ATAXIA FRIEDRICH

Dr. Maria Puiu, Universitatea de Medicina si Farmacie "Victor Babes", Timisoara, Disciplina Genetica
medicala, colaborator voluntar al Asociatiei Prader Willi din Romania

Ce este ataxia Friedreich?

Este o boală neurologică evolutivă, rară, de origine genetică. Ea a fost descrisă
pentru prima dată în 1881 de către neurologul german Nicolas Friedreich.
Ataxia înseamnă lipsa de coordonare a mişcărilor, determinată de atingerea
cerebelului şi a sensibilităţii profunde.
Neurologică: lipsa de coordonare a mişcărilor voluntare în timp şi spaţiu.
Rară: aproximativ un caz la 50 000 de persoane. În Franţa sunt identificate în
prezent 1500 de bolnavi.
Genetică: determinată de o mutaţie genică care se transmite autozomal recesiv.
Debutează adesea în adolescenţă, uneori în copilărie sau la vârsta adultă. Evoluţia
este progresivă, variabilă, de la o persoană la alta.

Cum se manifestă?
Ataxia Friedreich afectează cerebelul
(creierul mic) şi căile senzitive profunde.
Cerebelul este un releu de transmisie
între creier şi restul corpului: el execută comenzile
creierului către corp.
El joacă un important rol în reglarea
adaptării poziţiilor şi mişcărilor voluntare: sindromul Cereb
cerebelos este asociat deci cu tulburările statice, el
tulburări de execuţie ale mişcărilor şi tulburări de
tonus.
Căile senzitive profunde sunt cele care captează şi recunosc diversele percepţii de
la nivelul musculaturii, tendoanelor şi articulaţiilor şi le transmit creierului.

Ansamblul de semne clinice regăsite adesea în Ataxia Friedreich:

Tulburări de echilibru şi tulburări de coordonare a mişcărilor. Aceste tulburări sunt
progresive şi adesea antrenează:
- un mers pseudo-ebrios (mersul beţivilor), cu frecvente căderi (99 % din cazuri)
- o degradare a scrisului
- o dificultate de vorbire numită dizartrie (91% din cazuri).

La examenul medical se pot găsi alte semne, cum ar fi:

• pierdere a reflexelor la membrele inferioare (87% din cazuri)
• tulburări de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare (78% din cazuri)
• semnul Babinski: alterarea reflexului cutanat plantar la nivelul piciorului, dat de o
tulburare a transmiterii influxului nervos (79% din cazuri)
• slăbire musculară la nivelul membrelor inferioare (67% din cazuri)
• scolioză
• picioare incurbate

Se mai pot asocia :

1
 • cardiomiopatie, adică o afectare a muşchiului cardiac, cu creşterea în volum şi
funcţionare defectuoasă a inimii (63%).
• risc crescut de diabet (32% din cazuri)

Important : evoluţia bolii este diferită de la o persoană la alta. Fiecare o trăieşte

diferit, în funcţie de personalitatea sa şi de mediul care îl înconjoară.
O urmărire globală precoce este importantă pentru a temporiza evoluţia şi pentru
evitarea unor complicaţii.

Cum se stabileşte diagnosticul?

Din anul 1997 diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de biologie moleculară
realizat pe o probă de sânge. Acest test nu poate fi practicat decât într-un centru specializat, la
indicaţia geneticianului şi a colaboratorilor din echipa de specialişti :neurolog, psiholog.
Susţinerea psihologică este foarte importantă în momentul anunţării rezultatului la
testul molecular. Familia poate şi ea beneficia de consultaţia într-un serviciu de genetică care
poate răspunde diverselor întrebări ale membrilor săi.

Date actuale asupra cauzei bolii

Câteva noţiuni de biologie şi genetică
Omul este constituit din miliarde de celules, reunite în aproximativ 200 tipuri de
ţesuturi, care constituie aparatele sau sistemele (nervos, muscular etc) ale corpului uman
Fiecare celulă conţine un nucleu. Nucleul conţine ansamblul informaţiei genetice
(genom). Toate celulele conţin în nucleu acelaşi program genetic dar expresia lui este diferită în
funcţie de ţesutul la care celula aparţine.
In nucleul uman există 23 de perechi de cromozomi. Fiecare cromozom este
format din molecule de ADN (acid dezoxiribonucleic), care constituie genele.
La specia umană au fost identificate 24194 de gene şi dintre acestea se cunosc
99,5% (descifrarea genomului uman, 2003).

ADN-ul conţine deci întregul nostru patrimoniu genetic. Molecula de ADN este
formată din 2 lanţuri sau catene în elice (dublu helix). Este o moleculă chimică constituită din 4
baze azotate (Adenină, Timină, Guanină, Citozină), dintr-un glucid şi un radical fosfat.

Gena este constituită dintr-o succesiune precisă de baze azotate, grupate în

secvenţe de câte 3, numite codoni sau triplete. Gena este formată din introni şi exoni. Gena
codifică o proteină trimiţând un mesager : ARN-ul mesager (Acid ribonucleic), pentru fabricarea
proteinelor din aminoacizi. (se vorbeşte astfel de transcripţie).

2
 In rezumat, ADN-ul este suportul eredităţii
şi codifică sinteza unei proteine. Cea mai
mare parte dintre bolile genetice sunt
determinate de un defect de fabricaţie al unei
proteine.

Ce se întâmplă în ataxia Friedreich ?

In ataxia Friedreich gena cu defect

(mutaţie) este situată la nivelul cromozomilor
din perechea 9.
Ataxia Friedreich este consecinţa unei
expansiuni (repetiţii) anormale a tripletelor
GAA în gena afectată. Ştim atăzi că funcţia
acestei gene este aceea de fabrica o
proteină numită frataxină. La persoanele
afectate de ataxie Friedreich, frataxina este
prezentă într-o cantitate foarte redusă. Rolul
frataxinei nu este încă total cunoscut: ea
este localizată la nivelul membranei interne a
mitocondriilor.
Mitocondriile sunt prezente în fiecare
celulă şi sunt locul de fabricare al
carburantului energetic al celulei, pornind de
la oxigen.

Lipsa de frataxină antrenează

perturbarea unei structuri numite nucleu
fier/sulf, indispensabilă bunei funcţionări a
mitocondriei şi tardiv la o acumulare de fier;
toate acestea antrenează sinteza de produşi
toxici pentru celulă, numiţi radicali liberi,
acestea alterând la rândul lor nucleul Fe/S.
Nu se cunoaşte încă exact care este
perturbarea primară dar se fac progrese în
cunoaşterea acestor mecanisme ale bolii.

In rezumat, una dintre consecinţe este deci prezenţa foarte importantă a

acestor radicali liberi care oxidează celula, ce este astfel degradată şi moare. De aici ideea de a
încerca diminuarea radicalilor liberi şi protejarea proteinelor Fe/S prin administrarea de
antioxidanţi, qinone, coenzimă Q10.
In ataxia Friedreich unele organe vor fi mai afectate decât altele, legat probabil de
bogăţia în mitocondrii (ţesut muscular cardiac, muşchi, pancreas).

Cum se transmite această boală genetică?

Ataxia Friedreich este o boală genetică cu transmitere autozomal recesivă :

- Autozomal : nu este legată de sexul bolnavului, afectează atât bărbaţi cât şi femei.
Gena cu mutaţie este situată pe un cromozom autozom (perechea 9).
- Recesivă: gena cu mutaţie trebuie să fie prezentă pe ambele alele ale cromozomului
9 pentru ca boala să se manifeste (homozigoţie pentru gena patologică recesivă). În

3
cazul unei boli dominante este suficient ca o alelă dominantă să prezinte mutaţie pentru
a dezvolta boala.