ACORDUL SUBIECTULUI CU PREDICATUL- ASPECTE DEFINITORII

Acordul este manifestarea relatiei sintactice dintre doua cuvinte, constnd n

repetarea informatiei gramaticale de la un cuvnt la celalalt.

Relatia este orientata: dintre cele doua cuvinte legate prin acord, unul impune
restrictia de forma, iar celalalt se supune ei. De exemplu, se repeta, cu directia
subiect predicat, informatia gramaticala de persoana si numar: eu citesc, tu
citesti, noi citim.

Reiterarea informatiei gramaticale prin acord nu este marcata n toate contextele.

Acordul poate fi blocat din anumite cauze sintactice si morfologice. Pe de o parte,
exista forme n paradigma verbala care nu marcheaza repetarea informatiei
gramaticale. De exemplu, formele verbale nepersonale pot avea subiect, dar nu se
acorda cu acesta: Am plecat nainte de a veni mama., Am auzit sunnd telefonul. Pe
de alta parte, subiectul unic, atunci cnd nu este realizat printr-un nominal, nu
transfera nici el informatii predicatului: E usor a scrie versuri.

Prin acord, verbul-predicat preia de la subiect informatiile gramaticale de numar si

persoana, iar numele predicativ realizat adjectival, informatii suplimentare de gen.
Caracteristicile de acord ale adjectivelor nume predicative se regasesc si la
participiile pasive.

Acordul n numar priveste variatia de forma a predicatului combinat cu un subiect

exprimat prin substantiv sau prin substitutele sale. Verbul are forma indusa de
nume (daca subiectul este unic): nume singular verb singular, nume plural verb
plural: Copilul stie adevarul., Nimeni nu era ngrijorat., Discutiile au fost
concludente., Acestia au fost acceptati ca martori ai apararii.

Acordul n persoana priveste predicatele al caror subiect este un pronume personal.

Subiectul unic (eu, tu, noi, voi) impune verbului-predicat forma de persoana
corespunzatoare:

Voi stiti ce trebuie sa faceti, eu vreau sa plec la facultate.;

1
Tu planuiesti o masa n familie, dar noi am cumparat deja bilete pentru
spectacolul de diseara.

Daca subiectul este un pronume de persoana a III-a, un substantiv sau un substitut

al acestuia, verbul are forma de persoana a III-a (El stie ce vrea., Ioana pleaca la
munte., Soarele s-a ascuns printre nori., Ai mei au fost multumiti de rezultatul
concursului).

Acordul n gen apare marcat numai n forma numelor predicative exprimate printr-
un adjectiv sau a participiilor pasive care, prin natura lor, permit reiterarea acestui
tip de informatie gramaticala:

Medaliile au fost oferite sportivilor celor mai buni.;

Dialogurile au devenit interesante dupa interventia noastra.;

Cladirea conacului era luminata stins si parea semitransparenta. (M. Cartarescu,

Travesti).

Numele predicative realizate prin substantive motionale, desi coreferentiale cu

nominalul subiect, nu se caracterizeaza ntotdeauna prin corespondenta de gen:

Angela M., care ar putea deveni [...] prima femeie cancelar din istoria Germaniei,
este un crestin-democrat atipic care, chiar daca nu s-a facut iubit de membrii
partidului sau, si-a atras totusi respectul acestora. (EZ, 2005);

Animalul captiv era un pui, o leoaica tnara.

O situatie particulara este reprezentata de acordul dintre un
pronume de persoana a III-a sau numeral si predicat. Acestea primesc
de la substantivul pe care l reprezinta n discurs genul (ntotdeauna) si
uneori numarul. Ca proforme (reiau informatiile gramaticale si
echivaleaza termenii), pronumele si numeralul permit un tip de acord
referential (Vezi I, Pronumele):
(S-a ntors Mara.) Ea nu era deloc suparata.;
(Am cumparat mere.) Doua erau stricate, unul era bun.

2. ABATERI DE LA REGULA ACORDULUI

n limba actuala se nregistreaza numeroase situatii care nu se conformeaza
regulilor gramaticale ale acordului. Uzul permite foarte multe variatii de acord,
structuri care reprezinta ezitari ale vorbitorilor. Acestea sunt manifestari ale

2
acordului prin atractie sau dupa nteles si nu sunt excluse ntotdeauna de normele
limbii literare.
Acordul prin atractie consta n transferarea catre verbul-predicat a unei
informatii gramaticale de catre un constituent al enuntului nelegat sintactic de
predicat, dar aflat n vecinatatea acestuia, sau de catre o parte componenta a
subiectului multiplu. Intercalarea ntre subiect si predicat a unor adjuncti ai
nominalului-subiect determina distantarea n succesiunea liniara a termenilor
corelati (care ar trebui sa se acorde) si constituie o circumstanta favorabila
ncalcarii regulilor gramaticale (Fiecare dintre cei trei oameni purtau insigna.).
Acordul dupa nteles este acordul care se orienteaza dupa sensul nominalului
subiect. Daca subiectul are forma de singular, dar nteles de plural (de exemplu,
cnd este exprimat printr-un substantiv colectiv), predicatul se acorda formal, la
singular (Majoritatea a votat mpotriva.). Varianta de plural este admisa de
normele limbii literare, daca vorbitorul are n vedere componentele ansamblului
denotat de entitatea colectiva (Majoritatea au fost trimisi acasa.).
Granita dintre abaterile de la norma acceptate si greseli este
oscilanta. De exemplu, acordul gresit dintre subiect si predicat
(dezacordul) poate produce enunturi nongramaticale numai n raport cu
regulile limbii actuale. Pna n primele decenii ale secolului al XIX-lea,
omonimiile n cadrul flexiunii verbale erau mai extinse: 3=6 (el cnta
ei cnta, el au plecat ei au plecat) sau 1=6 (eu zbor ei zbor, eu
cobor ei cobor). Dinamica morfologiei verbale explica prezenta
numeroaselor situatii de dezacorduri din limba operelor literare. De la
sfrsitul secolului al XIX-lea nsa, noi forme morfologice se impun n
limba literara, iar fenomenul se interpreteaza mai departe la nivel
sintactic, n termenii acordului (dezacordului).
La nivelul graiurilor populare, regula generala de acord dintre
subiect si predicat variaza n functie de particularitatile flexionare ale
verbului n fiecare grai. n sistemul graiului muntean, omonimia
singular plural la persoana a III-a este generalizata (el vede ei vede).
Prezenta acestor forme este considerata o manifestare de regionalism
morfologic si nu o greseala
de acord.
3. ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE REALIZRILE
PARTICULARE ALE SUBIECTULUI
Subiectul poate da nastere unor situatii speciale de acord, dupa cum poate fi
realizat prin substantive colective, expresii partitive, nume proprii, pronume
relative, pronume de politete, propozitii, forme verbale nepersonale sau termeni n
metalimbaj.
3.1. Subiectul este un substantiv colectiv
n functie de tipul de substantive colective si de pozitia pe care o ocupa
acestea n grupul nominal, acordul gramatical este frecvent concurat de acordul
dupa nteles sau de cel prin atractie. Un substantiv colectiv la singular, aflat n
pozitia de subiect, selecteaza forma de singular a verbului, conform acordului
gramatical: Un grup a sosit la aeroport., Un stol de gnduri aspre trecu peste-a
lui frunte. (M. Eminescu, Strigoii).

3
 Forma de plural, corespunzatoare acordului dupa nteles, se datoreaza
semului [+ Pluralitate], trasatura inerenta, necontextuala: Au venit o gramada.
(vezi I, Substantivul, 4.3.2.5). De asemenea, prezenta unui adjunct substantival
care expliciteaza sensul termenului colectiv favorizeaza acordul prin atractie: Un
stol de pasari apar la orizont.
Fenomenul acordului nu afecteaza n acelasi mod cele doua subtipuri de
substantive colective: cele care si specifica direct elementele componente
(armata, popor, tineret etc.) si cele care au nevoie de un adjunct, substantiv
individual la plural, pentru actualizarea membrilor colectiei respective (un
morman de hrtii, o multime de probleme, un grup de studenti., vezi I,
Substantivul, 4.3.1.2).
3.1.1. Substantivele colective care si specifica membrii
Substantivele care exprima o colectivitate si precizeaza direct, prin forma
nsasi a termenului, elementele componente ale acesteia, impun predicatului un
acord gramatical:
Armata se pregatea pentru un eventual conflict.;
Studentimea a fost, n sfrsit, rasplatita.;
Trziu si toamna a plecat / Frunzisul tot e ravasit. (G. Bacovia, Ecou de
romanta).
Impunerea acordului gramatical la acest tip de substantive colective
este rezultatul unui proces istoric, de evolutie lingvistica. n limba
textelor din secolul al XVI-lea sau n cronicile secolului al XVII-lea,
acordul dupa nteles este extins si n aceste situatii: ara vor vrea sa-si
apere ale sale.
n utilizari metaforice, aceste substantive colective primesc adjuncti si permit
si acordul prin atractie: O armata de furnici si-au facut aparitia. (vezi I,
Substantivul, 4.3.2.5).
3.1.2. Substantivele colective care nu si specifica membrii
Substantivele colective care nu si specifica direct membrii admit doua
ipostaze sintactice responsabile de doua tipuri diferite de acord un acord
gramatical si un acord dupa nteles si prin atractie:
Ceilalti intelectuali [...] se pun si ei pe treaba: un grup de ofiteri superiori
preda istoria celui de-al doilea razboi mondial. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii);

Un grup de tineri si-au cerut drepturile.

Acordul numelui predicativ sau al participiului pasiv poate avea n vedere, de
asemenea, fie forma numelui subiect, fie sensul substantivului colectiv sau
informatia gramaticala a adjunctului acestuia:

4
 n cadrul TIB 2005 [...] va fi expusa o gama complexa de centrale telefonice.
(JN, 2005);
Un grup de studenti au fost trimisi cu bursa la Paris.;
O gramada de carti erau aruncate pe jos.
stergerea adjunctului nu influenteaza variatia de acord (chiar nelexicalizat,
adjunctul se deduce din contextul anterior):
Tinerii si-au facut planurile. Un grup a / au plecat deja.;
Avea foarte multe carti. O gramada s-a / s-au pierdut.;
Toti copiii sunt asteptati la spectacol. O multime este prezenta. / O multime
sunt prezenti.
(a) Acordul gramatical (O multime de oameni a fost atent cercetata.)
n prima ipostaza sintactica a numelor colective care nu si specifica membrii,
acestea, n calitate de centre de grup, impun acord formal. Accentul cade pe
substantivul colectiv nteles ca o entitate unitara si nu pe ideea de numar, pe
valoarea de cuantificare (un grup). Prezenta articolului hotart sau a unui adjunct
adjectival ntareste statutul centrului:
Multimea a parasit piata.;
O serie de cuvinte a intrat deja sub tipar.;
Multimea toata pare violeta / Orasul tot e violet. (G. Bacovia, Amurg violet).
(b) Acordul dupa nteles si prin atractie (O multime de oameni au fost
strnsi n curte.)
n cea de-a doua ipostaza sintactica, acordul predicatului se face cu
substantivul oameni, interpretat drept centru de grup, n timp ce colectivul
anterior este doar cuantificator. Centrul de grup poate fi sters si atunci numele
colectiv l nlocuieste si functioneaza ca o proforma care si procura referinta
anaforic sau cataforic: (Dintre elevi) o multime mi-au raspuns., O multime (de
elevi) mi-au raspuns. Echivalentul semantic al acestui tip de substantive colective
este cuvntul multi (multe), cu valoare pronominala:
O serie de texte noi au fost introduse n programele scolare.
Atunci cnd substantivul colectiv se afla n pozitia unui
complement direct sau indirect, prin fenomenul dublarii clitice se reia
adjunctul, ceea ce subliniaza statutul special al acestuia n cadrul
constructiei, nu numai n ceea ce priveste acordul dintre subiect si
predicat: Pe o multime de studenti i-am revazut mai trziu., *Pe o
multime de studenti am revazut-o mai trziu., Majoritatii elevilor li s-au
respins contestatiile., *Majoritatii elevilor i s-au respins contestatiile.

5
 Dominati de hipercorectitudine, vorbitorii de limba literara opteaza de multe
ori pentru un acord strict gramatical cu numele colectiv, dar si varianta cu acordul
dupa nteles si prin atractie este foarte frecventa, pentru ca reflecta exact coerenta
mesajului.
3.1.3. Substantivele contextual colective
Substantivele comune concrete, percepute ca substantive cu valoare
cantitativa, pot primi o acceptie colectiva, atunci cnd se refera la o multime de
obiecte sau persoane (o caruta de prosti, o galeata de bani, o avalansa de
aplauze, o caciula de bani, un cerc de soldati etc.) si favorizeaza acordul dupa
nteles:
O caciula de bani sunt pe masa., O avalansa de aplauze au ncheiat
reprezentatia., Un cerc de soldati au fost desfasurati n curte.
n anumite constructii cu adjective substantivizate, acordul formal poate fi
concurat de acordul dupa nteles. Dintre variantele: Grosul fortelor acestui corp
de armata a fost mpins / au fost mpinse napoi., cea cu verbul la plural apare ca
fiind semantic mai adecvata. De asemenea, concordantele semantice prevaleaza n
raport cu regulile formale ale acordului dintre subiect si predicat n constructiile n
care centrul grupului nominal subiect este substantivul amar: A / Au trecut
atta attia amar de ani. n aceste grupari, adjectivul substantivizat amar si-a
redus contributia semantica la o evaluare cantitativa, informatie proprie
cuantificatorilor.
3.2. Substantivele de tipul: fel, tip, soi, specie, rasa
Substantivele mentionate sunt nsotite de un substantiv la plural, de aceea nu
mai transmit verbului-predicat informatia de singular care le este proprie n
context (Au aparut un fel de musculite., ntre sintaxa si lexic nu se stabilesc
niciun fel de relatii., O categorie de spectatori au fost n mod deliberat
neglijati.).
Desi au determinanti proprii numelui (adjunct adjectival, articol), aceste
substantive au n context mai mult o valoare adjectivala. Efectele diminuarii
statutului substantival n asemenea mbinari sunt mai clare la cuvntul fel, parte
constitutiva a locutiunilor adjectivale astfel de, fel de fel de: Astfel de oameni
reusesc n viata., Fel de fel de oameni au venit.
Spre deosebire de substantivele colective care nu si specifica membrii (cu
care au o serie de asemanari), substantivele avute n vedere, n lipsa
determinativului prepozitional la plural, nu mai pot fi coocurente cu un predicat la
plural (*Acest tip [...] nu reusesc n viata.).
3.3. Subiectul este inclus ntr-o expresie partitiva
Relatia partitiva se exprima, n limba romna, cu ajutorul prepozitiilor dintre,
din si de. Dintre presupune aparitia unui substantiv numarabil la plural, care poate
influenta acordul. Din selecteaza un substantiv ai carui membri nu sunt
individualizati, de exemplu un colectiv (o parte din clasa), iar de selecteaza, de
multe ori, un masiv (o parte de apa, o parte de ulei). Prezenta substantivului de

6
 pe pozitia a doua, care reprezinta ntregul, sau nsusi sensul elementului aflat n
pozitia de subiect favorizeaza aparitia structurilor cu acord prin atractie sau dupa
nteles.
3.3.1. Tipuri de constructii partitive
Pe pozitia subiectului inclus ntr-o expresie partitiva poate aparea fie un
substantiv (o jumatate, un sfert, o parte, o pereche, o duzina, o multitudine, o
cantitate etc.), fie un cuantificator nedefinit, negativ sau numeric (fiecare,
vreunul, toti, nimeni, niciunul, doi).
n cadrul constructiilor partitive, acordul corect este cel formal, predicatul
avnd numarul si persoana impuse de subiect:
O parte dintre cursanti va merge la mare, iar cealalta parte este condusa n
campus.;
Echipele reprezinta 11 localitati din Romnia, iar o treime din participanti
provine din Bucuresti. (EZ, 2005);
Fiecare dintre noi are un scop n viata.;
Multi dintre voi sunt ngrijorati de soarta partidei.
Componentul al doilea al grupului sintactic, care nu este n nominativ, poate fi
nsa, din punct de vedere semantic, mai adecvat statutului de subiect, ceea ce
favorizeaza acordul verbului-predicat, al numelui predicativ sau al participiului
pasiv cu acesta. Acceptarea constructiilor cu predicatul la plural a acordului cu
adjunctul grupului nominal subiect presupune reorganizarea semantica si
sintactica a grupului nominal: substantivul n nominativ, saracit semantic, se
reinterpreteaza ca un determinativ cantitativ, iar pozitia dominanta n grup revine
substantivului / pronumelui (atribut) la plural, a carui informatie gramaticala este
repetata morfologic n forma predicatului, a numelui predicativ sau a participiului
pasiv:
O parte dintre cei convocati nu s-au prezentat.;
Jumatate din bani au fost cheltuiti fara folos.;
Majoritatea clientilor din cafenelele bancare urmaresc evolutia actiunilor
cotate la bursa din Bucuresti. (EZ, 2005);
O treime dintre studentele admise vor plati o taxa suplimentara.;
Fiecare dintre copiii tai vor pleca.;
Fiecare dintre noi avem la un moment dat nostalgia copilariei.;
Unii dintre noi am nvatat devreme ce nseamna maturitatea.;
Multi dintre voi cunoasteti deja regulile concursului.
7
 Acordul semantic se situeaza la granita dintre corect si incorect: Un sfert din
sala au plecat deja.
Ca si n cazul pronumelor, numeralele pun problema unui acord special,
referential pentru numele predicative si participiile pasive, functionnd ca niste
termeni intermediari ntre acestea si substantivele pe care le reprezinta: Patru
(dintre fete) au fost trimise la Iasi, iar doua au fost aduse la Bucuresti., Am
multe vesti: doar primele sunt bune.
Numeralale mai mari dect unu nu selecteaza predicatul la singular, ceea ce
permite acordul cu adjunctul din grup. Intervertirea rolurilor gramaticale sub
dominanta relatiilor semantice dintre elementele componente ale grupului este
favorizata de statutul lingvistic al acestor unitati lexicale, care se nscriu semantic
n seria cantitativelor numerice. Fenomenul afecteaza toate numeralele compuse
n care sunt incluse numerale substantivale simple: Aproximativ 62 de milioane
de germani sunt asteptati [...] la urne pentru a alege un nou parlament n unul
dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene. (EZ, 2005).
Efectele acestui mod de reinterpretare sintactico-semantica
afecteaza si acordul altor componente din grupul nominal, n care
cuantificatorul este reprezentat printr-un numeral compus (cei doua sute
de lei *cele doua sute de lei). n aceste situatii, cnd numeralul este
asociat substantivului prin de, componentul dominant, centrul semantic
si sintactic al grupului cel care impune prin acord reiterarea anumitor
informatii gramaticale este substantivul (vezi I, Numeralul, 2.5.1.1;
II, Grupul nominal, 2.4.4).
Forma numelor predicative si a participiilor pasive nregistreaza, de multe ori
n limitele aceluiasi enunt, ezitarile vorbitorilor ntre acordul gramatical si cel
dupa nteles sau prin atractie:
Primiti n rate, o parte din banii pentru descarcarea de sarcina arheologica
este cheltuita pentru a asigura salariile acestor lucratori. (JN, 2005);
M. a mai spus ca n buget erau prevazute 300 de milioane de dolari pentru
acest proiect, dar care la rectificare au fost mutati catre alte ministere. (Ziua,
2005).
Daca subiectul nu este nsotit de adjuncti, este recomandabil acordul
gramatical: Fiecare va sti ce are de facut., Fiecare a fost odata tnar (tnara).,
Ctiva (unii, multi) au fost pedepsiti., Cteva (unele, multe) au fost mentionate
n raport. Absenta atributului nu mpiedica decodarea sa n cadrul enuntului, ceea
ce permite o noua varianta de acord n numar, persoana si, n cazul numelui
predicativ sau al participiului pasiv, n gen. Variante cu acord dupa nteles pot fi,
cu usurinta, reperate la nivelul limbii literare: Fiecare vom sti ce avem de facut.,
Fiecare am fost odata tineri (tinere)., Ctiva (unii, multi) am fost pedepsiti.,
Cteva (unele, multe) ati fost pedepsite.
3.3.2. Constructiile restrictive
Expresiile partitive pot fi nsotite de un adverb sau un adjectiv cu nuanta
restrictiva. Acesta accentueaza calitatea de centru a primului component, de aceea
este mai adecvat acordul formal: Doar o treime dintre studenti vine., O mica

8
parte dintre studenti a dat un raspuns bun., Numai o parte dintre studenti a dat
un raspuns bun.
Mai putin prezent n aceste contexte, acordul dupa nteles nu este, totusi,
exclus: Numai un sfert dintre soldati cunosteau experienta razboiului., O mica
parte dintre paginile manuscrisului au ramas necitite.
3.4. Subiectul este un nume propriu
Subiectele exprimate prin nume proprii (nume de persoana, de opere, de
asociatii, titluri, nume de localitati, de institutii) nu se supun unor reguli foarte
stricte de acord. Neconcordanta dintre forma si continut favorizeaza, de multe
ori, acordul dupa nteles.
3.4.1. Antroponimele
Numele de persoana cu o forma speciala de plural si nteles de singular
impun predicatului un acord dupa nteles: saptefrati (Poalelungi, Holdemulte)
lipseste azi., Ochialbi a scris un articol foarte interesant. Numai daca numele
proprii au forma de plural si nteles tot de plural, acordul se face conform regulii
gramaticale (saptefrati erau doi copii de vrste apropiate., Popestii venisera la
teatru.).
Numele predicative si participiile pasive primesc din context informatia
suplimentara de gen, indiferent de forma substantivelor proprii care impun
acordul: Popa este absent, dar Chivu este prezenta. De asemenea, prenumele cu
aspect feminin (terminate n -a), dar nteles de masculin se dezambiguizeaza tot
prin acordul adjectivului: Luca a fost desemnat sa participe la un concurs de
retorica., Toma este foarte telegenic. n contextul prenumelor hipocoristice, care
nu sunt specializate pentru masculin sau feminin, claritatea mesajului este
asigurata de asemenea prin acord (Vali este harnic / harnica., Gabi e tnar /
tnara.).
3.4.2. Toponimele
Toponimele aflate n pozitia subiectului reprezinta dau nastere unor structuri
mai complexe, pentru ca prezenta articolului hotart poate influenta acordul.
Numele proprii cu forma de singular favorizeaza acordul gramatical: Sibiul
ne-a primit cu bratele deschise. si informatia de gen se transmite numelui
predicativ sau participiului pasiv, n general conform regulilor gramaticale:
Luxemburgul este mic., Tot Brasovul e treaz n noaptea asta., Mexicul este
amenintat de furtuni puternice., Franta este deja implicata n conflictul
european.
Un toponim nearticulat, cu forma de plural, impune predicatului acordul dupa
nteles, la singular: Galati este un oras pe Dunare., Iasi este un mare centru
cultural., Cotnari are faima vinului bun.
Articularea numelui propriu la plural nu schimba raportul n favoarea
acordului gramatical; prevaleaza informatia semantica (localitatea denumita este
una singura): Hotarele are nevoie de o scoala noua., Pietrele era zugravit n

9
roman ca un sat mic, dar foarte viu., Adunatii Copaceni a fost inundat de
ultimele ploi. Contextele cu predicatul la plural, n care toponimului i se adauga
articol, sunt marginale si, n general, evitate: si-apoi Humulestii si pe vremea
aceea nu erau asa un sat de oameni fara capati. (I. Creanga, Amintiri),
Hrtoapele se aflau la 5 kilometri. Aceleasi structuri sunt deliberat create n stilul
jurnalistic, cu intentie stilistica:
Bucurestii aratau ca Parisul n timpul revolutiei. (JN, 2005);
si ca arhitectonica Iasii au destule de oferit, si ca mprejurimi. (Internet, 2005).
Pluralul se explica numai daca numele denumeste referenti diferiti: Crisurile
strabat partea de vest a tarii.
Pentru toponimele nearticulate cu forma de plural vorbitorii prefera, de multe
ori, articolul de singular, ceea ce rezolva, morfologic, contradictia dintre forma si
continut (Ploiestiul, Galatiul, Iasiul).
si abrevierile pot constitui surse ale unor variatii de acord. Prin citirea
grupului de intiale care reprezinta numele unei tari ca si cnd ar reprezenta
expresia sonora a unui cuvnt obisnuit, se poate pierde din vedere pluralul
numelui simbolizat, de unde utilizarea predicatului la singular: S.U.A. aveau
resursele financiare pentru a depasi criza., SUA admite genocidul armean.
(Ziua, 2005).
3.4.3. Titlurile
Titlurile de opere literare, stiintifice, muzicale, de ziare, filme, numele unor
asociatii politice, culturale sau sportive sunt substantive proprii care, n pozitia de
subiect, impun predicatului acord gramatical, dar permit si variante cu acord dupa
nteles: Lumi virtuale a / au produs senzatie printre amatorii de calculatoare.,
Alge a strns n jurul sau suprarealistii vremii.
n ciuda unicitatii de continut, titlurile cu forma de plural pot impune, n
anumite situatii, acordul gramatical: Craii de Curte Veche sunt un poem al
metaforei., Morometii au reprezentat un moment important n istoria literaturii
romne.
Prezenta articolului hotart n structura numelui propriu, la singular sau la
plural, sustine, n general, acordul gramatical: Gemenii lui Mircea Cartarescu
redau o atmosfera aparte., Fordul este frumos si rentabil. vs Craii de Curtea
Veche tine n chip necontrolabil de poezie.
Norma acordului este mai putin ferma, iar uzul oscileaza ntre forma si
nteles, n cazul aparitiei unui nume predicativ sau a unui participiu pasiv
(Rapidul a fost nvins / nvinsa pe teren propriu.), mai ales daca numele
propriu este de provenienta straina sau o sigla:
Cu siguranta IKEA este interesat de piata romneasca, a declarat M.L.,
reprezentantul dezvoltatorilor proiectului Baneasa. (JN, 2005);

10
 MasterCard, sub sigla careia se afla majoritatea cardurilor din Romnia, a
fost fondata n 1966. (EZ, 2005);
Publicatia Daily Telegraph a observat ca Everton este n soc dupa ce a
fost sfsiata de Dinamo. (EZ, 2005).
Pentru dezambiguizare este preferabil sa se foloseasca un substantiv generic
(opera, lucrare, creatie, culegere, volum, piesa, echipa, motto etc.) fie naintea
subiectului, fie naintea numelui predicativ:
Dintre publicatiile mondene de actualitate, Avantaje este (o revista) foarte
cunoscuta.;
(Romanul) Femei, al lui Mihail Sebastian, este preferatul meu.;
(Echipa) Dinamo a fost nvinsa pe teren propriu.;
(Poezia) Litere, de Ana Blandiana, a fost aleasa de Ioana pentru serbare.
Similar titlurilor se comporta unele citate:
Libertate, egalitate, fraternitate este o simpla lozinca, iar revolutia franceza
a fost o catastrofa; libertate, egalitate, fraternitate sau moarte este nsa cu totul
si cu totul altceva. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii).
3.5. Subiectul este un pronume relativ
Caracterul eterogen al constructiilor cu pronume relative se reflecta si n
fenomenul acordului si este indus, n mare masura, de absenta sau prezenta
antecedentului si de natura acestuia.
3.5.1. Relativele fara antecedent
Pronumele relative fara antecedent n enunt se comporta la fel ca n ipostaza
de interogative, n ceea ce priveste acordul n numar. Cine si ce selecteaza
singularul verbului-predicat, cti, cte selecteaza pluralul, iar care admite ambele
forme de numar:
Nu stiu cine va merge., *Nu stiu cine vor pleca.;
Sa vedem ce s-a ntmplat., *Sa vedem ce au fost cumparate.;
Nu ni s-a comunicat cti / cte pot veni.,*Nu ni s-a comunicat cti / cte
poate veni.
Vreau sa stiu care are / au cont deschis la BCR.
Pronumele cine, ce selecteaza verbul la persoana a III-a. Regulile privind
acordul n persoana sau, pentru numele predicative si pentru participiile pasive, n
gen sunt mai putin rigide pentru relativele cti / cte, care:
Ma intereseaza cti (cte) sunt / suntem / sunteti pe lista, cine / ce este pe lista.;

11
 Ma intereseaza cti sunt admisi / cte sunt admise.;
Vreau sa stiu care este nou / noua.
Pronumele relativ compus ceea ce, cu valoare neutra, selecteaza forma de
masculin singular (Ceea ce este interesant e ca a reusit singur.). O situatie
similara apare si pentru pronumele demonstrativ cu valoare neutra (Asta e frumos
din partea ta.). Enunturi ca: Asta e de la sine nteleasa. sau Asta era stiuta., n
care demonstrativul are valoare neutra, sunt considerate gresite.
3.5.2. Relativele cu antecedent
Prezenta antecedentului presupune inducerea unui dublu acord. Relativul
preia informatiile antecedentului si le transmite verbului predicat: Infirmiera care
vrea sa l vada este foarte draguta., Asistentele care l tin sub observatie sunt
foarte atente. Care este construit succesiv cu persoana a III-a singular si plural, n
virtutea relatiei anaforice cu antecedentul: infirmiera, respectiv asistentele.
Subiectul preia, asadar, informatiile de persoana si numar de la antecedentul
sau si le transmite verbului. Acest dublu transfer de informatie gramaticala tine
seama de functia sintactica a antecedentului, de realizarile sale sau de caracterul
multiplu al acestuia.
3.5.2.1. Functii sintactice ale antecedentului
Daca antecedentul pronumelui relativ este subiect n propozitia regenta,
transmite relativului si, mai departe, predicatului informatia de persoana a III-a:
Aceia care au rabdat de foame au nteles greutatile vietii.;
Cei care l-au cunoscut vor fi dezamagiti de evolutia lui.
Numai cu valoare inclusiva, antecedentul transmite predicatului forma de
persoana I sau a II-a:
Toti care se gaseau acolo erau ngrijorati. / Toti care ne gaseam acolo eram
ngrijorati.;
Cei care au fost pe lista sa vina n fata! / Cei care ati fost pe lista sa veniti n
fata!
Daca antecedentul este un nume predicativ, acesta poate impune acordul: Tu
esti acela care se pleaca naintea lui., Esti un om care lupta.
Pronumele relativ si predicatul sau nu preiau consecvent informatia de
persoana a antecedentului, orientndu-se adesea tot dupa subiectul regentei. Data
fiind echivalenta semantica dintre subiecte si numele predicative ale regentelor
din enunturile mentionate, orientarea dupa un fals antecedent este permisa, acest
tip de acord fiind foarte frecvent: Deoarece eu sunt singurul care activez alarma,
nu voi pleca., Eu nu sunt omul care sa cred n minciuni., Esti un om care lupti.
Numele predicativ poate fi nsotit de un atribut la plural care, de obicei,
impune acordul: Esti unul dintre oamenii care au luptat pentru dreptate.

12
Acordul cu subiectul regentei este marginal si are drept consecinta modificarea
formei de numar si persoana: Esti unul dintre oamenii care ati luptat pentru
dreptate. Existenta acestei variatii de acord este legata de modul n care vorbitorul
raporteaza continutul relativei la numele predicativ din regenta sau la subiectul
regentei.
3.5.2.2. Realizari speciale ale antecedentului
Antecedentul poate fi un substantiv aflat ntr-o constructie partitiva si
propaga, prin intermediul relativului, informatia de numar: Unul dintre romanele
care au facut epoca a fost Adela.
Greseli pot aparea din cauza ideii de singularitate pe care unul o exprima
att de pregnant (*Am vizitat unul dintre muzeele care cuprinde colectii
impresionante.). Predicatul trebuie sa stea la plural, fiind un plural impus de
logica enuntului si a realitatii reflectate n mesaj.
O situatie aparte o reprezinta antecedentul substantiv n vocativ. Ca orice
pronume personal care indica alocutorul, impune persoana a II-a: Oltule, care ai
fost martur vitejiilor trecute... (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea).
Pronumele nedefinit poate aparea n ipostaza de antecedent al unei relative si
permite variatie de acord. Predicatul poate primi o forma de persoana a III-a: Ca
unul care a colaborat la acest proiect, si asuma consecintele. Cnd se refera la
emitator sau la receptor, pronumele este controlat de subiectul regentei, iar
predicatul este utilizat la persoana I sau a II-a:
Ca unul care am colaborat la acest proiect, mi asum consecintele.;
Ca unul care ai colaborat la acest proiect, ti asumi consecintele.
Daca antecedentul este un pronume personal, relativul preia informatia de
persoana si de numar a acestuia, impunnd-o predicatului din subordonata: Ea,
care cunoaste adevarul, va interveni. Informatia de gen, absenta la pronumele
personale de persoana I si a II-a, este recuperata contextual n forma numelor
predicative sau a participiilor pasive:
Mie, care am fost cautat / cautata de toti, mi s-a ntmplat asta.;
Pe tine, care esti cel mai talentat / cea mai talentata, te vor sustine.
Daca antecedentul este un pronume posesiv, relativul preia informatia
gramaticala a componentului al: Ai mei, care au mers mpreuna, s-au bucurat.,
Dintre toate solutiile, tocmai a noastra, care era cea mai buna, a fost ignorata.
3.5.3.3. Antecedentul multiplu
Daca antecedentul este multiplu, relativul transmite predicatului informatia de
plural (Cruzimea, tensiunea care pluteau ma oboseau foarte tare., Eu si Maria,
care eram acolo, ne simteam bine., Tu si Ion, care ati fost invitati, v-ati declarat
multumiti.).

13
 3.6. Subiectul este un pronume personal de politete
Contradictia ntre forma si nteles apare si n constructiile cu pronumele
personal de politete. Partea adjectivala a predicatului si participiul pasiv, spre
deosebire de verb, care se pune la plural, se acorda corect dupa nteles, la singular
si la genul corespunzator cu sexul interlocutorului: Domnia sa este nsotit /
nsotita doar de doua persoane., Dumneavoastra sunteti dispus / dispusa la
program prelungit. Acceptarea formei de plural, conform formei subiectului, se
refera numai la un plural real: Dumneavoastra sunteti dispusi / dispuse la
program prelungit.
Doua variante de acord apar si n mai vechea constructie cu Maria Ta, n care
se folosesc alternativ persoanele a II-a si a III-a: Maria Ta stii adevarul. (acord
dupa nteles, dupa referentul indicat de persoana adjectivului posesiv), Maria Ta
stie adevarul. (distant, livresc acord formal).
3.7. Subiectul este o propozitie sau o forma verbala nepersonala
Se poate extinde conceptul de acord si asupra constructiilor n care subiectul
este o propozitie sau o forma verbala nepersonala. Verbului principalei i se
impune acordul la persoana a III-a singular:
Ca ncearca sa reuseasca la examen e clar. (propozitie asertiva);
De ce voia sa plece era un mister. (propozitie interogativa);
A nu informa vecinii era o grava greseala. (infinitiv);
Se aude tunnd. (gerunziu).
Desi frecvent n limba vorbita, acordul n gen este gresit n contextele: Este
oprit stationarea pe sali., Este interzis aruncarea gunoaielor., E interzis parcarea
bicicletelor pe alee. Vorbitorii sunt influentati de unele expresii cu caracter fix, de
tipul: Este oprit / interzis fumatul n sala. sau Nu e permis sa se consume bauturi
alcoolice.
3.8. Subiectul este un termen n metalimbaj
Vorbitorul nu mai are n vedere forma sau continutul termenului n contextul
unor secvente citate cu functie metalingvistica. Daca nu constituie un subiect
multiplu, acestea transmit predicatului informatia de persoana a III-a singular si
genul masculin pentru numele predicative sau participiile pasive:
n constructia Majoritatea elevilor au plecat, elevilor este responsabil
pentru acordul predicatului.;
Dupa 20 de ani era gravat pe peretele cladirii vechi.;
Casele albe ca niste fantome este o comparatie.

14
 4. ASPECTE ALE ACORDULUI IMPUS DE TIPURILE DE
SUBIECT
n functie de tipul de subiect: exprimat (simplu, multiplu) sau neexprimat
(inclus, subnteles sau nedeterminat), acordul gramatical este respectat sau
substituit de variante cu acord dupa nteles si / sau prin atractie.
4.1. Subiectul multiplu
Subiectul unui enunt poate fi realizat prin mai multi constituenti coordonati.
Fiecare constituent are un continut referential distinct de celelalte, de aceea
acordul gramatical se face la plural:
Elena si Rares sunt n curte.;
Secretul este sa ne purtam aristocratic; numai gentiletea, bunatatea, calmul,
purtarile frumoase au haz. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii);
Nicio floare, nicio pasare, nicio prisma si niciun soare din univers nu
puteau atinge splendoarea dumnezeiasca a fiarei. (M. Cartarescu, Travesti).
Acordul predicatului cu un subiect multiplu tine seama de informatia
gramaticala a elementelor componente, dar si de tipul relatiei de coordonare dintre
acestea.
4.1.1. Reguli ale acordului impus de subiectul multiplu
Termenii subiectului multiplu se afla, adesea, ntr-o relatie de coordonare
copulativa. Raportul semantic dintre acestia este de asociere, prin urmare acordul
cu predicatul se face la plural: Mama si sora mea se ntorc acasa., Pasagerii din
autobuz, pietonii si cine mai era prin zona au fost audiati ca martori.
Nuanta copulativa, de asociere, are si raportul disjunctiv care nu presupune
excluderea unuia dintre termenii subiectului multiplu, de aceea acordul
predicatului se face tot la plural:
Mama sau tata pot ntelege situatia, dar eu nu.;
Arghezi sau Eminescu sunt clasici ai literaturii noastre.;
Numai subiectiva sau completiva directa i puneau probleme de interpretare.
Coocurenta mai multor pronume de persoane diferite prin care se realizeaza
subiectul multiplu presupune respectarea unei ordini a acordului n persoana:
persoana a II-a are prioritate fata de persoana a III-a si persoana I are prioritate
fata de celelalte:
Tu si el nu ati vorbit niciodata.;
Noi si voi am vrea sa plecam n vacanta mai repede.;

15
 Ion si cu mine scriem un articol.;
Lucrul de care ne dam seama si el si eu este ca ne aflam deopotriva
ndragostiti de ceea ce gasim cu cale sa numim fenomenul romnesc. (N.
Steinhardt, Jurnalul fericirii).
n cazul acordului cu numele predicativ realizat adjectival sau cu participiul
pasiv, regulile de acord nu sunt foarte stricte. Norma permite oscilatii, variatii de
forma n functie de genul, numarul si referentul componentelor coordonate ale
subiectului multiplu, iar uzul nregistreaza multe ezitari.
Daca termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinte si unul dintre acestia
este de genul masculin, acesta are prioritate:
Tata si mama sunt ngrijorati.;
Colegele si colegii mei sunt invitati la petrecere.;
si Elena si catelul ei sunt obositi.
Subiectul multiplu poate contine att nume de fiinte, ct si nume de lucruri; n
acest caz, se face acordul cu genul numelui de fiinta:
Opera (operele) si autorul (autorii) ei (lor) au fost uitati de istoria literara.;
Sacul (sacii) si pisica (pisicile) au fost usoare.
Postpunerea subiectului multiplu cu termeni de genuri diferite poate influenta
acordul numelui predicativ si al participiului pasiv, favoriznd acordul prin
atractie, cu primul termen (Erau surprinzatoare greselile si autorul (autorii)
lor.).
Regulile de acord n gen sunt mai rigide pentru subiectul multiplu alcatuit
numai din nume de lucruri:
(a) Daca termenii sunt de genul neutru si feminin, acordul se face la forma
comuna de feminin plural: Para (perele) si marul (merele) sunt coapte.
Valea (vaile) si dealul (dealurile) sunt mpadurite.
(b) Daca numele de lucruri sunt de de genul masculin si feminin, regula
variaza dupa numarul la care se gaseste substantivul masculin. Substantivul
masculin la singular nu impune constrngeri, iar numele predicativ si participiul
pasiv preiau forma de feminin plural:
Rosia (rosiile) si morcovul sunt proaspete.;
Valea (vaile) si muntele sunt mpadurite.;
Morcovul si rosia (rosiile) sunt proaspete.;

16
 Muntele si valea (vaile) sunt mpadurite.
Substantivul masculin la plural poate impune acord prin atractie, numai daca
este substantivul cel mai apropiat de verbul predicat:
Morcovii si rosia (rosiile) sunt proaspete.;
Muntii si valea (vaile) sunt mpadurite.;
Rosia (rosiile) si morcovii sunt proaspeti.;
Valea (vaile) si muntii sunt mpaduriti.
(c) Daca numele de lucruri sunt de genul masculin si neutru, regulile depind
de asemenea de numarul la care se gaseste substantivul masculin. Aparitia unui
substantiv masculin la singular nu impune acord, iar numele predicativ sau
participiul pasiv preiau forma de feminin plural:
Morcovul si marul (merele) sunt proaspete.;
Muntele si dealul (dealurile) sunt mpadurite.;
Marul (merele) si morcovul sunt proaspete.;
Dealul (dealurile) si muntele sunt mpadurite.
Daca substantivul masculin e la plural si substantivul neutru la singular,
numele predicativ si participiul pasiv pastreaza forma de masculin (indiferent de
apropierea de predicat a unuia dintre termeni):
Morcovii si marul sunt proaspeti.;
Muntii si dealul sunt mpaduriti.;
Marul si morcovii sunt proaspeti.;
Dealul si muntii sunt mpaduriti.
Daca substantivul masculin si cel neutru sunt amndoua la plural, numele
predicativ si participiul pasiv se acorda n gen cu termenul cel mai apropiat:
Morcovii si merele sunt proaspete.;
Muntii si dealurile sunt mpadurite.;
Merele si morcovii sunt proaspeti.;
Dealurile si muntii sunt mpaduriti.
4.1.2. Exceptii de la regulile acordului impus de subiectul multiplu

17
 Se nregistreaza o serie de exceptii, situatii n care, desi subiectul este
multiplu, predicatul ramne la singular:
(a) daca termenii subiectului multiplu, la singular, sunt coordonati negativ
prin nici, acordul gramatical, la plural, este frecvent concurat de acordul prin
atractie, cu ultimul termen:
Nici el, nici ea n-au / n-a venit.
Numai daca ultimul temen este la plural, acordul este obligatoriu la plural:
Nici George, nici fratii sai nu vor veni.
(b) n cazul disjunctiei, termenii se exclud, numai unul este selectat, iar
acordul se face la singular:
Profesorul sau elevul a gresit.;
Sau George, sau Paul va elimina restul.
Ocurenta unui termen la plural impune acord la plural:
Profesorul sau elevii au gresit.
(c) daca subiectul multiplu este postpus, e tolerat acordul prin atractie cu
primul termen al subiectului:
Se aude ploaia si vntul.;
A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odata un
porc, un concept, o agentie de publicitate si MTV. (JN, 2005);
E-un nu stiu cum si un nu stiu ce.;
Ma doare capul, burta, ficatul.;
Drag mi-e cntecul si jocul.;
Acolo-i puterea si viitorul nostru.;
Acolo e lumina si suferinta.
(d) daca termenii subiectului multiplu, la singular, sunt substantive (masive
sau nume abstracte) nearticulate, se admite acordul la singular:
Ploaie si vnt a mai fost si pna acum.;
Era si aur, si argint.;
Carne si brnza se gaseste.;

18
 si sanatate, si fericire este!
(e) daca elementele componente ale subiectului multiplu se comporta ca un
bloc semantic, ca un compus, predicatul se acorda la singular:
n martie 1939, C. i spune M. B.: va fi razboi; praf si pulbere se va alege din
imperiul britanic. (N. Steinhardt, Jurnalul fericirii);
De cnd i lumea si pamntul, asa se scurg zilele.;
Punctul si virgula desparte fraza.;
Limba si literatura romna este specialitatea surorii mele.
(f) daca unul dintre constituentii subiectului multiplu, ambii fiind la singular,
este reliefat prin expresii de tipul: mai ales, mai cu seama, n special, mai nti, n
primul rnd, ndeosebi etc., i se da prioritate, favoriznd acordul la singular al
predicatului:
Frumusetea si mai cu seama blndetea ei si-a spus cuvntul.;
Venea cu Vitoria Lipan nu numai crsmarul, ci si judetul satului, s-un
strajer. (M. Sadoveanu, Baltagul).
(g) daca predicatul e impersonal, indiferent de structura subiectului multiplu,
ramne la singular:
E usor de citit si de scris.;
A ierta prostia ori urtenia si a condamna rautatea este explicabil, dar nu
filozofic.
4.1.3. Falsul subiect multiplu
Structura subiectului multiplu este similara altor constructii cu statut sintactic
diferit, ceea ce favorizeaza aparitia unor confuzii si, prin urmare, a unor greseli de
acord.
4.1.3.1. Subiectul si circumstantialele
Subiectul unic poate fi urmat de o constructie cu circumstantial sociativ
susceptibila de a fi confundata cu termenul secund al unui subiect multiplu. n
aceasta situatie, acordul predicatului la singular reprezinta o modalitate de
dezambiguizare a structurii: Aceasta observatie corelata cu cele anterioare duce
la concluzia ca situatia trebuie reevaluata., X, mpreuna cu y, a vizitat muzeul.
(vezi Circumstantialul sociativ, 4).
Prepozitia cu poate exprima acelasi raport semantic ca si conjunctia si
(asociere), cu toate ca ambele conective apartin unor clase diferite si au regim
distinct. Adeseori, cele doua elemente se ntlnesc combinate n structura

19
subiectului multiplu (si cu), exprimnd mai puternic ideea de asociere (Ana si cu
mine eram la masa cnd a sunat telefonul.).
si cu explica utilizarea pluralului n exprimarea operatiei aritmetice de adunare
(Unu si cu unu fac doi.). Prin analogie, s-a impus acest acord la plural si n
exprimarea operatiunilor de mpartire, nmultire, scadere, unde si cu nu mai apare,
fapt care face ca forma de plural sa-si piarda justificarea (Patru mpartit la doi fac
doi., Trei nmultit cu doi fac sase., Cinci minus doi fac trei.).
Un aparent subiect multiplu este si structura formata dintr-un subiect unic
nsotit de un circumstantial instrumental: Eu cu tine o sa fac o avere.
Antepunerea circumstantialului, cu un evident rol emfatic, poate crea confuzii, dar
acordul la singular clarifica statutul elementelor. Un subiect multiplu ar presupune
acord la plural al predicatului: Eu cu tine o sa facem o avere. (vezi
Circumstantialul instrumental, 4).
4.1.3.2. Subiectul si constructia comparativa
Subiectul poate fi urmat si de o structura comparativa, redata prin ca si,
constructie apropiata de cea cu subiect multiplu: El, ca si ea, a nteles., El ca si ea
au nteles. Complementul este pe acelasi plan cu subiectul, de aceea se
interpreteaza adesea, gresit, ca al doilea constituent al unui subiect multiplu (si el,
ca si mine, traim bine. n loc de si el, ca si mine, traieste bine.):
Suportul primit neconditionat, ca si stapnirea de sine l-au ajutat sa
traverseze criza.
4.1.3.3. Subiectul si atributele sale
Subiectul poate fi nsotit de adjuncti adjectivali sau substantivali care pot
genera perturbari ale acordului. Forma corecta a predicatului este de singular:
Atitudinea corecta si colegiala l face simpatic., Spiritul de disciplina si de
colegialitate l face simpatic., Dezvoltarea stiintei si culturii se impune.
Subiectul mutiplu presupune aparitia pronumelor coordonate cel sau al:
Spiritul de disciplina si cel de colegialitate au nvins., Consimtamntul mamei si
al tatalui nu au ntrziat sa apara., Mama lui Ion si a lui Gheorghe sunt aici.
Similara este constructia: Limba romna si franceza fac parte din familia
limbilor romanice., n care subntelegem cuvntul limba n fata atributului
franceza, sau pronumele cea n fata celui de-al doilea adjectiv: limba romna si
(cea) franceza (vezi Atributul, 4.3.1).
4.1.3.4. Subiectul nsotit de o apozitie
Daca subiectul este unic la singular si este nsotit de o apozitie, acordul nu se
face la plural, intonatia si punctuatia fiind dezambiguizatoare (Profesorul,
prietenul tau, n-a venit.).

20
 Baza si apozitia se afla uneori ntr-o aparenta relatie de coordonare
copulativa sau disjunctiva, dar acordul predicatului la singular si
coreferentialitatea termenilor infirma ipoteza subiectului multiplu:
Mama si (totodata) profesoara mea m-a nvatat sa scriu si sa vorbesc
frantuzeste. (este vorba despre o singura persoana, deci de identitate referentiala);
Cinele meu sau prietenul meu cel mai fidel se numeste Max.;
Clorura de sodiu sau sarea de bucatarie este o substanta necesara oricui.;
Iaca ce-mi scrie frate-meu si mosu vostru. (I. Creanga, Harap-Alb).
n actul explicit de redenumire, predicatul poate primi o forma de plural:
Fratele meu si mosul vostru sunt o singura persoana.
n cazurile n care subiectul multiplu este reluat printr-o apozitie rezumativa,
acordul predicatului este decis de numarul apozitiei, pentru ca aceasta se plaseaza
n imediata vecinatate a predicatului (acord prin atractie):
Niciun obstacol, nicio interdictie, cu alte cuvinte niciun examen nu se mai
impune publicului.;
Tunetele, fulgerele, furtunile, ploaia, zapada, totul a contribuit la pierderea
optimismului sau.;
Bautura si mncarea, asta-i plata lor.
4.1.3.5. Subiectul dublu exprimat
Subiectul poate fi dublat ntr-o structura emfatica de doi termeni (vezi
Subiectul, 3.1.3); acordul nu se face la plural, ca n cazul subiectului multiplu, ci
la singular (Vine ea, mama., Omul avea si el niste pretentii.).
4.1.3.6. Coordonarea adversativa prin ci
Raportul de coordonare adversativa nu apare ntre componentele unui subiect
multiplu, ci semnaleaza o structura bipropozitionala si presupune realizarea
acordului gramatical cu subiectul simplu n propozitia cu predicatul exprimat
(vezi I, Conjunctia, 4.2.1):
Nu el / ei, ci ea a venit.;
Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci
linistea colibei tale te face fericit. (I. Slavici, Moara cu noroc).
4.2. Subiectul absent
Neexprimarea subiectului reprezinta o situatie n care predicatul cunoaste un
acord special (vezi Subiectul, 3.2).

21
 4.2.1 Subiectul inclus
Acordul cu un subiect inclus permite recuperarea formei acestuia din
informatia de numar si persoana a predicatului:
Priveam de foarte aproape coaja brazilor, cu cte o semiluna de iasca,
adunam de jos vreo frunza uscata si-i contemplam rugina si farmitarea,
ridicam cte o piatra lata si descopeream o forfota de furnici. (M. Cartarescu,
Travesti);
nchide ochii, dormi si tu, / Lasa-ti pleoapele sa cada / Ca un cutit de
ghilotina / Pe gtul lumii din afara. (A. Blandiana, Cntec de leagan).
n stilul administrativ: Subsemnatul / semnatarul / contractantul / expeditorul,
se prefera tot acordul cu subiectul inclus (Subsemnatul, XY, declar...). Utilizarea
la plural a termenilor mentionati impune pluralul (subsemnatii... avem...).
O constructie similara apare n anunturi publicitare de tipul (Student caut
camera., Profesor de matematica dau meditatii.).
Lipsa subiectului poate provoca o confuzie ntre acesta si alt constituent al
enuntului (Toti / toata lumea / cu totii am contribuit. (acordul se face cu
subiectul inclus noi), Amndoi plecati la mare. (acordul se face cu subiectul
inclus voi).
Numele predicativ si participiul pasiv recupereaza si n situatia subiectului
inclus informatia de gen:
Eram sigura ca ma voi face respectata de colegii mei.
Te-ai fi asteptat sa fii trimisa n delegatie, dar ai fost trecuta pe o lista de
rezerva.
4.2.2. Subiectul subnteles
Subiectul subnteles se recupereaza anaforic, din context (Ion ncepe sa
nvete., El citeste, mannca, se joaca.). Verbul primeste forma de persoana a III-
a: stia ca trebuie sa plece din acel oras si se gndea ca mai poate prelungi putin
sejurul., Se gndea ca ar putea fi selectata pentru concurs, dar era oricum
entuziasmata de experienta pe care o traise.
4.2.3. Subiectul nedeterminat
Subiectul poate fi nedeterminat n constructii cu verbul la persoana a III-a,
singular sau plural (Spune la radio despre tine!, Bate la usa.).
De asemenea, verbul poate avea forma de persoana I sau a II-a, daca
subiectul este generic:
Singur n odaia ncinsa, poti cobor n fine n lumea ta, n tot ce exista adnc
si enigmatic n tine, daca esti n stare sa-ntmpini cu acelasi curaj abjectia si

22
 sublimul, dezastrul si mntuirea, arhanghelul si estropiatul. (M. Cartarescu,
Travesti);
Bine faci, bine gasesti!;
Ai carte, ai parte!;
Vrem, nu vrem, viata merge nainte!
4.2.4. Constructii speciale ale subiectului
O situatie particulara o reprezinta cea n care subiectul nu este exprimat, dar
apare n enunt un adjectiv substantivizat urmat de un adjunct prepozitional:
Prostul de mine am sperat sa cstig.;
Desteptul de tine ai crezut ca vei reusi.;
Nemernicul de el a ncercat sa fuga.;
A! Bietii de noi, tot robi ai istoriei suntem si tot sub vremi. (N. Steinhardt,
Jurnalul fericirii).
Sintagma subiect este conceputa global, ca o constructie prin care referentul
este numit si calificat n acelasi timp. Pronumele personal din aceste structuri
impune, fara exceptie, acordul verbului. Daca sintagma include un substantiv n
locul pronumelui, predicatul primeste forma de persoana a III-a (Biata de sora-
mea n-a venit.).

5. PROBLEME DE TOPIC
Constructiile canonice pot fi modificate, intervertite.
5.1. Reorganizari sintactice
O constructie partitiva poate fi transformata prin avansarea subiectului (fostul
atribut din constructia initiala) si are ca rezultat reorganizarea sintactica a
grupului. Daca n constructia initiala erau posibile mai multe tipuri de acord
(Fiecare dintre studentii admisi a / au primit premii., Fiecare dintre noi a / am
avut un scop.), n constructia transformata, subiectul, aflat pe prima pozitie,
impune acord gramatical: Studentii admisi, fiecare, au primit premii., Noi fiecare
am avut un scop.
Constructiile proportionale cu numerale si expresii partitive presupun si ele
mai multe posibilitati de exprimare; schimbarea topicii restrnge posibilitatile de
acord la cel formal (Un procent important din studenti va fi chestionat / vor fi
chestionati., Dintr-o suta de studenti, unul va fi chestionat., Un student dintr-o
suta va fi chestionat.).

23