REFERAT TEMA 2

INHIBITOARE SPECIFICE ALE ENZIMEI DE CONVERSIE A

ANGIOTENSINEI
Farmacologie

Profesor indrumator:Cretu Elena

AMG I 2016-2017 Moraru
Mariana
Sandu Bianca
 Inhibitoare specifice ale enzimei de conversie a angiotensinei

IECA (inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei) reprezint una dintre cele

mai importante clase de medicamente utilizate n tratamentul hipertensiunii arteriale,
insuficienei cardiace, infarctului miocardic, insuficienei renale i nefropatiei diabetice .
Pot fi folosii ca monoterapie n HTA moderat sau n asociere cu alte clase
(diuretice, betablocante, blocani de calciu, inhibitori adrenergici cu aciune central).
n decursul ultimilor ani, utilizarea IECA a crescut spectaculos, ajungndu-se la
aproximativ 40 de milioane de pacieni tratai anual pe ntreg globul. Aceste
medicamente sunt clasificate n substane active (captopril, lisinopril) i prodroguri de
tip ester, bioactivate n organism (enalapril, benazepril, cilazapril, fosinopril,
perindopril, ramipril, quinapril, trandolapril).
Principalul mecanism de aciune este reprezentat de inhibarea specific a enzimei
de conversie a angiotensinei (ECA), mpiedicnd transformarea angiotensinei I
(decapeptid) n angiotensin II (octapeptid activ vasoconstrictor) i diminund astfel
efectele fiziologice ale acesteia, cu urmtoarele consecine:
diminuarea stimulrii receptorilor angiotensinei AT-1, a sistemului simpatic i a
eliberrii de catecolamine, provocnd arteriolodilataie, cu reducerea rezistenei
periferice
diminuarea secreiei de aldosteron i a reteniei hidrosaline
creterea secreiei de renin (feedback pozitiv indus de scderea concentraiei de
angiotensin II), inoperant din cauza inhibiiei ECA.
Un alt proces fiziologic importat n care este implicat ECA este degradarea
bradikininei, polipeptid compus dintr-un lan de nou aminoacizi, rezultat din aciunea
proteazelor tisulare asupra unei alfa-globuline plasmatice inactive
(bradikininogen).Bradikinina are mai multe efecte proinflamatorii: vasodilataie,
creterea permeabilitii capilare, activarea plasminogenului n plasmin, aciune
dolorigen prin stimularea terminaiilor nervoase. Degradarea bradikininei apare rapid
de-a lungul pasajului pulmonar.Principala enzim implicat n proces este enzima de
conversie a angiotensinei, prezent de-a lungul endoteliului arterial pulmonar.

2
 ECA ndeprteaz doi aminoacizi (Phe-Arg) de la captul C-terminal, rezultnd un
heptapeptid, care apoi sufer o a doua clivare enzimatic (se ndeprteaz gruparea Ser-
Pro),rezultnd astfel un pentapeptid inactiv biologic.Inhibitorii ECA pot crete
nivelurile sanguine de bradikinin acionnd asupra acestei enzime degradative .
Civa factori alii dect bradikinina pot juca un rol n producerea angioedemului
la IECA, incluznd deficiena aminopeptidazei P (enzim implicat n degradarea
bradikininei), prostaglandinele E2 i I2, nivelele serice crescute de protein C-reactiv i
fibrinogen . Combinaia acestor mecanisme poate conduce la extravazarea de fluid n
esuturile subcutanate, ceea ce produce angioedemul.
Opinia comun a autorilor de studii este c mecanismul producerii angioedemului la
IECA este unul idiosincrazic, independent de doz i poate s apar cu orice IECA.
Angioedemul indus de IECA este prezent la 0,10,7% din pacienii tratai i implic mai
frecvent capul, gtul, faa, buzele, limba i laringele. In situaii rare, angioedemul poate
implica diverse organe interne cum ar fi creierul , intestinul subire, zona genital.
Angioedemul este palid, non-pruriginos, iar uneori poate fi nsoit de urticarie . Au fost
descrise cazuri izolate de angioedem care au necesitat intubaie oro-traheal, inclusiv
cazuri de decese postadministrare de IECA . Estimrile fcute n cadrul unui studiu
american au indicat o inciden de un caz de angioedem la fiecare 2.600 de noi utilizatori
de IECA n decursul primelor 30 de zile de tratament i de un caz la 1.000 n primul an
de utilizare . Acesta este cel mai frecvent ntlnit la debutul tratamentului, dar se poate
dezvolta la mult timp, chiar ani de zile , uneori i la zece ani de la iniierea tratamentului
. Exist un risc mai mare de apariie a angioedemului la afroamericani , pacieni cu
angioedem ereditar, femei, fumtori, pacieni cu vrsta peste 65 de ani , cu istoric de
rash medicamentos i alergii sezoniere , n timp ce persoanele care sufer de diabet
zaharat par a avea un risc mai sczut .
Diagnosticul se realizeaz pe baza tabloului clinic, a relaiei temporale cu expunerea
la medicament, absena altor cauze posibile de angioedem n principal pentru
excluderea angioedemului ereditar i a deficienei dobndite de inhibitor de C1-esteraz
(C1-inh), prin msurarea nivelurilor de C1-inh, C3 i C4 i dispariia manifestrilor
clinice dup ntreruperea administrrii medicamentului. Testele de provocare sau de
reexpunere la medicament, care ar putea confirma reacia descris de pacient, nu se pot
efectua, deoarece posibilul angioedem din timpul testrii poate fi amenintor de via.
Tratamentul poate varia de la simpla ntrerupere a medicamentului i pn la
intubaie orotraheal i tratament vasopresor, n funcie de severitatea reaciei .

3
 Primul pas terapeutic este reprezentat de verificarea patenei cailor respiratorii
superioare.Examenul clinic obiectiv al pacientului, ntreruperea medicaiei curente,
msurarea pulsoximetriei i efectuarea ECG sunt paii urmtori n algoritmul tratrii
angioedemului. Urmtoarea etap poate fi, dup severitatea obstruciei i experiena
medicului curant, utilizarea tratamentului oral, intubaie standard cu folosirea
bronhoscopului flexibil, cricotiroidotomie sau traheostomie.
Principalele clase terapeutice utilizate sunt adrenalina s.c. sau n form
inhalatorie racemic, corticosteroizii i antihistaminicele. Utilizarea adrenalinei impune
monitorizarea cardiovascular atent a pacienilor, deoarece acetia sufer de obicei de
hipertensiune arterial, boal cardiac ischemic sau alte afeciuni ale organelor interne
care fac periculoas utilizarea adrenalinei.
Intruct mecanismul de producere al angioedemului indus de IECA difer de cel care
produce angioedemul alergic, tratamentul standard pentru reaciile alergice
(adrenalin, corticosteroizi, antihistaminice) poate s nu fie la fel de eficient, iar cu
adevrat eficient, n acest caz, s fie doar adrenalina. Raionamentul utilizrii
corticoterapiei i a antihistaminicelor n camera de gard este acela al tratrii
posibilului angioedem de cauz alergic, pn la stabilirea naturii episodului. Nu exist
rezultate ale unor studii clinice privind eficiena acestora n tratamentul angioedemului
de cauz non-alergic .
Se poate impune administrarea de oxigen sau administrarea i.v. de inhibitor de C1-
esteraz n rarele situaii ale unei deficiene cunoscute a acestuia . Administrarea de
plasm proaspt congelat s-a dovedit de asemenea util n anumite cazuri rezistente la
tratamentul standard .
Un tratament propus recent este utilizarea inhibitorului bradikininei icatibant
(antagonist selectiv al receptorilor bradikininei B2), folosit actualmente n tratamentul
angioedemului ereditar, pe baza postulatului c bradikinina ar fi mediatorul principal
al angioedemului indus de IECA .
Simptomele se remit n majoritatea situaiilor n 2448 de ore de la ntreruperea
tratamentului, unele cazuri prezentnd remisiunea complet a angioedemului la una-
dou luni. Continuarea tratamentului cu IECA dup episodul iniial de angioedem
poate conduce la recurena episodului oricnd n viitor , ntreruperea medicamentului
fiind obligatorie: continuarea acestuia crete dramatic riscul de angioedem recurent, cu
o morbiditate semnificativ.

4
 Angioedemul dat de IECA reprezint o complicaie rar. Exist ns situaii n care
acesta poate fi suficient de sever nct s reprezinte o complicaie fatal . Angioedemul
secundar administrrii de IECA este de obicei diagnosticat dup cteva episoade,
deoarece primul asemenea episod este frecvent subdiagnosticat i medicii curani pot s
nu fie contieni de asociere .Atitudinea terapeutic n faa unui angioedem cu apariie
brusc, indiferent de localizarea acestuia, trebuie s includ o anamnez amnunit n
ceea ce privete tratamentul medicamentos pe care l urmeaz pacientul, cu retragerea
imediat a inhibitorului enzimei de conversie a angiotensinei n cazul n care acesta este
prezent n schema terapeutic.

TRATAMENTUL CU INHIBITORI AI ENZIMEI DE CONVERSIE

Scopul principal al tratamentului cu inhibitorii enzimei de conversie (IECA) este

ameliorarea calittii vietii si reducerea moralittii prin insuficient cardiac (IC) n
special n infarctul miocardic si n hipertensiunea arterial. Chiar n fazele precoce ale
IC (cl.NYHA II si .III) IECA pot ntrzia trecerea de la stadiul asimptomatic la cel
simptomatic. Astfel, apare logic utilizarea acestora nc din stadiile precoce ale IC.
IECA sunt mai eficienti dect digoxinul, deoarece cresc mai mult toleranta la efort, scad
semnificativ dimensiunile cordului, catecolaminele si aldosteronul circulant. Efectele
inhibitorii asupra mecanismelor neuroumorale activate de insuficienta cardiac, n
special asupra sistemului renin-angiotensin-aldosteron sunt deosebit de utile n
prevenirea evolutiei insuficientei cardiace spre stadiile finale si previn hipertrofia si
fibroza miocardic si vascular.
Tripla asociere n ICC cuprinde: IECA, diuretice si un tonicardiac.
Administrarea unui vasodilatator (cvadrupl asociere) reduce hipertensiunea
pulmonar si amelioreaz functia VS. Se prefer nitratii hidralazinei, deoarece aceasta

determin tahicardie reflex secundar vasodilatatiei.

La nceperea unui tratament cu IECA, pentru a evita posibile efectele adverse,

pacientul va fi investigat atent clinic si paraclinic (uree, creatinin, ionogram), Este
important prevenirea hipotensiunii,care poate duce la aparitia unei insuficiente renale
tranzitorii. Risc crescut de hipotensiune l prezint pacientii cu hipokaliemie,
hiponatremie (Na < 130 mEq / l), creatinin > de 1,5 - 3 mg.%, hiperkaliemie si cnd se
administreaz asociat diureticele ce retin K.

5
 Un alt grup de risc pentru hipotensiune l constituie administrarea asociat de
diuretice n doze mari si preexistenta hipotensiunii (TA sistolic <90 mm Hg.), ct si

vrsta naintat, peste 70 ani.

La acesti pacienti tratamentul diuretic va fi ntrerupt 1-2 zile naintea administrrii

IECA, bolnavii fiind spitalizati. Dac dup prima doz minim nu se produce
hipotensiune simptomatic, medicamentul va fi continuat sub monitorizarea functiei
renale si doza se va creste treptat la interval de 3-4 zile. La pacientii cu ncrcare de
volum, presiune jugular crescut, doza de testare a inhibitorilor ECA poate fi
administrat fr a opri tratamentul diuretic, (eventual se reduce doar doza). Absenta
hipotensiunii la prima doz, poate orienta asupra evolutiei bune ulterioare a bolnavului

si asupra lipsei efectelor secundare hipotensive a IECA.

n caz de preexistent a insuficientei renale decompensate, cu creatinin peste 3

mg%, decizia instituirii tratamentului cu inhibitori ECA este mai dificil si rezervat.
Probleme pot apare de asemenea cnd filtratul FG este sczut si cnd sistemul renin
angiotensin este stimulat intens. Conduita cea mai util n aceste situatii este
ameliorarea strii hemodinamice a bolnavului cu tonicardiace si diuretice. Apoi
diureticul va fi oprit sau redus si se vor introduce doze mici de IECA.

n cazul HTA moderate sau medii cu IRC form medie, inhibitorii ECA n
monoterapie nu deprim semnificativ functia renal, cu conditia excluderii stenozei de
arter renal si a utilizrii de doze mici. O insuficient renal tranzitorie se poate
produce la pacientii cu terapie diuretic n doze mari, care pierd o cantitate mare de
volum si prezint un rspuns hipotensor crescut. De aceea, terapia cu inhibitorii ECA

6
trebuie nceput cu doze mici, captoprilul 6,5 mg., enalaprilul 2,5 mg. sau chiar 1,25 mg.

La pacientii vrstnici se prefer perindoprilul 2 mg./zi, care produce mai rar

hipotensiune dect enalaprilul. O atentie sporit trebuie acordat diabeticilor care sunt
predispusi la boli renale. Pacientii cu hiponatremie pot dezvolta hipotensiune datorit
eliberrii crescute de hormon antidiuretic. Desi combinatia furosemid - IECA este bun,
este important a evita diureza n exces si pierderea de volum. IECA amelioreaz att

functia sistolic a VS dar si functia diastolic, n special la pacienti hipertensivi cu IC.

n leziunile valvulare ca insuficienta aortic si insuficienta mitral, sunt utili

reducnd fractia regurgitat prin scderea postsarcinii. Nu se recomand n stenoza

mitral, stenoza aortic sever si n cardiomiopatia hipertrofic obstructiv.

Fluxul sanguin diminuat spre muschii scheletici indus de aceast terapie este cauza
oboselii si a intolerantei la efort observate dup IECA n ICC. Prin antrenament fizic,

fluxul sanguin la acest nivel creste, ceea ce permite o performant mai bun la efort.

n HTA moderat IECA sunt utili, actionnd n parte prin modulare adrenergic
indirect. Se consider c IECA sunt mai eficienti la pacientii tineri, care rspund si la
b-blocante. La vrstnici se pot asocia n schimb diuretice. Deoarece IECA nu au efect
asupra met. lipidic, glucidic, uricemie si produc efecte secundare rare sunt din ce n ce

mai mult utilizati.

Scderea tensiunii realizat de IECA se datoreaz:

(1) inhibrii conversiei angiotensinei I (AI) circulante n angiotensin II (AII)
(2) producerii vasodilatatiei renale si cresterii natriurezei
(3) reducerii secretiei de aldosteron
(4) inactivrii moderate a bradikininelor
(5) inhibrii formrii locale n tesuturi si miocard a A II
(6) cresterii sensibilittii la insulin.
n ceea ce priveste calitatea vietii cu IECA, aceasta este superioar fat de cea cu b-
blocante, neexistnd diferente importante ntre captopril, enalapril si antagonistii
calcici.
Din punct de vedere farmacokinetic exist trei clase de IECA
Clasa I cuprinde captoprilului, substanta activ prin sine si prin metabolitii si
Clasa II-a contine substante proactive ca enalaprilul, care devine eficient dup

7
metabolizare hepatic n diacid
Clasa a III-a :lisinoprilul, solubil n ap, care este excretat nemodificat de ctre ficat

Inhibitorii specifici ai enzimei de conversie

1.Captoprilul este mult utilizat n HTA, ICC, disfunctia de VS postinfarct, si n

nefropatia diabetic.
Farmacocinetic: dup absorbtie este metabolizat n ficat avnd un t1/2 de 4 - 6 h.
Timpul de njumttire (t1/2 biologic este mai lung si permite administrarea de 2 x /zi.
Doza oral este de 25-50 mg. x 2/zi, pn la 150 mg7zi, administrat pe nemncate. n
ICC doza uzual de ntretinere este de 25-150 mg./zi. Pentru a evita hipotensiunea
excesiv sunt necesare doze initiale de 6,25 mg., care se pot creste pn la 50 mg. x 3/zi,
n situatia n care sunt bine tolerate. n bolile renale captoprilul nu este contraindicat,
fiind ns uneori necesar utilizarea unor doze mai mici. n nefropatia diabetic
amelioreaz proteinuria, prevenind stadiile finale ale IRC, decesul, transplantul si
hemodializa.
Post IMA, n prezenta disfunctiei de VS (Fe < 40%) previne IC, reduce IM recurent si
necesitatea efecturii unei revascularizatii miocardice. Toleranta la nitrati este
ameliorat de captopril, care potenteaz efectele isosorbiddinitratului.
Contraindicatiile tratamentului cu captopril includ stenoza bilateral de arter renal,
stenoza de arter renal pe rinichi unic, bolile renale imune (n special de colagen), IRC
sever cu creatinin >3 mg.%, neutropenie persistent si sarcina. Contraindicatiile
relative se refer la asocierea cu alte medicamente care interfereaz cu functia imun
cum sunt: procainamida, hidralazina si probenecidul.
Efectele secundare sunt rare la o doz zilnic sub 150 mg. /zi. Tusea este efectul
secundar cel mai frecvent si cel mai suprtor. Alte efecte secundare sunt IRC,
angioedemul, hiperkaliemia si unele efecte imune, tulburri de gust, eruptii cutanate si
neutropenia reversibil. Acestea din urm se ntlnesc foarte rar, n special n prezenta
unei functii renale afectate sau n asocierea unei boli de colagen.
Proteinuria se produce la doze > 150 mg. de captopril si este explicat prin deteriorarea
renal indus de hipotensiune. Precautiile tratamentului constau n excluderea stenozei
bilaterale de arter renal, a bolilor de colagen, a tratamentului imunosupresiv sau cu
corticoizi, a hidralazinei, neutropeniei si a hipotensiunii arteriale.

8
 La bolnavii cu insuficient renal compensat doza nu trebuie s depseasc 150

mg./zi si este necesar urmrirea permanent a formulei leucocitare si a retentiei

azotate.

9
2.Enalaprilul prezint urmtoarele diferente fat de captopril :
(1) t1/2 este mai lung, (2) efectul apare mai tardiv dup administrare, datorit timpului
necesar transformrii n ficat n metabolitul activ enalaprilat (3) nu contine n structura
chimic gruparea SH , ceea ce teoretic reduce riscul efectelor secundare imune.
Enalaprilul este indicat n: HTA, ICC si prevenirea ICC, la pacienti cu disfunctie de VS
asimptomatic (Fe 35%), n special postinfarct, ct si n prevenirea evenimentelor
ischemice miocardice.
Farmacokinetic: 60% este absorbit n tubul digestiv, proces neinfluentat de
alimentatie. Efectul maxim apare la 2 h pentru enalapril si la 5 h pentru enalaprilat,
eliminarea renal se realizeaz n proportie de 95%. T1/2 este de 4-5 h n HTA si mai
lung, de 7-8 h n ICC. Efectul hipotensor apare la 4-5 h dup doza oral, efectele
cardiace se mentin 12 h. n suferintele hepatice severe este necesar reducerea dozei.
n HTA doza administrat este de 2,5 mg. x 2/zi pn la 10 mg. x 2/zi, n IRC (FG < 40
ml. /min), aceasta va fi redus.
n faza acut a IMA, n primele 24 h se poate administreaz n doze initiale de 1,25 mg.,
care se pot creste apoi la 5 mg. x 3/zi. Administrarea i.v. se poate efectua n crize
hipertensive, 1,25 mg. n decurs de 5 min., cu efect hipotensor dup 15 min. Doza se
reduce la cei cu tratament diuretic, IRC sau hipotensiune.
Efectele secundare sunt: tusea, cel mai comun efect secundar, neutropenia, care este mai
rar raportat la fel ca si reactiile cutanate.
Precautiile tratamentului sunt:
(1) risc major de hipotensiune excesiv
(2) agravarea functiei renale
(3) leucopenie
Contraindicatiile enalaprilului: stenoza bilateral de arter renal, stenoz renal pe

rinichi unic si sarcina.

3. Ramiprilul (Tritace). Are actiune de lung durat, fiind administrat n doz unic de
2,5-10 mg./zi n HTA si n etapa postinfarct. n studiul AIRE ramiprilul administrat 2,5
mg. x 2/zi si apoi 5 mg. x 2/zi a sczut semnificativ (cu 27%) mortalitatea postinfarct (cu

27%) n insuficienta cardiac aprut precoce dup un accident coronarian acut.

4.Fosinoprilul (Monopril, Staril) se elimin att pe cale hepatic ct si pe cale renal,

10
acumulndu-se mai putin n snge fat de enalapril sau lisinopril. n HTA doza variaz

ntre 40 - 80 mg./zi.

5. Quinaprilul (Accupro). Se administreaz n special n HTA n doz de 5 - 10 mg. x 1/zi

si n ICC n doz de 2,5 - 5 mg. x 2/zi.

6.Lisinoprilul (Listril, Sinopryl, Zestril) nu este un promedicament, nu este metabolizat

n ficat, este solubil n ap si se elimin prin rinichi. Se poate administra n ICC o dat
pe zi, initial 2,5-5 mg. pn la o doz de ntretinere de 10-20 mg./zi, n HTA 10-40 mg.x
1/zi. n IRC si la vrstnici doza se scade.

Alegerea terapeutic a unui inhibitor de enzim de conversie

n general exist putine avantaje pentru fiecare medicament n comparatie cu

celelalte. Toate sunt eficiente n HTA, tratamentul si prevenirea progresiei insuficientei
cardiace, protectia post IMA si n bolile renale secundare diabetului zaharat.
Captoprilul, este mult utilizat n nefropatia diabetic. El reduce tolaranta la nitrati
si leziunile de reperfuzie. Datorit gruprilor SH, captoprilul determin neutropenie.
Enalaprilul este administrat si studiat n toate stadiile de ICC. Ramiprilul reduce
mortalitatea n IC, aspect terapeutic util n faza precoce postinfarct. Lisinoprilul are
durat de actiune ndelungat, se administreaz 1 x/zi si nu prezint risc de interactiuni
hepatice, deoarece are excretie renal.

Efecte secundare ale IECA

Tusea este frecvent, avnd o incident de 10-15%. Este uscat, iritativ, difer de
bronhospasm, fiind produs reflex. n realizarea ei contribuie nivelele crescute de
bradikinin si prostaglandine. Ea poate fi calmat cu antiinflamatoare nesteroidiene si
prin reducerea dozelor IECA. nlocuirea IECA cu losartsan a rezolvat aceast problem
Hipotensiunea este frecvent ntlnit la bolnavii cu ICC, impunnd reducerea sau
oprirea terapiei. Atta timp ct nu apar simptome ortostatice, TA sistolic absolut se
poate mentine la valori de 90 mm Hg.
Efectele secundare renale pot fi reprezentate de insuficienta renal precipitat de
hipotensiune, efect la care contribuie si ICC sever si inhibitia sistemul RA. n stenoza
bilateral de arter renal IECA sunt contraindicati. n stenoza unilateral de arter
renal cu reninemie mare, IECA pot determina un rspuns hipotensor excesiv cu
oligurie si/sau azotemie. Bradikinina poate produce angioedem sever a crui tratament

11
const n administrarea prompt subcutanat a adrenalinei. Hiperkaliemia poate apare
n asociere cu diuretice ce economisesc K, ceea ce impune ntreruperea acestora sau
cnd nu se poate renunta la tratament, doze extrem de mici de IECA (12,5-25 mg/zi).
Inhibitorii ECA: efecte secundare si contraindicatii

1. Efecte secundare

Tusea- frecvent

Hipotensiune - variabil (n special n stenoz a arter renal, ICC sever,

hipotensiune)

Deteriorarea functiei renale (legat de hipotensiune)

Angioedeme (rare), reactii cutanate

Insuficient renal (rar, tipic pentru stenoza bilateral de arter renal)

Hiperkaliemie (n insuficient renal, asociere cu diuretice economizatoare de K, aport

de K)

2. Efecte secundare la doze mari de captopril

Neutropenia, n special n bolile de colagen si renale

Proteinuria

Leziuni ale mucoasei bucale

3. Contraindicatii

Renale: stenoz bilateral de arter renal sau leziuni echivalente, IRC avansat

Hipotensiune preexistent (TA sistolic < 90 mm Hg)

Stenoz aortic sever sau cardiomiopatia hipertrofic obstructiv

Sarcin (efect teratogen)

12
 Asocierea inhibitorilor enzimei de conversie cu alte medicamente

1. Asocierea cu diureticele.

n HTA asocierea contracareaz efectele secundare nedorite ale fiecrui medicamentn

parte. Diureticele determin diurez sodic, care creste efectul hipotensor al IECA, n
timp ce IECA se opun vasoconstrictiei induse de eliberarea crescut de renin sub
actiunea diureticelor
n ICC efectul aditiv al inhibitorilor ECA si al diureticelor scade presarcina si se poate
produce ca efect advers sincopa si hipotensiunea. De aceea doza de diuretic este
njumttit sau ntrerupt temporar naintea asocierii IECA, urmnd a fi crescut
ulterior.

2. Asocierea cu digoxinul, este o combinatie eficient care scade dimensiunile cordului,

frecventa cardiac prin digoxin si presarcina prin IECA.

3. IECA si beta-blocantele nu sunt o combinatie ideal n tratamentul HTA deoarece

ambele medicamente au efect sinergic antireninic. n etapa postinfarct, efectul protector
al acestor dou medicamente este aditiv si util.

4. IECA+antagonistii calcici, reprezint o combinatie util deoarece mpreun:

(1) inhib sistemului renin angiotensin si
(2) scad rezistenta vascular periferic. Amndou medicamentele sunt lipsite de efecte
secundare pe SNC si reduc microalbuminuria. Nifedipina diminu tusea indus de
inhibitorii ECA.

5. Inhibitorii ECA + alte vasodilatatoare ca si nitratii sau hidralazina prezint riscul

hipotensiunii. Hidralazina n doze mari asociat captoprilului poate produce
neutropenie.

6. Antiinflamatoarele nesteroidiene (indometacinul si napoxenul) diminu eficienta

inhibitorilor ECA n ICC si HTA, interfernd cu productia bradikininei si a

13
prostaglandinelor. n schimb dozele profilactice de aspirin (250mg./zi) nu prezint
acest efect.

Concluzii

Numeroase studii au dovedit importanta terapeutic si potentialul profilactic al IECA n

insuficienta cardiac congestiv. Tendinta actual este de a ncepe tratamentul cu IECA
si diuretice n insuficienta cardiac usoar si moderat, asocind si digoxinul n prezenta
insuficientei cardiace mai severe sau cnd este prezent fibrilatia atrial.
n hipertensiunea arterial IECA:reduc tensiunea prin mecanisme multiple,(n special
inhibnd efectul angiotensinei II), dar avnd si efect protector prin limitarea hipertrofiei
miocardice si vasculare, efecte nedorite ale HTA.
Administrati n infarctul miocardic acut, ei determin o reducere statistic semnificativ
a mortalittii, observat n special dup lisinopril (cu 17%). n faza precoce postinfarct
ramiprilul a redus mortalitatea cu 27%.
n disfunctia asimptomatic de VS, postinfarct sau de alt cauz, IECA pot preveni
dezvoltarea insuficientei cardiace congestive
Din aceste motive IECA snt in prezent tot mai mult folositi, avnd indicatii n multiple
boli cardiace si vasculare, beneficiul major fiind documentat prin trialuri mari n.special
n insuficienta cardiac

14
 Bilbiografie
1. Adebayo PB, Alebiosu OC. ACE-I induced angioedema: a case report and review of
literature. Cases J.
2. Gherasim L (ed.). Medicina Intern. Ed. Medical. Bucureti, 2000. pp 861-865.
3. Cristea AN (ed.). Tratat de Farmacologie. Ed. Medical. Bucureti, 2005. pp 448-449
4. Adkinson NF, Busse WW, Bochner BS, Holgate ST, Simons FER, Lemanske RF
(eds.). Middletons Allergy: Principles and Practice, 7th Edition. Mosby-Elsevier.
London, 2009
5. Campbell T, Peckler B, Hackstadt RD, Payor A. ACE Inhibitor-Induced Angioedema
of the Bowel. Case Report Med.
6. Bas M, Hoffmann TK, Tiemann B, Dao VT, Bantis C, Balz V, Schultz-Coulon HJ,
Stark T, Schuler P, Greve J, Ivens K, Bier H, Kojda G. Potential genetic risk factors in
angiotensin-converting enzyme-inhibitorinduced angio-oedema. Br J Clin Pharmacol.
2010
7. Peltekis G, Palaskas D, Samanidou M, Fragakis A, Alexopoulos K, Kotsani A,
Vogiatzis I, Kyrmizakis E. Severe migratory Angioedema due to ACE inhibitors use.
Hippokratia. 2009
8. Snchez-Borges M, Gonzlez-Aveledo LA. Angiotensin-converting enzyme inhibitors
and angioedema. Allergy Asthma Immunol Res. 2010
9. Kampitak T. Recurrent severe angioedema associated with imidapril and diclofenac.
Allergol Int. 2008
10. Decloedt E, Freercks R, Maartens G. Cerebral angioedema associated with enalapril.
Br J Clin Pharmacol. 2009
11. McCabe J, Stork C, Mailloux D, Su M. Penile angioedema associated with the use of
angiotensinconverting-enzyme inhibitors and angiotensin II receptor blockers. Am J
Health Syst Pharm. 2008
12. Cupido C, Rayner B. Life-threatening angio-oedema and death associated with the
ACE inhibitor enalapril. S Afr Med J. 2007
13. Miller DR, Oliveria SA, Berlowitz DR, Fincke BG, Stang P, Lillienfeld DE.
Angioedema incidence in US veterans initiating angiotensin-converting enzyme

15
inhibitors. Hypertension. 2008
14. Banerji A, Sheffer AL. The spectrum of chronic angioedema. Allergy Asthma Proc.
2009
15. Weber MA, Messerli FH. Angiotensin-converting enzyme inhibitors and
angioedema: estimating the risk
16. Kostis JB, Kim HJ, Rusnak J, Casale T, Kaplan A, Corren J, Levy E. Incidence and
characteristics of angioedema associated with enalapril. Arch Intern Med. 2005
17. Alencar RC, Cobas RA, Gomes MB. Allergic reaction related to ramipril use: a case
report. Diabetol Metab Syndr. 2010
18. Gulec M, Caliskaner Z, Tunca Y, Ozturk S, Bozoglu E, Gul D, Erel F, Kartal O,
Karaayvaz M. The role of ace gene polymorphism in the development of angioedema
secondary to angiotensin converting enzyme inhibitors and angiotensin II receptor
blockers. Allergol Immunopathol (Madr). 2008
19.http://www.viata-medicala.ro/Angioedemul-indus-de-inhibitorii-enzimei-de-
conversie-a-angiotensinei.html*articleID_3408-dArt.htmlAgenda Medical 1997
20. Ardeleanu Elena: Ghid terapeutic al medicamentelor n bolile cardiace, Ed. Mirton
1997;
21. Braunwald E.: Heart Disease, 5th edition, Saunders 1996;
22. Dobrescu D., Manolescu: MEMO MED 96, Ed. Ghedal 1996;
23. sub red. Gherasim L.: Tratat Medicin Intern, Ed. Medical 1996;
24. Rakel: Cohns Therapy 1996, Ed Saunders

16