Cu toat importana enorm pe care o are culoarea n reuita unui tratament
dentar, medicii cunosc, n general, puine lucruri despre natura culorii i despre fiziologia cromaticii dentare. Discromiile dentare, indiferent de etiologia lor, reprezint fore segregative care genereaz tensiuni vizuale i aspecte inestetice la nivelul compoziiei dentare i dento-labiale. Dei culoarea este o entitate de sine stttoare, ea trebuie privit doar ca o pies dintr-un puzzle pentru a crui construcie sunt necesare o mulime de alte piese; cu alte cuvinte, culoarea reprezint doar unul din parametrii estetici n funcie de care se apreciaz aspectul estetic sau inestetic al unui surs sau al unei restaurri. Este la fel de adevrat ns, c o discordan de culoare poate avea un efect mult mai mare n percepia estetic de ansamblu, dect neconcordana oricrui alt parametru. Plecnd de la premiza c, n medicin, n general, pentru a trata diferitele afeciuni ale unui organ, trebuie s cunoti, nainte de toate, anatomia i fiziologia acestuia, am considerat c este de bun augur, ca n cadrul aceleai lucrri s cuprind att aspectele legate de culoare i percepia cromatic ct i pe cele de fiziologia i patologia cromaticii dentare.