Asupra radacinilor polinomului X 3 + pX + q Q [X]

Adrian REISNER1
I. Consideram polinomul P = X 3 + pX + q Q [X], avnd radacinile complexe
1 , 2 , 3 . Notam, ca de obicei, cu radacina primitiva de ordin 3 a unitatii
1 3 2 2
( = + i = cos + i sin ).
2 2 3 3
Propozitia 1. Pentru , C, urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) 3 = p si P ( + ) = 0;
p3
(ii) 3 si p3 sunt radacinile polinomului Q = X 2 + qX .
27
Demonstratie. Cum P ( + ) = 3 + 3 + (3 + p) ( + ) + q, avem ca

p3
(i) 3 + 3 + q = 0, 3 = p 3 + 3 = q, 3 3 = (ii) .
27
Consecinta 1. Daca , C satisfac (i) sau (ii), atunci radacinile polinomului
P sunt + , + 2 si 2 + .
Demonstratie. Daca si sunt radacinile cubice cu produs 2 real
ale celor
2
doua radacini ale polinomului Q, atunci perechile
,
si ,
au aceleasi
proprietati, deci are loc (ii). Deducem ca P + 2 = P 2 + = 0, de unde
concluzia.
4p3
Observatie. Daca = q 2 + este discriminantul polinomului Q atunci:
27
1) Daca > 0, atunci Q admite
doua radacini reale si distincte, fie acestea
A si
B. Notnd cu = 3 A, = 3 B radacinile cubice reale, atunci + = 3 A + 3 B
este unica radacina reala a lui P .
2) Daca = 0, atunci Q admite radacina real a dubla A. Notnd = = 3 A
R, radacinile polinomului P vor fi + = 2 3 A si + 2 = 2 + = 3 A
(radacina dubla), toate reale.
3) Daca < 0, atunci Q admite doua radacini complexe conjugate A si A.
Notnd cu una dintre radacinile cubice ale lui A si cu conjugatul lui , radacinile
lui P vor fi + , + si 2 + 2 , toate reale.
II. n cele ce urmeaza, vom studia submultimile lui C definite prin:
Ai = Q (i ) = {R (i ) | R Q [X]} , i = 1, 2, 3;
A = Q (1 , 2 , 3 ) = {R (1 , 2 , 3 ) | R Q [X1 , X2 , X3 ]} .
Propozitia 2. n raport cu operatiile de adunare si nmultire a numerelor com-
plexe, Ai se structureaza ca un corp comutativ. n plus, Ai este un Q-spatiu vectorial
de dimensiune cel mult 3.
Demonstratie. Faptul ca Ai este un inel integru, unitar si Q-spatiu vectorial se
verifica imediat. Daca R Q [X], din teorema mpartirii cu rest rezulta ca R (X) =
P (X) C (X) + + X + X 2 si, cum P (i ) = 0, deducem ca

Ai = + i + 2i | , , Q ,
1 Cercetator, Centrul de Calcul E. N. S. T., Paris

97

prin urmare 1, i , 2i constituie un sistem de generatori pentru Q-spatiul vectorial
Ai ; astfel , dimQ Ai 3. n sfrsit, pentru orice a Ai \ {0}, aplicatiile liniare
Ai Ai definite prin x 7 ax si x 7 xa sunt injective (Ai fiind integru), deci
surjective (Ai fiind spatiu vectorial de dimensiune finita) si atunci exista a0 , a00 Ai
pentru care aa0 = a00 a = 1. Urmeaza usor ca a0 = a00 , deci Ai este corp.
Propozitia 3. Multimea A se structureaza canonic drept corp comutativ si ca
Q-spatiu vectorial de dimensiune cel mult 6.
Demonstratie. Cum 1 +2 +3 = 0, deducem ca A = Q (1 , 2 ) = Q (1 ) (2 ).
P (X)
Dar 2 este radacina a polinomului = X 2 + X + 21 + p A1 [X], prin
X 1
urmare A va fi un A1 -spatiu vectorial de dimensiune cel mult 2. Rezulta ca dimQ A =
dimA1 A dimQ A1 6. Faptul ca orice element nenul al lui A este inversabil se
demonstreaza ca n Propozitia 2.
III. Automorfismele algebrei A.
Sa observam ca orice endomorfism al spatiului vectorial A cu proprietatile ca
u (1) = 1, u (xy) = u (x) u (y), x,
y A este n mod
necesar
bijectiv: daca u (x) = 0,
cu x 6= 0, atunci 1 = u (1) = u xx1 = u (x) u x1 = 0, contradictie, deci u este
injectiv, iar surjectivitatea urmeaza din faptul ca dim A este finita.
Un astfel de endomorfism (de algebre) u va fi numit automorfism, iar multimea
tuturor acestor automorfisme o vom nota Aut A. n raport cu compunerea functiilor,
Aut A se structureaza n mod evident ca grup abelian.
Propozitia 4. n cazul n care P este un polinom reductibil peste Q, atunci
dim A {1, 2}; mai mult exista doi indici distincti i, j astfel nct A = Ai = Aj .
Daca dim A = 1, atunci |Aut A| = 1, iar daca dim A = 2, atunci |Aut A| = 2.
Demonstratie. Cum P este reductibil peste Q, atunci toate cele trei radacini
sunt rationale si atunci A = A1 = A2 = A3 = Q, iar dimQ A = 1, sau o singura
radacina, sa zicem 1 , este rationala, caz n care A1 = Q, A = A2 = A3 este
A1 -spatiu vectorial de dimensiune 2, deci dimQ A = 2.
Pentru orice u Aut A si x A, avem ca u (xn ) = [u (x)]n , deci u (R (x)) =
R (u (x)), R Q [X]. n particular, P (u (i )) = u (P (i )) = u (0) = 0, deci
i {1, 2, 3}, j {1, 2, 3} a. . u (i ) = j ; altfel spus, un automorfism u realizeaza
o permutare a radacinilor.
Daca dim A = 1, deci cnd A = Q, atunci pentru orice x A avem ca u (x) =
u (x 1) = xu (1) = x, deci Aut A = {1A }. Daca dim A = 2, fie i Q, 2 , 3 / Q,
2 6= 3 . Pentru u Aut A vom avea ca u (1 ) = 1 . Daca u (2 ) = 2 , u (3 ) = 3 ,
iar x = y + z2 , y, z Q, este un element al lui A, atunci u (x) = y + zu (2 ) = x,
deci u = 1A . Daca u (2 ) = 3 , u (3 ) = 2 , atunci u (x) = y+ z3 . Trebuie
2
sa avem u (xx0 ) = u (x) u (x0 ), x, x0 A, ceea ce revine la u 22 = [u (2 )] , iar
aceasta egalitate este realizata: am vazut n demonstratia
Propozitiei 3 ca 2 , 3
sunt radacinile polinomului X 2 +1 X + 21 + p A1 [X], deci 22 = 1 2 21 p,

prin urmare u 22 = 1 3 21 p = 23 = [u (2 )]2 . Astfel, n acest caz avem ca
Aut A = {1A , u}.
Propozitia 5. Daca P este ireductibil peste Q, atunci:
a) dim A {3, 6};
98
 b) Daca dim A = 6 si u Aut A, atunci exista S3 astfel nct u (i ) = (i) ,
i {1, 2, 3}, iar |Aut A| = |S3 | = 6;
c) Daca dim A = 3, atunci |Aut A| = 3 si singurele elemente invariante pentru
orice automorfism sunt elementele lui Q.
Demonstratie. a) P fiind ireductibil, admite trei radacini distincte irationale
(o eventuala radacina dubla ar anula P si P 0 , deci (P, P 0 ) Q [X] ar divide P , care
astfel nu ar fi ireductibil).
Cum i nu este radacina a unui polinom din Q [X] de
grad 2, atunci 1, i , 2i este sistem liniar independent si astfel dimQ A = 3. Daca
2 A1 , atunci 3 = 1 2 A1 , deci A = A1 = A2 = A3 si dimQ A = 3. Daca
2 / A1 , atunci dimA1 A = 2, deci dimQ A = dimA1 A dimQ A1 = 6.
b) Daca dimQ A = 6, o baza a lui A fiind 1, 1 , 21 , 2 , 1 2 , 21 2 (v. Propozitia
3), nseamna ca un automorfism u este bine determinat prin cunoasterea elementelor
u (1 ) si u (2 ), pentru ca u realizeaza si aici o permutare a radacinilor lui P (v.
Propozitia 4). Din comportarea lui u fata de baza, rezulta ca

u (1) = 1, u 21 = [u (1 )]2 , u (1 2 ) = u (1 ) u (2 ) , u 21 2 = [u (1 )]2 u (2 ) ;
aceste conditii sunt suficiente pentru a demonstra ca u este automorfism al lui A.
Mai
nti, sa aratam ca u este automorfism
al lui A1 : 3o baza a acestui spatiu fiind
4
1, 1 , 21 , ar fi destul sa aratam ca u 31 = [u (1 )] si u 41 = [u (1 )] . ntr-
adevar, avem:
3
u 31 = u (p1 q) = pu (1 ) q = [u (1 )] ;
4
u 1 = u p21 q1 = p [u (1 )]2 qu (1 ) = [u (1 )]4 .
Fie acum x = y + z2 , x0 = y 0 + z 0 2 , cu y, z, y 0 , z 0 A1 ; trebuie sa verificam
ca u (xx0 ) = u (x) u (x0 ). Cum
2 aceasta proprietate are loc daca x A2 sau x0 = 2 ,
2
ramne sa justificam ca u 2 = [u (2 )] . Avem:
2
22 = 1 2 21 p u 22 = 2 3 22 p = 23 = [u (2 )] ,
P (X)
dat fiind ca 3 este radacina pentru = X 2 + X + 22 + p caz n care
X 2
1 2 3
permutatrea asociata lui u este = .
2 3 1
Obtinem astfel toate automorfismele lui A ca fiind asociate cte unei permutari
din S3 , deci |Aut A| = |S3 | = 6.
c) Conform celordemonstrate la a), daca dim A = 3, atunci A = A1 = A2 = A3 ,
baze a lui A fiind 1, i , 2i , i = 1, 2, 3. Fie u Aut A. Daca exista i astfel
nct u (i ) = i , atunci u invariaza toate
elementele unei baze, deci u = 1A . Daca
u 6= 1A , avem ca u (1 ) = 2 si u 21 = 22 sau u (1 ) = 3 si u 21 = 23 . Aceste
automorfisme u sunt astfel unic determinate, deci |Aut A| = 3 (automorfismele sunt
asociate ciclurilor de lungime 3 din S3 ).
Cautam acum elementele invariante pentru orice automorfism. Daca x = x1 +
x2 1 + x3 21 A, atunci pentru u 6= 1A avem ca u (x) = x1 + x2 2 + x3 22 si
u2 (x) = x1 + x2 3 + x3 23 . Egalitatea x = u (x) = u2 (x) conduce, dupa calcule, la
x2 + x3 (2 + 1 ) = 0, x2 + x3 (3 + 1 ) = 0. Daca x2 si x3 nu sunt ambele nule,
atunci 2 + 1 = 3 + 1 , deci 2 = 3 , absurd. Rezulta ca singurele elemente
invariante pentru orice automorfism sunt elementele lui Q.

99