You are on page 1of 21

CRIZA SI SALVAREA TINERILOR traitori in

vremea NIHILISMULUI
Publicat pe 10 Apr 2008 | Categorii: Cum ne iubeste Dumnezeul
nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS,Parintele
Arsenie Muscalu, Pentru tineri, Pilda lucratorilor viei, Portile
Iadului | Print
De ce anume cred eu ca ar avea nevoie mai mult si
mai mult tinerii de astazi? Mai mult decat de orice, mai
mult decat de aer, cred ca ar avea nevoie deun strop de
dragoste adevarata.

Va oferim astazi un fragment pe care il socotim deosebit de important si de


intaritor dintr-o conferinta din anul 2003 a parintelui protosinghel
Arsenie Muscalu (slujitor pana de curand in cadrul asezamantului
monahal Sfintii Imparati si Sf. Dimitrie Basarabov, de pe langa Patriarhie).
Tema conferintei: Problemele tinerilor de astazi

Ii multumim foarte mult fratelui Victor pentru osteneala transcrierii dupa


file-ul audio si ii cerem scuze si pe aceasta cale pentru intarzierea mare cu
care am programat si editat ceea ce a lucrat acum mai multe luni.
Mentionam ca, intre timp, a aparut la Asezamantul Vasiliada si o carte cu
toate conferintele sustinute de parintele Arsenie: Faramituri duhovnicesti.
Sa aveti mult folos!

Se pare ca noi traim o vreme in care lumea, intr-o covarsitoare


majoritate, incepe sa schimbe credinta in Adevar cu credinta in neadevar.
Nu exista adevar, nu exista lucru in sine, nu exista stare de lucruri
absoluta, acesta este in esenta crezul nihilismului asa cum l-a formulat
Nietzsche in secolul al 19-lea si acesta se pare ca tinde sa devina unicul
crez al lumii contemporane.

Pentru lumea contemporana totul este relativ


Adevarul este relativ; religiile toate contin parti de adevar; daca pot sa
existe parti de adevar, nu exista religie revelata; totul este permis vedeti
singuri cu cata nonsalanta numeste lumea de astazi pacatele impotriva firii
drept un mod de viata alternativ. Nimic nu este absolut. La originea
lucrurilor se afla nimicul, ne tragem din maimuta, iar la originea lumii se
afla eventual o mare explozie, big-bangul, adica nimicul a fost un
nimic atat decumsecade incat a explodat si s-a transformat in ceva
si inca ceva cu atata varietate si complexitate cata vedem in lumea
inconjuratoare.

Si daca la originea lucrurilor se afla nimicul, tot nimicul, neantul,


este finalitatea lor. Pentru ca moartea este un subiect evitat cu destula
multa grija iar stiinta si filozofia nu ne dau nici un raspuns cu privire la
ceea ce se afla in spatele ei. Ne consoleaza cel mult, cu ideea progresului
infinit, cu ideea evolutiei nesfarsite, sau cu ideea perpetuarii, cu
ideeanemuririi speciei. Dar toate acestea nu sunt decit iluzii, mituri,
care de fapt nu sunt consolatoare pentru mine ca persoana reala
care am nevoie sa simt acum si aici, in chip real si viu, consolarea,
mantuirea. Iar psihologii, in marea lor majoritate, in starea aceasta pe
care as numi-o jalnica, isi dau si ei concursul si ne asigura ca rezolvarea
problemelor ar consta in a ne asigura un echilibru hormonal si in a ne
dezvolta o gindire pozitiva: totul va fi bine, totul va fi bine Neajunsul
este ca se termina cu moartea.

Acesta este crezul pe care se pare ca l-a imbratisat intr-o covarsitoare


majoritate lumea contemporana si acestea sunt parte din consecintele lui.
Si nenorocirea este ca pe acesta il ofera lumea contemporana
tinerilor ei. De cind ei incep a deschide ochii intelegerii pe lumea
aceasta, ucigandu-i din fasa cum se zice inselandu-i,
prezentindu-l ca pe ceva definitiv stabilit, ca pe ceva de autoritate
absoluta, profitind de faptul ca tinerii mai pastreaza in general ceva din
inocenta copilariei si sunt usor de inselat. Inselaciunea consta in aceea
ca, asa cum am spus, sunt prezentate drept comandamente ale
ratiunii, drept fapte sau adevaruri stiintifice de autoritate absoluta
niste simple speculatii filozofice, niste simple teorii stiintifice care se
schimba cu moda si cu vremea, niste simple ipoteze sau presupuneri, care
nu au un temei mai greu decat libera alegere a omului, optiunea personala
a vreunui filozof sau savant. Un mare fizician a lumii contemporane a fost
intrebat odata ce spune stiinta despre univers este inchis sau deschis?
Iar el, cu o sinceritate nu lipsita de ironie, a raspuns: Nu pot sa concep
decat un univers deschis pentru ca sufar de claustrofobie.

Ceea ce vreau sa spun este ca le este rapita tinerilor libertatea de


alegere, sau sunt influentati in mod decisiv in alegerile lor,
ascunzandu-li-se cumva aceste stari de lucruri sau prezentandu-li-
se lucrurile intr-un mod necinstit, ajungand asa caaltcineva sa faca
alegerea in locul lor. Nu spun ca totul in filozofie sau in stiinta ar fi la
bunul plac, ar tine de optiunea personala a unui filozof sau a unui savant.
Ceea ce vreau sa spun este ca problemele de capetenie ale vietii,
problemele de capetenie ale existentei, intrebarile fundamentale, trebuie
sa-si primeasca raspunsul prin libera alegere a fiecarui om, fie tanar, fie
batran, fie filozof, fie analfabet, fie savant, fie nestiutor in cele ale stiintei,
si nu are nimeni dintre oameni dreptul sa ingradeasca sau sa stirbeasca
aceasta libertate de optiune nici macar in numele vreunei pretinse
autoritati a ratiunii sau in numele unei pretinse autoritati stiintifice.
Intinderea ratiunii umane dincolo de limitele spiritului intrebator, pretentia
ei de a da raspunsuri absolute, constituie o extrapolare nelegitima. De
altfel, in privinta crezului nihilismului nu exista adevar, nu exista stare de
lucruri absoluta inselaciunea si contradictia nu sunt greu de
observat. Daca nu exista adevar atunci nici afirmatia ca nu exista
adevar nu este adevarata; daca nu exista stare de lucruri absoluta
atunci nici afirmatia ca nu exista stare de lucruri absoluta nu este
absoluta. Si iata-ne pe nisipuri miscatoare, ne invartim in cerc iar
cercul este unul al nebuniei, al dementei, este unul generator de
nebunie.

Ce se intampla cu sufletul unui tanar, care in prospetimea lui este


insetat de adevar, de absolut, de frumusete? Din pacate, daca a fost
amagit sa subscrie la crezul nihilismului, daca s-a strecurat in sufletul
lui aceasta otrava, el va incepe sa alunece pe panta razvratirii, a
blazarii, a nepasarii, a dementei manifestata printr-un trio ucigator de
suflet: sex, droguri, violenta, sfarsind in deznadejdea cea mai de pe urma
si de multe ori in sinucidere.

De ce anume cred eu ca ar avea nevoie mai mult


si mai mult tinerii de astazi?
Mai mult decat de orice, mai mult decat de aer, cred ca ar avea
nevoie de un strop de dragoste adevarata. Dar si aici apar confuzii, si
aici este primejdia unor amagiri care nasc dupa aceea dez-amagiri si lasa
sufletele ranite si pustiite. Multe lucruri inteleg oamenii sub numele
de dragoste, dar eu cred ca una singura este
dragosteaadevarata: dragostea Lui Hristos, dragostea cu care a
iubit Hristos si dragostea aceea care Il are pe El ca temei al
ei. Numai aceasta este nemuritoare, este desavarsita, este de
nezdruncinat, este atotcurata, este infinita, in stare sa sature setea fara de
masura, setea infinita de dragoste a sufletului unui tanar.

Noi numim dragoste si dragostea parintilor fata de copiii lor, si dragostea


copiilor fata de parinti, si dragostea pe care si-o poarta sotii unul altuia
intr-o casnicie, si dragostea care se naste intre doi tineri care se iubesc si
vor sa se casatoreasca, si aici este vorba de o dragostefireasca, legitima,
dar dragostea aceasta nu este de ajuns ca sa sature sufletul
omenesc. Chiar daca nu am lua in seama faptul ca multe familii sunt intr-
o stare de tulburare, de dezbinare, (sotii se cearta intre ei, copiii sunt raniti
sufleteste si lipsiti de caldura dragostei pe care ar trebui sa o ofere caminul
familial), chiar daca ne-am gandi ca doi tineri ar reusi sa pastreze curata
dragostea lor, nemurdarita de pacate trupesti care intotdeauna o spun de
multe ori si o simt tinerii insisi nu fac decat sa intunece frumusetea,
limpezimea si curatia relatiei lor ducind la slabirea ei; deci chiar daca tinerii
ar birui pacatele trupesti si dragostea lor s-ar implini intr-o casnicie
fericita, totusi dragostea aceasta daca nu Il are si pe Hristos nu il va
putea sustine, nu il va putea hrani pe om decat cel mult pana la
mormint. Moartea desparte pe parinti de copii, oricat de curata, oricat de
puternica ar fi fost dragostea fireasca pe care si-au purtat-o unii altora,
desparte pe copii de parintii, desparte pe soti unul de altul, dragostea
omeneasca fireasca nu are putere sa treaca dincolo de mormant,
este neputincioasa in fata mortii. Or dragostea Lui
Hristos, dragostea care Il are pe El ca temei al ei biruieste moartea,
trece si dincolo de moarte; in Hristos care a biruit moartea dragostea
aceasta trece si dincolo de moartemultumind pe deplin sufletul
omenesc.

Numim dragoste si dragostea pe care si-o poarta si doi prieteni, dragostea


pe care se intemeiaza o prietenie omeneasca, dar si aici, pe
linga temeiurile firii, care am vazut mai inainte ca nu au putere sa sustina
dragostea decat pana la mormint iar acolo, in fata mormantului
dragostea aceasta daca nu Il are pe Hristos ramine fara mangaiere,
lasand in suflet gol si pustiu - deci pe langa temeiurile firii exista si
alte temeiuri inca mult mai subrede, decat acestea. Unul iubeste pe
prietenii sai pentru ca este iubit, adica egoismul este temeiul dragostei lui.
Altul iubeste pentru ca este cinstit, adica slava desarta este temeiul
dragostei lui. Altul iubeste pentru ca i s-a facut un serviciu oarecare. Altul
iubeste pe temeiul vecinatatii. Altul pe temeiul tovarasiei, la o afacere
reusita sau la petreceri. Dar cat de amagitoare, cat de usor de
zdruncinat este dragostea care are asemenea temeiuri si inca se
numeste cu numele dragoste, putem vedea, cum spune Sf. Ioan Gura
de Aur intr-o omilie a lui, din pricinile care fac din prieteni dusmani si
se termina cu dragostea aceasta, se intrerupe legatura intre cei care ziceau
ca se iubesc, daca se isca intre ei insulte, pagube de bani, clevetire,
invidie, dragoste de slava desarta sau altele asemanatoare.

Dragostea de prieteni care Il are pe Hristos ca temei al ei nu este asa.


Dragostea aceea este de nezdruncinat. Cel care iubeste pe prietenii sai cu
dragostea lui Hristos nu inceteaza niciodata sa iubeasca. Cel care iubeste
pe prietenul sau asa cum a iubit Hristos continua sa-l iubeasca, chiar daca
prietenul sau il insulta, chiar daca il vorbeste de rau, chiar daca i-ar
produce vreo paguba materiala, pentru ca si Hristos tot asa a iubit. A iubit
pe cei care Il ocarau, pe cei pe care Il vorbeau de rau, pe cei care i-au
rasplatit cu otet si cu fiere si cu rastignire in schimbul nenumaratelor
binefaceri.

Deci de nimic nu are nevoie sufletul unui tanar mai mult decat
de dragoste adevarata. De dragoste si de adevar. De adevar, dar nu
de adevarul stiintific sau filozofic, nu de predici despre adevar, ci
de martori vii ai Adevarului Celui Viu si Intrupat al Lui
Dumnezeu, martori vii care sa-i convinga pe tineri prin cuvantul si prin
viata lor de frumusetea Adevarul Celui Viu. Martori vii in care sa
locuiasca Insusi Adevarul Cel Viu si Intrupat al Lui Dumnezeu si
care sa le arate tinerilor pe Acesta prin viata lor. Aici insa ajungem la
o alta problema a lumii contemporane, care se rasfrange in primul rind
asupra tinerilor. A da marturie despre dragoste si despre adevar este
un lucru infricosator. Viata unui martor viu al dragostei dumnezeiesti si
al adevarului dumnezeiesc trebuie sa fie straina de orice urma de egosim,
de orice urma de mandrie, de orice urma de slava desarta, de orice urma
de invidie, de orice urma de gelozie, de orice urma de rautate, de orice
urma de necuratie si de impatimire fata de placerile trupesti. Viata unui
astfel de om trebuie sa fie ca o melodie, in care nu trebuie sa se auda
nici cea mai neinsemnata nota falsa, nimic nu trebuie sa sune a
gol; tinerii sunt foarte sensibili la demagogie, la fatarnicie. A vorbi
despre virtuti inalte fara a le practica duce la necredinta. Problema
lumii contemporane care se rasfrange asupra tinerilor este lipsa
sauimputinarea, fara masura as zice, a acestor martori vii ai
adevarului si ai dragostei dumnezeiesti - imputinare semnalata de
catre toti parintii duhovnicesti, traitori in ultimile decenii.

Ce este de facut?
Eu nu pot decit sa ii indemn pe tineri mai intai sa lupte sa-si pastreze
o prospetimesufleteasca, o prospetime a cautarii, sa nu se
multumeasca cu solutii de-a gata, sa cerceteze indelung, sa se intrebe
cu multa grija. Pentru ca se pare ca este propriu acestei varste aceasta
neliniste adanca, fiintiala, aceasta cautare a identitatii, ea are se pare mai
multa prospetime decat la orice alta varsta.

Si pentru ca ne propunem sa privim problema in chip dogmatic, adica in


lumina mantuitoare a Celui de Sus, as spune ca aceasta este si
marturia pe care ne-o ofera aceasta lumina mantuitoare a Celui de Sus cu
privire la conditia tanarului. Vedeti, in Sfintele Evanghelii doar despre un
tanar se spune ca l-a intrebat pe Domnul in adevar: Ce bine sa fac ca sa
mostenesc viata cea vesnica? Cunoasteti toti, cred, intamplarea cu tanarul
bogat din Evanghelie. Au intrebat si altii, a intrebat si invatatorul de lege
acelasi lucru, dar el nu a intrebat ca sa afle, ci a intrebat ca sa
ispiteasca. Au intrebat cumva si fariseii si carturarii, i-au zis
Mantuitorului: Pina cand ne scoti sufletul? Daca Tu esti Hristosul spune-o
pe fata.Dar nu au cerut raspuns ca sa afle ci au cerut ca sa aiba de ce
sa-L invinuiasca. Au intrebat si multimile: Ce sa facem ca sa facem
lucrarile lui Dumnezeu?, dar si ele nu cautau raspuns, ci cautau, cum
le-a spus Domnul, mancarea cea pieritoare. Despre tanarul bogat insa
spune Evanghelia ca Domnul L-a iubit. Tanarul a intrebat: Ce bine sa fac
ca sa am viata cea vesnica? si Domnul i-a insirat poruncile Decalogului,
intr-o sinteza a lor. Iar el a zis: Toate acestea l-am pazit din tineretile
mele. Ce imi mai lipseste?. Vedeti nevoia adanca a sufletului lui,
cautarea identitatii ce-mi mai lipseste, cum sa ma
implinesc?. Si atunci ne spune Evanghelia ca Domnul a privit cu
dragoste la el, deci el avea aceasta sinceritate a cautarii, si i-a
spus: Daca voiesti sa fii desavirsit, du-te si vinde toate cate le ai si le
imparte saracilor si apoi, luandu-ti crucea ta, vino si urmeaza Mie. Pentru
tineri e de luat aminte si ceea ce urmeaza. Tanarul s-a intristat pentru
ca avea multe avutii, n-a primit raspunsul Domnului. Proprie
tineretii este deci aceasta prospetime a cautarii, dar tot proprie
tineretii este si o tarie a ispitelor. Ispitele au o mult mai multa
putere de seductie la varsta aceasta.

Sa stiti ca si Domnul de aceea a ales sa biruiasca intreita ispitire din pustiu


la varsta de 30 de ani o tinerete implinita pentru ca la virsta aceasta
taria ispitelor intrece orice masura pe parcursul vietii omenesti. A biruit
Domnul intreita ispitire in care se cuprinde toata ispita:ispita placerii zi
acestor pietre sa se faca paini; ispita mandriei, a slavei desarte-
arunca-Te de aici jos si ispita iubirii de arginti, a impatimirii fata de
lucruri toate acestea Ti le voi da, slava lumii si bogatiile ei, daca vei
cadea si Te vei inchina inaintea mea.Deci proprie tineretii este si aceasta
tarie a ispitelor si aici este de luat aminte. Ii indemn pe tineri sa
pastreze aceasta prospetime a cautarii, sa nu o lase innabusita in
pacate trupesti, in distractii prostesti si nebunesti. Sa nu o lase
inecata si otravita de ideile pe care le propaga nihilismul.

Dar nu ii indemn pe tineri numai atat, ma gandesc ca lor le este spre


mingaiere si o pilda pe care o rosteste Domnul si care, in aparenta, nu ar
avea nici un fel de legatura cu problemele generatiei tinere:
Pilda lucratorilor tocmiti la vie
Si as vrea sa va citesc mai intai pilda pe care o socotesc o pricina de
indestulatoare mangaiere pentru tineri:

Imparatia cerurilor este asemenea unui om stapin de casa, care a


iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa si,
invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi i-a trimis in via sa, si iesind
pe la ceasul al 3-lea (adica 9 dimineata) a vazut pe altii stand in piata
fara lucru si le-a zis acelora: mergeti si voi in vie si ce va fi cu dreptul
va voi da. Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al 6 -lea si al 9-lea
a facut tot asa. Iesind pe la la ceasul al 11-lea a gasit pe altii stand
fara lucru si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru? Zis-
au Lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zisa lor: Duceti-va si voi in
vie si ce va fi cu dreptul veti lua. Facandu-se seara stapanul viei a zis
catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata incepand de la
cei din urma pana la cei dintai. Venind cei din ceasul al 11-lea au luat
cate un dinar si venind cei dintai au socotit ca vor lua mai mult dar au
luat si ei tot cate un dinar. Si dupa ce au luat carteau impotriva
stapanului casei zicind: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai
pus deopotriva cu noi care am dus greutatea zilei si arsita. Iar el
raspunzand a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate oare nu
te-ai invoit cu mine un dinar? Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau
acestuia de pe urma ca si tie. Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc
cu ale mele sau ochiul tau este rau pentru ca eu sunt bun? Astfel vor
fi cei pe pe urma intii si cei dintii pe urma ca multi sunt chemati
dar putini alesi (Matei 20, 1-16).

Ce legatura ar putea sa aiba pilda aceasta cu problemele tinerei


generatii? Chiar daca se pare ca traim ceasul al 11 -lea al istoriei, chiar
daca pe tinerii lumii de astazi nimeni nu i-a tocmit (sunt ai nimanui,
sunt orfani, nu vad nicaieri un exemplu de virtute, lumea nu le ofera nici
un ideal de adevar, de frumusete, traim in mijlocul unei decaderi
cumplite), [ei] sa aiba incredere, sa aiba nadejde, ca iata, stapinul
casei cauta si in ceasul al 11-lea lucratori pentru via sa! Si ceea ce
poate parea un dezavantaj tinerii de astazi au puterile sufletesti si fizice
slabite, nu sunt ca tinerii generatiilor de secole in urma, se pare ca
lucrarea lor duhovniceasca este neinsemnata (au cartit cei din ceasul intai
si au zis: Acestia din urma au facut abia un ceas = o lucrare de nimic, de
un ceas); chiar daca lucrarea lor ar parea sa fie neinsemnata
pentru ca puterile lor sufletesti si fizice sunt subrezite, sa nu se
teama! Caldura vointei lor, caldura dragostei cu care vor raspunde
chemarii va implinii lipsa lucrarii si vor fi socotiti asemenea cu cei
dintai.

Iata, vedeti, cei dintai prin ceeea ce ar fi putut sa le fie un avantaj si-au
agonisit pierzare, unii pentru ca s-au tocmit cu stapanul viei, au lucrat lui
Dumnezeu pentru rasplata si-au pus nadejdea in lucrarea lor, avand o
zi intreaga inainte (vom lucra mult, meritam rasplata) si atunci stapanul ii
primeste dupa dreptate: Ia ce este al tau si pleaca. Tu nu M-ai dorit pe
mine, ai dorit dinarul iata ai dinarul si pleaca. Parintii Bisericii spun ca
aceasta ia ce este al tau si pleaca - inseamna o condamnare la
chinurile vesnice, inseamna rupere pentru vesnicie de Dumnezeu. Deci
ceea ce ar parea sa fie dezavantaj pentru tinerii de astazi poate sa
devina temei de mantuire, pentru ca, intr-adevar repet ce am spus
caldura dragostei, marimea de suflet cu care vor raspunde
chemarii, fara a nadajdui in lucrarea lor, va implini locul lucrarii si li se va
face parte cu cei dintai, ba inca ei cei din urma vor putea sa fie cei dintai
dupa cuvantul Evangheliei.
- Cititi si:

Am citit cri ca s pot s supravieuiesc n lume interviu cu

Ovidiu Hurduzeu partea I

Parintele Arsenie Muscalu: VIATA IN BISERICA (partea a II-a)


27 Comentarii
CU NOI ESTE DUMNEZEU!
Suflete al meu, pentru ce dormi?

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate


face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la
articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru
Cuvant: CRIZA SI SALVAREA TINERILOR traitori in vremea
NIHILISMULUI), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si
cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.

27 Comentarii
27 Raspunsuri to CRIZA SI SALVAREA TINERILOR
traitori in vremea NIHILISMULUI
1. pe 10 Apr 2008 la 11:03 #Sorin

Este usor sa iti iubesti fratii , parintii , prietenii si pe cei care te iubesc
pe tine .Greul apara atunci cand cineva iti este neprieten , nu iti
doreste binele si te dispretuieste .
Porunca aceasta , au iubirii , este o mare taina , pe care o patrunzi cat
de cat pana ce devii mai induhovnicit . Este usor sa vorbesti despre
asta , dar atunci cand te vezi ca in relatia ta cu un altul nu apare
reciprocitatea in iubire , de pilda , iti dai seama ca uneori este chiar
imposibil sa pui in practica aceasta mare virtute , aceasta porunca .
Mi-am dat seama cat de jos ma aflu atunci cand o persoana , un baiat
, mi-a gresit ceva . De fapt , de cand ne stim , de aproximativ doua-
trei saptamani , are tendinta de a-si bate joc de toti din jurul lui .
Pentru el ,femeile se impart in doua categorii (proaste si curve,
ambele subsumate expresiei femeia este diavolul-cuvintele ii
apartin). Pe mine ma maimutareste , ma trateaza cu o superioritate
nejustificata , de prietenii mei isi bate joc .
Nefiind nici pe departe un sfant , in mod firesc , la un moment dat , m-
am suparat si am decis sa nu mai vorbesc prea mult cu el , pentru ca
de fiecare data sunt niste discutii fara rost .
Dupa cateva zile , mi-am zis ca poate nu este bine ce fac si am hotarat
sa stau de vorba cu el , sa-i explic ce nu este bine in ceea ce face . El
m-a ascultat , a spus ca apreciaza sinceritatea mea si ca pe viitor isi va
schimba comportamentul .
A durat doar cateva zile , dupa care a revenit la vechiurile obiceiuri .
Fratilor , spre crunta mea dezamagire , a devenit chiar mai rau decat
inainte .
In mod inevitabil , s-a declansat o cearta intre mine si el. Nu am
rezolvat nimic . Am constientizat o limita , in acel moment . Ca nu pot
iubi pe toti oamenii . Cand vine vorba de anumite persoane , pot sa
spun doar atat : cel putin sa nu il urasc . Nu il pot ura , pentru ca toti
suntem facuti dupa chipul lui Dumnezeu . Dar , in acelasi timp , nu il
pot iubi , pentru ca vad ca acesta nu cauta asemanarea cu Dumnezeu .
Ma intreb : este bine ceea ce fac ? Eu cred ca as exagera ca as spune
ca da . Imi vin minte cuvintele Mantuitorului : De-ti va gresi fratele
tau , cearta-l ! Si daca se va pocai , iarta-l . Si chiar daca-ti va gresi de
sapte ori intr-o zi si de sapte ori se va intoarce la tine , zicand : Ma
pocaiesc! , iarta-l .
L-am iertat o data , desi el nu dadea nici cel mai mic semn de pocainta
. Dar acum nu cred ca ii port ranchiuna , pentru ca supararea mi-a
trecut dupa ce m-am certat cu el . Dar cred ca este bine ca pe viitor sa
evit sa mai am de-a face cu el , pentru ca duhurile care il stapanesc nu
il lasa sa se pocaiasca si sa vada dincolo de o mandrie stupida .
Am facut un pas spre el , desi mai degraba persoana respectiva era
cea care trebuia sa o faca . Am facut-o pentru ca Hristos ne-a invatat
sa ii iubim pe ceilalti , sa fim generosi . Vazand insa ca respectivul nu
imi vine in intampinare , nici eu nu mai pot merge spre el .
Sa fie acesta un pacat ? Nu stiu . De un lucru insa sunt sigur : imi
repugna ideea falsa pe care o au ceilalti despre a fi crestin , in sensul
unei autovictimizari perpetue . Sa fii crestin nu inseamna sa fii prost .

P.S. : Mi se pare mie , sau se inmultesc ispitele pe masura ce se


apropie Saptamana Patimilor ?

2. pe 10 Apr 2008 la 12:35 #admin

Nu ti se pare, asa este mereu. E ca un fel de lege duhovniceasca.


Cred ca ai procedat bine. Nu cred ca este pacat. E firesc sa ne asumam
sincer masura noastra, pe de o parte, iar pe de alta parte, a iubi nu
inseamna numaidecat a cauta sa-l indrepti pe celalalt, ci (in cazul
acesta) a te durea inima pentru el si a-l rabda, cerand ajutorul
Domnului pentru aceasta.

3. pe 10 Apr 2008 la 13:11 #heraasku

Cu respect.
Fii sincer cu tine insuti si vei vedea ca felul in care te privesti pe tine
este EXACT felul in care il privesti pe celalalt. Pentru ca nu poti avea
doua priviri. Ai una singura. A ta. Lucrand asupra ta lucrezi si asupra
aproapelui.
Amin.

4. pe 10 Apr 2008 la 13:24 #Magda

Intr-adevar! Nu poti iubi chiar pe toata lumea asta vine in timp (daca
vine) si este un DAR de la Dumnezeu pentru cei ce se nevoiesc sa-i
faca voia si sa respecte poruncile(asta inseamna deja sa fii plin de
Dumnezeu, deci indumnezeit prin har); si eu merg pe aceeasi premisa:
macar sa nu-l/o urasc daca prin buna-vointa, rabdare nu-l/o pot
inmuia, nu-l/n-o pot castiga.

Ce spune Pr.Arsenie Boca:

Noi nu stim tainele lui Dumnezeu: pe cine mantuieste din lume si pe


cine osandeste. Daca pe cel ce se salbaticeste asupra ta, din pricina
intunecimii sale, il stie Dumnezeu ca se va mantui, mantuirea lui o va
face si cu ajutorul tau, prin aceea ca-ti da darul rabdarii, al iertarii din
inima (Matei 18,35) si al rugaciunii. Astfel pentru smerenia ta il va
birui Dumnezeu si va alunga duhul potrivnic dintr-insul. Daca insa
fratele acela mai are de chinuit in robie straina, sau chiar isi va pierde
sufletul, la purtarea ta cea dupa Dumnezeu, rautatea lui va creste si se
va salbatici cu totul impotriva oamenilor si impotriva lui Dumnezeu.
Prin umare, nicidecum sa nu uitam ca ostasi ai lui Dumnezeu suntem.
Deci fii destoinic, suflete, stiind cui crezi, cu ale cui arme bati razboi,
cine iti ajuta, ca sa nu piarda Dumnezeu pe cineva pentru neiscusinta
ta. De aceea au zis Parintii ca pricina mantuirii este aproapele.

Mantuirea nu se castiga cu o fapta razleata, ci presupune si o fata


sociala; nimeni nu se mantuieste singur; de mantuirea sa se mai leaga
o multime de oameni.

Darul mantuirii se dobandeste chiar ca dar, cu mare lupta.

Mantuirea se lucreaza numai pe ruinele egoismului.Mantuirea noastra


nu e numai un dar de la Dumnezeu, ci si o fapta a libertatii noastre.

Iar in privinta faptului ca ai avut rabdare cu el, i-ai vorbit din suflet
La urma tuturor este dreapta judecata a lui Dumnezeu si este dreapta
pentru ca la toti Dumnezeu le-a prilejuit o marturisire a cuiva si deci
nu vor avea cuvant de scuza ca n-au auzit de Dumnezeu. Aceasta este
ratiunea ascunsa a Providentei: toata lumea ispitita sa se ciocneasca
de Iisus.

5. pe 10 Apr 2008 la 17:11 #Mihaela V

Pentru heraasku.
Iarta-ma, dar nu prea cred ca ai dreptate. Spre exemplu, daca i-as
privi pe ceilalti asa cum ma privesc pe mine, ar fi jale mare
Dar poate ca ne gandim la lucruri diferite totusi, insa felul in care ai
exprimat ideea nu poate sa ma duca decat intr-o singura directie pe
care mi-e greu s-o inteleg.
Numai bine

6. pe 10 Apr 2008 la 17:44 #blogul lui laurentiu dumitru Blog Archive

Linkurile zilei, 10.04.08

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

7. pe 10 Apr 2008 la 20:19 #Magda

Heraasku:

Spui Fii sincer cu tine insuti si vei vedea ca felul in care te privesti pe
tine este EXACT felul in care il privesti pe celalalt. suna cam asa:
judeci pe ceilalti dupa propriile perversitati. OK! Daca in trecut ai fost
cum ai fost si sa zicem te-ai indreptat cu ajutorul lui Dumnezeu
sau inca mai esti stapanit in vreo oarecare masura de unele dintre ele,
n-ai cum sa NU VEZI la ceilalti scaderile pe care le-ai avut si tu
candva! A vedea anumite lucruri la altii nu e mare scofala: sfintii ii vad
pe ceilalti asa cum sunt pentru ca le descopera Harul indiferent de
mastile pe care le port la suprafata, noi ceilalti prin ceea ce am fost
sau inca mai suntem stapaniti. Nu asta trebuie sa ingrijoreze, ci lipsa
milei/compasiunii ce duce in final in anumite cazuri despartirea
de astfel de oameni lasandu-i pe mana lui Dumnezeu cand omeneste
nu mai poti face nimic.

8. pe 11 Apr 2008 la 09:33 #Rzboi ntru Cuvnt INIMA INDURERATA

[...] Patimilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dar si in legatura cu o


postare anterioara din parintele Arsenie despre tinerii in vremea
nihilismului, am ales sa reproducem si noi un fragment dintr-o carte de
exceptie tocmai despre tinerii de astazi [...]

9. pe 11 Apr 2008 la 15:54 #Calin

De ce a fost mutat Parintele Arsenie de la Patriarhie? Era atata nevoie


de el acolo.

10. pe 11 Apr 2008 la 17:41 #admin

Deci e adevarat, e sigur? Si noi auzisem azi un zvon Pacat pentru


ucenicii sai. Pentru Sfintia sa poate mai bine, daca va avea mai multa
liniste in alta parte. E stiut ca aici numai ucenicii il mai tineau. Altfel ar
fi plecat de mult. Dar era de asteptat, la miscarile de trupe care au
loc acum in Deal

11. pe 14 Apr 2008 la 21:39 #Cristina

De parinti duhovnici precum Pr. Arsenie este nevoie peste tot, nu


numai la Patriarhie.De aceea, ravna cautarii lor, rabdarea asteptarii
prezentei lor reprezinta tot o marturisire a Adevaruluicu atat mai
mult urmarea lor neconditionata, dincolo de orice imprejurare. Altfel
cum ne-am putea pastra curatia si linistea sufleteasca? Dumnezeu
este Cel Care lucreaza in voi, ca sa voiti!,spune Sf.Ap.Pavel filipenilor.
Iar ucenicii care-l iubesc pe Parintele Arsenie si vor sa-l urmeze, o vor
face fara doar si poate, neconditionat, indiferent unde si cat de greu
le-ar fi.Este si aceasta o forma de dobandire a strapungerii inimii, cred
euN-ati vazut cat de frumos ne spune Parintele? Ca sa dobandim
strapungerea inimii, tine mai mult de Dumnezeu decat de noi, pentru
ca El ne cauta mai intai.Omul care simte in sufletul lui O PORNIRE
SPRE A CAUTA, are in el insusi CEVA CARE IL INDEAMNA SA CAUTE, a
simtit deja o mica strapungere a inimiiBinenteles ca Parintele se
refera la cautarea continua a lui Dumnezeu in adancul din noi dar, prin
extensie, chipul lui Dumnezeu se afla in mine, in aproapele meu, in
acel ceva care ma indeamna sa cautUcenicii sai adevarati simt in ei
pornirea de a-l cauta si de a-si urma povatuitorul, indrumatorul
duhovnicesc. Pentru ca altfel nu se poate.Aici e vorba si de statornicie
si de multe alte lucruri legate de structura sufleteasca.Parintele
aminteste de acea lumina si bucurie launtrica pe care le simtim cand
harul lui Dumnezeu ne cheama.Dar si de faptul ca noi nu ramanem
statornici in acest harSi aici incepe drama cu noi insineM-a
invrednicit Domnul sa-l cunosc pe Parintele Arsenie de curand si ma
rog continuu sa pot deveni(pentru ca nu sunt nici pe departe!}ucenica
adevarata si fiica duhovniceasca demna de povatuitorul sau.

12. pe 16 Apr 2008 la 14:40 #Andrei

Buna ziua!

Stie cineva unde poate fi gasit parintele Arsenie Muscalu acum? Am


inteles ca nu mai poate fi gasit la asezamantul monahal de pe langa
Patriarhie.

Va multumesc,
Andrei

13. pe 16 Apr 2008 la 14:48 #admin

Am inteles ca la o manastire din Prahova, dar nu stim care. Cine stie,


sa scrie aici!

14. pe 19 May 2008 la 14:44 #admin


http://www.adevarul.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=
351580&duminica=1
Totusi e vorba de judetul Prahova, nu Bistrita-Nasaud, nu?

15. pe 11 Apr 2009 la 00:03 #Rzboi ntru Cuvnt Tinere, tie iti zic:

scoala-te!

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

16. pe 07 Jul 2009 la 16:10 #Rzboi ntru Cuvnt Parintele

Damaschin de la Platina, ucenicul Cuv. Seraphim Rose: SA STAM

PURUREA NECLINTITI IN CREDINTA NOASTRA!

[...] Va recomandam si: Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea


nihilismului [...]

17. pe 19 Dec 2009 la 21:51 #Rzboi ntru Cuvnt HRISTOS NE

MANTUIESTE. DE CE? Omilie la Duminica dinaintea Nasterii lui

Hristos

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

18. pe 22 May 2010 la 15:43 #Rzboi ntru Cuvnt MARTIRI SI

HISTRIONI sau: CINE NE TRANSMITE DUHUL ADEVARULUI? Pilda

de pateric din inchisoarea de la Targsor: SE POATE SA

DANTUIESTI PE SUFERINTA TA?

[...] Sufletul oricarui tanar, oricat de cazut, nu poate fi vindecat de


surogate placute si facile, ci numai de dragostea curata si intrematoare
care izvoraste din Duhul Adevarului, setea sa adanca nu poate fi
potolita de niciun soi de spritualitate confortabila, ci numai apa cea
vie a Duhului, care S-a pogorat acum pentru ca noi sa nu mai fim
tributari robiei celor vremelnice. Iar experienta Duhului nu poate fi
transmisa decat de catre niste martori adevarati, decat de catre niste
modele vii, veritabile, nefalsificate si neamestecate cu duhul si cu
modele lumii. Predania duhovniceasca, adica gustul natural al
Ortodoxiei, sarea cea nestricata se transmit prin traitori cercati,
luminati si pasnici, nedezlipiti de cugetul Sfintilor Parinti, inteleptiti de
invatatura cea sanatoasa veche si neinvechita si, mai ales, caliti
prin focul jertfei, al patimirilor. [...]

19. pe 18 Jun 2010 la 15:21 #Rzboi ntru Cuvnt CUVIOSUL PAISIE

DESPRE TANARA GENERATIE: Lipseste duhul de jertfa

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

20. pe 27 Mar 2011 la 22:58 #Razboi ntru Cuvnt Aduse cu posta

(electronica): CUVINTE PUTERNICE PENTRU TREZIRE SI

CERCETARE LAUNTRICA de la Parintele Arsenie Muscalu

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

21. pe 27 Apr 2011 la 03:36 #Rzboi ntru Cuvnt PARINTELE

MARTIR CONSTANTIN SARBU ne invata o lectie fundamentala:

CUM SUNT ADEVARATII UCENICI AI LUI HRISTOS SI FII AI

INVIERII? Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de

Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!

[...] Lumea avea nevoie si de adevar si de iubire. Ca sa fie inteles,


adevarul avea nevoie de dovada minunilor. Ca sa fie urmata, iubirea
are nevoie de dovada jertfei. Numai Hristos le-a putut arata pe
amandoua. De aceea, adevarul Lui este unicul adevar vrednic de primit
si iubirea Lui este unica iubire vrednica de urmat. [...]
22. pe 07 Feb 2012 la 23:07 #CUM TREBUIE MARTURISITA CREDINTA

(chiar si de catre copii!) SI CE AJUTA LA CONVERTIREA

OAMENILOR LA HRISTOS? -

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

23. pe 04 Apr 2012 la 22:12 #PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX

Conferinta de la Iasi, septembrie 2011 (audio, video, text): NU

PUTEM IUBI CU ADEVARAT DACA NU AM INVATAT SMERENIA -

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

24. pe 24 Apr 2012 la 19:29 #Fericitul Martir Mircea Vulcanescu

INEDIT: Devenim enciclopedii ambulante. Iar intelepciunea nu

incape in Enciclopedie -

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

25. pe 29 May 2012 la 21:33 #Sim

Parintele aceste minunat, Arsenie Muscalu, parca imi aduce oarecum a


Parintele Serafim Rose, prin intelegerea sa adanca a framantarilor
tinerilor din vremea noastra si prin aplecarea si deschiderea cu
dragoste catre acestia, cu o rabdare si o dibacie pline de har. Parca le
cunoaste launtrul.

Domnul sa ne deschida inimile sa primim ceea ce El ne da prin slujitorii


Sai!

26. pe 25 Jun 2012 la 04:47 #CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN

TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI

AUDIO) -
[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

27. pe 22 Dec 2012 la 03:42 #PARINTELE TEOFAN MUNTEANU DE LA

MANASTIREA NERA despre trairea pe orizontal, boala instrainarii

de Dumnezeu, degradarea educatiei copiilor si lipsa de sens a

tinerilor de azi - Razboi ntru Cuvnt - Recomandari

[...] Criza si salvarea tinerilor traitori in vremea nihilismului [...]

Nume (necesar)

Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)

You might also like