1; 1; 1)j 2 R3 g
care are drept baza vectorul propriu v1 = (1; 1; 1) .

d) Operatorul liniar f nu este diagonalizabil pentru ca polino-
mul caracteristic nu are toate rad
acinile reale.
Observatie: Dac a f 2 End (C3 ) atunci f este diagonalizabil,
iar forma diagonala a matricii lui f este
0 1
2 0 0
D =@ 0 1+i 0 A:
0 0 1 i
22. n R4 se considera baza B = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 g , unde a1 = (1; 1; 0; 0),

a2 = (1; 1; 1; 0), a3 = (0; 1; 1; 1), a4 = (0; 0; 1; 1) si opera-
torul0liniar f : R4 ! R4 , care
1 relativ la baza B are matricea
0 1 1 0
B 1 1 0 0 C
A=B @ 1
C.
0 0 1 A
0 0 1 1
a) Determinati Ker f si Im f ;
b) G asiti valorile proprii si vectorii proprii pentru f ;
c) Este operatorul f diagonalizabil? Dac a este diagonalizabil,
asiti baza lui R4 n raport cu care matricea f are forma
g
diagonal a, precum si forma diagonal a a matricei lui f .
Solutie:
a) Din f (~ x)B = A~
xB rezult
a expresia analitic
a a lui f relativ
la baza B
f (x) = ( x2 + x3 )a1 + ( x1 + x2 )a2 + (x1 x4 )a3 +
P4
+( x3 + x4 )a4 ; 8x = xi ai 2 R4 .
i=1
Ker f = x 2 R4 jf (x) = 0 =
8 8 9
>
> >
> x2 + x3 = 0 >
>
< X4 < =
x1 + x2 = 0
= x= xi ai :
>
> >
> x1 x4 = 0 > >
: i=1 : ;
x3 + x4 = 0
Cum rang A = 3 rezult a dim Ker f = 4 rang A = 1 si

dim Im f = rang A = 3 .
Prin rezolvarea sistemului liniar omogen de mai sus obtinem
x1 = x2 = x3 = x4 = 2 R . Atunci
Ker f = f (a1 + a2 + a3 + a4 )j 2 Rg = f (2; 3; 3; 2)j 2 Rg
si prin urmare fb1 = (2; 3; 3; 2)g este baza pentru Ker f .
Im f = ff (x)jx 2 R4 g = ( x2 + x3 )a1 + ( x1 + x2 )a2 +
P4
+(x1 x4 )a3 + ( x3 + x4 )a4 x = xi ai 2 R4 =
i=1
x1 ( a2 + a3 ) + x2 ( a1 + a2 ) + x3 (a1 a4 )+
+x4 ( a3 + a4 )jx1 ; x2 ; x3 ; x4 2 R =
P
4
= xi ci jx1 ; x2 ; x3 ; x4 2 R ,
i=1
unde c1 = a2 + a3 = ( 1; 0; 0; 1), c2 = a1 + a2 = (0; 0; 1; 0),
c3 = a1 a4 = (1; 1; 1; 1), c4 = a3 + a4 = (0; 1; 0; 0) .
0 1
1 0 1 0
B 0 0 1 1 C
Deoarece rang B @ 0 1
C = 3 rezult
a c
a doar c1 ; c2 ; c3
1 0 A
1 0 1 0
sunt liniar independenti. Prin urmare
Im f = L(c1 ; c2 ; c3 ) si fc1 ; c2 ; c3 g este baz
a pentru Im f .
b) Ecuatia caracteristic a
det(A I4 ) = 0 , ( 2)( 2 2) = 0
p p
are r
ad acinile 1 = 2; 2 = 0; 3 = 2; 4 = 2 care sunt
valorile propriipale lui f .
Pentru 1 = 2 , rezolv am sistemul omogen
(A xB = (0; 0; 0; 0)t sau
1 I4 )~
8 p 1 2 + x3 = 0
>
> 2x xp
<
x1 + (1 2
p+ 3 2)x4 = 0 ;
> 1
x + 2xp x = 0
>
:
x3 + (1 + 2)x4 = 0
p p
de unde rezult a u~1B = (1 + 2; 1; p 1 2; 1)tp, 6= 0 .
Pentru = 1 rezult a v~1B = (1 + 2; 1; 1 2;p 1)t un
vector propriu corespunz ator valorii proprii 1 = 2 , care
reprezint a si o baza pentru subspatiul propriu
V 1 = f v1 j 2 Rg .
Pentru 2 = 0 rezult a v2 = b1 = (2; 3; 3; 2) un vector propriu
pentru 2 = 0 si V 2 = Ker (f 2 I4 ) =
= f b1 j 2 Rg p .
Pentru 3 = 2 , Rezolv am sistemul omogen
(A xB = (0; 0; 0; 0)t sau
3 I4 )~
8 p 1 2 + x3 = 0
>
> 2x xp
<
x1 + (1 2
p 3 2)x4 = 0 ;
> x 1 2xp x = 0
>
: 3
x + (1 2)x4 = 0
p p
de unde rezult a u~3B = (1 2;
p 1; 1 + p2; 1)t , 6= 0 .
Pentru = 1 rezult a v~3B = (1 2; 1; 1+ 2; 1)t un vector
p
propriu corespunz ator valorii proprii 3 = 2 , care reprezint
a
si o baz
a pentru subspatiul propriu
V 3 = f v3 j 2 Rg .
Pentru 4 = 2 , avem sistemul
8
>
> 2x1 x2 + x3 = 0
<
x1 x2 = 0
;
>
> x1 2x3 x4 = 0
:
x3 x4 = 0
care are solutia u~4B = ( 1; 1; 1; 1)t , 6= 0 si prin urmare

V 4 = f v4 j 2 Rg , unde v4 = a1 + a2 a3 + a4 .
d) Cum operatorul f are patru valori proprii (reale) distincte,
rezult
a c
a este diagonalizabil si forma diagonal
a a matricii lui
este 0 p 1
2 0 0 0
B 0 0 p0 0 C
D=B @ 0
C,
0 2 0 A
0 0 0 2
atoare este B = fvi ji = 1; 4g .
iar baza corespunz
23. Fie V un spatiu vectorial peste corpul comutativ K si f; g

dou a automorsme ale lui V . Ar atati c
a automorsmele f g
si g f au aceleasi valori proprii.
Solutie:
Fie 2 K o valoare proprie pentru f g . Atunci exist a
vectorul nenul x 2 V astfel nct (f g)(x) = x si de aici
avem ca g ((f g)(x)) = g( x) , adic a (g f ) (g(x)) = g(x).
Deoarece g este bijectie, din x 6= 0 rezult
a c
a g(x) 6= 0 si astfel
exist
a y = g(x) 2 V n f0g astfel nct (g f )(y) = y . Deci
este o valoare proprie pentru g f .
Invers, se arat
a n mod similar c a orice valoare proprie a lui
g f este valoare proprie si pentru f g.
Observatie: Zeroul corpului de scalari K nu poate valoare
proprie pentru un operator liniar injectiv.
24. Un morsm f : R3 ! R0 4 are n raport cu bazele canonice din

1
1 2 3
B 2 0 1 C
R3 si R4 matricea A = B@ 3 2 4 A.
C
1 1 2
S
a se determine cte o baz
a si dimensiunile lui Ker f si Im f .
Solutie:
Cum Im f = L(f (e1 ); f (e2 ); f (e3 )), trebuie s a extragem o
baza din acest sistem de generatori. Consider am minorul de-
terminat de primele dou a linii si de primele dou a coloane.
1 2
Avem d = 6= 0; deoarece prin bordarea acestui minor
2 0
1 2 3 1 2 3
obtinem minorii d1 = 2 0 1 = 0 si d2 = 2 0 1 =
3 2 4 1 2 2
0, atunci rangul matricei de mai sus (si implicit al sistemu-
lui de vectori cu ale c aror componente s-a constituit matricea)
este 2, deci ff (e1 ); f (e2 )g reprezint a o baza pentru Im f , unde
f (e1 ) = (1; 2; 3; 1) si f (e2 ) = (2; 0; 2; 2):
Pentru a determina o baz a n Ker f s
a observ
am c
a x =
(x1 ; x2 ; x3 ) 2 Ker f ,
0 1 0 1
1 2 3 0 1 1 0
B 2 0 1 C x2 B 0 C
,B @ 3 2 4 A x3
C@ A=B C)
@ 0 A
x
1 2 2 0
8 1 2 3
>
> x + 2x + 3x = 0
<
2x1 + x3 = 0
, .
>
> 3x1 + 2x2 + 4x3 = 0
:
x1 + 2x2 + 2x3 = 0
Fie x1 ; x2 necunoscute principale si x3 necunoscut
a secundar
a.
Din primele dou a ecuatii pe care le vom considera principale
obtinem:
x3
x1 = 2
5 3 .
x2 = 2x
Pentru a aa un sistem fundamental de solutii este sucient sa

3 1 5
am lui x valoarea 1, de aici rezultnd vectorul a = ( 2 ; 2 ; 1) .
d
Deci Ker f = f a j 2 Rg . S a mai observam c a dim Im
f = 2, dim Ker f = 1. Deci dim(Im f )+dim(Ker f ) = 3 =
dim R3 .
25. Fie V un spatiu vectorial real si B = fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g o baz

aa
sa. Dac a endomorsmul f : V ! V are, n raport cu baza B,
ecuatiile:
8 1
>
> y = x1 + x3
< 2
y = x2 + x4
:
>
> y3 = x1 + x3
: 4
y = x2 + x4
Se cere: a) g asiti matricea lui f relativ la baza B ;

b) gasiti matricea lui f relativ la baza
0
B = fa1 = e1 e2 ; a2 = e1 + e2 + e3 ; a3 = e1 + e2 e3 + e4 ; a4 =
e3 + e4 g ;
c) g
asiti ecuatiile operatorului liniar f n raport cu baza B ;
d) determinati Ker f si Im f ;
e) g
asiti valorile si vectorii proprii pentru f ;
f) vericati dac a exista o baza a lui V n raport cu care ma-
tricea lui f sa aib a forma diagonal a;
n
g) calculati A , n 2 N .
Solutie:
a) Deoarece f (e1 ) = e1 + e3 , f (e2 ) = e2 + e4 , f (e3 ) = e1 + e3 ,

f (e4 ) = e2 + e4 matricea lui f relativ la baza B este
0 1
1 0 1 0
B 0 1 0 1 C
A=B
@ 1
C
0 1 0 A
0 1 0 1
b) Matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este

0 1
1 1 1 0
B 1 1 1 0 C
C=B @ 0 1
C
1 1 A
0 0 1 1
0
si atunci matricea lui f relativ la baza B este dat
a de formula
1
B = C AC . Pentru a g asi inversa matricei C folosim lema
substitutiei.
a1 a2 a3 a4 b1 b2 b3 b4
e1 1 1 1 0 1 0 0 0
e2 -1 1 1 0 0 1 0 0
e3 0 1 -1 0 0 0 1 0
e4 0 0 1 1 0 0 0 1
a1 1 1 1 0 1 0 0 0
e2 0 2 2 0 1 1 0 0
e3 0 1 -1 0 0 0 1 0
e4 0 0 1 1 0 0 0 1
a1 1 0 0 0 1/2 -1/2 0 0
a2 0 1 1 0 1/2 1/2 0 0
e3 0 0 -2 0 -1/2 -1/2 1 0
e4 0 0 1 1 0 0 0 1
a1 1 0 0 0 1/2 -1/2 0 0
a2 0 1 0 0 1/4 1/4 1/2 0
a3 0 0 1 0 1/4 1/4 -1/2 0
e4 0 0 0 1 -1/4 -1/4 1/2 1
a1 1 0 0 0 1/2 -1/2 0 0
a2 0 1 0 0 1/4 1/4 1/2 0
a3 0 0 1 0 1/4 1/4 -1/2 0
a4 0 0 0 1 -1/4 -1/4 1/2 1
0 1
2 2 0 0
B 1 1 2 0 C
Prin urmare C 1 = 1 B C si atunci se
4 @ 1 1 2 0 A
1 1 2 4
0 1
1 1=2 1 0
B 1=2 7=4 1=2 1 C
obtine B = C 1 AC = B @ 1=2
C.
1=4 1=2 0 A
1=2 5=4 3=2 1
c) Ecuatiile lui f relativ la baza B 0 sunt
8 1
>
> z = t1 + 21 t2 t3
< 2
z = 12 t1 + 47 t2 + 12 t3 + t4
1 1 1 2 1 3 ;
>
> z3 = 2t 4t + 2t
: 4 1 1 5 2 3 3 4
z = 2t + 4t + 2t + t
0 1 0 1 1
t1 z
B t2 C B z2 C
~B 0 = B
unde x C ~ ~B 0 = B C
@ t3 A si f ( x)B0 = B x @ z3 A .
t4 z4
d) Ker f este multimea solutiilor sistemului liniar omogen
A~xB = ~0 sau
8 1
>
> x + x3 = 0
< 2
x + x4 = 0
;
>
> x1 + x3 = 0
: 2
x + x4 = 0
sistem care are solutia general a x1 = ; x2 = ; x3 =

4
; x = ; ; 2 R . Atunci
dim Ker f = dim V rang A = 2 , defectul lui f si
Kerf = f e1 e2 + e3 + e4 j ; 2 Rg =
= f (e3 e1 ) + (e4 e2 )j ; 2 Rg = L(b1 ; b2 ) unde b1 =
e3 e1 si b2 = e4 e2 .
Evident, fb1 ; b2 g este baz a a lui Ker f .
Im f are dimensiunea egal a cu rangul matricii A,
adica dim Imf = 2 si Imf = ff (x)jx 2 V g =
= f(x1 + x3 )(e1 + e3 ) + (x2 + x4 )(e2 + e4 )jxi 2 R; i = 1; 4g =
= L(b3 ; b4 ), unde b3 = e1 + e3 , b4 = e2 + e4 .
Deci fb3 ; b4 g este baza pentru Im f .
Observatie: Dac a fbi ji = 1; 4g sistem liniar independent,
atunci Ker f Im f = V .
e)
1 0 1 0
0 1 0 1
det(A I4 ) = 0 , =0
1 0 1 0
0 1 0 1
, [(1 )2 1]2 = 0 si astfel exista dou a valori proprii reale

duble 1;2 = 0 si 3;4 = 2 . 0 1 1 0 1
x 0
B x2 C B 0 C
Pentru 1;2 = 0, avem (A 0 I4 ) B C B C
@ x3 A = @ 0 A , A~ xB =
x4 0
~0 si prin urmare subspatiul propriu asociat valorii proprii du-
ble 1 = 2 = 0 este V0 = Ker f = L(b1 ; b2 ) . Deci b1 ; b2
sunt doi vectori proprii corespunz atori valorii proprii 0, care
formeaz a baz a pentru V0 .
Pentru 3;4 = 2, avem (A 2 I4 )~
8 xB = ~0 ,
1 3
x +x 7 = 0
>
>
<
x2 + x4 = 0
>
> x1 x3 = 0
:
x2 x4 = 0
si astfel un vector propriu corespunz ator valorii proprii 2 este
de forma v = (e1 + e3 ) + (e2 = e4 ) .
Deci subspatiul propriu asociat lui 3;4 = 2 este V2 = L(b3 ; b4 ) =
Im f .
f) Deoarece cele patru valori proprii 1 = 0; 2 = 0 ,
3 = 2; 4 = 2 sunt reale si multiplicit atile algebrice si geo-
metrice sunt egale ( malg ( i ) = mg ( i ) = 2 ; i = 1; 4 ), rezult a
c
a operatorul f este diagonalizabil. Adic a, exist a o bazaB a
lui V , format a cu vectorii proprii b1 ; b2 ; b3 ; b4 , relativ la care
matricea lui f are forma diagonal a
0 1 0 1
1 0 0 0 0 0 0 0
B 0 0 0 C B C
D=B 2 C=B 0 0 0 0 C
@ 0 0 3 0 A @ 0 0 2 0 A
0 0 0 4 0 0 0 2
0 1
1 0 1 0
B 0 1 0 1 C
g) DacaL=B @ 1
C este matricea de trecere de
0 1 0 A
0 1 0 1
la baza B la baza B atunci se stie c a D = L 1 AL si astfel
A = LDL . 1
Prin urmare
An = (LDL 1 )n0= (LDL 1 )(LDL 1 1
1 ) (LDL ) = LD L .
n 1
0 0 0 0
B 0 0 0 0 C
Evident, Dn = B C
@ 0 0 2n 0 A ; 8n 1 .
0 0 0 2n
Folosim lema substitutiei pentru a calcula inversa matricii L:
a1 a2 a3 a4 b1 b2 b3 b4
e1 -1 0 1 0 1 0 0 0
e2 0 -1 0 1 0 1 0 0
e3 1 0 1 0 0 0 1 0
e4 0 1 0 1 0 0 0 1
a1 1 0 -1 0 -1 0 0 0
e2 0 -1 0 1 0 1 0 0
e3 0 0 2 0 1 0 1 0
e4 0 1 0 1 0 0 0 1
a1 1 0 -1 0 -1 0 0 0
a2 0 1 0 -1 0 -1 0 0
e3 0 0 2 0 1 0 1 0
e4 0 0 0 2 0 1 0 1
a1 1 0 0 0 -1/2 0 1/2 0
a2 0 1 0 -1 0 -1 0 0
a3 0 0 1 0 1/2 0 1/2 0
e4 0 0 0 2 0 1 0 1
a1 1 0 0 0 -1/2 0 1/2 0
a2 0 1 0 0 0 -1/2 0 1/2
a3 0 0 1 0 1/2 0 1/2 0
a4 0 0 0 1 0 1/2 0 1/2
0 1
1=2 0 1=2 0
B 0 1=2 0 1=2 C
Prin urmare L 1 =B
@ 1=2
C si atunci se
0 1=2 0 A
0 1=2 0 1=2
obtine 0 1
2n 1 0 2n 1 0
B 0 2n 1 0 2n 1 C
An = LDn L 1 =B
@ 2n 1
C.
A
0 2n 1 0
0 2n 1 0 2n 1
26. Fie V un spatiu vectorial real cu baza B = fe1 ; e2 ; e3 g si f 2

End(V ) astfel nct 1; 0; 1 s a e valori proprii ale lui f si
v1 = e1 + e2 + e3 , v2 = e1 + e3 , v3 = e1 + 2e2 + e3 s a e
vectori proprii ai lui f corespunz atori valorilor proprii 1, 0,
respectiv 1.
Gasiti matricea lui f n raport cu baza B .
Solutie:
Deoarece la valori proprii distincte corespund vectori proprii

liniari independenti, rezult a B 0 = fv1 ; v2 ; v3 g este baz
a c a pen-
tru V0. Matricea 1 de trecere de la baza B la baza B 0 este
1 1 1
C = @ 1 0 2 A si dac a not
am cu A matricea lui f rela-
1 1 1
0
tiv la baza B si cu D matricea lui f relativ la baza B , atunci
avem D = C 1 AC . Dar 0 f (v1 ) = 1v1 , f (v2 ) = 0v2 = 0 si
1 0 0
a D = @ 0 0 0 A.
f (v3 ) = v3 , adic
0 0 1
Calcul am inversa matricii C.
a1 a2 a3 b1 b2 b3
e1 1 -1 1 1 0 0
e2 1 0 2 0 1 0
e3 1 1 1 0 0 1
a1 1 -1 1 1 0 0
e2 0 1 1 -1 1 0
e3 0 2 0 -1 0 1
a1 1 0 2 0 1 0
a2 0 1 1 -1 1 0
e3 0 0 -2 1 -2 1
a1 1 0 0 1 -1 1
a2 0 1 0 -1/2 0 1/2
a3 0 0 1 -1/2 1 -1/2
0 1
3=2 2 3=2
Atunci A = CDC 1 =@ 2 3 2 A.
3=3 2 3=2
27. Fie V = ff : [ 1; 1] ! R=f 2 C 1 g spatiul functiilor de clasa
1
C pe [ 1; 1]. Endomorsmul S : V ! V ,
h 0
i0
S(f (x)) = (x2 1)f (x) , (8)x 2 [ 1; 1], se numeste opera-
torul Sturm-Liouville. S a se arate c
a n = n(n + 1), n 2 N ,
dn
sunt valorile proprii, iar vectorii x ! Pn (x) = n21n dx n (x
2 1)n
, n 2 N sunt vectori proprii.
Solutie:
Notam fn (x) = (x2 1)n . Avem egalitatea (x2 1) fn0 (x) =
2nx fn (x): Derivnd de (n + 1) ori ambii membrii si utiliznd
formula Leibniz-Newton gasim
(n+2) (n+1) (n)
(x2 1) fn (x) + 2x(n + 1) fn (x) + n(n + 1) fn (x) =
(n+1) (n)
2nx fn (x) + 2n(n + 1) fn (x) sau
[(x2 1) Pn0 (x)] = n(n + 1) Pn (x) .
Deci S(Pn (x)) = n(n + 1)Pn (x), ceea ce arat
a ca n sunt val-
orile proprii ale operatorului Sturm-Liouville, iar Pn (x) sunt
vectorii proprii corespunz
atori .
28. S
a se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru ma-
tricile:
0 1
1 0 2 1
B 0 1 4 2 C
a) A = B @ 2
C;
1 0 1 A
2 1 1 2
0 1
4 6 0
b) B = @ 3 5 0 A;
3 6 1
Solutie:
a) Polinomul caracteristic este P ( ) = det(A I) = (
1)4 .Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3 = 4 = 1.
Vectorii proprii se determin a din sistemul AX = 1X, unde
X =t (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ).
2x3 x4 = 0
Se obtine , cu solutia nenul
a x2 =
2x1 x2 x3 + x4 = 0
2x1 + x3 , x4 = 2x3 . Notnd x1 = a si x3 = b, solutia se
scrie: x2 = 2a + b, x4 = 2b. Rezult a X =t (a; 2a + b; b; 2b) =
at (1; 2; 0; 0) + bt (0; 1; 1; 2).
Deci valorii proprii = 1 i corespund doi vectori proprii v1 =
(1; 2; 0; 0) si v2 = (0; 1; 1; 2) .
b)Polinomul caracteristic este P ( ) = ( 1)2 ( + 2) .
Valorile proprii sunt 1 = 2 = 1, 3 = 2.
Vectorii proprii sunt v1 = (1; 2; 0), v2 = (0; 0; 1) si
v3 = (1; 1; 1) .
29. 1) Fie endomorsmul

0 A : R3 !1R3 , denit prin
3 7 5
matricea A = @ 2 4 3 A.
1 2 2
S
a se precizeze daca A este diagonalizabil.
2) Fie endomorsmul A : R4 ! R4 ,
A(x) = (x1 + x4 ; x2 ; x3 2x4 ; x1 2x3 + 5x4 ),
x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ). S
a se arate c
a A este diagonalizabil si s
a
se determine matricea diagonal a atasat
a lui A .
Solutie:
1) Polinomul caracteristic este P ( ) = ( 1)3 , iar valorile
proprii sunt 1 = 2 = 3 = 1: (ordinul de multiplicitate este
m1 = 3, tripl
a).
4 7 5
rang(A 1I) =rang 2 3 3 = 2, n m1 = 3 3 = 0 .
1 2 1
Deci rang(A 1I) 6= n m1 . Asadar endomorsmul A nu este
diagonalizabil.
a a lui R4 , matricea lui este:
2) n raport cu baza canonic
0 1
1 0 0 1
B 0 1 0 0 C
A=B @ 0 0 1
C.
2 A
1 0 2 5
P ( ) = det(A I) = (1 )2 ( 6) . Valorile proprii sunt
1 = 0, 2 = 3 = 1, 4 = 6. Ordinele de multiplicitate sunt
m1 = 1, m2 = 2, m3 = 1.
Deoarece rang(A 1 I) = 3 = n m1 = 4 1 = 3.
Prin rezolvarea sistemului omogen (A 0I)X1 = 0, obtinem
vectorul propriu v 1 = ( 1; 0; 2; 1).
Analog rang(A 2 I) = 2 = n m1 = 4 2 astfel nct
dim S( 2 ) = 2, unde S( 2 ) = fkx j Ax = 2 x, 2 val-
oare proprie, k 2 Kg. Vectorii proprii corespunz atori sunt
v 2 = (0; 1; 0; 0), v 3 = (2; 0; 1; 0). Rang(A 4 I) = 3 = n m3
asa nct vectorul propriu corespunz ator valorii proprii 4 = 6
este v 4 = (1; 0; 2; 5) .
Deci endomorsmul A este diagonalizabil cu matricea diago-
nalizatoare
0 C de forma 1
1 0 2 1
B 0 1 0 0 C
C=B @ 2 0 1
C.
2 A
1 0 0 5
0 1
0 0 0 0
B 0 1 0 0 C
aD=B
Se obtine D = C 1 AC, adic @ 0
C.
0 1 0 A
0 0 0 6
30. S
a se reduc
a la forma canonic a Jordan A : R4 ! R4 ,
A(x) = (3x1 + x2; 4x1 x2 ; 7x1 + x2 + 2x3 + x4 ; 17x1
6x2 x3 ), x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 .
Solutie:
a a lui R4 , endomorsmul A are matricea
n baza canonic
0 1
3 1 0 0
B 4 1 0 0 C
A=B @ 7
C:
1 2 1 A
17 6 1 0
Ecuatia caracteristic a este (1 )4 = 0 si are solutia 1 =

2 = 3 = 4 = 1 = cu multiplicitatea m1 = 4. Deoarece
rang(A I) = 2 , num arul celulelor Jordan este egal cu
n rang(A I) = dim S( ) = 4 2 = 2. Cele dou a celule pot
una patratic
a de ordinul nti si cealalt
a patratic
a de ordinul
trei sau ambele p atratice de ordinul doi. Pentru a preciza
ordinele celulelor folosim indicele de nilpotent a al restrictiei
A
W1 = V1 J1 , iar pentru aceasta trebuie s a determin am pe
V1 = Ker(A 4
J) .
Deoarece 0 12 0 1
2 1 0 0 0 0 0 0
B 4 2 0 0 C B C
(A I)2 = B C =B 0 0 0 0 C
@ 7 1 1 1 A @ 0 0 0 0 A
17 6 1 0 0 0 0 0
obtinem S( ) = Ker(A I) Ker( J)2 = Ker(A
3
J) = Ker(A J) = V1 = V = R4 : Deci restrictia
4
A
W1 = V1 J1 are indicele de nilpotent a h1 care este egal
cu 2. Deoarece dim Ker(A J)2 = 4 si dim Ker(A J) =
dim S( ) = 2 rezult a c
a num arul celulelor Jordan de tip h1 h2
cu h2 = 2 este egal cu dim(a J)2 dim(a I) = 4 2 = 2:
n concluzie forma Jordan va dat

a de matricea
J1 0 1
J= , unde J1 = J2 = .
0 J2 0
31. Fie V un spatiu vectorial real si B = fa1 ; a2 ; : : : ; an g o baz
aa
sa. Dac a consideram
V = ff : V ! Rjf aplicatie liniar ag
spatiul vectorial dual spatiului vectorial V si aplicatia
h : V ! Rn , denit a prin
h(f ) = (f (a1 ); f (a2 ); : : : ; f (an )) ; 8f 2 V
atunci ar
atati c
a h este un izomorsm de spatii vectoriale reale.
Solutie:
Aratam c a aplicatia h este liniara si bijectiv a.
Fie f; g 2 V si ; 2 R . Atunci
h( f + g) = (( f + g)(a1 ); : : : ; ( f + g)(an )) =
= ( f (a1 ) + g(a1 ); : : : ; f (an ) + g(an )) =
= (f (a1 ); : : : ; f (an )) + (g(a1 ); : : : ; g(an )) = h(f ) + h(g) .
Deci h este aplicatie liniar a.
Din h(f ) = h(g) rezult a c
a f (ai ) = g(ai ) ; 8i = 1; n si prin
urmare f = g . (dac a dou a aplicatii liniare coincid pe vectorii
unei baze, atunci ele coincid pe tot spatiul) Deci h este injec-
tiv
a.
Fie ( 1 ; : : : ; n ) 2 Rn . Consider am aplicatia f : V ! R
denita prin
n
X n
X
i
f (x) = x i; 8x = xi ai 2 V
i=1 i=1
Se observa c
a f este liniar
a, f ( x + y) = f (x) + f (y) , si
f (aj ) = j , 8j = 1; n . Deci h(f ) = ( 1 ; : : : ; n ) si atunci h
este surjectiv
a.
Deci h este izomorsm de spatii vectoriale reale.
32. Fie B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g baza canonic

a a spatiului
aritmetic Rn si aplicatiile pi : Rn ! R ,
pi (x) = xi , 8x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 Rn ( 1 i n ).
a) Ar a pi 2 (Rn ) ; 8i = 1; n;
atati c
b) Ar a fp1 ; p2 ; : : : ; pn g este o baz
atati c a pentru (Rn ) si
anume chiar baza dual a bazei fe1 ; e2 ; : : : ; en g .
Solutie:
a) pi ( x + y) = xi + y i = pi (x) + pi (y) , 8 ; 2 R ,
x = (x1 ; : : : ; xn ) , y = (y 1 ; : : : ; y n ) 2 Rn , de unde rezult a ca
proiectia canonic a a lui Rn pe R (pe factorul idin produsul
cartezian Rn ), pi 2 (Rn ) .
b) Se stie c a dim (Rn ) = dim Rn = n . Prin urmare, pentru
a demonstra c a fp1 ; p2 ; : : : ; pn g este baz a pentru (Rn ) , este
sucient s a veric am c a fp1 ; p2 ; : : : ; pn g este sistem liniar in-
dependent.
Pn
i
P
n
i (x) = 0 ,
ntr-adev ar, din i p = 0 rezult a ca ip
i=1 i=1
P
n P
n
8x = (x1 ; : : : ; xn ) 2 Rn ) ip
i (x) = 0 ) ix
i = 0,
i=1 i=1
8xi 2 R , i = 1; n .
Luam x1 = 1; x2 = 0; : : : ; xn = 0 si obtinem 1 = 0 , si analog
avem 2 = = n = 0 . Deci fp1 ; p2 ; : : : ; pn g este liniar
independent, deci baz a.
Cum pi (ei ) = 1; 8i = 1; n si pi (ej ) = 0; 8j=i rezult a c a
i i 1 2 n
p (ej ) = j , adic
a fp ; p ; : : : ; p g este duala bazei fe1 ; e2 ; : : : ; en g .

1. Fie V un spatiu vectorial peste un corp comutativ K si f un
endomorsm al lui V . Se fac notatiile f 1 = f , f 2 = f f , ...,
f n = f n 1 f . Ar
atati c
a au loc armatiile:
a) dac
am n, atunci Ker f m Ker f n ;
b) dac
a exist
a p 1 astfel ca Ker f n+p = Ker f n pentru
un n 1, xat arbitrar, atunci Ker f n+p = Ker f n are loc
pentru orice p 1;
c) Ker f n \ Im f n = f0g , Ker f n+1 = Ker f n , pentru

orice n 1;
d) daca dim V < 1, atunci exist
a un num
ar natural r dim V
r
astfel ca Ker f = Ker f r+1 ;
e) daca dim E < 1, atunci exist
a un num
ar natural r dim V
astfel ca V = Ker f r Im f r .
2. Fie R3 si R2 spatiile vectoriale aritmetice reale dotate cu

bazele canonice B1 = fe1 ; e2 ; e3 g, respectiv B2 = fe01 ; e02 g. Fie
aplicatia liniara f : R3 ! R2 , dat a prin
p
f (e1 ) = e1 + e2 , f (e2 ) = 2e1 5e2 , f (e3 ) = e01 + 2e02 .
0 0 0 0
a) Scrieti matricea lui f relativ la bazele B1 , B2 .

b) Dac
a x = (1; 1; 2), atunci g
asiti vectorul f (x).
c) Este adev a Ker f Im f = R3 ? Justicati r
arat c aspunsul.
0 1
1 1 0
3. Dac a A = @ 2 1 1 A este matricea aplicatiei liniare
1 1 0
3 3
f : R ! R , n raport cu baza canonica a lui R3 , atunci se
cer:
a) determinati f 1 (fag), unde a = (1; 2; 1);
b) determinati cte o baz
a si dimensiunea pentru Kerf si
Imf ;
c) este f un endomorsm diagonalizabil? Justicati r
aspunsul.
4. Fie f : R3 ! R4 o aplicatie liniar

a a carei matrice n raport
cu bazele canonice din R3 si R4 este
0 1
1 1 2
B 1 1 0 C
A=B @ 2
C:
1 1 A
0 1 1
a) Determinati rangul si defectul aplicatiei f .

b) Precizati cte o baz

a pentru Ker f si Im f .
c) Determinati o baz
a si dimensiunea pentru subspatiul f (V ),
unde
V = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 x2 + 2x3 = 0g:
5. Fie f : R3 ! R3 , f (x) = (x1 + x2 x3 ; 2x1 + 2x2 2x3 ; x1

x2 + x3 ), oricare ar x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 . Se cer:
a) Ar
atati c
a f este o aplicatie liniar
a;
b) Determinati cte o baz
a si dimensiunea pentru Ker f si
Im f ;
c) Este adev
arat c
a Ker f Im f = R3 ? Justicare;
d) Determinati valorile proprii si vectorii proprii pentru f ;
e) Este f un endomorsm diagonalizabil? In caz armativ,
determinati forma diagonal a a matricii lui f si baza lui R3
relativ la care f are forma diagonal
a.
6. Fie f 2 End(R3 ) care, n raport cu baza canonic

a a lui R3 ,
are ecuatiile:
8 1
< y = x1 + x2
y2 = x2 + x3
: 1
y = x1 + x3
a f este automorsm al lui R3 ;

a) Stabiliti c
b) Determinati o baza si dimensiunea subspatiului f (V ), unde
V = x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 + x2 x3 = 0 ;
c) Este f un endomorsm diagonalizabil? Justicati r
aspun-
sul.
7. Fie f 2 End(K 3 ), care relativ la baza canonic

a a spatiului
vectorial aritmetic K 3 are matricea
0 1
1 1 0
A = @ 0 1 1 A:
1 0 1
Studiati daca f este diagonalizabil si gasiti forma diagonal

aa
matricii lui f , precum si baza relativ la care f are acea matrice
diagonal a, daca: a) K = R; b) K = C.
8. Sa se determine cte o baz a si dimensiunea pentru nucleul si

imaginea aplicatiei liniare f : R3 ! R3 pentru care f (a) = b,
f (b) = c, f (c) = a, unde a = (1; 0; 1), b = (0; 1; 1), c = (1; 1; 0).
9. Se dau subspatiile lui R3

V1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 jx1 + x2 + x3 = 0 ,
V2 = f(0; ; 0)j 2 Rg.
a se determine f 2 End(R3 ) astfel ca Ker f = V1 si Im
S
f = V2 . Este f unic determinat
a? Justicati r
aspunsul.
10. Fie V un spatiu vectorial real 2-dimensional. S

a se determine
toate endomorsmele f ale lui V cu proprietatea ca f f = 0V .
Capitolul 3
Tensori
Fie bazele B = fe1 ; : : : ; en g , B0 = fe10 ; : : : ; en0 g .
ei0 = pii0 ei (3.1)
(nsumare dup a i).

0
Coecientii matricii trecerii inverse vor notati prin qii :
0
ei = qii ei0 (3.2)
0
(nsumare dup a i0 ). Matricea qii este inversa matricii pii0 , ceea ce
poate scris astfel
0 0; pentru i 6= j;
pii0 qji = (3.3)
1; pentru i = j;
sau prin egalitatea

0 0; pentru i0 =
6 j0;
pii0 qij = (3.4)
1; pentru i0 = j 0 :
Pentru prescurtarea scrierii, m arimea depinznd de indicii i si j,

egal
a cu 0 pentru i 6= j si cu 1 dac a cu ij (simbolul
a i = j se noteaz
lui Kronecker); relatia (3.3) se scrie echivalent
0
pii0 qji = i
j (3.5)
87
88 CAPITOLUL 3. TENSORI
iar relatia (3.4) se scrie

0
i0
pii0 qij = j0 ; (3.6)
n continuare vom prezenta ca un caz particular notiunea de

tensor de ordinul al doilea.
Dup a cum un vector x n spatiul euclidian tridimensional este
caracterizat prin trei componente i (i = 1; 2; 3), un tensor de or-
dinul al doilea, pe care l vom nota prin T , este caracterizat ntr-o
0
baza B format a din trei elemente prin componentele ij (i; j = 1; 2; 3),
0 0 0
iar ntr-o baza B prin componentele i j (i0 ; j 0 = 1; 2; 3) . ntre
aceste componente se impun relatiile
0
i0 j 0 0
= qii qjj ij
i0 ; j 0 = 1; 2; 3 (3.7)
(nsumare dup a i = 1; 2; 3 si j = 1; 2; 3).

Se poate acum trece la denitia propriu zis a a notiunii de tensor
n general. Tensorii se mpart n covarianti, contravarianti si micsti.
n plus, orice tensor are un ordin bine determinat (num arul de indici
deneste ordinul tensorului).
ncepem cu denitia tensorului covariant de ordinul trei.
Presupunem c a exist
a o regul a care permite ca n ecare sistem
de coordonate dintr-un spatiu n-dimensional Vn s a se construiasc a
n3 numere Tijk (componentele tensorului), ecare ind denit pen-
tru indicii i; j; k xati ntre 1 si n. Aceste numere Tijk formeaz a,
prin denitie, un tensor covariant de ordinul trei dac a transformarea
marimilor i; j; k prin trecerea la o nou a baz a se realizeaza prin for-
mula
Ti0 j 0 k0 = pii0 pjj 0 pkk0 Tijk :
n mod analog se denesc tensorii covarianti de orice ordin; un tensor

de ordin m are nm componente (si nu n3 ) si n formula de transfor-
mare se aa nu trei factori de forma pii0 ci m astfel de factori.
Dam acum notiunea de tensor contravariant de ordinul trei. Pre-
supunem c a exist
a o regul a care permite ca n ecare sistem de
coordonate sa se construiasc a n3 numere T ijk , ecare din ele ind
denit pentru indicii i; j; k cuprinsi ntre 1 si n. Aceste numere T ijk
89
formeaza un tensor contravariant de ordin trei daca transformarea

marimilor T ijk prin schimbarea bazei are loc dup
a formula
0 0 0 0 0 0
T i j k = qii qjj qkk T ijk :
n mod analog se denesc tensori contravarianti de orice ordin.

n particular, coordonatele unui vector x formeaz a un tensor con-
travariant de ordinul nti.
Termenii covariantsi contravariant, introdusi mai nainte, se
explica n modul urm ator. Covariant nseamn a care se schimba
la fel cu vectorii unei baze, adica prin utilizarea
coecientilor pii0 . Contravariant nseamn a care se schimba in-
i0
vers, adica prin utilizarea coecientilor qi :
Se pot de asemenea considera tensori micsti. De exemplu, n3
numere Tijk date n ecare sistem de coordonate, formeaz a un tensor
mixt de ordinul trei, de dou a ori covariant si o dat
a contravariant,
daca transformarea acestor m arimi prin trecerea la o nou a baz
a se
realizeaza dupa formula
0 0
Tik0 j 0 = pii0 pjj 0 qkk Tijk :
n mod analog se denesc tensori micsti de l ori covarianti si de

m ori contravarianti.
1. S
a se arate c arimile ji formeaz
a m a un tensor de ordinul doi,
o dat
a covariant si o dat
a contravariant.
Solutie:
arimii ji ar demonstrat dac
Caracterul tensorial al m a aceast
a
m
arime ar putea pus a sub forma:
0 0
j
i = pii qjj0 j
i0
n acest scop, pornim de la modul de denire al simbolului lui

Kronecker si anume
0
j i j
i = pi qi0 :
j
Tinnd cont de faptul c
a j = 1 , rezult
a c
a nmultind egali-
0
j
tatea anterioara cu j = pjj qjj0 , aceasta r
amne neschimbat
a.
Se obtine astfel
0 0 0 0
j
i = pii qij0 pjj qjj0 = pii qjj0 (pjj qij0 ) =
0 0
= pii qjj0 ji0 ;
adic
a ceea ce trebuia demonstrat.
2. Un sistem de marimi Sij este denit n ecare sistem de coor-

donate prin rezolvarea sistemului de ecuatii
T ik Sij = i
j ;
unde T ik reprezint a un tensor contravariant de rang doi, astfel

nct det(T ik )=0 .
Sa se arate c
a Sij este un tensor covariant de ordinul doi.
Solutie:
Arat
am, pentru nceput, c a Tik este un tensor covariant de
ordinul doi.
Pornim de la identitatea Tik T ik = T , unde T este un invariant
(num ar). Acest lucru este posibil ntruct T ik este un tensor
contravariant de ordinul doi si det(T ik )=0 .
Identitatea precedenta se poate scrie astfel
0 0
i k
Tik qi0 qk0 T i k =T;
0 0 0 0 0 0
sau Tik pii qii0 pkk qkk0 T i k = pii pkk T ,
0 0 0 0 0 0
a Tik ii0 kk0 T i k = pii pkk T .
adic
Ultima egalitate se poate scrie sub forma
0 0 0 0 0 0
Tik ii0 kk0 T i k Ti0 k0 = pii pkk T Ti0 k0 ,
0 0
i k
de unde se obtine c
a (avnd i0
= k0
= 1):
0 0
Tik T = T pii pkk Ti0 k0 ,
0 0
adic
a Tik = pii pkk Ti0 k0 , ceea
ce trebuia demonstrat.
n continuare, pornind de la sistemul de coordonate dat de
91
problem
a obtinem:
Tik T ik Sij = Tik k

j ;
adica T Sij = Tij (sumare dup a k(= j)).

Dar Tij am ar atat c
a este un tensor covariant de ordinul doi,
iar T este un numar. Deci avem ca Sij este un tensor covariant
de ordinul doi.
3. Daca i reprezint a coordonatele unui vector x , iar li reprezint

a
coecientii unei forme liniare, precizati care este interpretarea
geometric a pentru li i ?
Capitolul 4
Forme biliniare. Forme

p
atratice
Denitia 4.1. O functie numeric a A (x; y) de doua argumente vec-

toriale x; y dintr-un spatiu vectorial V , A : V V ! R se numeste
functie biliniar
a sau forma biliniar
a, daca ea este functie liniar
a de
x pentru ecare y xat si functie liniara de y pentru ecare x xat.
Altfel spus, A (x; y) este o form a biliniar
a de x si y dac
a pentru
orice x; y; z 2 V si pentru orice 2 R au loc relatiile
8
>
> A (x + z; y) = A (x; y) + A (z; y) ;
<
A ( x; y) = A (x; y) ;
(4.1)
>
> A (x; y + z) = A (x; y) + A (x; z) ;
:
A (x; y) = A (x; y) :
Presupunem c a ntr-un spatiu vectorial n-dimensional Vn o baz a

oarecare B= fe1 ; e2 ; : : : ; en g . Notam A (ei ; ek ) = aik (i; k = 1; 2; : : : ; n) .
Pn Pn
Atunci pentru orice x = i ei , y = k ek , avem
i=1 k=1
P
n P
n
A (x; y) = A i ei ; k ek =
i=1 k=1 (4.2)
P
n P
n P
n P
n
= i k A (ei ; ek ) = aik i k :
i=1 k=1 i=1 k=1
93

94 CAPITOLUL 4. FORME BILINIARE. FORME PATRATICE
Asadar, am indicat reprezentarea cea mai general a a unei functii

biliniare ntr-un spatiu vectorial n-dimensional. Coecientii aik =
A(ei ; ek ) formeaz
a o matrice patratic
a
0 1
a11 a12 ::: a1n
B a21 a22 ::: a2n C
A = A(B) = B @ :::
C = (aik )
::: ::: ::: A 1 i;k n
an1 an2 ::: ann
pe care o numim matricea formei biliniare A (x; y) n baza

B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g .
Denitia 4.2. O form a biliniar
a A (x; y) se numeste simetric
a
dac
a pentru orice vectori x si y
A (x; y) = A (y; x) :
Armatia 4.1. Dac a forma biliniar

a A (x; y) n spatiul n-
dimensional Vn este simetric
a atunci
aik = A (ei ; ek ) = A (ek ; ei ) = aki ;
asadar, matricea A(B) a unei forme biliniare simetrice n orice baz

a
B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g a spatiului Vn coincide cu matricea transpus a
t
AB .
( )
Are loc si armatia invers a.
Reamintim c a o matrice p atratic
a care coincide cu transpusa sa
se numeste matrice simetric a.
Prin trecerea la o nou a baz a, matricea formei biliniare se mod-
ica si vom indica n ce mod. Fie A( B ) = (aji )1 j;i n matricea
unei forme biliniare A (x; y) ntr-o baz a B = fe1 ; e2 ; : : : ; en g si
A(B) = (bik )1 i;k n matricea aceleiasi forme n baza
B= f1 ; f2 ; : : : ; fn (i; j; k = 1; 2; : : : ; n) si presupunem c
a formulele
de trecere de la o baz a la alta au forma
n
X (i)
fj = pj ej (i = 1; 2; : : : ; n)
j=1
95
(i)
cu matricea de trecere P = pj . n acest caz
1 i;j n
!
P
n
(i) P
n
(k)
bik = A fi ; fk = A pj ej ; pl el =
j=1 l=1
P
n
(i) (k) P
n
(i) (k)
= pj pl A (ej ; el ) = pj pl ajl :
j;l=1 j;l=1
Formula obtinut
a se scrie
n X
X n
(j) t (k)
bik = pi ajl pl ; (4.3)
j=1 l=1
(j) t (i)
unde pi = pj este elementul matricii P t , transpusa lui P (pen-
tru a determina elementul n forma (4.3) !
pornim de la
P (i) (k)
n P (k) P (i)
n n Pn
(i)
bik = pj pl ajl = pl pj ajl , not am pj ajl = cil ;
j;l=1 l=1 j=1 j=1
n aceste conditii expresia lui bik este dat
a de
Pn
(k) Pn
(l) t
bik = pl cil = cil pk =
l=1 l=1
P
n P
n
(i) (l) t P
n
(j) t (k)
= pj ajl pk = pi ajl pl ).
l=1 j=1 j;l=1
Asadar formula (4.3) se scrie matricial astfel
A(B) = P t A(B) P (4.4)
(bik scris sub form a matricial a (4.3) asigur

a ndeplinirea conditiei
pentru produsul matricilor).
Dac a forma biliniara A (x; y) are rangul n, egal cu dimensiunea
spatiului Vn , atunci acea form a se numeste nesingulara sau nede-
generat a.
Denitia 4.3. Prin form a p
atratic
a pe un spatiu vectorial V
se ntelege orice functie A (x; x) de un argument vectorial x 2 V ,
care se obtine dintr-o form a biliniar
a oarecare A (x; y), nlocuind y
cu x.

ntr-un spatiu vectorial n-dimensional Vn cu o baza

B= fe1 ; e2 ; : : : ; en g , orice form
a p
atratic
a se scrie n modul urm
ator:
n X
X n
A (x; x) = aik i k ; (4.5)
i=1 k=1
unde 1 ; 2 ; : : : ; n sunt coordonatele vectorului x relativ la baza B.

Asadar, n general, pentru o form a patratic
a data, pot exista
mai multe forme biliniare genernd forma p atratic
a considerat a.
Armatia 4.2. Exist a un caz important n care forma biliniar a
poate determinat a cunoscnd forma p atratic
a asociata: anume,
cazul cnd forma biliniar a este simetric
a.
Armatia 4.3. Pe de alt a parte, pentru a obtine din formele
biliniare toate formele p atratice posibile, este sucient s a ne re-
strngem la forme biliniare simetrice.
Observatia 4.1. Conform acestor consideratii, n utilizarea
formelor biliniare pentru studiul formelor p atratice este sucient
s
a ne m arginim la forme biliniare simetrice si la matrici simetrice
corespunz atoare (ajk )1 j;k n ; ajk = akj .
Denitia 4.4. O matrice simetric a A = (ajk )1 j;k n a unei
forme biliniare simetrice A (x; y) corespunznd unei forme p atratice
A (x; x) se numeste matricea acelei forme p atratice.
Observatia 4.2. La schimbarea bazei, matricea A a unei forme
patratice A (x; x) coincide cu matricea formei biliniare simetrice
corespunz atoare A (x; y) si se schimba ca aceasta din urm a:
A(B) = P t A(B) P ;
unde P este matricea de trecere de la baza B la baza B.

Observatia 4.3. Rangul matricii unei forme p atratice nu de-
pinde de alegerea bazei. De aceea se poate vorbi despre rangul
formei patratice A (x; x), subntelegnd prin aceasta rangul matricii
acestei forme n orice baz a a spatiului Vn . Orice form
a p
atratica de
rang n, egal cu dimensiunea spatiului, se numeste nesingular a.
Consider am o form a p atratic
a oarecare A (x; x) ntr-un spatiu
vectorial n-dimensional.
97
0
Teorema 4.1. n spatiul Vn exist
a o baza B = f1 ; f2 ; : : : ; fn
Pn
n care pentru orice vector x = k fk valoarea formei patratice
k=1
A (x; x) se calculeaz
a dup
a formula
2 2 2
A (x; x) = 1 1 + 2 2 + ::: + n n; (4.6)
unde 1 ; 2 ; : : : ; n sunt numere xate.

Orice baza care are aceast
a proprietate se va numi baz a canonica
a lui A (x; x); n particular, numerele 1 ; 2 ; : : : ; n vor numite
coecientii canonici ai formei A (x; x) .
Metoda Jacobi ne permite s a determin am acesti coecienti si
coordonatele vectorilor bazei canonice c autate. Pentru aceasta im-
punem matricii A(B) urm atoarea conditie suplimentara: toti mi-
norii din colturile din stnga sus ai matricii A(B) pn a la or-
a11 a12
dinul n 1 inclusiv, adic
a 1 = a11 ; 2 = ; :::; n 1 =
a21 a22
a11 a12 ::: a1n 1
a21 a22 ::: a2n 1
s
a e diferiti de zero.
:::::::: :::::::: ::: :::::::::::
an 11 an 12 ::: an 1n 1
Vectorii e1 ; e2 ; : : : ; en sunt construiti dup a formulele
8
>
> e1 = f1 ;
>
> (1)
>
> e2 = 1 f1 + f2 ;
>
>
>
> (2) (2)
< e3 = 1 f1 + 2 f2 + f3 ;
:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
> (k) (k) (k) (k)
>
> ek+1 = 1 f1 + 2 f2 + 3 f3 + : : : + k fk + fk+1 ;
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
: e = (n 1) f + (n 1) f + (n 1) f + : : : + (n 1) f + fn ;
n 1 1 2 2 3 3 n 1 n 1
(4.7)
(k)
unde coecientii i (i = 1; 2; :::; k; k = 1; 2; :::; n 1) sunt deocam-
dat
a nedeterminati.
(k)
Impunem coecientilor i (i = 1; 2; :::; k) conditiile
A ek+1 ; f1 = 0; A ek+1 ; f2 = 0; : : : ; A ek+1 ; fk = 0 : (4.8)

nlocuind n (4.8) expresia (4.7) a lui ek+1 si folosind denitia

formei biliniare, se obtine sistemul liniar de ecuatii relativ la m arim-
(k)
ile i (i = 1; 2; : : : ; k):
8 (k) (k)
>
> A ek+1 ; f1 = 1 A f1 ; f1 + 2 A f2 ; f1 + +
>
> (k)
>
> + k A fk ; f1 + A fk+1 ; f1 = 0;
>
>
>
> A ek+1 ; f2 = (k) (k)
< 1 A f1 ; f2 + 2 A f2 ; f2 + +
(k) (4.9)
> + k A fk ; f2 + A fk+1 ; f2 = 0;
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
>
> (k) (k)
>
> A ek+1 ; fk = 1 A f1 ; fk + 2 A f2 ; fk + +
>
: (k)
+ k A fk ; fk + A fk+1 ; fk = 0:
Acest sistem neomogen de ecuatii cu coecientii A fi ; fj = aij ,

unde i; j = 1; 2; : : : ; k , are prin ipotez a determinantul diferit de
zero si prin urmare este compatibil si determinat; asadar se pot de-
(k)
termina m arimile i si n acelasi timp se poate construi vectorul
(k)
c
autat ek+1 . Pentru determinarea tuturor coecientilor i si a
tuturor vectorilor ek este necesar ca pentru ecare k s a e rezolvat
sistemul corespunz ator (4.9), adic
a un sistem de n 1 ecuatii liniare.
Not am coordonatele vectorului x n baza B= fe1 ; e2 ; : : : ; en g cu
1 2 ; : : : ; n si coordonatele lui y n aceeasi baz
; a prin 1 ; 2 ; : : : ; n .
Se poate construi o baz a (ca mai sus) n care forma biliniar a
A (x; y) poate exprimat a sub forma
n
X
A (x; y) = i i i; (4.10)
i=1
unde i , i reprezinta coordonatele vectorilor x , y n baza

respectiv
a.
Pentru a calcula coecientii i vom folosi formulele
1 = 1 = a11 ;
2 = 2
1
;
3 = 2;
3
(4.11)
:::::::::::::::::::::::::
n = n 1
n
Conform teoremei privind reducerea unei forme p

atratice la forma
canonic
a, orice form
a p
atratic
a A (x; x) se reduce ntr-o anumit a
baz
a la forma canonic
a
2 2
A (x; x) = 1 1 + + n n:
Printre numerele reale 1 ; 2 ; :::; n exist a attea numere nenule ct

rangul matricii formei A (x; x). Ele sunt pozitive sau negative.
Teorema 4.2. (Legea inertiei pentru forme p atratice a lui
Sylvester) Num arul coecientilor pozitivi si num
arul coecientilor
negativi n forma p atratic
a A (x; x) sunt invarianti ai formei (adica
nu depind de alegerea bazei canonice).
Denitia 4.5. O form a patratic
a se numeste pozitiv
(negativ) denit a, dac
a A (x; x) > 0 (A (x; x) < 0) pentru orice x 2
V ; forma A (x; x) se numeste pozitiv (negativ) semidenit a daca
A (x; x) 0 (A (x; x) 0) pentru orice x 2 V (exist a cel putin un
x1 2 V astfel nct A (x1 ; x1 ) = 0).
Observatia 4.4. Forma A (x; x) se numeste nedenit a daca
exist
a x1 2 V astfel nct A (x1 ; x1 ) > 0 si exist a x2 2 V nct
A (x2 ; x2 ) < 0 .

1. Sa se scrie sub form a de sum a de patrate forma p
atratic
a:
1 2
f (x) = (x ) + (x ) 2 2 3 2 1 2 2 3
(x ) + 2x x + x x + 2x x , 3 1
x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
Solutie:
f (x) = (x1 + x2 + x3 )2 2(x3 )2 x2 x3 =
= (x1 + x2 + x3 )2 + 18 (x2 )2 18 (x2 + 4x3 )2 .
8 1
< = x1 + x2 + x3 ;
2
Daca punem = x2 ;
: 3
= x2 + 4x3
1 2
se obtine f (x) = ( ) + 81 ( 2 )2 18 ( 3 )2 .
2. Fie forma p atratica
f (x) = (x1 )2 + (x2 )2 3(x3 )2 + (x4 )2 x1 x2 + 3x2 x3 + 5x3 x4 ,

100CAPITOLUL 4. FORME BILINIARE. FORME PATRATICE
x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 .
S
a se aduca la forma canonic a folosind metoda lui Jacobi, apoi
cea a lui Gauss.
Solutie:
1 1=2
Avem 0 = 1, 1 = 1, 2 = = 3=4 , 3 =
1=2 1
1 1=2 0
1=2 1 3=2 = 9=2 ,
0 3=2 3
1 1=2 0 0
1=2 1 3=2 0
4 = = 147=16 .
0 3=2 3 5=2
0 0 5=2 1
Forma p atratica n noua baz a este
4 1 3 2 24 4 2
f (x) = ( 1 )2 + ( 2 )2 ( ) + ( ) ;:
3 6 49
Folosind metoda lui Gauss, avem:
f (x) = (x1 21 x2 )2 + 34 (x2 )2 + 3x2 x3 3(x3 )2 + (x4 )2 + 5x3 x4 =
= (x1 21 x2 )2 + 34 (x2 + 2x3 )2 6(x3 )2 + 5x3 x4 + (x4 )2 =
= (x1 21 x2 )2 + 34 (x2 + 2x3 )2 6(x3 12 5 4 2
x ) + 147 4 2
72 (x ) .
Deci, forma canonic a este
3 147 4 2
f (x) = ( 1 )2 + ( 2 )2 6( 3 )2 + ( ) ;
4 72
8 1
>
> = x1 21 x2
< 2
= x2 + 2x3
unde 3 5 4 .
>
> = x3 12 x
: 4
= x4
Se observ a c a prin ambele metode obtinem acelasi num ar de
patrate, iar num arul coecientilor pozitivi este egal cu 3.
3. Fie P2 spatiul vectorial al polinoamelor de o nedeterminat a
cu coecienti reali de grad cel mult 2. Denim forma biliniar
a
Z1
B(Q1 ; Q2 ) = e 1 (t) Q
Q e 2 (t) dt ; 8Q1 ; Q2 2 P2 ;
0
unde Qe 1 (t), Q
e 2 (t) sunt functiile polinomiale asociate polinoamelor
Q1 , Q2 .
S
a se determine matricea formei B n raport cu baza
B = fP1 ; P2 ; P3 g, unde P1 = X 2 + X + 1, P2 = X + 1, P3 = 1.
Solutie:
Vom determina mai nti matricea lui B n baza canonic a
Bc = fX 2 ; X; 1g. Deoarece se observ a c
a forma este simet-
ric
a, pentru a forma aceast
a matrice avem nevoie de urmatorii
coecienti:
R1 R1 t5 1 1
b11 = t2 t2 dt = t4 dt = 5 j0 = 5 ;
0 0
R1 R1 t4 1 1
b12 = t2 t dt = t3 dt = 4 j0 = 4 ;
0 0
R1 R1 t3 1 1
b13 = t2 1 dt = t2 dt = 3 j0 = 3 ;
0 0
R1 R1 t3 1 1
b22 = t t dt = t2 dt = 3 j0 = 3 ;
0 0
R1 R1 t2 1 1
b23 = t 1 dt = t dt = 2 j0 = 2 ;
0 0
R1 R1
b33 = 1 1 dt = 1 dt = t j10 = 1;
0 0
0 1 1 1
1
5 4 3
am matricea A = @
Form 1
4
1
3
1
2
A. Exprimarea vectorilor
1 1
1 3 2
din noua baz
a n functie de vectorii ce alc
atuiesc baza canonic
a
este:
8
< P1 = P1 + P2 + P3
P2 = P1 + P2
:
P3 = P1

Matricea de trecere de la o baz a la alta,

0 format
a cu
1 compo-
1 1 1
nentele vectorilor P1 , P2 , P3 este M = @ 1 1 0 A.
1 0 0
Atunci, conform formulei de schimbare a matricei asociate unei
forme biliniare la schimbarea bazei, notnd cu A matricea c
au-
tat
a, vom avea:
0 10 1 1 1 10 1
1 1 1 5 4 3 1 1 1
A = M T A M = @ 1 1 0 A @ 14 31 12 A @ 1 1 0 A =
1 1
1 0 0 3 2 1 1 0 0
0 10 1 0 1
47 65 110 1 1 1 222 112 47
1 @
= 60 27 35 50 A @ 1 1 0 A = 60 1 @
112 59 27 A.
12 15 20 1 0 0 47 27 12
Observatie: problema poate rezolvat a si calculnd direct
n baza B coecientii matricei asociate.
4. Fie b : V V ! R o form a biliniar

a pe spatiul vectorial
real V . Ar atati c
a b este antisimetric
a dac
a si numai dac a
b(x; x) = 0 ; 8x 2 V .
Solutie:
Daca b este antisimetrica, nseamn a ca b(x; y) = b(y; x) ; 8x; y 2
V . Lund x = y rezult a ca b(x; x) = b(x; x) ; 8x 2 V , adic a
b(x; x) = 0 ; 8x 2 V .
Invers, dac a b(x; x) = 0 ; 8x 2 V , lu am x = a + b , a; b 2 V ,
arbitrari si rezult
a c
a
0 = b(a + b; a + b) = b(a; a + b) + b(b; a + b) =
= b(a; a) + b(a; b) + b(b; a) + b(b; b) .
Dar b(a; a) = b(b; b) = 0 si atunci rezult a
b(a; b) = b(b; a) ; 8a; b 2 V .
Deci b este antisimetric a.
5. Fie b : R3 R3 ! R o form a biliniara si B = fe1 ; e2 ; e3 g baza

canonic 3
a a lui R . Dac a avem
b(e1 ; e1 ) = 1 , b(e2 ; e2 ) = 1 , b(e3 ; e3 ) = 2 ,
b(e1 + e2 ; e2 ) = 2 , b(e2 ; e1 e2 ) = 4 , b(e2 + e3 ; e3 ) = 3,

b(e3 ; e2 e3 ) = 1 , b(e1 ; e3 ) = 3 si b(e3 ; 2e1 e2 ) = 5 .
Se cer:
a) matricea formei biliniare b n raport cu baza B ;
b) ar atati c
a b este o form a biliniara simetric
a;
c) expresia analitic a a formei biliniare b n raport cu baza B ;
d) matricea si expresia analitic a a formei biliniare b n raport
0
cu o alt a baz a B = fa1 ; a2 ; a3 g , unde
a1 = (1; 0; 1) , a2 = (0; 1; 1) , a3 = (1; 1; 0) ;
e) expresia analitic a a formei p atratice f : R3 ! R ,
3
f (x) = b(x; x) , 8x 2 R , n raport cu baza B ;
f) forma canonic a a formei p atratice f si baza lui R3
relativ la care f are forma canonic a, prin metoda lui Jacobi;
g) signatura lui f .
Solutie:
a) Matricea formei biliniare b este A = (aij )i;j=1;3 2 M3 (R)
, unde aij = b(ei ; ej ) . Atunci avem a11 = 1 , a22 = 1 ,
a33 = 2 , a13 = 3 . Din faptul c a b(e1 + e2 ; e2 ) = 2 rezult
a
b(e1 ; e2 ) + b(e2 ; e2 ) = 2 si stiind c
a a22 = b(e2 ; e2 ) = 1
obtinem a12 = b(e1 ; e2 ) = 3 . n mod similar se deduce c a
a21 = 3 din b(e2 ; e1 e2 ) = 4 si apoi a23 = 1 , a32 = 1 ,
a31 = 3 .
Deci matricea lui b n raport cu baza B este
0 1
1 3 3
A=@ 3 1 1 A
3 1 2
b) Deoarece matricea formei biliniare b n raport cu baza B

este simetric
a rezulta c
a b este form a biliniara
simetric
a.
c) Expresia analitica a formei biliniare b n raport cu baza B
este
X 3 X 3
b(x; y) = aij xi y j = x
~tB A~
yB
i=1 i=1

P
3 P
3
pentru x = xi ei , y = y j ej .
i=1 j=1
Deci b(x; y) = x1 y 1 + 3x1 y 2 + 3x2 y 1x2 y 2 + 3x1 y 3 + 3x3 y 1 +
x2 y 3 + x3 y 2 + 2x3 y 3 .
0
d) Matricea
0 de trecere
1 de la baza B la baza B este
1 0 1
C = @ 0 1 1 A si matricea formei biliniare b relativ la
1 1 0
0 1
9 9 8
0
baza B este B = C t AC = @ 9 3 6 A .
8 6 6
0
Expresia analitic a a lui b relativ la noua baz a B este
3 X
X 3
b(x; y) = b(ai ; aj )si tj = x
~tB0 B y~B0
i=1 i=1
P
3 P
3
pentru x = si ai , y = tj aj .
i=1 j=1
Deci b(x; y) = 9s1 t1 + 9s1 t2 + 9s2 t1 + 3s2 t2 + 8s1 t3 + 8s3 t1 +
6s2 t3 + 6s3 t2 + 6s3 t3 .
e) Expresia analitic a a formei p
atratice f relativ la baza canon-
ic
a B este
3
X
f (x) = xi xj aij = x
~tB A x
~B ;
i;j=1
P
3
pentru orice x = xi ei . Deci
i=1
f (x) = (x1 )2 + 6x1 x2 + 6x1 x3 (x2 )2 + 2x2 x3 + 2(x3 )2 :
f) Matricea formei p
atratice f relativ la baza canonic a B este
chiar matricea formei biliniar
a si simetric
a b din care provine:
0 1
1 3 3
A=@ 3 1 3 A
3 1 2
Doarece toti minorii diagonali = 1 , 1 = j1j = 1 ,

0
1 3 3
1 3
2 = = 10 , 3 = 3 1 3 = 6 sunt nenuli,
3 1
3 1 2
putem aplica metoda lui Jacobi de aducere la forma canonic a.
Daca y 1 ; y 2 ; y 3 sunt coordonatele lui x relativ la baza B , n
raport cu care expresia analitic a a lui f are forma canonic a,
atunci
3
X i 1 1 2 2 5 3 2
f (x) = (y i )2 = (y 1 )2 (y ) (y )
i 10 3
i=1
este forma canonic a a formei p atratice f .

Baza B = fb1 ; b2 ; b3 g se g aseste astfel:
Se aleg b1 = 11 e1 astfel ca b(e1 ; b1 ) = 1 , b2 = 21 e1 + 22 e2
astfel ca b(e1 ; b2 ) = 0 si b(e2 ; b2 ) = 1 , iar b3 = 31 e1 + 32 e2 +
33 e3 astfel ca b(e1 ; b3 ) = 0 , b(e2 ; b3 ) = 0 si b(e3 ; b3 ) = 1 .
Constantele ij se g asesc imediat:
din b(e1 ; b1 ) = 1 rezult a 11 b(e1 ; e2 ) = 1 si 11 = 1 ;
din b(e1 ; b2 ) = 0 si b(e2 ; b2 ) = 1 rezult a sistemul:
21 + 3 22 = 0
, de unde 21 = 3=10 , 22 = 1=10 ;
3 21 22 = 1
din b(e1 ; b3 ) = 0 , b(e2 ; b3 ) = 0 si b(e3 ; b3 ) = 1 rezult
8 a sistemul:
< 31 + 3 32 + 3 33 = 0
3 31 32 + 33 = 0 ,
:
3 31 + 32 + 2 33 = 1
de unde 31 = 1 , 32 = 4=3 , 33 = 5=3 .
3 1
Deci B = fb1 = (1; 0; 0); b2 = ( 10 ; 10 ; 0); b3 = (1; 43 ; 53 )g .
g) Signatura lui f este (1; 2) pentru c a forma canonic a a lui f
are un coecient strict pozitiv si doi coecienti strict negativi,
adic a indicele pozitiv de inertie al formei p atratice f este p = 1
si indicele negativ de inertie este q = 2 .
6. Fie f : R4 ! R o form
a p a pe R4 a c
atratic arei expresie

analitic a a lui R4 este

a n raport cu baza canonic
4
X
1 2 2 3 3 4 4 1
f (x) = x x x x + x x + x x ; 8x = xi ei 2 R4 :
i=1
a) Gasiti matricea formei p atratice f n raport cu baza canon-

ic
a B = fe1 = (1; 0; 0; 0); e2 = (0; 1; 0; 0); e3 = (0; 0; 1; 0); e4 =
(0; 0; 0; 1)g ;
b) G asiti expresia analitic
a a polarei lui f relativ la baza
canonic a B;
c) Folosind metoda lui Gauss, g asiti forma canonic a a formei
patratice f si baza lui R4 relativ la care f are expresia canon-
ic
a;
d) G asiti signatura lui f .
Solutie:
a) Matricea A = (aij )i;j=1;4 a formei p atratice f n raport cu
baza canonic a B este chiar matricea formei biliniare simetrice
b din care provine forma p atratic
a f (numit a polara lui f ),
relativ la baza B .
Din faptul c a b(x; y) = 12 [f (x + y) f (x) f (y)] putem de-
termina elementele matricii cerute aij = b(ei ; ej ) .
n mod practic, pentru a evita calculele, elementele matricii A
se determin a astfel:
- elementul aij , cu i=j, este egal cu jum atate din coecientul
lui xi xj din expresia analitic a a lui f ;
- elementul aii este egal coecientul lui (xi )2 din expresia
analitica a lui f .
0 1
0 12 0 21
B 1 0 1 C
Deci A = B 2 2 0 C
@ 0 1
0 2 1 A
2
1 1
2 0 2 0
b) Expresia analitic
a a polarei lui f relativ la baza canonic
a
B se poate obtine dup
a formula de mai sus sau, mai practic,
prin dedublarea expresiei lui f din ipotez
a. Deci
b(x; y) = 12 x1 y 2 + 21 x2 y 1 12 x2 y 3 21 x3 y 2 + 21 x3 y 4 + 21 x4 y 3 +
+ 21 x4 y 1 + 21 x1 y 4 , 8x = xi ei ; y = y j ej 2 R4 .
c) Avnd n vedere expresia analitic a a lui f , vom proceda
mai nti la schimbarea de coordonate:
8 1
>
> x = t1 + t2
< 2
x = t1 t2
I)
>
> x3 = t3
: 4
x = t4
(de fapt, s-a schimbat baza lui R4 si ti , i = 1; 4 , sunt coordo-

natele lui x relativ la noua baz a)
Atunci f (x) = (t ) 1 2 2
(t ) 2 t t3 + t2 t 3 + t3 t4 + t 1 t4 + t 2 t 4 =
1
1 2 1 3 1 4 1 3 4 1 3 2 1 4 2
= (t ) t t +t t 2 t t + 4 (t ) + 4 (t )
1 3 2 1 4 2 3
4 (t ) 4 (t ) (t2 )2 + t2 t3 + t2 t4 + 2 t3 t4 =
1 1 2
= t1 2 t3 + 2 t 4
(t2 )2 t2 t3 t2 t4 + 14 (t3 )2 + 14 (t4 )2 + 12 t3 t4 + 2t3 t4
si prin urmare
2 2
f (x) = t1 21 t3 + 12 t4 t2 21 t3 12 t4 + 2t3 t4 .
F acnd schimbarea de coordonate:
8 1
>
> s = t1 12 t3 + 21 t4
< 2
s = t2 12 t3 21 t4
II)
>
> s3 = t3
: 4
s = t4
a f (x) = (s1 )2
rezult (s2 )2 + 2s3 s4 .
n nal, din 8 1
>
> y = s1
< 2
y = s2
III)
>
> y3 + y4 = s3
: 3
y y4 = s4
rezult
a c
a forma canonic
a a formei p
atratice f este
f (x) = (y 1 )2 (y 2 )2 + 2(y 3 )2 2(y 4 )2 ;
unde y i , i = 1; 4 sunt coordonatele vectorului x relativ la baza

B = fbi ji = 1; 4g , n raport cu care f are forma canonic a.

Baza B se g aseste astfel:

Dac a C este matricea de trecere de la baza canonic a B la baza
ca utata B , atunci x
~ = C 1x
~ sau
0 1 1 0 1 1B B
x y
B x2 C B y2 C
B C B C
@ x3 A = C @ y 3 A .
x4 y4
Pe de alt a parte, dac a avem n vedere cele trei schimb ari de
coordonate avem:
8 4
>
> x = t4 = s4 = y 3 y 4
< 3
x = t3 = s3 = y 3 + y 4
>
> x2 = t1 t2 = s1 s2 t4 = y 1 y 2 y 3 + y 4
: 1
x = t1 + t2 = s1 + s2 + t3 = y 1 + y 2 + y 3 + y 4
0 1 1 0 1 1
x y + y2 + y3 + y4
B x2 C B y 1 y 2 y 3 + y 4 C
Atunci B C B
@ x3 A = @
C=
y3 + y4 A
x4 y3 y4
0 10 1 1
1 1 1 1 y
B 1 1 1 1 C B y2 C
C B
=B @ 0 0
C
1 1 A @ y3 A
0 0 1 1 y4
si prin urmare B = b1 = (1; 1; 0; 0); b2 = (1; 1; 0; 0);
b3 = (1; 1; 1; 1); b4 = (1; 1; 1; 1) .
d) Signatura lui f este (2; 2) . Deci f este form a p
atratica
nedenit a.
7. Fie b : M2 (R) M2 (R) ! R , denit
a prin
b(X; Y ) = 2T r(XY ) T r(X)T r(Y ) ; 8X; Y 2 M2 (R)
unde T r(A) = a11 + a22 este urma matricii A = (aij )i;j=1;2 .

a) Ar
atati c
a b este o forma biliniar
a simetric
a;
b) G
asiti matricea formei biliniare b relativ la baza natural
aa
lui M2 (R) ,
1 0 0 1 0 0
B = E11 = ; E12 = ; E21 = ;
0 0 0 0 1 0
0 0
E22 = ;
0 1
c) G
asiti expresia analitic
a a formei patratice asociata
f (X) = b(X; X) , relativ la baza natural a a lui M2 (R) ;
d) Aduceti la forma canonic a forma patratic
a f si determinati
baza corespunz atoare;
e) Ar
atati c
a f este o forma patratic
a nedenita.
Solutie:
x11 x12
a) Fix
am arbitrar matricile X = ,
x21 x22
y11 y12 z11 z12
Y = ,Z= si scalarii reali ; 2
y21 y22 z21 z22
R.
x11 y11 + x12 y21 x11 y12 + x12 y22
Atunci XY = si
x21 y11 + x22 y21 x21 y12 + x22 y22
y11 x11 + y12 x21 y11 x12 + y12 x22
YX = , de unde
y21 x11 + y22 x21 y21 x12 + y22 x22
T r(XY ) = x11 y11 + x12 y21 + x21 y12 + x22 y22 = T r(Y X) .
Prin urmare b(X; Y ) = b(Y; X) si astfel b este form a simetric
a.
Avnd n vedere simetria lui b, pentru a demonstra bilinia-
ritatea aplicatiei b este sucient sa ar
at
am ca b este liniar
a n
primul argument, adic a:
b( X + Y; Z) = b(X; Z) + b(Y; Z) :
Cum T r( X + Y ) = T r(X) + T r(Y ) avem c a

b( X + Y; Z) = 2T r(( X + Y )Z) T r( X + Y )T r(Z) =
2T r( XY + Y Z) ( T r(X) + T r(Y )) T r(Z) =
2 T r(XY ) + 2 T r(Y Z) T r(X)T r(Z) T r(Y )T r(Z) =
(2T r(XZ) T r(X)T r(Z))+ (2T r(Y Z) T r(Y )T r(Z)) =
b(X; Z) + b(Y; Z) .
Deci b este form a biliniar
a simetric
a.
b) Daca matricile X si Y sunt ca mai sus, atunci
b(X; Y ) = 2(x11 y11 + x12 y21 + x21 y12 + x22 y22 )
(x11 + x22 )(y11 + y22 ) = x11 y11 + x22 y22
+2x12 y21 + 2x21 y12 x11 y22 x22 y11

este expresia analitic

a a lui b relativ la baza B pentru c
a co-
ordonatele matricii X relativ la baza natural a B sunt chiar
elementele matricii X, xij , i; j = 1; 2 .
P2
(vezi X = xij Eij ).
i;j=1
Matricea formei biliniare b relativ la baza B este
A = (b(Eij ; Ekl ))i;j;k;l=1;2 .
Prin calcule, b(E11 ; E11 ) = 2T r(E11 2 ) (T r(E ))2 = 1 , b(E ; E ) =
11 11 12
0 , b(E11 ; E21 ) = 0 , b(E11 ; E22 ) = 1 , b(E12 ; E11 ) = b(E11 ; E12 ) =
0 , b(E12 ; E12 ) = 0 , b(E12 ; E21 ) = b(E21 ; E12 ) = 2 , b(E12 ; E22 ) =
b(E22 ; E12 ) = 0 , b(E21 ; E11 ) = b(E11 ; E21 ) = 0 , b(E21 ; E21 ) =
0,
b(E21 ; E22 ) = b(E22 ; E21 ) = 0 , b(E22 ; E11 ) = 1 ,
b(E22 ; E220 ) = 1. 1
1 0 0 1
B 0 0 2 0 C
Deci A = B @ 0 2 0 0 A 2 M4 (R) ,
C
1 0 0 1
c) Relativ la baza natural a B , forma p atratic
a f asociat a
formei biliniare b are expresia analitic a
f (X) = b(X; X) = (x11 )2 + (x22 )2 + 4x12 x21 2x11 x22
pentru orice X = (xij )i;j=1;2 .

d) Folosind metoda lui Gauss, avem
f (X) = (x11 )2 2x11 x22 + (x22 )2 + 4x12 x21 =
= (x11 x22 )2 + 4x12 x21 .
Dupa schimbarea de coordonate (de baze):
8
>
> t11 = x11 x22
<
t12 + t21 = x12
>
> t t21 = x21
: 12
t22 = x22
obtinem forma canonica a lui f :
f (X) = (t11 ) + 4 (t12 )2 4 (t21 )2 + 0 (t22 )2 , pentru orice
2
matrice X = t11 F11 + t12 F12 + t21 F21 + t22 F22 , unde
B = fFij ji; j = 1; 2g este baza lui M2 (R) relativ la care f

are forma canonic a.
Stiind c
a matricea de trecere C de la B la B veric a
x
~B = C x ~B si tinnd cont de relatiile ce dau schimbarea de
coordonate, avem c a
0 1 0 10 1
a11 1 0 0 1 t11
B a12 C B 0 1 1 0 C B t12 C
B C B CB C
@ a21 A = @ 0 1 1 0 A @ t21 A
a22 0 0 0 1 t22
0 1
1 0 0 1
B 0 1 1 0 C
si atunci C = B
@ 0 1
C . Deci baza B este
1 0 A
0 0 0 1
1 0 0 1 0 1
F11 = ; F12 = ; F21 = ;
0 0 1 0 1 0
1 0
F22 = .
0 1
e) Signatura lui f este (2; 1) si atunci f este o forma p
atratic
a
nedenit a.
8. Folosind metoda lui Gauss s a se aduca la forma canonica forma

patratica f : R3 ! R , f (x) = x1 x2 + x2 x3 + (x3 )2 ,
8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 .
Gasiti baza lui R3 n raport cu care f are forma canonic a si
signatura lui f .
Solutie:
Facem schimbarea de coordonate (de baze)
8 1
< x = t1 + t2
I) x2 = t1 t2
: 3
x = t3
si rezult a f (x) = (t1 )2 (t2 )2 + t1 t3 t2 t3 + (t3 )2 =

a c
(t ) + t t3 + 41 (t3 )2
1 2 1 (t2 )2 t2 t3 + 34 (t3 )2 =

2
t1 + 12 t3 (t2 )2 + t2 t3 + 41 (t3 )2 + (t3 )2 =
2 2
t1 + 21 t3 t2 + 12 t3 + (t3 )2 .
Apoi, din schimbarea de coordonate
8 1
< y = t1 + 21 t3
II) y 2 = t2 + 21 t3
: 3
y = t3
obtinem forma canonic a f (x) = (y 1 )2 (y 2 )2 + (y 3 )2 , pentru

orice vector x , unde y 1 ; y 2 ; y 3 sunt coordonatele lui x relativ
la baza B = fb1 ; b2 ; b3 g corespunz atoare ultimei schimb ari de
coordonate (baz a relativ la care f are forma canonic a).
Din I) si II) rezult
a
8 3
< x = t3 = y 3
x1 = t1 t2 = y 1 y 2
: 2
x = t1 + t2 = y 1 + y 2 t3 = y 1 + y 2 y 3
0 1 1 0 1
x 0 1 y1
B x2 C 1 1 1 B 2 C
si atunci B C = @ 1 1 0 A B y 3 C , adic a ma-
@ x A3 @ y A
0 0 1
x4 y4
0 1
1 1 1
tricea de trecere de la baza canonic a la B este C = @ 1 1 0 A.
0 0 1
Deci B = fb1 = (1; 1; 0); b2 = (1; 1; 0); b3 = ( 1; 0; 1)g si sig-
natura lui f este (2; 1) , adic a f este forma p
atratic
a nedenit a.
9. Folosind metoda lui Jacobi s a se aduca la forma canonic
a
forma p atratic
a
f (x) = 2(x1 )2 + 3(x2 )2 + 4(x3 )2 4x1 x2 2x1 x3 + 4x2 x3 .
Gasiti baza corespunzatoare si signatura lui f .
Solutie:
Matricea lui f relativ la baza 3
0 canonic
a a lui
1R
2 2 1
B = fe1 ; e2 ; e3 g este A = @ 2 3 2 A si se g
aseste prin
1 2 4
intermediul polarei lui f (care are aceeasi matrice ca si f ) sau

mai simplu, prin algoritmul:
- elementul aij ; i=j este jumatate din coecientul lui xi xj din
expresia lui f ;
- elementul aii este chiar coecientul lui (xi )2 .
Din faptul c a minorii diagonali 0 = 1 , 1 = j2j = 2 ,
2 2 1
2 2
2 = = 2, 3 = 2 3 2 = 5 sunt nenuli
2 3
1 2 4
rezulta c
a se poate aplica metoda lui Jacobi.
Deci forma canonic a a lui f este
3
X i 1 1 1 2 2
f (x) = (y ) + (y 2 )2 + (y 3 )2
i 2 5
i=1
unde x = y 1 a1 + y 2 a2 + y 3 a3 2 R3 si
B = fa1 ; a2 ; a3 g este baza relativ la care f are forma canon-
ic
a.
Se alege a1 = 11 e1 astfel nct b(e1 ; a1 ) = 1 , a2 = 21 e1 +
22 e2 astfel nct b(e1 ; a2 ) = 0 , b(e2 ; a2 ) = 1 si a3 = 31 e1 +
32 e2 + 33 e3 astfel nct b(e1 ; a3 ) = 0 , b(e2 ; a3 ) = 0 , b(e3 ; a3 ) =
1 (unde b este polara formei p atratice f ).
Din b(e1 ; a1 ) = 1 rezult a 11 b(e1 ; e1 ) = 1 si atunci 11 = 1=2.
Din b(e1 ; a2 ) = 0 , b(e2 ; a2 ) = 1 rezulta sistemul
2 21 2 22 = 0
2 21 +3 22 = 1
care are solutia ( 21 = 1; 22 = 1) .

Din b(e1 ; a3 ) = 0 , b(e2 ; a3 ) = 0 , b(e3 ; a3 ) = 1 obtinem sistemul
8
< 2 31 2 32 33 = 0
2 31 + 3 32 + 2 33 = 0
:
31 + 2 32 + 4 33 = 1
de unde 31 = 1=5 , 32 = 2=5 , 33 = 2=5 .

Deci B = fa1 = (1=2; 0; 0); a2 = (1; 1; 0);

a3 = ( 1=5; 2=5; 2=5)g si signatura lui f este (3; 0) , adic

af
este form
a p
atratic
a pozitiv denit
a.
10. Fie F : R3 R2 ! R care n bazele B 3 = fa1 ; a2 ; a3 g cu

a1 = (1; 1; 0), a2 = ( 1; 0; 2), a3 = (0; 2; 1) si B 2 = fb1 ; b2 gunde
b1 = (1; 1), b2 = (1; 0) are expresia analitic a:
F (x; y) = x1 y 1 + x2 y 2 + x3 y 1 + x3 y 2 :
S
a se determine matricea asociata formei n bazele cano-
nice Bc2 din R2 si Bc3 din R3 .
Solutie:
Matricea asociat a formei biliniare n bazele canonice Bc3 =
fe1 ,e2 ,e3 g n R3 si Bc2 = ff 1 ,f 2 g n R2 (unde e1 = (1; 0; 0),
e2 = (1; 0; 0), e3 = (1; 0; 0); f 1 = (1; 0), f 2 = (0; 1)) o
putem aa identicnd coecientii
0 1 din exprimarea de mai sus
1 0
a lui F: Obtinem A = @ 0 1 A. Matricea de schimbare a
1 1
0 1
1 1 0
bazei Bc3 ! B 3 este P = @ 1 0 2 A, deci matricea de
0 2 1
0 4 1 2
1
3 3 3
schimbare a bazei B 3 ! Bc3 va P 1 =@ 1
3
1
3
2
3
A.
2 2 1
3 3 3
Analog, matricea de schimbare a bazei Bc2 ! B 2 va Q =
1 1
, iar matricea de schimbare B 2 ! Bc2 va Q 1 =
1 0
0 1
. Conform formulei de schimbare a matricii asoci-
1 1
ate unei forme biliniare la schimbarea bazelor, avem:
0 4 1 2
1 0 1
3 3 3 1 0
T
A= P 1 A Q 1 = @ 13 1
3
2 A @
3 0 1 A
2 2 1
3 3 3 1 1
0 2 1
1 01 1
3 3 1 3
0 1 0 1
=@ 1 A
1
3
3 = @ 13 0 A.
1 1 1
1 1 1 1
3
3 3 0
Deci matricea asociat
a formei biliniare F n bazele canonice
va
0 1 1
3 1
A = @ 31 0 A.
1
3 0
11. Fie B : R3 R3 ! R o form a biliniar a si s

a presupunem c a
avem relatiile: B(e1 ; e1 ) = 1, B(e2 ; e2 ) = 0 , B(e3 ; e3 ) = 0,
B(e1 ; e1 + e2 ) = 2, B(e1 + e3 ; e1 ) = 23 , B(e3 ; e1 + e2 ) = 12 ,
B(e2 ; e1 + e3 ) = 32 , B(e2 ; e1 e3 ) = 12 , B(e1 + e2 ; e3 ) = 12 , unde
fe1 ; e2 ; e3 g este baza canonica.
a) S
a se arate c
a B este o form
a biliniar
a simetric
a.
b) Sa se g
aseasc
a forma patratic
a asociat
a lui B si s
a se aduc
a
la forma canonic a prin metoda lui Gauss precizndu-se baza
corespunz atoare.
Solutie:
a) Utiliznd liniaritatea aplicatiei B, avem
B(e1 ; e1 + e2 ) = B(e1 ; e1 ) + B(e1 ; e2 ). Tinnd cont de re-
latiile de mai sus, obtinem B(e1 ; e2 ) = 2 1 = 1. Deoarece
B(e1 + e3 ; e1 ) = B(e1 ; e1 ) + B(e3 ; e1 ), B(e3 ; e1 ) = 32 1 = 12
. Mai departe, B(e3 ; e1 ) = 21 12 = 0. Din urm atoarele dou
a
relatii, prin nsumarea, respectiv sc aderea lor, obtinem
B(e2 ; e1 ) = 1, B(e2 ; e3 ) = 12 .
In sfrsit, B(e1 + e2 ; e3 ) = B(e1 ; e3 ) + B(e2 ; e3 ).
Deci B(e1 ; e3 ) = 12 1
2 = 0. Matricea A asociat a formei
biliniare n baza canonic a este:
0 1
1 1 0
A = @ 1 0 12 A .
0 21 0
Se observ
a c
a B este form
a biliniar
a simetric
a.

b) Pentru doi vectori x = (x1 ; x2 ; x3 ) si y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) din

R3 , expresia analitic a a formei va :
0 10 1 1
1 1 0 y
B(x; y) = (x1 ; x2 ; x3 ) @ 1 0 21 A @ y 2 A =
0 12 0 y3
= x1 y 1 + x1 y 2 + x2 y 1 + 21 x2 y 3 + 21 x3 y 2 .
2
Considernd F (x) = B(x; x), avem F (x) = x1 + 2x1 x2 +
x2 x3 . Grupnd termenii ce contin pe x1 , obtinem
2 2
F (x) = x1 + x2 x2 + x2 x3 . Mai departe, grupnd
termenii ce contin pe x2 si formnd p atrate, obtinem
2 2
1 2 2 2 x3 x3
F (x) = x + x x +
2 4
Notam:
8 1 1 2
< y =x +x
3
(*) y 2 = x2 x2
: 3
y = x3
n raport cu baza B = ff 1 ; f 2 ; f 3 g a lui R3 fat
a de care x are
1 2 3
coordonatele y , y , y date mai sus, obtinem forma canonic a:
2 2 2
F (x) = y 1 y 2 + 14 y 3 .
Matricea
0 asociat a formei,
1 relativ la aceast
a baz
a este:
1 0 0
A=@ 0 1 0 A . Pe de alt a parte, dac
a scriem matriceal
1
0 0 4
(*), va rezulta:
0 1 1 0 1 0 1 1
y 1 2 0 x
@ y2 A = @ 0 1 1 A @ 2 A
x .
2
y3 0 0 1 x3
0 1
1 2 0
Asadar matricea M = @ 0 1 1 A
2 de mai sus va inversa
0 0 1
matricii de schimbare a bazei de la baza canonic a la B. Deci:
0 1 1
1 2 0
(f 1 ; f 2 ; f 3 ) = (e1 ; e2 ; e3 ) @ 0 1 1 A =
2
0 0 1
0 1
1
1 1 2
= (e1 ; e2 ; e3 ) @ 0 1 1 A
2 .
0 0 1
1
n concluzie, f 1 = e1 , f 2 = e1 + e2 , f 3 = 2 e1 + 12 e2 + e3 .
12. Fie V un spatiu vectorial n dimensional. O aplicatie ! ,
! : V V ! R se numeste antisimetric a daca (8) x; y 2
V , !(x; y) = !(x; y). Fixnd o baz a B = fe1 ; e2 ; :::; en g si
considernd ! ij = !(ei ; ej ), asociem bazei respective matricea
A = (! ij )i;j=1::n . Dac
a det A 6= 0, atunci forma se spune c a
este nedegenerat a. O form a biliniar
a cu propriet
atile de mai
sus se numeste forma simplectica :
a) Ar
atati c
a determinantul matricii asociate unei forme anti-
simetrice nedegenerate n orice baz
a este nenul.
b) Dac
a exist
a o astfel de form
a ! denit
a pe V, atunci di-
mensiunea n este para.
Solutie:
a) Fie B = ff 1 ; f 2 ; :::; f n g o alt
a baz
a si e M = i
j
i;j=1;n
P
n
j
a fi =
matricea de schimbare a bazei, adic i ej ,
j=1
i = 1; n . Fie A = (e
! ij ) matricea asociat a lui ! n noua
P
i;j=1;n
p q
baz
a. Atunci !(f i ; f j ) = i j !(ep ; eq ) ,
1 p;q n
8i; j = 1; n . Prin urmare:
0 1 0 1 n
10 1
e 11
! e 1n
! 1 1 ! 11 ! 1n
@ A=@ A@ A
e n1
! e nn
! 1 n ! n1 ! nn
n 1
0 1 1
1
1 n
@ A sau A = M T A M .
n n
1 n

Atunci det A = det A (det M )2 si cum det M 6= 0; det A 6= 0,

vom avea det A 6= 0.
b) Fie B matricea obtinuta din A prin nmultirea ec
arei linii
n
cu 1. Vom avea det B = ( 1) det A. Pe de alt a parte,
datorit
a relatiei ! ij = !(ei ; ej ) = !(ej ; ei ) = ! ji avem
B = AT , deci det B = det A. Atunci ( 1)n = 1, prin urmare
n este par.

a b : R3 R3 ! R, b(x; y) = 2x1 y 1 + x2 y 2 +
1. Fie forma biliniar
5x y x y +x y +5x3 y 1 , 8x = (x1 ; x2 ; x3 ), y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) 2
3 3 1 2 2 1
R3 .
a) Far
a a determina matricea lui b relativ la baza canonica
3
a lui R , s
a se precizeze dac
a b este simetric
a sau dac
a este
antisimetric
a;
b) Determinati matricea lui b relativ la baza canonic
a a lui
R3 ;
c) Ar atati c
a exista si sunt unice dou a forme biliniare pe R3 ,
b1 simetric a si b2 antisimetrica astfel ca b(x; y) = b1 (x; y) +
b2 (x; y), 8x = (x ; x ; x ), y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ) 2 R3 ;
1 2 3
d) Gasiti forma canonica a formei patratice f asociate formei

biliniare simetrice b1 , precum si baza lui R3 relativ la care f
are forma canonic a g
asit
a.
2. Daca Rn [X] este spatiul vectorial al polinoamelor cu coe-

cienti reali, de grad cel mult n, se consider
a aplicatia
F : Rn [X] Rn [X] ! R2n 3 [X] denit a prin
F (P; Q) = P 000 Q P 00 Q0 + P 0 Q00 P Q000 ;
unde P 0 , P 00 , P 000 , ... sunt polinoame determinate de derivatele

functiei polinomiale asociat a polinomului P .
a) Aratati c
a aplicatia F este liniar
a n ambele argumente si
antisimetric a;
b) Dac a se consider a Q = X n , atunci s
a se determine matricea
aplicatiei liniare g : P ! F (P; Q) relativ la bazele canonice ale
domeniului si codomeniului lui g;
c) Dac
a n = 3, ce se spune despre Ker g si Im g?
d) Este g un endomorsm diagonalizabil, n cazul n = 3?
3. Fie 0 1
1 1 0
A= @ 1 2 1 A
0 1 1
atratice f pe R3 , relativ la baza cononic

matricea unei forme p a
3
a lui R .
a) Determinati expresia analitic
a pentru polara lui f ;
a a lui R3 relativ la care f are o form
b) Determinati o baz a
canonic
a;
c) Determinati signatura lui f ;
d) Este diagonalizabil un endomorsm al lui R3 care, relativ
a a lui R3 , are matricea A?
la baza canonic
4. Fie f : R3 ! R o form a patratic
a a c
arei expresie analitic
a,
a a lui R3 este
n raport cu baza canonic
f (x) = (x1 )2 + (x2 )2 + 4(x3 )2 + 2x1 x2 + 4x1 x3 2x2 x3 ;
8x = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 :
a) Se poate aplica metoda lui Jacobi pentru determinarea unei

forme canonice pentru f ? Dac a da, s
a se determine o forma
canonica pentru f si baza corespunzatoare, folosind aceast
a
metod a.
b) S
a se determine o forma canonic
a pentru f si baza core-
spunz
atoare, folosind metoda lui Gauss.
c) Este f negativ denit
a? Dar negativ semidenit
a?

1 2 3
5. Fie matricea A = . Se cer:
2 1 0
a) Ar
atati c
a forma biliniara b care are matricea AAt , relativ
la baza canonic 2
a a lui R , este simetric
a;
b) Determinati o form a canonic
a pentru forma p
atratic
a aso-
a f (x) = b(x; x) si baza corespunz
ciat atoare;
c) Ar
atati c
a f este pozitiv denit
a.
Capitolul 5
Spatii vectoriale
euclidiene
Denitia 5.1. 1) Un produs scalar pe un spatiu vectorial real V

este o aplicatie h; i : E E ! R care satisface conditiile:
a) hx; yi = hy; xi;
b) hx; y + zi = hx; yi + hx; zi ;
c) h x; yi = hx; yi; pentru orice 2 R;
d) hx; xi > 0 , pentru orice x 6= 0 si hx; xi = 0 , pentru x = 0 .
2) Un spatiu vectorial real E se numeste spatiu vectorial euclid-
ian real daca pe E s-a denit un produs scalar <; >.
Axiomele a)-d) se pot formula spunnd c a produsul scalar este
o forma biliniara b)-c), simetric
a a) si pozitiv denita d). Invers,
orice forma ce satisface aceste propriet ati poate luat
a ca produs
scalar n E. Atunci:
Xk m
X k X
X m
h i xi ; j yj i = i j hxi ; yj i : (5.1)
i=1 j=1 i=1 j=1
Aici x1 ; x2 ; : : : ; xk ; y1 ; y2 ; : : : ; ym sunt vectori arbitrari ai spatiului

euclidian E, 1 ; 2 ; : : : ; k ; 1 ; 2 ; : : : ; m sunt scalari arbitrari.
Denitia 5.2. Dac a pe spatiul vectorial complex E avem apli-
catia h; i : E E ! C care satisface conditiile:
121
122 CAPITOLUL 5. SPATII VECTORIALE EUCLIDIENE
a) hx; yi = hy; xi pentru orice x; y 2 E, iar hy; xi reprezint a

conjugatul lui hx; yi ,
b) hx; y + zi = hx; yi + hx; zi , pentru orice x; y; z 2 E,
c) hx; yi = hx; yi , pentru orice x; y 2 E si 2 C ,
d) hx; xi > 0 , pentru orice x 6= 0 ; h0; 0i = 0,
atunci <; > se numeste produs scalar pe E si E se numeste spatiu
vectorial euclidian complex (sau spatiu unitar).
Din axiomele a)-c) rezult a formula general a
Xp q
X p X
X q
h j xj ; k yk i = j k hxj ; yk i;
j=1 k=1 j=1 k=1
pentru orice x1 ; x2 ; : : : ; xp ; y1 ; y2 ; : : : ; yq din E si pentru orice numere

complexe 1 ; 2 ; : : : ; p ; 1 ; 2 ; : : : ; q .
Avnd denit un produs scalar pe E, putem indica denitia altor
notiuni metrice de baz a-lungimea vectorilor si unghiul a doi vectori.
Lungimea unui vector x ntr-un spatiu euclidian E este prin
denitie numarul real pozitiv
p
jxj = hx; xi (5.2)
Aceasta denitie r
amne valabila si pentru un vector x ntr-un spatiu
euclidian complex E.
Orice vector x de lungime 1 se numeste normat. Orice vector
nenul y poate normat, adic a nmultit cu un num ar astfel nct ca
rezultat s
a se obtin
a un vector normat. ntr-adev ar, ecuatia j yj = 1
1
relativ la are de exemplu solutia = jyj .
Avem:
jhx; yij jxj jyj (5.3)
Inegalitatea (5.3) se numeste inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz,
cu egalitate daca si numai daca vectorii x; y sunt liniar dependenti.
Se numeste unghi neorientat ntre doi vectori nenuli x; y acel
unghi cuprins ntre 00 si 1800 al c
arui cosinus este egal cu raportul
hx; yi
:
jxj jyj
123
Denitia 5.3. Vectorii x si y se numesc ortogonali dac

a unghiul
0
neorientat dintre ei este egal cu 90 (adic
a x?y ).
Lema 5.1. Vectorii nenuli ortogonali doi cte doi x1 , x2 , ...,
xk sunt liniar independenti.
Lema 5.2. Dac a vectorii y1 , y2 , ..., yk sunt ortogonali vectoru-
lui x, atunci orice combinatie liniar a 1 y1 + 2 y2 + + k yk este
de asemenea ortogonal a lui x.
n astfel de cazuri vom spune c a vectorul x este ortogonal sub-
spatiului L . n general, dac a F E este o multime oarecare de
vectori n spatiul euclidian E, atunci vom spune c a vectorul x este
ortogonal multimii F dac a el este ortogonal oric
arui vector din F .
Multimea G a tuturor vectorilor x ortogonali multimii F formeaza
ea nsasi conform lemei 5.2. un subspatiu al spatiului E . Adeseori
aceasta situatie se ntlneste n cazul cnd F nsusi este un sub-
spatiu si atunci subspatiul G se numeste complementul ortogonal al
subspatiului F .
Teorema 5.1. ntr-un spatiu euclidian n-dimensional E exist
a
o baz
a format
a din n vectori ortogonali doi cte doi.
Denitia 5.4. Se numeste determinantul Gram al vectorilor
x1 , x2 , ..., xk din spatiul euclidian E, determinantul:
hx1 ; x1 i hx1 ; x2 i hx1 ; xk i

hx2 ; x1 i hx2 ; x2 i hx2 ; xk i
G (x1 ; x2 ; : : : ; xk ) = :
hxk ; x1 i hxk ; x2 i hxk ; xk i
Are loc urm

atorul rezultat:
Teorema 5.2 (Gram). Determinantul Gram al vectorilor x1 ,
x2 , ..., xk este nul dac
a acesti vectori sunt liniar dependenti si este
strict pozitiv dac a vectorii sunt liniar independenti. El este egal cu
produsul p atratelor lungimilor vectorilor x1 , x2 , ..., xk dac
a ei sunt
ortogonali doi cte doi, n caz contrar el este mai mic dect aceast a
marime.

1. n spatiul Rn se deneste urmatoarea regul a
h; i : R n n
R ! R , astfel:
hx; yi = 1 1 + 2 2 + n n
,
1 2 n
unde x = ( ; ; : : : ; ) , y = ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) .
Sa se arate c
a regula denita reprezint a un produs scalar pe
Rn .
Solutie:
Veric am dac a sunt ndeplinite propriet

atile produsului scalar
(denit pe R).
a) hx; yi = hy; xi , 8x; y 2 Rn .
hx; yi = 1 1 + n n
=
1 1 n n
= + + = hy; xi
b) hx; y + zi = hx; yi + hx; zi , 8x; y; z 2 Rn .
hx; y + zi = 1 ( 1 + 1 ) + + n( n + n) =
= 1 1+ 1 1+ + n n+ n n=
1 1 n n
=( + + )+( 1 1+ n n
)=
1 n
= hx; yi + hx; zi , unde z = ( ; : : : ; ) .
c) h x; yi = hx; yi , 8x; y 2 Rn , 8 2 R .
x = ( 1; : : : ; n) ,
hx; yi = 1 1 + + n n=
1 1 n n
= ( + + ) = hx; yi .
d) hx; xi > 0 , 8x 2 R sin
hx; xi = 0 , x = 0 .
Evident hx; xi = ( 1 )2 + + ( n )2 0
si hx; xi = 0 , 1 = = n = 0.
Deci conditiile din denitia produsului scalar sunt ndeplinite
si astfel regula data este un produs scalar pe Rn .
2. n spatiul C([a; b]) al functiilor continue si reale pe intervalul

[a; b] se introduce urm atoarea regul a
hx; yi : C([a; b]) C([a; b]) ! C([a; b]) ; astfel

Zb
hx; yi = x(t)y(t)dt ;
a
unde x = x(t); y = y(t); a t b .

S
a se arate c
a regula denit
a reprezint
a un produs scalar pe
C([a; b]).
Solutie:
Vericam daca sunt ndeplinite propriet
atile produsului scalar.
a) hx; yi = hy; xi , 8x; y 2 R (a; b) .
Rb Rb
hx; yi = x(t)y(t)dt = y(t)x(t)dt = hy; xi .
a a
b) hx; y + zi = hx; yi + hx; zi , 8x; y; z 2 R (a; b) .
Rb Rb
hx; y + zi = x(t)(y + z)(t)dt = x(t)(y(t) + z(t))dt =
a a
Rb Rb
= x(t)y(t)dt + x(t)z(t)dt = hx; yi + hx; zi .
a a
c) h x; yi = hx; yi , 8x; y 2 R (a; b) , 2 R .
Rb Rb
h x; yi = ( x)(t)y(t)dt = x(t)y(t)dt =
a a
Rb
= x(t)y(t)dt = hx; yi .
a
d) hx; xi 0 , 8x 2 R (a; b)
si hx; xi = 0 , x = 0 (functia identic nul
a).
Rb
Evident hx; xi = (x(t))2 dt 0 si
a
hx; xi = 0 , (x(t))2 = 0 8t 2 (a; b) , adic
a x = 0.
Conditiile a)-d) sunt vericate. Deci regula prezentat
a n prob-
lema deneste un produs scalar pe R (a; b) .
3. Fie E un spatiu vectorial euclidian. Ar atati c

a oric
arei forme
liniare ! , ! : E ! R , i se poate asocia n mod unic un vector
x 2 E astfel nct < x; y >= !(y); (8) y 2 E .
Solutie:
Consideram o baz a ortonormat a B = fe1 ; : : : ; en g si e

1
x = x e1 + n
+ x en . Atunci, notnd !(ei ) = ! i , pentru a
vericat
a relatia din problem a va trebui s
a avem
Pn
< x; ei >=< xj ej ; ei >= xi = !(ei ) = ! i .
j=1
Am determinat astfel componentele vectorului x.
Fie y = y 1 e1 + + y n e1n , arbitrar.
Pn P
n P
n
Atunci < x; y >=< xj ej ; y j ej >= !j yj .
j=1 j=1 j=1
P
n P
n P
n
Dar !(y) = !( y j ej ) = y j !(ej ) = y j ! j , deci vec-
j=1 j=1 j=1
torul x satisface relatia cerut
a. Presupunnd c
a exist
a x1 cu
aceeasi proprietate, avem:
<x x1 ; x x1 >=< x; x x1 > < x1 ; x x1 >=
= !(x x1 ) !(x x1 ) = 0 .
De aici avem kx x1 k = 0, rezult
ax x1 = 0.
4. Fie aplicatia <; > : R3 R3 ! R care n raport cu baza

canonic a fe1 ; e2 ; e3 gdin R3 are expresia
< x; y >= 2x1 y 1 + x2 y 2 2x2 y 3 2x3 y 2 + 6x3 y 3 , unde x =
(x1 ; x2 ; x3 ) si y = (y 1 ; y 2 ; y 3 ):
a) S a (R3 ; <; >) este un spatiu euclidian.
a se arate c
b) S
a se scrie matricea produsului scalar n raport cu baza
canonic
a.
c) S
a se calculeze jj x jj si cos(x; y) unde x = e1 + e2 + e3 ,
y = e1 + 2e2 e.
d) S
a se ortonormeze sistemul de vectori fe1 ; e2 ; e3 g :
Solutie:
a). Dac a x1 = (x11 ; x21 ; x31 ), x2 = (x12 ; x22 ; x32 ) , atunci x1 + x2 =
((x11 + x12 ); (x21 + x22 ); (x31 + x32 )),
deci < x1 + x2 ; y >= 2(x11 + x12 )y 1 + (x21 + x22 )2 y 2
2(x21 + x22 )y 3 2(x31 + x32 )y 2 + 6(x31 + x32 )x3 y 3 =
= (2x11 y 1 + x21 y 2 2x21 y 3 2x31 y 2 + 6x31 y 3 )+
+(2x12 y 1 + x22 y 2 2x22 y 3 2x32 y 2 + 6x32 y 3 ) =

=< x1 ; y > + < x2 ; y >, deci aplicatia este liniara.
Omogenitatea produsului <; > rezult a n mod aseman
ator.
Se observ a < x; y >= 2x1 y 1 + x2 y 2
a c 2x2 y 3 2x3 y 2 +
+6x3 y 3 = 2y 1 x1 + y 2 x2 2y 2 x3 2y 3 x2 + 6y 3 x3 =
=< y; x >, deci aplicatia<; > este simetric

a.
Presupunem c a:
2 2 2
< x; x >= 0 ) 2 x1 + x2 2x2 x3 2x3 x2 +6 x3 = 0 )
2 2 2
2 x1 + x2 4x2 x3 + 6 x3 = 0 )
2 2 2 2
2 x1 + x2 4x2 x3 + 4 x3 + 2 x3 = 0 )
2 2 2
2 x1 + x2 2x3 + 2 x3 = 0 ) x1 = 0, x2 2x3 = 0,
x3 = 0, deci x1 = x2 = x3 = 0, prin urmare <; > este un
produs scalar, iar (R3 ; <; >) este spatiu vectorial euclidian.
b) Pentru calcularea matricei asociate acestui produs scalar,
o modalitate ar aceea de a calcula direct valoarea produsu-
lui pentru elementele componente ale bazei canonice, deci <
ei ; ej >, i; j = 1; 3. Putem observa nsa c
a expresia din enunt
a produsului scalar poate adus a la urm atoarea forma ma-
triceala prin identicarea scalarilor:
0 1 0 1 1
2 0 0 y
< x; y >= (x1 ; x2 ; x3 ) @ 0 1 2 A @ y 2 A, tinnd cont
0 2 6 y3
c
a x,y sunt arbitrari, matricea asociat a va :
0 1
2 0 0
A=@ 0 1 2 A.
0 2 6
c) Observ a x = (1; 1; 1), deci

am c
0 1 0 1
2 0 0 1
< x; x >= (1; 1; 1) @ 0 1 2 A @ 1 A = 5:
0 2 6 1
p p
Atunci kxk = < x; x > = 5.
Mai departe, 0 1 0 1
2 0 0 1
< x; y >= (1; 1; 1) @ 0 1 2 A @ 2 A=
0 2 6 1
0 1
1
= (2; 1; 4) @ 2 A = 4;
1
0 1 0 1
2 0 0 1
< y; y >= (1; 2; 1) @ 0 1 2 A @ 2 A=
0 2 6 1
0 1
1 p p
= (2; 4; 10) @ 2 A = 20; deci kyk = < y; y > = 20:
1
Putem calcula acum:

< x; y > 4 2
cos(x; y) = =p p = :
kxk kyk 20 5 5
d) Vom ortogonaliza sistemul fe1 ; e2 ; e3 g prin procedeul Gram-

Schmidt. Ne propunem s asim vectorii a1 = e1 , a2 = a1 +
a g
+e2 , a3 = a1 + a2 + e3 , cu , , 2 R
astfel nct < a1 ; a2 >= 0, < a1 ; a3 >= 0, < a2 ; a3 >= 0 .
Avem: < a1 ; a2 >= 0 ) < e1 ; e1 > + < e1 ; e2 >= 0 )
2 + 0 = 0 ) = 0 ) a2 = e2 :
Analog , < a1 ; a3 >= 0 ) 2+0=0) =0
< a2 ; a3 >= 0 ) < a2 ; a2 > + < a2 ; e3 >= 0 )
< e2 ; e2 > + < e2 ; e3 >) 1 2=0) =2)
a3 = 2e2 + e3 .
Vom calcula acum ka1 k, ka2 k, ka3 k. Avem:
0 1 0 1
2 0 0 1
< a1 ; a1 >= (1; 0; 0) @ 0 1 2 A @ 0 A = 2,
0 2 6 0
0 1 0 1
2 0 0 0
< a2 ; a2 >= (0; 1; 0) @ 0 1 2 A @ 1 A=1
0 2 6 0
0 1 0 1
2 0 0 0
< a3 ; a3 >= (0; 2; 1) @ 0 1 2 A @ 2 A = 2.
0 2 6 1
p p p
Deci ka1 k = < a1 ; a1p> = 2, ka2 k = < a2 ; a2 > = 1,
p
ka3 k = < a3 ; a3 > = 2:
a1 e1 a2 a2 2 +e3
2ep
am b1 =
Not ka1 k = p
2
, b2 = ka2 k = e2 , b3 = ka2 k = 2
.
Sistemul b1 ; b2 ; b3 este un sistem ortonormat.
5. n spatiul euclidian (E; <; >) n raport cu baza ortonormat a

fe1 ; e2 ; e3 ; e4 g se d
a sistemul vectorial:
S = fa1 ; a2 ; a3 g , unde a1 = (1; 1; 1; 0) , a2 = (1; 1; 1; 1) ,
a3 = (1; 0; 0; 1) .
S
a se ortonormeze folosind procedeul Gram-Schmidt.
Solutie:
Fie b1 = a1 ,b2 = b1 + a2 ; b3 = b1 + b2 + a3 .
Determin am ; ; din conditiile:
< b1 ; b2 >=< b1 ; b3 >=< b2 ; b3 >= 0 .
Dar < b1 ; b2 >= 0 )
< a1 ; a1 > + < a1 ; a2 >= 0 )
(12 + ( 1)2 + 12 + 02 ) + (1 1 + ( 1) 1 + 1 1 + 0 1) = 0 )
3 + 1 = 0 ) = 31 ) b2 = 13 a1 + a2 = ( 32 ; 43 ; 23 ; 1).
Mai departe < b1 ; b3 >= 0 ) < b1 ; b1 > +
+ < b1 ; a3 >= 0 ) 3 + 1 = 0 ) = 31 .
De asemenea:
< b2 ; b3 >= 0 ) < b2 ; b2 > + < b2 ; a3 >= 0 )
2 2 4 2 2 2
3 + 3 + 3 + (1)2 +
2 4 2 33 15 5
+ 3 1+ 3 0+ 3 0+1 1 =0) 9 + 9 ) = 11 .
1 5 2 4 2
Deci b3 = 3 (1; 1; 1; 0) 11 ( 3 ; 3 ; 3 ; 1) + (1 ; 0; 0; 1) =
= ( 12 9 21 18
33 ; 33 ; 33 ; 33 ). n concluzie,
b1 = (1 ; 1; 1; 0), b2 = ( 23 ; 43 ; 23 ; 1) , b3 = ( 3312 9 21 18
; 33 ; 33 ; 33 ).
Mai departe, avem:
p p
jj b1 jj= 12 + ( 1)2 + 12 + 02 = 3 ,
q q
2 2 4 2 2 2 2 33
jj b2 jj= 3 + 3 + 3 + (1) = 9 ,
q q
12 2 9 2 21 2 18 2 990
jj b3 jj= 33 + 33 + 33 + 33 = 1089
q
= 10 11 .
n o
Asadar c1 = jjbb1 jj ; c2 = jjbb2 jj ; c3 = jjbb3 jj reprezint a
1 2 3
un sistem ortonormat n R3 .
6. Fie spatiul euclidian canonic R4 si forma p

atratic
a
f : R4 ! R , care relativ la baza canonic a B a lui R4
are expresia analitica
f (x) = 4x1 x2 2x1 x4 2x2 x3 +4x3 x4 ; x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ) 2 R4 :
Folosind metoda transform arilor ortogonale s a se aduca la

forma canonic a forma p
atratica f . Sa se g
aseasca baza rel-
ativ la care f are expresia canonic a, precum si signatura lui
f.
Solutie:
Matricea formei p a a lui R4
atratice f relativ la baza canonic
este 0 1
0 2 0 1
B 2 0 1 0 C
A=B @ 0
C
1 0 2 A
1 0 2 0
Vom aa valorile proprii si vectorii proprii pentru operatorul

liniar simetric u : R4 ! R4 , a c arui matrice relativ la baza
canonic a a lui R4 (care este baz
a ortonormat a n raport cu
P
4
produsul scalar canonic pe R4 , hx; yi = xi y i ) este chiar A,
i=1
adic
a
~tB A~
f (x) = x xB = hx; u(x)i :
Se stie c
a exist
a o baza ortonormat
a B1 , formata din vectori
proprii ai lui u, relativ la care matricea lui u este diagonal
a,
adica este
0 1
1 0 0 0
B 0 0 0 C
D=B @ 0 0
2 C
3 0 A
0 0 0 4
( 1; 2; 3;
sunt valorile proprii ale lui u)
4
P4
~tB1 D~
Deci f (x) = x xB1 = hx; u(x)i = i 2
i (y ) este forma
i=1
canonic a a lui f (unde y i ; i = 1; 4 sunt coordonatele lui x
relativ la baza B1 ) si B 1 este baza relativ la care f are expresia
canonic a.
Concret, valorile proprii ale lui u se g asesc rezolvnd ecuatia
caracteristic a det(A I4 ) = 0
2 0 1
2 1 0
, = 0 , ( 2 1)( 2 9) = 0 , de unde
0 1 2
1 0 2
rezult
a valorile proprii 1 = 3 , 2 = 1 , 3 = 1 , 4 = 3.
Forma canonic a a formei p atratice f este
f (x) = 3(y ) 1 2 (y ) + (y 3 )2 + 3(y 4 )2 , unde
2 2
x t
~B1 = (y ; y ; y ; y 4 ) , iar baza ortonormat
1 2 3 a B1 este format a
cu vi (i = 1; 4) vectori proprii corespunz atori valorilor proprii
i .
Evident, signatura lui f este (2; 2) . Prin urmare f este form a
patratic
a nedenit a.
Pentru 1 = 3 , se rezolv
a sistemul omogen:
0 10 1 1 0 1
3 2 0 1 x 0
B 2 3 1 0 C B x2 C B 0 C
B CB C=B C,
@ 0 1 3 2 A @ x3 A @ 0 A
1 0 2 3 x4 0
8
>
> 3x1 + 2x2 x4 = 0
<
2x1 + 3x2 x3 = 0
>
> x2 + 3x3 + 2x4 = 0
:
x1 + 2x3 + 3x4 = 0
si se obtine x1 = ; x2 = ; x3 = ; x4 = ( 2 R).
Un vector propriu corespunz ator valorii proprii 1 = 3 este
(1; 1; 1; 1) , 2 R si dac a lu
am = 1 obtinem vec-
torul u1 = (1; 1; 1; 1) cu lungimea ku1 k = 2 . Atunci
v1 = ku11 k u1 = 21 (1; 1; 1; 1) .
Pentru 2 = 1 , se rezolv a sistemul omogen:
0 10 1 1 0 1
1 2 0 1 x 0
B 2 1 1 0 C B x2 C B 0 C
B CB C=B C,
@ 0 1 1 2 A @ x3 A @ 0 A
1 0 2 1 x4 0
8
>
> x1 + 2x2 x4 = 0
< 1 2
2x + x x3 = 0
>
> x2 + x3 + 2x4 = 0
:
x1 + 2x3 + x4 = 0
( 1; 1; 1; 1) , 2 R si dac a luam = 1 obtinem vec-
torul u2 = ( 1; 1; 1; 1) cu lungimea ku2 k = 2 . Atunci
v2 = ku12 k u2 = 21 ( 1; 1; 1; 1) .
0 10 1 1 0 1
1 2 0 1 x 0
B 2 1 1 0 CB x C B 0 C
C B 2 C B
B = C,
@ 0 1 1 2 A @ x3 A @ 0 A
1 0 2 1 x4 0
8
>
> x1 + 2x2 x4 = 0
< 1 2
2x x x3 = 0
>
> x2 x3 + 2x4 = 0
:
x1 + 2x3 x4 = 0
(1; 1; 1; 1) , 2 R si dac a lu
am = 1 obtinem vectorul
u3 = (1; 1; 1; 1) cu lungimea ku3 k = 2 . Atunci v3 = ku13 k u3 =
1
2 (1; 1; 1; 1) .
0 10 1 1 0 1
3 2 0 1 x 0
B 2 3 1 0 C B x2 C B 0 C
B CB C=B C,
@ 0 1 3 2 A @ x3 A @ 0 A
1 0 2 3 x4 0
8
>
> 3x1 + 2x2 x4 = 0
< 1 2
2x 3x x3 = 0
>
> x2 3x3 + 2x4 = 0
:
x1 + 2x3 3x4 = 0
( 1; 1; 1; 1) , 2 R si dac a lu
am = 1 obtinem vec-
torul u4 = ( 1; 1; 1; 1) cu lungimea ku4 k = 2 . Atunci
v4 = ku14 k u4 = 21 ( 1; 1; 1; 1) .
Deci B1 = v1 = 12 ; 21 ; 12 ; 21 ; v2 = 1 1 1 1
2; 2; 2; 2 ;
1 1 1 1 1 1 1 1
v3 = 2 ; 2 ; 2 ; 2 ; v4 = 2; 2; 2; 2 .
7. Fie (E; h; i) un spatiu vectorial euclidian real si

fa1 ; a2 ; : : : ; an g un sistem ortonormat de vectori din E care
verica proprietatea
n
X
2
kxk = hak ; xi2 ; 8x 2 E
k=1
Ar
atati c
a fa1 ; a2 ; : : : ; an g este baz
a pentru E.
Solutie:
Se stie c
a orice sistem ortogonal de vectori este liniar indepen-
dent. Cum fa1 ; a2 ; : : : ; an g este un sistem ortonormat, rezult a
c
a este ortogonal, deci liniar independent.
Pentru a ncheia rezolvarea problemei, r amne s a demonstram
c
a fa1 ; a2 ; : : : ; an g este sistem de generatori pentru E. Fie
x 2 E , arbitrar xat. Consider am
* n + n
X X
hak ; xiak x; aj = hak ; xi hak ; aj i hx; aj i =
k=1 k=1
n
X
= hak ; xi kj hx; aj i = haj ; xi hx; aj i = 0; 8j = 1; n :
k=1
P
n
Dac
a se noteaz
ay= hak ; xiak x , atunci conform ipotezei
k=1
rezult
a c
a
n
X n
X
kyk2 = hak ; yi2 = hy; ak i2 = 0
k=1 k=1
si astfel y = 0 .
P
n
k a , unde k
Deci x = k = hak ; xi 2 R .
k=1
8. Fie (E; h; i) un spatiu vectorial euclidian real cu baza ortonor-

mata B = fe1 ; e2 ; e3 g si a = e1 e2 + 2e3 . Dac af :E!E
este denit a prin
f (x) = hx; aia ; 8x 2 E
se cer:
a) Aratati c
a f este un operator liniar si simetric;
b) Scrieti matricea lui f n raport cu baza B si ecuatiile lui f
relativ la aceeasi baz
a;
c) Determinati Ker f si Im f ;
d) Determinati o baz a ortonormat a a lui Ker f ;
e) Gasiti o baz
a ortonormat
a a lui E relativ la care matricea
lui f este diagonala.
Solutie:
a) Deoarece avem f ( x + y) = h x + y; aia =
h x; aia + h y; aia = hx; aia + hy; aia = f (x) + f (y),
oricare ar ; 2 R si x; y 2 E , rezult a c
a f 2 End (E) .
f este simetric pentru c a:
hf (x); yi = hx; aiha; yi = ha; yihx; ai = hy; aihx; ai =
= hx; hy; aiai = hx; f (y)i, 8x; y 2 E .
b) Deoarece f este un operator liniar simetric rezult a c
a ma-
tricea sa, relativ la baza ortormat a B , este simetric
a.
Se calculeaz a f (ei ), i = 1; 2; 3.
f (e1 ) = he1 ; aia = 1 a = a = e1 e2 + 2e3 ,
f (e2 ) = he2 ; aia = ( 1) a = a = e1 + e2 2e3 ,
f (e3 ) = he3 ; aia = 2 a = a = 2e1 2e2 + 4e3 .
(deoarece hei ; ej i = ij )
Deci, matricea lui f relativ la B este
0 1
1 1 2
A= @ 1 1 2 A
2 2 4
0 1 0 1 1
y1 x
~
Prin urmare, cum f ( x)B = @ y 2 A = A~xB = A x2 A ,
@
y 3 x3
obtinem ecuatiile lui f relativ la baza B :
8 1
< y = x1 x2 + 2x3
y2 = x1 + x2 2x3
: 3
y = 2x1 2x2 + 4x3
c) Nucleul operatorului f este

Ker f = fx 2 Ejf (x) = 0g =
P3
= x= xi ei 2 Ej(x1 ; x2 ; x3 ) solutie pentru sistemul
i=1
8 9
< x1 x2 + 2x3 = 0 =
x1 + x2 2x3 = 0 .
: ;
2x1 2x2 + 4x3 = 0
Se observ a ca rangul matricii asociate acestui sistem liniar
omogen este 1 si atunci dim Ker f = dim E rang A = 2 .
Rezolv am sistemul pentru a g asi o baza pentru Kerf , adic a
un sistem fundamental de solutii pentru sistemul omogen de
mai sus. 8 1
< x = 2
Avem solutia general a x2 = ( ; 2 R)
: 3
x =
si prin urmare x 2 Ker f dac a si numai daca
x=( 2 )e1 + e2 + e3 , ; 2 R , adic a
x = a1 + a2 , unde a1 = e1 + e2 si a2 = 2e1 + e3 .
Deci Ker f = f a1 + a2 j ; 2 Rg = L(a1 ; a2 ) si
B1 = fa1 ; a2 g este o baz a pentru Ker f pentru c a rangul ma-
tricii pe ale c arei coloane avem coordonatele vectorilor a1 si
a2 , relativ la baza B , este 2.
Acum, dim Im f = dim E dim Ker f = rangA = 1 si
Imf = ff (x)jx 2 Eg = f(x1 x2 + 2x3 )e1 + ( x1 + x2
2x3 )e2 + (2x1 2x2 + 4x3 )e3 jxi 2 Rg .
Deci Im f = f(x1 x2 + 2x3 )(e1 e2 + 2e3 )jxi 2 Rg = L(a)
si astfel fag este o baz a pentru Im f .
d) Deoarece ha1 ; a2 i = 2+0+0 = 2 rezult a ca B1 = fa1 ; a2 g
nu este baz a ortonormat a pentru Ker f . Pentru a obtine
o baz a ortonormat a vom utiliza procedeul de ortogonalizare
Gram-Schmidt, plecnd de la baza B1 .
Se consider a g1 = a1 si g2 = a2 + g1 , unde 2 R se aa din
conditia de ortogonalitate hg1 ; g2 i = 0 .
Din 0 = hg1 ; g2 i = ha1 ; a2 i + ha1 ; a1 i rezult a 2 + 2 = 0,
adic a = 1 . Astfel, obtinem c a g1 = a1 = e1 + e2 si
g2 = a2 + g1 = e1 + e2 +p e3 . p p
Acum, p calculnd kgp 1 k = hg1 ; g1 i = 12 + 12 + 02 = 2 si
p
kg2 k = hg2 ; g2 i = ( 1)2 + 12 + 12 = 3 si considernd
1 1
f1 = g1 ; f2 = g2
kg1 k kg2 k
n o
rezult
a ca B1 = f1 = p12 (e1 + e2 ); f2 = p13 ( e1 + e2 + e3 )
este o baza ortonormat a a lui Ker f .
e) Ecuatia caracteristic
a det(A I3 ) = 0 are toate r
ad
acinile
reale (pentru ca A este matrice simetrica).
1 1 2
2
1 1 2 =0, ( 6) = 0
2 2 4
si atunci valorile proprii sunt 1 = 2 = 0 , 3 = 6 .

Baza ortonormat a relativ la care matricea lui f este diagonal
a
este B = fv1 ; v2 ; v3 g , unde vi este un vector propriu (versor)
corespunz ator valorii proprii i , iar forma diagonal a a matricii
operatorului f este:
0 1
1 0 0
D=@ 0 2 0 A ( 1 = 2 = 0; 3 = 6)
0 0 3
Pentru 1;2 = 0 avem sistemul

0 1 0 1 8
x1 0 < x1 x2 + 2x3 = 0
1 I3 ) @ x A = @ 0 A ,
(A 2 x1 + x2 2x3 = 0
:
x3 0 2x1 2x2 + 4x3 = 0
de unde rezult a c
a subspatiul propriu crespunz
ator valorii pro-
prii 0 este V0 = Ker (f 0 I3 ) = Ker f si atunci
v1 = f1 = p12 (e1 + e2 ) , v2 = f2 = p13 ( e1 + e2 + 3) . Pentru
3 = 6 avem sistemul
0 1 1 0 1 8
x 0 < 5x1 x2 + 2x3 = 0
3 I3 ) @ x A = @ 0 A ,
(A 2 x1 5x2 2x3 = 0
:
x3 0 2x1 2x2 2x3 = 0
de unde rezult a x1 = =2; x2 = =2; x3 = , 2 R si

astfel subspatiul propriu crespunz
ator valorii proprii 6 este
V6 = Ker (f 6 I3 ) = f (e1 e2 + 2e3 )j 2 Rg = L(a) , cu
a = e1 e2 + 2e3 .
1
Luam v3 = kak a = p16 (e1 e2 + 23) si astfel obtinem baza
ortonormata B (stiind c a vectorii proprii corespunz atori la
valori proprii distincte, pentru un operator liniar si simetric,
sunt ortogonali).
Observ am c
a Ker f Im f = E .
9. n spatiul euclidian canonic R5 se d

a subspatiul
x1 + x2 x3 + x4 x5 = 0
E1 = x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ; x5 )
x1 x2 x3 x4 x5 = 0
a) Determinati complementul ortogonal al lui E1 , E1? ;

b) Determinati prE1 x , unde x = (3; 1; 2; 2; 0) ;
c) Scrieti matricea proiectorului ortogonal P1 al lui R5 pe E1 .
Solutie:
a) Complementul ortogonal al lui E1 este
E1? = fy 2 R5 jy ? E1 g = fy 2 R5 jy ? x ; 8x 2 E1 g .
Matricea sistemului liniar omogen din denitia lui E1 este
1 1 1 1 1
A= :
1 1 1 1 1
Cum rangA = 2 , rezult a c

a dim E1 = 5 2 = 3 .
x1 + x2 x3 + x4 x5 = 0
Rezolvnd sistemul se obtine
x1 x2 x3 x4 x5 = 0
x = (x1 ; x2 ; x3 ; x4 ; x5 ) = ( + ; ; ; ; ) , cu
; ; 2 R.
Deci x 2 E1 , x = a1 + a2 + a3 , unde a1 = (1; 0; 1; 0; 0) ,
a2 = (0; 1; 0; 1; 0) , a3 = (1; 0; 0; 0; 1) .
Adic
a E1 = L(a1 ; a2 ; a0 3 ). 1
1 0 1
B 0 1 0 C
B C
Cum rangul matricei B 1 0 0 CB
C este 3, rezult
a c
a
@ 0 1 0 A
0 0 1
a pentru E1 . Atunci E1? este multimea

fa1 ; a2 ; a3 g este baz
vectorilor y din R5 care sunt ortogonali pe a1 , a2 si a3 , adic
a
8 8 9
< < y1 + y3 = 0 =
? 1 2 3 4 5
E1 = y = (y ; y ; y ; y ; y )j y2 + y4 = 0 :
: : 1 5 ;
y +y = 0
Rezult a:
E1? = fy 2 R5 j9 ; 2 R astfel ca y = ( ; ; ; ; )g sau
E1? = L(a4 ; a5 ) , unde a4 = (1; 0; 1; 0; 1) si a5 = (0; 1; 0; 1; 0)
a pentru E1? .
este si baz
b) Deoarece E1 E1? = R5 , avem descompunerea unic a
x = x1 + x2 ; x1 2 E1 ; x2 2 E1?
pentru orice vector x 2 R5 .
Pentru x = (3; 1; 2; 2; 0), proiectia sa ortogonal a pe subspatiul
a x1 = prE1 x, se g
E1 , notat aseste dup a cum urmeaz a.
Din x = x1 + x2 , E1 = L(a1 ; a2 ; a3 ) si x1 2 E1 ; x2 2 E1?
rezult
a
8
< hx; a1 i = hx1 ; a1 i + hx2 ; a1 i = hx1 ; a1 i
hx; a2 i = hx1 ; a2 i + hx2 ; a2 i = hx1 ; a2 i
:
hx; a3 i = hx1 ; a3 i + hx2 ; a3 i = hx1 ; a3 i
P
3
ja j
sau, dac
a lu
am x1 = j , 2 R , avem:
j=1
8 1 ha ; a i 2 ha ; a i 3 ha ; a i
< 1 1 + 2 1 + 3 1 = hx; a1 i
1 ha ; a i + 2 ha ; a i + 3 ha ; a i = hx; a2 i
1 2 2 2 3 2
: 1 ha ; a i 2 ha ; a i 3 ha ; a i
1 3 + 2 3 + 3 3 = hx; a3 i
Tinnd cont de faptul c a

ha1 ; a1 i = 2 , ha1 ; a2 i = 0 , ha1 ; a3 i = 0 , ha2 ; a2 i = 2 , ha2 ; a3 i =
0 , ha3 ; a3 i = 2 , hx; a1 i = 5 , hx; a2 i = 1 , hx; a3 i = 3 , obtinem
sistemul liniar
8
< 2 1 = 5
2 2 = 1
:
2 3 = 3
de unde x1 = 25 a1 + 21 a2 + 32 a3 , adic
a prE1 x = (4; 21 ; 52 ; 12 ; 32 ).
c) Proiectorul ortogonal al lui R5 pe subspatiul E1 ,
def not
P1 : R5 ! E1 , este dat prin P1 (x) = prE1 x = x1 ,
pentru orice x = x1 + x2 ; x1 2 E1 ; x2 2 E1? .
Conform cu punctele a) si b) B1 = fa1 ; a2 ; a3 ; a4 ; a5 g este o
baza a lui R5 (prin calcul, se poate verica ca cei cinci vectori
sunt liniari independenti). Atunci matricea lui P1 relativ la
baza B1 este:
0 1
1 0 0 0 0
B 0 1 0 0 0 C
B C
A1 = BB 0 0 1 0 0 C
C
@ 0 0 0 0 0 A
0 0 0 0 0
pentru c a P1 (a1 ) = a1 , P1 (a2 ) = a2 , P1 (a3 ) = a3 ,

P1 (a4 ) = 0 , P1 (a5 ) = 0 .
Observatii: i) Se poate g asi matricea lui P1 relativ la orice
baza a lui R5 . De exemplu, matricea lui P1 relativ la baza
canonic a a lui R5 este B1 = CA1 C 1 , unde C este matricea
de trecere de la baza canonic a la baza B1 ,
0 1
1 0 1 1 0
B 0 1 0 0 1 C
B C
A1 = B
B 1 0 0 1 0 C
C
@ 0 1 0 0 1 A
0 0 1 1 0
ii) Proiectorul ortogonal P2 al lui R5 pe E1? ,

def not
P2 (x) = prE ? x = x2 are, relativ la baza B1 , matricea
1
0 1
0 0 0 0 0
B 0 0 0 0 0 C
B C
A2 = B
B 0 0 0 0 0 C
C
@ 0 0 0 1 0 A
0 0 0 0 1
10. Fie E1 un subspatiu al spatiului euclidian real E,

iar P1 : E ! E1 denit prin P1 (x) = x1 , 8x = x1 + x2 ,
x1 2 E1 , x2 2 E1? .
Sa se arate c
a:
a) P1 este un operator liniar si simetric;
b) P1 este un operator idempotent (P1 P1 = P1 ).
(P1 se numeste proiectorul ortogonal al spatiului E pe sub-
spatiul E1 )
Reciproc, pentru orice operator liniar, simetric si idempo-
tent, P : E ! E , exista un subspatiu E1 al lui E astfel nct
P sa e proiectorul ortogonal lui E1 pe E .
Solutie:
a) Fie ; 2 R si x; y 2 E , arbitrari xati.
Avem descompunerile unice x = x1 + x2 , y = y1 + y2 , x +
y = ( x1 + y1 ) + ( x2 + y2 ) , unde x1 ; y1 ; x1 + y1 2 E1 ,
x2 ; y2 ; x2 + y2 2 E1? . Atunci vom avea:
P1 ( x + y) = x1 + y1 = P1 (x) + P1 (y) si
hP1 (x); yi = hx1 ; yi = hx1 ; y1 i + hx1 ; y2 i = hx1 ; y1 i , iar
hx; P1 (y)i = hx; y1 i = hx1 ; y1 i + hx2 ; y1 i = hx1 ; y1 i .
Deci P1 este operator liniar si simetric.
b) (P1 P1 )(x) = P1 (P1 (x)) = P1 (x1 ) = P1 (x1 + 0) = x1 ==
P1 (x) , pentru orice x = x1 + x2 . Deci P1 este idempotent.
Reciproc, e P : E ! E un operator liniar, simetric si idem-
potent.
Se consider a multimea E1 = fx 2 EjP (x) = xg .
Deoarece P ( x+ y) = P (x)+ P (y) = x+ y pentru orice
x; y 2 E1 si ; 2 R , rezult a c a E1 este subspatiu vectorial
al lui E.
Vom demonstra c a operatorul P este proiectorul ortogonal al
lui E pe subspatiul E1 , adic a ar atam c a
P : E ! E1 si P (x) = x1 , 8x = x1 + x2 2 E , x1 2 E1 ,
x2 2 E1? (descompunere unic a).
Din idempotent a avem P (P (x)) = P (x) , 8x 2 E si astfel
P (x) 2 E1 , 8x 2 E . Deci Im P = E1 sau P : E ! E1 .
Fie x = x1 + x2 2 E , x1 2 E1 , x2 2 E1? .
Atunci P (x) = P (x1 ) + P (x2 ) si P (x2 ) 2 E1 .

Dar, din simetria lui P , avem hy; P (x2 )i = hP (y); x2 i = 0 ,
8y 2 E1 . Rezulta P (x2 ) 2 E1? si astfel
?
P (x2 ) 2 E1 \ E1 = f0g , adic a P (x2 ) = 0 .
Deci P (x) = x1 , 8x = x1 + x2 2 E .
Se observ a Ker P = E1? .
a c
11. Dac a (E; h; i) este un spatiu euclidian si f 2 End(E) este si-

metric, atunci ar a complementul ortogonal E1? al oric
atati c arui
subspatiu E1 invariant fat a de f este de asemenea invariant
fat
a de f .
Solutie:
Fie x 2 E1? , arbitrar xat. Atunci:
hf (x); yi = hx; f (y)i = 0 , pentru orice y 2 E1 si prin urmare
f (x) 2 E1? . Deci E1? este subspatiu invariant fata de f .
12. Fie (E; h; i) un spatiu euclidian. Un operator f 2 End(E) se

numeste ortogonal dac a hf (x); f (y)i = hx; yi ,
8x; y 2 E .
Aratati c
a:
a) Operatorul f este ortogonal dac a si numai dac a matricea
sa, n raport cu o baz a ortonormat a a lui E, este ortogonala.
b) Operatorul f este ortogonal dac a si numai daca
kf (x)k = kxk , 8x 2 E .
Solutie:
a) O matrice A 2 Mn (R) este ortogonal
a dac
a si numai dac
a
AAt = At A = In (n = dim E), adic
a
Pn
ik kj = ij , 8i; j = 1; n.
k=1
Matricea lui f relativ la baza ortonormat a B = fe1 ; : : : ; en g
P
n
este A = ( ij )i;j=1;n , unde f (ej ) = kj ek , j = 1; n.
k=1
Atunci f este ortogonal dac a si numai dac a:
P
n
i
P
n
hf (x); f (y)i = hx; yi , 8x = x ei ; y = y j ej ,
i=1 j=1
P
n P
n P
n P
n
h xi f (ei ); y j f (ej )i = h xi ei ; y j ej i ,
i=1 i=1 i=1 i=1
P
n P
n
xi y j hf (ei ); f (ej )i = xi y j hei ; ej i ,
i;j=1 i;j=1
Pn Pn
xi y j h ki ek ; lj el i = xi y j hei ; ej i ,
i;j=1 i;j=1
Pn Pn
xi y j ki lj hek ; el i = xi y j hei ; ej i ,
i;j=1 i;j=1
Pn P
n
xi y j ki lj kl = xi y j ij , 8xi ; y j 2 R ,
i;j=1 i;j=1
ki lj kl = ij , = ij ,
ki kj
AAt = At A = In , adic a A este matrice ortogonal a.
b) Dac a f este operator ortogonal, lund x = y , obtinem
kf (x)k2 = kxk2 , 8x 2 E , adic a kf (x)k = kxk , 8x 2 E.
Invers, dac a avem kf (x)k = kxk , 8x 2 E , atunci kf (x y)k =
kx yk , 8x; y 2 E , kf (x) f (y)k2 = kx yk2 , 8x; y 2 E
, hf (x) f (y); f (x) f (y)i = hx y; x yi , 8x; y 2 E ,
hf (x); f (y)i = hx; yi , 8x; y 2 E , adic
a f este ortogonal.
13. Operatorul f 2 End(R3 ) are proprietatea c a

f (e1 ) = p12 e1 + p12 e3 si f (e2 ) = p13 e1 + p13 e2 + p13 e3 ,
unde B = fe1 ; e2 ; e3 g este o baz a ortonormat a a lui R3 .
a) G asiti matricea lui f relativ la baza B, stiind c a f este
operator ortogonal;
b) Dac a x = e1 + e2 e3 si y = e1 2e2 + 3e3 , calculati
kx yk , kf (x) f (y)k si cos , cos ' , unde = m(x; y) si
' = m(f (x); f (y)) .
Solutie:
a) Matricea lui f relativ la baza ortonormat a B este ortogo-
nal a. Deasemenea, transpusa ei este tot ortogonal
a. Dar, se
stie c
a
0 1 1
1
p p
2 3
B p1 C
A=@ 0 3 A
p1 p1
2 3
si cum o matrice ortogonala A = ( i;j )i;j=1;3 verica

i1 1j + i2 2j + i3 3j = ij , 8i; j = 1; 3, avem c a (dac
a se
aplica formulele de mai sus pentru At ):
2 =1 2 2 =1 1 1 1 p1 .
13 11 12 2 3 == 6 , 13 = 6
2 2 2 1 2 p2 .
23 =1 21 22 =1 0 3 == 3, 23 = 6
2
33 =1 2= 1 12
31
2==
32 33 =
1
3
1
6,
p1 .
6
Prin 0
urmare, matricea ortogonal
1 a A poate
p1 p1 p1
2 3 6
B p1 p2 C
A=@ 0 3 6 A sau
p1 p1 p1
0 2 3 6 1
p1 p1 p1
2 3 6
B p1 p2 C
A=@ 0 3 6 A.
p1 p1 p1
2 3 6
Deci exist
a doi operatori ortogonali n conditiile date.
b) Se vor efectua calculele pentru operatorul ortogonal f a
c
arui matrice, relativ la baza B, este:
0 1 1 1
1
p p p
2 3 6
B p1 p2 C
A=@ 0 3 6 A;
p1 p1 p1
2 3 6
pentru cel alalt operator calculele ind similare.

Avem x y =p3e2 4e3 p , f (x) f (y) p
= f (x y) = 3f (e2 )
3p2 4 3 p2 8 3 p2+4
4f (e3 ) = e1 + e2 + e3 , de unde
p 6 6 6
kx yk = 02 + 2
q3 +p( 4) = 5 p
2 si
p
3p 2 4 2 3 p2 8 2 3 p2+4 2
kf (x) f (y)k = ( 6
) + ( 6
) + ( 6
) = 5 (rezul-
tat normal pentru c a f este ortogonal).
hx;yi
Acum, cos = kxk kyk = p 2 12 1+1 ( 22)+( p 2 1) 3 2 2 = p4
42
1 +1 +( 1) 1 +( 2) +3
hf (x);f (y)i
si cos ' = kf (x)k kf (y)k = cos .
14. Fie Ms (n; R) = A 2 Mn (R)jA = At multimea matricilor

p
atratice de ordinul n, simetrice, cu elemente reale. Dac
a se
consider
a aplicatia
h; i : Ms (n; R) Ms (n; R) ! R , dat

a prin
def
hA; Bi = T r(AB) , 8A; B 2 Ms (n; R) , atunci:
a) S
a se arate ca h; i este un produs scalar pe spatiul vectorial
real Ms (n; R) ;
b) Pentru n = 2, s a se ortonormeze baza
1 1 0 1 0 2
B = A1 = ; A2 = ; A3 = .
1 0 1 0 2 1
Solutie:
a) Dac
a A = (aij )i;j=1;n , B = (bij )i;j=1;n ,
C = (cij )i;j=1;n matrici simetrice si ; ; 2 R , avem
P
n
h A + B; Ci = T r(( A + B)C) = ckk ,
k=1
P
n
unde ckk = ( akj + bkj )cjk .
j=1
def P
n
(se stie c
a T r(A) = akk este urma matricii A)
k=1
P
n P
n
Atunci, h A + B; Ci = akj cjk + bkj cjk =
k;j=1 k;j=1
= T r(AC) + T r(BC) = hA; Ci + hB; Ci (1)
P
n P
n
hA; Bi = T r(AB) = aki bik =
k=1 i=1
P
n P
n
= bik aki = T r(AB) = hB; Ai (2)
i=1 k=1
P
n P
n P
n P
n
hA; Ai = T r(A2 ) = aki aik = a2ki > 0 (3)
k=1 i=1 k=1 k;i=1
pentru c a A = At .
hA; Ai = 0 , aki = 0; 8k; i = 1; n , adic a A = R (4)
Din (1)-(4) rezult a ca h; i este un produs scalar pe Ms (n; R) .
b) Se consider a B1 = A1 , B2 = A2 + B1 ,
B3 = A3 + B1 + B2 , unde ; ; se aa din conditiile:
hB1 ; B2 i = 0 , hB1 ; B3 i = 0 , hB2 ; B3 i = 0 , adic
a
hA1 ; A2 i + hA1 ; A1 i = 0
hA1 ; A3 i + hA1 ; A1 i + hA1 ; B2 i = 0
hB2 ; A3 i + hB2 ; A1 i + hB2 ; B2 i = 0
1 1 2 1
Cum A1 A2 = , A1 A1 = , A1 A3 =
0 1 1 1
2 1 2 1 1 0
, A2 A3 = , A2 A2 = , A3 A3 =
0 2 0 2 0 1
4 2 2
a T r(A1 A2 ) = 2 , T r(A21 ) = 3 si
, rezult = 3 .
2 5
2 1
Deci B2 = A2 + 32 A1 = 3
1
3 .
3 0
1 1 5 2
n continuare, A1 B2 = 3 3 , B2 B2 = 9 9 ,
2 1 2 1
3 3 9 9
2 5
B2 A3 = 3 3si atunci T r(A1 B2 ) = T r(B2 A1 ) = 0 ,
2
0 3
T r(B22 ) = 32 , T r(B2 A3 ) = 43 .
4+3 +0 = 0
Atunci, rezolvnd sistemul 4 2 ,
3 +0 + 3 = 0
se obtine = 43 , = 2 si astfel
0 0
B3 = .
0 1
Din baza ortogonal a fB1 ; B2 ; B3 g se obtine baza ortonormat
a
c
autat a B = fC1 ; C2 ; C3 g , unde! !
p1 p1 p2 p1
1 3 3 1 6 6
C1 = kB1 k B1 = p1
, C2 = kB2 k B2 = p1
3
0 6
0
si
1 0 0
C3 = kB3 k B3
= .
0 1
p p p q
2 2 2
(vezi kB1 k = T r(B1 ) = 3 , kB2 k = T r(B2 ) = 3,
p
2
kB3 k = T r(B3 ) = 1 )
15. Fie S, Q transform ari liniare simetrice ale spatiului vectorial

euclidian E. Consider am B1 = fx 2 E j jj x jj= 1g:
Notnd cu max (respectiv min ) valoarea proprie maximal a
(minimala) a lui S si cu max (respectiv min ) valoarea proprie
maximal a (minimal a) a lui Q, aratati c
a max min daca si
numai dac a < S(x); x > < Q(y); y >, 8x; y 2 B1 .
Solutie:
) Se stie c a orice operator liniar simetric posed a o baz a
ortonormat a format a din vectori proprii. Fie BS = fe1 ; :::; en g
si BQ = ff 1 ; :::; f n g o astfel de baz a asociat
a operatorului
liniar simetric S, respectiv Q. Fie x = x1 e1 + ::: + xn en ;
y = y 1 f 1 + ::: + y n f n , x; y 2 B1 . Atunci:
Xn n
X
< S(x); x >=< S( xi ei ); xi ei >=
i=1 i=1
n
X n
X n
X
i i 2
=< ix ei ; x ei >= i xi :
i=1 i=1 i=1
P
n
2
Analog, < Q(y); y >= i yi . Dar:
i=1
n
X n
X
i 2 2
< S(x); x >= i x max xi =
i=1 i=1
n
X 2
= max min = min yi
i=1
n
X 2
i yi =< Q(y); y > :
i=1
( (8) i; j = 1::n, avem ei , f j 2 B1 , deci
< S(ei ); ei > < Q(f j ); f j > :
Atunci i jjei jj j f j . De aici rezult

a c
a max min .
16. ntr-un spatiu euclidian E consider am denit a o forma biliniara

antisimetric a nedegenerata !, ! : E E ! R(o forma sim-
plectica, vezi problema 12, cap. 4). Dac a dim E = 2n, ar atati
c
a putem g asi o baz
a B = fe1 ; ::en ; ::; e2n g astfel nct
!(ei ; ej ) = 0; !(en+i ; en+j ) = 0; !(ei ; en+j ) = ij ;

1; daca i=j
unde i; j = 1; n , iar ij = (simbolul lui
0; n rest
Kronecker).
Solutie:
Vom rezolva problema prin inductie dup a n.
Pentru n = 1, e x xat si e y 2 E vectorul unic determinat
(vezi problema 3) de relatia:
< y; z >= !(x; z) ; (8) z 2 E :

n o
x y
Atunci jjxjj ; jjyjj este baza c
autat
a. Presupunem armatia
adev arat a pentru n si e E un spatiu euclidian, dim E =
2(n + 1) . Fie x, y 2 E ca mai sus si W = L(x; y). Fie
W T complementul ortogonal al lui W . Cum dim W T = 2n, e
x
ff 1 ; ::f n ; ::; f 2n g cu proprietatea cerut a. Notnd e1 = jjxjj ;
y
en+2 = jjyjj ; ei = f i 1 , pentru i = 1; n si i = n + 2; 2n,
observam c a baza fe1 ; ::en+1 ; en+ ; ::; e2n g satisface toate exi-
gentele enuntului.
17. Fie E un spatiu euclidian si ! o forma simplectica. Un sub-

spatiu W astfel nct !(x; y) = 0; (8) x, y 2 W , si W cu
aceasta proprietate e maximal n raport cu relatia de incluzi-
une poart a numele de subspatiu lagrangean. Dac a W este un
dim E
astfel de subspatiu, demonstrati c
a dim W 2 .
Solutie:
arui vector x 2 W i asociem n mod unic vectorul I(x) 2
Oric
E astfel nct:
< I(x); y >= !(x; y) = 0 ; (8) y 2 E
(vezi problema 3). Fie W f = Im(I). Se observ

a c
a I este
operator liniar. Demonstr am c
a Ker f = f0g . Presupunem
c
a (9) x 2 W astfel nct I(x) = 0.
Atunci !(x; y) = 0; y = 0; (8) y 2 E. Dar cum ! este
nedegenerata, contradictia provine din faptul c
a ntr-o baz
a
ce contine vectorul x, matricea asociat

a ar avea o ntreaga
linie nul
a, deci va avea determinantul nul (vezi problema 12,
cap. 4).
Atunci dim W f = dim W . Fie acum x; y 2 W ; din relatia de
mai sus rezulta c f sunt ortogonale.
a W si W
Atunci dim E dim W + dim W f = 2 dim W . De aici rezulta
concluzia problemei.

1. Pe spatiul vectorial aritmetic Rn se consider
a aplicatia biliniar
a
<< ; >> denit a prin
<< x; y >>= x1 y 1 + 2x2 y 2 + 3x3 y 3 + + nxn y n ;
pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ), y = (y 1 ; y 2 ; :::; y n ).

a) Ar a << ; >> este un produs scalar pe Rn .
atati c
b) Vericati c a a lui Rn este ortonormat
a baza canonic a n
raport cu acest produs scalar.
c) Ar atati c
a exist
a k1 , k2 > 0 astfel nct k1 jxj jjxjj
k2 jxj, 8x 2 Rn , unde j j reprezint a pe Rn
a norma euclidian
si jj jj reprezinta norma asociata produsului scalar << ; >>.
d) Scrieti inegalitatea lui Cauchy pentru produsul scalar <<
; >>. Comparati-o cu inegalitatea lui Cauchy scris a pentru
produsul scalar canonic < ; >.
2. Fie E un spatiu vectorial real, n-dimensional dotat cu dou a

produse scalare < ; >1 si < ; >2 . S a se arate c
a oricare ar
perechea de vectori nenuli x, y 2 E, unghiurile dintre cei
doi vectori, corespunzatoare celor dou
a produse scalare, sunt
egale dac
a si numai daca exist
a > 0 astfel nct < x; y >1 =
< x; y >2 , pentru orice x, y 2 E.
3. In spatiul vectorial aritmetic R3 se consider a vectorii a1 =

(1; 0; 1), a2 = (1; 1; 0), a3 = (0; 1; 1), a = (1; 2; 3), b = ( 1; 0; 4).
Sa se calculeze unghiul vectorilor a, b n spatiul vectorial euclid-

ian R3 ; < ; > , unde < ; > este produsul scalar pe R3 n
raport cu care baza fa1 ,a2 ,a3 g este ortonormat a.
4. Daca A = (aij )i;j=1;n este matricea unei forme p atratice pozi-

tiv denite pe un spatiu vectorial real V , atunci ar
atati c
a are
loc inegalitatea
0 12 0 1 0 1
n
X n
X n
X
@ aij xi y j A @ aij xi xj A @ aij y i y j A
i;j=1 i;j=1 i;j=1
pentru orice numere reale x1 , x2 , ..., xn , y 1 , y 2 , ..., y n .
5. Fie spatiul vectorial euclidian real (sau complex) (E; < ; >)
de dimensiune nit a n, cu baza ortonormat a B = fe1 ; :::; en g.
Daca se consider a o baza ortogonal a B 0 = fa1 ; :::; an g, s
a se
calculeze determinantul matricii de trecere de la baza B la
baza B 0 n functie de lungimile vectorilor bazei B 0 .
6. Fie F spatiul vectorial real al functiilor reale continue denite

pe intervalul [0; 2 ]. Se deneste aplicatia
Z2
(f; g) 2 F F !< f; g; >= f (t)g(t)dt 2 R:
0
a) Ar
atati c
a perechea (F; < ; >) este un spatiu eculidian.
b) Dac a f0 (x) = 1, f2n 1 (x) = cos nx, f2n (x) = sin nx, n 2
N , atunci ar atati c
a sistemul de functii S = ff0 , f1 , f2 , ...g
este liniar independent n F.
c) Ortonormati sistemul S, folosind procedeul Gram-Schmidt.
d) Gasiti proiectia ortogonal
a a functiei f (x) = x pe subspatiul
lui F generat de functiile 2 f0 , p1 f1 , ..., p1 f2n .
p 1
Partea II
Geometrie analitic
a
151
Capitolul 6
Vectori liberi
Denitia 6.1. Dou a segmente orientate nenule se numesc echipo-

lente dac a au aceeasi directie, acelasi senssi aceeasi lungime.
Teorema 6.1. Relatia de echipolent a pentru segmente orien-
tate nenule este o relatie de echivalent a.
Denitia 6.2. Clasele de echivalent a ale segmentelor orien-
tate relativ la relatia de echipolent a se numesc vectori liberi. Di-
rectia, sensul si lungimea care sunt comune segmentelor orientate
ce denesc un vector liber se numesc directia, sensul si lungimea
vectorului liber.
Fie V 3 spatiul vectorilor liberi si a; b 2 V 3 . Pentru a 6= 0 si
b 6= 0, notam cu ' 2 [0; ] unghiul neorientat dintre a si b.
Teorema 6.2. Functia (:; :) : V 3 V 3 ! R denit a prin
kak b cos '; pentru a 6= 0 si b 6= 0

a; b =
0 ; pentru a = 0 sau b = 0;
este un produs scalar pe V 3 .

Denitia 6.3. Vectorul
kak b sin 'e ; pentru a si b necoliniari

a b=
0 ; pentru a; b coliniari ;
unde e este un versor perpendicular pe a si b si cu sensul dat de
153
154 CAPITOLUL 6. VECTORI LIBERI
regula minii drepte pentru tripletul a; b; e ; se numeste produsul

vectorial dintre a si b.
Produsul vectorial este o aplicatie biliniar a denit a pe V 3 V 3
cu valori n V 3 .
Teorema 6.3. Pornind de la denitia produsului vectorial se
deduc urm atoarele proprietati:
1. a b = b a; 8a; b 2 V 3 (anticomutativitate datorat a tocmai
orientarii unghiului dintre cei doi vectori);
2. t a b = (ta) b = a tb ; 8t 2 R si 8 a; b 2 V 3 ;
3. a b + c = a b + a c; 8a; b; c 2 V 3 (distributivitatea
produsului vectorial fat a de adunarea vectorilor);
4. a 0 = 0, a a = 0; 8a 2 V 3 ;
2 2 2
5. a b = kak2 b a; b ; 8a; b 2 V 3 (identitatea lui
Lagrange);
6. produsul vectorial a doi vectori nenuli a; b 2 V 3 este nul
daca si numai dac a vectorii a si b sunt coliniari; dac a a si b nu
sunt coliniari atunci norma a b reprezint a aria paralelogramului
! !
construit pe reprezentantii OA si OB.
Simbolic, produsul vectorial se poate calcula cu ajutorul formulei
urm atoare:
i j k
a b = r1 s1 t1 :
r2 s2 t2
Fiind dati vectorii liberi a; b; c, num arul a; b c se numeste

produsul mixt al acestor vectori. Dac a a; b; c sunt necoplanari,
atunci modulul produsului mixt reprezint a volumul paralelipipedu-
lui ce se poate construi pe reprezentantii cu originea comun a ai celor
trei vectori.
Dac a not
am cu unghiul dintre directiile vectorilor b si c si cu
' unghiul dintre directiile vectorilor a si b c; atunci
a; b c = a; d = kak d cos ' = b c prd a = Vparalelipiped
Au loc urm
atoarele propriet
ati:
1. a; b c = c; a b = b; c a 8a; b; c 2 V 3 ;
2. a; b c = a; c b 8a; b; c 2 V 3 ;
3. ta; b c = a; tb c = a; b tc 8t 2 R si
8 a; b; c 2 V 3 ;
4. a1 + a2 ; b c = a1 ; b c + a2 ; b c 8 a1 ; a2 ; b; c 2 V 3 ;
(a; c) a; d
5. a b; c d = 8a; b; c; d 2 V 3 (identitatea
b; c b; d
lui Lagrange);
6. a; b c = 0, dac a si numai dac
a:
i) cel putin unul dintre vectorii a; b; c este nul;
ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
iii) vectorii a; b; c sunt coplanari.
Dac a
a = r1 i + s1 j + t1 k; b = r2 i + s2 j + t2 k; c = r3 i + s3 j + t3 k;
n coordonate produsul mixt se scrie
r1 s1 t1
a; b; c = (a; b c) = r2 s2 t2 :
r3 s3 t3

1. Fie trapezul dreptunghic ABCD n care ADkBC , AD = a ,
^
AB = b , m(ABC) = 56 . S a se descompun
a BC , DC , AC ,
BD , dupa vectorii a si b .
Solutie:
0 a b
Fie CC kAB si e kak si kbk
versorii corespunz
atori vectorilor
AD si AB.
Avem a (BC) = AC 0 , b (BC) = 0 si kAC 0 k = kADk
kC 0 Dk .
Deoarece triunghiul CC D este dreptunghic, m(CC^0 D) = =6 ,
0
a kC 0 Dk = k2bk .
kCC 0 k = kbk , rezult
kbk kbk a
Din kAC 0 k = kak 2 rezult
a a (BC) = kak 2 kak .
kbk a
Asadar BC = a (BC) + b (BC) , BC = kak 2 kak ,
kbk
BC = 1 2kak a.
0
n continuare, avem a (DC) = DC , b (DC) = b . Folosind
0 kbk a kbk
BC se obtine DC = 2 kak si atunci DC 0 = 2kak a.
kbk
Deci DC = 2kak a+b
Avem a (AC) = AC 0 , b (AC) = b si folosind BC se obtine
0 kbk 0 kbk a
kAC k = kak 2 . Are loc AC = kak 2 kak si atunci
kbk
AC = 1 2kak a + b.
n nal, BD = a b.
2. Se dau punctele A; B; C prin vectorii de pozitie

OA = 14i 7j + 2k, OB = 2i + 2j 7k , OC = 2i + 7j + 2k .
a) S
a se arate c
a triunghiul AOB este dreptunghic;
b) S
a se arate c
a triunghiul BOC este isoscel;
c) S
a se determine perimetrul triunghiului ABC ;
d) S
a se determine m ^ .
asura unghiului BAC
Solutie:
a) (OA; OB) = 28 14 14 = 0 implic a OA ? OB , adic
a
triunghiul AOB este dreptunghic.
b) Triunghiul BOCp este isoscel pentru c
a
kOBk = kOCk = 57 .
c) Avem A(14; 7; 2); B(2; 2; 7); C( 2; 7; 2) , AB = 12i +
9j
p 9k , BC = p 4i + 5j + p9k , CA = 16i p 14j , kABk =
p144 + 81 + 81 p
= 306 = 3 p 34 , kBCkp= 16 + 25 + 81 =
122 , kCAk = p256 + p196 = 452 p = 2 113.
Deci P ABC = 3 34 + 122 + 2 113 .
d) Dac ^
a m(BAC) = ' , atunci
(AB; AC) 318 53

cos ' = = p =p
kABkkACk 6 34 113 34 113
si ' = arccos p3453113 .

3. Se dau vectorii a = i + 2 j ( 1)k , b = (3 )i + j + 3k ,

2 R.
i) Pentru ce valoare a lui , vectorii a si b sunt ortogonali?
ii) Pentru g asit la i), s
a se calculeze m arimea algebric
a a
proiectiei vectorului a pe vectorul a + b .
Solutie:
i) a ? b , (a; b) = 0 , adic
a 3 +2 3( 1) = 0 sau
= 3.
1
ii) Pentru = 3 se cere pra+b (a) = ka+ bk
(a; a + b) .
Cum a = i + 6j 2k , b = j + 3k , a + b = i + 7j + k , avem c
a
(a; a + b) = 1 + 42 2 = 41 . Deci pra+b (a) = p4151 .
4. Fie vectorii
r1 = 1+cos
cos2 u
v u sin v
j + sincos2u k;
cos v
r2 = sin vi sin vtguj + cos uk :
Folosind identitatea lui Lagrange, s a se determine aria paralel-

ogramului cu laturile kr1 k si kr2 k .
Solutie:
Avem kr1 r2 k2 = kr1 k2 kr2 k2 (r1 ; r2 )2 (identitatea lui La-
grange).
v)2 2 u sin2 v
kr1 k2 = (1+cos
cos4 u
+ sincos 4u ,
2 2 2 2 cos2 v
kr2 k = sin v + sin vtg u + cos2 u ,
u sin v
(r1 ; r2 ) = sincos
h 3u 2 i
sin2 u sin2 v cos2 v
kr1 r2 k2 = (1+cos 4
cos u
v)
+ 4
cos u
sin2 v + sin2 vtg 2 u + cos2u
sin2 u sin2 v
cos6 u
1+cos2 v+2 cos v+sin2 u sin2 v 1 sin2 u sin2 v
kr1 r2 k2 = cos4 u cos2 u cos6 u
2 2 u sin2 v sin2 u sin2 v
kr1 r2 k2 = 1+cos v+2 cos v+sincos6 u
Deci kr1 r2 k = 1+cos v
j cos3 uj
.
5. Fiind dati vectorii a = i 5j 7k , b = 2i 3j + 6k , c =

i + 2j 2k , se cere:
i) S
a se calculeze ! = a (b c) ;
ii) S
a se verice liniar dependenta vectorilor !; b; c .
Solutie:
i) Stiind c
a a (b c) = (a; c) b (a; b) c si calculnd
(a; c) = 1 10 + 14 = 3 , (a; b) = 2 + 15 42 = 25 ,
a (b c) = 3 (2i 3j + 6k) + 25 ( i + 2j 2k) , se obtine
! = 19i + 41j 32k .
ii) ! + b + c = 0 ,
( 19 +2
8 )i+(41 3 +2 )j +( 32 +6 2 )k = 0 ,
< 19 + 2 = 0
41 3 +2 = 0 .
:
32 + 6 2 = 0
19 2 1
Deoarece 41 3 2 = 19=0 sistemul liniar omogen
32 6 2
anterior are numai solutia banala ( = = = 0).
Deci !; b; c sunt liniari independenti.
6. Se dau vectorii a = i j + 3k , b = i j + k , c = 3i + j k .
i) S
a se g
aseasc
a valoarea lui astfel ncat vectorii a; b; c s a
e coplanari;
ii) Pentru = 2 , s a se ae n altimea paralelipipedului con-
struit pe reprezentantii vectorilor a; b; c , n
altime corespunz
a-
toare bazei formate de reprezentatii vectorilor a; b .
Solutie:
i) Vectorii a; b; c sunt coplanari dac
a si numai dac
a(a; b c) = 0,
1 3
adica 1 1 = 0 , = 3.
3 1 1
ii) Dac
a = 2 atunci a; b; c sunt necoliniari si volumul paralelip-
ipedului construit pe reprezentantii lor este
3 1 1
V = j(c; a b)j = 1 2 3 = 5.
2 1 1
am ka bk2 = kak2 kbk2 (a; b)2 = (1 + 4 + 9) (4 + 1 +

Calcul
1) 49 = 35 si atunci n a este h = kaV bk = p535 .
altimea cerut
7. S
a se arate ca punctele A(1; 1; 1) , B(3; 1; 4) , C(0; 7; 3) ,
D(5; 7; 2) sunt coplanare.
Solutie:
Cele patru puncte sunt coplanare daca si numai dac
a vectorii
AB , AC , AD sunt coplanari, adica
(AB; AC AD) = 0 .
Deoarece AB = 2i 2j + 3k , AC = i + 6j 4k ,
2 2 3
AD = 4i + 6j + k , avem 1 6 4 = 0.
4 6 1
Deci punctele A; B; C; D sunt coplanare.
8. Rotatia n jurul lui Oz. n reperul cartezian O; i; j; k
consider
am rotatia R de ax
a Oz si de unghi .
i0 = R i = cos i + sin j ,
j 0 = R j = sin i + cos j ,
k0 = R k = k .
Astfel din relatia xi + yj + zk = x0 i0 + y 0 j 0 + z 0 k 0 , g
asim
8
< x = x0 cos y 0 sin ,
y = x0 sin + y 0 cos ,
:
z = z0 .
Matricea lui R este
0 1
cos sin 0
A = @ sin cos 0 A;
0 0 1
iar det A = +1 si deci R este o izometrie pozitiv
a.
n particular, o rotatie n planul xOy, de unghi , n jurul
originii este caracterizat
a prin
x = x0 cos y 0 sin ,
y = x sin + y 0 cos .
0
Dintre izometriile n plan retinem roto-translatia caracterizat

a
prin
x = x0 cos y 0 sin + a ,
y = x sin + y 0 cos + b .
0
9. Simetria fat a de un plan. Fie reperul ortonormat O; i; j; k

si S simetria n raport cu planul O; i; j :
8
< i0 = S i = i ;
j0 = S j = j ;
: 0
k =S k = k :
Astfel, din xi + yj + zk = x0 i0 + y 0 j 0 + z 0 k 0 , g
asim S : x = x0 ;
0 0
y = y ; z = z , sau scris matriceal
0 1 0 10 0 1
x 1 0 0 x
@ y A=@ 0 1 0 A @ y0 A :
z 0 0 1 z0
Determinantul matricii lui S este 1 si deci S este o izometrie

negativ
a.
10. a) S
a se arate ca multimea fortelor din spatiul zic, aplicate
n O, constituie un spatiu vectorial real de dimensiune 3.
b) S
a se arate c a multimea fortelor aplicate n O, dintr-un
plan (care trece prin O) al spatiului zic, constituie un spatiu
vectorial real de dimensiune 2.
c) Dac a n spatiul tridimensional de la punctul a) se consid-
! ! !
a baza B = fF1 ; F2 ; F3 g si un alt sistem de forte B 0 =
er
! ! ! ! ! ! ! ! ! !
fF10 ; F20 ; F30 g , unde F10 = 2F1 F2 , F20 = F2 + 2F3 , F30 =
! ! !
F1 + F2 3F3 , s a B 0 constituie o nou
a se arate c a baz
a n care
! ! ! !
s
a se exprime forta F = 3F1 F2 + F3 .
Solutie:
a) Legea de compozitie intern
a (numit
a adunarea fortelor) este
denit
a dupa regula paralelogramului
si are propriet
atile:
! ! ! ! ! !
- asociativitate: F1 + F2 + F3 = F1 + F2 + F3 ;
! ! ! !
- comutativitate: F1 + F2 = F2 + F1 ;
- elementul neutru este forta nul
a (care se confund
a cu punctul
O)
! !
- orice fort
a F are drept element simetric forta opusa F .
Deci, multimea fortelor din spatiul zic, aplicate n O, mpre-
un
a cu adunarea denit a mai sus este grup abelian.
Legea de compozitie extern a (cu scalari reali) este nmultirea
fortelor cu scalari reali. Cele patru axiome se veric a imediat:
! ! ! ! ! ! !
F1 + F2 = F1 + F 2 ; F + F = ( + ) F ;
! ! ! !
F =( )F ;1F = F .
Prin urmare, multimea fortelor din spatiul zic, aplicate n O,
este un spatiu vectorial real.
! ! !
Un sistem de trei vectori B = fF1 ; F2 ; F3 g este o baz a daca
cele trei forte nu sunt coplanare. ntr-adev ar, dac
a cele trei
forte sunt necoplanare, atunci B este sistem liniar indepen-
dent (altfel, una dintre ele s-ar scrie ca o combinatie liniar a de
celelalte dou a si astfel ar n planul lor) si B este sistem de
generatori (vezi gura urm atoare).
! ! ! !
F = x1 F1 + x2 F2 + x3 F3
Deci dimensiunea spatiului este 3.

b) Similar cu punctul a) se introduce structura de spatiu vec-
torial real, dar o baz
a este format
a din dou
a forte necoliniare
! !
F1 ; F2 .
c) Matricea pe ale c arei coloane avem coordonatele fortelor
!0 !0 !0
F1 ; F2 ; F3 relativ la baza B este
0 1
2 0 1
A=@ 1 1 1 A
0 2 3
si are determinatul egal cu 12.

0
Deci sistemul B constituie o baz a (c
aci rangul matricii A este
egal cu dimensiunea spatiului) care este negativ orientat a
(relativ la orientarea spatiului dat
a de baza B).
!
Coordonatele fortei F relativ la noua 0 baz a1sunt date de for-
3
! ! !
mula F B 0 = A 1 F B , unde F B = @ 1 A.
1
0 3 1
! 2 ! !0 !0
Deci F B 0 = @ 12 A sau F = 23 F1 + 12 F2 .
0
11. n spatiul zic se raporteaz a un sistem de corpuri la un reper

R = fO; e1 ; e2 ; e3 g . Corpul M (!
! ! ! r ) este supus atractiei cor-
purilor xe Mi (! ri ) de mase mi (i = 1; : : : ; n), forta de atractie
!
ind proportional a cu distanta jjM Mi jj si cu masa mi . S a se
g
aseasca forta rezultanta si pozitia de echilibru a corpului M .
Solutie:
!
Forta de atractie a corpului M de c atre corpul Mi este Fi =
kmi (!ri ! r ), k ind un factor de proportionalitate. Rezul-
! P n ! Pn Pn
tanta va R = Fi = k mi (!
ri ! r) =k mi !
ri
i=1 i=1 i=1
P
n
!
k mi r .
i=1
Cum centrul de greutate al sistemului de corpuri (Mi ) este

Pn ! Pn
G(!) , ! = Pn
1
mi !
ri , avem R = k mi (! ! r ).
mi i=1 i=1
i=1
Prin urmare, corpul M se aa n echilibru dac a si numai dac

a
! ! !
r = ! (din R = 0 ).
!
n coordonate avem ! r (xj ), !
ri (xji ), R (X j ), j = 1; 2; 3 , si
atunci rezultanta are componentele

n
! n
!
X j
X
Xj = k mi xi k mi xj ;
i=1 i=1
P
n
mi xji
iar pozitia de echilibru are coordonatele xj = i=1
P
n .
mi
i=1

1. In spatiul punctual tridimensional E3 , n raport cu reperul
cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg, se dau punctele A(1; 1; 0),
B(0; 1; 1), C(1; 0; 1), D(1; 1; 1).
a) Ar a R0 = fA; AB; AC; ADg este un reper cartezian
atati c
n E3 . Este R0 reper ortonormat?
b) S
a se determine coordonatele punctului M (1; 2; 3) n raport
cu noul reper R0 .
2. In spatiul punctual tridimensional E3 , n raport cu reperul

cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg, se dau punctele A(1; 1; 1),
B(1; 0; 1), C( 1; 2; 1), D(0; 1; 2).
a) Ar
atati c
a A, B, C, D sunt necoplanare.
b) Calculati volumul tetraedrului ABCD.
c) Calculati distanta de la punctul A la planul determinat de
punctele B, C, D.
3. In spatiul vectorilor liberi V 3 se consider a baza ortonormat

a
3 3
B = fi; j; kg si vectorul a = i + j + k. Fie f : V ! V denit a
prin f (x) = a x, 8x 2 V 3 . Se cere:
a) Ar
atati c
a.
b) Scrieti matricea lui f relativ la baza B.
c) G
asiti cte o baz
a si dimensiunea pentru Ker f si Im f .
d) Este adev
arat c
a Ker f Im f = V 3 ? Justicare.
e) Este f un endomorsm diagonalizabil? Justicare.
4. In spatiul vectorilor liberi V 3 se consider

a baza ortonormat
a
B = fi; j; kg si vectorii a = i + j + k, a = i j k. Fie
f : V 3 ! V 3 denit a prin f (x) = (a x) b, 8x 2 V 3 . Se
cere:
a) Ar
atati c
a.
b) G
asiti cte o baz
c) Este f un endomorsm diagonalizabil? Justicare.

a baza ortonormat
a
f : V 3 ! V 3 denit a prin
f (x) =< a; x > b+ < b x > a; 8x 2 V 3 :
Se cere:
a) Ar
atati c
a.
b) G
asiti cte o baz

a baza ortonormat
a
f : V 3 ! V 3 denit a prin
f (x) = a x+x b; 8x 2 V 3 :
Se cere:
a) Ar
atati c
a.
b) G
asiti cte o baz
Capitolul 7
Dreapta si planul
n ipoteza c a am xat un punct O numit originea n E3 si o baz a

ortonormat a i; j; k n V 3 , ecarui punct M din E3 i corespunde
n mod unic un vector r = OM numit vector de pozitie al punctului
M ; aceluiasi vector i corespunde n mod unic tripletul ordonat de
numere reale (x; y; z) 2 R3 numite coordonatele euclidiene ale vec-
torului OM n raport cu baza i; j; k ; se scrie OM = xi + yj + zk.
Ansamblul riguros orientat (n sensul c a pentru determinarea
vectorilor lui se aplic a regula burghiului) O; i; j; k se numeste
reper cartezian n E3 . Punctul O se numeste originea reperului,
iar i; j; k se numeste baza reperului. Coordonatele euclidiene
(x; y; z) ale vectorului de pozitie r = OM se numesc coordonatele
carteziene ale punctului M fat a de reperul ortonormat O; i; j; k ;
x = i; r = pri r =abscisa, y = j; r = prj r =ordonata, z =
k; r = prk r =cota.
Fie punctul xat M0 (x0 ; y0 ; z0 ) ; r = x0 i + y0 j + z0 k. Fie un
vector nenul a (l; m; n) din V 3 si d o dreapt a care trece prin M0 si
are directia lui a. Punctul M (x; y; z) apartine dreptei d determinat a
de M0 si a dac a si numai dac
a vectorii M0 M si a sunt coliniari, adic
a
(r r0 ) a = 0.
Coliniaritatea vectorilor r r0 si a se pune n evident

a si prin
167
168 CAPITOLUL 7. DREAPTA SI PLANUL
relatia r r0 = ta, t 2 R sau
r = r0 + ta; t 2 R:
Aceast
a ecuatie vectorial a cu trei ecuatii n R3 ;
a este echivalent
x = x0 + tl; y = y0 + tm; z = z0 + tn; t 2 R
numite ecuatiile parametrice ale dreptei d. Aceste ecuatii se pot

a ecuatii carteziene n R3 ;
nlocui cu dou
x x0 y y0 z z0
= = ;
l m n
cu conventia c a dac
a un numitor este nul, atunci num aratorul re-
spectiv trebuie egalat cu zero.
Dou a puncte distincte M1 (x1 ; y1 ; z1 ) si M2 (x2 ; y2 ; z2 ) determina
o dreapta d si numai una.
Ecuatiile carteziene ale dreptei d sunt
x x1 y y1 z z1
= = :
x2 x1 y2 y1 z2 z1
Unghiul dintre dou a drepte orientate.
Fie d1 si d2 dou a drepte orientate prin vectorii directori a si
b. Prin unghiul dintre dreptele orientate d1 si d2 se va ntelege
unghiul dintre a si b, adic
a unghiul denit prin
a; b
cos ' = ;
kak b
sau
a b
sin ' = , ' 2 [0; ] :
kak b
Distanta de la un punct la o dreapt
a.
Fie dreapta d de ecuatii
x x0 y y0 z z0
= = ;
l m n
169
aceast
a dreapt a contine punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) si are drept vector
director pe a (l; m; n).
Fie A un punct din E3 si A0 proiectia sa pe dreapta . Lungimea
segmentului jAA0 j este distanta de la punctul A la dreapta d si
se noteaza cu d (A; d). Din formula care d a aria paralelogramului
construit pe reprezentantii vectorilor a si M0 A obtinem
a M0 A
d (A; d) = :
kak
Planul determinat de un punct si un vector normal nenul.

Fiind dat a d = N j M0 N = tn; t 2 R care trece prin
a o dreapt
punctul M0 si care are directia vectorului n, exist
a un singur plan
P perpendicular pe d n M0 .
Observatia 7.1. M 2 P dac a si numai daca M0 M ? n. De
aceea, planul P este multimea
P = M j M0 M ; n = 0 : (7.1)
Dreapta d se numeste normala la planul P, vectorul n se numeste

vectorul normal al planului, punctul M care poate genera planul l
vom numi punct curent al lui P.
Teorema 7.1. Orice plan P care contine un punct curent
M (x; y; z) si are un vector normal nenul n = (a; b; c) care trece prin
M0 (x0 ; y0 ; z0 ), M0 2 P, este caracterizat de ecuatia:
ax + by + cz + d = 0; a; b; c; d 2 R : (7.2)
Planul determinat de trei puncte necoliniare.

Pentru a stabili ecuatia ce caracterizeaz a planul determinat de
punctele necoliniare Mi (xi ; yi ; zi ) ; i = 1; 2; 3 proced
am n felul ur-
mator:
a) Folosim ecuatia generala a planului (7.2) si ecuatiile obtinute
prin nlocuirea coordonatelor punctelor Mi n aceast a ecuatie
ax + by + cz + d = 0;
axi + byi + czi + d = 0; i = 1; 2; 3:
a; b; c reprezint
a coordonatele vectorului normal la planul respectiv
determinat de cele trei puncte necoliniare. S-a obtinut un sistem de
ecuatii liniar omogen n necunoscutele a; b; c; d cu solutii nebanale,
deoarece a; b; c nu se pot anula simultan. Conditia care asigura acest
lucru este
x y z 1
x1 y1 z1 1
=0 (7.3)
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
si care reprezint
a ecuatia cartezian
a a planului.
b) Fie M un punct care poate genera planul, al c arui vector
de pozitie este OM = xi + yj + zk. Obtinem ecuatia vectorialaa
planului P impunnd conditiile de coplanaritate a vectorilor
M1 M ; M1 M2 ; M1 M3 , adic a
M 1 M ; M1 M2 M1 M3 = 0:
Daca Mi (ri ) ; ri = xi i + yi j + zi k , relatia anterioar

a este echivalent
a
cu ecuatia vectoriala
(r r1 ; (r2 r1 ) (r3 r1 )) = 0;
sau
x x1 y y1 z z1
x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0:
x3 x1 y3 y1 z3 z1
Am obtinut ecuatia cartezian a a planului determinat de trei puncte
necoliniare.
Planul determinat de un punct si doi vectori necoliniari.
Fie u = (l1 ; m1 ; n1 ) si v = (l2 ; m2 ; n2 ) doi vectori necoliniari,
adica u v 6= 0 si un punct cunoscut M0 . Cele trei elemente M0 ; u; v
determin a un plan unic P . Construim reprezentantii vectorilor u
si v ca ind M0 M1 respectiv M0 M2 . Un punct M 2 E3 apartine
planului daca si numai dac a vectorii M0 M ; M0 M1 si M0 M2 sunt
coplanari. Coplanaritatea acestor vectori o exprim am astfel:
171
a) M0 M = ru + sv; care scris

a n coordonate, aceast
a relatie
vectorial
a este echivalent
a cu
x = x0 + rl1 + sl2 ;
y = y0 + rm1 + sm2 ; r; s 2 R
z = z0 + rn1 + sn2 ;
numite ecuatiile parametrice ale planului P, iar r si s se numesc

parametri.
b) M0 M ; u v = 0; scris a n coordonate aceast
a ecuatie vec-
torial
a conduce la ecuatia carteziana
x x0 y y0 z z0
l1 m1 n1 = 0:
l2 m2 n2
Ecuatiile normalei la plan care trece prin M0 sunt

x x0 y y0 z z0
= = :
a b c
Dou a plane neparalele si neconfundate se intersecteaz
a dupao
dreapt a d si determin
a un unghi diedru. Unghiul diedru format de
cele dou a plane este m asurat prin unghiul plan ', care se obtine
sectionnd planele P1 si P2 cu un plan P3 perpendicular pe d . Prin
denitie, unghiul diedru dintre cele doua plane este unghiul dintre
cei doi vectori normali n1 si n2 determinat prin
(n1 ;n2 )
cos ' = kn1 kkn2 k =
a1 a2 +b1pb2 +c1 c2
=p ; ' 2 [0; ] :
a21 +b21 +c21 a22 +b22 +c22
Distanta de la un punct la un plan.

Fie planul P de ecuatie ax + by + cz + d = 0, al c arui vector
normal este n (a; b; c). Fie M0 (x0 ; y0 ; z0 ) un punct din E3 exterior
planului si e M1 (x1 ; y1 ; z1 ) proiectia lui M0 pe planul P.
Lungimea M1 M0 este distanta de la punctul M0 la planul P
si se noteaz
a cu d (M0 ; P).
jax0 + by0 + cz0 + dj

d (M0 ; P) = p :
a2 + b2 + c2
Unghiul dintre o dreapt a orientata si un plan.
Presupunem c a dreapta d intersecteaz a planul P (altfel daca
dreapta d este paralel a sau inclus
a n planul P unghiul c
autat este
egal cu zero) si presupunem cunoscute de asemenea pe n (a; b; c) si
a (l; m; n).
Fie d0 proiectia dreptei d pe planul P. Unghiul c autat este
unghiul dintre dreapta d si d0 . ntruct vectorul director al dreptei
d0 este greu de g asit, vom calcula unghiul complementar
(n; a)
cos ' =
2 knk kak
sau
al + bm + cn
sin ' = p p :
a2 + b2 + c2 l2 + m2 + n2
Perpendiculara comun a a dou a drepte oarecare din
spatiu.
Doua drepte din spatiu pot confundate, paralele, concurente
sau oarecare. Pentru dou a drepte d1 si d2 care admit pe a1 respectiv
a2 ca vectori directori, exista o directie normal
a comun a unica dac
a
si numai daca dreptele d1 si d2 sunt oarecare sau concurente. n
acest caz exist
a o dreapta si numai una care se sprijin a simultan pe
cele doua drepte avnd directia n = a1 a2 numit a perpendiculara
comun a a dreptelor d1 si d2 . Pentru a stabili ecuatiile perpendic-
ularei comune d, observ am c a aceasta dreapt
a apare ca intersectia
a dou a plane: planul P1 , care contine pe d1 si n si planul P2 care
contine pe d2 si n. Presupunnd c a dreptele d1 si d2 trec respectiv
prin punctele M1 si M2 si c a N este punctul curent n P1 , iar M
este punctul curent n P2 , ecuatiile perpendicularei comune sunt
8
< M1 N ; a1 n = 0
d:
:
M2 M ; a2 n = 0:
Distanta dintre dou a drepte.

Fie dou a drepte d1 si d2 descrise respectiv de punctele M si N .
Num arul inf d (M; N ) se numeste distanta dintre dreptele d1 si d2
si se noteaz a cu d (d1 ; d2 ) : Din considerente geometrice rezult a c
a
d (d1 ; d2 ) se aa astfel:
1. dac a dreptele d1 si d2 sunt concurente, atunci d (d1 ; d2 ) = 0;
2. dac a d1 k d2 , atunci prin M0 2 d1 se duce un plan perpen-
dicular pe d1 care taie pe d2 n N0 si avem d (d1 ; d2 ) = d (M0 ; N0 );
3. dac a d1 si d2 sunt oarecare, d (d1 ; d2 ) = AB , punctele A
si B ind pe perpendiculara comun a d (M1 2 d1 si M2 2 d2 sunt
puncte cu coordonatele cunoscute). Aceast a distant
a se mai poate
aa astfel: prin dreapta d1 ducem un plan P paralel cu dreapta d2 .
Atunci d (d1 ; d2 ) = d (M2 ; P), unde M2 este un punct cunos-
cut al dreptei d2 . Figura anterioar a arata ca aceast
a distant
a este
lungimea n altimii paralelipipedului construit pe vectorii M1 M2 ; a1 ; a2 :
Din semnicatia produsului mixt rezult a
M1 M2 ; a1 a2
d (d1 ; d2 ) = :
ka1 a2 k

1. S
a se gureze punctele A(5; 0; 0) , B(0; 2; 0) , C(0; 0; 3),
D( 3; 2; 0) , E(0; 1; 4) , F (2; 0; 4) , G(3; 5; 8) si s
a se scrie
expresia vectorului de pozitie al punctului G fata de reperul
cartezian fO; i; j; kg .
Solutie:
OG = 3i 5j + 8k
2. Fie dreptele d1 si d2 de vectori directori n1 = i + k , respectiv

n2 = i + j + 2k . S a se scrie ecuatiile parametrice ale unei
drepte d3 perpendiculare simultan pe d1 si d2 si care trece prin
punctul M (2; 3; 0).
Solutie:
i j k
Deoarece n1 n2 = 1 0 1 = i 3j + k=0 , rezult a c
a
1 1 2
d1 kd2 si prin urmare cele dou a drepte admit o directie normal
a
comun a, n = n1 n2 .
Astfel, dreapta c autata are vectorul director n si trece prin
punctul
8 M , adic
a are ecuatiile parametrice
< x = 2 t
d3 : y = 3 3t ; t 2 R .
:
z = t
3. Se consider a punctele:
A(1; 3; 0); B(3; 2; 1); C( ; 1; 3); D(7; 2; 3) .
i) S
a se determine 2 R astfel nct punctele A; B; C; D s a
e coplanare;
ii) Pentru g asit la punctul i), s
a se scrie ecuatia cartezian
a
a planului (ABCD) .
Solutie:
i) Avem AB = 2i 5j + k , AC = ( 1)i 2j 3k , AD =
6i 5j + 3k .
Punctele A; B; C; D sunt coplanare dac a si numai dac
a cei trei
vectori anterior prezentati sunt coplanari,
adica (AB; AC AD) = 0 .
2 5 1
Din 1 2 3 = 0 rezult a = 5.
6 5 3
ii) Se determina ecuatia carteziana a planului care trece prin
A si are vectorii directori astfel:
x 1 y 3 z
2 5 1 =0
6 2 3
Se obtine ecuatia cartezian

a a planului
(ABCD) : x 2z 1 = 0 .
4. Fie dreptele d1 : x 11 = y+2 z

4 = 1 , d2 :
x y
1 = 4 = 1.
z
i) S
a se calculeze m asura unghiului ' , unde ' = m(d1^; d2 ) ;
ii) S
a se scrie ecuatia planului determinat de d1 si d2 .
Solutie:
i) Vectorul director al lui d1 este a( 1; 4; 1) , iar al lui d2 este
b( 1; 4; 1) . Rezulta c
a d1 k d2 si prin urmare ' = 0 .
ii) Dreapta d1 trece prin punctul A(1; 2; 0) , iar d2 trece prin
O(0; 0; 0) . Planul determinat de d1 si d2 este planul determi-
nat de punctul A si vectorii a si AO( 1; 2; 0) .
Ecuatiile
8 scalare parametrice ale planului c autat sunt:
< x = 1 r s
y = 2 + 4r + 2s ; r; s 2 R .
:
z = r
5. Se dau punctele A(1; 3; 2) , B( 1; 2; 1) , C(0; 1; 1) , D(2; 0; 1)

si planul : 2x + y z 1 = 0 . S a se stabileasc
a care dintre
ele se g
asesc de aceeasi parte cu originea axelor de coordonate
fat
a de planul dat.
Solutie:
Fie f (x; y; z) = 2x + y z 1 . Semnul functiei f se pastreaz
a
constant pentru punctele aate de aceeasi parte a planului .
Din f (0; 0; 0) = 1 < 0 , f (1; 3; 2) = 2 > 0 , f (0; 1; 1) =
1 > 0 , f ( 1; 2; 1) = 2 < 0 , f (2; 0; 1) = 4 > 0 rezult a c
a
A; C; D nu se aa de aceeasi parte cu O fat
a de , dar B se
aa de aceeasi parte cu O fat
a de .
6. Fie dreptele d1 : x 11 = y+2 z

4 = 1 , d2 :
x
3 = y
1 = z 1
2 .
Sa se determine:
i) ecuatia perpendicularei comune;
ii) distanta dintre d1 si d2 .
Solutie:
i) Dreapta d1 are vectorul director a1 ( 1; 4; 1) si trece prin
punctul A(1; 2; 0) , iar d2 are vectorul director a2 (3; 1; 2) si
trece prin punctul B(0; 0; 1) .
Ecuatiile perpendicularei comune se obtin dintr-un sistem ce

contine ecuatiile a dou
a plane: planul 1 ce contine dreapta
d1 si vectorul arbitrar AN si planul 2 ce contine dreapta d2
si vectorul arbitrar BM .
Perpendiculara comun a are ecuatiile:
(AN ; a1 n) = 0
d : ; unde n = a1 a2 :
(BM ; a2 n) = 0
i j k
n= 1 4 1 = 7i + 5j 13k .
3 1 2
i j k
a1 n = 1 4 1 = 57i 6j 33k ,
7 5 13
i j k
a2 n = 3 1 2 = 23i + 53j + 8k .
7 5 13
AN = (x 1)i + (y + 2)j + z k , BM = xi + yj + (z 1)k .
(AN ; a1 n) = 0 , 57(x 1) 6(y + 2) 33z = 0 ,
(BM ; a2 n) = 0 , 23x + 53y + 8(z 1) = 0 .
19x + 2y + 11z 9 = 0
Deci d :
23x 53y 8z + 8 = 0
j(AB;a1 a2 )j
ii) d(d1 ; d2 ) = ka1 a2 k ,
p
AB = i + 2j + k , ka1 a2 k = 243 , (AB; a1 a2 ) = 10 .
Deci d(d1 ; d2 ) = p10
243
.
7. Fie dreptele d1 : x 2 1 = y+1 z x 2

3 = 1 , d2 : 2 = 2 =
y z+1
.
i) Sa se determine 2 R astfel nct d1 \ d2 =; ;
ii) Sa se scrie ecuatia planului determinat de d1 si d2 ;
iii) Calculati d(M0 ; ) , unde este planul de la punctul ii),
iar M0 (5; 4; 1) .
Solutie:
i) Dreapta d1 are vectorul director a1 (2; 3; 1) si trece prin punc-
tul A(1; 1; 0) . Dreapta d2 are vectorul director a2 (2; 2; ) si
trece prin punctul B(2; 0; 1) .

3x 2y 5 = 0 x y 2=0
d1 : ; d2 :
y 3z + 1 = 0 y 2z 2 = 0
d
81 \ d 2 este solutia sistemului
>
> 3x 2y = 5
<
y 3z = 1
.
>
> x y=2
:
y 2z = 2
3 2 0
d= 0 1 3 = 3=0 .
1 1 0
Determin am solutia cu ajutorul regulii lui Cramer.
5 2 0 3 5 0 3 2 5
1 1 3 0 1 3 0 1 1
2 1 0 1 2 0 1 1 2
x= ;y= ;z=
3 3 3
x = 1; y = 1; z = 0 si atunci d1 \ d2 = fC(1; 1; 0)g dac

a si
numai dac a y 2z = 2 , adica = 2.
ii) Ecuatia planului determinat de d1 si d2 este
x 1 y+1 z
: 2 3 1 = 0;
2 2 2
: 8x + 6y 2z + 14 = 0
iii)
j( 8) 5 + 6 ( 4) + ( 2) 1 + 14j p
d(M0 ; ) = p = 26
( 8)2 + 62 + ( 2)2
8. S
a se scrie ecuatiile canonice ale dreptei ce trece prin punctul
M (3; 4; 6) si este paralel
a cu dreapta
d : x = 6 t; y = 3 + 2t; z = 4 2t:
Solutie:
Daca r = (x; y; z), atunci r 2 d , r = ta + r0 cu a =

( 1; 2; 2); r0 = (6; 3; 4); deci vectorul director al dreptei d
este a. Notnd cu d0 dreapta c a, deoarece d0 k d, rezult
autat a
c
a vor avea acelasi vector director.
0 0 0
Ecuatiile canonice ale dreptei d cu M 2 d si d avnd ca vector
director a = ( 1; 2; 2) vor :
x 3 y 4 z 6
= = :
1 2 2
9. Se d
a dreapta de ecuatii :
x + 3y + z 1 = 0
d:
2x + y + 2z 3 = 0
si P (2; 3; 1):
a) S
a se calculeze distanta de la P la dreapta d .
b) Sa se g
aseasc
a coordonatele proiectiei ortogonale a punctu-
lui P pe dreapta d:
Solutie:
a) Din sistemul de ecuatii ce deneste d, considernd x; y ne-
cunoscute principale si z necunoscuta secundar a, obtinem :
1
y= 5
4
x= z+ 5
Atunci, notnd z = t, obtinem ecuatia parametric
a a dreptei
d:
4 1
d:x= 5 t;y= 5; z =t.
Dreapta d va avea vectorul director a = ( 1; 0; 1) si va trece
prin punctul A = ( 54 ; 51 ; 0) corespunz
ator lui t = 0 .
Atunci, conform teoriei, notnd cu d(P; d) distanta de la punc-
ka AP k
tul P la dreapta d, obtinem d(P; d) = kak . Sc aznd din
coordonatele punctului P coordonatele punctului A, vom avea
AP = ( 56 ; 16
5 ; 1).
i j k
16 11 16
Dar a AP = 1 0 1 = 5 i+ 5 j 5 k ) a AP =
6 16
5 p 5 1
p
633
5 ) d(P; d) = 5:633
p ;
2
b) Vom determina ecuatia planului ce trece prin P si e per-
pendicular pe a. Aceasta este : < a; P Pe >= 0 cu Pe(x; y; z)
un punct curent de pe planul c autat. Obtinem ( 1) (x
2)+0 (y 3)+1 (z 1) = 0. De aici obtinem ecuatia planului
c
autat:
: x+z+1=0
0
Pentru a determina punctul P c autat form
am sistemul :
8
< x + 3y + z 1 = 0
9
2x + y + 2z 3 = 0 . Solutia unica (x = 10 ;
:
x+0+z+1=0
2 1
y = 10 ; z = 10 ) ne d
a cooordonatele punctului c
autat
0 9 2 1
P ( 10 ; 10 ; 10 ).
10. S
a se ae m
asura unghiului dreptelor:
x 2y + z + 1 = 0 3x + 6y z + 3 = 0
d1 : , d2 :
2x + 2z + 1 = 0 x+y+z 5=0
Solutie:
Pentru a aa vectorul director al unei drepte date prin ecuatii
de genul:
a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0
este sucient s
a calcul
am :
i j k
a = a1 b1 c1 . Vectorul ce se obtine va chiar vectorul
a2 b2 c2
director al dreptei. n cazul nostru, avem:
i j k
a1 = 1 2 1 = 4i + 4k;
2 0 2
i j k
a2 = 3 6 1 = 7i 4j 3k.
1 1 1
q p
Calcul am jj a1 jj= ( 4)2 + 42 = 32,
q p
jj a2 jj= 72 + ( 4)2 + ( 3)2 = 74,
< a1 ; a2 >= ( 4) 7 + 0 ( 4) + 4 ( 3) = 40.
Atunci cos(a1 ; a2 ) = p 40p. Deoarece unghiul a dou a drepte
74: 32
se considera a mai mare sau egal cu 0 si mai mic sau egal cu
2 , considernd vectorii directori a1 , a2 , vom avea (d1^; d2 ) =
arccos p 40p .
74: 32
11. Fie d dreapta de ecuatie x = y 1 = z 2 si A(1; 1; 1): Sa

se determine coordonatele simetricului punctului A fat
a de
dreapta d .
Solutie:
S
a determin am ecuatia planului ce contine A si d este per-
pendiculara pe . Ca mai nainte, notnd z = t, obtinem
ecuatia parametric
a a dreptei:
d : x = t; y = t + 1; z = t + 2:
Atunci vectorul director al dreptei va a = (1; 1; 1). Pen-

tru a aa ecuatia planului ce contine A si este perpendicular
pe dreapta d, observ am c
a subspatiul liniar director al s
au e
perpendicular pe a, deci P 2 , a; AP = 0. Atunci avem:
: 1 (x 1) + 1 (y 1) + 1 (z 1) = 0 )
:x+y+z 3=0
Pentru a determina punctul P = d \ , form

am sistemul:
x=y 1=z 2
.
x+y+z 3=0
Obtinem drept solutie coordonatele punctului P (0; 1; 2).

0 0
Dac a A este simetricul lui A fata de P si A are coordonatele
x; y; z, atunci avem :
8 x+1
< 0= 2
y+1
1= 2 .
:
2 = z+1
2
De aici se gasesc x; y; z si anume
x = 1; y = 1; z = 3.
x 1 y+1
12. Fie punctul A(1; 0; 1) si dreapta d : 1 = 2 = z1 .
a) Calculati distanta de la punctul A la dreapta d.
b) G
asiti coordonatele proiectiei ortogonale a punctului A pe
dreapta d.
c) G
asiti coordonatele simetricului punctului A fat
a de dreapta
d.
Solutie:
a) Se observ a A0 (1; 1; 0) 2 d si a = i + 2j k este un
a c
vector director pentru d. Atunci A0 A = j + k, A0 A a =
i j k p p
0 1 1 = 3i + j k, jjA0 A ajj = 11, jjajj = 6 si
1 2 1
p
jjA0 A ajj
(A; d) = = p11 .
jjajj 6
b) Se considera planul care trece prin punctul A si este
perpendicular pe dreapta d. Atunci a = i + 2j k este un
vector normal la si : (x 1) 1+(y 0) 2+(z 1) ( 1) = 0,
adic
a : x + 2y z = 0.
Dac a cu A0 proiectia ortogonal
a se noteaz a a lui A pe d, atunci
0
fA g = d \ si rezolvnd sistemul
x 1 y+1
1 = 2 = z1
x + 2y z=0
7 2 1
se obtine A0 6; 3; 6 .
c) Daca A1 este simetricul lui A fat a de d, atunci A0 este

mijlocul segmentului [AA1 ] si se obtin relatiile
8 xA +xA1
>
< xA0 = 2
y +y
yA0 = A 2 A1 ,
>
: z +z
zA0 = A 2 A1
4 4 4
adic
a A1 3; 3; 3 .
13. Fie punctul A( 1; 0; 1) si dreapta :x+y z + 2 = 0.

a) Calculati distanta de la punctul A la planul .
b) G
asiti coordonatele proiectiei ortogonale a punctului A pe
planul .
c) G
asiti coordonatele simetricului punctului A fat
a de planul
.
Solutie:
jAx0 +By0 +Cz0 +Dj j1 ( 1)+1 1 1 0+2j
a) (A; ) = p = p2 2 = p2 .
A2 +B 2 +C 2 1 +1 +( 1)2 3
b) Se considera o dreapta d care trece prin A si este perpendic-

ulara pe planul . Atunci d are ecuatiile canonice carteziene
y 1
d : x+1
1 = 1 =
z 0
1 , deoarece n = i + j k (vector normal la
) este un vector director al dreptei d.
Dac a cu A0 proiectia ortogonal
a se noteaz a a lui A pe , atunci
0
fA g = d \ si rezolvnd sistemul
= y 1 1 = z1
x+1
1
x+y z+2=0
5 1 2
se obtine A0 3; 3; 3 .
c) Daca A1 este simetricul lui A fat a de , atunci A0 este
mijlocul segmentului [AA1 ] si se obtin relatiile
8 xA +xA1
>
< xA0 = 2
y +y
yA0 = A 2 A1 ,
>
: z +z
zA0 = A 2 A1
7 1 4
adic
a A1 3; 3; 3 .
x y+z+1=0
14. Fie punctul M (1; 1; 1), dreapta d : si
x 2z 1 = 0
planul : x + 2y + 3z 1 = 0.
a) Scrieti ecuatia cartezian
a general
a a unui plan 1 care trece
prin M si este paralel cu planul .
b) Scrieti ecuatiile canonice carteziene ale unei drepte d1 care
trece prin M si este paralel a cu dreapta d1 .
c) Studiati pozitia relativ
a a dreptei d fat
a de planul .
Solutie:
a) Un vector normal la este n = i + 2j + 3k si atunci n este
vector normal la 1 . Prin urmare : (x 1) 1 + (y 1) 2 +
(z 1) 3 = 0, adica : x + 2y + 3z 6 = 0.
b) Un vector director pentru dreapta d ct si pentru dreapta
i j k
d1 este a = n1 n2 = 1 1 1 = 2i + 3j + k.
1 0 2
Atunci d : x 2 1 = y 3 1 = z 1 1 .
c) Deoarece vectorul normal la , n = i + 2j + 3k si vectorul
director pentru d, a = 2i+3j+k nu sunt ortogonali (< n; a >=
9 6= 0), rezult a ca d \ 6= ;. Rezolvnd sistemul format cu
3 10 4
ecuatiile lui d si se obtine d \ = P 11 ; 11 ; 11 . Deci d
nteapa planul n punctul P .

x 1 y 1 z 1
1. Fie punctul A(1; 0; 1) si dreptele d1 : 2 = 2 = 1 ,
x y=0
d: .
x+y z+1=0
a) Studiati pozitia relativ
a a dreptelor d1 si d2 .
b) Dac a d1 , d2 sunt necoplanare, atunci scrieti ecuatiile per-
pendicularei comune si calculati distanta dintre d1 si d2 . Altfel,
scrieti ecuatia planului determinat de cele dou a drepte.
c) Scrieti ecuatiile dreptei care trece prin A si intersecteaz

a
dreptele d1 si d2 .
2. S
a se scrie ecuatiile dreptei care intersecteaz
a dreptele
8
< x=3+t x+2 z 4
d1 : y = 1 + 2t si d2 : 3 = 1
: y+1=0
z = 4t
x 3y + z = 0
si este paralel
a cu dreapta d3 : .
x+y z+4=0
3. S
a se scrie ecuatiile bisectoarelor unghiurilor formate de dreptele
d1 : x 1 1 = y 2 2 = z+2 x 1 y 2
2 si d1 : 1 = 1 =
z+2
p .
2
4. Se considera planul : x y + 2z + 2 = 0, punctul A(0; 1; 3)

2x + y z + 1 = 0
si dreapta d : . Se cere:
x+y+z+4=0
a) S
a se scrie ecuatia planului care trece prin A si contine
dreapta d.
b) S
a se scrie ecuatia planului care contine dreapta d si este
perpendicular pe planul .
c) S
a se scrie ecuatia planului care contine dreapta d si paralel
cu dreapta g : x 2 1 = y 1 2 = z+2
1 .
5. S
a se scrie ecuatiile proiectiei ortogonale a dreptei
x y+z =0
d: pe planul : 3x + 2y z 1 = 0 si
2x + y z + 4 = 0
ecuatiile simetricei dreptei d fata de planul .
Calculati o functie trigonometric
a a unghiului format de dreapta
d si planul .
Capitolul 8
Conice si cuadrice
n E3 consider
am reperul cartezian O; i; j; k si forma p
atratic
a
an
a g : E3 ! R denit
a prin
g (x; y; z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy+
+2a13 xz + 2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 ;
cu a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 6= 0:
Denitia 8.1. Multimea de nivel constant zero dat a de ecuatia
X
= g 1 (0) = M (x; y; z) j (x; y; z) 2 R3 ; g (x; y; z) = 0 ;
se numeste cuadric
P a sau suprafat a algebric
a de ordinul al doilea.
Se noteaza : g (x; y; z) = 0.
Fat
a de transform arile ortogonale, ecuatia g (x; y; z) = 0 are ur-
matorii invarianti
= det A; = det A; I = trA;
a11 a12 a11 a13 a22 a23

J= + + ;
a12 a22 a13 a33 a23 a33
unde
0 1
a11 a12 a13 a10 0 1
B a12 C a11 a12 a13
a22 a23 a20 C
A=B
@ a13 ; A = @ a12 a22 a23 A :
a23 a33 a30 A
a13 a23 a33
a10 a20 a30 a00
187
188 CAPITOLUL 8. CONICE SI CUADRICE
P
Daca cuadrica are centru, atunci coordonatele sale sunt n
mod necesar solutia sistemului
8
> 1 @g
> 2 @x = a11 x + a12 y + a13 z + a10 = 0;
>
>
>
<
1 @g
> 2 @y = a12 x + a22 y + a23 z + a20 = 0;
>
>
>
>
: 1 @g
2 @z = a13 x + a23 y + a33 z + a30 = 0:
Pentru stabilirea ecuatiei canonice a cuadricei se poate proceda

astfel:
i) Daca a12 = a13 = a23 = 0, se face translatie.
ii) Dac
a cel putin unul din numerele a12 ; a13 ; a23 este nenul,
atunci tipul cuadricei de ecuatie
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz+
+2a23 yz + 2a10 x + 2a20 y + 2a30 z + a00 = 0;
este determinat de expresia termenilor de gradul al doilea, adic

a de
forma patratic
a
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz:
Matriceal aceast
a form
a p
atratic
a se scrie
0 10 1
a11 a12 a13 x
x y z @ a12 a22 a23 A @ y A ;
a13 a23 a33 z
sau 0 1
x
x y z A@ y A:
z
Pentru matricea A se determin a valorile proprii 1 ; 2 ; 3 si vec-
torii proprii corespunz atori care sunt ortogonali. Prin normare obtinem
versorii e1 ; e2 ; e3 . Se noteaza cu R matricea ce contine pe coloane
coordonatele versorilor e1 ; e2 ; e3 ; avnd n vedere posibilitatea n-

locuirii unuia dintre versorii e1 ; e2 ; e3 prin opusul s
au sau posibili-
tatea renumerot arii valorilor proprii, putem presupune det R = 1:
Rotatia 0 1 0 0 1
x x
@ y A = R @ y0 A
z z0
reduce forma p atratica la forma diagonal a 1 x02 + 2 y 02 + 3 z 02 .
Directiile noilor axe de coordonate sunt date de directiile verso-
rilor proprii e1 ; e2 , respectiv e3 . n nal, daca este cazul, se face o
translatie.
TeoremaP 8.1. Locul geometric al tuturor tangentelor la
cuadrica n punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) este planul de ecuatie
@g @g @g
(x x0 ) (x0 ; y0 ; z0 )+(y y0 ) (x0 ; y0 ; z0 )+(z z0 )
(x0 ; y0 ; z0 ) = 0:
@x @y @z
P
Acest
P plan se numeste planul tangent la cuadrica n punctul
M0 2 .
Dreapta care trece prin M0 si este perpendicular
a pe planul tan-
gent se numeste normal
a si are ecuatiile:
x x0 y y0 z z0
@g
= @g
= @g
;
@x (x0 ; y0 ; z0 ) @y (x0 ; y0 ; z0 ) @z (x0 ; y0 ; z0 )
unde vectorul normal la planul tangent este

@g @g
n @x (x0 ; y0 ; z0 ); @y (x0 ; y0 ; z0 ); @g
@z (x0 ; y0 ; z0 ) .

1. Sub inuenta unei forte punctul material M se misc
a pe cercul
2
C : x +y 2 6x + 4y + 9 = 0 . Actiunea fortei se ntrerupe
n momentul n care M a ajuns n pozitia (1; 2) . S a se de-
termine traiectoria pe care o va urma mai departe punctul
material M .
Solutie:
Ecuatia cercului C se poate scrie
C : (x 3)2 + (y + 2)2 = 4 ;
deci centrul cercului este A(3; 2) si raza sa este r = 2.

Directia dup a care se va deplasa punctul M , dac a actiunea
fortei nceteaz
a, este directia tangentei la cercul C n punctul
M , adic a d: (x 3)(1 3) + (y + 2)( 2 + 2) 4 = 0 (prin
dedublare) sau d : x = 1.
2. Fie conica dat

a de ecuatia
1 : g(x; y) = x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 3 = 0 :
i) Sa se calculeze invariantii conicei;

ii) Sa se g
aseasc
a coordonatele centrului conicei;
iii) Sa se g
aseasc
a ecuatia conicei redusa la centru;
iv) Sa se gaseasc
a forma canonic a a conicei.
Solutie:
0 1
1 1 2
1 1
i) A = ; A=@ 1 2 3 A
1 2
2 3 3
1 1 2
= det A = 1 2 3 = 26=0 ) 1 conic a nede-
2 3 3
generata.
= det A = 1 ) 1 conic a cu centru. I = T r A = 3.
Din faptul ca > 0 si I < 0 rezult a ca 1 este o elips
a.
ii) Studiem centrul lui 1 .
(
1 @g 1
2 @x = 2 (2x 2y 4) = 0
1 @g 1
2 @y = 2 ( 2x + 4y 6) = 0
x y = 2
) x = 7; y = 5 coordonatele centrului
x + 2y = 3
conicei.
iii) Ecuatia conicei redus a la centru este

0 2 0 0 0 2
(x ) 2x y + 2(y ) 26 = 0 .
0 0
(dup a translatia x = x 7 , y = y 5)
iv) Pentru a g asi forma canonic a determin
am valorile proprii
ale lui A.
1 1
= 0 , 2 3 + 1 = 0,
1 2
p p
1 = 3+2 5 , 2 = 3 2 5 .
Detemin am vectorii proprii ai lui A
p !
1 3+2 5 1p u1
3+ 5
=0,
1 2 u2
2
( p
1 5
2 u1 p v1 = 0
(*)
u1 + 1 2 5 v1 = 0
Sistemul (*) are solutia triviala si urmatoarea solutie netriv-
ial
a:
(
u1 = k p
1 5
v1 = 2 k; k 2 Rnf0g :
Pentru k = 1, a1 (u1 ; v1 ) este un vector propriu;
p p p
ka1 k = 10+2
2
5
, deci e1 p 2
p ; p 1
p
5
.
10+2 5 10+2 5
p
Analog pentru 2 = 3 2 5 obtinem:
(
u2 = kp
5+1
v2 = 2 k; k 2 Rnf0g:
Pentru k = 1, a2 (u2 ; v2 ) este un vector propriu;

p p p
ka2 k = 102 2 5 , deci e2 p 2 p ; p 5 1p .
10 2 5 10 2 5
p 2 p 2
p p
10+2p 5 10 2 5
p
det R = = 1.
p1 p 5 p 5 1p
10+2 5 10+2 5
Rotatia:
8 0 2 00 2 00
< x =p p x +p p y
10+2p 5 10 2 5
p conduce la
: y0 = p1 p 5
x00 + p 5 1p y 00
10+2 5 10 2 5
p p
3 + 5 00 2 3 5 2
x + y 00 26 = 0
2 2
p p
3+ 5
52 (x00 )2 + 3
52
5
(y 00 )2 1=0,
(x00 )2 (y 00 )2
52 + 52 1 = 0. (elips
a)
p p
3+ 5 3 5
3. Aceeasi problem a ca precedenta (mai putin forma canonic

a)
pentru conica 2 de ecuatie
2 2xy y 2 4x 6y + 3 = 0 .
2 : g(x; y) = x
Solutie:
0 1
1 1 2
1 1
A=@ 1 1 3 A; A = ;
1 1
2 3 3
= det A; = 23; I = 0; = det A = 2.
6= 0 )conic a nedegenerat
a; < 0 si I = 0 )hiperbol
a
echilatera.
(
1 @g 1
2 @x = 2 (2x 2y 4) = 0
,
x y 2=0
)
1 @g 1 x +y+3=0
2 @y = 2 ( 2x 2y 6) = 0
1 5
x= 2, y= 2 coordonatele centrului conicei.
1 5
Facem translatia x = 2 + x0 si y = 2 + y 0 . Ecuatia conicei
redus
a la centru este:
2 2 23
x0 2x0 y 0 y0 + =0
2
4. Aceeasi problem
a cu precedenta pentru conica 3 de ecuatie
3 : g(x; y) = x2 + 2xy + y 2 + 2x + 2y 4 = 0:
Solutie:
0 1
1 1 1
1 1
A=@ 1 1 1 A; A = ; = 0; I = 2; = 0.
1 1
1 1 4
= 0 )conic a degenerata; = 0 ) 3 = D1 [D2 , unde D1 si
D2 sunt drepte paralele sau confundate, sau 3 = . Ecuatia
conicei redus
a la centru este :
2 2
x0 + 2x0 y 0 + y 0 = 0.
5. S
a se determine forma canonic
a pentru conica de ecuatie
: g(x; y) = 11x2 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0:
Solutie:
0 1
11 12 1
11 12
A = @ 12 4 8 A; A = ;
12 4
1 8 11
= det A; = 2000; I = 15; = 100 .
6= 0 )conic
a nedegenerat
a; < 0 ) conica este o hiperbol
a.
Se face rotatia
x = x0 cos y 0 sin
,
y = x0 sin + y 0 cos
unde este unghiul determinat de ecuatia:
7 sin 2 = 24 cos 2 , tan 2 = 24 7 )
7 25 4 3
tan 1;2 = 24 , tan 1;2 = 3 sau 4 ;
4
sin 1 =
din tan 1 = 43 ) 5 ;
cos 1 = 35
sin 2 = 35
din tan 1 = 43 ) .
cos 2 = 54
x = 35 x0 45 y 0 x= 1
5 (3x0 4y 0 )
Facem rotatia: ,
y = 54 x0 + 35 y 0 y= 1
5 (4x0 + 3y 0 )
si se obtine:
5 (x0 )2 + 20 (y 0 )2 + 14x0 + 8y 0 + 11 = 0 ,
2 2
5 x0 75 + 20 y 0 + 25 + 88 5 = 0.
7 2
Facem translatia x0 = 5 + x00 si y 0 = 5 + y 00 , se obtine
2 2 88
5 x00 + 20 y 00 + = 0.
5
Analog n cel
alalt caz.
6. S
a se determine centrul, axele si vrfurile conicei
: g(x; y) = 16x2 + 4xy + 19y 2 + 4x 22y 5 = 0:
Solutie:
Centrul conicei este dat de:
(
1 @g
2 @x = 32x + 4y + 4 = 0 ,
8x + y + 1 = 0
1 @g 2x + 19y 11 = 0
2 @y = 4x + 38y 22 = 0
1 3
)x= 5, y= 5 coordonatele centrului conicei.
Observatie: Axele conicei sunt drepte ce trec prin centrul
conicei de parametri directori, solutiile ecuatiilor n m:
a12 m2 + (a11 a22 )m a12 = 0 :
2m2 3m 2 = 0 ) m1 = 2; m2 = 12 .
Axele sunt: y 35 = 2 x + 15 , y = 2x + 1;
y 35 = 12 x + 15 , y = 12 (x 1).
Vrfurile conicei sunt determinate de intersectia axelor cu con-
ica:
y = 2x + 1
si
16x2 + 4xy + 19y 2 + 4x + 22y 5 = 0
y = 12 (x 1)
.
16x2 + 4xy + 19y 2 + 4x + 22y 5 = 0
Primul sistem are solutiile:
p p
1 3 3 2 3
x1;2 = ; y1;2 = :
5 5
Vrfurile sunt A1 de coordonate x1 , y1 si A2 de coordonate
x2 , y2 . Analog pentru cel de-al doilea sistem se obtin A3 si A4
ca vrfuri.
a de reperul cartezian ortonormat R = fO; i; jg , se

7. n E2 , fat
da conica de ecuatie
3x2 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 = 0 ,
dreapta d de ecuatie x + y 5 = 0 si punctul A(1; 0) .
Se cer:
a) natura si genul conicei ;
b) ecuatia polarei punctului A n raport cu conica ;
c) ecuatiile tangentelor din A la conica ;
d) coordonatele centrului conicei ;
e) ecuatiile axelor de simetrie ale conicei ;
f) ecuatiile asimptotelor conicei ;
g) coordonatele polului dreptei d n raport cu conica ;
h) ecuatiile tangentelor la conic
a, paralele cu dreapta d ;
i) ecuatia diametrului conjugat directiei lui d ;
j) ecuatia canonica a conicei si reperul canonic;
Solutie:
3 5
a) Discriminantul mic este = = 16 < 0 si
5 3
astfel este o conic a cu centru (unic de simetrie), de gen (tip)
hiperbolic.
3 5 2
Discriminantul mare este = 5 3 2 = 1286=0 si
2 2 4
atunci natura conicei este: conic a nedegenerata.
Deci este o hiperbol a.
b) Ecuatia polarei punctului A(1; 0) n raport cu conica se
obtine prin dedublarea ecuatiei conicei n punctul A, adic a
3xx0 5x0 y 5xy0 + 3yy0 + 2x + 2x0 + 2y + 2y0 + 4 = 0,
pentru x0 = 1; y0 = 0 . Deci 5x 3y + 6 = 0 .
c) Intersectia dintre polara lui A si conic
a este dat
a de sistemul
5x 3y + 6 = 0
;
3x2 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 = 0
p p p p
22 11 5 22 22 11 5 22
care are solutiile 1 + 2 ; 3 + 6 ; 1 2 ; 3 6 ,
care sunt coordonatele punctelor de intersectie, B si 0
B , ale
polarei cu conica (chiar puncte de tangent

a).
Atunci tangentele duse din A la au ecuatiile:
AB : +xp221
= 11 y 5p
0
22
2 3
+ 6
xp 1 y p
0
AB 0 : 22
= 11 5 22
2 3 6
d) Coordonatele centrului C al conicei se g asesc rezolvnd
1 @F
2 @x = 0
sistemul 1 @F ,
2 @y = 0
unde F (x; y) = 3x2 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 .
Deoarece @F @x = 6x 10y + 4 si @F@y = 10x + 6y + 4 , avem
C(1; 1) .
e) Ecuatia care determin a directiile li + mj ale axelor
conicei este (a11 a22 )lm + a12 (m2 l2 ) = 0 .
Pentru conica avem a11 = 3 , a22 = 3 , a12 = 5 . Dac a
m
notam cu k = l (l6=0) panta unei drepte care are directia
(l; m) rezult a ecuatia
k 2 1 = 0, de unde k1 = 1 si k2 = 1 sunt pantele
axelor de simetrie. Cum axele trec prin centrul de simetrie
C(1; 1) , ele au ecuatiile y 1 = (x 1) si y 1 = x 1 sau
x + y 2 = 0 si x y = 0 .
f) Directiile celor dou a asimptote sunt date de ecuatia
a11 l + 2a12 lm + a22 m2 = 0 ,
2
adica 3k 2 10k + 3 = 0 (dac a l6=0 lu am k = ml ). Avem

k1 = 1=3 , k2 = 3 si prin urmare directiile celor dou a asimptote
sunt i + 3j si 3i + j.
Dac a li + mj este directia asimptotei, atunci ecuatia ei este
@F @F
l +m = 0:
@x @y
Deci, ecuatiile asimptotelor conicei sunt
(3x 5y + 2) + 3( 5x + 3y + 2) = 0 si
3(3x 5y + 2) + ( 5x + 3y + 2) = 0 ,
adic
a 3x y 2 = 0 si x 3y + 2 = 0 .
Se observa ca centrul C este pe asimptote, asa cum este nor-
mal.
g) Fie M0 (x0 ; y0 ) polul dreptei d n raport cu conica . Atunci
polara lui M0 n raport cu este chiar dreapta d.

Se scrie ecuatia polarei lui M0 (x0 ; y0 ) n raport cu :
(3x0 5y0 + 2)x + ( 5x0 + 3y0 + 2)y + (2x0 + 2y0 + 4) = 0
si punem conditia ca aceasta dreapt a sa e chiar dreapta d :
x + y 5 = 0 , adic a
3x0 5y0 + 2 5x0 + 3y0 + 2 2x0 + 2y0 + 4
= = = 2 R:
1 1 5
3x0 5y0 = 2
Rezult
a sistemul ;
5x0 + 3y0 = 2
de unde x0 = 1 2 si y0 = 1 2 si = 38 .
Deci x0 = y0 = 73 si atunci M0 ( 73 ; 37 ) .
h) Orice dreapt
a paralel a cu dreapta d are ecuatia
d : x + y + = 0, 2 R.
Intersect
am conica cu dreapta d , adic a obtinem
sistemul
3x2 10xy + 3y 2 + 4x + 4y + 4 = 0
x+y+ = 0
si punem conditia ca ecuatia de gradul doi n x s a aib

a o
singur a r
adacina real
a (pentru ca dreapta s a e tangent a la
conic a).
Astfel, din y = x a 16x2 + 16 x + 3 2 4 + 4 = 0
rezult
si trebuie ca = 64( 2)2 = 0 , adic
a = 2.
Deci exist a o singura dreapta tangenta la , care este paralel
a
cu d, de ecuatie x + y + 2 = 0 .
i) Diametrul conjugat cu directia lui d are ecuatia
@F @F
l +m = 0;
@x @y
unde li+mj = i j este directia dreptei d (vezi d : y = x+5,

de unde panta lui d este k = ml = 1 ).
Astfel, ecuatia diametrului conjugat cu directia lui d este x
y = 0.
j) Mai nti g asim valorile si vectorii proprii ai matricei A
asociat
a conicei .
3 5
Polinomul caracteristic PA ( ) = = (3 )2
5 3
25 are r
ad
acinile 1 = 2 si 2 = 8 (valorile proprii).
Pentru 1 = 2 , sistemul care da vectorii proprii asociati lui
1 este
x 0 5x 5y = 0
(A 1 I2 ) = , :
y 0 5x + 5y = 0
Atunci x = y = ( 2 R) si un vectorp propriu asociat lui

1 = 2 este u1 = i + j . Cum ku1 k = 2 obtinem versorul
0
i = ku1 k ku1 k = p12 i + p12 j .
1
Pentru 1 = 8 , sistemul care d a vectorii proprii asociati lui 2

este
x 0 5x 5y = 0
(A 2 I2 ) = , :
y 0 5x 5y = 0
Atunci x = , y = ( 2 R) si un vector
p propriu asociat
lui 2 = 8 este u2 = i + j . Cum ku2 k = 2 obtinem versorul
j 0 = ku12 k ku2 k = p12 i + p12 j .
Acum, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate
0 0 0
R = fO; i; jg ! R = fO; i ; j g
dat
a prin relatiile
!
x p1 p1 x
0
0
= 2 2 +
0
y p1 p1 y 0
2 2
sau ( 0 0
x = p1 x p1 y
2 2
0 0
y = p1 x + p1 y
2 2
0 0
MR (x; y) ! MR0 (x ; y ) ; rotatie
Relativ la noul reper R0 , ecuatia lui este:
0 2 0 0 0 0
0 2
1 (x ) + 2 (y ) +4 p1 x p1 y +4 p1 x + p1 y +4 = 0,
2 2 2 2
0 0 0
adic
a : 2(x )2 + 8(y )2 + p82 x + 4 = 0.
0 p 2 0
(x 2) (y )2
Deci : 2 2 12
1 = 0.
n nal, se mai face schimbarea de repere ortonormate (translatie):
0 0 0 00 00 0 0
R = fO; i ; j g ! R = fO ; i ; j g
dat
a prin
p p
0 00 0 00
x 2 = x x x 2
0 00 , 0 = I2 00 + .
y =y y y 0
Atunci, ecuatia lui relativ la reperul R00 este
00 00
(x )2 (y )2
1=0
22 12
si ea este ecuatia canonica a hiperbolei . Reperul canonic
este chiar reperul relativ la care conica are ecuatia canonic a,
adic 00 00 0
a R =pfO ; i ; j g.0
00 ( 2; 0) , avem OO 00 =
p 0 00 (1; 1).
Cum OR 0 2i = i + j si astfel OR
Schimbarea de repere R ! R00 este dat a prin
!
x p1 p1 x
00
1
= 2 2 + :
1 1 00
y p
2
p
2
y 1
8. S
a se arate c a locul geometric al punctelor din plan, pen-
tru care raportul distantelor la un punct x F (focar) si la
o dreapt a x
a d (directoare) este egal cu constanta e (excen-
tricitate), este o conic
a nedegenerat a (elips
a, hiperbol
a sau
parabol a).
Solutie:
Fixam un reper cartezian ortonormat R = fO; i; jg n plan si
n raport cu acesta e F (x0 ; y0 ) , d : ax + by + c = 0 .
Fie M (x; y) un punct al locului geometric. Atunci
p
MF (x x0 )2 + (y y0 )2
= e sau jax+by+cj
=e,
d(M; d) p
a2 +b2
(ax + by + c)2
(x x0 )2 + (y y0 )2 = e2 :
a2 + b2
Dupa calcule, obtinem ecuatia cartezian
a general
a a unei con-
ice
a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c = 0
unde a11 = a2 + b2 e2 a2 , a12 = e2 ab, a22 = a2 + b2 e2 b2 ,

b1 = [x0 (a2 + b2 ) + e2 ac] , b2 = [y0 (a2 + b2 ) + e2 bc] , c =
(x20 + y02 )(a2 + b2 ) e2 c2 .
Prin urmare, locul geometric este o conic a nedegenerata, pen-
a11 a12 b1
tru ca = a12 a22 b2 6=0 (prin calcul).
b1 b2 c
Genul conicei este dat de discriminantul mic
a11 a12
= = (a2 + b2 )2 (1 e2 ) .
a12 a22
Atunci, conica este elips a pentru e < 1 ( > 0), parabol a
pentru e = 1 ( = 0), hiperbol a pentru e > 1 ( < 0).
Observatie: Dac a alegem reperul R astfel nct axa Ox ? d
si O = F , ecuatia conicei se reduce la x2 + y 2 = e2 (x )2 ,
unde d : x = 0.
9. n punctele de intersectie ale conicei : x2 2xy + y 2 + 2x

6y = 0 cu dreapta d : 3x y + 6 = 0 , se duc tangentele la
aceast
a conic
a. S
a se g
aseasc a punctul de intersectie al acestor
tangente.
Solutie:
x2 2xy + y 2 + 2x 6y = 0
Din sistemul
y = 3x + 6
rezulta x1 = 1; y1 = 3 sau x2 = 0; y2 = 6 .
Deci \ d = fM1 ( 1; 3); M2 (0; 6)g .
Tangenta la n punctul M (x0 ; y0 ) 2 are ecuatia
xx0 x0 y xy0 + yy0 + x + x0 3y 3y0 = 0.
Atunci ecuatia tangentei la n M1 este 3x + y 10 = 0 si
ecuatia tangentei la n M2 este 5x + 3y 18 = 0.
Rezolvnd sistemul format cu ecuatiile celor dou

a tangente
3x + y 10 = 10
5x + 3y 18 = 0
se obtin coordonatele punctului de intersectie al celor dou
a
tangente, A( 3; 1) .
10. n E3 relativ la reperul cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg ,
se d
a cuadrica
: 2x2 + 16y 2 + 2z 2 8xy + 8yz 2x y + 2z + 3 = 0 :
Se cer:
a) natura cuadricei si rezolvarea problemei centrelor;
b) ecuatia planului tangent la n punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2
si ecuatiile normalei la n acelasi punct;
c) ecuatia canonica a cuadricei si reperul natural atasat aces-
teia.
Solutie:
a) Matricea
0 formei p
a1tratice asociat
a cuadricei este
2 4 0
A = @ 4 16 4 A si atunci discriminantul mic asociat
0 4 2
2 4 0
cuadricei este = 4 16 4 = 0 , iar discriminatul mare
0 4 2
2 4 0 1
1
4 16 4 2
este = = 816=0 .
0 4 2 1
1
1 2 1 3
Prin urmare, este cuadric a nedegenerat
a, far
a centru (unic
de simetrie).
Coordonatele eventualelor centre (de simetrie) sunt date de
sistemul 8 1 @F
< 2 @x = 0
1 @F
= 0 ;
: 12 @F @y
2 @z = 0
unde
F (x; y; z) = 2x2 + 16y 2 + 2z 2 8xy + 8yz 2x y + 2z + 3 .
Sistemul de ecuatii liniare care rezult
8 a
< 2x 4y = 1
1
4x + 16y + 4z = 2 , este incompatibil
:
4y + 2z = 1
(vezi si = 0 , dar =0).
Deci cuadrica nu are nici un centru de simetrie.
b) Prin dedublare n punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) 2 , ecuatia plan-
ului tangent la n M0 este
2xx0 + 16yy0 + 2zz0 4x0 y 4xy0 + 4y0 z + 4yz0 x0 x
1 1
2 y0 2 y + z + z0 + 3 = 0, adic
a
(2x0 4y0 1)x + ( 4x0 + 16y0 + 4z0 12 )y+
+(4y0 + 2z0 + 1)z + ( x0 12 y0 + z0 + 3) = 0 .
Normala la n M0 (care este o dreapt a ce trece prin M0 si este
perpendicular a pe planul tangent la , n M0 ) are ecuatiile
x x0 y y0 z z0
= 1 = :
2x0 4y0 1 4x0 + 16y0 + 4z0 2
4y0 + 2z0 + 1
Altfel, ecuatiile planului tangent, respectiv normalei la n

M0 (x0 ; y0 ; z0 ) sunt
(x x0 ) @F @x (x0 ; y0 ; z0 ) + (y y0 ) @F
@y (x0 ; y0 ; z0 )+
@F
+(z z0 ) @z (x0 ; y0 ; z0 ) = 0 ;
x x0 y y0
@F
(x ;y ;z )
= @F (x ;y ;z )
= @F (xz ;yz0 ;z )
@x 0 0 0 @y 0 0 0 @z 0 0 0
c) Mai nti se g
asesc valorile proprii ale matricii A, rezolvnd
ecuatia caracteristic
a det(A I3 ) = 0 , adic
a
2 4 0
4 16 4 = 0:
0 4 2
Rezulta valorile proprii 1 = 0 , 2 = 2 , 3 = 18 .

n continuare, pentru ecare valoare proprie, se determin
a vec-
torii proprii corespunzatori.
Pentru 1 = 0 , se rezolv a sistemul liniar omogen

0 1 0 1
x 0
(A 1 I3 ) @ y A = @ 0 A ; adic a
z 0
8
< 2x 4y = 0
4x + 16y + 4z = 0 :
:
4y + 2z = 0
Rezulta x = 2 , y = , z = 2 ( 2 R ).
Atunci un vector propriu corespunz ator lui 1 este de forma
v1 = (2i + j 2k) , 2 R , iar pentru
p = 1 se obtine
u1 = 2i + j 2k cu lungimea ku1 k = 4 + 1 + 4 = 3 .
0
Retinem versorul i = ku11 k u1 = 23 i + 13 j 23 k .
0 1 0 1
x 0
(A 2 I3 ) @ y A = @ 0 A ; adic a
z 0
8
< 4y = 0
4x + 14y + 4z = 0 :
:
4y = 0
Rezulta x = , y = 0 , z = ( 2 R ).
v2 = (i + k) , 2 Rp , iar pentru p = 1 se obtine u2 = i + k
cu lungimea ku2 k = 1 + 1 = 2.
0
Retinem versorul j = ku12 k u2 = p12 i + p12 k .
0 1 0 1
x 0
(A 3 I3 ) @ y A = @ 0 A ; adic a
z 0
8
< 16x 4y = 0
4x 2y + 4z = 0 :
:
4y 16z = 0
Rezultax= ,y= 4 ,z= ( 2 R ).

v3 = (i 4j k) , 2 R , iar p pentru = 1 sep obtine
u3 = i 4j k cu lungimea ku3 k = 1 + 16 + 1 = 3 2 .
Retinem versorul k 0 = ku13 k u3 = 3p
1
2
i 3p4
2
1
j 3p 2
k.
0
Conform teoriei operatorilor liniari simetrici, baza fi ; j 0 ; k 0 g
este ortonormat a si pozitiv orientat
a (vezi faptul c
a determi-
0 0
nantul matricii de trecere de la baza fi; j; kg la baza fi ; j ; k 0 g
are valoarea 1).
Prin urmare, se face schimbarea de repere carteziene ortonor-
mate
0 0 0 0 0
R = fO; i; j; kg ! R = fO = O; i ; j ; k g ;
0 1 0 2 p1 1
p
10 0 1
x 3 2 3 2 x
@ A B 1 0 p4 C@ 0 A
dat a prin y =@ 3 3 2 A y (rotatie)
2 0
z p1 p1
z
3 2 3 2
si astfel, se obtine ecuatia lui relativ la noul reper cartezian
ortonormat R0 :
0 0
0 2 0 2
1 (x ) + 2 (y ) + 3 (z )
0 2 2 32 x0 + p12 y + 3p1
2
z
1 0 4 0 2 0 p1 y
0 1 0
3x z + 2 3x + z + 3 = 0, adic
a
p p
3 2 2 3 2
0 0
(y )2 (z )2 1 0
9 + 1 6 (x 1) = 0 sau
0 0
0 (y )2 (z )2
x 1= 9 + 1 :
6 6
n nal, se face schimbarea de repere carteziene ortonormate

0 0
R0 = fO0 = O; i ; j 0 ; k 0 g ! R00 = fO00 ; i ; j 0 ; k 0 g ;
0 0 1 0 00 1 0 1
x x 1
dat
a prin @ y
0
A = I3 @ y
00
A + @ 0 A (translatie)
0 00
z z 0
Ecuatia cuadricei relativ la reperul R00 :
00 00
00 (y )2 (z )2
x = q 2+ 2
3 p1
2 6
reprezinta forma redus a (canonic a) a ecuatiei cuadricei sau

ecuatia canonic a a lui . Din forma ecuatiei canonice se ob-
serva c
a este un paraboloid eliptic.
Reperul natural al lui este reperul R00 , n raport cu care
cuadrica are ecuatia canonic a de mai sus. Originea reperu-
00
lui natural, O , are, relativ la reperul R0 , coordonatele 1; 0; 0,
0
adica OO00 = i = 23 i + 13 j 23 k .
Deci schimbarea de repere R ! R00 este dat a de
0 1 0 2 p1 1
p
1 0 00 1 0
2
1
x 3 2 3 2 x 3
@ y A=B @ 3
1
0 p4 C @ 00 A
+ @ 13 A
3 2 A y
00
2 1 1 2
z 3
p p z 3
2 3 2
(rototranslatie)
11. Fie cuadrica : x2 + y 2 + z 2 12x 4y + 1 = 0 , dat a relativ

la un reper cartezian ortonormat R = fO; i; j; kg .
a) Ar atati c a este o sfer a si g
asiti coordonatele centrului ei
si raza ei;
b) Determinati punctele din spatiul E3 care au puterea cea
mai mic a fata de sfera ;
c) Determinati punctele din planul : x + z 2 = 0 care au
puterea cea mai mic a fata de sfera ;
d) Determinati punctele de pe dreapta
d : x 1 1 = y+2 3 =
z 1
1 care au puterea cea mai mic a fat
a de
sfera ;
0
e) Cercetati pozitia planului : x+y+z 1 = 0 fat a de sfera
0
si, dac
a este cazul, g asiti coordonatele centrului cercului \
si raza lui;
0
f) G asiti ecuatiile tangentei la cercul \ n punctul
0
P (x0 ; y0 ; z0 ) 2 \ .
Solutie:
a) Ecuatia lui se scrie
(x2 12x + 36) + (y 2 4y +p4) + z 2 36 4 + 1 = 0 sau
(x 6)2 + (y 2)2 + z 2 = ( 39)2 si atunci este o sfer
a de
p
a R = 39 si de centru C (6; 2; 0) .
raz
b) Puterea punctului M (x; y; z) 2 E3 fat
a de sfera este
numarul
p(M ) = p(x; y; x) = M C 2 R2 = 39
Deci min fp(M )jM 2 E3 g = R2 = p(C) , adic a exist

a un
singur punct n spatiu M = C (centrul sferei) care are puterea
fat
a de cea mai mic a.
c) min fp(M )jM 2 g = min f(x 6)2 +(y 2)2 +z 2 39jx+z =
2g = min f(x 6)2 + (x 2)2 + (y 2)2 39jx; y 2 Rg =
= (4 6)2 + (4 2)2 + (2 2)2 39 = 31 = p(M (4; 2; 2)),
pentru c a expresia (x 6)2 +(x 2)2 +(y 2)2 39 are valoarea
minim a pentru y 2 = 0 si (x 6)2 +(x 2)2 = 2x2 16x+40 =
b
4a = 8 = minim a, adica y = 2 , x = 2a = 4, z = 2.
Deci punctul din planul care are puterea cea mai mic a fat
a
de sfera este M (4; 2; 2).
d) Ecuatiile scalare parametrice ale dreptei d sunt
8
< x = 1+t
y = 2 + 3t .
:
z = 1 t
Puterea unui punct M (x; y; z) 2 d fat a de sfera este
p(M ) = (1+t 6)2 +( 2+3t 2)2 +(1 t)2 39 = 11t2 36t+3
si atunci valoarea sa minim a 4a = 218 11 se atinge pentru
b 18
t = 2a = 11 , adic a pentru M (29=11; 32=11; 7=11) .
0
e) Distanta de la centrul C al sferei la planul este
p
0 j6 1 + 2 1 + 0 1 1j 7 3 p
(C; ) = p = < R = 39 :
12 + 12 + 12 2
0
Deci intersectia dintre planul sip
sfera este un cerc p de
0
centru C si raza r. Mai mult, r = R2 ( (C; 0 ))2 = 2 351 .
0
Pentru a gasi coordonatele centrului cercului , C , mai nti
vom scrie ecuatia unei drepte ce trece prin C si este perpen-
0
dicular
a pe planul , adic a x1 6 = y 1 2 = z 1 0 .
0
Cum C este chiar proiectia lui C pe planul 0 , rezolvnd sis-
x 6=y 2=z 0
temul se obtine C (11=3; 1=3; 7=3).
x+y+z 1=0
f) Tangenta la cercul n punctul P (x0 ; y0 ; z0 ) 2 se aa la
0
intersectia planului cu planul tangent la sfera n P . Deci
are ecuatiile
x+y+z 1=0
(x0 6)x + (y0 2)y + z0 z + ( 6x0 2y0 + 1) = 0
12. Se consider
a familia de conice dat
a de ecuatia:
x2 + 2 xy + y 2 + 2 x + 2y + +1=0 , 2R
a) S
a se determine pentru care cuadrica are centru.
b) S
a se determine locul centrului cuadricei cnd variaz
a.
Solutie:
Pentru a determina centrul cuadricei, form
am sistemul:
(
@F (x;y;z)
@x = 2x + 2xy + 2 = 0
@F (x;y;z)
@y =2 x+2 y+2=0
unde F (x; y; z) = x2 + 2 xy + y 2 + 2 x + 2y + + 1.
Form
am sistemul :
2x + 2 y = 2 x+ y =
)
2 x+2 y = 2 x+ y = 1
1 2
= = .
Pentru a avea centru, trebuie ca 6= 0 , deci valorile cautate

la punctul a) sunt Rn f0; 1g . Pentru a rezolva sistemul, e
2 1
1 = = + , 2= = 1 + 2 , deci
1 1
2 2
+
x = 1 = 2 = 1, y = 2 = 1+ 2 = 1 1
, 2
Rn f0; 1g deci locul geometric este format din dreapta x = 1,
mai putin punctele (1; 1), (1; 2).
13. S
a se g
aseasc
a ecuatiile generatoarelor rectilinii ce se pot duce
prin punctul P ( 1=2; 1; 1), pe cuadrica :
: 4x2 + y 2 + z 2 + 4xy + 4xz + yz + 8x + 3y + 5z + 4 = 0.

Solutie:
Daca v = v 1 i + v 2 j + v 3 k este vectorul director al unei genera-
toare rectilinii, atunci cele dou a conditii ce trebuie indeplinite,
conform teoriei pentru ca dreapta ce trece prin P si are un vec-
tor director pe v s a e generatoare rectilinie se scriu:
0 1 0 1 1
4 2 2 v
(1) (v 1 ; v 2 ; v 3 ) @ 2 1 1=2 A @ v 2 A = 0
2 1=2 1 v3
0 0 1 1
4 2 2
(2) @( 1=2; 1; 1) @ 2 1 1=2 A + (4; 3=2; 5=2)A
2 1=2 1
0 1 1
v
@ v2 A = 0
v3
Obtinem :
(1)4(v 1 )2 + (v 2 )2 + (v 3 )2 + 4v 1 v 2 + 4v 1 v 3 + v 2 v 3 = 0
(2)2v 1 + v 2 = 0
0 0
Inlocuind (2) n (1) obtinem (v 3 )2 = v 2 v 3 ; deci avem dou
a
cazuri :
caz 1) v 3 = 0 , 2v 1 + v 2 = 0; alegnd v 2 = 2, obtinem a1 =
( 1; 2; 0)
caz 2) v 3 = v 2 , 2v 1 + v 2 = 0; alegnd v 2 = 2, obtinem a2 =
( 1; 2; 2)
Vom scrie acum pe rnd ecuatiile dreptelor ce trec prin P
si au ca vector director pe a1 , respectiv a2 . Deci cele dou
a
generatoare vor :
d1 : x = t + 1=2; y = 2t 1; z = 1
d2 :x= t + 1=2; y = 2t 1; z = 2t 1
a se ae ecuatia planelor tangente la elipsoidul 2x2 + y 2 +

14. S
3z 2 1 = 0, perpendiculare pe dreapta
d : x = y = z.
Solutie:
Ecuatia general
a a unui plan tangent la elipsoidul dat are
forma :
2x0 x + y0 y + 3z0 z 1 = 0:
Vectorul director al dreptei d ind a = (1; 1; 1); dac
a acest
vector este perpendicular pe planul tangent, vom avea relatia:
2x0 y0 3z0
= = :
1 1 1
y02 2 y0
2
11 2
De aici, tinnd seama c
a 2 +y0 + 3 1 = 0 obtinem 6 y0 = 1,
q
6
deci y0 = 11 .
Vom avea deci dou a puncte ale c aror coordonate
q q q
6 6 6
le determin am din relatiile de mai sus, P1 ( 44 ; 11 ; 99 ) si
q q q
6 6 6
P2 ( 44 ; 11 ; 99 ) si deci dou
a plane tangente n punctele
respective:
q q q
6 6 6
1 : 11 x + 11 y + 11 z 1 = 0;
q q q
6 6 6
2 : 11 x 11 y 11 z 1 = 0:
15. S
a se aduc
a la forma canonic
a, precizndu-se schimb
arile nece-
sare de coordonate, urmatoarea cuadrica:
: x2 2y 2 + z 2 + 4xy + 4yz 10xz + 2x + 4y 10z 1 = 0:
Solutie:
0 1
1 2 5
Fie A = @ 2 2 2 A matricea asociat
a cuadricei n
5 2 1
reperul initial.
Avem:
1 2 5
= 2 2 2 = 0;
5 2 1
deci cuadrica este degenerat

a.
Calcul
am valorile proprii al operatorului liniar asociat matricii
simetrice A n baza canonic a:
1 2 5
3
P( ) = 2 2 2 = + 36 =
5 2 1
=( 6)( +6)( ), deci valorile proprii sunt 6, 6 si 0. Vom
c
auta acum s a g
asim o baza ortonormat a format
a din vectori
proprii corespunzatori valorilor proprii:
Caz 1) Pentru = 6, vectorul v = (v 1 ; v 2 ; v 3 ) este vector
propriu al valorii = 6 dac a si numai dac
a (A 6 I) v =
0, unde I este matricea unitate. Transcriind n coordonate,
obtinem sistemul:
0 1 0 1 1 0 1
5 2 5 v 0
@ 2 8 2 A @ v 2 A = @ 0 A)
5 2 5 v 3 0
8
< 5v 1 + 2v 2 5v 3 = 0
2v 1 8v 2 + 2v 3 = 0
:
5v 1 + 2v 2 5v 3 = 0
Considernd v 1 ; v 2 necunoscute principale si v 3 necunoscut
a
secundar 1 3 2
a obtinem v = v ; v = v . Lu3 3
am v = 1 si
obtinem 1 = (1; 1; 1). Mai departe, prin normare, obtinem
f 1 = ( p12 ; 0; p12 ).
Caz 2) = 6. Procednd ca mai sus, obtinem sistemul:

8
< 7v 1 + 2v 2 5v 3 = 0
2v 1 + 4v 2 + 2v 3 = 0
:
5v 1 + 2v 2 + 7v 3 = 0
Considernd v 1 ; v 2 necunoscute principale si v 3 necunoscut a se-
cundar a obtinem v 1 = v 3 ; v 2 = v 3 : Lu
am v 3 = 1 si obtinem
vectorul 2 = (1; 1; 1) . Mai departe, mp artind prin norma
1 1 1
lui 3 , obtinem f 2 = ( p3 ; p3 ; p3 ).
Caz 3) Pentru = 0, procednd ca mai sus obtinem sistemul

:
0 10 1 1 0 1
1 2 5 v 0
@ 2 2 2 A @ v 2 A = @ 0 A)
5 2 1 v 3 0
8 1
< v + 2v 2 5v 3 = 0
2v 1 2v 2 + 2v 3 = 0 .
:
5v 1 + 2v 2 + v 3 = 0
Alegem v 1 ; v 2 necunoscute principale, v 3 necunoscut
a secun-
3
dara. Obtinem v 1 = v 3 ; v 2 = v2 : Dnd valoarea v 3 = 2;
obtinem vectorul 3 = (1; 2; 1) . Mai departe normnd pe v 3 ,
obtinem vectorul f 3 = ( p16 ; p26 ; p16 ):
Efectu am acum schimbarea de reper
fO; e1 ; e2 ; e3 g ! fO; f 1 ; f 2 ; f 3 g .
Coordonatele se vor schimba dup a regula:
0 1 0 p1 p1 p1
1 0 0 1
x 2 3 6 x
@ y A=B @ 0 p1 p2 C @ 0 A
:
3 6 A y
0
z p1 p1 p1 z
2 3 6
Introducnd aceste relatii n ecuatia cuadricei, obtinem:
0 0 0 0 0
6(x )2 6(y = ) + 2( p12 x0 + p1 y
3
+ p1 z )
6
+ 4( p1 y
3
+ p2 z )
6
10( p1 x0 + p1 y 0
p1 z 0 )+ 1=0)
2 36
12 0 12 0
6(x0 )2 6(y 0 )2 + p 2
x p
3
y 1=0 )
6(x0 + p12 )2 6(y 0 + p13 )2 2 = 0 )
(x0 + p12 )2 (y 0 + p13 )2 13 = 0.
Efectund schimbarea de reper sugerat a de relatiile ntre co-
ordonate:
8
00 0 1
>
< x = x + p2
y 00 = y 0 + p13 ,
>
: z 00 = z 0
a fO; f 1 ; f 2 ; f 3 g ! fO0 ( p12 ; p13 ; 0); f 1 ; f 2 ; f 3 g,
adic
obtinem forma canonic

a
1
(x00 )2 (y 00 )2 =0
3
deci cuadrica dat
a este un cilindru hiperbolic.
16. Pe gur a este reprezentat un mecanism cu articulatii care con-

st
a din barele OA1 ; OB1 ; CA5 ; CB5 de lungime a si din barele
Ai Bi+1 ; Ai+1 Bi de lungime 2a. Atunci cnd C se apropie sau
se dep arteaza de O, s a se g
aseasc
a locurile geometrice ale ar-
ticulatiilor Ai si Bi .
Solutie:
!0
Considernd reperul ca n gur a si notnd jjOA1 jj = >
0, parametru,
p punctele articulatiilor
p vor avea coordonatele
2 2
A1 ( ; pa2 ) , B1 ( ; a2
p ),
2 2 2 2
A2 (3 ; a ) , B2 (3 ; a ) , ....
Eliminnd parametrul dintre cele dou
a coordonate ale
punctelor Ai si Bi se obtine:
- punctele A1 si B1 descriu cte un sfert din cercul de ecuatie
(x)2 + (y)2 a2 = 0 ;
- punctele A2 si B2 descriu cte un sfert din elipsa de ecuatie

(x)2 2
(3a)2
+ (y)
a2
1=0;
- punctele Ai si Bi descriu cte un sfert din elipsa de ecuatie
(x)2 2
[(2i 1)a]2
+ (y)
a2
1 = 0 ,(i = 3; 4; 5).
17. Dou a bare articulate n punctele xe A si B se rotesc n sensuri

opuse intersectndu-se mereu n punctul mobil P si formnd
n orice moment cu directia xa AB unghiuri complementare.
S
a se ae locul geometric al punctului P .
Solutie:
Considernd reperul ca n gur
a, ecuatiile celor dou
a bare
sunt:
(AP ) : y = (x a)ctg
(BP ) : y = (x + a)tg
Eliminnd, prin nmultire, parametrul , se obtine ecuatia
locului geometric, x2 y 2 a2 = 0, care este ecuatia unei
hiperbole echilatere. Evident, n mod practic, punctul P
descrie dou
a arce simetrice din aceast
a hiperbol
a.

1. S
a se reduc a la forma canonic
a si s
a se reprezinte grac conica
de ecuatie:
2x2 6xy + 10y 2 8x + 12y + 2 = 0:
2. S
a si s
de ecuatie:
7x2 8xy + y 2 6x + 16y + 1 = 0:
3. S
a se determine astfel nct ecuatia
2x2 xy y2 + x 5y + 14 = 0
s
a reprezinte ecuatia a dou
a drepte.
4. S
a si s
de ecuatie:
4x2 4xy + y 2 2x 14y + 7 = 0:
5. S
a se determine astfel nct ecuatia
4x2 + 12xy + y 2 + 6x + 9y + 2 = 0
s
a reprezinte ecuatia a dou
a drepte.
6. Se d
a conica de ecuatie:
x2 5xy + 6y 2 + x + 3y 4 = 0:
S
a se scrie ecuatia tangentei la conic
a n punctul de coordonate
(1; 1).
a se determine coordonatele centrului O0 al cuadricei de ecuatie:
7. S
x2 + y 2 + 5z 2 6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0:
S
a se efectueze o translatie n centrul cuadricei si s
a se scrie
a la noul sistem translatat O0 x0 y 0 z 0 .
ecuatia cuadricei raportat
8. S
a se calculeze distanta dintre punctele de intersectie ale dreptei
d de ecuatii parametrice:
x (t) = t; y (t) = 2 t; z (t) = 3 + 2t
cu cuadrica de ecuatie:
x2 y2 + z2 4y + 6z + 9 = 0:
9. S
a se stabileasc
a natura cuadricelor de ecuatie:
9x2 (1 + ) 16y 2 ( 3) + 36z 2 ( 2) 18x (1 + ) 64y ( 3)

55 + 57 = 0; 2 R:
10. Fie paraboloidul hiperbolic de ecuatie:
x2 y2
=z
9 4
si punctul M0 (0; 2; 1).
1) Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii care trec prin
M0 .
2) S
a se calculeze m
asura unghiului dintre aceste generatoare.
Partea III
Geometrie diferential
a
217
Capitolul 9
Curbe
Fie Rn spatiul euclidian canonic cu n dimensiuni, TP Rn spatiul tan-

gent n punctul P la Rn si JP : Rn ! TP Rn izomorsmul canonic.
Notam cu I un interval deschis (alteori nchis, seminchis sau reuni-
une de intervale) din R.
Denitia 9.1. O functie diferentiabila : I ! Rn se numeste
curba parametrizat a (drum) si se noteaz
a cu (I; ) .
Imaginea (I) Rn se numeste suportul curbei parametrizate
(a drumului). se numeste parametrizare, iar t 2 I se numeste
parametru.
Din denitia lui (I) rezult a echivalenta:
P 2 (I) , 9t 2 I; P 2 (t) :
Dac am pe Rn la baza canonic

a raport a, atunci func tia este car-
acterizat
a prin coordonatele ei euclidiene
(t) = (x1 (t) ; x2 (t) ; :::; xn (t)) ; t 2 I
n contextul n care este numita curba parametrizat

a, relatiile
x1 = x1 (t), x2 = x2 (t), ..., xn = xn (t) se numesc ecuatiile para-
metrice ale curbei.
Denitia 9.2. Un punct P al lui se numeste simplu dac a
exist
a o singur
a valoare t 2 I astfel ca (t) = P . Daca exist a mai
219
220 CAPITOLUL 9. CURBE
multe valori distincte t astfel ca (t) = P , atunci punctul P se

numeste multiplu.
Denitia 9.3. Dac a functia : I ! Rn este diferentiabil a si
injectiva, atunci (I; ) se numeste curb a parametrizat a simpl a.
Sa presupunem c a avem o functie de tipul : [a; b] ! Rn .
Aceast a functie se numeste diferentiabil a dac
a poate extins a
diferentiabil la un interval deschis ce contine [a; b].
Denitia 9.4. Dac a pentru functia diferentiabil a
n
: [a; b] ! R are loc (a) = (b), atunci (I; ) se numeste curb a
parametrizat a nchis
a.
O curb a parametrizat a nchisa pentru care restrictia la [a; b) este
injectiva se numeste curb a parametrizat a simpla si nchisa.
O curb a parametrizat a (I; ) se numeste periodic a dac a exista
un num ar T > 0, astfel nct t + T 2 I; (t + T ) = (t) ; 8 t 2
I. Cel mai mic num ar T care se bucur a de aceast a proprietate se
numeste perioada lui . Se poate demonstra c a imaginea unei curbe
parametrizate nchise admite o reprezentare parametric a periodic a.
Denitia 9.5. Un punct P = (t) al drumului suport al
! !
curbei parametrizate (I; ) n care 0 (t) 6= 0 se numeste punct
! !
regulat (al curbei). Dac a 0 (t) 6= 0 ; 8 t 2 I, atunci curba (I; ) se
numeste curb a parametrizat a regulata.
!
Dac a P este un punct regulat, atunci punctul P si vectorul 0 (t)
determin a o dreapta care apare ca limita dreptei P Q cnd P = (t)
este x, iar Q tinde c atre P de-a lungul drumului suport al curbei.
Denitia 9.6. Submultimea C Rn se numeste curb a (sub-
varietate unu dimensional a) daca pentru orice M 2 C, exist a o curb a
parametrizat a regulat
a (I; ) al c arei suport (I) este o vecin atate
deschis a a lui M n C, iar aplicatia : I ! (I) este homeomor-
sm; curba parametrizat a (I; ) cu aceast a proprietate se numeste
parametrizare local a a curbei C n vecin atatea punctului M ; dac a
(I) = C, parametrizarea (I; ) se numeste global a, iar C se nu-
meste curb a simpla ( (I) C se mai numeste arc elementar de
curba).
Denitia 9.7. Fie P un punct regulat al curbei parametrizate
!
(I; ). Dreapta care trece prin P si are ca vector director pe 0 (t)
221
se numeste tangenta la drumul suport al curbei (I; ) n P (o vom

numi n continuare tangenta la curb a).
Denitia 9.8. Hiperplanul care trece prin P si are drept
!
vector normal pe 0 (t) se numeste hiperplan normal la drumul su-
port al curbei parametrizat
a (I; ) n P (l vom numi n continuare
hiperplan normal la curba).
Pentru elementele descrise anterior avem urmatoarele ecuatii:
- tangenta
x1 x1 (t) x2 x2 (t) xn xn (t)
0 = 0 = = 0
;
x1 (t) x2 (t) xn (t)
-hiperplanul normal
(x1 x1 (t)) x01 (t) + (x2 x2 (t)) x02 (t) +
+ (xn xn (t)) x0n (t) = 0 :
Un punct al unei curbe poate s a nu e regulat.
Denitia 9.9. Un punct P = (t) 2 (I) corespunz ator unei
0
!
valori a lui t pentru care (t) = 0 se numeste punct singular (al
curbei).
Denitia 9.10. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta
!
determinat a de punctul P si vectorul (m) (t) se numeste tangenta
la drumul suport al curbei (I; ) n punctul P .
Hiperplanul care trece prin P si are drept vector normal pe
!
(m) (t) se numeste hiperplan normal la drumul suport al curbei
(I; ) n P .
Sumarul denitiei 9.10. este urm atorul:
tangenta drumului suport al curbei n punctul P are ecuatia:
x1 x1 (t) x2 x2 (t) xn xn (t)
(m)
= (m)
= = (m)
;
x1 (t) x2 (t) xn (t)
iar hiperplanul normal la drumul suport al curbei n punctul P are
ecuatia:
(m) (m)
(x1 x1 (t)) x1 (t) + (x2 x2 (t)) x2 (t) + +
(m)
+ (xn xn (t)) xn (t) = 0:
Planul osculator.
Fie C o curba n R3 ; M (x; y; z) si M1 (x1 ; y1 ; z1 ) dou

a puncte pe
drumul suport al lui C si versorul tangentei la drumul suport al
curbei n punctul M .
Denitia 9.11. Fie planul P ce contine pe si M1 . Planul ,
ce se obtine cnd M1 ! M , se numeste planul osculator la drumul
suport al curbei C n punctul M (l vom numi plan osculator la
curba).
Teorema 9.1. Dac a r = r (t) este ecuatia vectorial a a curbei
C, iar ecuatia tangentei n punctul t la drumul suport al curbei C
este data vectorial de R = r (t) + dr dr
dt ; dt 6= 0, atunci ecuatia
planului osculator este dat a de produsul mixt
dr d2 r
R r ; = 0:
dt dt2
Completare 9.1. Daca curba C este dat

a prin ecuatiile ei
parametrice, planul osculator este denit de
X x Y y Z z
x0 y0 z0 = 0;
x00 y 00 z 00
sau folosind numai diferentialele se obtine
X x Y y Z z
dx dy dz = 0:
d2 x d2 y d2 z
Completare 9.2. Rationamentul de mai sus functioneaz a daca

2
dr nu este paralel cu d r. S a arat
am c
a dac
a acest fapt se ntmpl a,
curba C are drept suport geometric (drum suport) o dreapt a. Avem
d2 r = dr, deci x00 = x0 ; y 00 = y 0 ; z 00 = z 0 ; sau x = a1 + b1 e t ;
y = a2 + b2 e t ; z = a3 + b3 e t sau
x a1 y a2 z a3
= = ;
b1 b2 b3
deci o dreapt
a.
223
Completare 9.3. Dac a o curba are toate punctele suportului

s
au geometric (drumul suport) situate n planul osculator, acesta
este o curb
a plana.
Binormala.
a n R3 si M (x; y; z) 2drumului suport al lui C .
Fie C o curb
Denitia 9.12. Se numeste binormala n punctul M la drumul
suport al curbei C, dreapta B perpendicular a pe planul osculator (o
vom numi binormala la curb a).
Teorema 9.2. Ecuatiile binormalei B n punctul M la drumul
suport al curbei C sunt
X x Y y Z z
= = :
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
y 00 z 00 z 00 x00 x00 y 00
Completare 9.4. Versorul binormalei este dirijat n asa fel
nct ; ; formeaz
a un triedru drept ( este versorul normalei
principale). Avem deci relatiile
= ; = ; = :
Completare 9.5. Ecuatia vectorial
a a binormalei este
dr d2 r
R r= :
dt dt2
Normala principal a.
Fie C o curba strmb
a, M 2drumului suport al curbei C, ver-
sorul tangentei, N planul normal si planul osculator la drumul
suport al curbei n punctul M .
Denitia 9.13. Se numeste normal a principal
a la drumul
suport al curbei C n punctul M , normala la drumul suport al curbei
C, drum suport situat n planul osculator dirijat dup a d2 r (o vom
numi normala principal a la curba).
Notam cu versorul normalei principale.
Teorema 9.3. Ecuatiile normalei principale sunt
X x Y y Z z
= = ;
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
m n n l l m
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
unde l = 00 00 ;m= 00 00 ;n= ,
y z z x x00 y 00
toate derivatele ind calculate n punctul M (x; y; z) .
Observatia 9.1. Normala principal a n este intersectia ntre
planul normal
x0 (X x) + y 0 (Y y) + z 0 (Z z) = 0
si planul osculator
l (X x) + m (Y y) + n (Z z) = 0:
Planul recticant.
a n R3 si M (x; y; z) 2 drumului suport al curbei C.
Fie C o curb
Denitia 9.14. Planul ce trece prin M si este perpendicular
pe normala principal
a se numeste planul recticant n punctul M al
drumului suport al curbei C (sau plan recticator al curbei).
Teorema 9.4. Ecuatia planului recticant n punctul M este
X x Y y Z z
x0 y0 z0 = 0;
l m n
y0 z0 z 0 x0 x0 y 0
unde l = 00 00 ;m= 00 00 ;n= ,
y z z x x00 y 00
toate derivatele ind calculate n punctul M .
Completare 9.6. Planul normal N , planul osculator si planul
recticant R formeaza un sistem de trei plane rectangulare doua cte
doua.
Completare 9.7. Ecuatia vectorial a a planului recticant este
dr dr d2 r
R r; =0:
dt dt dt2
Elementul de arc al unei curbe n spatiu.

Elementul de arc al unei curbe C este dat de
p
ds = dx2 + dy 2 + dz 2 :
225
Teorema 9.5. 1. Dac

a C este denit
a printr-o reprezentare
parametric
a
x = x (t) ; y = y (t) ; z = z (t) ; t 2 I ;
atunci p
ds = x02 + y 02 + z 02 dt:
2. Dac
a C este denit
a vectorial r = r (t) ; t 2 I,
dr
ds = jdrj = dt:
dt
Din denitiile date anterior, rezult a:

1. planul normal N este determinat de versorul normalei
principale si versorul binormalei ;
2. planul osculator este determinat de versorul tangentei si
versorul normalei principale ;
3. planul recticant (sau recticator) este determinat de ver-
sorii tangentei si binormalei .
Triedrul format de ; ; se numeste triedrul Frenet.
Curbur a.
Indicator sferic. Se consider a o curba C cu drumul suport
3
situat n R si o sfer a S de raz a 1, cu centrul n O. Fie M1 si M2
doua puncte pe drumul suport al lui C si e versorul tangentei la
drumul suport al curbei C ntr-un punct M situat pe arcul M1 M2
ntre cele dou a puncte. Fie 0 un versor cu originea n O echipolent
cu , deci cu extremitatea sa pe sfera S n punctul M 0 . Cnd M
parcurge arcul M1 M2 , de la M1 la M2 , punctul M 0 descrie pe sfer a
0
un arc M1 M2 . 0
Denitia 9.15. Arcul M10 M20 se numeste indicator sferic al

tangentelor arcului M1 M2 de pe drumul suport al lui C.
Denitia 9.16. Unghiul f acut de cele doua tangente n M1 si
\0 0
M2 este egal cu unghiul M1 OM2 si se numeste unghiul de contin-
gent
a al tangentelor n M1 si M2 .
Curbur a. Dac a not
am cu sM2 sM1 lungimea arcului M1 M2
si M20 M1 0 lungimea arcului M10 M20 avem:
Denitia 9.17. Raportul
M20 M10
Km =
sM2 sM1
se numeste curbura medie a arcului M1 M2 .

Denitia 9.18. Cnd M2 ! M1 = M , curbura Km are limita
(dac a exist
a) dat
a de
d
K=
ds
si se numeste curbura drumului suport al curbei C n punctul M (o
vom numi n continuare curbura curbei).
Denitia 9.19. Inversa curburii
1
=
K
se numeste raza de curbur a a drumului suport al curbei C n
punctul M (o vom numi n continuare raza de curbur a a curbei).
Teorema 9.6. Curbura curbei C ntr-un punct M al drumului
s
au suport este dat a de
1 d
= ;
K ds
unde d este diferentiala unghiului de contingenta al tangentelor.
Torsiune.
Indicatorul sferic al binormalelor la drumul suport al unei
curbe C se construieste n mod analog ca n cazul tangentelor. Dac a
este versorul binormalei la drumul suport al curbei C ntr-un punct
M situat ntre punctele M1 si M2 , e 0 un versor cu originea n O,
echipolent cu , deci cu extremitatea sa pe sfera S n punctul M 00 .
Cnd M parcurge arcul M1 M2 de la M1 la M2 , punctul M 00 descrie
a un arc M100 M200 .
pe sfer
Denitia 9.20. Arcul M100 M200 se numeste indicator sferic al
binormalelor arcului M1 M2 de pe C.
Denitia 9.21. Unghiul f
acut de cele doua binormale n
\00 00
M1 si M2 este egal cu unghiul M1 OM2 si se numeste unghiul de
contingent
a al binormalelor n M1 si M2 .
227
Daca notam cu sM2 sM1 lungimea arcului M1 M2 si unghiul de

contingent
a '2 '1 al binormalelor, avem:
Denitia 9.22. Raportul
1 '2 '1
=
Tm sM2 sM1
se numeste torsiunea medie a arcului M1 M2 .
Denitia 9.23. Cnd M2 ! M1 = M , T1m are limita T1 (dac a
exist
a) dat
a de
1 d'
= ;
T ds
care se numeste torsiunea drumului suport al curbei C n punctul
M (o vom numi n continuare torsiunea curbei).
Denitia 9.24. Inversa torsiunii n punctul M
ds
T =
d'
se numeste raza de torsiune a drumului suport al curbei C n punctul
M (o vom numi n continuare raza de torsiune a curbei).
Formulele lui Frenet.
Fie C o curba si M un punct situat pe drumul sau suport din R3 .
Folosind notatiile precedente, adica reprezint a versorul tangentei,
versorul normalei principale, iar versorul binormalei, are loc
urm atorul rezultat.
Teorema 9.7.ntre versorii triedrului Frenet, 1 si T1 exista ur-
matoarele relatii:
1. dds = ;
d
2. ds = T ;
d
3. ds = + T ;
numite formulele lui Frenet.
Aplicatii ale formulelor Frenet.
1. Drumul suport al unei curbe C, situat n R3 este o dreapt
a
dac
a si numai dac
a
1
= 0:
2. O curb
a este plan
a dac
a si numai dac
a
1
= 0:
T
Observatia 9.2. O curb a plan
a are drept plan osculator la
drumul s a, T1 = 0 .
au suport chiar planul acestuia. Torsiunea este nul
n acest caz, formulele Frenet devin
d d
= ; = :
ds ds
Expresia analitica a curburii.

d d d2 r
Din prima formul
a a lui Frenet avem: ds = , ds = ds2
,
d2 r
deci = ds2
asadar
d2 r dr d2 r
= = 2
= (9.1)
ds ds ds2
adic
a
1 dr d2 r
=
ds ds2
(lucru care se obtine lund modulul relatiei (9.1) si tinnd cont c
a
= 1).
Expresia analitic a a torsiunii.
Pornind de la a treia formul
a Frenet
d
= + ;
ds T
avem
d 1 1
; = ; ; :
ds T
Dar ; = 1 si ; = 0, rezult
a
d 1 dr
; = ; = = : (9.2)
ds T ds
dr d dr d2 r
Avem = ds ds = ds ds2
si
d d2 r d d d2 r d3 r
= ds= ;
ds2 ds
= ds ds2 + ds3
.
nlocuind n (9.2) pe si dds se obtine
dr d2 r d d2 r d3 r 1
; + =
ds ds2 ds ds2 ds3 T
care ne d
a expresia torsiunii.

1. Curba (C) x2 + y 2 + z 2 = a2 , x2 + y 2 = z 2 , z > 0
reprezint a un cerc n R3 . Sa se determine:
i) reprezentarea parametric a a curbei C;
ii) reprezentarea analitic a explicit
a a curbei C;
iii) ecuatia vectorial
a a lui C.
Solutie:
2
i) Din cele dou a ecuatii rezulta c a 2z 2 = a2 ) z 2 = a2 ) z =
2
pa (z > 0) . Din x2 + y 2 = a ) x = pa cos , y = pa sin ,
2 2 2 2
unde 2 [0; 2 ) , a > 0 .
ii) Dinp prima ecuatie a lui C rezult a z 2 = a2 x2 y 2 , deci
zp= a 2 x 2 2
y . Din a doua ecuatie a lui C avem z =
x2 + y 2 . Folosind reprezentarea parametric a, variabilele x
si y au urm
h atorul idomeniu:
h i
(x; y) 2 pa ; pa pa ; pa .
2 2 2 2
iii) Ecuatia vectorial a de r = xi + yj + z k , adic
a este dat a
r( ) = pa2 cos i + sin j + k , 2 [0; 2 ) .
2. Locul geometric descris de un punct M (x; y; z) ce se misca cu

vitez
a constant a pe o dreapt
a d, care se rotete n jurul unei
drepte paralele cu d se numeste elice circulara. Din denitie
rezult
a ecuatiile elicei
x = R cos t ; y = R sin t ; z = ht ; t 2 R :
S
a se determine tangenta la elice n punctul t = =4 .
Solutie:
Ecuatia tangentei la curba C, dat
a parametric, n punctul t
este
X x(t) Y y(t) Z z(t) 0 0 0
0 = 0 = 0 ; (x )2 + (y )2 + (z )2 =0
x (t) y (t) z (t)
n cazul nostru avem

0 0 0
x (t) = R sinp
t; y (t) = R cospt; z (t) = h , deci
0 0 0
x ( =4) = 22 R; y ( =4) = 22 R; z ( =4) = h , iar
p p
x( =4) = 22 R; y( =4) = 22 R; z( =4) = h4 .
Ecuatia tangentei este:
p p
2X 2R 2Y 2R 4Z h
p = p =
2R 2R 4h
3. S
a se scrie ecuatia tangentei la curba C, denit a de intersectia
cilindrilor x2 = y , y 2 = z , n punctul (1; 1; 1) .
Solutie:
Dac
a curba C este dat
a implicit de ecuatiile
F (x; y; z) = 0 ; H(x; y; z) = 0 ; (x; y; z) 2 D R3 ;
atunci ecuatia tangentei este dat

a de
X x Y y Z z
= = ;
A B C
unde A = D(F;H) D(F;H) D(F;H)

D(y;z) , B = D(z;x) , C = D(x;y) , A; B; C ind
calculati n (x; y; z) si A2 + B 2 + C 2 =0 .
Avem ecuatiile curbei C date implicit:
F (x; y; z) = x2 y = 0 , H(x; y; z) = y 2 z = 0 .
@F @F
@y @z
@H @H 1 0
Atunci A = @y @z
= = 1,
2y 1
@F @F
@z @x 0 2x
B= @H @H = = 2x ,
@z @x 1 0
@F @F
@x @y
@H @H 2x 1
C= @x @y
= = 4xy .
0 2y
n punctul (1; 1; 1) avem A = 1 , B = 2 , C = 4 si atunci

ecuatia tangentei la C n punctul (1; 1; 1) este
X 1 Y 1 Z 1
= = :
1 2 4
4. S
a se scrie ecuatia planului normal la curba
(C) : x = t2 ; y = t3 ; z = et ; t 2 R ;
n punctul t = 1 .
Solutie:
Pentru o curb
a C denit
a parametric, ecuatia planului normal
este
0 0 0
(X x)x + (Y y)y + (Z z)z = 0 :
0 0 0
Avem x = 2t , y = 3t2 , z = et , t 2 R , si atunci ecuatia
planului normal la curb
a n t = 1 este
2(X 1) + 3(Y 1) + e(Z e) = 0 .
5. S
a se scrie ecuatia planului normal la curba C n punctul
(1; 1; 1) , curb a de intersectia cilindrului z 2 = x cu
a denit
2 2
paraboloidul x + y = 2z .
Solutie:
Avem F (x; y; z) = z 2 x = 0 , H(x; y; z) = x2 + y 2 2z ,
@F @F
@y @z
@H @H 0 2z
A= @y @z
= = 4yz ,
2y 2
@F @F
@z @x 2z 1
B= @H @H = = 4xz + 2 ,
@z @x 2 2x
@F @F
@x @y
@H @H 1 0
C= @x @y
= = 2y .
2x 2y
Ecuatia planului normal la curba C n punctul (x; y; z) este

A(X x) + B(Y y) + C(Z z) = 0 .
n punctul (1; 1; 1) avem A = 4; B = 6; C = 2 si atunci
ecuatia planului normal n punctul (1; 1; 1) este
4(X 1) + 6(Y 1) 2(Z 1) = 0 .
6. S
a se scrie ecuatia planului osculator la elicea cilindric
a
x = a cos t; y = a sin t; z = ht ; t 2 R ;
ntr-un punct curent al s

au M (t) .
Solutie:
0 0 0
Avem x = a sin t , y = a cos t , z = h si
00 00 00
x = a cos t , y = a sin t , z = 0 .
Ecuatia planului osculator este
X a cos t Y a sin t Z ht
a sin t a cos t h =0
a cos t a sin t 0
sau h sin t(X a cos t) h cos t(Y a sin t) + a(Z ht) = 0 .
7. S
a se determine ecuatiile tangentei, binormalei si normalei
principale la curba
p
x = et ; y = e t ; z = 2t ; t 2 R ;
n punctul t = 0 .
Solutie:
0 0
Avem x(0)
p = 1; y(0) = 1; z(0) = 0 , x (0) = 1; y (0) = 1,
0 00 00 00
z (0) = 2 , x (0) = 1; y (0) = 1; z (0) = 0,
0 0 0 0
y (0) z (0) p z (0) x (0) p
l = 00 00 = 2, m = 00 00 = 2,
y (0) z (0) z (0) x (0)
0 0
x (0) y (0)
n= 00 00 = 2.
x (0) y (0)
Ecuatiile tangentei n punctul (1; 1; 0) sunt
X 1 Y 1 Z
= =p ;
1 1 2
iar ecuatiile binormalei n (1; 1; 0) sunt date de
X x Y y Z z X 1 Y 1 Z
= = adic
a p = p = :
l m n 2 2 2
Ecuatiile normalei principale n punctul (1; 1; 0) sunt date de
X x Y y Z z
0 0 = 0 0 = 0 0 ;
y (0) z (0) z (0) x (0) x (0) y (0)
m n n l l m
X 1 Y 1
adic
a 4 = 4 ;Z = 0.
8. Pentru elicea cilindric

a
x = a cos t; y = a sin t; z = ht ; t 2 R ;
s
a se determine triedrul lui Frenet (muchiile si fetele sale).
Solutie:
0 0 0 00
Avem x = a sin t; y = a cos t; z = h , x = a cos t ,
00 00
y = a cos t; z = 0 .
Ecuatiile tangentei sunt
= = :
a sin t a cos t h
Versorul este = ph21+a2 a sin ti + a cos tj + hk .
Ecuatia planului normal este
a sin t(X a cos t) + a cos t(Y a sin t) + h(Z ht) = 0 :

Ecuatia planului osculator a fost determinat

a ntr-o problem
a
precedent a (6). Prin urmare, aceasta este
h sin t(X a cos t) h cos t(Y a sin t) + a(Z ht) = 0 .
Ecuatiile binormalei sunt
X a cos t Y a cos t Z ht
= = ;
h sin t h sin t a
iar versorul binormalei este = ph21+a2 h sin ti h cos tj + ak .

Ecuatia planului recticant este
a sin t a cos t h =0
h sin t h cos t a
sau
(a2 + h2 )(X a cos t) cos t (a2 + h2 )(Y a sin t) sin t = 0.
Ecuatiile normalei principale sunt
X a cos t Y a sin t
= ; Z ht = 0 ;
cos t sin t
iar versorul normalei principale este = cos ti + sin tj + 0 k.
Versorii triedrului Frenet sunt
8
>
< = ph21+a2 a sin ti + a cos tj + hk
1
= ph2 +a2 h sin ti h cos tj + ak
>
: = cos ti + sin tj
9. Pentru curba de intersetie a cilindrilor
x2 = 2az ; y 2 = 2bz ; a > 0 ; b > 0 ;
s
a se determine triedrul lui Frenet.
Solutie:
O reprezentare parametric
a a curbei este dat
a de
p p
x = 2at ; y = 2bt ; z = t2 ; t 2 R :
Avemp p
0 0 0 00 00 00
x = 2a; y = 2b; z = 2t , x = 0; y = 0; z = 2.
Ecuatiile tangentei la curb
a sunt
p p
X 2at Y 2bt Z t2
p = p = ;
2a 2b 2t
versorul ind dat de

1 p p
=p 2ai + 2bj + 2tk :
2a + 2b + 4t 2
Ecuatia planului normal este

p p p p
2a(X 2at) + 2b(Y 2bt) + 2t(Z t2 ) = 0 :
Ecuatia planului osculator este

p p
X p 2at Y p 2bt Z t2
2a 2b 2t =0
0 0 2
p p p p
sau (X 2at) 2b (Y 2bt) 2a = 0 .
Ecuatiile binormalei sunt
p p
X 2at Y 2bt
p = p ; Z t2 = 0 ;
2b 2a
iar versorul binormalei este

1 p p
=p 2bi 2aj :
2a + 2b
Planul recticant are ecuatia

p p
X p 2at Y p 2bt Z t2
p2a =0
p2b 2t
2b 2a 0
p p p p
sau 2 2at(X 2at)+2 2bt(Y 2bt) (2a+2b)(Z t2 ) = 0 .
Ecuatiile normalei principale sunt
p p
X 2at Y 2bt Z t2
p = p = ;
2at 2bt (a + b)
iar versorul normalei principale este

1 p p
=p 2ati + 2btj (a + b)k :
(a + b)(2t2 + a + b)
Versorii triedrului Frenet sunt

8 p p
>
> = p 1
2ai + 2bj + 2tk
>
< 2a+2b+4t
p
2
1
p
= p2a+2b 2bi 2aj
>
> p p
>
: = p 1
2ati + 2btj (a + b)k
(a+b)(2t2 +a+b)
10. S
a se calculeze curbura si torsiunea elicei
x = a cos t, y = a sin t, z = ht, t 2 R .
Solutie:
Avem x0 = a sin t, y 0 = a cos t, z 0 = h,
00
x00 = a cos t, y 00 = a sin t, z = 0,
000 000 000
x = a sin t; y = a cos t; z = 0:
02 02 02
ds = (x + y + z )1=2 dt = (a2 + h2 )1=2 dt;
dr d2 r = (a2 h2 sin2 t + a2 h2 cos2 t + a4 )1=2 dt3 =
= a(a2 + h2 )1=2 dt3 :
Curbura este dat
a de
1 dr d2 r a(a2 + h2 )1=2 dt3 a

= = = 2 ,
ds3 2 2 3=2
(a + h ) dt 3 a + h2
a2 +h2
iar raza de curbur
a = a este constant
a.
Pentru calculul torsiunii avem:
0 0 0
x y z
00 00 00
x y z
000 000 000
1 x y z
T = jdr d2 rj2
;
a sin t a cos t h
a cos t a sin t 0
1 a sin t a cos t 0
T = a2 (a2 +h2 )
;
1 ha2
T = ; 1
a2 (a2 +h2 ) T
= h
a2 +h2
;
2 2
iar raza de torsiune T = a +h h este constant
a.
11. Sa se ae razele de curbura si torsiune pentru curba

y 2 = az; z 2 = ax n punctul (a; a; a).
Solutie:
O reprezentare parametric a a curbei de intersectie a celor doi
a de x(t) = at4 ; y = at; z = at2 ; t 2 R.
cilindri este dat
Punctului (a; a; a) i corespunde t = 1.
Avem:
0 0 0
x = 4at3 ; y = a; z = 2at;
00 00 00
x = 12at2 ; y = 0; z = 2a;
000 000 000
x = 24at; y = 0; z = 0;
deci:
0 0 0
x y z
00 00 00
(0) = x y z ;
000 000 000
x y z
4at3 a 2at
= 12at2 0 2a ; = 48a3 t.
24at 0 0
dr d2 r 1=2
dt dt2
= (12a2 t2 )2 + (16a2 t3 )2 + (4a2 )2 ,
ds = (16a2 t6 + a2 + 4a2 t2 )1=2 dt;

obtinem:
(16a2 t6 +a2 +4a2 t2 )3=2 (21)3=2
= ; n punctul t = 1; 1 = p a:
[144a4 t4 +256a4 t6 +16a4 ]1=2 416
Pentru raza de torsiune avem n mod asem
an
ator
(12a2 t2 )2 +(16a2 t3 )2 +(4a2 )2
T = 48a3 t
;
416 26
n punctul t = 1 avem T1 = 48 a ; T1 = 3 a.
12. S
a se calculeze raza de curbur
a a curbei :
r(t) = (t sin t)i + (1 cos t)j + 4 sin t=2k; t 2 R:
Solutie:
Pentru raza de curbur a folosim formula
q
(x2 +y 2 +z 2 )3
(1) = A2 +B 2 +C 2
.
0 00 00 0 0 00 00 0 0 00 00 0
unde A = y z y z ;B = z x z x ;C = x y x y:
n cazul problemei noastre x(t) = t sin t , y (t) = 1 cos t ,
z(t) = 4 sin t=2, t 2 R.
0 0 0
x (t) = 1 cos t, y (t) = sin t, z (t) = 2 cos t=2,
00 00 00
x (t) = sin t, y (t) = cos t, z (t) = sin t=2.
A = (sin t=2 sin t+2 cos t=2 cos t), B = 2 cos t=2 sin t+sin t=2
sin t=2 cos t, C = cos t 1.
nlocuind x; y; z; A; B; C n formula (1) se obtine
4
=p :
1 + sin2 t=2
13. S
a se calculeze curbura si torsiunea curbelor :
a) r1 (t) = cos3 t i + sin3 t j + cos 2t k;
b) r2 (t) = et cos t i + et sin t j + et k.
Observatie: pentru curbura se aplic
a inversa formulei (1) din
problema precedent
a, iar pentru torsiune se aplica formula
1
= ,
T A2 + B 2 + C 2
unde este dat de formula (0).
14. S
a se calculeze cutrbura si torsiunea curbei
r(t) = 3ti + 3t2 j + 2t3 k.
Solutie:
Avem x(t) = 3t; y(t) = 3t2 ; z(t) = 2t3 ,
x0 (t) = 3; y 0 (t) = 6t; z(t) = 6t2 ,
x00 (t) = 0; y 00 (t) = 6; z 00 (t) = 12t,
x000 (t) = 0; y 000 (t) = 0; z 000 (t) = 12.
Aplicnd formula invers a pentru (1) se obtine:
q 2 2 2
1 A +B +C
= (x 2 +y 2 +z 2 )3
, iar T1 = A2 +B 2 +C 2 .
A = 72t2 36t2 , A = 36t2 , B = 0 36t, B = 36t,

C = 18 0, C = 18.
3 6t 6t2
Valoarea lui este, = 0 6 12t ; = 216.
0 0 12
q
1 1296t4 +1296t2 +324
= (9t2 +9t4 +4t6 )3
;
1 216 2
T = 324(4t4 +4t2 +1)
= 3(4t4 +4t2 +1)
.

1. S
a se calculeze elementul de arc al drumului suport al curbei
C, denite de ecuatia
r = ti + t2 j + ln tk;t > 0:
2. Fie o curb arei drum suport este dat de C= f 1 (0), unde

a al c
f (x; y) = y x + ay 2 + x3 ax2 . S
2 a se arate c
a originea este
punct dublu pentru drumul suport al curbei. S a se determine
tangentele la drumul suport al curbei n acest punct.
3. Se numeste curb
a Titeica, curba pentru care
T d2 = constant;
unde T este raza de torsiune ntr-un punct arbitrar al curbei,

iar d distanta de la un punct x la planul osculator al curbei.
S
a se arate c
a drumul suport al curbei C denit de ecuatia:
xyz = 1; y 2 = x
este o curb
a Titeica.
4. Fie curba al c
arui drum suport este dat de functia = (x; y) :
R ! R , x (t) = a3 (2 cos t + cos 2t) ; y (t) = a3 (2 sin t sin 2t).
2
1) S
a se arate c
a drumul suport al curbei este periodic.
2) S
a se arate c
a drumul suport pe [0; 2 ] este nchis, simplu,
dar nu este regulat.
Drumul suport al curbei se numeste hipocicloida lui Steiner.
5. S
a se arate c
a drumul suport al curbei date de ecuatiile para-
metrice
2 + t2 t3
x (t) = ;y (t) = ;t 2 R;
1 + t2 1 + t2
este simplu.
6. Se consider
a drumul suport al curbei C dat de multimea
f(x; y; z)g ;
unde
(x; y; z) 2 R3 ; f (x; y; z) = x2 + y 2 = r2 ;
g (x; y; z) = y 2 + z 2 = r2
p p p
r 2 r 2 r 2
si pe el punctul A 2 ; 2 ; 2 .
1) S
a se determine tangenta, planul normal si planul osculator
la drumul suport al curbei C n punctul A.
2) S
a se determine curbura si torsiunea curbei C n punctul
A.
7. S
a se determine elementele triedrului Frenet pentru drumul
suport al curbei C de ecuatii:
t2
x (t) = cos t; y (t) = sin t; z (t) = ; t 2 R;
2
n punctul unde drumul suport al curbei C intersecteaz
a planul
xOy.
8. S
a se determine elementele triedrului Frenet pentru drumul
suport al curbei C de ecuatii:
t2
x (t) = t cos t; y (t) = t sin t; z (t) = ; t 2 R;
2
n punctul unde drumul suport al curbei C intersecteaz
a planul
xOy.
9. Fie curba C al c arei drum suport este dat de ecuatiile:

p
x (t) = a cos2 t; y (t) = a 2 sin t cos t; z (t) = a sin2 t; t 2 R:
S
a se gaseasca ecuatiile carteziene ale drumului suport alpcurbei
a se determine planul ei osculator n punctul a2 ; a 2 2 ; a2 .
C si s
10. Fie curba C al c

arei drum suport este dat de ecuatiile:
x (t) = 1 + t3 ; y (t) = t2 + t3 ; z (t) = 5t3 + 2t2 + 2;t 2 R:
S
a se determine tangenta si planul normal la drumul suport al
curbei C n punctul de coordonate (1; 0; 2).
Capitolul 10
Suprafete
Denitia 10.1. Se numeste suprafat a parametrizat a si se noteaz a

cu (D; r) = r (u; v) 2 E3 - numit modelul aritmetic al spatiului
euclidian asociat lui R3 , o aplicatie r : D ! R3 care este o functie
vectorial
a r (u; v) neteda si regulata, cu domeniul D R2 .
Domeniul r (D) R3 se numeste imaginea sau suportul suprafetei
parametrizate (D; r).
Denitia 10.2. Suprafetele parametrizate (D; r) si (D1 ; r1 )
se numesc echivalente dac a exista difeomorsmul : D ! D1 nct
r = r1 ; difeomorsmul se numeste schimbare de parametri
(deoarece este difeomorsm imaginile a dou a suprafete parame-
trizate echivalente coincid).
Denitia 10.3. Submultimea S E3 se numeste suprafat a
(geometric a = subvarietate 2 - dimensional a n E3 ), dac a 8M 2 S,
exist
a o vecin atate a sa W S si o suprafat
a parametrizat a (D; r)
astfel c
a r (D) = W , iar aplicatia r : D ! W este homeomor-
sm; perechea (D; r) se numeste parametrizare local a a lui S ntr-o
vecinatate a punctului M , iar r (D) = W se numeste domeniul para-
metrizarii.
Suprafata S denit a anterior se zice c a este o suprafat a simpl a.
n cazul cnd r (D) = S se zice c a avem o parametrizare global a.
Denitia 10.4. Fie functia F (x; y; z) de clas a C (k) pe
243
244 CAPITOLUL 10. SUPRAFETE
deschisul V R3 , deci neted

a; submultimea
S = f (x; y; z) 2 V j F (x; y; z) = 0 g
se numeste suprafat
a de nivel a functiei F .
Ecuatia
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V R3 (10.1)
se numeste ecuatia implicit
a a suprafetei S.
Denitia 10.5. O suprafat a simpla S 0 este gracul unei functii
netede de doua variabile, deci
S 0 = (x; y) 2 D R2 j z = f (x; y) 2 R3 v E3
Ecuatia
z = f (x; y) 2 R3 v E3 ; (x; y) 2 D R2 (10.2)
a a suprafetei S 0 .
se numeste ecuatia explicit
Un sistem de trei functii
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ; (10.3)
a S 00 , printr-o reprezentare parametric

deneste tot o suprafat a.
Denitia 10.6. Ecuatia vectorial 00
a a unei suprafete S este
dat
a de
r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;
sau
r (u; v) = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k ; (u; v) 2 D R2 :
Generarea suprafetelor.
Din denitiile date rezult
a c
a suportul unei suprafate se obtine
(este generat):
1. de un punct M (x; y; z) care se misca n spatiu dupa o lege
care depinde de doi parametri;
2. de o curba C R3 ; al c arei drum suport se misc
a dupa o lege
care depinde de un parametru;
245
3. mai general, de o clas

a de drumuri suport ale unor curbe
C 3
R , denit
a de
F1 (x; y; z; 1; 2 ; :::; p) = 0; F2 (x; y; z; 1; 2 ; :::; p) = 0; (10.4)
cu leg
aturile
'1 ( 1; 2 ; :::; p) = 0; :::; 'p 1 ( 1; 2 ; :::; p) = 0;
genereaz
a, cnd ( 1 ; 2 ; :::; p ) 2 Rp ; (x; y; z) 2 D R3 ,
o suprafat
a S.
Curbe situate pe o suprafat a.
Dac
a n ecuatia (10.1) a unei suprafete
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V3 R3 ;
introducem o leg
atur
a ntre (x; y; z),
(x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V3 R3 ;
ansamblul celor dou a ecuatii deneste o curb

a pe suprafata S sau
altfel spus, avnd suprafata S cu parametrizarea (D; r) si curba C
cu parametrizarea (I; ), se zice c a C S dac a (I) r (D).
Curbe parametrice.
Fie o suprafat
a denit
a parametric de ecuatiile (10.1) astfel
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 ;
sau vectorial
r = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k; (u; v) 2 :
Suprafata S se numeste regulat a n punctul (u0 ; v0 ) daca derivatele

de ordinul nti ale functiilor x; y; z sunt continue si, n plus,
determinantii functionali
D (y; z) D (z; x) D (x; y)

A= ;B= ;C=
D (u; v) D (u; v) D (u; v)
nu se anuleaz
a simultan n , ceea ce este echivalent cu
ru rv 6= 0, unde
@r @r
ru = ; rv = :
@u @v
Vom presupune c a la orice punct (x0 ; y0 ; z0 ) i corespunde (u0 ; v0 ) si
reciproc; u0 ; v0 se numesc coordonatele curbilinii ale punctului M0
pe S .
Denitia 10.7. Se numeste curb a parametric a u pe suprafata
S, curba denit a de
r = r (u; v0 ) ; (u; v0 ) 2 ;
deci v = v0 .
Denitia 10.8. Se numeste curb
a parametric
a v pe suprafata
S, curba denit
a de
r = r (u0 ; v) ; (u0 ; v) 2 ;
deci u = u0 .
n general, o curb a C trasat
a pe o suprafat
a S este denit
a de
ecuatiile (10.4) astfel
r = r (u; v) ; ' (u; v) = 0; (u; v) 2 ;
anume la ecuatia suprafetei S se adauga o legatur

a ntre u si v.
Din ' (u; v) = 0 obtinem n conditiile teoremei de existent a a
functiilor implicite c
a v = (u) ; deci ecuatia curbei C se scrie
r = r (u; (u)) ; u 2 I R:
Prin ecare punct (u0 ; v0 ) 2 suportului suprafetei S trece cte un

drum suport al unei curbe (sau linie) parametric a.
Plan tangent la o suprafat a.
Denitia 10.9. Se numeste plan tangent (dac a exista) la
suportul suprafetei S ntr-un punct M , planul determinat de tan-
gentele la toate drumurile suport ale curbele C ce trec prin punctul
M , situate pe suportul suprafetei S (n continuare acest plan l vom
numi plan tangent la suprafata S n punctul M ).
247
Pentru o curb a parametric a u avem dr = ru du, deci ru este un

vector tangent la drumul suport al curbei u. Pentru curba paramet-
ric
a v avem dr = rv dv si rv este un vector tangent la drumul suport
al curbei v.
Teorema 10.1. ntr-un punct regulat M0 al suportului unei
suprafete S, este admis un plan tangent denit de
r = r 0 + r u + rv ; ; 2 R:
Observatia 10.1. Ecuatia planului tangent la suprafat a se mai

obtine scriind c
a vectorii r r0 ; ru si rv sunt coplanari:
(r r0 ; ru rv ) = 0:
Observatia 10.2. Ecuatia cartezian

a a planului tangent la suprafata
S este
X x Y y Z z
x0u yu0 zu0 = 0;
xv0 yv0 zv0
unde X; Y; Z este un punct curent pe plan si (x; y; z) punctul de
tangent
a.
Observatia 10.3. Dac a suprafata este dat
a prin ecuatia (10.1)
z = z (x; y) ; (x; y) 2 D;
ecuatia planului tangent la suprafat

a este
@z @z
Z z = (X x) + (Y y)
@x @y
si se obtine, punnd x = u; y = v; z = z (u; v),
X x Y y Z z
@z
1 0 @u = 0:
@z
0 1 @v
Observatia 10.4. Dac a suprafata este dat

a implicit de (10.1),
adic
a
F (x; y; z) = 0; (x; y; z) 2 V R3 ;
ecuatia planului tangent devine
(X x) Fx0 + (Y y) Fy0 + (Z z) Fz0 = 0:
Normala unei suprafete.

Fie S o suprafat
a, M un punct de pe suportul suprafetei n care
S admite plan tangent.
Denitia 10.10. Normala la planul tangent n punctul M se
numeste normala la suportul suprafetei S n punctul M (n contin-
uare o vom numi normala la suprafata S n punctul M ).
Conform acestei denitii rezult
a:
1. Versorul normalei n la suprafata S este dirijat dup
a ru r v ,
deci
ru rv
n= :
jru rv j
2. Ecuatiile normalei N la suprafat
a sunt
X x Y y Z z
0
= 0
=
Fx Fy Fz0
cnd suprafata este dat

a prin ecuatia F (x; y; z) = 0;
ecuatia normalei devine
X x Y y Z z
= = ;
p q 1
cnd suprafata este dat
a explicit de z = z (x; y), iar
@z @z
p= ;q = :
@x @y
3. Ecuatia vectorial a a normalei N la suprafata S n punctul M
de vector de pozitie r este
R = r + ru rv :
4. Ecuatia normalei la suprafata S, dat

a parametric, este
X x Y y Z z
= = :
A B C
249
Denitia 10.11. Suprafata S E3 se numeste orientat a dac a

ecare spatiu tangent TM S este orientat (8M 2 S) - ca subspatiu
vectorial euclidian izomorf cu R3 . Asa cum am precizat anterior, ori-
entarea lui TM S se face prin alegerea versorului normal n (M ) (astfel
ca baza (ru 0 ; rv 0 ; n), s a n R3 , unde (ru 0 ; rv 0 ) este
a e pozitiv orientat
baza natural a a lui TM S).
Elementul de arc.
Fie o curb a al c
arei drum suport este trasat pe suportul unei
suprafete S. Elementul de arc al unei curbe r = r (t); t 2 I R,
este dat de
dr
ds = jdrj = dt:
dt
Teorema 10.2. Elementul de arc ds al unei curbe trasate pe o
suprafat
a S denit
a de
r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;
este dat de
ds2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 ;
unde E = jru j2 ; F = (ru ; rv ) ; G = jrv j2 .
Prima form a p
atratic a.
Denitia 10.12. Expresia
1 (M ) = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
se numeste prima form a p

atratica fundamental
a a suprafetei S .
Unghiul a dou a curbe trasate pe o suprafat a.
Fie si 0 dou
a curbe cu drumurile suport trasate pe suportul
suprafetei S, date de r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 . Pe si 0 avem
dr = ru du + rv dv
si respectiv
r = ru u + rv v:
Este cunoscut c
a
0 (dr; r)
cos ; = : (10.5)
jdrj j rj
Teorema 10.3. Unghiul $ a dou a curbe cu drumurile suport

trasate pe suportul suprafetei S este dat de
Edu u + F (du v + dv u) + Gdv v
cos $ = p p :
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 E u2 + 2F u v + G v 2
Observatia 10.5. Unghiul curbelor parametrice u; v este dat de
F
cos $ = p :
EG
Observatia 10.6. Sinusul unghiului $ este
p
(du v dv u) EG F2
sin $ = :
jdrj j rj
Observatia 10.7. Curbele parametrice sunt ortogonale,
dac
a F = 0.
Elementul de arie al unei suprafete.
Fie o suprafat
a denit
a parametric de (10.1)
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ;
Denitia 10.13. Se numeste elementul de arie al suportului
suprafetei S (sau elementul de arie al suprafetei S), forma difer-
ential
a p
d = EG F 2 dudv:
Denitia 10.13. Aria suportului suprafetei S este dat
a de
integrala dubl
a
Z Z p
AS = EG F 2 dudv:
S
Fie S o suprafat a r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ,

a de ecuatie vectorial
r de clas (2)
a C , cu element de arie.
Denitia 10.15. Se numeste a doua form a p atratic
a fun-
damental a a unei suprafete orientate S ntr-un punct M (u; v) al
suportului sau, produsul scalar
ru rv 2
2 (M ) = ;d r :
jru rv j
251
Teorema 10.4. 1. Dac a ecuatia suprafetei S este dat

a vectorial,
avem
2 2
2 (M ) = Ldu + 2M dudv + N dv ;
unde
(ru ; rv ruu ) (ru ; rv ruv ) (ru ; rv rvv )
L= ; M= ; N= :
jru rv j jru rv j jru rv j
2. Daca ecuatia suprafetei S este dat a parametric de
x = x (u; v) ; y = y (u; v) ; z = z (u; v) ; (u; v) 2 D R2 ,
coecientii L; M; N sunt dati de
x0u yu0 zu0
1
L= p
EG F 2
x0v yv0 zv0
x00uu 00
yuu 00
zuu
x0u yu0 zu0
1
M= p
EG F 2
x0v yv0 zv0
x00uv yuv00 00
zuv
x0u yu0 zu0
1
N= p
EG F 2
x0v yv0 zv0 :
x00vv yvv00 00
zvv
Observatia 10.8. Deoarece
ru rv
n= ;
jru rv j
unde n este versorul normalei la suprafata S, rezult
a c
a
2 (M ) = n; d2 r :
Observatia 10.9. Dac a S este dat

a explicit de z = z (x; y) ;
(x; y) 2 D R2 , atunci
1
2 (M ) =p rdx2 + 2sdxdy + tdy 2 ;
1 + p2 + q 2
unde
@2z @2z @2z
r= ; s = ; t = :
@x2 @x@y @y 2
Fie S o suprafat a orientat

a (orientare precizat a de functia-versor
normal n) dat 2
a de r = r (u; v) ; (u; v) 2 D R ; M 2 suportului lui
S si n versorul normalei la suprafat a n punctul M . Fie pe suportul
lui S drumul suport al unei curbe care trece prin punctul M si
versorul normalei principale a curbei n M . Avem
d d2 r
= = :
ds ds2
Dac
a este unghiul ntre si n, atunci
cos = (n; ) = n; d2 r ;
ds2
sau
cos Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
= :
Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
n aceste conditii are loc urmatorul rezultat.
Teorema 10.5. Curbura unei curbe cu drumul suport trasat
pe suportul suprafetei orientate S este dat a de raportul 21 al celor
doua forme p atratice fundamentale nmultite cu cos1 , unde este
unghiul format de normala la suprafat a cu normala principal a la
curba.
Denitia 10.16. Se numeste sectiune normal a a drumului
suport a curbei pe suportul suprafetei orientate S n punctul M ,
drumul suport al curbei 1 situat pe suportul lui S, avnd aceeasi
tangenta cu drumul suport al lui n M , cu normala principal a
n M - normala suportului suprafetei n punctul M (vom numi n
continuare aceast a sectiune ca sectiunea curbei pe S).
Observatia 10.10. Sectiunea normal a a unei curbe sit-
uata pe S este drumul suport al curbei de intersectie cu suportul
suprafetei S a planului determinat de tangenta t la drumul suport
al curbei si normala n la suportul suprafetei S.
Pentru sectiunea normal a = 0, deci dac a 1 este curbura secti-
n
unii normale, avem relatia
1 Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
= :
n Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
253
ntre razele de curbur

a ale curbelor si 1, avem relatia
= n cos :
n aceste conditii are loc urm atorul rezultat.

Teorema lui Meusnier. Raza de curbur a a drumului
suport a unei curbe trasat a pe suportul suprafetei orientate S este
proiectia pe planul sau osculator a razei de curbur a n a sectiunii
normale 1 .
Curbur a tangential a.
Denitia 10.17. Dac a 1 este curbura drumului suport al curbei
n punctul M , expresia
1 sin
=
t
se numeste curbur a tangential

a sau geodezica a drumului suport
a curbei n punctul M (n continuare o vom numi curbur a tan-
gential
a sau geodezic
a a curbei n punctul M ).
Observatia 10.11. Dac a T este planul tangent la suportul
suprafetei S n punctul M si 00 este proiectia curbei pe T si t
este raza de curbura a lui 0 , atunci t = T , deci
1 dr d2 r
=n ;
t ds ds2
unde n este versorul normalei la suprafata S n punctul M .

Curburi principale.
Fie S o suprafat
a orientat
a si M 2suportului suprafetei S, punc-
tul M ind regulat. Dac a R este raza de curbur
a a sectiunii normale,
avem, n afara de semn,
1 Ldu2 + 2M dudv + N dv 2
= ;
R Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
dac
a not
am
dv
m=
du
obtinem
1 L + 2M m + N m2
= :
R E + 2F m + Gm2
Se observ a c
a pe suportul suprafetei orientate S curbura sectiunii
normale n punctul M depinde numai de m, deoarece L; M; N; E ,
F; G sunt constante (depind numai de coordonatele lui M ).
Denitia 10.18. Se numesc curburi principale ale suportu-
lui suprafetei orientate S n punctul M valorile extreme ale lui R1
cnd m variaz a (n continuare le vom numi curburi principale ale
suprafetei S n punctul M ).
Denitia 10.19. Inversele curburilor principale se numesc
raze de curbur a principale.
Denitia 10.20. Valorile lui m, care dau curburile principale,
se numesc directiile principale ale suportului suprafetei orientate
S n punctul M (n continuare le vom numi directii principale ale
suprafetei orientate S n punctul M ).
Teorema 10.6. Directiile principale sunt denite de ecuatia
E F G
L M N = 0:
dv 2 dudv du2
Observatia 10.12. Ecuatia directiilor principale are numai r

ad
acini
reale. ntr-adev
ar, ecuatia se scrie
m2 (F N M G) + m (EN LG) + EM FL = 0;
E EG F 2
f (0) = EM F L; f = (F L EM ) ;
F F2
deci
E EG F 2
f (0) f = (F L EM )2 < 0;
F F2
ceea ce este echivalent cu faptul c
a ecuatia directiilor principale
admite ntotdeauna o r ad
acin
a reala n intervalul 0; E F :
255
Observatia 10.13. Directiile principale sunt ortogonale.

Din ecuatia lor
EN LG EM FL
m1 + m2 = ; m1 m2 =
FN MG FN MG
si din conditia de ortogonalitate, ecuatia
E + F (m1 + m2 ) + Gm1 m2 = 0
este satisf
acut
a, deoarece
E (F N M G) F (EN LG) + G (EM F L) = 0:
Teorema 10.7. Ecuatia curburilor principale este

E F
L R M R
F G = 0:
M R N R
Linii de curbur a pe o suprafat a.

Fie S o suprafat a, un punct M 2 suportului suprafetei S si
m1 ; m2 directiile principale n punctul M pe suportul lui S .
Denitia 10.21. Curbele trasate pe suprafat a, ce trec prin
punctul M , solutii ale ecuatiei diferentiale
E F G
L M N = 0: (10.6)
dv 2 dv
du du 1
se numesc liniile de curbur

a ale suportului suprafetei S ce trec prin
punctul M (n continuare le vom numi linii de curbur a ale suprafetei
S ce trec prin punctul M ).
Observatia 10.14. Ecuatia (10.6) se scrie
2
dv dv
(F N M G) + (EN LG) + EM FL = 0
du du
si este echivalenta cu dou

a ecuatii diferentiale de ordinul nti. Conditia
cerut a sa treac
a prin punctul M este o problem a Cauchy.
Observatia 10.15. Solutiile g asite sunt ortogonale. Ele de-

termin a pe S o retea de curbe ortogonale numit a reteaua liniilor de
curbur a.
Curbele parametrice sunt linii de curbur a daca sunt ortogonale,
deci F = 0 si dac a ecuatia (10.6) se reduce la dudv = 0, deci si
M = 0.
Curbura total a. Curbura medie.
Fie S o suprafata, un punct M 2 suportului suprafetei S si
1 1
;
R1 R2 curburile principale n punctul M .
Denitia 10.22. Se numeste curbura total a a suportului
suprafetei S n punctul M num arul
1 1
K=
R1 R 2
(n continuare o vom numi curbura total
a a suprafetei S n punctul
M ).
Denitia 10.23. Se numeste curbura medie a suportului
suprafetei S n punctul M numarul
1 1 1
H= +
2 R 1 R2
(n continuare o vom numi curbur
a medie a suprafetei S n punctul
M ).
Teorema 10.8. Curbura total a si curbura medie sunt date de
LN M2 EN 2F M + GL
K= 2
; H= :
EG F 2 (EG F 2 )
Denitia 10.24. Un punct M 2suportului suprafetei S se nu-
meste eliptic dac
a K > 0 n M .
Denitia 10.25. Un punct M 2suportului suprafetei S se
numeste hiperbolic dac a K < 0 n M .
Denitia 10.26. Un punct M 2suportului suprafetei S se
numeste parabolic dac a K = 0 n M .
Observatia 10.16. O suprafat a cu toate punctele suportului
s
au eliptice se numeste suprafat
a de tip eliptic (sfera este o suprafat
a
de tip eliptic).
257
Observatia 10.17. O suprafat a cu toate punctele suportului

s
au hiperbolice se numeste suprafat
a de tip hiperbolic.
Observatia 10.18. O suprafat a cu curbura totala constant
a
se numeste suprafat
a de curbur
a constant a.
Observatia 10.19. O suprafat a cu curbura medie nul aH=0
se numeste suprafat
a minima.
Suprafetele minime au curbura total a negativ
a, deoarece din
1 1
+ =0
R1 R2
rezult
a
1 1
= ;
R1 R2
deci
1
K= < 0:
R2
Linii asimptotice.
Fie S o suprafat
a si M un punct pe suportul lui S.
Denitia 10.27. Fie o curb a al c
arei drum suport trece
prin punctul M si este trasat pe suportul suprafetei S si t versorul
tangentei la drumul suport al lui n M . Dac a are curbura
normala nul
a, t deneste o directie asimptotic
a la suportul lui S n
punctul M .
Teorema 10.9. Directiile asimptotice
dv
du
sunt date de ecuatia
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0 :
Observatia 10.20. Prin punctul M trec dou a directii asimptotice

a M 2 LN > 0, deci M este un punct hiperbolic.
distincte dac
Observatia 10.21. Dac a M 2 LN = 0, directiile asimptotice
n punctul M sunt confundate. Punctul M este parabolic.
Observatia 10.22. Dac a M 2 LN < 0, directiile asimptotice
sunt imaginar conjugate (nu sunt reale); punctul M este eliptic.
Denitia 10.28. Curbele cu drumurile suport trasate pe

suportul suprafetei S care n ecare punct al lor sunt tangente la una
din directiile asimptotice ce trec prin acel punct, se numesc liniile
asimptotice ale suprafetei S.
Teorema 10.10. Determinarea liniilor asimptotice este o
problema Cauchy pentru cele dou a ecuatii de ordinul nti deduse
din
dv dv 2
L + 2M +N = 0: (10.7)
du du
Observatia 10.23. Pentru o linie asimptotic a, planul osculator
este plan tangent la suportul suprafetei S. ntr-adevar, n acest caz
avem
1 1
cos = 0; cos = 0; = sau = 0; = 1
2
si drumul suport al curbei este o dreapt
a pe suportul lui S; planul
sau osculator este nedeterminat.
Invers, din
1
cos = 0;
rezult
a ecuatia (10.7).
Linii geodezice.
Fie S o suprafata si n versorul normalei la suportul suprafetei S
ntr-un punct M .
Denitia 10.29. O linie cu drumul suport trasat pe suportul
suprafetei S este o linie geodezic a a lui S dac a n ecare punct al
drumului suport al lui versorul n se g aseste n planul osculator al
curbei .
Teorema 10.11. Dac a suprafata S este dat a vectorial prin
r = r (u; v), ecuatia liniilor geodezice este dat a de
n dr d2 r = 0 :
Observatia 10.24. Dac

a
r (u; v) = x (u; v) i + y (u; v) j + z (u; v) k

259
este ecuatia lui S si

dr = idx + jdy + kdz; d2 r = id2 x + jd2 y + kd2 z ;
iar
ru rv
n= ; ru rv = Ai + Bj + Ck;
jru rv j
ecuatia liniilor geodezice este o ecuatie de ordinul doi
A B C
dx dy dz = 0: (10.8)
d 2 x d2 y d 2 z
Observatia 10.25. Planul osculator al lui este determinat de
si (deoarece contine si pe n care este perpendicular pe ), rezult
a
ca vectorii n si sunt coliniari; deci pe
d2 r d2 r
= n sau = ; = n;
ds2 ds2
adic
a
d2 x d2 y d2 z
= = ; (10.9)
A B C
unde
D (y; z) D (z; x) D (x; y)
A= ;B= ;C= :
D (u; v) D (u; v) D (u; v)
Observatia 10.26. Dac a suprafata S este dat
a prin
F (x; y; z) = 0, versorul n este dat de
@F @F @F
n= ; ; ;
@x @y @z
cu
1
= 1
Fx02 + Fy02 + Fz02 2
si pentru c
a
A B C
= 0 = 0
Fx0 Fy Fz
rezult
a din (10.9) c
a ecuatia geodezicelor n acest caz se scrie
d2 x d2 y d2 z
= = :
Fx0 Fy0 Fz0

1. S
a se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la
suprafata : r = (u + v)i + uj + ln uk , (u; v) 2 (0; 1) R ,
n punctul M (u = 1; v = 0).
Solutie:
Se observ a r 2 C k , 8k 1 . Atunci
a c
@r
ru = @u = xu i + yu j + zu k = i + j + u1 k ,
@r
rv = @v = xv i + yv j + zv k = i .
Planul tangent la n punctul M (u = 1; v = 0) are ecuatia
x x(1; 0) y y(1; 0) z z(1; 0)

xu (1; 0) yu (1; 0) zu (1; 0) = 0;
xv (1; 0) yv (1; 0) zu (1; 0)
adica y z 1 = 0.
Vectorul normal la n punctul M (u = 1; v = 0) este
i j k
ru (1; 0) rv (1; 0) = 1 1 1 = j k6=0 (deci M este punct
1 0 0
ordinar) si atunci normala la n punctul M (u = 1; v = 0)
are ecuatiile
y y(1; 0) z z(1; 0)
x x(1; 0) = 0 ; = sau
1 1
x 1 = 0; y + z 1 = 0:
2. Sa se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei la

suprafata
: 3x2 y 2 + 4xz 3x z + 4 = 0
n punctul M (0; 0; 4) .
Solutie:
Functia care apare n reprezentarea implicit
a a suprafetei ,
F (x; y; z) = 3x2 2
y + 4xz 3x z + 4 este de clas a Ck,
8k 1. Prin urmare este o suprafat a regulata de ordin k,
8k 1.
Gradientul lui F , rF = @F @F @F
@x i + @y j + @z k , este, n punctul
M (0; 0; 4), diferit de vectorul nul (vezi rF (0; 0; 4) = 13i k).
Atunci punctul M este ordinar si ecuatia planului tangent la
n M este
(x 0) 13 + (y 0) 0 + (z 4) ( 1) = 0 , 13x z+4 = 0:
Ecuatiile normalei la n punctul M (0; 0; 4) sunt
x 0 y 0 z 4
= = sau y = 0 ; x + 13z 52 = 0 :
13 0 1
3. S
a se determine un punct P al suprafetei : z = x3 3xy,
n care normala la suprafat
a este perpendicular a pe planul
: 5x + 6y + 2z 7 = 0 . Scrieti ecuatia planului tangent la
n punctul P .
Solutie:
@z @z
Avem @x = 3x2 3y , @y = 3x.
Ecuatia planului tangent la n P (x0 ; y0 ; z0 ) este
@z @z
(x x0 ) (x0 ; y0 ) + (y y0 ) (x0 ; y0 ) (z z0 ) = 0
@x @y
si ecuatiile normalei N la n P (x0 ; y0 ; z0 ) sunt
x x0 y y0 z z0
@z
= @z
= :
@x (x0 ; y0 ) @y (x0 ; y0 )
1
Normala N este perpendicular a pe planul daca si numai

daca vectorul director al normalei N si vectorul normal pe
planul sunt coliniari, adic
a coordonatele celor doi vectori
sunt proportionale.
2
Prin urmare 3x 5 3y = 63x = 21 = 2 R , de unde x = 1,
y = 11=6, = 1=2, z = 9=2. Deci punctul c autat este
P (1; 11=6; 9=2) 2 .
Ecuatia planului tangent la n P (1; 11=6; 9=2)
este (x 1) ( 5=2) + (y 11=6) ( 3) (z 9=2) = 0 sau
5x + 6y + 2z 25 = 0.
4. Fie suprafata
: r = ui + (u + v)j + (u + v 2 )k , (u; v) 2 R R,
si curbele 1 : v = 1 , 2 : u = v , situate pe suprafata .
a) S a se calculeze lungimea arcului M1 M2 al curbei 2 , unde
M1 (u = v = 0) si M2 (u = v = 1) ;
b) S a se calculeze masura unghiului curbelor 1 si 2 n M2 .
Solutie:
Mai nti, se determina prima forma fundamentala a suprafetei
(zisa si metrica suprafetei)
'(du; dv) = dr2 = Edu2 + 2F dudv + Gdv 2 ;
unde E = ru2 = ru ru , F = ru rv , G = rv2 = rv rv .
(a b reprezint a produsul scalar al celor doi vectori)
@r @r
Deoarece ru = @u = i + j + k , rv = @v = j + 2v k ,
rezulta E = 3, F = 1 + 2v, G = 1 + 4v 2 .
Deci '(du; dv) = 3du2 + 2(1 + 2v)dudv + (1 + 4v 2 )dv 2 .
Observatii: i) Toate punctele suprafetei (care este regulat a
de orice ordin) sunt puncte ordinare pentru c a
ru rv = (2v 1)i 2vj + k=0 .
ii) Prima form a fundamental a '(du; dv) = dr2 este o form a
patratica pozitiv denita pentru ecare punct M al suprafetei
, cu ajutorul careia se masoar a lungimi de arce de curb
a pe
suprafata si unghiuri dintre curbe.
a) Dac a parametriz am curba 2 : u = v , rezult a
u(t) = t
: ;t 2 R.
v(t) = t
Se observ a c
a M1 (t = 0); M2 (t = 1) 2 2 si atunci lungimea
arcului de curb a M1 M2 este
Z1 Z1 q
0
lM1 M2 = kr (t)k dt = '(u0 (t); v 0 (t)) dt =
0 0
Z1 p
= 6 + 4t + 4t2 dt ;
0
0 0
pentru ca u (t) = 1; v (t) = 1 .
Calculnd integrala
p de mai psus, rezult
pa p
lM1 M2 = 14 [3 14 + 5 ln(3 + 14) 6 5 ln(1 + 6)].
b) n punctul M (u = 1; v = 1), coecientii formei I-a funda-
mentala sunt E = 3, F = 1 + 2 1 = 3,
G = 1 + 4 12 = 5.
Pe 1 avem dv = 0. Pe 2 avem v = u.
Daca = m( 1^; 2 ), atunci
Edu u + F (du v + udv) + Gdv v

cos = p p =
'(du; dv) '( u; v) M2
p
6du u 42
=p p = ;
3 du 14 u 7
p
42
de unde = arccos 7 .
5. Fie suprafata care are reprezentarea parametric a

r = ui + uvj + (v + ln u)k , (u; v) 2 (0; 1) R.
Se cer:
a) Sa se determine forma I-a fundamental a si forma a II-a
fundamental a pentru suprafata ;
b) Sa se precizeze natura punctelor suprafetei ;
c) S
a determine liniile asimptotice ale suprafetei ;
d) Sa se calculeze curbura normal a Kn a suprafetei ,
n punctul P (u = 1; v = 1) 2 , corespunz atoare curbei
: u v 2 = 0 , situata pe ;
e) S
a se calculeze curburile principale, curbura total a si
curbura medie n punctul P (u = 1; v = 1) ;
f) S
a se determine liniile de curbura ale suprafetei .
Solutie:
a) Se observa ca suprafata este regulat a de ordin k 2 si
toate punctele sunt ordinare, pentru c a avnd
ru = i + vj + u1 k , rv = uj + k rezult
a
ru rv = (v 1)i j + uk=0 .
Prima form a fundamental a este

'(du; dv) = Edu + 2F dudv + Gdv 2 =
2
= (1 + v 2 + u12 )du2 + 2(uv + u1 )dudv + (u2 + 1)dv 2 ,

pentru ca E = ru2 = 1 + v 2 + u12 , F = ru rv = uv + u1 ,
G = rv2 = u2 + 1 .
A doua form a fundamental a este
(du; dv) = Ldu + 2M dudv + N dv 2 ,
2
unde L = p1 (ru ; rv ; ruu ) , M = p1 (ru ; rv ; ruv ),

N= p1 (ru ; rv ; rvv ).
2
@ r 1
Cum = kru rv k2 = u2 + v 2 2v + 2 , ruu = @u 2 = u2
k,
2
@ r 2
@ r
ruv = @u@v = j , rvv = @u@v = 0 si
1
1 v u
(ru ; rv ; ruu ) = 0 u 1 = u1 , (ru ; rv ; ruv ) =
1
0 0 u2
1
1 v u 1 v u1
= 0 u 1 = 1 , (ru ; rv ; rvv ) = 0 u 1 = 0 ,
0 1 0 0 0 0
1 1
rezult a c a L = up , M = p , N = 0 .
1 p2
Deci (du; dv) = u
p du2 dudv.
1 1
b) Deoarece M2LN = + 0 = 1 > 0 n orice punct
u
P 2 , rezult a c
a toate punctele suprafetei sunt hiperbolice,
adic
a prin orice punct P 2 trec dou a linii asimptotice reale.
c) Ecuatia diferential
a a liniilor asimptotice este
Ldu2 + 2M dudv + N dv 2 = 0 ;
1 p2
adic
a u
p du2 dudv = 0 .
Prin urmare, avem du = 0 sau u1 du + 2dv = 0 . De aici rezult a
ecuatiile celor dou a familii de linii asimptotice:
u = c1 , respectiv ln u + 2v = c2 (c1 ; c2 constante reale).
Prin orice punct P (u0 ; v0 ) 2 trece o linie asimptotic a u = u0
(c1 = u0 ) si o linie asimptotica ln u + 2v = c2 (unde constanta
real
a c2 se determin a din conditia ln u0 + 2v0 = c2 , adica
2v
c2 = ln(u0 e )). 0
d) Curbura normal a Kn a lui , n punctul P (u = 1; v =

1) 2 , corespunz
atoare curbei :u v2 = 0 ( ) este
(du; dv) Ldu2 + 2M dudv + N dv 2

Kn = =
'(du; dv) Edu2 + 2F dudv + Gdv 2
n punctul P (u = 1; v = 1) avem E = 3, F = 0, G = 2,
= 6, L = p16 , M = p16 , N = 0 . De-a lungul curbei
: u v 2 = 0 avem, prin diferentiere, du = 2vdv si n punctul
P (u = 1; v = 1) avem du = 2dv . Atunci
p1 du2 p2 dudv p4 dv 2 + p4 dv 2
6 6 6 6
Kn = = =0
3du + 2dv 2
2 12dv + 2dv 2
2
e) Ecuatia, cu necunoscuta K, care d

a curburile principale n
P (u = 1; v = 1) este
EK L FK M 3K + p1 p1
=0, 6 6 =0,
FK M GK N p1 2K
6
6K 2 + p26 K 61 = 0 , de unde rezult

a curburile principale ale
lui n pP: p p p
0 6+ 42 00 6+ 42
Kn = 36 , K n = + 36 .
0 00 1
Curbura totala a lui n P este K = Kn Kn = 36 .
0 00
Curbura medie a lui n P este H = Kn +K 2
n
= 1
p
6 6
.
f) Ecuatia diferential
a a liniilor de curbur
a ale lui este
dv 2 dudv du2
E F G =0,
L M N
dv 2 dudv du2
1
1 + v2 + u2
uv + u1 1 + u2 =0,
1 1
u 0
1+u2
u dudv + (v 2 v + 1)du2 (1 + u2 )dv 2 = 0 .
6. S
a se determine liniile geodezice ale planului E3 .
Solutie:
Se considera un reper cartezian ortonormat Oxyz astfel nct

= xOy . Atunci planul are reprezentarea parametric a
: r = ui + vj , (u; v) 2 R R .
Curba este linie geodezic a a lui daca si numai dac
a
planul osculator al lui contine normala la , n ecare punct
0 00
al lui , adic a (r ; r ; N ) = 0 .
Se considera curba : v = v(u) , situat a pe .
0 dr 0 00 00
Atunci r = ui + v(u)j , r = du = i + v j , r = v j, N =
ru rv
kru rv k = k .
0
1 v 0
0 00 00 00
Deci (r ; r ; N ) = 0 v 0 =0,v =0,
0 0 1
v(u) = c1 u + c2 (c1 ; c2 constante reale).
Prin urmare, liniile geodezice ale planului au ecuatia vecto-

rial
a parametrica
r = ui + (c1 u + c2 )j = c2 j + u(i + c1 j) , u 2 R ,
care reprezinta ecuatia vectoriala parametric a a unei drepte.
Deci liniile geodezice ale planului sunt dreptele sale.
7. Fie K1 si K2 curburile principale ale suprafetei S de separatie

a unui lichid. Presiunea normal a p pe elementul de suprafat a,
ntr-un punct oarecare, este dat a de ecuatia lui Laplace
(K1 + K2 ) = p, unde este tensiunea supercial a, pe care
o consideram constanta. Sa se ae presiunea p cnd S este
paraboloidul hiperbolic.
Solutie:
Daca consider
am ecuatia paraboloidului hiperbolic
2xy
S : z = xy, atunci p = (1+x2 +y 2 )3=2 .

1. S
a se scrie elementul de arie al suportului suprafetei sferice de
ecuatii:
x = R sin cos '; y = R sin sin '; z = R cos :
2. S
a se scrie elementul de arie al suportului suprafetei elicoidale
de ecuatii:
x = u cos v; y = u sin v; z = hv; (u; v) 2 D R2 :
3. S
a se scrie elementul de arie al suportului suprafetei paraboloidale
de ecuatii:
2zh = x2 + y 2 ; z 0; h > 0:
4. S
a se calculeze a doua form a p
atratic
a fundamental
a pentru
suportul suprafetei sferice.
5. S
a se calculeze a doua form a p
atratic
a fundamental
a pentru
suportul suprafetei elicoidale.
6. S
a se g aseasc
a liniile asimptotice ale suportului suprafetei de
ecuatii:
x = u cos v; y = u sin v; z = un ; (u; v) 2 R2 :
7. Pentru drumul suport al curbei strmbe C, denit

a prin in-
tersectia suportului sferei S de ecuatie
x2 + y 2 + z 2 r2 = 0
cu suportul elipsoidului E de ecuatie
x2 y 2 z 2
+ 2 + 2 1 = 0;
a2 b c
s
a se scrie ecuatiile tangentei, planului normal si planului os-
culator.
8. S
a se g aseasc
a liniile asimptotice la suportul suprafetei de
ecuatie z = x2 y 2 , apoi s
a se determine pe cele ce trec prin
punctul de coordonate (2; 1; 3).
9. S
a se arate c
a hiperboloidul cu o pnz
a,
x2 y 2 z2
+ 2 1 = 0;
a2 b c2
este o suprafat
a conex
a, iar hiperboloidul cu dou
a pnze
x2 y 2 z2
+ 2 + 1 = 0;
a2 b c2
nu este conex.
10. Suportul suprafetei generate prin miscarea unei drepte ce se

sprijin
a pe drumul suport al unei elice circulare, ntlneste axa
Oz si este paralel
a cu planul xOy, se numeste suportul unui
elicoid cu plan director, sau suportul unei suprafete surub.
1) S
a se g aseasc
a ecuatia cartezian
a implicit
a a suportului
suprafetei.
2) S
a se determine prima si a doua form
a fundamental
a pentru
suporul suprafetei.
Bibliograe
[1] G. Marinescu, Spatii vectoriale topologice si pseudotopologice,

Editura Academiei, Bucuresti, 1959.
[2] D.K. Fadeev, I. Sominski, Sbornik zadaci po vssei algebre, Fiz-

matgiz, Moskva, 1961.
[3] A.G. Kuros, Lectii po obscei algebre, Fizmatgiz, Moskva, 1962.
[4] I. Creang
a, T. Luchian, Introducere n calculul tensorial, Edi-
tura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1963.
[5] M. Stoka, Geometrie diferentiala, Editura Didactic

a si Peda-
gogic
a, Bucuresti, 1964.
[6] G.E. Silov, Matematiceski analiz, Nauka, Moskva, 1969.
[7] P. Stavre, Curs de geometrie diferentiala, Litograa Univer-

sit
atii din Craiova, 1970.
[8] I. Creang
a, C. Haimovici, Algebra liniara, Editura Didactic
a si
Pedagogica, Bucuresti, 1970.
[9] T. Luchian, Algebra abstracta, Editura Didactic

a si Pedagogic
a,
Bucuresti, 1975.
[10] R. Miron, Geometrie analitica, Editura Didactic

a si Pedagog-
ic
a, Bucuresti, 1976.
269
270 BIBLIOGRAFIE
[11] I. Vladimirescu, G. Vraciu, Algebra si programare liniara.

Culegere de probleme, Reprograa Universitatii din Craiova,
1979.
[12] C. Udriste, C. Radu, C. Dicu, O. M al

ancioiu, Probleme de alge-
bra, geometrie si ecuatii diferentiale, Editura Didactic
a si Ped-
agogic a, Bucuresti, 1981.
[13] A. Belage, J. Rouvre, J. Chastenet de Gery, R. Thodor, Exer-

cices rsolus dalgbre linaire, Masson, 1983.
[14] I. Vladimirescu, Matematici speciale, Reprograa Universit

atii
din Craiova, 1987.
[15] Gh. Mur arescu, V. Seleacu, Culegere de probleme pentru uzul

studentilor, Reprograa Universit
[16] C. Nast
asescu si colectivul, Probleme de structuri algebrice, Ed-
itura Academiei, Bucuresti, 1988.
[17] C. Iacob, Matematica aplicata n mecanica, Editura Academiei,

Bucuresti, 1989.
[18] Gh. Murarescu, Curs de algebra liniara si geometrie analitica,

Reprograa Universit
[19] C. Udriste, Aplicatii de algebra, geometrie si ecuatii difer-

entiale, Editura Didactic
a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1993.
[20] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebra liniara si geometrie

analitica, Editura Universitaria, Craiova, 1994.
[21] I. Vladimirescu, M. Popescu, Algebra liniara si geometrie n-

dimensionala, Editura Radical, Craiova, 1996.
[22] Gh. Mur arescu, Curs de Geometrie Diferentiala, Reprograa

Universit
[23] G. Vraciu, Elemente de algebra liniara cu aplicatii, Editura

Radical, Craiova, 2000.
BIBLIOGRAFIE 271
[24] M. M. St anescu, Algebra liniara, Geometrie analitica si difer-

entiala, Reprograa Universit atii din Craiova, 2000.
[25] M. M. St anescu, F. Munteanu, V. Slesar, Caiet de Seminar

pentru Algebra liniara, Geometrie analitica si Geometrie difer-
entiala, Reprograa Universit

Stanescu MM Seminar AL G PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Stanescu MM Seminar AL G PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Probleme de

4 Forme biliniare. Forme p atratice 93

5 Spatii vectoriale euclidiene 121

6 Vectori liberi 153

7 Dreapta si planul 167

8 Conice si cuadrice 187

III Geometrie diferential

Aceast a culegere de probleme pentru Algebr a Liniar

leme. Sunt utilizate de asemenea foarte multe notiuni elementare

Autorii au avut urm atoarele contributii:

Denitia 1.1. O multime V se numeste spatiu vectorial (sau spatiu

se numeste combinatie liniar a a vectorilor x1 ; x2 ; : : : ; xk ; scalarii

Daca egalitatea (1.1) este posibila doar n cazul cnd

Scalarii din dezvoltarea (1.2), 1 , 2 , ..., n , se numesc coordo-

Proprietatea 1.4. Conditia b) din denitia 1.4. implic a faptul

dim(W1 + W2 ) = dim W1 + dim W2 dim(W1 \ W2 )

Denitia 1.5. Acoperirea (sau nf asur

Lema substitutiei. Fie B = fe1 ; : : : ; en g o baz

Teorema nlocuirii. Fie B = fe1 ; : : : ; en g o baz a a spatiului V

a cu ajutorul vectorilor bazei B 0

1.1 Probleme rezolvate

2. Fie I o multime nevid a si K un corp comutativ. Ar atati c

\+00 : K I K I ! K I , (f; g) 7! f + g , astfel:

(f + g)(x) = f (x) +K g(x) ; 8x 2 I :

Se verica c a + este asociativa, comutativ a si c

Cele patru propriet ati 5) - 8) se veric a n ecare x 2 I si

3. Vericati ca C este spatiu vectorial peste R si indicati dimen-

4. Fie K un corp comutativ si n 2 N . Ar atati ca pe multimea

denim legea intern a \+00 : K n K n ! K n

Comutativitatea se deduce din comutativitatea adun ariidin

tatea lui K),

si astfel 1 = = n = 0 . Prin urmare B este sistem liniar

si prin urmare B este sistem de generatori.

5. Conform problemei 4, Rn este spatiu vectorial real n dimen-

f2 = (0; i; : : : ; 0); : : : ; en = (0; ; : : : ; 1); ; fn = (0; 0; : : : ; i) .

si prin urmare k + i k = 0; 8k = 1; n, adic a toti scalarii reali

de la intersectia liniei i cu coloana j, care este unitatea lui K.

avem ( ij )i;j = 0m;n , adic

7. Conform problemei 6 avem c a dimR Mm;n (R) = mn ,

(m; n) care are toate elementele egale cu zero, cu exceptia el-

n nedeterminata X, cu coecienti din K, de grad cel mult n,

Deci dimK Kn [X] = n + 1 .

b) ) a) Fie fv 1 ; :::; v n g un sistem de generatori. Presupunem

Daca a) ) b) si b) ) a), tinnd cont de propriet

13. Care din urmatoarele sisteme de vectori din spatiul vectorial

a) fa1 = (1; 2; 3); a2 = (2; 3; 1); a3 = (3; 1; 2)g

b) fb1 = (1; 3; 1); b2 = (0; 2; 1); b3 = ( 3; 1; 1)g

a) Formam cu ajutorul componentelor vectorilor dispuse pe

Exista o combinatie liniara nula (dar cu coecienti nu toti nuli)

b) Rationnd analog, obtinem matricea

Avem det B = 0; deci sistemul de vectori fb1 ; b2 ; b3 g este liniar

14. Fie fv 1 ; v 2 ; v 3 g R3 , v 1 = (1; ; 0), v 2 = ( ; 1; 1), v 3 =

S am u1 = (1; 1; 0), u2 = (1; 1; 1), v 1 = (9; 1; 5),

16. Sa se descompun a vectorul s, dupa vectorii u ,v ,w, care sunt

17. n spatiul vectorilor liberi V 3 se dau vectorii x1 = 2i + j + k,

18. Se d a spatiul vectorial al polinoamelor cu coecienti reali de

Folosind egalitatea a dou

21. Sa se stabileasca dependenta liniar a a vectorilor : v 1 = 3e1

acest sistem este compatibil simplu nedeterminat, deoarece:

b) Analog pentru multimea functiilor f : ( a; a) ! R care

unde W este spatiul vectorial al tuturor functiilor reale denite

26. Fie W1 si W2 dou a subspatii vectoriale ale spatiului V . S

29. Fie C 0 (R) spatiul vectorial real al functiilor reale si continue.