ISABELA VASILIU-SCRABA MITUL PACATULUI ORIGINAR IN INTERPRETAREA LUI NAE IONESCU* Dupi titlul pus de DI. Marin Diaconu, in acest curs, al XVI-lea, Nae Ionescu ar apela a invajaturile ce se pot desprinde din mitul pacatului originar doar spre a crea un cadru potrivit pentru tratarea unui subiect colateral, fara nici o leg&tura cu mersul gandirii sale metafizice desfusurate pani in acest moment. Mai mult, daci ne-am lua dupi titlu si am crede ci vom gisi in acest curs numai ceva despre ,,cunoastere ca raport intre om si existenj@”, am risca sA trecem cu mare superficialitate peste toatd bogatia de idei naeionesciene, urmarind cu predilectie consideragiile sale asupra antropocentrismului modem, prin care omul se considera indreptajit a modifica lumea dupa bunul lui plac. Dar vom vedea ca problema antropocentrismului nu este adevarata tem tratat& aici, cum. nu este nici cea a cunoasterii, respectiv a raportului in care se situeazi omul fai de existen{a din perspectiva cunoasterii. Nae Ionescu, urmand un plan de gandire perfect structurat, in fapt se preocup’ de natura omului dupa c&dere, rezultat al dezechilibrarii ordinii firesti a lumii in care initial omul a fost pus de Dumnezeu in rand cu celelalte fapturi ale Sale. El trateazii asadar despre condiia umani din perspectiva crestind, pregatindu-si astfel terenul pentru expunerea ce va urma, in care va sugera una dintre posibilititile pe care fiinja umand (ca subiect metafizic) le are spre a se reechilibra. Aceast& posibilitate de reechilibrare fine de ceea ce noi am numit ,metafizica lui Ahile”. De ce a ales-o tocmai pe aceasta, si nu pe cea pe care noi am numit-o ,,metafizica lui Ulise”? Foarte simplu! Pentru c& era singura care putea urma. Dezechilibrarea cauzat’ de ratiune nu-si gaseste Jeacul decat intr-o solufie in care rolul preponderent va trebui s-I aibe sentimentul. De aceea iargi ar fi de discutat titlul celui de-al XV1l-lea curs in care gresit apare pe primul loc «cunoasterea» alaturi de «iubire-daruire-mantuire». Dar s& ne intoarcem Ia cursul in care este vorba despre problema conditiei umane. Nu este greu de observat cum Nae Ionescu face ca toate problemele abordate in cursul al XVi-lea si graviteze in jurul interpretirii mitului biblic al pacatului originar. fn primul rand, Nae Ionescu va prezenta studentilor care ar fi, in opinia sa, sensul interdictiei omului de a mAnca cin pomul cunoasterii. Dupa interpretarea lui Nae Ionescu, mitul biblic nu ar povesti doar cum Dumnezeu 1a flcutii pe Adam, a ficut-o pe Eva, i-a asezat in gridina Raiului si le-a spus s& nu miindnce dintr-un anumit pom de acolo, ci cum Dumnezeu, dupa ce I-a flicut pe Adam, dupa ce i-a dat si sofie, ar fi zis: ,,Dar ia s4-i pun si o lege!” Cu umorul su propriu, Nae Ionescu ridic& urmitoarea problema: oare Dumnezeu a flicut legea pe care a flicut-o * Fragment din volumul nostru in curs de aparitic, Metafizica lui Nae Ionescu in unica si in dubla ei infétisare dupa ultimul curs eee108 VIATA ROMANEASCA pentru ,a-i face mizerie lui Adam”? (Nae Ionescu, Tratar de Metafizicd, Ed. Roza ‘Vanturilor, 1999, editie ingrijiti de Dan Zamfirescu si Marin Diaconu, p. 158) Raspunsul, oricare ar fi el, este, desigur, neagtiv, Numai c& rispunsul Ia aceasta problema a flcut s& difere intre ele toate interpretirile care s-au mai dat acestui mit. Cu profunzimea de gandire pe care a demonstrat-o de-atdtea ori, Nae lonescu da un rspuns Surprinaitor. Prin legea pe care a pus-o dup ce a creat primii oameni, Durmnezeu ar fi exprimat insigi condijia umand (p. 159). Pasajul din curs in care expune studentilor asemenea subtila interpretare este att de viu, atat de caracteristic lui Nae Ionescu, incat merit si-1 redim in intregime: ,Dumnezeu nu a spus: N-ai voie sd faci cutare lucru. Dumnezeu a spus cu totul altceva: Md omule, tu trebuie sa stii cd asta ru e de nasul tau, asta nu e natura ta. Dacd tu faci asta, tu nu calci legea mea, calci legea ta. Vrei sa treci peste condiia ta!” La inceputul cursului, Nae Tonescu vorbise despre opozifia dintre om si existent care este pornita din necesitatea omului de a sti. Atunci subliniase carcaterul neutru al opozitiei aparute numai intrucdt problema cunoasterii presupune un subiect si un obiect de cunoscut. Acum, odat ajuns cu intrepretarea mitului la nesocotirea «legii omului», el anuleazA caracterul neutru al cunoasterii, prin care cunoasterea era redat& mult prea sumar, doar ca raport subiect-obiect. jnaintind in interpretarea mitului biblic, Nae Ionescu arata ca, méancand din fructul oprit, omul nu numai c& trece peste conditia lui, flcAnd ,,un act de impotrivire fafa de el insusi”, dar atacdnd problema cunoasterii, omu! a mai facut si un act dusmiinos, nu numa jun act de impotrivire fay de Dumnezeu” ( 159). Pentru a explica de ce problema cunoasterii are, prin ea insfsi, un caracter dusmanos, Nae Ionescu se intoarce la structura actului de cunoastere. Cunoasterea ar fi, dincolo de polaritatea subiect-obiect, un act dusminos, fiindc& este o luare in posesie a obiectului de citre subject, o mAnuire, dup’ bunul plac al subiectului, a tot ce poate deveni obiect de cunoastere, a tot ce exist nu numai fn afara subiectului, dar si in opozitie cu subiectul, ca intrand in cAmpul de cunoastere al subiectului. Dar prin cunoastere, observa Nae Ionescu, se mai intampl ceva: omul isi creeaza pentru sine o situatie cu totul speciald, surpand ordinea naturals, impotrivindu-se fay de Dumnezeu si fay’ de ordinea fireasc. Cea ce-i spusese sarpele Evei, cand a ispitit-o s& manance din mar, anume ci mAncand din mar omul va ajunge asemenea Jui Dumnezeu, s-a intmplat. Intr-adeviir, spune Nae Ionescu, ,procesul cunoasterii creeaz pentru om 0 situatie special, de aceeasi naturii ca pozitia pe care Dumnezeu 0 ocupi fajd de existent (...) Cine l-a pus pe om aici? Dumnezeu nu l-a pus (...). Din acest moment apare tragedia umani, prin aceasti rupere, aceastii smulgere, care se intmpl& prin om si pentru om, in momentul in care intervine procesul de cunoastere.” (p. 161 - 166). Care ar fi concluzia ce se poate trage de aici? S& renunje omul la cunoastere, cu- noasterea fiind un picat? Asa cum arati mitul biblic, ceca ce s-a intamplat, s-a intémplat. Raporturile care au inceput s& existe si care nu erau atunci efind fiecare implinea legea lui Dumnezeu au creat o dezordine ireversibila in univers, iar in om au creat sentimentul unei ruperi a legiturilor sale organice cu Creatorul séu, un sentiment de instrainare, 0 neliniste. Singura concluzie ar fi ci nu prin cunoastere omul poate depisi falsificarea si siiricirea lui, pe cate insugi procesul cunoasterii o implicd. Sentimentul insingurarii care-I copleseste pe omul ,instalat ca scop al lumii acesteia” nu are alt leac decat daruirea persoanei proprii, topirea fiintei umane in altceva, c&utarea unui echilibru printr-un punct de sprijin in afara omului (p. 171). Cum am menfionat deja, in continuare Nae Ionescu va prezenta solujia pe careMITUL PACATULUI ORIGINAR IN INTERPRETAREA LUI NAE IONESCU, 109 ¥ ne-am luat libertatea so numim ,,metafizica lui Ahile”. Conform acestei solujii (oferind calea renunfirii, a jertfei), drumul spre méntuire trece prin daruire din dragoste unei credinfe, unei comunitifi. Aceasta solutie metafizica poate fi luat in sine (fapt ce ne-a facut s&-i dim un nume), dar poate constitui si numai o treapti. ‘Apoi Nae Ionescu va trece la ,,metafizica lui Ulise”, calea suferintei acceptate, dupa care va vorbi studentilor despre discontinuitate in echilibrarea metafizica, despre alter- narea momentelor de plenitudine cu momente de declin, de ,,plictiseala”. Starea de gratie si senzafia de vid interior, ce nu poate fi nicicum umplut, ar fi ,,doud momente fundamentale ale raportului nostru cu transcendenfa” (p. 193). Ele nu repre- zint& doi termeni polari, ci, spune Nae Ionescu, ,,dou’ ramuri ale accleiasi activititi in leg&tura noastrA metafizica cu transcendenfa” (p. 195). Tot in cadrul a ceea ce noi am numit ,,metafizica lui Ulise” va vorbi in cel de-al XX- lea curs despre d&inuirea dincolo de moarte, observand cu mare finefe ci ,,prezenja nu este 0 calitate obiectiva”, Ea este o relatie in care hot&ratoare este o anume tensiune. Un ‘om este prezent in functie de cum ne raportim la el. Dacii cineva continua si fie prezent si dup& ce a murit, atunci, spune Nae Ionescu ,l a fost cineva”, a fost ,.0 fiinfd realizati”, fnainte de a incheia tratatul siu de metafizicd, care, asa cum am amintit pe la ince- putul studiului nostru se incheie prin revenirea la ,,metafizica lui Ahile”, Nae Ionescu, in penultimul sau curs propune o interesant& viziune integratoare a celor doud, toars4 parc& la lumina albistruie a noptii. Dar pe aceasta nu o vom divulga, lasandu-le ci Tratatului metafizic plicerea si o descopere singuri.