ANTARES F

2
C operta: AN D REI DAN

T ehnored acto r: V A L E N T IN C A R A G H E O R G H IE V

© E d itu ra B A R IC A D A , sucursală a G ru p u lu i de Investiţii şi

P rogram e, Str. D om n iţa A nastasia, nr. 17, 70623, B ucureşti,
R om ânia.

© DAN APOSTOL si RODICA BRETIN -1992

T o ate drep tu rile rezervate. O rice repro d u cere, integrală sau p arţia­
lă, prin orice m ijloace, efectuată fără consim ţăm întul realizatorilor
şi al e d itu rii este ilegală şi co n stitu ie un delict sancţionat d r ( odul
Penal.

ISBN 973-9081-11-8
 ANTARES F
2

Realizatori:

DAN APOSTOL RODICA BRETIN

EDITURA BARICADA
BUCUREŞTI,7 1992
*
"Ai izbutit? Continuă!
N -a i izbutit? Continuă!"

F rid jo f N ansen
STRICT SECRET

KGB contra Europei de Est

 DAN APOSTOL

KGB
CONTRA EUROPEI DE EST
"Locuim cu toţii sub acelaşi cer,
dar nu avem toţi acelaşi orizont
C onrad A den au er

1989 a fost an u l R evoluţiei E st-E u ro p en e, aşa cum 1789 a fost

cel al R evoluţiei Franceze. R egim uri m en ite să dureze o m ie de ani
- ba chiar să fie bazele de la care treb u ia să se în tindă cium a roşie >

peste în treag a E u ro p ă şi ap o i pe to t globul - s-au năru it ca nişte

castele de nisip. Şase sta te est-eu ro p en e m em bre ale D ictatului de
la V arşovia şi-au regăsit d em n itatea şi fiinţa naţională. Şi este d ea­
supra oricărui dubiu că revoluţiile, fie ele "de catifea" ca în C ehoslo­
vacia o ri sîngeroase ca în R o m ân ia, au re p re z en ta t nu d o ar lovituri
de palat co n cep u te de g arn itu ra a doua a nom en claturii cu sprijinul
KG B -ului - care prim ise m isiunea să lichideze regim urile antigor-
bacioviene din lagărul socialist - ci şi im p resio n ante ridicări ale
polonezilor, est-germ anilor, cehilor şi slovacilor, ungurilor, bulga­
rilo r şi ro m ân ilo r îm potriva raiu lu i com unist ce le fusese im pus de
tancurile sovietice la sfîrşitul celui de-ai doilea război m ondial.
F ap tu l este istoric şi indiscutabil. D e aceea, O ccidentul a fost
profund su rp rin s de reculul înreg istrat în 1990, cînd, alegerile şi o
serie în treag ă de evenim ente dram atice au d em o n strat că po p o arele
est-euro p en e n u erau nici pe d ep arte p reg ătite n u num ai p en tru
dem ocraţia p lu ralistă, d ar nici m ăcar p e n tru a respinge cu h o tă rîre
com unism ul. Paradox insolvabil p e n tru o p in ia publică vest-euro-
peană şi p e n tru cea nord-am ericană. D esigur, nostalgia după vechiul
sistem varia: 15% din p o p u laţie în cazul C ehiei şi U ngariei; 20% în
cazul Poloniei; 25% în cazul Slovaciei şi G erm an iei de Est; 50% în

6
cazul B ulgariei şi, u luitor, 90% în cazul R om âniei, ţara cea m ai puţin
perm eabilă la com unism în ain te de 1945 şi singura care, în 1990, a
ales de b u n ă voie o rîn d u irea pe care luptase cu a tîta îndîrjire s-o
răsto arn e în 1989. D ar voturile d ate p artid elo r neocom uniste, pro-
com uniste sau p u r şi sim plu com uniste şi d em o n straţiile de stradă
în favoarea u n o r asem enea partide în to ate ţările est-europene
arătau că sistem ele de guvernare nu fuseseră ru p te de popor, aşa
cum, greşit, se considera. G u vernanţii da, sistem ele politice nu.
C om unism ul reuşise în ap ro ap e ju m ătate de secol să pervertească şi
conştiinţa şi stru ctu ra m orală a est-europenilor.
B ineînţeles, în diverse grade. Căci dacă naţionalism ul şi fervoa­
rea catolică îi făcuseră ap ro a p e im uni pe polonezi, spiritul prusac de
disciplină al est-germ anilor, născuţi parcă p e n tru » tră i în tr-o ordine
de fier, n u fusese prea m ult d eran jat de lipsa de lib ertate din lagărul
com unist. C ehii, mai p u ţin înclinaţi spre lu p ta deschisă se m ulţum i­
seră să zeflem isească sistem ul în cel m ai p u r sp irit Sveik, pe cînd
slovacii, nein flu en ţaţi de o in telectu alitate progresistă, se am ăgeau
cu gîndul că, în tr-o so cietate în care toţi sînt la fel de săraci se trăieşte
mai bine decît acolo u nde num ai unii sînt săraci. B ulgarii aveau o
pu ternică trad iţie pro-rusă, indepen d en tă de regim ul m arii puteri
slave care îi susţinuse în to td eau n a. Prin^contrast, m aghiarii nu u ita­
seră represiu n ea sîngeroasă din 1956 şi, în pofida faptului că regim ul
lui K adar le asigura o b u n ăstare m aterială deloc neglijabilă în com ­
p araţie cu alte ţă ri com uniste, e ra u p reg ătiţi să se scuture de un
sistem p e care îl indentificau cu ocu p an tu l sovietic.
în privinţa R om âniei, lucru rile erau m ai com plexe. Fiind, geo­
grafic şi strategic, singura ţa ră com plet inclusă în lagărul com unist,
neavînd g ran iţe com une cu O ccidentul şi fiind to ta l ru p tă infor­
m aţional de lum ea exterioară, nu se considerase necesar de către
U n iu n ea Sovietică a se m en ţin e tru p e pe te rito riu l acestui stat. F apt
esenţial p e n tru în ţeleg erea situ aţiei particu lare a regim ului com u­
nist rom ân, care, ştiind că se află sub p ro tecţia p u terii m ilitare
sovietice în cazul unei "agresiuni im perialiste" e ra pus în faţa nece­
sităţii de a rep rim a în p rim ă in stan ţă singur orice m işcare an tico m u ­
nistă d in ău n tru . A ceastă d ile m i s-a rezolvat în principal prin trei
procedee, d in tre care ultim ele d ouă sînt specifice R om âniei: 1)

7
con stitu irea u nei arm ate to ta l ineficiente (ca d o tare, tactică şi s tra ­
tegie, in stru ire şi chiar sp irit) p e n tru a a p ă ra ţara în cazul unei
agresiuni externe. R o lu l arm atei era definit ca: a) m înă de lucru
ieftină în indu strie şi agricultură; b) ja n d a rm de pază al regim ului
com unist (su b o rd o n at însă P artid u lu i şi Securităţii); 2) dezvoltarea
un ei im ense stru ctu ri a Serviciului de S ecu ritate (cu cele trei tip u ri
de cadre - o fiţeri "titu lari”, o fiţeri aco p eriţi şi in fo rm atori) infiltrat
în to a te categoriile sociale, în to a te in stitu ţiile statu lu i şi în to a te
form ele de m anifestare ale existenţei de zi cu zi şi ajungînd, se pare,
p în ă la incredibilul p ro cen t de 25% din în treag a p o p ulaţie m atu ră a
ţării; 3) dezvoltarea un u i e n o rm a p a ra t de p a rtid (num ărul m em bri­
lo r de p artid ra p o rta t la p o p u laţie era, în R o m ân ia, m ai m are decît
în U R SS sau în C hina!), com pus a tît d in activişti, cît şi din m em bri
de rîn d cărora, deşi n u beneficiau decît de avantaje m inim e, se
încerca să li se insufle ideea că fac p arte d in tr-o elită.
L a a c e s te d ire c ţii p rin c ip a le de a c ţiu n e s-a u a d ă u g a t în să o
s e r ie d e p ro c e d e e d e m ai m a re s u b tilita te şi d e m ai lu n g ă
b ă ta ie , c a re a u a v u t u n e fe c t n o ta b il a s u p ra m e n ta lită ţii r o m â ­
n ilo r. Şi ceea ce e s te m ai in te r e s a n t, p r o c e d e e le re sp e c tiv e au
fo st a p lic a te , m a i m u lt sa u m a i p u ţin în a c e e a ş i m a n ie ră şi în
c e le la lte s ta te e s t- e u r o p e n e . F a p tu l a s u rp rin s , d u cîn d la c o n ­
c lu z ia că ex ista u n p la n u n ita r de d is tr u g e r e şi p e rv e rtire a
fiin ţe i n a ţio n a le a p o p o a r e lo r d in e st, su b ju g a te de so v ietici.
D o v ezi e ra u m u lte , în s ă p la n u l ca a ta r e a fo st d e sc o p e rit a b ia
cu c îţiv a a n i în u rm ă , m a i în tîi p r in tr e d o c u m e n te le d in c a m e ra
d e lu c ru a fo s tu lu i p re ş e d in te al P o lo n ie i, B o lesla v B ie ru t,
a p o i, fra g m e n ta r în a rh iv e le ST A SI şi, m a i re c e n t, în C e h o s lo ­
v ac ia şi B u lg a ria . E s te v o rb a d e u n d o c u m e n t de m axim ă im ­
p o r t a n ţ ă al N K V D - u lu i, s t r ă m o ş u l K G B - u lu i: f a im o a s a
" Indicaţie N K /003/47" d a t ă d e M o s c o v a , la 0 2 .0 6 .1 9 4 7 cu
m e n ţiu n e a "Strict secret" şi c o d u l K A A /CC 113 (d e m e n ţio n a t
că, în c a z u l " In d ic a ţiilo r N K " d e s c o p e r ite în R D G , C e h o slo v a ­
cia şi B u lg a ria , n u m e re le d e co d şi d e în re g is tr a re d ife ră , d a r
c o n ţin u tu l e s te re la tiv s im ila r). D o c u m e n tu l p o lo n e z (cel m ai
c o m p le t p în ă în p r e z e n t) a r e 45 d e a rtic o le , u n e le cu a p lic a b i­
lita te s tr ic tă la c o n d iţiile sp e c ific e d in P o lo n ia , c e le la lte g e n e -

8
ş
rale, valabile p e n tru oricare din ţările socialiste şi pe care orice
est-eu ro p ean născut în "raiul roşu" le recunoaşte im ediat.
în cele ce urm ează v o r fi re d a te şi c o m e n ta te num ai acele
artico le care au fost în vigoare şi în R om ânia, ap licate de N K V D şi
K G B la în cep u t, de regim urile co m u n iste a u to h to n e după re trag e­
rea tru p e lo r sovietice (căci co m u n iştii ro m ân i au în ţeles faptul că,
fiind stră in i în p ro p ria lo r ţa ră şi lipsiţi de sp rijin u l A rm atei R oşii,
nu se vor p u te a m en ţin e exclusiv prin forţă, ci tre b u ie să găsească
m ijloace m ai su b tile de a d o m in a şi a păstra p u te rea ). A rticolele
sînt g ru p ate pe categorii de pro b lem e, fără a se ţine seam a-de
o rd in ea lo r în docu m en tu l original.

I. APROVIZIONAREA POPULAŢIEI

"Art 33. Trebuie împiedicată sistematic aprovizionarea bună, re­

gulată, a pieţei interne cu produse alimentare şi de larg consuni".
în diverse perioade, de obicei cele mai tensionate, se putea observa
clar în ţările socialiste o lipsă acută de mărfuri care în nici un caz nu
erau deficitare: săpun, hîrtie igienică, detergenţi, pastă de dinţi şi de ras,
pantofi, becuri, ciorapi, lenjerie de corp, şuruburi, încuietori de tip
"yale", televizoare, frigidere - lista a r putea continua la nesfîrşit. Ei i se
adaugă cealaltă listă, a produselor alim entare şi a medicamentelor.
Interesant de rem arcat, aceste "deficienţe" erau bine coordonate, atît
naţional, cît şi în lagărul socialist: niciodată nu lipseau în aceiaşi' tim p
în R om ânia şi pasta de ras şi hîrtia igienică şi niciodată nu era criză de
săpun concom itent în Polonia şi Bulgaria. D e asem enea, populaţii cu
tradiţie de producţie şi consum într-un anum it dom eniu alim entar se
trezeau că nu găsesc tocmai produsele respective, în schimb şi le pot
p ro cu ra p e cele deficitare la vecini şi a p arţin în d acestora. D esigur,
co n ta şi faptul că exportul (produselor industriale în cazul R D G -ului
şi al Cehoslovaciei şi al celor agroalim entare în cazul Rom âniei, Bul­
gariei, Poloniei şi Ungariei) era supradim ensionat şi orientat cu precă­
dere spre U RSS, dar aceasta nu justifica periodicele crize de produse
strict necesare unui trai de o decenţă m inim ă în ţările Pactului de la
Varşovia.
*
P en tru că,7 dacă R D G avea cel mai înalt standard
.
de viată
»

d intre ele şi R om ânia pe cel m ai scăzut, nu este m ai puţin adevărat

9
că lipsu ri absolut nejustificate econom ic existau pînă şi acolo unde
nim eni n u s-ar fi a şte p ta t
A stfe l, c h ia r şi Iu g o slav ia (ţa ră ră m a să în a fa ra "arip ii p r o ­
te c to a re " a A rm a te i R o ş»ii si » av în d u n n iv el d e d e z v o lta re si > de
tra i la c a re n u p u te a u a s p ira a lte s ta te s o c ia lis te ) c u n o şte a criza
d e ... h îr tie ig ien ică. Ia r d acă ţă rile a fla te în zo n e stra te g ic e
se n sib ile , ca R D G , U n g a ria şi B u lg a ria e ra u p u te rn ic s u s ţin u te
e c o n o m ic de U R S S , p e n tr u ca n iv elu l rid ic a t d e v ia ţă al p o p u ­
la ţie i să p re v in ă e v e n tu a le le n e m u lţu m iri, g u v e rn ele lo c a le nu
re z is ta u te n ta ţie i d e a p ro v o c a p e rio d ic e c riz e d e a p ro v iz io n a re
- căci fe n o m e n u l "cozilor", c a ra c te ris tic E s tu lu i în u ltim e le
d e c e n ii n u e s te o sim p lă în tîm p la re . C o n d u c ă to rii şi c a te g o riile
p riv ile g ia te (n o m e n c la tu ra d e p a rtid şi s e c u rita te a ) d in ace ste
s ta te ş tia u f o a rte b in e că, d u p ă o zi p ie r d u tă în "cîm pia m uncii",
su p u şii lo r, o b lig a ţi să s te a o re în şir la co a d ă p e n tr u n işte
p ro d u s e d e c a re n u se p u te a u lip si (şi a s ta 300 de zile p e an)
ră m în e a u cu p re a p u ţin ă e n e rg ie p e n tr u a m e d ita a su p ra c a u z e ­
lo r fe n o m e n u lu i. în p lu s, "cozilen- f a c ilita u în v ră jb ire a în tre
in d iv izi, în tr e c la se so c ia le , ba c h ia r în tr e m e m b rii a c eleiaşi
fam ilii - şi u n p o p o r d e z b in a t e s te cu a tît m ai u şo r d e co ndus.
(N ic ă ie ri în să n u a lu a t p ro b le m a a p ro v iz io n ă rii p ro p o r ţii a tît
d e a p o c a lip tic e şi a s p e c te a tît de g r o te ş ti ca în R o m â n ia , u n d e
se a ju n s e s e , p r in tr - u n e fe c t d e b u m e ra n g , ca în săşi tim p u l ce
tre b u ia c o n s a c ra t p ro d u c ţie i să fie u tiliz a t a p ro a p e exclusiv în
v e d e re a a p ro v iz io n ă rii, d u p ă e p u iz a re a fă ră folos a tim p u lu i
lib e r.) Ia r a le g e rile d in 1990 a u c o n s a c ra t u n se m n ific ativ ra p o rt
c au ză -efe c t: cu c ît u n p o p o r e s t-e u ro p e a n a fo st m ai p ro s t a p r o ­
v iz io n a t şi şi-a p e tre c u t m a i m u ltă v re m e şi e n e rg ie p e n tru a-şi
p ro c u ra s tr ic tu l n e c e sa r, cu a tît m ai m u lte a u fo st v o tu rile d a te
d e a c e s ta c o m u n iş tilo r. P a ra d o x p e n tr u o c c id e n ta li, r e z u lta t
lo g ic , c a r e c o n firm ă c la r v iz iu n e a K G B -u lu i, p e n tr u a n a liş tii
d in E s t: l u p ta p e n tr u e x is te n ţă în cel m ai re a l se n s al c u v în ­
tu lu i, d e v e n ită t o t m a i d u r ă su b to r e n t u l d e m iz e rii c o tid ie n e
a d is tr u s c e l m a i b in e , m a i e fic ie n t şi m ai c o m p le t d e m n ita te a
um ană.

10
 II. TRA N SPO RTU L ÎN COM UN

"Art. 24. P u n ctu a lita tea tra n sp o rtu rilo r de orice gen tre­
b u ie perturbată, m ai p uţin a celor cu p rin se în în d ru m ările din
N K 5 5 2-46 (adică a celor m ilitare, în beneficiul securităţii locale şi
al U n iunii Sovietice - n. a.)".
Q ţ i est-euro p en i nu au sim ţit că li se fură ju m ătate din viaţă, că
li se toceşte brum a de răb d are răm asă d upă term in area "cozilor",
cînd încercau să ajungă acasă m ai înainte de lăsarea n o p ţii? Şi cîţi
n-au tră it tero area întîrzierii la "condică", treb u in d să-şi rupă cu o
o ră m ai m ult decît ar fi fost norm al din odih n a şi aşa insuficientă,
num ai p en tru că tran sp o rtu l public în m arile o raşe era un calvar bine
planificat de a u to rită ţi? C înd erau vehicule, lipseau piesele de
schim b, cînd erau şoferi nu se "găsea" benzină sau curent electric; în
plus, m ijloacele de tra n sp o rt erau ridicol de p u ţin e în com paraţie cu
respectivele aglom erări um ane ale căror cetăţeni nu d ispuneau de
1-3 m aşini personale/fam ilie ca occidentalii. în ceea ce priveşte
tra n sp o rtu rile feroviare, num ai în ţările E u ro p ei de E st tren u rile
erau programate să întîrzie indiferent de starea vrem ii, şi num ai
acolo gările m arilor oraşe p ăstrau un n u m ăr absolut insuficient de
linii si
» aveau d o tări d in ain tea celui de-ai doilea război m ondial.
Ţ ările est-euro p en e se rem arcau şi prin in tro d u cerea tîrzie a m e­
tro u lu i sau reu tilarea n eco resp u n zăto are a reţelelo r deja existente
şi prin cea mai p roastă in frastru ctu ră de sol a tra n sp o rtu rilo r navale
şi aerien e de pe întreg globul, cu excepţia lum ii a treia. D e asem enea,
calitatea avioanelor şi navelor acestor sta te era a tît de scăzută,
echipam entul de con tro l al zb o ru rilo r şi cel p o rtu a r a tît de prim itiv,
încît n um ai rem arcabilul profesionalism al aviato rilo r şi m arinarilor
făcea ca rata catastro felo r aviatice şi navale (şi aşa cea m ai ridicată
din lum e în rap o rt cu num ărul de ap arate şi nave al ţărilo r respective
şi cu cel de curse efectuate) să nu fie şi m ai m are. O r, în to a te aceste
categorii de tran sp o rtu ri, R om ânia, statul cu cele mai p u ţin e a u to ­
m obile personale din E u ro p a de Est, "excela". N um ai cine n-a m ers
la o re de vîrf cu autobuzele, troleibuzele, tram vaiele ori cu faim oa­
sele "rate" rom âneşti, num ai cine n-a folosit vagoanele C F R -ului
(neîncălzite, nelum inate, cu uşi şi geam uri care nu se închid şi

11
rem arcîndu-se p rin tr-u n grad de m u rd ărie u nic în lum ea civilizată)
şi n-a "beneficiat" de program ul în tîrzierilo r de 1- 6 ore, al focarelor
de b o li n u m ite cu cinism "trenuri de călători", n um ai cine n-a asistat
la b ătă lia c ru n tă a bucu reşten ilo r d o rito ri să "încapă" în m etroul deja
arh ip lin , acela m ai p o ate să se sperie de o călăto rie în jungla guate­
m aleză. Şi num ai cine n-a stat de vorbă cu u n co n tro lo r de tu rn de
zbor, cu u n p ilo t sau cu un m arin ar ro m ân o ri cu vreunul din
m ecanicii de în tre ţin e re ai T arom -ului sau N avrom -ului mai poate
cred e că anii eroici, de început, ai aviaţiei şi m arinei, au apus de
decenii şi respectiv de secole.

III. APROVIZIONAREA CU APĂ A ORAŞELOR

"Art. 28. Trebuie să ne asigurăm că în oraşe nu mai există reţele

de apă nelegate la reţeaua principală, în nici un cartier în curs de
reconstrucţie sau nou construit. Canalizările vechi neracordate şi
fîntînile trebuie lichidate sistem atic, pe parcurs.
Art. 29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construirea
celor noi se va face astfel încît materiile reziduale provenite de la
aceste obiective să fie obligatoriu deversate în depozitele de apă ce
ar putea folosi ca rezervă de apă potabilă pentru populaţie (lacuri,
rîu ri, pînze freatice etc. - n. a.)".
P u ţin e d in tre pun ctele acestei in stru cţiu n i au un caracter mai
vădit crim inal în sensul cel m ai p ro p riu şi m ai grav al cuvîntului. A rt.
28 şi 29 se p o t încadra la capitolul "crime îm potriva um anităţii", însă,
ca şi celelalte nu sînt concepute g ratu it ci în scopuri strategice
evidente. P en tru că, o d ată co n cen trată aprovizionarea cu apă a unei
întregi localităţi în tr-u n n u m ăr redus de reţele şi cîteva m ari rezer­
voare, relativ u şor de co n tro lat, păzit şi, m ai ales, foarte uşor de
distrus o ri de infestat, şantajul asu p ra p o p u laţiei devine foarte efi­
cient. Să n u uităm că nu num ai C EK A , N K V D şi u lterio r KG B-ul,
dar si» A rm ata R o şie » au otrăv it sau distrus sistem atic fîntînile si »
rezervoarele din satele şi oraşele "duşmane", în tim pul: a) războiului
civil rus; b) cam paniilor de "pacificare" a ţă ra n ilo r şi cazacilor din
R usia şi U craina; c) "eliberării" v iito arelo r republici asiatice şi cau­
caziene; d) lup tei îm potriva rezisten ţei din L ituania, L etonia, E sto-

12
" T

nia, Polonia; e) rebeliunii din U ngaria; f) războiului din A fganistan.

Şi să nu uităm că în oraşele R om âniei, nu K G B -ul, ci guvernele
com uniste ro m ân e au distrus sau infestat - sub aco p erirea cam paniei
pen tru salubrizarea şi m odernizarea canalizării - pînzele de apă
freatice, fintînile, rîurile, precum şi lacurile naturale. R ezultatul?
N u num ai calitatea execrabilă a ap ei potabile, d ar şi periodicele crize
d a to ra te n u secetei, ci incapacităţii reţelei de rezervoare şi a celei de
distribu ţie de a acoperi necesarul consum ului industrial şi pe cel de
apă potabilă în acelaşi tim p. O r, trebuie am in tit că distrugerea
surselor de apă potabilă este interzisă a tît de C onvenţia de la H aga
cît şi de C onvenţia de la G eneva, pe tim p de război şi pe teritoriul
inamic, din consid eren te um anitare. Cei care au elaborat aceste
C onvenţii nu s-au gîndit să introducă şi o clauză specială privind
cazurile cînd un guvern o trăveşte d eliberat apa consum ată de p o p u ­
laţia din prop ria-i ţară... în plus, art. 29 este una din cauzele originare
ale unei alte problem e m ajore cu care se văd co n fru n tate ţările
est-europene: poluarea. D upă cum se ştie, to a te obiectivele indus­
triale, de la cel m ai m are com binat siderurgic sau petrochim ic pînă
la cel mar m ic atelier de vulcanizare, precum şi to a te tipurile de
autovehicule, avioane, nave etc. aflate şi astăzi în folosinţă în aceste
sta te se rem arcă p rin tr-o u lu ito are capacitate de a polua m ediul
în conju răto r, co n tin u u şi la grade de periculozitate aflate m ult
deasupra lim itelor adm isibile. F auna, flora, ba chiar ecosistem ele
din P olonia şi B ulgaria au suferit pierderi şi transform ări dram atice,
în ţări p u tern ic industrializate, ca R D G şi Cehoslovacia, poluarea -
m anifestată inclusiv prin ploi acide - a provocat catastrofe irep ara­
bile, cum ar fi d ispariţia m ajo rităţii speciilor de v ieţu ito are sălbatice
şi a pădurilor. în R om ânia, zone ca Baia M are, H u n edoara, G alaţi
şi Copşa M ică sînt considerate ca unice în E u ro p a prin nivelul de
toxicitate al m ediului - şi totuşi acolo trăiesc oam eni. Pădurile
poloneze, cele lituaniene, D elta D unării, m asivele îm pădurite din
C ehoslovacia şi R om ânia, ecosistem e nu num ai singulare prin fru ­
m useţe d ar şi esen ţiale p e n tru p ăstrarea unui echilibru ecologic pe
co ntinen tu l n o stru au fost sistem atic distruse de guvernele com unis­
te est-europene, la sugestia şi d a to rită im boldurilor perm anente
venite de la "M arele F ra te din R ăsărit". Iar rezu ltatele se văd în

13
sta re a precară a săn ătăţii p o p u laţiei din aceste state, în paleta largă
de boli şi în scăderea longevităţii m edii sub cea înregistrată înainte
de 1945 în aceleaşi > tări.
>

IV. SLĂBIREA CAPACITĂŢII DE APĂRARE A

ORAŞELOR

"Art. 30. în oraşele reconstruite sau nou construite nu trebuie

să mai existe în locuinţe spaţii excedentare, ce ar putea folosi pentru
depozitarea rezervelor de alim ente sau creşterea anima!elor.(La
acest punct, d o cu m en tu l găsit în fosta R D G stip u la şi distrugerea
sau dezafectarea definitivă a ad ăp o stu rilo r a n tiaerien e existente în
o raşele şi satele est-g erm an e - n. a.)".
Ca şi art. 28 şi 29, art. 30 are u n scop strategic clar: punerea
p o p u laţiei în im po sib ilitatea de a se a p ăra m u ltă vrem e în caz de
răscoală, o ri de a rezista în ev en tu alitatea u n u i asediu. F o rtu rile şi,
ad ă p o stu rile d in ain tea celui de-ai d o ilea război m ondial n u num ai
că n u au fost m o d ern izate şi extinse în o raşele est-europene, ci s-a
u rm ărit dezafectarea o ri d istrugerea lo r com pletă, singurele reţele
de fortificaţii » si
» su b teran e fiind cele folosite de Securitatea fiecăruia
din sta te le respective şi, eventual, acolo u nde era cazul, de A rm ata
R o şie o ri de KGB. B locurile noi nu au fost d o ta te cu pivniţe şi
ad ăp o stu ri, ba ch iar în treag a lo r stru c tu ră - de tip sovietic - nu a fost
co ncep u tă să reziste la solicitări m ari (cu trem u re, b om bardam ente
etc.). A p artam en tele au spaţii locuibile m ici şi dependinţe cît mai
incom o d e - n u nu m ai p e n tru că sistem ul favorizează tensiunile
fam iliale şi p ro m iscu itatea (în tre ţin u tă voit, după re ţe ta sovietică, şi
p rin so lu ţia rep artizării de locuinţe sau d ep en d in ţe com une m ai
m u lto r fam ilii), d ar şi p e n tru că le face to tal im proprii p e n tru
stocarea de p ro d u se esen ţiale suprav ieţu irii în caz de catastrofe
n a tu ra le o ri de război, cînd aprovizio n area o raşelo r ar fi perturbată.
D e altfel, în R o m ân ia nici n u a fost nevoie de război pen tru a se sim ţi
urm ările unei asem en ea politici, b in e gîndite - d ato rită proastei
aprovizio n ări şi a im posibilităţii stocării (în special a alim entelor),
o răşenii erau o bligaţi să-şi consacre 3-6 o re din zi p rocurării p ro d u ­
se lo r strict necesare suprav ieţu irii şi u n u i trai de o m inim ă decenţă.

14
Im p o rtan ţa art. 30 a fost înţeleasă la ju sta ei valoare de Nicolae
C eauşescu, care, d upă dem olarea cartierelo r vechi din oraşe şi stan­
d ard izarea apartam entelor-sicriu, de b e to n , a în cep u t distrugerea
sate lo r şi in tro d u cerea de blocuri tipizate în locul gospodăriilor
ţărăn eşti, considerate p rea in d ep en d en te de sursele co n trolabile de
aprovizionare cu apă, alim ente şi energie (depersonalizarea noilor
locatari, "beneficiari" ai ap artam en telo r-tip , inconfortabile şi ineste­
tice fiind considerată d o ar un obiectiv secundar în acest caz).

V. SLĂBIREA CAPACITĂŢII NATURALE DE

APĂRARE A ŢĂRII

"Art. 39. Se va acorda o atenţie deosebită reconstrucţiei şi,

respectiv, construcţiei de drumuri, şosele, căi ferate şi căi de legă­
tură în toate zonele ţării, indiferent cît de îndepărtate sau inaccesi­
bile ar fi, pentru cazul unei intervenţii armate, Care să poată lovi din
mai multe părţi forţele reacţionare şi să le taie orice cale de retra­
gere".
A rt. 39 explică "grija" guvernelor com uniste şi a U n iunii Sovie­
tice de a îm pînzi ţările E uro p ei de E st cu d rum uri şi căi ferate (de
altfel to ta l necoresp u n zăto are din p u n ct de vedere calitativ). Devin
explicabile m ania străpungerii m asivelor m untoase din Cehoslova­
cia şi R om ânia, nu cu tu n ele (posibile ad ăp o stu ri în caz de război),
ci cu şosele şi p ăsuri artificiale, absolut in u tile din punct de vedere
al in teresu lu i naţional, fie el strategic, econom ic sau turistic, p re­
cum şi defrişările masive din Polonia, "pentru îm b u n ătăţirea acce­
sului în zonele forestiere şi rurale". C ă reţelele de com unicaţii nu
erau gîndite p e n tru a deservi p o p u laţia locală se p o ate constata şi
din faptul că, d upă aprecierile ex p erţilo r vest-germ ani şoselele şi
căile ferate est-germ ane (cele m ai b une din estul E u ro p e i) sînt
aceleaşi de pe vrem ea lui H itler (U n iu n ea Sovietică neavînd cu ce le
com pleta cantitativ şi calitativ), iar m od ern izarea lor va dura două
decenii şi va necesita sum e astronom ice. D e asem enea, în Bulgaria,
ţa ră cu p u ţin e căi de acces ru tiere şi ferate în ain te de 1945, m ărirea
reţelei s-a făcut în dau n a calităţii şi, adesea, după criterii ap aren t de
neînţeles din punct de vedere econom ic, d upă cum co n stată astăzi

15
experţii bulgari şi străini. în ceea ce priveşte R o m ânia, ca de obicei
ea deţin e recordul absolut, lui C eauşescu neajungîndu-i Transfăgă-
răşanul: rom ânii au devenit "beneficiarii" genialului C anal D unăre-
M area N eagră, o cap o d o p eră m egalom ană de o perfectă inutilitate.

VI. COMPROMITEREA ŞI ELIMINAREA

PROPRIETĂŢII PRIVATE

"Art. 12. Se vor exercita presiuni asupra instituţiilor publice

pentru ca acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii
asupra pămîntului; la necesitate, actele vor arăta calitatea de pri­
mitor al unui lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprie­
tar.
Art. 13. Se vor depune eforturi pentru a face gospodăriile ţără­
neşti mici şi mijlocii nerentabile; abia după aceea trebuie începută
colectivizarea. în cazul în care ţăranii şe opun în continuare, trebuie
redus numărul de mijloace de producţie repartizat lor, concomitent
cu mărirea cotelor obligatorii de produse predate la s ta t Dacă nici
astfel nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizată o acţiu­
ne concertată, în urma căreia agricultura să nu poată asigura
aprovizionarea cu alim ente a ţării, astfel încît necesarul să fie
acoperit prin im port
Art. 31. întreprinderile proprietate particulară, industriaşii şi
micii meşteşugari vor primi numai materii prime şi utilaje inferioa­
re, depăşite şi cu mare grad de uzură, astfel încît să nu poată
produce mărfuri de calitate. Prin practicarea unor impozite, preţuri
la materiile prime şi chirii pe localuri, mult sporite faţă de medie,
producătorii particulari trebuie aduşi în situaţia de a cere preţuri
mai mari decît cele ale produselor sim ilare provenite din întreprin­
derile de stat".
U n u l din pilonii de bază ai o rîn d u irii com uniste este pro p rietatea
în com un, "a în treg u lu i popor", care treb u ie însă condus de cineva,
m ai precis de nom enclatură. D eci, în orice ţară com unistă, păm întul,
bogăţiile natu rale, m ijloacele de producţie, însăşi produsele rezul­
ta te din m unca "întregului popor" (care este "p roprietar, producător
şi beneficiar") sînt ad m in istrate şi rep artizate de "cadrele com peten-

16
te" ale nom enclaturii. O r, în afară de faptul că, în form a ei iniţială
("de la fiecare d upă capacităţi, fiecăruia după nevoi") utopia com u­
nistă este o evidentă aberaţie (căci se p o ate fo arte bine întîm pla ca
respectivele capacităţi să fie n e t inferioare nevoilor), intervine, pe
parcurs, problem a subiectivităţii deciziilor nom enclaturii, a tît în
procesul de adm inistrare cît şi în cel de rep artizare a "proprietăţilor
în comun". Se dezvoltă de asem enea în m ase o psihologie proprie
om ului care nu are p en tru ce m unci, în tru cît nim ic - sau prea
p u ţin e - din rezu ltatele m uncii sale nu-i mai parvin direct şi, în plus,
el nu p o ate poseda nim ic durabil (păm înt, casă, econom ii etc.).
R ezu ltatu l este pe de o p arte favorabil statului com unist, care îşi
transform ă supuşii în sim pli pioni depinzînd integral de bunăvoinţa
sa p e n tru a supravieţui, pe de alta extrem de nefavorabil, deoarece
creează psihoza de tip "se fac ei că ne plătesc, dar şi noi ne facem că
muncim". P roductivitatea redusă, calitatea scăzută a muncii p resta­
te, absenteism ul, fenom enul "lucrului în gol" (o p eraţiuni parazitare,
inutile sau fără finalitate) şi b iro craţia sînt caracteristice com unis­
m ului şi au dus, mai m ult decît orice, la falim entul acestui sistem.
D e fapt, est-europenii n u e ra u m ai leneşi decît occidentalii - pur
şi sim plu nu aveau m otive de a fi harnici şi inventivi. D eposedarea
de păm înt, cea mai directă cale de dezrădăcinare a cetăţeanului a
fost realizată prin diverse procedee, de la reform a agrară, pretext
p e n tru a cîştiga ţărănim ea (pred o m in an tă în cele mai m ulte state
est-eu ro p en e în anii 1945-1955), trecînd apoi prin colectivizarea
fo rţată şi prin h o ţia birocratică stip u lată de art. 12, şi ajungînd la
absurdul co n stitu ţiilo r de tipul celei a R.S.R., ce prevede că pînă şi
păm în tu l pe care sînt co n stru ite casele p ro p rie ta te personală este al
statului! (M otiv p e n tru care C eauşescu a răspuns plin de aplom b
p ro testelo r in tern e şi externe privind dem olarea u n o r cartiere m ari
-din oraşe şi, respectiv, a satelor: "M ie nu-m i treb uie casele lor, ci
păm întul. C ine vrea, p o ate să-şi ia casa şi s-o m ute în altă parte".)
în ceea ce priveşte art. 13, acesta clarifică o enigm ă pe care nici
O ccidentul nici est-eu ro p en ii n-au reuşit s-o înţeleagă pînă în ziua
de astăzi: cum este posibil ca m ari exportatori de produse agróali-
m entare (cereale, carne, legum e, fructe, lactate, vinuri, m iere etc.)
ca R usia, R om ânia, P olonia şi, în tr-o m ăsură m ai redusă, Bulgaria

17
şi U ngaria să nu-şi m ai p o ată acoperi nici m ăcar necesarul intern,
fiind nevoite să im p o rte masiv (spre exem plu U .R.S.S., ţara cu cele
m ai m ari su p rafeţe arab ile şi de păşunat de pe glob, im p o rta în 1980
ap ro a p e ju m ă ta te din necesarul său de cereale şi carne din SUA ,
C anada şi A rgentina). Politica de ru in are a g ospodăriilor ţărăneşti
individuale a d u rat ani de zile în R o m ân ia, Polonia, R .D .G . şi
Bulgaria; ea se baza fie pe presiuni deschise (cum a r fi arestarea şi
d ep o rta re a ţăran ilo r gospodari, deveniţi peste n o ap te "chiaburi" sau
m ărirea co te lo r obligatorii pînă la p ro p o rţii absurde), fie pe form e
de co n strîn g ere m ai su btile (provocarea u n o r crize artificiale de
săm înţă prin stocarea ei de către guvern în sezonul de însăm înţat,
blocarea accesului la sursele de apă, p relu area integrală de către stat
a păşunilor, instituirea u n o r p reţu ri ridicol de mici p en tru achiziţio­
narea p ro d u selo r agroalim entare, con co m iten t cu ridicarea p re ţu ri­
lo r la utilaje, îngrăşăm inte, com bustibil etc., ceea ce dezechilibra
b ala n ţa financiară a p ro d u căto ru lu i p articu lar). Cînd to a te aceste
m ijloace dădeau greş se trecea la represiuni arm ate, cum au fost cele
din R o m ân ia an ilo r 1948-1958, cînd n u m ăru l ţăranilor pieriţi în
urm a execuţiilor, o p e ra ţiu n ilo r m ilitare de pacificare şi a d ep o rtă ri­
lor efectu ate în special de tru p e ale M inisterului de In terne a atins
probabil cifra p ierd erilo r arm atei ro m ân e pe frontul de V est în
tim pul celui de-ai doilea război m ondial. A u rm at industrializarea
fo rţată şi, cel p u ţin în R om ânia, ţărăn im ea a cedat locul unui fel de
lu m p e n p ro le ta ria t care şi-a p ierd u t n u nu m ai rădăcinile şi raţiunea
de a exista, d ar şi respectul faţă de sine, preschim bîndu-se într-o
m asă de m anevră, de ale cărei com plexe şi ranchiune a pro fitat din
plin nom enclatura. R ezu ltatele acestei p olitici s-au dovedit dezas­
truoase: recoltele, p ro aste sau bune, p u te a u fi strînse de pe cîm p
num ai cu aju to ru l u n o r alte categorii de p o p u laţie (elevi, studenţi,
soldaţi, funcţionari), care nu mai izbuteau astfel să-şi efectueze
stagiile de pregătire, in stru ire sau celelalte activităţi specifice şi, în
acelaşi tim p, erau to tal ineficienţi în m unca agricolă. A părea deci
fenom enul u n o r p ierd eri duble: pe de o p arte în agricultură, pe de
alta în dom eniile de unde erau scoşi "înlocuitorii” ţărănim ii apatice
şi dezin teresate. în plus, ţările est-eu ro p en e şi în particular R om ânia
erau obligate să exporte pînă la 70% din p ro d u cţia agro-alim entară,

18
fie şi la preţu ri de dum ping p en tru a-şi m enţine cît de cît constante
firavele rezerve valutare, im posibil de m ărit prin exportul produse­
lor industriale, d epăşite cu 10-30 de ani şi de calitate inferioară celor
m ai ieftine produse sim ilare vestice. Pînă la urm ă însă, preţul era
p lătit de p o pulaţia în perm anenţă co n fru n tată cu lipsuri de toate
felurile şi, în prim ul rînd, alim entare. M ai m ult: industrializarea
forţată, construirea de întrep rin d eri-m am u t, putern ic poluante, în
d auna terenului arabil, precum şi secătuirea zonelor fertile prin
încercarea de a o b ţin e un num ăr prea m are de recolte pe an şi prin
folosirea de îngrăşăm inte chim ice şi insecticide mai periculoase
p en tru oam eni şi anim ale decît p en tru dăunători, a dus la scăderea
dram atică şi cu consecinţe pe term en lung a fertilităţii u n o r terenuri
cunoscute altădată ca rezervoare ag roalim entare ale E uropei.
A rt.31 reprezintă de fapt un rafinam ent care n-a p rea fost pus în
practică, fiind înlocuit de legea m arii naţionalizări. Cînd venea vorba
de industrie, în viziunea guvernelor staliniste pînă şi o cizm ărie era
p re a im po rtan tă p e n tru a fi scăpată din m înă, u itată în ghearele
"capitaliştilor". în rare cazuri şi num ai pe scurte perioade, bine
planificate însă, erau încu rajate mica industrie, m eşteşugăria şi co­
m erţul, iniţiativa particulară. D e obicei, scopul era atît econom ic cît
şi psihologic şi fusese testat de sovietici în tim pul aşa-num itei p e­
rioade "NEP". Procedeul consta în prom ulgarea u n o r legi favorizînd
ap ariţia m icilor p ro d u căto ri şi com ercianţi, în curajarea oam enilor
cu iniţiativă de a-şi dovedi valoarea şi a cetăţen ilo r de a-şi scoate la
iveală resursele ascunse, fie ca investitori, fie în chip de consum atori.
Im ediat ce sistem ul devenea rentabil se trecea la desfiinţarea sa mai
m ult sau mai puţin bru tală, după cum se aplicau prevederile art.31,
o ri se dădea pur şi sim plu un decret care "naţionaliza" din nou
atelierele, m agazinele şi avutul p en tru care m unciseră din greu
tem p o rarii pro p rietari. (U n exem plu tipic ar fi m eteorica perioadă
a "m andatarilor" din R om ân ia an ilo r ’60-’70, curm ată cînd Cea-
uşescu a constatat cît de bine era deservită pop u laţia de aceşti
în trep rin z ă to ri particu lari şi cît de periculoasă era con curenţa făcută
de ei sectorului de stat în com erţ, servicii etc.). Cîştigul statului
com unist era dublu: a) un venit n eaştep tat de m are, confiscabil sub
o form ă sau alta şi care nu ar fi fost realizat de oam enii ce m unceau

19
în sectoru l de stat; b) descurajarea în tre p rin z ă to rilo r ru in aţi dintr-o
d ată şi generalizarea sentim en tu lu i in u tilităţii sp e ra n ţelo r de a reuşi
altfel decît conform regulilor şi în cadrul sistem ului com unist.
în ţările u nde nu a fost aplicată de la în cep u t legea m arii n aţio ­
nalizări, prevederile art. 31 au o p e ra t cu destul succes, în special cele
privind interdicţia furnizării de m aterii prim e, piese şi com bustibil
către în trep rin d erile p articulare (ca în cazul Cehoslovaciei şi U nga­
riei) şi cele privind chiria exorbitantă p ercep u tă pe teren şi, respec­
tiv, pe local. R ezu ltatu l final a fost dispariţia secto rului privat din
industrie şi m en ţin erea sa cu m are g reu tate în com erţ şi servicii
(excepţie făcînd U ngaria, favorizată p e n tru a u ita represiunea din
1956). Ca de obicei, R om ânia se detaşa p rin inexistenţa practică a
sectorului privat, cu consecinţele scontate: cele m ai proaste şi mai
insuficiente servicii p en tru p o p u laţie, cel m ai c o ru p t com erţ, cea mai
neproductivă şi m ai depăşită calitativ indu strie uşoară. în R om ânia,
ţara cu cel m ai m ic n um ăr de p erso an e o cu p ate în sectorul serviciilor
(ra p o rta t la p o p u laţia activă) d in tre statele est-eu ro p en e, nu num ai
că se resim te o criză acută de m eşteşugari, de p ersonal com ercial
etc., dar însăşi ideea de serio zitate şi co m p eten ţă în astfel de activi­
tăţi a fost to tal com prom isă, cei care le practică fiind anim aţi a p ro a ­
pe în exclusivitate de d o rin ţa de a cere p re ţu ri m axim e pentru un
m inim de m uncă p restat sau de a-şi înşela clienţii.
T reb u ie m en ţio n at şi faptul că astăzi, art. 12,13 şi 31 sînt de m are
actu alitate în ţările estice cu regim neocom unist (ca R om ânia, care,
cu legi de tip u l celei a F o n d u lu i F unciar sau a celei ce confiscă,
practic, valuta în tre p rin d e rilo r şi a so cietăţilo r com erciale pen tru a
le-o revinde la p re ţ de speculă şi după criterii preferenţiale, se
d o v ed eşte c a m p io a n a a n tie c o n o m ie i de p ia ţă ) şi c o n tra c a ra te
ferm în cele ce se în d re a p tă ra p id sp re d e m o c ra tiz are (ca C e h o ­
slovacia). A c e a sta certifică le c ţia în v ă ţa tă a tît d e com unişti c ît şi
de ad v ersarii lor: g rad u l de im p licare al p o p u la ţie i în activităţi
p a rtic u la re e ste în ra p o rt d ire c t p ro p o rţio n a l cu b u n ă sta re a ei, iar
p ro sp e rita te a eco nom ică duce obligatoriu la conştientizare po liti­
că. D acă astăzi guvernul cehoslovac se străd u ieşte să sprijine in iţia ­
tiv a p a r tic u la r ă , ia r cel ro m â n în c e a rc ă p e to a te c ă ile s-o
com prom ită, faptul nu se d ato rează atît d iferen ţelo r de ideologie,

20
cît im p o sibilităţii de a proceda altfel în prom ovarea sistem ului
econom ic şi p o litic ales. C azul U ngariei, în care bunăstarea p o p u ­
laţiei (la în cep u t o frînă în calea proliferării disidenţei) a dus în tim p
la schim barea de atitu d in e politică, nu p o ate fi trecu t cu vederea de
nici un guvern neo sau procom unist.

VII. DISTRUGEREA SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI

EDUCAŢIE
*

"Art. 35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din
licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare şi cei
care se bucură de popularitate în rîndul elevilor şi studenţilor. în
locul lor trebuie aduşi oameni numiţi de noi, avînd un nivel de
pregătire slab sau mediocru. Trebuie să se anuleze modul de a trata
materiile diferenţiat, uniformizîndu-Ie artificial valoarea şi ponde­
rea; trebuie redusă cantitatea de material documentar, mai ales
informaţiile la zi în orice domeniu. în licee se va opri predarea
limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi a
geneticii. în m anualele de istorie nu trebuie am intit care din dom­
nitorii autohtoni ori din alte ţări a servit sau a vrut să servească
binele statului respectiv; se va insista pe răutatea şi lăcomia orică­
rui rege, pe efectul nefast al monarhiilor şi pe lupta popoarelor
asuprite de clasele conducătoare. în şcolile de specialitate şi facul­
tăţi trebuie introdusă specializarea îngustă.
Art. 45. Trebuie făcut astfel ca în facultăţi să ajungă cu prioritate
sau exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei ce
nu sînt interesaţi să se perfecţioneze la un nivel înalt, ci doar să
obţină o diplomă.
Art. 9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de
securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Regula
se va aplica în primul rînd în domeniile sănătăţii, justiţiei, în-
văţăm întului şi culturii (aici docum entul găsit în C ehoslovacia
adaugă < m a i puţin cadrele de conducere, alese pe baza loialităţii
faţă de sistem ul socialist şi a mediocrităţii în m eserie> - n.a.)".
A nu l 1989 a adus p e n tru ţările est-eu ro p en e un şoc: o dată
eliberate din G ulag au realizat b rusc faptul că, d e p a rte de a fi "lumea

21
a doua" (nişte ru d e m ai sărace ale O ccidentului) erau de fapt, în
dom eniile ştiinţei, tehnologiei, inform aţiei, dezvoltării generale, pe
acelaşi plan cu ţările africane o ri cu u n ele ţări asiatice şi inferioare
un o r sta te sud - o ri centram ericane. Şi aici nu era vorba de popoare
abia ieşite din epoca de p iatră, ca papuaşii din N oua G u inee, ci avînd
tradiţii cultu rale cu nim ic m ai prejos decît ale m u lto r sta te din vestul
E urop ei. Ce se întîm p lase cu cehii, polonezii, ungurii, est-germ anii,
slovacii, bulgarii, rom ânii, balticii şi, în tr-o m ai mică m ăsură, chiar
cu iugoslavii? D e ce e ra u atît de desprinşi de sfîrşitul de m ileniu în
care trăiau, de era calculatoarelor, a geneticii, a aerospaţialelO r, a
răstu rn ă rilo r m ajore în concepţiile d esp re trecu tul, p rezentul şi
viitorul u m anităţii, al plan etei şi al universului?
La sfîrşitul celui de-ai doilea război m ondial, A rm ata R oşie şi
N K V D -ul o cupau nişte ţări care încercau cu d isp erare să continue
ceea ce nazism ul şi fascism ul în treru p seseră atît de brutal: cam pania
de alfabetizare şi cultu ralizare a populaţiei. Cu excepţia G erm aniei
de E st şi a Cehoslovaciei, sta te cu sistem ul educaţional perfect pus
la punct, dar trib u ta r pangerm anism ului şi, respectiv, unei ciudate
delăsări a sp iritu lu i pe care H aşek a biciuit-o în zadar la concetăţenii
săi, celelalte p o p o a re est-eu ro p en e aveau un p rocent de analfabeţi
variind în tre 25% din p o p u laţie în cazul U ngariei şi 65% în cazul
B ulgariei. în Polonia, educaţia era m ai cu seam ă o p e ra bisericii
catolice; în Iugoslavia se întîln eau zone cu un în alt nivel de cultură,
ca Slovenia, dar şi zone cu 90% din p o p u laţie analfabetă, ca M unte-
negru, M acedonia şi H erţegovina; în B ulgaria şi R om ânia, ţă răn i­
m ea, clasa p red o m in an tă num eric, răm ăsese în p ro p o rţie de 60%
analfabetă. C auzele erau m ultiple şi guvernele antebelice aveau o
considerabilă p a rte de vină. D ar exista to tu şi, în fiecare din aceste
nefericite ţări un cult al educaţiei, ai cărui slujitori erau cadrele
didactice, de la um ilul în v ăţăto r de ţară, pînă la profesorul universi­
tar din C apitală. Şi prestigiul ex trao rd in ar de care se bucurau aceşti
d ăru ito ri de lum ină în rîndul p o p o arelo r respective era a tît de
evident, încît sovieticii au fost şocaţi. P en tru rom âni în special, dar
şi p en tru oricare a lţi est-eu ro p en i, m eseria de dascăl era ceva dea­
supra o ric ă ro r com en tarii. La ţară, în v ăţăto rii aveau un cuvînt la fel
de greu ca p reo ţii şi n o tarii - o situ aţie care nu existase în R usia, nici

22
în ain te de bolşevism , în tru cît uriaşele m ase de m ujici erau prea p u ţin
interesate în culturalizare. în p lu v -ţările e st-eu ro p en e se aflau, în
m om entul izbucnirii războiului, în diverse stadii de a-şi dezvolta o
industrie p roprie. C ehoslovacia e ra singura cu o eficientă industrie
grea şi uşoară, diversificată şi com petitivă cu a A pusului; urm a
R om ânia, în plin avînt, dar cu destule lipsuri. B ulgaria răm ăsese
em in a m e n te ag rară, U ngaria se baza pe ag ricu ltură, com erţ şi
m eşteşugărie, Polonia şi Iugoslavia cău tau asiduu m ijloace proprii
şi capital străin p en tru a-şi în tări firavele industrii naţionale. O r,
p e n tru asta era nevoie de un sistem educaţional avansat, care să
p erm ită form area de cadre capabile să asigure funcţionarea unei
industrii, a unui com erţ, a unei agriculturi m oderne, era nevoie de
cercetăto ri şi oam eni de ştiinţă; şi, sp re sfîrşitul deceniului al treilea,
chiar în ain tea m arii crize econom ice, guvernele est-eu ro p en e în ţe le ­
seseră im p o rtan ţa învăţăm întului de to a te gradele. M ăsurile luate
au pus în funcţiune, chiar dacă deficitar şi greoi la în cep u t, o m aşină­
rie care, cu tim pul a r fi p u tu t duce la o adevărată culturalizare a
m aselor. E ra exact ceea ce nu d o reau com uniştii.
D upă cum stipulează art. 35, cam pania de d em o lare a sistem ului
educaţional a încep u t p rin a distruge ceea ce e ra de neînlocuit:
cadrele co m p eten te, care se b u curau de respect şi al căro r cuvînt era
ascultat. M ii de în v ăţăto ri şi profesori au fost co n d am naţi la m oarte,
alte zeci de mii au fost închişi în to a tă E u ro p a de E st, laolaltă cu
ofiţerii de carieră, preoţii, doctorii, ziariştii, avocaţii, scriitorii, ingi­
nerii, artiştii plastici, m uzicienii şi cercetăto rii ştiinţifici care nu
vruseseră să propovăduiască cium a roşie, aşa cum o refuzaseră şi pe
cea brună, m ai înainte. în locul lo r au fost aduşi analfabeţi, trecuţi
în grabă p rin "şcolile populare"; ei au co n stitu it m ajo ritatea acade­
m icienilor, p ro feso rilo r universitari, şefilor de in stitu te de cercetare
sau de a rtă e st-eu ro p en e pînă în 1989. (A stăzi, to a te ţările scăpate
de com unism , cu excepţia R om âniei, au trecut la o drastică reconsi­
d erare a sta tu tu lu i şi "operei" acestor "specialişti".)
A u rm at interv en ţia masivă a p ro letcu ltiştilo r în program a a n a ­
litică. în prim ul rînd a fost redusă la m inim um p red area lim bilor
străine, în special engleza, franceza, italiana, spaniola, cele p atru
lim bi de largă circulaţie fiind înlo cu ite bineînţeles cu rusa - astfel,
generaţii întreg i de est-eu ro p en i nu au avut posibilitatea să com u­
nice ori să afle inform aţii din p artea de lum e ce conta într-adevăr.
Şi astăzi, polonezii, ungurii, cehii, nu ştiu decît germ ana şi rusa -
sem nul ciocanului şi nicovalei în tre care s-au aflat secole la rînd.
Bulgarii nu cunosc decît rusa, est-germ anii nici m ăcar atît. Iugoslavii
au avut crsituaţie specială, în afară de italiană, cunoscînd foarte bine
engleza şi franceza, p red ate intensiv în şcoli - d ar erau singurii din
lagărul socialist n eo cu p aţi niciodată de ruşi. S trăinii veniţi în 1990
în R om ân ia au avut o su rpriză de m ari p ro p o rţii constatînd cît de
m ulte p erso an e cu n o şteau cel puţin două lim bi de circulaţie; însă
era vorba exclusiv de tin e re t şi de in telectu alitate, m area m asă a
populaţiei nevorbind corect gram atical nici m ăcar lim ba rom ână. De
aici, un acu t sen tim en t de in ferio ritate şi izolare, m anifestat adesea
la est-eu ro p en i p rin tr-o xenofobie şi un n aţionalism care uluiesc
O ccidentul, trecu t de m ult de aceste stadii. D e altfel, sovieticii au
încercat să convingă guvernele au to h to n e să intervină în sensul
m odificării, pervertirii şi, unde era cazul, chiar slavonizării lim bilor
naţio n ale - cazul R o m ân iei fiind probabil cel mai elocvent, aici
întîlnin d u -se o insulă de latin ita te şi un filooccidentalism care îl
deranja la m axim um pe "M arele Frate", d upă cum deranjase şi
Im periul ţarist înain tea sa.
Al doilea pas a fost ofensiva îm potriva m ateriilo r um aniste care
perm it fo rm area unei solide culturi enciclopedice - com unism ul
avea nevoie de Homo habilis şi nu de Homo sapiens. O rele de
biologie, zoologie, botanică, anatom ie, geografie, geologie, astro n o ­
mie, paleontologie, arheologie, istorie, filozofie, istorie a artelor,
cele de lim bi clasice, au fost reduse drastic, m u lte din aceste m aterii,
fără de care nu se p o ate concepe o educaţie com pletă, m odernă, fiind
p u r şi sim plu interzise. E st-eu ro p en ii nu. treb u iau să fie sensibili la
frum os, să-şi cunoască p ro p ria istorie şi pe a alto ra, să afle cum arată
planeta şi universul în care trăiesc. Im p o rtan te erau doar truda
zilnică, de furnică, "pentru binele tuturor" şi "propăşirea socialism u­
lui". E st-eu ro p en ii nu treb u iau să cunoască şi să iubească natura, căci
"M arele F rate" in te n ţio n a să le transform e ţările în d eserturi po luate
o ri în v iito are cîm puri de lu p tă în cazul unui conflict ideologic.
S-a făcut to tu l p e n tru a- se falsifica istoria, în special cea a

24
relaţiilo r ţă rilo r est-eu ro p en e cu R usia şi apoi cu U R SS, în to td e a u ­
na tensionate. Nu s-a d at voie să se m enţioneze anexările masive de
terito rii ap arţin în d acesto r state - căci U R SS, în afara ţărilo r baltice
a furat p u r şi sim plu, p rin T ratatu l de Pace de la Paris, p o rţiuni din
G erm an ia de Est, P olonia, C ehoslovacia şi R om ânia. S-a insistat pe
"rolul nefast" al m o n arh iilo r constituţionale în ţările balcanice, R o ­
m ânia, Iugoslavia şi Bulgaria. S-a interzis m enţio n area victoriilor
p olonezilor, cehilor, ro m ân ilo r îm potriva tru p elo r ruse şi, mai tîr­
ziu, sovietice; nu s-a perm is nici o referire la atacul mişelesc al U RSS
îm potriva P oloniei care, în 1939, se apăra eroic de G erm ania hitle-
ristă. în general, com uniştii din ţările est-eu ro p en e au acceptat cu
sen in ătate orice d o lean ţă terito rială sovietică, oricît de absurdă a r fi
fost, situ aţie schim bată radical de guvernele alese după 1989, bi­
neînţeles cu excepţia R om âniei, al cărei actual preşedinte consideră
ca fireşti anexările o b ţin u te de Stalin prin Pactul R ibbentropp-M o-
lotov şi prin T ratatu l de Pace de la Paris, sem nînd chiar şi un trata t
care le recunoaşte, accep tat cu o placiditate într-adevăr m ioritică de
m ajoritatea populaţiei.
S-a p ro ced at la redu cerea masivă a bibliografiei în orice dom eniu
de învăţăm înt, la eludarea m aterialului d ocum entar aflat la dispo­
ziţie în ţările respective şi, mai ales, la blocarea accesului la infor­
m aţiile de ultim ă oră, intenţionîndu-se astfel nu num ai izolarea
po p o are lo r est-europene, d ar şi deculturalizarea lor. S-a insistat în
mod special asupra "creaţiei de m asă",-depreciindu-se sta tu tu l crea­
torului de artă, al cercetăto ru lu i şi al om ului de ştiinţă, pînă la a fi
co n testată însăşi raţiu n ea lor de a exista, cazul R om âniei, cu faim o­
sul său "Festival n aţional al muncii şi creaţiei", atingînd culm i ale
stupidităţii nici m ăcar im aginate de Orw ell, Kafka ori Bulgakov. S-a
creat im presia că in telectu alitatea este un lux inutil, că um anism ul
nu-şi are rostul în so cietatea industrializată a viitorului - cu efectul
de bum erang că, în ţările est-europene, cercetarea ştiinţifică, lăsată
pe m îna absolvenţilor u n o r facultăţi strict specializate, care nu
cunoşteau nici o lim bă străin ă şi care, oricum , nu aveau şanse de
d o cu m en tare, a răm as în urm a celei occidentale, îm plinindu-se
astfel d o rin ţa sovieticilor de a stopa evoluţia statelo r clientelare
pen tru a le p u tea dom ina mai uşor. în sfîrşit, au fost desfiinţate

25
m ajo ritatea facu ltăţilo r şi liceelor um aniste, în lo cuite cu in stitu te
tehnice şi licee industriale, m ai curînd cen tre de co ordonare a
m uncii p atrio tice ( = gratu ite) în ind u strie şi agricultură, decît locuri
de educaţie. (în R o m ân ia se ajunsese la situ aţia incredibilă ca tim pul
afectat diverselor "activităţi productive" să-i depăşească pe cel în
care se desfăşura procesul de învăţăm înt propriu-zis.)
A p o i, în m od paradoxal, societatea com unistă a trecut la ...
form area elitelo r (accentuîndu-şi p olarizarea in tern ă, în soţită de o
inevitabilă ură de clasă) prin lim itarea accesului tin erilo r la în-
văţăm în tu l superior. G rav este nu num ai faptul că îngrădirea libe­
ru lu i acces la o form ă sau alta de studii încalcă d rep tu rile om ului,
d ar şi acela că orice societate ce se lipseşte de factorul activ al
progresului său (in telectu alitatea) este co ndam nată la stagnare şi la
dispariţie. O r, R o m ân ia, sp re exem plu, era o excepţie chiar şi în
rîn d u l ţărilo r est-eu ro p en e, în anul 1989 fiind sta tu l cu cel m ai mic
n u m ă r de stu d en ţi (ra p o rta t la to talu l p opulaţiei) din întreaga E u ­
ro p ă şi plasîndu-se pe locul 78 în lum e, după A lgeria. în plus,
R o m ân ia a fost sin g u ra ţa r ă de pe glob în care num ărul de studenţi
s-a dim inuat co n tin u u începînd din 1974 (a u to rităţile com uniste
insistînd asupra g ratu ităţii învăţăm întului de to a te gradele, dar "ui-
tînd", convenabil, interd icţiile to t m ai num eroase pe care le ridicau
în calea celor ce d o reau să urm eze cu rsurile învăţăm întului secundar
şi superior).
C eea ce nu garan ta n ea p ă ra t calitatea p u ţin ilo r "aleşi". O p ro b ea ­
ză art. 45, un splendid exem plu de cinism tipic com unism ului, care
n u necesită m ulte com entarii. E l explică laconic dar foarte clar de
ce o considerabilă p a rte a g en eraţiilo r succesive ale aşa-num iţilor
"intelectuali de diplom ă" au v o tat în 1990 cu partidele neocom unis-
te, pro co m u n iste sau. com uniste: frica de o lum e în care se im pun şi
sînt p lătite co m p eten ţa, talen tu l, inteligenţa, inventivitatea şi nu o
b u cată de h îrtie p o ate fi m ai terib ilă decît prezenţa tancurilor pe
străzi.
A rt. 9 aduce un u ltim corectiv la ceea ce m ai fusese scăpat din
vedere. A lătu ri de m edici, ju rişti şi oam eni de cultură, cadrele
didactice se n u m ărau p rin tre cei m ai prost plătiţi funcţionari de stat
din ţă rile com uniste. F en o m en u l ducea la um ilirea şi, uneori, la o

26
inevitabilă co ru p ere a corpului profesoral, ceea ce convenea de
m inune sovieticilor, deoarece dim inua considerabil prestigiul de
care se bucura această categorie socială în rîndul m aselor. în plus,
m eseria de dascăl, cerînd prin definiţie răbdare şi sacrificiu poate cu
greu fi făcută în condiţii de m izerie şi um ilinţă. Spre cinstea lor* nu
puţini au fost profesorii est-europeni din învăţăm întul de toate
gradele care şi-au co n tin u at efo rtu rile de a educa generaţiile tinere
în spiritu l adevărului, ba chiar al rezistenţei faţă de com unism - şi
rezultatele s-au văzut în 1989, cînd principala forţa m otrice a revol­
telor p o p u lare au fost tinerii.

VIII. DESFIINŢAREA SISTEMULUI POLITIC

PLURIPARTIT

"Art. 5. Trebuie rapid realizată unificarea tuturor partidelor

neinterzise încă, într-unul singur, ale cărui funcţii-cheie să fie
ocupate de oam enii serviciilor noastre secrete.
Art. 6. Trebuie unificate rapid toate organizaţiile de tineret. De
la nivel de organizaţie locală în sus, funcţiile de răspundere trebuie
repartizate exclusiv celor desem naţi de serviciile noastre secrete."
U na d in tre n o ţiu n ile caracteristice com unism ului, un pleonasm
care ar fi hilar dacă nu s-ar fi dovedit tragic, este aşa-num ita "dem o­
craţie populară". în o rîn d u irea com unistă to ată lum ea are d re p t de
vot, putînd alege un unic candidat im pus de un unic partid, desigur
cel com unist. O rice om îşi p o a te exprim a liber opiniile, atîta vrem e
cît ele coincid cu ale p artidului. Fiecare cetăţean este liber să facă
to t ce vrea, dacă actele sale duc la propăşirea socialism ului şi îşi
poate trăi viaţa aşa cum d oreşte dacă este un sclav necondiţionat al
sistem ului. O am enii au to a te d rep tu rile şi lib ertăţile (religioase,
dem ocratice etc.) care convin statu lu i roşu totalitar. Problem ele
cetăţean u lu i încep în m om entul cînd opiniile şi in teresele sale nu
mai coincid cu ale partidului - peste noapte, persoana respectivă
devine "duşm anul de m o arte al poporului". Şi un duşm an trebuie
"zdrobit": prin orice m ijloace, pe orice căi. Nim ic nu este prea m ult,
prea josnic, p rea ridicol p en tru sfîntă m înie p ro letară a... nom encla­
turii.
 În anii de în cep u t ai dom niei lor, sovieticii şi com uniştii a u to h ­
toni tre b u ia u să com p ro m ită şi, în cazul în care m etoda se dovedea
ineficientă, să elim ine prin forţă însăşi n o ţiu n ile de sistem pluripar-
tit, de d em ocraţie, din m intea est-eu ro p en ilo r. M isiunea nu era
uşoară, d ar nici fo arte grea. E st-germ anii erau m ai obişnuiţi cu
dictatu ra decît cu dem ocraţia, "R epublica de la W eimar" nefiind
decît un interm ezzo în tre guvernele de fier care conduseseră statul
germ an de la unificarea sa. Polonezii ieşiseră, după ap ro ap e trei
secole de ocu p aţie străină, direct în tr-o "R epublică a coloneilor",
condusă de dictato ri, fie ei populari ca Pilsudski sau aristocraţi ca
Beck. C ehoslovacia era singura republică p arlam en tară adevărată,
po p o arele ceh şi slovac avînd gustul acestei dem ocraţii, d ar fiind cam
ezitan te în a o apăra. În sud, cele trei m on arh ii constituţionale,
Iugoslavia, R o m ân ia şi Bulgaria aveau în urm ă d o ar cîteva decenii
de regim p a rlam en tar şi abia începeau să p riceapă sistem ul şi rostul
dem ocraţiei. Pe ju m ă ta te analfabete şi in trîn d în istoria m odernă
m ai tîrziu decît restul E u ro p ei, p o p o arele balcanice mai erau încă
trib u ta re m itului charism atic, specific feudalism ului şi sim ţeau n e ­
voia unui ilum inat, nu a unei echipe de co m p e te n ţe care le-ar fi p u tu t
scoate din m izerie. O r, în aceste condiţii, sovieticii nu au întîm pinat
dificultăţile insurm o ntab ile cu care s-ar fi ciocnit în cazul unui popor
occidental, avînd exerciţiul dem ocraţiei.
Exista totuşi o o p o ziţie din p artea est-eu ro p en ilo r, fie şi doar din
m otive n aţio n aliste o ri religioase. E xistau p artid e politice (unele cu
tradiţie, altele abia incipiente) şi, m ai ales, existau perso n alităţi
politice, n u m e cunoscute de p o p o arele respective, uneori chiar
adulate. N K V D -ul ştia foarte bine că, în m ai to a te ţările est-europe-
ne, com uniştii nu e ra u o m in o ritate ci, p u r şi sim p lu nu contau ca
partid politic. În P olonia, Iugoslavia, A lbania şi R om ânia, ţări mai
m ult sau m ai p u ţin agrare, com uniştii nu rep rezen tau nici m ăcar o
fracţiune infim ă din p o p u laţie (listele cu m em brii partidului com u­
nist rom ân, trim ise în 1939 de co nducătorii acestui partid lui Stalin
cuprind eau cîteva su te de num e la o ţa ră cu ap ro ap e 18 m ilioane de
lo cuito ri!). În Bulgaria, com uniştii avuseseră o activitate m ai bogată,
organizînd ch iar şi o răscoală în .1924, d a r acolo bolşevism ul se
cor.^unda cu rusofilia. În C ehoslovacia exista un partid com unist, a

28
cărui ag itaţie p rin tre m uncitorii din industria grea nu dusese la
rezu ltatele scon tate şi care încercase adesea să se alieze cu social-de-
m ocraţii de stînga, d ar fără succese durabile. Paradoxal, cel mai
pu tern ic cu ren t procom unist se m anifesta în G erm ania de Est, unde
în afara vechilor m em bri, în partid au in tra t masiv naziştii dornici
să-şi ascundă trecutul. în general însă, în cadrul u n o r alegeri libere,
com uniştii nu ar fi o b ţin u t nici m ăcar num ărul de voturi necesar
rep rezen tării în Parlam ent şi asta nicăieri în E uropa. (C hiar în
Iugoslavia, unde com unism ul începuse să se confunde cu personali­
tatea charism atică a lui T ito şi cu glorioasa lu p tă antinazistă, rezul­
tatul u n o r alegeri dem ocratice nu i-ar fi fost favorabil cu certitudine
decît în Serbia, unde, ca şi astăzi, căp ătase o te n tă p u ternic n aţio n a ­
listă.)
Şi atunci, com uniştii est-eu ro p en i au apelat la m etoda cam ufla­
jului. A u ap ăru t: F ro n tu l D em ocratic în A lbania, cîştigînd alegerile
cu 93,18% din voturi, la 02.12.1945; F ro n tu l P atriei în Bulgaria,
cîştigînd alegerile cu 88,2% din votu ri la 18.11.1945; F ro n tu l N aţio ­
nal R eîn n o it, în Cehoslovacia, cîştigînd alegerile cu 87,12% din
voturi la 30.05.1948; F ro n tu l P opular în Iugoslavia, cîştigînd alege­
rile cu ap ro a p e 80% din voturi, la 11.11.1945; Blocul P artidelor
D em ocratice în Polonia, cîştigînd alegerile cu peste 85% din voturi
la 19.01.1947. în G erm ania de E st se înfiinţează, la 14.07.1945,
Blocul P artid elo r A ntifasciste şi D em ocratice, transform at la 21-
22.04.1946 în P artidul Socialist U n it din G erm ania, care constituie
la 26.06.1950 F ro n tu l N aţional al G erm aniei D em ocratice, organi­
zaţie ce cîştigă alegerile la 15.10.1950, cu 99,7% din voturi; în
R o m ânia se constituie, la 12.10.1944, F ro n tu l N aţional D em ocrat,
care se transform ă în Blocul P artid elo r D em ocratice la 17.05.1946
şi cîştigă alegerile din 19.11.1946 cu 76,6% din voturi; ulterior, BPD
candidează la "alegerile" din 27.02.1948 sub num ele de F rontul
D em ocraţiei P opulare şi cîştigă cu ap ro ap e 98% din voturi; în
sfîrşit, în U ngaria se înfiinţează, la 05.03.1946, Blocul de Stînga,
tran sfo rm at u lterio r în F ro n tu l P o p u lar şi care cîştigă alegerile din
15.05.1949 cu apro ap e 80% din voturi.
în to a te alianţele electorale m en ţio n ate mai sus intrau, alături
de com unişti şi sub conducerea lor, diverse p artid e de mică im p o r­

29
tan ţă (în general de stînga, d ar şi populiste), organizaţii de tin eret
clien telare com uniştilor a u to h to n i ori sovieticilor, organizaţii pro-
com uniste din cadrul m in o rităţilo r n aţio n ale, ba chiar şi aripi de
stînga, "disidente", din p artid ele de trad iţie sau "organizaţii culturale
progresiste" conduse de intelectuali ra ta ţi şi o p o rtunişti. F ap t este
că acest am algam convenea de m inune (în etap a respectivă) com u­
niştilor, în tru cît crea im presia unui sprijin larg al populaţiei şi
legaliza falsurile electorale g rosolane şi alegerile organizate în p re ­
zenţa tan cu rilo r sovietice (cu excepţia Iugoslaviei şi a A lbaniei).
Falsuri p e n tru că, în pofida cvasiim posibilităţii opoziţiei dem ocra­
tice de a-şi desfăşura cam pania electorală şi a intervenţiei deschise
a A rm atei R oşii şi a N K V D -ului ori de cîte o ri era nevoie, "frontu­
rile" şi "blocurile" stîngii au suferit înfrîngeri u stu răto are, cum a fost
cazul R om âniei în 1946 (cînd a fost nevoie să se înlocuiască trei
sferturi din u rn e cu altele, preg ătite din ain te, p en tru că populaţia
votase în p ro p o rţie de 80% cu partid ele istorice).
O dată dep ăşită etap a de început, o d ată p roclam ate republicile
p o p u la re , d e m o crate etc. com uniştii a u to h to n i (lucrînd p e n tru
N K V D , aşa cum stipulau articolele 5 şi 6) s-au debarasat rapid de
lestul o rg an izaţiilo r p arazitare, în g h iţin d u -le sau defiinţîndu-le,
principiul p artid u lu i unic nefiind pus în discuţie în nici una din ţările
est-europene.
în u rm ăto rii 45 de ani, opoziţia politică a fost inexistentă în
aceste state, fiind suplinită, abia în ultim ul deceniu prin activitatea
u n o r organizaţii sindicale (cazul P oloniei) sau mişcări civice şi in te ­
lectuale (cazul Cehoslovaciei). A ceste form e noi de opoziţie aveau
un răsunet mai m are sau m ai mic, d ar erau prezente în to a te ţările
est-eu ro p en e cu excepţia R om âniei şi a A lbaniei. R olul lor în schim ­
bările care au avut loc în 1989 s-a dovedit esenţial în Polonia, dar s-a
dilu at din ce în ce mai m ult în cazurile C ehoslovaciei, U ngariei,
G erm aniei de E st, Bulgariei şi Iugoslaviei unde m eritul a fost mai
curînd al străzii (indiferent de p ărerile cu privire la sp o n tan eitatea
revoltelor sau n em u lţu m irilo r p opulare).
A venit însă, d upă d em o n straţii şi "revoluţii", mai m ult sau mai
puţin sîngeroase, mai m ult sau mai p u ţin înecate în ceaţă, vrem ea
alegerilor. în unele sta te a existat un oarecare tim p pentru pregătirea

30
lor (cazul U ngariei); în altele, guvernele tran zito rii neocom uniste
le-au grăbit din răsputeri (R om ânia, A lbania). Im p o rtan t este faptul
că, în tim p ce forţele dem ocratice din Polonia, Cehoslovacia, U nga­
ria, R D G şi Bulgaria se p rezen tau la alegeri unite şi avînd un num e
nou, care nu am intea de greşelile u n o r p artid e cu prestigiu antebelic,
în Iugoslavia şi mai ales în R om ânia, opoziţia s-a dovedit incapabilă
să înveţe lecţia istoriei. D acă, de bine de rău, în Iugoslavia, forţele
d em ocratice au cîştigat alegerile în unele republici asta s-a d a to ra t
nivelului înalt de cultură (şi im plicit de conştiinţă politică) al p o p o a ­
relor respective şi, nu în ultim ul rînd, luptei lo r îm potriva hegem o­
niei sîrbe în cadrul federaţiei. Nu a surprins faptul că în U ngaria,
Cehia, Polonia, R D G , Slovenia şi C roaţia, com uniştii au suferit
înfrîngeri ustu răto are, nerecu p erîn d decît voturile foştilor activişti
şi securişti; nu a surprins că în Bulgaria şi B osnia-H erţegovina a fost
nevoie de falsificări grosolane şi de o cam panie de intim idări de o
extrem ă du ritate p en tru ca p artid ele com uniste să obţină, la lim ită,
o victorie care n-a p u tu t d u ra nici cîteva luni sub valul contestărilor.
Pe de altă parte, n-a su rp rin s că în Serbia şi M untenegru, com uniştii
au cîştigat detaşat, în faţa unei opoziţii d ezo rien tate şi slabe. U lu i­
to are (şi sem nificative) au fost însă rezu ltatele din A lbania şi R o m â­
nia.
în A lbania, după 45 de ani de stalinism p u r şi dur, aplicat unei
ţări abia ieşită din feudalism la sfîrşitul celui de-ai doilea război
m ondial, opoziţia n-a avut decît trei luni la dispoziţie p e n tru a-şi face
cunoscută p rezenţa şi asta în condiţiile unei televiziuni şi unei prese
total aservite puterii şi ale lipsei m ijloacelor de com unicaţii (A lba­
nia posedă cele mai p u ţin e p o stu ri telefonice, auto m o b ile personale,
ap arate de radio şi T V şi publicaţii ra p o rta te la populaţie, din
întreaga E uro p ă). Cu to a te acestea, opoziţia a cîştigat, chiar şi după
falsurile electo rale co n statate, o treim e din voturi în P arlam ent
(cvasitotalitatea v o tu rilo r din m arile oraşe) şi cursa p en tru funcţia
prezidenţială. Surpriza a fost cu atît mai m are cu cît intelectualitatea
albaneză este foarte redusă num eric şi extrem de tim orată, clerul a
fost ap ro a p e decim at, ţă ra n ii sînt în tr-o stare de incultură şi p au p e­
rizare de-a d rep tu l dram atică - forţele progresiste s-au dovedit în
acest caz a fi m uncitorii (în special cei tin eri) şi studenţii. (Iar această
opoziţie, n eexperim entată şi lipsită de m ijloace financiare şi de
propagandă a reuşit, la scurt tim p după alegeri să organizeze greve
g enerale ce au dus la căderea guvernului com unist care sabota
p rocesul de reform e.)
La rîndul ei, R o m ân ia rep rezin tă u n caz unic în estul E uropei.
Aici au ap ăru t ap ro a p e 200 de p artid e care m ai de care mai fanto­
m atice şi m ai hilare! Cel de guvernăm înt, F ro n tu l Salvării N aţionale,
s-a bucurat, la ap ariţie, de sprijinul ap aratu lu i birocratic, al g arn itu ­
rii a doua a nom enclaturii, al unei m asive părţi din funcţionărim ea
de stat, inutilă şi incom petentă, şi, m ai ales, al secu rităţii "recupera­
te", al m iliţiei şi al o fiţerim ii su p erio are din arm ată; în plus, el a reuşit
să convingă categoria socială m ajo ritară din societatea rom ână,
m uncitorim ea, că îi va conserva stru ctu ra, u n itatea, statu tu l şi privi­
legiile. Ca atare, FSN -ul a o b ţin u t aproxim ativ 92% din voturile
exprim ate de alegătorii de n aţio n a lita te rom ână (cei aparţinînd
m in o rităţilo r ieşind din discuţie, în tru c ît p e n tru ei conta problem a
n aţio n ală şi nu disputa p ro sau co n tra com unism ). R estu l de 8% din
v o turi se îm p arte în tre singurele form aţiuni politice cu adevărat
serioase (şi de opoziţie), alese în P arlam entul R om âniei: Partidul
N aţional L iberal, P artid u l N aţio n al Ţ ărănesc C reştin şi D em ocrat
şi P artid u l Social D em ocrat, to a te p artid e ţstoriCe de trad iţie în
R om ân ia şi a că ro r înfrîngere a fost cu atît m ai u m ilitoare, cu cît, în
1946, în profida p rezen ţei tan cu rilo r sovietice, ele adm inistraseră o
lecţie de n eu itat com uniştilor. 44 de ani mai tîrziu, după cea mai
sîngeroasă revoltă din E st îm potriva cium ei roşii, p o p o ru l rom ân o
alegea din nou, liber şi nesilit de nim eni, spre uim irea lum ii întregi.
Şi nu atît victoria neocom unism ului a surprins, cît im ensa m ajoritate
care I-a d o rit (cazurile de falsificare, in eren te şi d a to ra te mai curînd
funcţionarilor zeloşi decît unui scenariu bine p regătit, nu au in ­
fluenţat prea m ult rezu ltatu l final); devenea astfel evident că art. 5
o p erase perfect în R om ânia. T reb u ie rem arcat în plus faptul că
R om ân ia răm îne singurul stat est-eu ro p ean unde opoziţia, fie ea
parlam en tară sau ex trap arlam en tară, nu reuşise nici la un an de la
alegeri să se unească şi să desem neze p erso n alităţi care să constituie
un sim bol p en tru o p o p u laţie atît de sensibilă la m itul charism atic.
E venim entele u lterio are, convenţia d in tre p artid ele istorice, de a

32
prezenta liste com une de candidaţi la urm ătoarele alegeri, precum
şi ap ariţia A lian ţei Civice şi a partidului său, m işcări em inam ente
intelectuale, sînt absolut insuficiente; ezitările şi politica adesea
ciudată a u n o ra d in tre liderii opoziţiei şi, m ai ales, carenţele în
sistem ul de p ro p ag an d ă şi de im plantare a ideilor dem ocratice în
afara m arilo r oraşe, răm în handicapuri care nu lasă vreo şansă de
succes în faţa excelent o rganizatelor partide neocom uniste. C hiar
şi în condiţiile pierderii de capital politic de către partidul aflat la
p u tere d a to rită haosului econom ic şi social în care afundă to t mai
m ult R om ânia, chiar în condiţiile; luptei deschise d in tre cele trei
cu ren te ce se m anifestă în FSN (naţionalist, com unist şi neocom u-
nist) opoziţia dem ocratică nu cîştigă ap ro ap e nimic. M ajoritatea
populaţiei care şi-a văzut înşelate speranţele puse în guvernarea
neocom unistă se în d reap tă spre n oile partide şi organizaţii populis-
te, naţionaliste, de dxtrem ă d reap tă şi extrem ă stîngă (fapt caracte­
ristic perio ad elo r tulburi din istoria oricărui p o p o r lipsit de cultură
şi de discernăm înt politic şi econom ic). O r, aceste form aţiuni em i- *
n am ente dem agogice şi fără un program coeren t, dem n de lu at în
seam ă se p o t alia fo arte uşor, fiind deci posibilă venirea lor la pu tere
(fie şi p e n tru o p erioadă scurtă), cu to ată izolarea şi degringolada pe
care le-ar aduce ţării o asem enea perspectivă. R esponsabilitatea
p e n tru o catastrofă de acest gen s-ar îm părţi în tre p artidul de guver-
năm înt (h o tă rît m ai curînd să m achieze com unism ul prin balcaniza-
re decît să re n u n ţe la el), opoziţia dem ocrată, care nu a fost capabilă
să înveţe lecţia u n ităţii şi m asa alegătorilor, cea m ai am orfă şi m ai
placidă din to t E stu l european. E ste greu de înţeles apatia cu care
p o p ulaţia R o m ân iei a su p o rta t şi su p o rtă şocuri ca scum pirile abso­
lut nejustificate, u rm ate de scăderea vertiginoasă a nivelului de trai
şi de inflaţia g alopantă, sem narea tratatu lu i de "amiciţie" cu (fosta)
U R SS şi recu n o aşterea im plicită a anexiunilor te rito riale efectuate
prin forţă de către sovietici, legile scandaloase în dom eniul p ro p rie ­
tăţii şi a siguranţei statu lu i, o C o n stitu ţie cu lacune periculoase,
politica econom ică d ezastruoasă a guvernului, com portam entul
ruşinos al cv asitotalităţii "aleşilor" din prim ul p arlam en t postcom u-
nist, precum şi v enalitatea, unică în lum e, a ap aratu lu i birocratic.
E ste de n e ie rta t pasivitatea sau chiar adversitatea m ajorităţii popu-

33
laţiei ro m ân e de am bele p ă rţi ale P ru tu lu i p e n tru problem a U nirii,
nerecep tarea faptului că, în august 1991, s-a p ierd u t o şansă istorică.
Poate că această lipsă de reacţie se d atorează iluziei că afectate vor
fi m ai ales g en eraţiile u rm ătoare; p o ate se d ato rează lipsei de exer­
ciţiu dem ocratic. în orice caz, ea îşi p une am p ren ta pe viitorul
R om âniei şi Istoria nu-i va p u tea absolvi de vină pe cei responsabili
(oricîte m otivaţii, scyze şi circum stanţe a te n u a n te le-ar găsi).

IX. ELIM IN A REA O PO ZA N ŢILO R PO L IT IC I

"Art. 40. Trebuie ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi.

Se va încerca prin toate metodele racolarea acelor opozanţi care se
bucură de prestigiu în rîndul populaţiei autohtone. Dacă nu cedează
trebuie compromişi prin campanii de denigrare. Ulterior se va
proceda la lichidarea lor cu ajutorul < întîm plărilor neprevăzute >
sau la arestarea şi condamnarea sub acuzaţia de crime şi delicte de
drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese
politice (care vor fi ţinute sub acuzaţia de < trădare a poporului> ).
Art. 41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor
condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine
inevitabilă, este admisă numai cu condiţia ca respectivul caz să fie
considerat o eroare judiciară. Condamnatul va fi graţiat, nu va avea
loc reluarea procesului, iar completul de judecată care a comis
< eroarea > nu va fi pus sub acuzaţie."
U n sp ectaco l scab ro s, specific a n u lu i 1990, I-a c o n stitu it în
E u ro p a de E st nu a tît d isperata luptă p e n tru su p ravieţuire a p a rti­
delor com uniste, cît m etodele şi argum entele lor, m ai noi sau m ai
vechi. P rin tre cele favorite se n um ără denigrarea opoziţiei, în special
a p erso n alităţilo r reprezen tativ e, dar şi a u n o r întregi categorii ce
constituie u n real pericol p e n tru cium a roşie (cum ar fi tin eretu l şi
intelectualii). C am paniile de denigrare s-au rem arcat prin violenţă
şi josnicie în to a te ţările de E st, d ar au atins apogeul, cum era şi
firesc, în cele cu nivel de cu ltu ră foarte scăzut. în cazul R om âniei,
aceste cam panii au frizat adesea ridicolul, dovedindu-şi însă efi­
cienţa, mai ales că s-au îm b in at cu acţiuni de proslăvire a liderilor

34
m ajorităţii, excelent concepute p e n tru a p e n e tra în tr-o populaţie
sensibilizată favorabil d upă decenii întregi de cult al personalităţii.
M ai grave s-au dovedit cam paniile de învrăjbire a categoriilor socia­
le şi a generaţiilor. Şi din nou, R om ânia a co n stitu it un caz aparte,
în nici o altă ţa ră din E st n u s-a strigat în strad ă "M oarte intelectua­
lilor", "M oarte studenţilor", "Noi m uncim , nu gîndim". în nici o altă
ţară din E st, m u rdăria deversată zilnic de m ass-m edia oficială asupra
opoziţiei nu a fost mai ab undentă, m ai abjectă. Şi rezu ltatu l s-a văzut
în iunie 1990, în tim pul celei de-a treia "M ineriade". Căci, cu to ate
încercările u lterio are de a fi absolviţi d e v in ă principalii protagonişti
(invocîndu-se scuza dezinform ării, m anipulării, a psihologiei p ro ­
prii m inerilor, ba m ergînd p înă la a se afirm a că, de fapt, batalioanele
de şoc care au năp ăd it C apitala nici nu au fost alcătu ite din m ineri),
cei care s-au aflat pe străzile B ucureştiului în acele zile tragice nu
p o t uita sălbăticia cu care n u d o ar oam enii Secu rităţii (p en tru prim a
oară în m in o ritate), ci m ai ales m inerii şi o p arte a p o p u laţiei au
acţionat "p en tru binele poporului".
Cum s-a ajuns la aşa ceva? R ădăcinile rău lu i sînt foarte vechi.
A rt. 40 şi 41 co n stitu ie d o a r o p arte d in tre ele, d ar nu trebuie
subestim ate. P en tru un in telectual, o cam panie de d enigrare a unei
p ersonalităţi, a unei epoci, a u n o r valori u m an e universal valabile
p o ate p ărea ridicolă. însă regim urile to ta lita re cunosc un fapt pe
care dem o craţiile nu p ar să-i înveţe niciodată: o p ropagandă sim plă,
pe înţelesu l tu tu ro r şi re p e ta tă suficient de des, izbuteşte, dacă nu să
convingă, m ăcar să se im prim e în subconştientul m aselor. E ra regula
de au r a lui G oebbels, a fost a lui Stalin, a fost a lui Ceauşescu. Şi nu
se p o ate sp u n e că nu a d a t rezu ltate su p erio are celor sco ntate de
p ro m o to rii săi. în anul de graţie 1991, în tr-o ţa ră eu ro p ean ă (R o ­
m ânia), în tr-u n a asiatică (C hina) ori arabă (Irak), s-au găsit m ilioa­
ne de oam eni destul de creduli ca să sufere privaţiuni cum plite
pen tru că s-au lăsat înşelaţi de o propagandă ce p u tea fi respinsă de
o logică elem entară.
Falsificarea istoriei, îm b in ată cu d enigrarea m arilor valori şi
p erso n alităţi politice şi cultu rale a facilitat acceptul tacit al p o p u ­
laţiei la d e p o rtă rile şi crim ele con tra um an ităţii, care au avut loc
tim p de p este p a tru decenii în estu l E uropei. U lte rio r s-a ajuns chiar

35
la ap ariţia u n u i fenom en de negare a o ro rilo r com unism ului, fíe din
cauza sen tim en tu lu i de culp ab ilitate p rin in acţiu n e sau com plicita­
te, fie d a to rită unei su b tile inoculări a pseudovalorilor şi pseudoa-
d e v ă ru rilo r s is te m u lu i. F e n o m e n u l s-a m a n ife sta t id e n tic la
germ anii care trăiserfl în nazism. E l se p ro p ag ă în tim p ca undele
unui seism , şi ajunge destul de d ep arte p e n tru a otrăvi optica şi
co n ştiin ţele g en eraţiilo r u lterio are celor în cauză. E ste un alt adevăr
b inecunoscut de regim urile to talitare.
Cel m ai n e ru şin a t arg u m en t al p a rtid e lo r com uniste din E st
p e n tru a li se p erm ite suprav ieţu irea derivă tocm ai din valorile
dem ocraţiei: p lu rip artitism u l, d rep tu l o ricărui p artid de a exista şi
de a-şi face cu noscută ideologia. D ar asta vine în contradicţie cu ceea
ce face orice p artid com unist, care, ajuns la p u tere, le va interzice
im ediat pe celelalte. D e d re p tu l de a exista se p o t bucura partidele
care acceptă sistem ul p a rlam en tar p lu rip artit, nu şi cele com uniste,
naziste, fasciste, a d e p te ale guvernării to talitare. Şi dacă, din fericire,
occidentalii n u agreează asem enea form aţiu n i politice extrem iste,
fie ele de d re a p ta sau de stînga, d upă cum s-a văzut în ultim ele
decenii, cînd nici u n p artid com unist, neofascist sau neonazist nu a
p u tu t cîştiga alegerile în vreo ţară din E u ro p a de V est, în schim b, în
E u ro p a de E st, p artid e le com uniste a r treb u i interzise p rin noile
co n stitu ţii dem ocratice, la fel ca acelea de extrem ă dreaptă. Şi asta
nu nu m ai în v irtu tea d re p tu lu i p o p o arelo r de a pedepsi crim ele
îm potriva u m an ităţii în făp tu ite cu atîta sînge rece de com unişti, dar
şi p en tru a p ro te ja g en eraţiile viitoare d e un flagel asem ănător. Căci
nici astăzi com unism ul n u e ste privit la fel ca nazism ul, deşi a făcut
m ai m ulte victim e, a d istrus m ai m ulte generaţii. D estui intelectuali
din O ccid en t cred că p o t jon g la cu cuvinte şi n o ţiu n i filosofice în faţa
cium ei roşii; destu i m u n cito ri văd în egalitarism panaceul universal
al re le lo r societăţii. N ici unii, nici alţii nu înţeleg ce înseam nă cu
adevărat să trăieşti în lagărul de co n cen trare al egalitarism ului roşu
sau brun. N ici unii, nici alţii n u p o t pricepe ce înseam nă să nu fii
decît o e n tita te m inusculă, rep etab ilă la infinit, o piuliţă în tr-u n
im ens angrenaj care n u tre b u ie să se oprească vreodată din mers.
Nici un occidental n u ştie ce este frica de a gîndi, de a trăi.
De altfel, conştiente de pericolul care planează asupra lor, partidele

36
com uniste, p rocom uniste o ri neocom uniste din întreaga E u ro p ă de
E st şi-au schim bat rapid titu la tu rile în "socialiste", "ale muncii",
"populare" etc. (cu excepţia, din nou, a R om âniei, u nde există un
partid comunist, chiar după interzicerea sa în ţara care i-a dat naştere,
Rusia). Ciudată derogare de la regulile luptei de clasă, ca şi rapida
convertire la sistemul parlam entar, după un secol şi jum ătate de puritate
revoluţion ară marxistă! D ar de înţeles. Căci nu p artid ele trebuie
salvate, ci nomenclatura, la ordinul căreia organele de represiune au
arestat, torturat, asasinat şi deportat decenii la rînd, conform indicaţiilor
articolului 40 şi avînd siguranţa de a nu fi trase vreodată la răspundere,
după cum stipulează clar art. 41. De fapt, între 1945 şi 1965 s-au aplicat
prea puţin unele prevederi din art. 40. Procesele erau politice, chiar dacă
nu întotdeauna publice şi oam enii erau acuzaţi de "trădare faţă de patrie
şi popor" (asimilate sistemului şi nomenclaturii). Abia după stingerea
perioadei de avînt revoluţionar primitiv şi trecerea la "rafinamentul"
dictatorilor dinastici, de tip H onecker sau Ceauşescu, disidenţii au înce­
put să fie condam naţi pentru delicte de drept com un înscenate, internaţi
în spitale de psihiatrie sau asasinaţi prin înscenarea de accidente. în
schimb, art. 41 a fost aplicat cu stricteţe, chiar în perioadele de trecere de
la o dictatură personală la alta, cînd, pentru a dştiga popularitate, noul
lider comunist graţia deţinuţii politici supravieţuitori - n id unul nu a fost
însă reabilitat vreodată, cu atît mai puţin nu s-a pus problema reluării
procesului. Pentru că, vrînd-nevrînd, sistemul, comunismul însuşi, ar fi
trebuit condam nate şi nu doar un oarecare complet de judecată.

X. INTANGIBILITATEA NOMENCLATURII DE
PARTID ŞI DE STAT

"Art. 42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a

conducătorilor numiţi de partid şi care s-au dovedit incompetenţi
sau corupţi, indiferent ce pierderi economice şi nemulţumiri ale
populaţiei ar rezulta de pe urma activităţii respectivilor. în cazurile
de notorietate publică, respectivii vor fi rechemaţi sau eliberaţi din
funcţii, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. în cel mai
rău caz vor fi numiţi9
în funcţii
9
onorifice,7 constituind o rezervă de
cadre pentru rotaţiile şi schimbările ulterioare.

37
 A r t 43. Persoanele cu poziţii de conducere, care s-au abătut de
la linia partidului sau critică sistem ul vor fi im ediat arestate sub
acuzaţia de atitudine antipopulară, antipatriotică, antisocialistă.
Dacă este vorba de critici de specialitate, întem eiate, se va lansa
acuzaţia de subm inare a econom iei naţionale. Procesele vor fi pu­
blice şi larg popularizate, întrucît asta atrage simpatia m aselor
populare, dovedind că sistem ul nu ezită să schim be factorii decizio­
nali care greşesc. Se va urmări astfel elim inarea din cadrul armatei,
al m inisterelor, al învăţăm lntului, al sănătăţii şi al unor servicii
importante, a tuturor oam enilor nenum iţi de către partid sau de
către serviciile noastre secrete."
S p re d eosebire de opo zan ţii politici, cadrele p a rtid e lo r com unis­
te deveniseră ab so lu t intangibile în E u ro p a de E st. F ie că era vorba
de un secretar de p artid care provoca o catastrofă p rin despădurirea
unei întregi regiuni, d e un d irecto r de spital to ta lm e n te incom petent
profesional, fapt ce ducea la m o artea unui n u m ăr oarecare de p a­
cienţi, d e un o fiţer su p e rio r din cauza căruia se pierdeau vieţi
o m eneşti şi teh n ică de lu p tă în tim p u l m anevrelor sau, p u r şi sim plu,
de un nom en clatu rist m ăru n t, care îşi siluia secretara ori p retindea
m ită în văzul lum ii, nim eni nu p ărea să observe ceva. M iniştri ce
ru in a u indu stria şi agricultura nu num ai în baza o rd in elo r prim ite ci
şi aducîndu-şi un inestim abil a p o rt p ersonal, "academicienii" şi "oa­
m enii de ştiinţă" care nici nu-şi p u te a u silabisi titlu rile dar p re tin ­
d eau să rev oluţioneze ştiin ţa şi tehnica m ondială, "diplom aţi" şi
"oam eni de cultură" analfabeţi, devenind rep ed e subiectele predilec­
te ale caricatu riştilo r şi re p o rte rilo r de senzaţie d in ţările civilizate,
m inusculi d ictato ri locali, plini de em fază p ro le ta ră în aceeaşi m ă­
su ră în care erau deficitari de m aterie cenuşie, b iro craţi şi funcţio­
n ari scandalos de veroşi, to ţi p u te a u fi siguri de p ro tecţia sistem ului
com unist, a tîta vrem e cît îl serveau cu obedienţă. "în cel m ai rău caz",
d u p ă cum stipula art. 42, avea loc "com edia rocadelor": de la agricul­
tu ră la cultură, de la m etalurgie la învăţăm înt, de la turism la
cinem atografie. Căci cadrele de p artid se pricepeau la orice, erau
"com petente" în to a te dom eniile.
în schim b, cei care nu conveneau partidului, fie ei chirurgi,
aviatori, ju rişti, actori, m uzicieni, econom işti, profesori universitari,

38
istorici, c ercetăto ri ştiinţifici sau arhitecţi, dacă fuseseră uitaţi în
funcţiile de conducere şi d upă venirea com uniştilor la putere, erau
vînaţi cu asiduitate. N im eni şi nim ic nu treb u ia să stea în calea
construirii socialism ului: nici logica, nici bunul sim ţ, nici com pe­
tenţa, nici m ăcar dezastrul evident spre care se în d re p tau cu ochii
închişi şi în ritm de "hei-rup" est-europenii. M otiv de j ubilare pentru
N K V D şi com uniştii au to h to n i - p o p o arele p au p erizate sînt atît de
uşor de condus... Şi, prin art. 43 s-a avut în vedere perm â'nent
elim inarea u ltim elo r obstacole din calea desăvîrşirii m izeriei, igno­
ranţei şi lipsei de sp eran ţă în care se zbăteau ţările din G ulagul
com unist - d istrugerea fizică şi psihologică a p erso n alităţilo r ce s-ar
fi p u tu t o p u n e ab eraţiilo r unui sistem to talitar p ro m o to r al prostiei
şi incom petenţei.
»

XI. ORGANIZAREA HAOSULUI ADMINISTRATIV ŞI

A BIROCRAŢIEI

"Art. 14. T rebuie avut în vedere ca întotdeauna ordinele, ho-

tărîrile - cu caracter juridic, econom ic, organizatoric etc. - să fie
nepunctuale.
Art. 15. Trebuie ca deciziile importante să fie discutate concomi­
tent de mai multe comisii, oficii şi instituţii; nici una dintre ele să
nu poată hotărî însă, fără a se consulta cu toate celelalte.
Art. 32. Trebuie extinsă birocraţia de stat în cel mai înalt grad şi
în toate dom eniile. Pentru opinia publică, va fi admisă criticarea în
şedinţe şi chiar în presă a organelor birocratice, dar nu se va admite
scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a
aparatului birocratic.
Art. 44. Se va căuta ca specialiştii din toate domeniile, care ocupă
încă funcţii de conducere, indiferent cît de minore, să fie înlocuiţi
cu muncitori, de preferinţă necalificaţi sau slab pregătiţi profesio­
nal".
O form ă excelentă de a co n tro la şi în acelaşi tim p de a frînge orice
avînt al unui p o p o r este birocraţia. F aptul a fost dovedit adesea în
istorie, iar Im periul ţarist răm în e unul dintre cele m ai birocratice
sta te care au existat vreodată. Bolşevism ul a înlocuit vechile cadre

39
şi titu la tu ri, d ar n u s-a atins de stru c tu ra giganticului ap a ra t adm i­
nistrativ m oştenit, deşi ineficienta acestuia era recunoscută de un
secol. P en tru com unism , deficienţele sistem ului nu-i egalau nici pe
d e p arte avantajele: co n fru n tat la în cep u tu rile existenţei sale cu
grave problem e in tern e, Im periul sovietic nu-şi p ro p u n ea în mod
serios expansiunea dincolo de h o tarele m o şten ite de la R om anovi -
or, dacă b irocraţia se dovedise o caren ţă fatală în cazul aventurilor
externe ale R usiei (războiul ruso-japonez, prim ul război m ondial),
în schim b ea era un in stru m en t ideal p e n tru a ţin e în chingi atît
p ro p ria p opulaţie, cît şi p o p o arele G ulagului, prea p u ţin convinse
de binefacerile cium ei roşii. Căci "organele birocratice" reprezintă,
a lătu ri de n o m en clatu ra de p artid şi de securitate, trepiedul ce ţine
loc de piedestal o ricărei dictaturi. In u tili şi incom petenţi, funcţiona­
rii plasaţi în posturi şi in stitu ţii care n u fac decît să com plice un
sistem şi aşa greoi, dep in d exclusiv de statu l d ictatorial, care-i o cro ­
teşte, le creează privilegii, ba chiar le dă sen tim en tu l puterii. Şi astfel,
în tr-o d ictatu ră n u există niciodată u n singur d ictato r ci o puzderie
de sosii mai m ăru n te ale acestuia, străd u in d u -se din răsp u teri să-i
im ite şi să le facă viaţa im posibilă c e tă ţe n ilo r obişnuiţi.
N azism u l, fascism ul şi co m u n ism u l au p u rta t b iro c ra ţia pe
culm i nicicînd a tin se p în ă atu n c i - a b su rd u l, g ro tescu l a rtic o le lo r
14 şi 15 nu au n ev o ie d e c o m e n ta rii şi a u dus la p ie ire a sta tu lu i
n azist. în ceea ce-i p riv e şte pe so v ietici, cînd s-au gîn d it să se
lanseze în a v e n tu ri ex te rn e , a p a ra tu l b iro c ra tic a pro v o cat, a lă tu ri
de s tu p id ita te a n o m e n c la tu rii şi a o fiţe rilo r su p e rio ri, u stu ră to a ­
rele în frîn g e ri d in ră z b o iu l cu F in la n d a . C ăci, dacă gen eralii
sovietici c e re a u cu p re d ile c ţie tru p e de cavalerie ca să atace
excelen tele fo rtific a ţii fin lan d eze, în sch im b , b iro c ra ţia din ţa ră
nici nu se gîndea să trim ită e c h ip a m e n t d e ia rn ă tru p e lo r ce lu p ta u
în c o n d iţii a p ro a p e p o la re . în tim p u l o fen siv ei g erm an e din 1941,
a p a ra tu l b iro c ra tic şi-a adus c o n trib u ţia din p lin la d ezastru l
A rm a te i R oşii şi al ec o n o m ie i de răzb o i so v ietice (fără să p o ată
însă egala im en sele g afe ta c tic e şi stra te g ic e com ise d e "p ărin tele
p o p o a re lo r"). O d a tă te rm in a t răzb o iu l, N K V D -ul, să tu rîn d u -se
de rid ic o lu l cu care b iro c ra ţia sovietică ac o p e re a "prim ul sta t al
m u n c ito rilo r şi ţă ra n ilo r" a c ă u ta t să-i c o n tro le z e p ro life ra re a în

40
U R S S şi, în acelaşi tim p, s-o exporte în ţările vasale, cu intenţia de
a le im planta o tum o are m alignă, d u p ă cum arată art. 32.
P entru desăvîrşirea haosului adm inistrativ şi al econom iei mai era
nevoie însă şi de prevederile art. 44. Faptul că ucazurile guvernam entale
nu veneau cînd erau necesare ci după un calendar de nimeni înţeles,
faptul că birocraţia se extinsese în industrie, agricultură, servicii, co­
m erţ, administraţie, sănătate, cultură, învăţămînt, armată, justiţie, cer­
cetare ştiinţifică, pînă la a le priva de orice şansă de funcţionare normală
nu era de ajuns. Trebuia ca la conducerea instituţiilor, întreprinderilor,
serviciilor de orice fel să se afle d asa m ajoritară în sodetatea sodalistă:
m undtorim ea. Şi nu oricum, d reprezentată de "crema" sa - incompetenţii
care să ştie că-şi datorează poziţia sistemului şi să fie gata să-i servească
orbeşte. D intre ei s-au recrutat generaţiile ulterioare, succesive, de "spe-
dalişti">ce au dus statele Europei de Est exact acolo unde doriseră
NKVD-ul şi Stalin: într-un haos din care le vor trebui, probabil, tot atîţia
ani să iasă cîţi au trăit sub ocupaţia comunismului sovietic şi autohton.
C ă d în nebunia lui, Stalin avea m om ente de ludditate d n d judeca mai
înţelept decît cei ce-i proslăveau şi înţelesese că, după un num ăr oarecare
dedecenii.ţărilesateliteeuropenes-arputeadesprindede "Marele Frate".
Acesta a fost motivul pentru care a luptat să mute graniţele europene ale
U RSS d t mai spre vest, aceasta a fost cauza provocării dezastrului
planificat în Europa de E s t Stalin ştia că O cddentului îi vor trebui
decenii, - poate foarte m ulte - pentru a reanima scheletele fostelor state
comuniste şi a le asimila spiritului european; apoi alte multe decenii
pentru a revendica, obţine şi reconstrui teritoriile est- europene furate de
U RSS prin Tratatul de la Paris. Abia după secole, statul lui Lenin s-ar fi
văzut direct am eninţat din exterior. La Yalta, în faţa unui Roosevelt
m uribund şi a unui Churchill intrat în crepusculul vieţii, preocupaţi de
iluzii fantasmagorice (crearea Organizaţiei Naţiunilor U nite ca arbitru
suprem al vieţii politice pe Terra şi, respectiv, m enţinerea Imperiului
Britanic), Stalin, mai pragmatic, a cîştigat o partidă al cărei preţ a fost,
este şi va fi încă m ulte decenii plătit de est-europenii sacrificaţi pe altarul
"politidi realiste" a marilor p u te ri Care, de altfel, nu se grăbesc n id astăzi
să-şi recunoască în mod deschis şi să-şi repare erorile, încurajînd (culme
a ironiei) supravieţuirea unui Imperiu cosmetizat în Commonwealth, sub
pretextul păstrării unui iluzoriu echilibru politic.

41
 XII. C O M PR O M IT E R E A N O Ţ IU N II D E CO ND UCĂ TOR
A UTOHTON IN TEG RU

"Art. 18. Nu vor fi av an saţi sau p ă s tra ţi în funcţii decît acei

co n ducăto ri care execută exact ordinele p rim ite şi n u le analizează,
m ai ales d epăşind cad ru l activităţii lor.
A rt. 19. A utohtonii c are ocupă funcţii de p a rtid , de s ta t sau
a d m in istrativ e treb u ie să fie com prom işi în faţa su b altern ilo r, a
populaţiei, astfel încît să fie im posibilă în to a rc e re a lor în a n tu ra ju l
iniţial.
*

A rt. 7. Se organizează şi se u rm ă re şte ca d ep u ta ţii aleşi să nu-şi

p oată p ă s tra m an d atu l pe în tre a g a p erioadă legală, cu excepţia celor
p ropuşi de noi. Se u rm ă re ş te ca p u terile lo r să fie foarte reduse;
iniţiativele p erso n ale tre b u ie elim inate cu desăv îrşire. P e n tru fie­
care congres, leg islatu ră etc. se v o r p reg ăti alte persoane, to ate
avînd a p ro b a re a serviciilor n o a stre secrete.
A rt. 8. Se va aco rd a o a te n ţie deosebită p e rso a n e lo r cu capacităţi
o rg an izato rice şi şan se sig u re de p o p u laritate. Ele tre b u ie cooptate;
în cazul cînd acceptă vor fi în a in ta te în funcţii, recom pensate m a te­
rial etc.; d acă se o p u n li se va bloca accesul la p o sturile iera rh ic
su perioare.
A rt. 10. în to ate o rganele de guvern ăm în t, de conducere, p în ă la
nivel de în tre p rin d e re inclusiv, treb u ie să existe oam eni care co n lu ­
crează cu serviciile n o a stre speciale, fă ră ştire a o rg anelor ad m in is­
trativ e a u to h to n e ”.
C u cinism ul său obişnuit, N K V D -ul explică, în puţine cuvinte,
de ce conducăto rii a u to h to n i est-eu ro p en i, fie din nom enclatură, fie
din adm in istraţie, indu strie sau orice alt dom en iu au devenit după
45 de ani de co n d iţio n are o categorie ap arte, a p ro a p e o altă specie,
diferită de H om o sapiens. Iniţiativa, co m p eten ţa fiind interzise în
G ulag, "cooperarea" cu N K V D -ul şi o b ed ien ţa absolută faţă de
sistem ul com unist răm înînd o condiţie sin e q u a non a p ăstrării
funcţiei şi privilegiilor, respectivii treb u iau , practic, să dispară ca
individualităţi, devenind am eobe m ai m ari, p rin tre m ilioanele de
am eobe m ai mici. Fiind, d u p ă cum stipula art. 19, cu m eticulozitate
com prom işi în faţa so cietăţii - în cazul că n-o făceau singuri - nu le

42
mai răm înea decît să lu p te p e n tru sistem ul care-i pro teja, dar care,
aşa cum dovedeşte art. 7 nu p rea avea în credere în ei, pregătind din
vrem e înlocuitori. În lu p ta p e n tru păstrarea graţiilor p uterii, se
ajungea la josnicii greu de im aginat de o m inte norm ală; şi to tu şi,
N K V D -u l c o n s id e ra n e c e sa r să -i su p ra v e g h e z e c h ia r şi p e cei
m ai z e lo şi n o m e n c la tu riş ti a u to h to n i, cu o a m e n i c a re d e p in ­
d e a u d ire c t d e s p io n a ju l so v ie tic . A rt. 10 re p re z in tă perfect ceea
ce sc riito ru l am erican F ra n k H e rb e rt n u m ea "planuri în ă u n tru l
u n o r p la n u ri care se ascu n d în d ă ră tu l a lto r planuri". Ce p o a te fi
m ai fru m o s în cea m ai fru m o asă d in tre lum i, în u to p ia fericirii şi
în fră ţirii u n iv ersale p ro m isă de d ic ta tu ra roşie ?! /

XIII. ATRIBUIREA UNUI ROL DECORATIV

SINDICATELOR

"Art. 16. Sindicatele din uzine nu trebuie să poată exercita vreo

influenţă asupra activităţii de producţie; ele trebuie să conlucreze
Ia punerea în practică a hotărîrilor şi atît.
Art. 17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în
nici o problemă. Ele trebuie să rezolve sarcini minore, cum ar fi:
procurarea locurilor de odihnă, programarea concediilor, discuta­
rea cererilor de pensii şi împrumuturi, organizarea de programe
culturale şi distractive, de excursii, procurarea şi repartizarea unor
mărfuri deficitare pentru muncitori, justificarea deciziilor condu­
cerii politice a statului.
Art. 26. Trebuie popularizate discuţiile în colectivele de munci­
tori. În aceste discuţii va fi criticat trecutul, se vor dezbate proble­
mele locale şi cele legate de producţie. Nu se vor înlătura cauzele
fenom enelor negative discutate".
U n a lt p arad o x al "s tatu lu i clasei m u n cito are" este frica faţă de
sin d ica te , se n tim e n tu l a tin g în d ad esea un paroxism care am in tea
de cel al p a tro n a tu lu i d in seco lu l al X lX -lea. C ăci, aid o m a o lig a r­
hiei m a rilo r in d u striaşi, n o m e n c la tu ra nu d o re şte ca sclavii săi
in d u stria li să se p o a tă org an iza.
A rt. 16 şi 17 delim itează exact rolul sindicatelor în socialism:
organizaţii fantom ă, decorative, m enite să se ocupe de problem e

43
sociale m inore şi să trim ită telegram e de adeziune lid erilo r de partid
şi de stat.
A rt. 26 rep rezin tă un corectiv, necesar p e n tru a ţin e treaz orgo­
liul de "clasă conducătoare" al m uncitorilor: aceştia vor fi consultaţi
în problem ele locale, dîndu-li-se im presia că p articip ă la viaţa p u ­
blică. Fraza de final a ra tă însă cît de p u ţin ă im p o rtan ţă acorda
no m enclatu ra opiniei m uncitoreşti şi divulgă, în acelaşi tim p, unul
din secretele succeselor K G B -ului în E st - a nu schim ba niciodată
nim ic din ce p u tea în ră u tă ţi situ aţia ţă rilo r satelite M oscovei. Prac­
tic, în cinci d in tre sta te le p en sio n are ale G ulagului, sindicatele nu
au rep re z en ta t un pericol serios p e n tru sistem de-a lungul celor 45
de ani de com unism . P o ate tocm ai de aceea, n aşterea "Solidarităţii"
în P o lo n ia a însem n at, m ai m ult decît orice, în cep u tu l sfirşitului
p en tru com unism ul est-eu ro p ean . R ăsu n etu l in te rn şi extern (atît în
O ccident, cît şi în lagărul socialist) a fost p rea m are ca sovieticii să
m inim alizeze im p o rta n ţa înfrîngerii pe care o suferiseră şi apoi, cum
să lichidezi o organizaţie cu 10 m ilioane de m em bri care, cu familii
cu tot, atin g eau ap ro ap e 85% din p o p u laţia Poloniei, restul fiind
m em brii de partid , in fo rm ato rii şi m em brii ap aratu lu i de rep resiu ­
ne?!

XIV. ELIMINAREA POSIBILITĂŢILOR DE PROGRES

ÎN CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ŞI TEHNICĂ

"Art. 22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cerceta

re sau laborator, consem nîndu-se orice activitate valoroasă.
Art. 23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor şi inova­
torilor, respectiv trebuie dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, în-
registrîndu-se fiecare invenţie la centru. Nu este permisă punerea
în practică a nici unei invenţii, cu excepţia acelora care au aplicabi­
litate în industria extractivă. în special nu este permisă punerea în
practică a invenţiilor care ar asigura creşterea producţiei de produ­
se finite de orice fel, scăderea producţiei şi extragerii de materii
prime, scăderea consum ului de energie. Dacă o invenţie devine prea
cunoscută, trebuie organizată vînzarea ei în străinătate, pe valută
vest, pe motivul că este prea costisitoare pentru a fi aplicată în ţară.

44
Toate datele şi docum entele privitoare la valoarea şi descrierea
am ănunţită a invenţiei vor intra în posesia noastră; ele nu vor fi
publicate de presa sau editurile autohtone."
D in no u u n p la n extrem de in te lig e n t şi cu im p licaţii d eo seb it
de grave p e te rm e n lung: b lo cîn d u -se o rice fo rm ă de creativ itate
teh n ico -ştiin ţific ă , se realiza c a n to n a re a ţă rilo r din E st în c a teg o ­
ria celo r su b d e z v o lta te şi a p o p u la ţiilo r resp ectiv e în zona unui
nivel de tra i extrem de scăzut. P e n tru că, o d a tă d istru să agricu l­
tu ra , n u m ai ră m în e a decît in d u stria care să asig u re v en itu l n a ţio ­
n a l şi, în s p e c ia l, e x p o rtu l. O r, o in d u s trie p rim itiv ă , m are
c o n su m a to a re de m aterii p rim e şi de en e rg ie , dînd un n u m ă r
scăzut d e p ro d u se finite şi, în plus, de o c a lita te in ferio ară, nu
p u te a fi d ecît falim en tară, cum sîn t astăzi cele din P olonia, B ul­
garia, Slovacia şi, în special, din R o m ân ia. P în ă şi in d u stria cehă
şi cea est-g e rm a n ă , c o n sid e ra te a fi m o d ele p e n tru lagărul so cia­
list se dovedesc p erim ate, c o stisito a re şi in eficien te, sim ilare
in d u striilo r a n ilo r ’40. Ţ ă rile c lie n te la re M oscovei erau prea
sărace ca să c u m p e re u tila je şi licen ţe o ccid en tale; b lo cîndu-li-se
căile de c e rc e ta re p ro p rii, tre b u ia u să se m u lţu m ească a culege
firim itu rile căzu te de la m asa "M arelui F rate", te h n o lo g ii casate
ch iar şi d e sovietici. în schim b, aceştia le fu rau orice in v en ţie
v alo ro asă, fap t care, ală tu ri de fu rtu l de te h n o lo g ie vestică a reu şit
să-i ţin ă cît de cît în rîn d u l ţă rilo r d ezv o ltate cam pînă prin 1980,
cînd re v o lu ţia p o stin d u stria lă , in fo rm a tiz a rea şi tre c e rea pe scară
largă la e le c tro n iz a re a , ro b o tiz a re a şi c ib e rn e tiz are a in d u stria lă
a scos M oscova din c o m p etiţie. P en sio n arii e u ro p e n i ai G ulagului
au răm as în să ce fuseseră şi în a in te de acea d ată: n işte sim ple
co lo n ii care fu rn izau m aterii p rim e şi p ro d u se a lim e n ta re şi c o n ­
s titu ia u d e b u şe u ri p e n tru su rp lu su rile de p ro a stă c alitate ale
e co n o m iei sovietice. încă o v ic to rie a K G B -ului, cu rep ercu siu n i
în v iito a re le decenii - ţă rile e st-e u ro p e n e tre b u ie să p o rn ească de
la un nivel in fe rio r (ra p o rta t la nivelul m on d ial în an u l respectiv)
celui la care se aflau cînd fu seseră o cu p ate, nivel sim ilar astăzi cu
cel al s ta te lo r african e, în sp ecial p e n tru P o lo n ia, B ulgaria şi
R o m ân ia.

45
 XV. CAMUFLAREA SPOLIERII ECONOMICE ÎN
FOLOSUL URSS

"Art. 11. Se va urmări cu stricteţe ca presa autohtonă să nu

transm ită date privind cantitatea şi sortim entul mărfurilor ce ni se
exportă. Nu este voie ca această activitate să fie denumită comerţ;
la rigoare, ea va fi nom inalizată ca < schimb de mărfuri > ”.
D upă cum se ştie, în tre 60% şi 80% din co m erţu l state lo r est-eu-
ro p en e era o rie n ta t spre U R SS. P en tru energie electrică, gaze n a tu ­
rale, p e tro l şi c an tităţi reduse de m aterii p rim e rare ori strategice,
dar m ai ales p e n tru "p ro tecţia” (= o c u p a ţia ) A rm atei R oşii şi lum ina
izvorîtă din creştetu l pleşuv al lui L enin, est-eu ro p enii îşi exportau
ap ro ap e to a te b o găţiile către gîtlejul fără fund al com plexului mili-
taro -in d u strial roşu. în U R SS, revoluţiile antico m u niste din ţările
"aliate şi frăţeşti" n -au pro d u s o im presie nefavorabilă în tru cît se
crease o p in ia că a v en it tim p u l ca sovieticul de rînd să nu mai su p o rte
din buzu n aru l său a ju to ra re a lagărului socialist. O sim plă confuzie,
arătîn d că şi sovieticul de rînd este foarte p ro st inform at: U R SS a
susţinut, în tr-adevăr, decenii întregi, A ngola, M ozam bicul, C oreea
de N ord, V ietnam ul, C uba, E tio p ia, A fganistanul etc. D ar niciodată
aju to arele d ate de sovietici ţărilo r e st-eu ro p en e nu au atins m ăcar
un sfert din bogăţiile fu rate de ei din aceste state, acţiune care, după
cum a ra tă artico lu l 11, treb u ia să se num ească "schimb de mărfuri".
A bia în 1990, cînd co n trib u ab ilu l sovietic a co n statat că nu mai
găseşte vin unguresc, b ere şi pantofi cehoslovaci, legum e, fructe şi
o uă bulgăreşti şi a rtico le de îm b răcăm in te poloneze, plătind totuşi
statu lu i aceleaşi sum e îm p o v ărăto are şi m ulţum indu-se d o ar cu
grînele şi carnea p ro v en ite de la singurul a liat credincios, R om ânia
fesenistă, situ aţia i-a devenit clară: U R SS nu susţinea ţările est-eu­
ropene, ci le exploata cru n t. D e aici, reg retele tardive m anifestate de
susţin ăto rii m işcării "Soiuz", ce a r dori reîn to arcerea la vrem urile
b une ale tătu cu lu i Stalin; de aici încă un arg u m en t p en tru puciul din
1991, în cercare d isp erată şi stu p id ă de a o p ri m ersul istoriei...

46
 XV. CAMUFLAREA ACTIVITĂŢII COLABORAŢIONIŞTILOR
ŞI AUTOHTONILOR PROSOVIETICI

"Art. 1. Este interzisă primirea pe teritoriul am basadelor a autohto­

nilor contactaţi de noi ca informatori. Întîlnirile vor fi organizate de
serviciile noastre speciale doar în locuri publice:, iar informaţiile vor fi
predate imediat ofiţerului cu gradul cel mai m are din am basadă.
A r t 37. Este interzisă apariţia u n o r biografii, studii, lucrări despre
autohtonii care au tră it în URSS sau au luptat alătu ri de noi în timpul
războiului (1941-1945 - n.a.)".
Pentru a acoperi cît mai bine vasta activitate a NKVD-ului (şi
ulterior a KGB-ului) în toate ţările satelite şi pentru a-şi proteja
inform atorii locali (mai răspîndiţi decît s-ar putea crede), Moscova a
avut întotdeauna grijă ca existenţa lor să fie ascunsă cu cît mai multă
discreţie. Astfel au apărut, în afara "organelor de partid şi de stat", a
proletcultiştilor din propaganda oficială şia"organelorsecurităţii"care,
prin natura meseriei nu-şi puteau camufla activitatea dusă mai mult în
folosul URSS-ului decît a ţărilor lor, o serie întreagă de pseudo-specia-
lişti, pseudo-academicieni, pseudo-oam eni de cultură, de artă şi de
ştiinţă, de pseudo-ofiţeri de carieră şi "activişti sociali" a căror menire
era atît denigrarea valorilor um aniste, a dem ocraţiilor occidentale, a
valorilor naţionale chiar, cît şi proslăvirea "Marelui Frate". M ulţi dintre
ei, după cum s-a constatat de-a lungul tim pului făceau şi spionaj în
favoarea sovieticilor, d ar principala lor sarcină era de a schimba imagi­
nea ocupantului în ochii popoarelor ocupate. Succesul a variat, de la
aproape nul în cazul Poloniei şi Ungariei, la culmi nesperate în cazul
Rom âniei, ţara cu cel mai m are teritoriu anexat de U RSS şi singura
care n-a contestat vreodată această stare de facto, sem nînd trei tratate
consecutive ce recunosc de ju re situaţia creată. Chiar şi cu excepţia
acestui caz izolat de uluitoare indiferenţă faţă de propria istorie, est-
europenii trec prea lent si cu prea m ulte ezitări la reconsiderarea
relaţiilor lor cu sovieticii. Şi m eritul nu este atît al A rm atei Roşii, care
nu mai poate juca rolul de jandarm al zonei dintre O der şi Volga, cît al
binegînditei şi m agistral aplicatei-"Indicaţii NK 003/47", sub semnul
căreia fostele state comuniste vor mai trăi cel puţin încă două decenii de
la m oartea Statului lui Lenin.
LITERATURĂ FANTASTICĂ

Rocada
Casa fără cărţi
9

Negura
Masca morţii roşii
 VLADIMIR COLIN

ROCADA

Q n d in tră în p alatu l cu geam urile făcute ţăn d ări şi faţada ciu ru i­

tă, soldaţii, doi cîte doi, m ai scoteau în p iaţă cadavrele, le ţineau de
um eri şi de picioare, le arun cau în cam ioanele ale căror m otoare
d uduiau şi d in tr-o încăp ere de la m ansardă ieşea încă fum.
Luaţi-1 şi pe ăsta, spuse co lonelul în d rep tîn d cravaşa spre şam ­
b e la n u l în rid ic o la liv rea de ş a te n a lb a stru d e se n ată de soţia
preşedintelui.
Ca şi cum a r fi fost su rprins în o tîn d , tru p u l zăcea pe sp ate pe
trep te le de m arm u ră ale scării de o n o are, cu capul în jos şi dreapta
ridicată, a n d îl îm p in se cu vîrful cizm ei, lunecă în silă şi se opri din
nou, flasc, sim bol al vechiului regim : inadecvare, falsă strălucire,
inerţie.
M o rţi în ain te de a fi m urit, îşi spuse colonelul respirînd m irosul
de ceară de p arch et şi p ra f de puşcă.
M ai m irosea a cîrpă arsă şi su d o are, şi sînge, e ra ziua cea m are,
d ar n u sim ţea am eţeala trium fului, nici m ăcar bucurie. D e prea
m ulte o ri se văzuse urcînd scara aceea d u p ă reuşita loviturii de stat,
de prea m u lte o ri îm pinsese cu vîrful cizm ei în în ch ipuire un cadavru
prăbu şit pe tre p te le de m arm u ră - exaltarea era b u n ă p en tru cei ce
aveau să flu tu re pe străzi steag u rile p e care cine ştie ce am ărîtă
cususe la rep ezeală sabia şi p in te n u l de aur.
T elefo an ele repuse în funcţiune, ra p o rtă un căpitan m ărunt, cu
faţa strălucind de sudoare.

50
 în d re a p tă -ţi chipiul, spuse sec colonelul, apoi urcă m ai d ep arte
ascultînd d istrat hărm ălaia glasurilor şi rarele îm puşcături care mai
răsunau în ap ro p ierea palatului.
C o nstată că balustrada de m arm ură fusese sp artă în cîteva locuri,
unele tre p te ciobite, fleacuri, să vedem încăperile, şi, ajuns pe palier,
aruncă o privire în salonul alb a cărui uşă cu două can aturi răm ăsese
deschisă.
Pe covorul ghem uit aducînd cu blana unui im ens urs p o la r se
lăfăiau p e te negre şi p ete roşii, candelabrul căzuse iar n enum ăratele
lui frunze de cristal luceau jalnic pe p archetul cu zgîrieturi adînci.
D ezgustat, privi scaunele şi fotoliile răstu rn ate, cioburile vaselor de
p o rţelan , p erdelele pîrlite, urm ele de mîini însîngerate pe tap etu l de
b rocart; porcii, şopti cu scîrbă şi satisfacţie, dacă to ate ar fi fost la
locul lor, dacă ocupanţii p alatu lu i ar fi m urit curat, dem n, lăsînd
încăperea aşa cum o cunoscuse la diversele recepţii, s-ar fi sim ţit
frustrat, d ar desluşind în to t ce vedea sem nele panicii şi nu ale luptei,
se sim ţi fără să vrea recu n o scăto r faţă de cei ce făcuseră un grajd din
salon p u rtîn d u -se după cum sperase el să se poarte, ar trebui un
fotograf sau p oate televiziunea, îşi spuse trecînd excitat din sală în
sală şi înregistrînd ju stiţia r haosul şi m urdăria, poftim , au sp art
oglinda v eneţiană, aici ce dracu au născocit, aha, un foc de-a d reptul
pe p arch et, frum os, d ar încăp erea cea mai răvăşită era cabinetul
p rezidenţial pe care cu greu îl recunoscu, nim ic nu răm ăsese întreg
în tre pereţii o dinioară aco p eriţi cu cărţi, cărţile fuseseră sm ulse din
rafturi şi, îm puşcate, sfîşiate, alcătuiau un covor pe care păşea
anevoie, p înă şi biroul m asiv părea hăcuit cu topo arele, au lăsat să
cadă chiar p o rtre tu l F o n d ato ru lu i şi I-au călcat în picioare, asta n-a
mai fost panică, ci neb u n ie cu rată, am spus eu că n-au nim ic sfînt.
în un g h eru l cel m ai ferit al m inţii lui un nevăzut avocat al
diavolului se pregătea să răstălm ăcească totul, îi cunoştea însă te r­
tipurile şi-i înăbuşi bîiguiala neîngăduindu-i să-şi înceapă o p era de
subversiune, te înşeli dacă-ţi înch ip u i că sîn t căcăciosul de p reşed in ­
te şi m ă poticnesc în arg u m en te şi co n traarg u m en te ca un intelectual
îm puţit, m ai m ultă fineţe, dom n u le colonel, ţin eţi seam a de nuanţe,
îl m aim u ţări pe p reşedinte închipuindu-şi-1 to to d a tă aşa cum arăta
acum , un h o it sub alte hoituri. în cam ionul ce le ducea spre groapa

51
com ună, şi gîndul că nevolnicul fusese red u s la tăcere în p ro p riu l său
cabinet i se înfăţişă ca un act de d re p ta te , de aici p o rn ea răul şi aici
fusese lichidat.
M ai urcă u n etaj. In trase acum în tr-u n u l d in tre d o rm ito are, nu
m ai fusese acolo, b ineînţeles, dar se vedea lim pede că e ra al fando-
sitei, o valiză răm ăsese deschisă pe p a tu l cu polog şi to t felul de
boarfe răsp în d ite care în co tro , altm interi p e m asa de toaletă şirurile
de sticluţe şi borcănaşe, peria şi p iep tăn u l stăteau la locul lor,
dulap u l de pe to a tă lungim ea unui p e re te avea uşile deschise şi
rochiile spînzurau pe um eraşe, rafturile p u rta u vrafuri de lenjerie,
nim ic spart, răstu rn at, sfîşiat, schim bat dacă făceau abstracţie de
pata în tu n ecată de pe cu v ertu ra acop erin d patul, ei da, zăbăuca
n-avea să mai deseneze uniform e şi livrele, nici să conceapă serbări
stu p id e cu bătăi de flori, concursuri de poezie şi îm părţiri de cununi,
în sfîrşit, ceva o să facem şi cu odaia asta.
O sală de baie o d esp ărţea de d o rm ito ru l preşedintelui, im ensă,
verde ca u n fund de m are, faianţa de pe p ereţi, m ozaicul, cada,
lavoarul, wc-ul, to tu l era verde şi, după ce o străbătu, neplăcerea
colonelului spori dînd cu ochii de o rd in ea exem plară din do rm itorul
al doilea, nu vedea m ăcar p ata revelatoare, lucru firesc, de vrem e ce
se pierduse p rin tre p etele an o n im e din cab in etu l devastat de la etajul
de dedesupt, dar nu m ai p u ţin regretabil, a r fi privit-o cu aten ţie, fără
ură şi fără m înie. Cu aten ţie. A tît.
S trăb ătîn d d o rm ito ru l, ajunse în d rep tu l uşii opuse celei prin
care in trase, cînd îl o p ri un zgom ot. M ăru n t, înfundat, un fel de
foşnet. M îna i se în d re p tă sp re tocul revolverului, îl desfăcu, apucă
arm a. C olonelul se a p ro p ie în vîrful p icio arelo r de dulapul care
ocupa şi aici un în treg p erete, apoi, brusc, deschise uşa.
D in costum ele preşed in telu i, haine de dim ineaţă, de după masă,
de seară, de sp o rt, de cerem onie, dar nici o uniform ă, se desprindea
un vag iz de levănţică.
Ieşi, spuse colonelul.
Stînga, d reap ta, fracul şi sm ochingul lunecară pe um eraşele lor,
iar în sp aţiu l ivit a p ă ru u n b ăiat de vreo treisprezece ani.
Am stră n u ta t, explică ieşind din dulap. D acă nu... W inchester?
C olo n elu l privi revolverul. N im eni nu-i spusese că fiul preşed in ­

52
telui scăpase cu viaţă, în ciuda o rd in u lu i său strict: întreaga familie.
Prim ul lui gînd, au să m i-o plătească, îi urm ă un altul, micul geniu,
hm , cel m ai sim plu ar fi să-i îm puşc pe loc.
N u-ţi fie frică, spuse de aceea înălţîn d revolverul.
O , nu m i-e frică, şopti băiatu l care-şi duse am în două m îinile la
piept, descheie repede căm aşa, apoi şi-o desfăcu uitîndu-se în ochii
colonelului.
Avea privirile verzi, ca baia, ca m area. Verzi. Şi-n ele ceva se
zbătea.
Prostii, ripostă colonelul vîrînd revolverul în tocul de piele.
Se sim ţi d in tr-o dată descum pănit şi, făcînd doi paşi în d o rm ito ­
rul a tît de calm, avu im presia că încăperea se m ărise.
Ce dracu să fac cu tine? bom băni băiatul.
Undeva, în palat, se trîn ti o uşă.
Pe ai mei... i-aţi o m o rît? în tre b ă colonelul şi glasul îi trem ură.
Băiatul m ăsura odaia cu paşi mari.
A scultă, se răsti în cele din u rm ă'o p rin d u -se şi bătîndu-şi pulpa
cu o invizibilă cravaşă, ai scăpat, m u lţum eşte-te cu asta. Şi să nu mai
aud o vorbă.
D ar colonelul îşi lăsă capul în piept.
Nu trebuia să mă ascund, şopti. Acum, că nu m ai mi-e frică, poţi
să mă îm puşti.
Plictisit, băiatul se ap ro p ie de fereastră, o deschise. D in piaţă
p orniră strigăte, apoi un foc de arm ă. Căzu pe spate.
A tunci co lonelul se ap ro p ie şi el de fereastră, privi pata roşie de
pe fruntea b ăiatului, aruncă o privire în piaţă. V ăzîndu-l, soldaţii
izbucniră în urale şi-şi agitară puştile.
O să p lătiţi p en tru tot, spuse colonelul în tim p ce lacrimi m ari,
grele, i se p relingeau pe obrajii supţi, cu pielea ca pergam entul.
Închizînd fereastra, îşi şterse lacrim ile şi, fără a se mai uita
îndărăt, părăsi dorm itorul.

53
 RODICA BRETIN

CASA FĂRĂ CĂRŢI

5

Întîi, am crezut că mi se păruse. încrem enisem , ascultînd tăcerea

grea a m iezului de n o ap te, cînd scrîşnetul înăb u şit a răsunat din nou
şi, de d ata asta am văzut clanţa m işcîndu-se. M -am ridicat prea brusc;
în vrem e ce săream p este scaunul răstu rn at, duşum eaua din hol a
scîrţîit sub nişte paşi grăbiţi, apoi am auzit tîrşîiala papucilor pe
tre p te le scării. A m desluşit, în tr-o viziune fugară, spatele ţeapăn al
b ătrîn u lu i, fluturarea halatu lu i negru ca o aripă de corb, degetele
descărn ate încleştînd b alustrada. N -am m ai deschis uşa, m -am ap le­
cat să trag zăvorul şi abia atunci m i-am dat seam a cît de tare îmi
trem u rau mîinile.
M -am aşezat iar la m asă, în ain tea foii pe care se înşiruiau,
cum inţi, rîndurile p icu rate din p eniţă. D a r vraja pierise. R isipite,
gîndurile nu mai voiau să se adune, cuvintele se aştern eau anevoie,
frazele îmi ieşeau ciu n tite, aidom a flu tu rilo r atinşi de flacără. în cer­
cam să mă în to rc în lum ea unde fusesem cîteva clipe m ai devrem e,
strîngeam cu disp erare p leoapele, chem înd tărîm ul ce abia se înche­
gase, dar în în tu n ericu l din ap o ia frunţii îm i apărea chipul bătrînului,
m ască de ceară pe care nu m ai trăiau decît ochii, arzători, scorm o­
nitori. Mîine, m i-am spus, m o to to lin d furioasă hîrtia. Chiar mîine
aveam să plec de acolo, şi gîndul acela, a tîta vrem e întîrziat, mi-a
adus o n eaştep tată uşurare.
...E ram de ap ro a p e şase luni în casa bătrînului: şase luni fără
nouă zile. D upă am iaza în care păşisem dincolo de p o arta străju ită

54
de cîini uriaşi, cu bronzul înverzit de ploi, îm i venea m ereu în m inte
- po ate din pricina p liantului de închiriere, u ita t în tr-u n colţ al m esei,
atrăgînd privirea cu coperţile-i roşii, lucioase. în tre celelalte case
în ecate în iederă, ascunse cît m ai d ep arte de forfo ta străzilor aglo­
m erate, a bătrîn u lu i îm i plăcuse cel mai m ult. E ra austeră şi solidă^
făcută să învingă tim pul. F aţad ă cenuşie, cu plăcile de gresie d esp rin ­
se pe alocuri, şiruri de ferestre încu n u n ate de arcade gotice, acoperiş
înalt, avîntîndu-şi spre cer h o rn u rile ca nişte degete întinse să apuce,
gard cu stîlpi de piatră galbenă şi grilaje ruginite: m asivitate şi ruină,
m ăreţie şi decădere. Ivindu-se d o ar pe ju m ă ta te deasupra copacilor
grădinii, casa părea una d in tre corăbiile acelea străvechi, ale căror
bordaje p u trezite continuă totuşi, m iraculos, să în fru n te oceanul.
B ătrînul mă prim ise b ăn u ito r, m ăsurîndu-m ă cu asprim e. Nu-i
plăceau pantalo n ii mei strîm ţi, d in piele, bluza străvezie, pleoapele
încărcate de fard. N um ai d upă ce i-am p lă tit pe un an în treg s-a
h o tărît, ap ro ap e în silă, să-m i cedeze etaj ul de sus, iar cînd am ap ă ru t
seara, cu geam antanele pline, încă nu-i venea să creadă că răm în cu
adevărat. D ar am rămas. Cu gîndul că, la cap ătu l unui an de sihăstrie
voi avea un m unte de foi scrise: întîm p lări pe care nim eni nu le trăise,
dar care se pu teau petrece oricînd, oricui. A sta m i-era m eseria, visul,
viaţa - să plăm ădesc, din lutul gîndului, în ch ip u iri cu frum useţi,
patim i şi slăbiciuni om eneşti... D ar plăsm uirile acelea se n ăşteau cu
nespusă trudă, în tăcerea d in ă u n tru l m inţii şi de aceea fugisem de
lum e, de zbîrnîitul telefonului, de p rieten ii şi cunoscuţii care nu
voiau, nu pu teau să-m i înţeleagă neliniştile, frăm întarea.
A ici, în ca sa cu în c ă p e ri ră c o ro a s e , v e şn ic u m b rite , c re z u ­
sem că voi găsi tih n a . M ă o b işn u is e m re p e d e cu ja lu z e le le
m e re u tra s e , cu d ra p e r iile a sc u n z în d fiece fe re a s tră , cu m o b i­
le le m asive, c a re tro s n e a u d in to a te în c h e ie tu rile . N u m ai cu
m iro su l s tra n iu , d u lceag , ce u m p le a în tre a g a casă nu iz b u te a m
să m ă d e p rin d . A b ia s im ţit d im in eaţa, to t m ai putern ic o dată cu
ap ro p ierea serii, izul acela de crini p u treziţi stăruia, p ătrunzînd
p retu tin d en i, ca o ceaţă nevăzută. N u venea din grădină - de acolo
adierile aduceau d o ar zvonuri uscate de to am n ă - ci de undeva de la
subsol. I-am cău tat zadarnic urm a. Casa e ra m ult mai m are decît
părea pe dinafară: co rid o are lungi, în to rto ch eate, prin care rătăceam

55
ore în şir, scări ce n u duceau nicăieri, uşi cît un p o rta l de catedrală,
uşi scunde, ca p en tru pitici, h o lu ri ro tu n d e, aidom a un o r stupi. Mai
to ate can atu rile erau întredeschise şi dincolo de praguri zăream
draperii de b ro cart şi catifea, covoare persane, p ereţi îm brăcaţi în
lam briuri scum pe; în fiecare cam eră, statu i, tab lo u ri vechi, în culori
sum bre şi o pan o p lie de arm e deasupra nelipsitului cămin. Ici şi colo,
cîte o arm u ră oglindea în ap ele albastre sau verzui ale oţelului,
sclipirea m arilo r candelabre de cristal - am in tiri din alte vrem i, de
m ult apuse... N um ai de bibliotecă nu dădusem nicăieri. M i-o închi­
puiam pe m ăsura casei, cu volum e legate în piele cafenie, cu titluri
de au r pal, lucind p o to lit în lum ina săracă. P oate că bătrînul o ţinea
zăvorîtă de team ă să nu-i cer vreo carte; nici m ie nu-m i plăcea să le
îm prum u t - dădeam cu greu şi nu-m i găseam liniştea pînă ce nu le
vedeam înapoi, în raft.
B ătrînul: firav, adus de spate, cu păru l ra r şi felul acela de a-şi
ridica d isp re ţu ito r sp rinceana dreap tă. A vea în to td eau n a un a er de
d em n itate jignită şi păşea încet, ca să-şi ascundă şchiopătatul. Pînă
la m ine nu avusese alţi chiriaşi, iar de cînd venisem nim eni nu-i
călcase v reodată pragul. S ingu rătatea o m ului u itat de lum e, trăind
în tr-u n tim p al său, prăfuit şi m irosind a naftalină ca o m olie închisă
în dulap a r fi treb u it să mă înduioşeze, însă ori de cîte ori ne
întîlneam în bezna vreunui coridor, m ă bîlbîiam penibil, neştiind
cum să-m i ascund stînjeneala. R ăsu flarea hîrîită, tre m u ra i m îinilor
galbene, osoase, m ă făceau să-m i sim t tin ereţea ca pe o vină şi
grăbeam la m asa de lucru, ascunzîndu-m ă în d ărătu l vrafurilor de
pagini scrise - o oază lum inoasă, un refugiu. Ca să mă apere de cine?
A bia tîrziu am desluşit schim barea. B ătrînul mă urm ărea cu
aceiaşi ochi de jivină la pîndă, însă privirea nu i se mai pleca cînd o
surprin d eam aţin tită asupră-m i. îl în tîln eam to t mai des prin casă,
la p oartă, în tre a rţarii fo şnitori din grădină. U n eo ri, după ce scriam
pînă la în g în atu l zorilor, ieşeam pe străzile încă pustii şi văzduhul
rece îm i alunga oboseala - de fiecare dată, b ătrîn u l era pe coridor,
parcă aşteptîndu-m ă. Cînd m ă în to rceam din oraş, după cîte o
no ap te p ierd u tă, p ăstrînd în veşm inte şi-în piele parfum ul aventurii,
mă privea posac, clătina din cap şi treb u ia să trec pe lîngă el în vîrful
picioarelo r şi cu ochii plecaţi, aid o m a unei puştoaice venind de la

56
prim a în tîln ire . La în cep u t, sîcîiala aceea n e în tre ru p tă m-a iritat;
ap o i, cu v rem ea, am în ţeles. B ă trîn u l se tem ea de v iaţa de dincolo
de zid u ri, tre m u ra pînă şi în so m n ca nu cum va, în tr-o zi, să i se
stre c o a re pe p o a rtă , n e ştiu tă , să u m ple casa cu rîsu-i n e p ăsăto r,
sp ărg în d tăcerea de u rn ă fu n erară a în căp erilo r.
O d ată I-am găsit pe b ătrîn în cam era mea: aplecat peste masă,
citea o pagină abia term inată, m orm ăind ceva nedesluşit. Restul
foilor zăceau pe jos de-a valm a, ca nişte frunze risipite de vînt. Cînd
m-a auzit intrînd nu s-a m işcat din loc, d ar şi-a în d re p ta t um erii, atît
de brusc încît mi s-a părut că aud un trosnet de oase rupte. G estul
nu avea nim ic ostenit ori bolnăvicios şi I-am privit uim ită, uitîndu-m i
m înia - părea d in tr-o dală mai în alt şi ochii aveau o strălucire care
ap roap e că izbutea să dea viaţă chipului ofilit. M îinile nu-i mai
trem urau; în strînsoarea lor, rigla de m ahon s-a frînt ca o creangă
pu tred ă, apoi b ătrîn u l a plecat cu paşi m ari, înfăşurat în străvechiu-i
halat ca în tr-o m antie. Am răm as lîngă uşă, încrem enită, cu un singur
gînd, obsesiv, fără noim ă: nu mai şchiopăta sau d o ar mi se năzărise?
D e atunci nu-i mai văzusem. D o ar uneori auzem o uşă închizîn-
du-se în spatele m eu, trep tele scîrţîind, ram urile plesnind văzduhul
cînd treceam prin grădină şi ştiam că era acolo, p rin tre um brele casei
fără soare, făptură plăsm uită din întuneric, hrănindu-se cu noapte...
Am tresărit: pendula din salon bătea a douăsprezecea oară şi
ecoul răsuna grav, m aiestuos, aidom a clopotului de pe un cuirasat
scufundat. Ridicînd din um eri am aştern u t cîteva cuvinte, apoi le-am
tăiat, am scris altele. F razele curgeau cu trudă, ca izvoarele închise
în m unte, cînd, pe nesim ţite, co n tu ru rile din ju r au prins să se
şteargă. Ideile năvăleau iarăşi din neantul unde dorm iseră, povesti­
rea se închega cu uşurinţă, de parcă altcineva ar fi gîndit-o, iar mîna
mea o aştern ea pe hîrtie.
Beznă. A tît de n eaştep tată încît în prim ul m om ent n-am înţeles
ce se întîm plă. M -am ridicat, p o rn in d prin n oaptea care mă învăluia
aidom a unei m laştini; păşeam încet, pipăind văzduhul cu m îinile
întinse înainte, poticnindu-m ă în colţurile m obilelor ce-mi aţineau
calea cu perfidie. Cînd am d at în sfîrşit de scrinul unde-m i ţineam
lantern a ap ro ap e că i-am sm uls sertaru l şi doar globul auriu pe care-i
răspîndea jucăria aceea nichelată m -a dezm eticit din spaim a ce-mi

57
încrîncena carnea. A m ieşit, d ar în tu n ericu l s-a luat după mine,
atingîndu-m ă cu degete de gheaţă pe co rid o ru l pustiu, pe scara
păzită de n en u m ărate p o rtrete, g eneraţii d upă g eneraţii de bărbaţi
cu chipuri deo p o triv ă de uscate, sem ănînd cu firele de nisip dintr-o
dună.
G în d u rile m ele în cepeau s-o ia razna. A m b ă tu t la uşa bătrînului
pînă ce mi-am zdrelit degetele, I-am strigat m in u te în şir, apoi am
p o rn it să-i caut, stăpînindu-m i cu greu furia. L uni la rînd îmi călcase
pe urm e; unde era acum , cînd aveam nevoie de el?!
... E xplorasem zadarnic p arteru l şi coborîsem în subsolul plin de
vechituri. M ese şchioape, fotolii cu pielea zd ren ţu ită, scrinuri fără
uşi, oglinzi abu rite, cufere şi sertare am estecate de-a valma, lem nărie
de to t felul, atît de m u ltă că abia mă puteam strecura. D eodată am
sim ţit sub tălpi răceala apei - un fir subţire, prelingîndu-se pe podea,
unindu-se m ai încolo cu altul şi altul, în tr-u n pîrîu de o palm ă, care
şerpuia alene sp re un loc num ai de el ştiut. A plecîndu-m ă, am
d esluşit o albie m iniaturală, săp ată în lespezile de gresie: apa aceea
cursese pe-acolo m u lţi ani ca să-şi croiască asem enea făgaş. M-a
cuprins un neastîm p ăr copilăresc şi, u itînd de to ate, de întuneric, de
b ătrîn u l ce se făcuse nevăzut, de bateriile pe ju m ă ta te sfirşite, m-am
luat după ciudatul şuvoi. D upă o vrem e, lîngă p e re te s-a ivit un spaţiu
liber - p oiană în crîngul încrem enit al m obilelor. în mijloc, o sp ă r­
tu ră în podea, aidom a unei guri ştirbe, unde veneau să m oară o
duzină de pîrîiaşe, fraţi buni cu cel care mă adusese aici. M -am lăsat
în genunchi lîngă oglinda argintie. A pa era lim pede şi atît de adîncă
încît nu izbuteam să-i zăresc fundul. U n d ele p ăreau străb ătu te de
luciri iuţi, ca nişte licurici, dar, ap ro p iin d lan tern a, am văzut că
form ele acelea sidefii, în grăm ădite u n ele în tr-altele, pluteau n e ­
m işcate, undeva, nu d e p a rte de m ine: în a in te să m ă gîndesc ce fac,
îm i afundasem b ra ţu l pînă la um ăr; am ap u cat ceva lunecos, am tras
cu p u te re şi prada sm ulsă a p elo r a ieşit la iveală într-o ploaie de
stropi. U n ciucure m are de cristal, aco p erit cu solzi cizelaţi cu
migală. Pe n e a şte p ta te m i-am am in tit de candelabrele atîrn ate în
to ată casa, pînă şi în cele mai înguste coridoare: aceeaşi dantelărie
şlefuită, aceleaşi sclipiri sidefii, nep ălite de ani.
U n candelabru sub ape? Fără să şovăi am păşit peste m arginea

58
gropii. V îrful piciorului nu întîlnea nim ic şi atunci I-am coborît şi
pe celălalt, răm înînd agăţată în m îini. M -am cufundat cu grijă în
undele care mă învăluiau cu m oliciunea lor senzuală; cînd mi-au
trecut de mijloc, b raţele începuseră să-m i trem ure de încordare şi,
hotărîndu-m ă deodată, m i-am dat drum ul.
M -am dus la fund ca un bolovan. Ţ in eam ochii larg deschişi,
ro tin d u -m i p riv irea p rin sala im ensă, cu p e re ţii a c o p e riţi de raf­
tu ri în d o ite sub p o v ara m iilor de volum e. C înd am a tin s covorul,
lîngă p icio arele de leu ale m esei pe c are se în şiru ia u sfeşnice de
a rg in t străvechi, m -a p u fn it rîsul: un h o h o t nebunesc, năvalnic, cu
n e p u tin ţă de stă p în it. M -am o p rit abia d u p ă ce în g h iţisem d estulă
ap ă ca să-m i vin în fire. T o ate e ra u reale. Şi b ib lio teca în ecată şi
c ăm in e le e n o rm e de m arm u ră în care nu arsese v re o d a tă focul şi
fo to liile negre, ră z le ţite p rin sală ca to t a tîte a invitaţii.
C u saltu ri stîn g ace - fugă de vis, im posibil de len tă - m -am
a p ro p ia t şi m i-am tre c u t d eg etele p e ste c o to a re le ro tu n jite : H o ­
m er, H affiz, D ostoievski, S h ak esp eare, D ickens, Z o la... Am ro stit
ceva, o în tre b a re sau o şo a p tă u im ită şi b u le le de a e r mi s-au
d e sp rin s de pe buze, rid icîn d u -se aid o m a unui roi de flu tu ri sp re
tav a n u l scu lp tat. C iteam titlu d u p ă titlu - scrise în cu v in te p o tri­
v ite, cu har sau d o a r cu m eşteşug, e ra u acolo n o stalg iile, sp e ­
r a n ţe le , d o r u r ile o m e n e ş ti d in to td e a u n a . E te r n a p o v e ste a
su fle tu lu i în c ă u ta re de sine, e te rn a g o ană d upă id ealu l cu n e p u ­
tin ţă de atin s. în ţe le p c iu n e a şi n e b u n ia lum ii.
M i se pusese un nod în gît. M -am în to rs cu sp a te le Ia ra ftu ri şi
abia atu n ci am zărit unul din volu m ele acelea n e p re ţu ite , zăcînd
larg deschis pe covor. P ag in ile se răsfo iau sin g u re sub m îna u n d e ­
lo r răsco lite de m in e şi cern eala se p relin g ea în tr-u n n o r negru,
aid o m a sîngelui u n e i v ietăţi răpuse. O ca rte m o artă, în cim itirul
c ă rţilo r în g ro p a te sub lespezi străvezii de apă... D eo d a tă , mi s-a
p ă ru t că lite re le de pe c o to a re în cep să trem u re, să se subţieze.
P riv irea mi se îm p ă ie n je n e a şi un val de a m eţeală m-a făcut să
bîjbîi în că u ta re a u n u i sp rijin , d ar u n d ele alu n ecau , în şe lă to a re ,
în cercîn d să-m i p ă tru n d ă p rin tre b u zele strîn se. A m zvîcnit în sus,
o rb e şte , o d ată şi încă o d ată, p în ă ce m -am izbit cu c reştetu l de
tavan: nu nim erisem sp ă rtu ra . A m în c e p u t s-o caut. T îm p lele îmi

59
bubuiau, mă luptam din răsputeri să nu-m i pierd cum pătul, însă frica
mi se furişa în vine şi, curînd, m -am pom en it lovind cu pum nii în
grinzile de lemn, rîcîindu-le disperată cu unghiile. A păsarea care-m i
strivea pieptul sporea m ereau, îmi sim ţeam picioarele ca de plumb,
fiece m işcare mă golea de vlagă, grăbind uitarea. Pe neaşteptate,
peştii de cristal ai candelabrului au prins să se zbucium e în cîrligele
lor, un curent rece m-a învăluit brusc şi, fără să vreau, am privit în
j° \
în sală se desch isese o uşă sau mai cu rîn d o p o a rtă uriaşă, ale
cărei c a n a tu ri erau m ascate cu ra ftu ri. în p rag stă te a cineva. Nu
i-am văzut decît u m bra a scu ţită, p relu n g ă, însă m i-a fost de ajuns.
Cu un ţip ăt p refăcu t rep ed e în b o lb o ro se a lă , am p o rn it mai
d ep a rte ; d ib u in d m arg in ea gropii, m -am să lta t şi am ţîşn it afară
ca d in tr-o ţeavă de tu n , pe cînd a e ru l îm i exploda în plăm îni,
c o p le şito r. M -am c ă ţă ra t cu m işcări fre n e tic e pe d alele de piatră,
am răm as cîteva clipe în co v o iată, so rb in d v ăzduhul cu lăcom ie,
gîfîind şi tu şin d , a p o i am lu a t-o la goan ă p rin tre v e ch itu rile
prăfu ite.
N icio d ată c o rid o a re le nu mi se p ă ru se ră a tît de lungi. Cînd am
ajun s în a in te a scării g en u n ch ii m i-erau m oi, d ar am su it tre p te le
cîte trei d e o d a tă , cu un sin g u r gînd, o sin g u ră d o rin ţă : să aju n g în
cam era m ea şi să zăvorăSc uşa, alu n g în d pînă şi am in tire a sălii
în ecate... A bia ieşisem din subsol cînd m -am p o m e n it scăldată
în tr-o lu m in ă o rb ito a re . B ecu rile a rd e a u p re tu tin d e n i, aşa cum
nu le văzusem pînă a tu n c i în casa b ă trîn u lu i şi m -am o p rit sub
ploaia alb ă, strîn g în d u -m i p le o a p e le ră n ite .
A rsu ra unei priviri stră in e : b ă trîn u l se u ita la şuviţele arăm ii,
ce-m i p icu rau lacrim i pe gît, pe um eri. O chii i-au c o b o rît, în tîr-
ziind a su p ra sîn ilo r pe care pînza su b ţire se lipise ca o piele, apoi
au lu n e c a t în cet p e ste p ic io a re le d ezg o lite de căm aşa prea scurtă.
Mă în ă b u şe a m , d a r ceva m ai p u te rn ic d ecît v o in ţa m ea mă ţin tu ise
locului. D eg etele b ă trîn u lu i fră m în ta u sp asm o dic aeru l, tăcerea
în d esea zid u ri de g h e a ţă în tre noi; priv eam fascinată p ata um edă
ce se lă ţe a sub m ine, o b ra jii îmi a rd e a u , tru p u l m i-era sc u tu ra t de
un tre m u r nervos. B rusc, b ă trîn u l m'i-a în to rs sp a te le şi vraja s-a
ru p t. D in cîteva s a ltu ri era m afară, a p o i m -am n ăp u stit pe co rid o r,

60
îm proşcînd stro p i în to a te părţile. Fără m ăcar să-m i scot veşm întul
jilav m -am trîn tit pe pat şi într-o clipă adorm isem - un som n greu,
lipsit de vise, mai curînd încrem enirea unei statui.

M ă chem a un glas de femeie; d ep ărtat, atît de slab încît nu

izbuteam să-i desluşesc strigătele ca nişte şoapte. Am sărit din
aştern u t - în cam eră nu era nimeni. Uşa zăvorită, lum ina uitată
aprinsă, foile îm prăştiate pe masă, toate răm ăseseră neatinse. M -am
rezem at de stîlpul baldachinului, apăsîndu-m i tîm plele cu m îna, ca
să alung fantom ele cuibărite sub frunte, însă chem area s-a auzit iar,
acum ap ro p iată şi lim pede. G lasul acela îmi părea cunoscut şi, cînd
a răsun at din nou, p o runcitor, m-am răsucit spre oglinda ce îm brăca
un p e re te întreg. Fem eia d in ău n tru eram eu; şi totuşi, era alta. Avea
trupul m eu, chipul m eu, căm aşa în care dorm isem . D ar pleoapele şi
buzele îi luceau, negre ca nopţile de vară şi surîdea îngăduitor
văzîndu-m i uim irea. A întins braţele, privindu-m ă cu ochi care-m i
topeau orice gînd de îm potrivire. M-am ap ro p iat supusă, cu paşi de
som nam bul; în vrem e ce degetele ni se încleştau, mi-a mai trecut
prin m inte că, poate, visez. A poi m-am lăsat trasă prin perdeaua
argintie a sticlei şi n-am mai sim ţit nimic.
...D incolo de oglindă era noapte. M ergeam prin bezna cleioasă
fără să ştiu de cînd sau încotro. înapoi ca şi în ain te, acelaşi în tu n eric
nepătru n s, de început ori sfîrşit de lum e. Sub tălpi, pietre ascuţite
zdrelindu-m i carnea, cîte o fîşie de nisip zgrunţuros, nici un fir de
iarbă. A poi am zărit flăcările. Întîi, d o ar licăriri căzute din cerul
văduvit de stele, pe urm ă tot mai m ari, subţiind bezna. La răstim puri,
cîte o răbufnire de vînt le făcea să crească pe n eaşteptate şi pale de
aer cald se năpusteau asupră-m i. O rizontul se preschim base într-o
dungă p u rp u rie, văzduhul începea să dogorească. M i-am dus mîna
la buzele crăpate, la pleoapele ce mă usturau: erau um ede şi pe
degete m i-au răm as nişte pete negre, care nu voiau să se şteargă,
îm pleticindu-m ă, cu tălpile num ai o rană, am ajuns la prim ele focuri.
G răm ezi înalte, m orm ane peste m orm ane de cărţi din care vîlvătăile

61
m uşcau lacom e, form au un labirint cu ziduri portocalii sau roşii,
în tre ru p te pe alocuri de m etereze cenuşii, fum egînde. D e p re tu tin ­
deni, foşnetul paginilor m istuite de văpaie se ridica în tr-u n vaiet
n e în tre ru p t şi rugu rile ardeau, ard eau în tru n a.
„ R ătăceam prin ninsoarea de funingine ce mi se lipea de veşm înt
şi de pielea scăldată în sudoare. U n eo ri, cîte u n p erete de flăcări se
năruia chiar în spatele m eu, alteo ri calea era închisă cu covoare
groase de jăratic. Fiecare răsuflare îm i zgîria p ieptul şi, cînd am
trecut de ultim a m ovilă, m -am prăbuşit în genunchi, sfîrşită.
U n rîs scîrţîito r m-a făcut să-m i în alţ fruntea. în aintea mea,
bătrîn u l, în tr-o m an tie largă, cu capul gol, m ă privea neclintit. Avea
în m înă o carte; cu m işcări înadins în cetin ite a azvîrlit-o pe unul
din tre ruguri şi am auzit fîlfîitul paginilor în zborul m oale, curm at
îndată de flăcările ce în h ă ţa u pasărea de hîrtie.
A m s ă rit în p ic io a re , d a r b ă trîn u l m i-a în şfăcat p o ala veşm în-
tu lu i şi, cînd m -am tra s în a p o i, p îrîitu l p în zei sfîşiate a ră su n a t ca
un ţip ă t. A cum ştiam cin e este, ştiam că to a te p e lum e i se su p u n ,
tem în d u -se n um ai de el. D o a r că m i-l în c h ip u isem altfel, m ai
n e p ă să to r, m ai rece. C um de reu şisem să-i sc o t d in b îrlo g u l său
de n e a n t?
D egetele S tăpînului U itării mi s-au în fip t în tru p ca nişte cîrlige
de os. U n m iros de crini p u treziţi I-a b iru it pe cel de hîrtie arsă, apoi
sînii mi s-au strivit de p iep tu l din care nu se ridica nici o răsuflare.
Sfîrşitul - nici du rere, nici bucurie, d o ar un ghem de am intiri destră-
m indu-se ca ab u ru l în furtună. Şi apoi? în n o a p te a fără de capăt, fără
de sp eran ţă, aveam să fiu singură cu el, p e n tru totdeauna.
D eodată, din d e p ă rta re s-a ridicat un m u rm u r de puhoaie revăr­
sate şi păm întul a în cep u t să se cutrem u re. Cel care nu cunoştea
în d u rarea s-a răsucit în tr-aco lo fără să-şi descleşteze ghearele, săl-
tîndu-m ă în văzduh ca pe o povară de nim ic, d ar abia cînd prim ele
um bre au in tra t în crepusculul născut din focuri am văzut că erau
oam eni. M ulţim i fără num ăr, în ain tîn d alătu ri, cu liniştea celor
puternici, în tr-o tăcere m ai a m e n in ţă to a re decît orice strigăt. C hi­
puri străin e şi to tu şi a tît de cunoscute, frum oase, viclene, aspre, dîrze
ori um ile. M enestreli, bufoni, regi şi regine, corăbieri, husari, arcaşi
cu feţele înnegrite. U n b ărb at cu jo b en , ţin în d de m înă un băieţel în

62
zdrenţe, o fată în crinolină în tre un indian cu puşcă de argint şi un
sam urai p u rtîn d u -şi sabia de-a curm ezişul sp atelu i, m uşchetari,
cerşetori, piraţi, florărese. R ăscrucea tim pului şi-a lum ilor: un pilot
în scurtă îm blănită ocrotind o balerină firavă, un sold at germ an şi
unul englez, cu cizm ele p ătate de acelaşi lut galben, trecîndu-şi unul
altuia ţigara, o curtezană călăuzind un b ătrîn orb. F ă p tu ri neînfrînte,
nem urito are, plăm ădite din gînd şi sim ţire, de cei ce-şi sm ulseseră
inim a ca s-o d ăruie altora.
B raţul care mă înlăn ţu ia s-a desprins pe neaşteptate. M -am
prăvălit în ţărîn a amestecată^ cu cenuşă, iar S tăpînul U itării a trecut
pe lîngă m ine, parcă fără să m ă vadă şi i-a privit lung pe cei ce nu-şi
plecaseră v reo d ată ochii d in ain tea lui. S-a în to rs spre focuri; pe
chipul îm p ie trit nu se desluşea nici ură, nici dezam ăgire. D oar cînd
a păşit în văpaie şi flăcările s-au ridicat pînă la cer, furioase, mi s-a
păru t că-i aud urletul: aşte p ta re .
Cineva m -a prins de braţ, ajutîndu-m ă să m ă ridic. U n negru
cărunt, cu ochi în care se ad unase toată b u n ătatea lumii. A lături, îmi
zîm bea un g renadier din V echea G ardă,şi am p o rn it cu ei pe cîm pia
de piatră, sp re zorii ce se iveau în zare.
 NEGURA

V ocea fratelui Ignacio era d o ar o şo ap tă răguşită şi to tu şi eco u ­

rile ei p ă tru n d e a u în cele m ai în d e p ă rta te firide ale tem niţei, răsco­
lind bezna ca n işte gheare. B ătrînul nu se clintise to ată dim ineaţa
din jilţ şi degetele-i prelungi, îm p reu n ate pe tăblia de piatră a mesei,
păreau ale u n u i tru p lipsit de viaţă. N u-i vedeam fruntea şi ochii
um briţi de m arginea glugii, dar, la răstim puri, în lum ina crescută
brusc a to rţe lo r i se zăreau buzele palide, m işcîndu-şe fără încetare.
D e ceasuri în şir, în tre b ă rile curgeau m o n o to n şi scîrţîitul penei
m ele nu co n ten ise o clipă. La început, fem eia se apărase cu trufie,
ap ro ap e scuipînd vorbele; m ai apoi tăcuse, istovită, cu ochii a ţin tiţi
în gol. N u p ricep ea că în d îrjirea i se izbise ca de un zid, năruindu-se
la picioarele b ă trîn u lu i în rasă neagră. N ep ăsător, fără patim i ori
slăbiciuni om en eşti, fratele Ignacio nu cunoştea nici mila, nici în d o ­
iala, ci num ai p o ru n ca Legii, de la care n u se ab ătuse vreodată. Ca
în to td e a u n a p ă re a să asculte d o a r glasul d in ă u n tru l său; abia cînd
fem eia n-a răsp u n s a treia o ară şi-a co b o rît privirea spre eâ, încet,
de parcă s-ar fi m irat că o găseşte acolo.
A m în m u iat p an a în călim ară şi literele au prins să şiroiască.
D acă m-aş o pri, dacă i-aş spune: "frate, vreau să m ărturisesc"?! M -ar
asculta, clătinînd din cap sau ridicînd din um eri. "Sînt slab, sînt
nevrednic, frate Ignacio. D e cîte o ri ţip e te le celor în caznă sparg
văzduhul, de cîte o ri sîngele ţîşneşte şi izul de carne arsă îl alungă pe
cel al fricii îm i în to rc privirea de la călăi, de la tine, de la tru p u rile
fărîm ate. Şi n u m ă u it la cruce, nu mă u it la pană, fiindcă din ele
curge sînge..." Şi pe urm ă?

64
 La u n sem n, călăii s-au scu tu rat din n em işcare/ p o rn in d către
fem eie. I-au răsucit b raţele, au în cep u t să tragă de rochia brodată,
i-au sm uls plasa care-i strîngea p letele, făcîndu-le să se reverse ca o
ap ă de aur. F em eia se zvârcolea furioasă; am zărit-o m uşcînd o mînă,
alta i s-a înfipt în grum az, o p îrîitu ră prelungă, încă una, fîşiile de
pînză se desprindeau to t m ai lesne... A u despuiat-o de to t, au dus-o
la scaunul stro p it cu rugină - se m ai zbătea încă, d ar n-a strigat nici
cînd au legat-o, nici cînd ţepii tăbliei pe care o aşezaseră i-au intrat
în carne.
... U ltim a şuviţă au rie a p lu tit sp re podea. Sluţită, cu pielea
crestată pe alocuri, fem eia nu-şi p ierduse trufia. N-a roşit, şi-a strîns
d o a r buzele cînd i-au trecu t tăişul pe sub pîntec, răzuind puful des;
ca peste to t, nici acolo n-avea vreun sem n ascuns, vreo pată. însă
tru p u l prea alb, neatin s de soare, de colb ori de n oroi m ărturisea
singur, fără p u tin ţă de tăgadă.
O în treb are - cea din urm ă. F ratele Ignacio a rostit-o netulburat,
fără grabă. Tăcere. A poi, ro tirea m îinii şi-a m ătăniilor, cleştele
năpustindu-se, m uşcătura fălcilor de fier, ţipătul. Şi din nou litania
fratelui. Nu puteam să-m i astup urechile, să în to rc capul. T rebuia să
m ă uit - la cleşte,
> 7 la urm ele ce se învineţeau> sub ochii mei. Si > m-am
uitat, cu tîm plele pulsînd m ai iute decît inim a, cu răsuflarea ţîşnind
anevoie din piept. A m încleştat pum nii. P ana s-a frînt, am luat alta,
d a r nu m ai desluşeam lim pede nici pergam entul, nici cuvintele
m îzgălite cu atîta trudă. Călăii p ăreau orbi, fratele Ignacio rătăcea
în tr- o lum e num ai de el ştiută. Şi tru p u l jertfă a co n tinuat să se frîngă
în capcana ruginită, şi cleştele nu co n ten ea să m uşte, să muşte...
T o rţele au pîlpîit iarăşi. U m bre ciudate se iviseră în ju ru l vetrei,
p rin ferestre soarele cern ea u n am urg însîngerat, negurile se în d e­
seau, focul trăgea să m oară. Fîlfîitul de arip ă al rasei: fratele se ridica.
A păşit sp re scaunul în care fem eia am uţise, p rin tre călăii uim iţi -
p e n tru un slujitor al Sfîntului O ficiu osîndiţii nu erau decît num e,
ce voia să facă?... - şi, cînd m îna i s-a îm potm olit în văzduh, trem u-
rînd, m i-am ţin u t răsuflarea. A poi, degetele au atins obrazul m înjit
de lacrim i, au trecu t p e ste buza de jos, sfîrtecată, culegînd picăturile
p u rpurii. C ăutau, şovăiau. Brusc s-au tras în ap o i şi am crezut că
fem eia m uşcase. însă în ochii albaştri nu era decît scîrbă, iar fratele

65
Ignacio şi-a în ă lţa t b ra ţe le sp re boltă. U n tu n ă to r "Pater" a prins să
se învîrtejească, cuvintele se loveau d e p ereţi, creşteau în tr-u n puhoi
m ugitor, h ăitu iau u m brele, în g răm ădindu-le sp re um bra om ului,
care se m ărea nem ăsu rat, peste to ţi şi to ate.
D a r alte neguri se p relingeau pe p o dea, în colăceau gleznele
fem eii, se învălm ăşeau, u rcau şi n-am m ai văzut decît chipul ce lucea
în beznă, ochii enorm i, arzînd... Pe n e aştep tate, fratele Ignacio s-a
n ăruit: în tîi glasul, înecat, stingîndu-se, ap o i tru p u l, sunînd ca un sac
de oase. N um ai u m b ra i-a m ai răm as o clipă în picioare, dar s-a
îm p u ţin a t şi ea, s-a scurs, în g h iţită de rasa neagră.
M ă uitam , cu m in tea golită, fără să înţeleg. A bia zgom otul fugii,
strig ătele călăilor pe coridor, to t m ai slabe, m -au făcut să-m i vin în
fire. F ra te le zăcea în m ijlocul sălii, p ete vineţii i se lăţeau pe obraz,
pe gît, u n fir de sînge i se p relingea din gura căscată. O chii m i-au
rătăcit p este m ese şi grăm ezi de ja r, p este lan ţu ri şi unelte; pe urm ă,
de la uşa d ată de p erete, la fem eia a tîrn în d în legături ca o rădăcină
lu stru ită de ape, acum fără u nduiri, fără ro tunjim i. Şi, în vrem e ce
ultim ii şerpi de negură se tîra u p este prag, în vrem e ce desfăceam
curelele, ea m -a p riv it şi am ştiu t că v o m fi d e o p o triv ă în a in te a
c e lo r ce aveau să vină.
 EDGAR ALLAN POE

MASCA MORŢII ROŞII 9 9

M oartea roşie p u stiise m u ltă v rem e ţin u tu l. O m o lim ă mai

hîdă şi m ai fără d e leac nu se p o m en ise. S în g ele i-a fo st A v ataru l,
şi p e c e te a ^ ro şe a ţa şi g ro aza sîngelui. D ă d e a d u re ri a s c u ţite şi
a m e ţeli n e a ş te p ta te , şi ap o i, p rin to ţi p o rii, su d o ri n e c u rm a te de
sînge, p în ă la nim icire. P e te le p u rp u rii de p e tru p u l şi m ai ales de
pe faţa v ic tim e lo r a lc ă tu ia u sem n u l v e s tito r al cium ei, c are le
sco tea d in rîn d u l o a m e n ilo r şi le lipsea d e a ju to ru l şi d rag o ste a
lor. în c e p u tu l, d e sfă şu ra rea şi sfîrşitu l b o lii se p e tre c e au to a te
în tr-o ju m ă ta te de ceas.
D a r p rin ţu l P ro sp e ro e ra fericit, c u te z ă to r şi ager. C înd o bu n ă
p a rte a n o ro d u lu i d e p e d o m e n iile sale a fost secerat, el chem ă
d in a in te -i o m ie de p rie te n i zd raveni şi cu rajo şi, aleşi d in tre
cavalerii şi d o a m n e le de la c u rte a sa, şi se în sin g u ră cu ei în
d e p ă rta re a n e p ă tru n s ă a u n e ia din s tă re ţiile sale în tă rite . E ra o
clăd ire m ă re a ţă şi în c ă p ă to a re , o p lă sm u ire a p rin ţu lu i însuşi,
d u p ă g u stu l său to td e a u n a excentric. U n zid în a lt şi tra in ic o
o c ro te a . E ra u p o rţi de fier în acest zid şi c u rte n ii ad u se ră cio cane
grele p e n tru a în ţe p e n i zăv o arele. H o tă rîs e ră să îm p ied ice in tr a ­
rea sau fuga p ric in u ite d e d e z n ă d e jd ea d in a fa ră sau d e n eb u n ia
d in ă u n tru . S tă re ţia fu în z e s tra tă din b elşug cu de to a te . M u lţu m i­
tă acestei p re v e d e ri, c u rte n ii p u te a u să în fru n te p rim e jd ia de
m olip sire. L u m ea d in a fa ră avea să se descurce. P în ă u n a -a lta , ar
fi fo st o n e b u n ie să te g în d e şti la ceva ră u sau să te p lîngi. D in

67
g rija p r in ţu lu i, se s trîn s e s e a c o lo to t ce p o a te d e sfă ta pe om .
E ra u m ă sc ă jic i şi c o m e d ia n ţi, e ra u d a n s a to a re şi m uzicanţi, era
şi vin. T o a te acestea şi se n tim e n tu l de sig u ran ţă se aflau în ă u n tru .
Iar afară b în tu ia M oartea roşie. »
E ra c ă tre sfîrşitu l lunii a cincea sau a şasea a retrag erii sale, în
v rem e ce m o lim a b în tu ia cu şi m ai m u ltă furie în lum e, cînd
p rin ţu l P ro sp e ro îşi ad u n ă pe cei o m ie de p rie te n i la un bal
m ascat de o n e m a ip o m e n ită m ăreţie.
O p riv elişte a m e ţito a re ... D a r m ai în tîi o să vă povestesc
d esp re sălile în care se d esfăşura balul. E ra u şa p te la num ăr, în
şirag. în m u lte p a la te , de altfel, a sem en ea şirag u ri de în căp eri
alcătu iesc o lungă p ersp ectiv ă în linie d re a p tă cînd uşile sînt d ate
în am în d o u ă p ă rţile de p e re te , astfel în cît o ch iu l îm b răţişează
n e stîn je n it sp a ţiu l în în treg im e. în cazul acesta, însă, lucru rile
stă te a u cu to tu l altfe l - aşa cum n e-am fi p u tu t aşte p ta , d ată fiind
în clin a ţia p rin ţu lu i p e n tru bizar. în c ă p e rile se rîn d u ia u în chip
a tît de n e re g u la t, în cît privirea n u p u te a îm b răţişa d in tr-o d ată
d ecît u n a sin g u ră. La fiece d o u ăzeci-treizeci de paşi era cîte o
c o titu ră n e a ş te p ta tă şi, la fiecare c o titu ră , cîte o p riv elişte nouă.
Pe d re a p ta şi pe stînga, în m ijlocul fiecărui p e re te, cîte o fereastră
gotică, în g u stă şi în a ltă , dădea în tr-u n c o rid o r închis, care şerp u ia
d e-a lu n g u l şiru lu i de în căp eri. V itra liile se d e o seb eau în tre ele,
c u lo a re a lo r fiind p o triv ită cu to n u l d o m in a n t al d ec o ra ţiei în c ă ­
p e rii din care făceau p a rte . A şa, de pild ă, sala ce se afla la cap ătu l
de la ră să rit e ra ta p isa tă în a lb a stru , deci de un alb astru -v iu îi erau
şi p lăcile de sticlă. în a d o u a în c ă p e re to a te o rn a m e n te le şi
ta p ise riile e ra u p u rp u rii: aici v itra liile e ra u şi ele p u rp u rii. A tre ia
cu to tu l verd e, la fel şi g eam u rile. A p a tra m o b ila tă şi lum in ată
p o rto c a liu , a cin cea albă, a şasea v io letă. A şa p te a sală era în v ă­
lu ită în d ra p e rii de catifea neag ră, care a c o p e reau în tre g tavanul
şi p e re ţii, căzînd în falduri g rele pe un covor de aceeaşi c u lo a re
şi din acelaşi ţe su t. A ceasta era sin g u ra în c ă p e re în care cu lo area
v itra liilo r nu se p o triv e a cu a d eco ru lu i. G eam u rile erau staco jii,
de n u a n ţa in te n să a sîngelui. Şi în nici una din cele şa p te săli nu
e ra nici lam p ă, nici ca n d e la b ru în belşu g u l de o rn a m e n te de a u r
risip ite ici şi colo sau a tîrn a te în tavan. Şi nu se afla nici o lum ină,

68
fie d e la m p ă , fie d e sfe şn ic în t o t a c e s t ş ir d e în c ă p e ri. D o a r în
c o rid o r u l ce le m ărg in ea, d re p t în fa ţa fiecărei fe re stre , stă te a cîte
un tre p ie d u riaş, p u rtă to ru l u n u i fo car de jă ra tic ; s tră b ă tîn d prin
g e a m u rile co lo rate, razele lui aru n cau o lum ină o rb ito a re în sală. Şi
astfel se iscau o m ulţim e de u m bre fantastice şi jucăuşe. D ar în
cam era dinspre soare-ap u n e şi în cam era neagră efectul focarului de
lum ină şiroind p rin geam urile de culo area sîngelui pe în tunecatele
d rap e rii era de o grozăvie fără seam ăn şi d ădea ch ip u rilo r o înfăţişare
a tît de ciudată, în cît p rea p u ţin i d in tre oasp eţi aveau îndrăzneala
să-i treacă hotarul.
T o t în această sală, pe p e re te le d in sp re apus, se găsea şi un
gigantic oro lo g iu de abanos. P en d u la lui se legăna încoace şi încolo
cu o b ătaie în ăb u şită, m o n o to n ă şi grea; şi de cîte ori m in u taru l îşi
sfîrşea o co lu l cad ran u lu i şi tre b u ia să b ată ceasul, din plăm înii de
ara m ă ai o rn icu lu i se în ă lţa u n su n e t p u tern ic, lim pede şi adînc,
n em aip o m en it de m uzical, dar al căru i tim b ru era atît d e ciudat, atît
de ră su n ă to r, în' cît la fiecare o ră m uzicanţii > din o rc h estră se vedeau
siliţi să se în tre ru p ă o clipă din cînt şi să dea asc u ltare sunetului;
to t astfel d a n sa to rii se o p re a u fără voie din avîntul lor; o tu lb u rare
de o clipă cu p rin d ea acea veselă a d u n a re şi, cîtă vrem e dangătul
o rn icu lu i răsuna încă, vedeai p în ă şi pe cei m ai n eb u n atici că pălesc,
şi p e cei m ai vîrstnici şi m ai aşezaţi că-şi tre c m îna p e frunte, ca şi
cum a r fi fost adînciţi în g în d u ri sau în visări nedesluşite. D a r de
în d a tă ce ecoul am u ţea, un rîset u şo r cu p rin d ea to a tă adunarea;
m uzican ţii se u itau unii la alţii şi zîm beau gîndindu-se la pro p ria
lo r slăbiciune şi n e b u n ie şi îşi ju ra u unul altu ia în şo ap tă că nu se
v o r m ai tulbura, astfel atu n ci cînd orn icu l va b a te iar; şi iată, după
tre ce rea a lto r şaizeci de m in u te răsu n au din n o u bătăile ceasului,
şi iar se isca tu lb u ra re a , tre m u ru l şi în g în d u rarea de m ai înainte.
D ar în ciuda acesto r lu cruri, veselă şi plină de strălucire era
petrecerea. G u stu rile ducelui nu-şi găseau asem ănare. A vea un ochi
sigur în privinţa cu lo rilo r şi a veşm intelor. D isp reţuia podoabele la
m odă. C u tezăto r şi înflăcărat în to t ce plănuia, era strălucit şi barbar
în concepţiile sale. U nii oam en i îl p u teau socoti nebun. C urtenii
sim ţeau însă că nu e ra n eb u n deloc. D a r treb u ia negreşit să-i auzi,
să-i vezi şi să-i cunoşti de ap ro a p e ca să fii sigur d e asta.

69
 P rin ţu l d ăd u se în d ru m ă rile a su p ra d e c o ru lu i şi m o b ilie ru lu i
ce lo r şa p te săli. Şi, cu g u stu l său c ă lă u z ito r h o tă rîse în p riv in ţa
m ă ştilo r şi a costum elor. D esigur, to tu l era grotesc. T otul era
învăpăiat şi strălucit, hazliu şi fantastic, în felul celor ce s-au văzut
mai apoi în Hernani. Se vedeau figuri fan teziste, în veşm in te şi
z o rzo a n e fistichii.
E ra u în c h ip u iri c iu d a te , ca p lăsm u irile u n u i nebun. E ra u m u l­
tă fru m u se ţe şi m u lt d esfrîu , m u lte c iu d ă ţe n ii, s tră b ă tu te de un
fio r d e groază; şi m ai e ra u şi m u lte a m ă n u n te ca re -ţi p u te a u face
silă. Şi p re tu tin d e n i p rin cele şa p te cam ere, su m ed en ie de visuri
se p erin d a u . Şi v isu rile acestea se fră m în ta u încoace şi încolo,
răsfrîn g în d în ele c u lo a re a în c ă p e rilo r, b ă tîn d tactu l n ăp rasn icei
o rc h e stre , ca şi cum m uzica n -ar fi fost d e c ît ecoul p asu lu i lor. Şi
la ră stim p u ri răsu n a glasu l o ro lo g iu lu i de ab an o s din sala de
catifea. Şi a tu n c i, o clip ă num ai, to tu l stă, to tu l tace, afară d o a r
de glasul ceaso rn icu lu i. Şi visele pe locul lo r în crem enesc, în ­
g h e ţate . D ar ecoul re p e ta t al o ro lo g iu lu i a m u ţe şte - nu d u ra se
d ecît o clipă - şi, ia tă , u n h o h o t de rîs u şo r şi ab ia stă p în it se
ră sp în d e şte d u p ă el p re tu tin d e n i. Şi a tu n c i m uzica se revarsă în
v aluri iarăşi, şi iarăşi v isele se trezesc la v iaţă şi se frăm în tă
în co ace şi în co lo , m ai vesele ca o ricîn d , răsfrîn g în d u -se în g eam u ­
rile m u ltic o lo re , p rin c a re , d e pe tre p ie d u ri, razele p ă tru n d şuvoi.
D a r în cam era cea m ai de la apus din cele şa p te , nici o m ască nu
m ai c u tează acum să in tre ; în tu n e ric u l n o p ţii se în te ţe ş te m ereu ,
şi p rin fe re stre le de c u lo a re a sîngelui o lu m in ă de un roşu ap rin s
p lu te ş te în în căp ere; şi n egrul în d o lia te lo r d ra p e rii te înspăim în-
tă, ia r cel ce se în c u m e tă să p ună p ic io ru l pe cern itu l covor e
în tîm p in a t de u n d a n g ă t al o ro lo g iu lu i de a b an o s, un d an g ă t şi
m ai so lem n şi m ai p o ru n c ito r decît cel ce aju nge la u rech ea
o a sp e ţilo r care se ră sfa ţă în d ezm ăţu l m ai d e p ă rta t din ce lelalte
săli.
S ălile acestea e ra u în ţe s a te de lu m e şi în ele b ă tea cu în frig u ­
ra re inim a vieţii. Şi o rg ia creştea ca un v îrtej, pînă ce, în tr-u n
tîrz iu , se auzi o ro lo g iu l su n în d m iezul n o p ţii. A tu nci, precu m am
m ai sp u s, m uzica tăcu. Şi d a n sa to rii se o p riră din leg ăn area lor.
Şi p e ste to ţi şi to a te se a şte rn u , la fel ca m ai în a in te , o nem işcare

70
în fric o ş a tă . D a r acum c lo p o tu l p e n d u le i tre b u ia să su n e de
d o u ă s p re z e c e o ri; şi p o a te că d in p ric in a a c e s tu i răg az s-au
p u tu t s tre c u ra şi a ltfe l d e g în d u ri în m e d ita ţia c e lo r c a re , p r in ­
tre to ţi a c e şti v eseli o a s p e ţi, m ai c u g e ta u . Şi p o a te to t de aceea,
mai în a in te ca u ltim u l ecou al b ătăii o ro lo g iu lu i să se fi scu fu n d at
în tăc e re , s-au găsit în m u lţim e cîţiva care au avut tim p să-şi dea
seam a de p re z e n ţa unei m ăşti ce nu a tră se se a te n ţia n im ăn u i pînă
atu n ci. Şi zvonul d esp re acest o a sp e te nou ră sp în d in d u -se din
şo a p tă în şo a p tă p re tu tin d e n i, se ridică din to a tă a d u n a re a un
m u rm u r de u im ire şi d e z a p ro b a re şi pînă la urm ă de o ro a re , de
silă şi de groază.
Se p o a te lesne înţeleg e că num ai o a ră ta re cu to tu l neobişnuită
ar fi p u tu t stîrn i asem enea senzaţie în tr-o ad u n a re de fantom e de
felul aceleia pe care am descris-o. D rep t este că dezm ăţul acestei
n o pţi de bal m ascat era a p ro a p e fără frîu. D ar în cruzim ea ei, masca
de care vorbim parcă în trecu se în ch ip u irea lui Irod, nesocotind
regulile destul de în g ăd u ito are ale p rin ţu lu i în privinţa m ascaradei.
Şi în inim a celo r m ai n ep ăsăto ri sînt stru n e ce nu pot fi atinse fără
a pricinui em oţie.
C h ia r şi p e n tru cei m ai d ecăzu ţi şi p e n tru cei c ă ro ra viaţa şi
m o a rte a li se p a r d e o p o triv ă o glum ă există lu cru ri cu care nu se
p o ate glum i; şi to ţi cei de faţă sim ţeau lipsa de d u h şi de cuviinţă
din p o rtu l stră in u lu i. E ra în a lt de sta tu ră , costeliv şi în v ălu it din
cre şte t pîn ă-n tălp i în tr-u n lin ţo liu . M asca ce-i a c o p e rea o b razu l
în făţişa a tît de bine ch ip u l u n u i cadavru în ţe p e n it, în cît şi cea mai
c e rc e tă to a re p riv ire an e v o ie a r fi d e sc o p e rit în şe lă to ria ; şi, to tu şi,
o a sp e ţii aceştia n eb u n i şi veseli ar fi p u tu t, dacă nu c h ia r să
în cu v iin ţeze, cel p u ţin să în d u re to a te acestea; d a r m asca m ersese
atît de d e p a rte în în d ră z n e a la ei, încît îşi luase în fă ţişa re a M orţii
roşii. V eşm în tu l îi fusese v o p sit în sînge, iar fru n tea ei largă şi
tră să tu rile o b ra z u lu i fu seseră s tro p ite cu acea grozavă c u lo are
p u rp u rie.
C înd p rin ţu l P ro sp e ro d ă d u cu ochii de sp e c tra la a ră ta re (care
cu o m işcare în ceată şi so le m n ă , ca şi cum a r fi v ru t să-şi susţin ă
şi m ai bin e ro lu l, se plim ba înco ace şi înco lo p rin tre d a n sa to ri),
a fost, în p rim a clipă, s c u tu ra t de un fio r de groază sau de scîrbă.

71
D a r în clip a u rm ă to a re f ru n te a i se în ro ş i de o o a rb ă m în ie.
- C in e în d ră z n e ş te , în tr e b ă el cu glas ră g u ş it p e c u rte n ii d in
ju ru -i, cin e în d ră z n e ş te să-şi b a tă jo c de n o i cu o b le s te m ă ţie
ca a sta ? P u n e ţi m îna pe el şi dem ascaţi-1, ca să ştim pe cine an u m e
o să sp în zu răm la ră să ritu l so a re lu i, pe în tă ritu ri!
P rin ţu l se afla în cam era de la ră să rit, sau cam era alb a stră ,
cînd a ro stit aceste cuvinte. E le au ră su n a t p u te rn ic şi lim pede
p rin cele şa p te săli, căci p rin ţu l era un b ă rb a t în d ră z n e ţ şi voinic
şi m uzica tăcuse la un sem n al său.
în sala de la soare-răsare, în sala albastră, se afla p rin ţu l, şi sta
în picioare, cu o ceată de palizi cu rten i lîngă el. La îndem nul său,
făcură în tîi o m işcare în ain te, ca şi cum ar fi v ru t să se repeadă
asupra n ep o ftitu lu i, care în clipa aceea le era la îndem înă, iar acum ,
cu un pas m ăsu rat şi h o tă rît, se ap ro p ia to t mai m ult de cel ce
vorbise. însă în spaim a n elăm u rită pe care cu tezan ţa stran iei m ăşti
o inspirase tu tu ro r o asp eţilo r, nu s-a găsit nici unul să pună m îna
pe el; astfel încît, neîm piedicat de nim eni, trecu pe lîngă p rin ţ la o
d ep ă rta re de un pas. Şi în vrem e ce, ca un singur om , m ulţim ea
o a sp e ţilo r se retrăg ea din m ijlocul în căp erilo r către pereţi, el îşi
văzu de d ru m fără op rire, d ar cu acelaşi pas solem n şi m ăsurat care-i
deosebise din capul locului; din cam era alb astră în cea roşie, din
cam era roşie în cea verde, din cea-verde în aceea portocalie şi din
aceasta în cea albă şi pînă în cea violetă, fără să se fi făcut vreo
încercare de a-i aţin e calea. D ar iată că tocm ai atunci prin ţu l
P rospero , nebun de m înie şi de ruşinea laşităţii sale de o clipă, se
năpusti în goană p rin cele şase încăperi fără ca nim eni să-i fi urm at
- d e groaza m o rţii care p usese stă p în ire pe toţi. Ţ inea în m înă un
pum n al şi, în vijeliosul său avînt, se ap ro p iase la doi paşi de străin u l
ce se retrăg ea m ereu, cînd, iată, acesta din urm ă, ajuns la capătul
sălii de catifea, se în to a rse d e o d ată şi-şi în fru n tă urm ăritorul. U n
strig ăt ascu ţit se auzi, şi p u m n alu l se rostogoli strălucind pe covorul
negru pe care, în clipa u rm ăto are, se prăbuşi, fără viaţă, şi p rin ţu l
P rospero. A tunci, cu n ăp razn icu l curaj al deznădejdii, m ulţim ea se
n ăpusti în sala cea n eagră, p u n în d m îna pe n ep o ftitu l a cărui în altă
sta tu ră se ţinea nem işcată şi ţeap ăn ă în u m bra orologiului de
abanos. D a r răm aseră m uţi de spaim ă, dîndu-şi seam a că acel

72
lin ţo liu şi a c e a m a sc ă d e m o rt p e c a re le în ş f ă c a s e ră n u în v ă -
liiia u n im ic ce p u te a fi a tin s .
Şi to a tă lu m ea află că M oartea roşie e ra aco lo . S osise pe drum
de n o a p te , ca u n tîlh a r. Şi u n u l d u p ă a ltu l se p ră b u şiră veselii
o a sp e ţi în sălile o rg ie i lo r, a ş te rn u te cu o ro u ă d e sînge. Şi fiecare
d in tre ei m u ri în d e z n ă d ă jd u ita în fă ţişa re a p ră b u şirii sale. Şi viaţa
o ro lo g iu lu i de a b a n o s se stin se o d a tă cu v ia ţa celu i d in u rm ă
d in tre veselii o a sp e ţi. Şi flăcările tre p ie d e lo r şi-au d a t şi ele
sfîrşitu l.
Şi b ezn a, şi ru in a , şi M oartea roşie îşi în tin s e ră p este to t şi
p e ste to a te n e m ă rg in ita lo r stă p în ire .

T rad u cere de IO N V IN E A
LITERATURĂ S.F.

Căieşte-te, Arlechin!
Al cincilea cap al lui Cerber
 HARLAN ELLISON

CĂIEŞTE-TE,
5 7 ARLECHIN !

E x istă în to td e a u n a d e s tu i c a re în tr e a b ă : "D e sp re ce e ste

v o rb a ? " P e n tr u cei c a re sim t n e v o ia să p u n ă o a stfe l d e î n tr e ­
b a re , p e n tr u cei c a re sim t n e v o ia să li se p u n ă p u n c tu l p e "i",
p e n tr u cei c a re v o r să ş tie "d e sp re ce-i v o rb a ", ia tă :
"Marea m asă a o a m en ilo r slu je sc S ta tu l n u ca oam eni, ci ca
m a şin i, cu tru p u rile lor. S în t în r o la ţi în arm ată, în garda
n a ţio n a lă , sîn t p ortari, p o liţişti, tem n iceri, agen ţi etc. în m a­
jo rita te a ca zu rilo r, sîn t cu d esă v îrşire lip siţi de exerciţiu m in ­
tal, in d iferen t că e ste vorba de ju d eca tă să u de sim ţu l m oral;
to tu şi, se în a lţă pe ei în ş iş i pe un p ied esta l de lem n, de păm înt
şi de piatră; dacă s-a r fabrica oam en i de plum b, aceştia ar fi
poat« la fel de co n v en a b ili. A sem enea in divizi nu in sp iră mai
m ulţ. resp ect d ecît n işte oam en i de paie, de lut sau de beton.
V alorează cam to t a tîta cît caii sau cîin ii. Cu to ate acestea , sîn t
co n sid era ţi, în g en era l, ca fiind buni cetă ţen i. A lţii - cum ar fi
leg iu ito r ii, p o litic ie n ii, m a g istra ţii, m in iştrii şi fu n cţion arii
p u b lici - slu je sc S ta tu l în prim ul rînd cu creierul: şi, cum
rareori dau dovadă de d iscern ă m în t m oral, au a c ele a şi şa n se
să -i slu je a sc ă pe diavol - fără vreo in te n ţie p rem editată de
a ltfel - ca şi pe b u n u l D u m n ezeu . F oarte rari sîn t aceia - eroi,
p atrioţi, m artiri, reform atori, în se n su l n o b il al cu vîn tu lu i,

76
o a m e n i d e m n i d e a c e s t n u m e - c a re s lu je s c S ta tu l cu c o n ş tiin ţa ş i
care, în mod necesar, îi o p u n rezisten ţă în cea m ai m are p a rte a
tim p u lu i; m o tiv p e n t r u c a r e s în t c o n s i d e r a ţi , în g e n e r a l,
d u ş m a n i ai S tatu lu i."

(H enry D avid T horeau: "In su b o rd o n a rea civilă".)

A ceasta este m orala poveştii. Acum , să începem cu m ijlocul, de

început ne vom ocupa m ai încolo, iar sfîrşitul va veni de la sine.

...Or, p en tru că lum ea era aşa cum era, aşa cum voiseră ei să fie,
luni în şir activităţile individului nu ajunseseră să-i alerteze pe Cei
ce Făceau să Funcţioneze M aşina cu D uhul B lîndeţii, care pom ădau
angrenajele culturii. N u în cep u ră să se îngrijoreze în tr-atît, încît să
sfîrşească prin a preda afacerea D om nului T ictac şi angrenajelor
m aşinii sale legale, decît atun ci cînd fu lim pede că individul devenise
întrucîtva, în m od inexplicabil, o n o to rietate, o celeb ritate si, poate,
chiar un ero u p en tru (ceea ce birocraţia num ea, inevitabil) "acea
p arte a gloatei, care suferă de tu lb u rări em oţionale". D ar, în m om en­
tul acela, pen tru că lum ea era aşa cum era şi p en tru că ei nu
dispuneau de nici un m ijloc care să le perm ită să anticipeze ap ariţia
acestui om - p o ate că vigilenţa pîndei, adorm ită de prea m ultă vrem e
şi tre z ită b ru sc în tr-u n sistem în care im u n ita te a fusese u ita tă ,
slăb ise - el avusese prilejul să devină to t ce p o a te fi m ai real. A cum ,
form a şi fondul existenţei sale erau de netăgăduit.
D evenise o p erso n alitate, specia de îhdivizi pe care ei o elim in a­
seră din sistem cu m ulte decenii în urm ă. într-adevăr, ra p o rta t la
sistem , om ul dădea în m od incontestabil im presia unui personaj
m arcant. în an u m ite cercuri - clasa de m ijloc - situ aţia era conside­
rată revoltăto are. Se vorbea de o sten taţie vulgară. A narhistă. N e­
ruşinată. în altele, se etalau d o a r zîm bete ironice la adresa acelei
categorii a p o p u laţiei la care gîndirea este subjugată de form ă şi de
ritual, de binele şi b u n u rile acestei lumi. D ar oam enii sim pli, care
aveau în to td e a u n a nevoie de sfinţi şi păcătoşi, pîine şi circ, buni şi
răi, îl priveau ca pe un a lt Bolivar, un nou N apoleon, o încarn are a

77
lui R o b in H ood, u n D ick B ong (asul aşilor), un Isus, un Jom o
K enyatta.
în schim b, p e n tru e lită - lum ea în care orice fluctuaţie risca să-i
destabilizeze pe bogătaşi, pe potentaţi şi pe deţinătorii de situaţii avanta­
joase - el reprezenta o am eninţare, un eretic, un răzvrătit, dezonoarea,
pericolul. îl ştiau toţi, pătrunsese în chiar conştiinţa poporului, dar
reacţiile cele mai puternice veneau de sus şi de jos de tot. Din vîrful
vîrfului şi de la baza propriu-zisă.
D rept care fişa sa, la care se anexară cardiograma şi cartela ciclului său
vital, fu transmisă serviciului condus de D om nul Tictac.
Portretul D om nului Tictac: înalt de peste un m etru optzeci, de obicei
tăcut, fredonînd încetişor atunci cînd lucrurile mergeau conform ritmului
impus de ornicul timpului. Acesta era D om nul Tictac. Chiar şi în com ­
partim entele ierarhiei, unde încolţea o frică ce nu se voia recunoscută, i
se spunea Dom nul Tictac. în faţa măştii sale însă, nimeni nu rostea acest
nume.
N u i te adresezi unui om cu numele pe care îl urăşte o lume întreagă,
a tu n d cînd acest om, în spatele măştii pe care o poartă, are puterea să
anuleze minutele, orele, zilele şi nopţile, anii vieţii tale. în faţa măştii sale
era num it Stăpînul Timpului. E ra mai prudent aşa.
- Iată, deci, ce este el, spuse D om nul Tictac cu vădită blîndeţe, dar nu
cine este. Pe această cartelă de tim p din m îna mea stîngă e înscris un
nume, dar nu este adevăratul său nume, ci num ele a ceea ce reprezintă el.
Cardiograma, pe care o vedeţi în mîna mea dreaptă, indică şi ea un nume,
dar nici acest num e nu spune cine, ci doar ce este el.
Adresîndu-se efectivului com plet al personalului său - toţi scormoni­
torii, toţi scotocitorii, toţi spionii, pînă şi subalternii lor - rosti:
- Cine este acest Arlechin?
D e astă dată m urm urul vocii sale nu mai avu nimic blînd. Sună ca un
mecanism suprasolicitat.
în orice caz, fu discursul cel mai lung pe care îl auziseră vreodată din
gura lui scormonitorii, scotocitorii, spionii, nu însă şi subalternii, pentru
simplul motiv că, de regulă, aceştia nu aveau acces la secrete. Şi toţi,
inclusiv cei din urmă, se repeziră să găsească cheia enigmei.
Cine este acest A rlechin?

78
 Sus, deasupra oraşului, p itu lat pe platform a de alum iniu a navei
spaţiale (aiurea! navă spaţială! da’ de unde! o rablă n enorocită, asta
era, cu o tu rb in ă ca vai de lum e!), privea fix, sub el, jos de tot,
im aginea im obilelor perfect aliniate, dem nă de penelul unui M on-
drian.
D e undeva, din im ediata apropiere, auzea stîng-drept-stîngul de
m etronom al schim bului de ora 2,47 p.m., care in tra în tran sb o rd o ru l
d ilatan t Tim kin, tro p ăin d cu picioarele în călţate în cizm e de cauciuc.
Exact un m inut mai tîrziu, auzi drept-stîn g -d rep tu l mai dom ol al
schim bului de o ra 5,00 a.m., care se în to rcea acasă.
U n zîm bet poznaş îi flutură pe faţa arsă de soare şi, vrem e de-o
clipă, în obraji îi a p ăru ră gropiţe. Se scărpină în claia de p ăr casta-
niu-roşcat, îşi săltă cu o m işcare energică um erii, ca şi cînd s-ar fi
p regătit p e n tru ceea ce avea să urm eze, apoi îm pinse m inerul de
com andă şi, pierzînd altitu d in e, se lansă pe direcţia vîntului. V eni
in ten ţio n a t în zbor razant pe deasupra lacului, ca să le răvăşească
sclifositelor panglicuţele, lunecînd ca o barcă pe suprafaţa apei şi -
vîrîndu-şi degetele m ari în urechi - scoase lim ba de-un cot, îşi dădu
ochii peste cap şi se b ălăbăni caraghios. E ra o şotie ca o ricare alta.
U na din d o m ’şoare îşi pierdu echilibrul şi se îm piedică, stropindu-se
din cap pînă-n picioare, o alta făcu pipi pe ea, o a treia căzu în apă
şi plim barea fu în tre ru p tă pînă ce servitorii reuşiră s-o readucă în
sim ţiri. E ra o distracţie la fel ca oricare alta.
în cele din urm ă îşi luă zborul, lăsîndu-se p u rta t de-o pală de vînt.
Cînd viră pe d upă cornişa Casei de S tudiu a Curgerii T im pului,
observă echipa de m ai-nainte, care m ărşăluia pe m alul lacului. Cu
m ers egal, cu o perfectă stăp în ire a m işcării, m uncitorii făcură un
pas lateral, trecură pe b an d a p e n tru pieto n i, apoi (în şir indian, ca
în tr-u n film de Busby Berkeley de prin anii ’30 - zişi diluvieni)
traversară străzile în pas de stru ţ, pînă ce fură aliniaţi cu toţii pe
peronul gării.
Şi iar, anticipînd, un zîm bet poznaş îi înflori pe buze, descoperind
gaura pe care un d in te căzut i-o lăsase în stînga. Intră în picaj, redresă
în rase-m ottes şi se năpusti către ei; apoi, cu un scrîşnet, trase penele
ce blocau panoul din sp ate al tran sp o rto ru lu i im provizat, ca să
îm piedice răstu rn area p rem atu ră a încărcăturii. A bia eliberase p a ­

79
n o u l şi, deja, o p lo aie de b o m b o n ele cu jeleu, în v aloare de vreo sută
cincizeci de mii de dolari, se revărsă în cascadă p este m uncitori şi
p e ro n u l gării.
B om boane de-a valm a, cu top tan u l! M ilioane şi m ilioane de bile
şi pilule, roşii, galbene, verzi, cu scorţişoară şi cu m entă, cu struguri
şi cu zm eură, ro tu n d e şi lucioase şi cro can te la su prafaţă, moi şi dulci
pe d in ău n tru , sărind, săltînd, prăvălindu-se, rostogolindu-se, dîndu-
se de-a dura, strivindu-se, căzură pe capetele şi pe um erii, pe căştile
şi p e salo p etele m u n cito rilo r de la T im kin, um plură peronul şi le
alu necară sub tălpi, căderea lo r colorînd cerul în to a te culorile
bucuriei, şi-ale copilăriei, şi-ale vacanţei, răp ăin d în tr-o ploaie to ­
renţială, ab ătîndu-se ca o aversă, răspîndind, în tr-u n univers al
so b rietăţii şi-al o rd in ii m etronom ice, o p ro sp eţim e de dulce n e b u ­
nie. M ii şi m ilioane de bom bonele!
C opleşiţi de grindină, m u ncitorii rup seră rîndurile, izbucnind în
h o h o te de rîs şi ch io te de bucurie. B om boanele izbutiră să ajungă
pînă şi pe şine şi d eo d ată răsună un scîrţîit în fio răto r - ca un m iliard
d e unghii zgîriind un m iliard de table negre -, u rm at de o rafală de
scrîşnete şi horcăieli. G a rn itu ra fu im obilizată şi se produse o îm ­
bulzeală haotică în care, p rin tre h o h o te de rîs, to ată lum ea se
îm brîncea în to a te părţile, în tim p ce to ţi se înd o p au, vîrîndu-şi în
gură pum ni de b o m b o n ele colorate. E ra zi de sărb ăto are şi de
veselie, zi de rîs şi de hîrjoană. Dar...
E chipa de m uncitori avea o în tîrziere de şapte m inute.
O am enii nu se p u teau în to arce acasă, din cauza a şapte m inute
lipsă.
O raru l strict era dezechilibrat de şap te m in u te pierdute.
în tre ru p e re a traficului tim p de şap te m in u te făcea să întîrzie
co n tin g en te întregi.
Fusese de ajuns ca p rim a piesă de dom ino să prim ească un
bobîrnac, p e n tru ca - u n a d u p a alta - să se prăbuşească la rîndul lor
celelalte: o reacţie în lanţ, ca să zicem aşa.
Sistem ul fusese dereg lat de şap te m inute preţioase. E ra o treabă
m inoră, nici nu m erita p om enită; cu to a te astea, într-o societate în
care unica forţă m otrice era o rdinea şi u n iform itatea şi p ro m p titu ­
dinea şi precizia de o m in u ţio zitate exem plară, lucrul făcut la tim p

80
şi respectul p en tru zeii tim pului efem er, evenim entul rep rezen ta un
dezastru de im p o rtan ţă capitală.
în consecinţă, vinovatul fu som at să se p rezinte în aintea D o m ­
nului Tictac. Ş tirea fu difuzată de to a te em iţăto arele reţelei de
com unicaţii. Fu convocat la ora 7,00 fix. îl aştep tară. D ar nu veni.
Ceasul arăta ap ro ap e 10,30 şi încă îl mai aşteptau. în tim pul ăsta, el
se distra, p u r şi sim plu, cîntînd ceva despre clarul de lună dintr-un
loc de care n-auzise nim eni niciodată, un loc num it V erm ont, apoi
dispăru din nou. O r, şi această lungă a şte p ta re le dăduse peste cap
orarele, iar în treb area răm înea aceeaşi: cine este acest A rlechin?
D ar în treb area n ero stită (cea mai im p o rtan tă dintre ele) era:
cum de-am p u tu t fi aduşi în această situ aţie, în care un măscărici
iresponsabil, un terchea-berchea şi-un parazit, p oate să deregleze
întreaga noastră viaţă econom ică şi cultu rală, şi încă irosind o
încărcătu ră în valoare de o sută cincizeci de mii de dolari?
O asem enea can tita te de zaharicale îm prăştiată de pom ană!
C urată nebunie! D e unde bani să cum pere bom boane în valoare de-o
sută cincizeci de mii de dolari? (C unoşteau p reţul exact pen tru că
aveau o echipă de analişti ai situaţiei financiare, pe care îi desărci­
naseră im ediat de alte treb u ri şi-i expediaseră de urgenţă la locul
incidentului, cu ordinul de-a aduna grăm adă şi a num ăra bom boa­
nele plus cheltuielile de fabricaţie - activitate ce le pertu rb ă orarele
şi le întîrzie to ate sarcinile cu cel puţin o zi.) B om bonele cu jeleu!
Bom bonele... cu jeleu? la staţi... staţi puţin., staţi să... Păi nu se mai
fabrică b om bonele cu jeleu de mai bine de-un secol! Atunci... de
unde a făcut rost de bom b o n ele cu jeleu?
Iată încă o în tre b a re potrivită. Mai m ult ca sigur că nu-şi va găsi
niciodată un răspuns care să vă satisfacă pe deplin. D ar, la urm a
urm elor, cîte întreb ări îşi găsesc vreodată un asem enea răspuns?

\
C unoaşteţi acum m ijlocul poveştii. Iată şi începutul. Cum a
încep u t totul.
O agendă. Zi de zi, aceeaşi rutină. O ra 9,00: citirea co resp o n ­
denţei. O ra 9,45: şedinţă la Consiliul C om isiei de Planificare. O ra
10,30: convorbire cu J.L. despre aplicarea organigram elor. O ra

81
11,15: rugăciune să ne dea D um nezeu ploaie. O ra 12,00: prînzul. Şi
aşa mai departe.
- Sînt dezolat, dom nişoară G ra n t, d ar au d ien ţa era fixată pentru
ora 2,30, iar acum este apro ap e 5,00. îmi pare rău că aţi întîrziat, însă
aceste'a sînt instrucţiunile. Va treb u i să aştep taţi pînă la anul pentru
a vă putea reînscrie la exam enul de adm itere în universitate. Şi aşa
mai departe.
Personalul de 10,10 circulă cu o p rire la C resthaven, Galesville,
T onaw anda, Selby şi F ran h u rst şi fără o p rire la Indiana City, Luca-
sville şi C olton, cu excepţia dum inicilor. Expresul de 10,35 circulă
cu o p rire la G alesville, Selby şi Indiana City, cu excepţia dum inicilor
şi a să rb ă to rilo r legale, cînd circulă cu o p rire la... Şi aşa mai departe.
- N -am p u tu t să te aştept, Fred. La 3,00 trebuia să fiu la P ierre
C artain. A fost vorba să ne întîln im la ceasul din staţie la ora 2,45,
dar nu erai acolo. A şa că am plecat m ai departe. M ereu întîrzii, Fred.
D acă ai fi fost punctual la întîln ire, ne-am fi p u tu t înţelege, dar în
situ aţia asta am încheiat singur contractul... Şi aşa mai departe.
"Stim ate d o m n u le şi stim ată doam nă A tterley, dat fiind faptul că
fiul dv., G erold, întîrzie în m od sistem atic, m ă tem că vom fi nevoiţi
să-i în d e p ă rtă m tem p o rar din şcoală, pînă la in stitu irea unei m etode
mai flexibile, care să-i p erm ită să ajungă punctual la ore. Deşi este
un elev cu o co m p o rtare exem plară şi cu n ote foarte bune, felul în
care desconsideră în p erm an en ţă o raru l şcolii n o astre face im posi­
bilă m en ţin erea sa în tr-u n sistem în care ceilalţi copii par a fi capabili
să facă ce li se cere la timp..." Şi aşa mai departe.
N U V E Ţ I P U T E A P A R T IC IP A LA V O T , D E C ÎT ÎN C A ­
Z U L ÎN C A R E V E Ţ I FI P R E Z E N T LA O R A 8,45 A.M.
- N u mă interesează dacă m anuscrisul d u m itale e bun sau nu.
Am nevoie de el joi!
P O N T A JU L SE F A C E L A O R A 2,00 P.M.
- A ţi venit prea tîrziu. Postul a fost ocupat. Regret.
S A L A R IU L D V. A F O S T D IM IN U A T D IN C A U Z Ă
C Ă A ŢI C U M U L A T 20 D E M IN U T E D E T IM P P IE R D U T .
- D um nezeule! Cît e ceasul? T reb u ie să mă grăbesc!
Şi aşa mai departe. Şi aşa mai d eparte. Şi aşa mai departe. Şi aşa
mai d ep arte m ai d ep arte mai d e p a rte mai departe... tic-tac tic-tac

82
tic-tac... şi vine ziua în care nu m ai lăsăm tim p u l să ne slujească, ci
noi slujim tim pul şi devenim sclavii o raru lu i, ad o rato rii zilei-lum ină,
prizonierii unei vieţi făcute din restricţii, p en tru că sistem ul nu va
funcţiona dacă noi nu vom respecta cu stricteţe orarul.
Pînă în m om entul în care o în tîrziere este considerată mai gravă
decît o greşeală m inoră, devenind apoi un delict, apoi un aten tat,
apoi o crim ă, care se pedepseşte după cum urm ează:
"D E C R E T ÎN V IG O A R E C U ÎN C E P E R E DIN D A TA D E 15
IU L IE 2389, O R A 0,00,00: Serviciul S tăpînului T im pului cere tu tu ­
ro r cetăţen ilo r să îşi prezinte, p en tru verificare, cartela de tim p şi
cardiogram a.în confo rm itate cu cele stip u late în Legea nr. 555-7-
SG H -999, care reglem entează abro g area tim pului p e r capita, to a te
cardiogram ele vor fi rectificate în funcţie de cazul fiecărei persoane
şi...”
Planul lor era sim plu: să scurteze num ărul de ani de viaţă la care
putea spera un om . D acă întîrzia zece m inute, urm a să piardă zece
m inute din viaţă. O întîrziere de o o ră era sancţionată, în m od
p ro p o rţio n al, cu o reducere mai m are. D acă cineva îşi făcea obiceiul
să întîrzie, avea to ate şansele să se pom enească, în tr-o seară de
dum inică, cu un aviz din p artea S tăpînului T im pului, prin care i se
aducea la cunoştinţă că tim pul său se scurseşe, că urm a să fie "şters
de pe listă" luni la o ra prînzului şi că trebuia să se pregătească.
Şi astfel, prin acest sim plu expedient (proces ştiinţific al cărui
secret era p ăstrat cu străşnicie de serviciul D om nului Tictac) se
m enţinea Sistem ul. E ra to t ce se pu tea face. Ba, la d rep t vorbind, era
chiar un act de patriotism . O ra re le treb u iau respectate cu orice preţ.
La urm a urm elor, era război, nu?
Dar... nu fusese d in to td eau n a?

- Ei nu, asta chiar că-i o m ăgărie! exclamă A rlechin cînd sim pa­
tica A lice îi arătă afişul. O m ăgărie de necrezut! Ce m am a dracului,
d o ar nu mai sîntem pc vrem ea desperadoşilor! U n afiş că se caută
un criminal!
- A scultă, vorbeşti pe un ton cam ciudat, observă Alice.
- îmi pare rău, rosti sm erit A rlechin.

83
 - N u-i nevoie să-ţi p ară rău! M ereu sp u i "îmi p a re rău". A i un
com plex de culpabilitate a tît de um ilitor, E v erett, că m ă cuprinde
m îhnirea.
- îm i p are rău, rep etă el, apoi se strîm bă, arătîn du-şi gropiţele.
C uvintele îi scăpaseră fără voie. T reb u ie să p lec iarăşi. A m nişte
treabă.
A lice trîn ti ceaşca de cafea pe masă.
- Of! p e n tru nu m ele lui D um nezeu! E v erett, nu poţi răm îne
acasă m ăcar o singură noapte?! T reb u ie să-ţi faci m ereu de lucru
p e-afară, în costum ul ăsta groaznic de clovn, alergînd de colo-colo
şi scoţîn d oam enii din sărite?
- îm i pa...
T ăcu brusc şi, cu un gest scurt, îşi trîftti peste claia de păr
castaniu -ro şcat tichia de m ăscărici, făcînd să răsu ne un clinchet
m ă ru n t de clopoţei. Se ridică şi clăti la ro b in e t ceaşca de cafea,
în a in te de a o aşeza pe uscător.
- T reb u ie să plec!
N u prim i nici un răspuns. Se auzi, în schim b, so n eria telescripto-
rului. A lice extrase foaia de h îrtie şi o citi, ap o i o azvîrli pe masă, în
faţa lui.
- Se referă la tine. B ineînţeles. E şti ridicol!
C iti repede. T extul sp u n ea că e c ău tat de D om nul Tictac. D e-aia
nu m ai p u tea el! V a pleca şi se va în to arce tîrziu, ca de obicei. în
pragul uşii, vrînd să-şi facă o ieşire cît m ai dem nă, se opri şi se răţoi:
- E i bine, află că şi tu vorbeşti pe un to n cam ciudat.
A lice îşi rostogoli ochii, luînd m a rto r cerul.
- E şti ridicol!
A rlech in ieşi cu paşi m aiestuoşi şi trase v io len t uşa după el, dar
aceasta refuză să se trîn tească, închizîndu-se încet, de una singură.
A p ro a p e im ediat răsună o b ătaie uşoară. A lice se ridică şi, puf­
nind exasperată, deschise uşa. El, b ineînţeles, p ro ţă p it în prag!
- M ă-n to rc pe la zece ju m ă ta te , bin e?
Pe chipul ei ap ăru o expresie lugubră.
- P e n tru ce-mi spui asta? P en tru ce? Ştii foarte bine c-o să
întîrzii! Ştii! întotdeauna întîrzii. A tu n ci la ce bun îmi îndrugi
baliverne?

84
 îi închise uşa în nas;
D e partea cealaltă, A rlechin clătină din cap cu un a e r îngîndurat.
A re d rep ta te . În to td e a u n a a re d rep tate. O să în tîrzii. în to td e a u n a
în tîrzii. De ce i-oi fi în d ru g în d baliverne?
R idică resem nat din um eri şi o luă din loc, ştiind că, încă o dată,
avea să întîrzie.

L ansase racheta de sem nalizare cu m esajul: "Mă voi prezenta la

cea de-a 115-a în tru n ire anuală a A sociaţiei M edicale In te rn aţio n a ­
le, la ora 8,00 p.m. fix. îm i exprim sp eran ţa că veţi fi cu to ţii în m ăsură
să participaţi".
C uvintele erau scrise cu litere de foc pe cer. F ireşte, au to rităţile
se instalară im ediat la pîndă, în cred in ţate că nu le va înşela a ştep ta­
rea. Socoteau, pe b ună d rep tate, că va sosi cu în tîrziere. D ar el îşi
făcu ap ariţia cu douăzeci de m in u te m ai devrem e, în m om entul în
care spionii îşi în tin d eau pînzele de păian jen ca să-i în h a ţe şi să-i
prin d ă în cursă. Suflînd în tr-u n en o rm co rn de bivol, îi zăpăci în aşa
hal, încît pînzele, pe care avuseseră grijă să le ude, se strînseră brusc,
iar ei se pom eniră b alo taţi şi ridicaţi - zbătîndu-se, u rlîn d ^ la cucu­
rigu, deasu p ra am fiteatrului. A rlechin nu p u tu să-şi curm e rîsul,
cerîndu-şi mii de scuze. M edicii, veniţi p en tru o în tru n ire solem nă,
izbucniră la rîndul lo r în h o h o te de rîs şi-i acceptară scuzele, cu
plecăciuni şi gesticulaţii exagerate. V ăzînd în A rlechin doar un
fanfaron m ucalit şi îm popoţonat. în tr-o costum aţie hazlie, toată
lum pa petrecu un m om en t de sinceră b u n ă dispoziţie. T oată lum ea,
cu excepţia rep rezen tan ţilo r au to rităţii, trim işi în m isiune de servi­
ciul D om nului Tictac, care răm ăseseră suspendaţi în aer, într-o
poziţie din tre cele m ai caraghioase, ca un balot de m ărfuri într-o
plasă pe punctul de-a fi ridicată cu m acaraua la b ordul unui vapor.
(în tr-u n alt sector al aceluiaşi oraş în care A rlechin îşi desfăşura
"activitatea", şi de altm interi fără nici o legătură cu ce ne interesează
pe noi aici, dacă nu d o ar p e n tru a ilustra m ar bine p u terea şi
im p o rta n ţa D om nului Tictac, un o arecare M arshall D elahanty afla
că era "şters de pe listă" de către serviciul D om nului Tictac. Soţia sa
prim i în ştiin ţarea de la om ul în costum gri, care i-o înm înă, cu

85
 <a

trad iţio n ala expresie de "Condoleanţe" în tip ă rită pe faţa lui hidoasă.'
Fem eia ştiu d espre ce e ra vorba, chiar şi fără să fi deschis plicul. E ra
"scrisorica de am or" pe care, în zilele noastre, o recunoaşte oricine.
G em u în tim p ce scotea h îrtia cu vîrfurile d egetelor, ca si cînd a r fi
fost o lam elă im pregnată cu m icrobi de b o tulism , şi se rugă ca
m esajul să nu fie p en tru ea. "Dă D oam n e să fie pen tru M arsh
- im ploră ea b ru tal, cu u n acut sim ţ al realităţii - sau pe n tru unul din
copii, dar n u p e n tru mine! T e rog, D oam ne! N u p e n tru mine!" A poi
citi num ele. E ra p e n tru M arsh. Simţi, în acelaşi tim p, groază şi
uşurare. El era u rm ăto area ţin tă sortită g lonţului ucigaş.
- M arshall! începu ea să urle. M arshall! S-a sfîrşit! M arshall! O h,
D oam ne D um nezeule! C e-o să ne facem, M arshall, ce-o să ne facem!
M arshall! O , D oam ne, D oam ne! M arshall!...
Şi-n n o ap tea aceea, în căm inul lor se auzi zgom ot de hîrtii rupte
în graba spaim ei, în tr-o isterie distrugătoare, a cărei d u h o are era
scuipată pe coş. N u se p u te a face nimic, ab so lu t nimic, p e n tru a
schim ba cursul ev enim entelor.
Cu to a te acestea, M arshall D elahanty încercă să fugă. A doua zi,
dis-de-dim ineaţă, la o ra fatalei scadenţe, se afla în m ijlocul pădurii,
la două su te de leghe de casă. D ar serviciul D om nului T ictac îi radie
cardiogram a şi M arshall D elahanty se d ădu de-a berbeleacul în
goana sa în n eb u n ită, inim a încetă să-i mai bată, sîngele îi îngheţă în
vene şi nu-i m ai ajunse la creier. Se term in ase cu el - M arshall
D elahanty era m ort. Pe h arta sectorului său, din biroul S tăpînului
Tim pului, se stinse o lu m in iţă şi ap ăru o n o tă specificînd im posibi­
litatea de rep ro d u cere. N u m ele G eo rg ette D elahanty fu trecu t pe
lista de şom aj, u nde urm a să răm înă pînă la recăsătorire. A cum să
închidem p aran teza, dar să nu rîdem , p e n tru că iată ce i s-ar întîm pla
şi lui A rlechin, dacă D o m n u l T ictac i-ar descoperi cumva num ele
adevărat. A şa că nu-i nim ic hazliu în treab a asta!)
C artieru l com ercial al o raşu lu i era înveselit de m ulţim ea m ulti­
coloră din fiecare joi: fem ei g ătite în galben-canar, bărbaţi dichisiţi
în costum e p seu d o tiro leze din piele m ăslinie, croite exact după
form a corp u lu i, m ai p u ţin p an talo n ii bufanţi.
Cînd A rlech in ap ăru pe şan tieru l noului C en tru de R andam ent
E conom ic, cu cornul de bivol în drep tu l b uzelor ce zîm beau poznaş,

86

Î
to ată lum ea îl arătă cu degetul şi aţin ti sp re el priviri curioase. Cînd
colo, el se-apucă să apostrofeze m ulţim ea:
- D e ce le p e rm ite ţi să vă p o ru n c e a sc ă? D e ce-i lăsaţi să vă
sp u n ă că tre b u ie să vă g răb iţi şi să fo rfo tiţi ca fu rn icile? L u aţi-o
m ai p e-n d elete! L ăsaţi-vă să trăiţi! P ro fita ţi de razele so arelu i,
b u c u raţi-v ă de ad ierea v în tu lu i, lăsaţi v iaţa să vă p o a rte după
p ro p riu l vostru ritm ! Nu fiţi sclavii tim p u lu i! F iindcă ăsta nu-i
d ecît un fel in fern al de-a m uri, în c e tu l c u -n c e tu l, la foc mic... Jos
D o m n u l Tictac!
C ine-i n eb u n u l ă sta ? se în tre b a u cei m ai m u lţi din grăm ada de
gură-cască. C ine-i n eb u n u l ăsta?... A o leu , aoleu., o să-ntîrzii,
tre b u ie să mă grăbesc...
E ch ip a care lucra la c o n stru c ţia C e n tru lu i de R an d am en t
E co n o m ic prim i un apel u rg en t de la S erviciul S tă p în u lu i T im p u ­
lui. A p elu l sem nala p re z e n ţa , pe v îrful clădirii, a crim in alu lu i
a lie n a t m in tal, zis "A rlech in ”, şi m e n ţio n a că a ju to ru l m u n c ito ri­
lo r p e n tru c a p tu ra re a a cestu ia era in d isp en sab il. O am enii refu ­
zară, nev rîn d să p iard ă nici un m in u t d in tim p u l lor, dar D om nul
T ictac reuşi să p u n ă în m işcare a p a ra tu l g u v ern am en tal; sub
p re siu n e a a m e n in ţă rilo r, m u n cito rii fu ră o b lig aţi să-şi lase lucrul
şi să se ducă să p ună m îna pe d o b ito c u l ăla cu co rn u l de bivol.
V re o zece lu c ră to ri m ai sp ă to şi se su iră în p la tfo rm e le m obile, le
p u se ră în fu n cţiu n e şi u rcară în v îrful clăd irii, u nde se afla A rle ­
chin.
D u p ă d eg rin g o lad ă (în cursul căreia, g raţie v ig ilenţei lui A r­
lech in faţă de o c ro tire a se c u rită ţii in d iv id u ale, nim eni nu fu răn it
grav) m u n c ito rii răm aşi se re g ru p a ră în v ed erea unui nou asalt.
P rea tîrz iu însă. A rlech in nu m ai e ra acolo. Izb u tise to tu şi să
a tra g ă o m are m u lţim e, iar c o m erţu l fu în tre ru p t cîteva o re - d o a r
a tît! N ec e sită ţile de c u m p ă ra re tre c u ră pe p lanul doi. P e n tru a
re m ed ia situ a ţia , se lu ară m ăsuri vizînd accelerarea ritm u lu i a fa ­
c e rilo r p e d u ra ta re stu lu i zilei, d a r te n ta tiv a se îm p o tm o li, n e ­
reu şin d altceva decît să ducă la v în zarea a p rea m u lte din a stea şi
nu d e stu le din celelalte, ceea ce în sem n a că p ro p o rţiile erau
in v e rsate , ceea ce, m ai d e p a rte , im p u n e a ex p edierea u rg en tă a
n e n u m ă ra te lăzi de p o şircă în p răvălii care, de o bicei, nu v indeau

87
decît o ladă la fiecare trei-p atru ore. Itin erariile tran sp o rtu rilo r
m aritim e şi ale cu rselo r de tran sb o rd are treb u iră să fie m odificate
şi, în cele din urm ă, pînă şi traficul co n trab an d iştilo r avu de suferit.
- Să nu vă în to a rc e ţi fără el! sp u se D o m n u l T ictac cu voce
e x tre m d e c a lm ă , f o a r te c o n v in g ă to a r e , p e r ic u lo s d e a m e ­
n in ţă t o a r e .
F o lo siră cîini. F o lo siră a n c h e ta to ri. F o lo siră corozivi de r a ­
d iat card io g ram e. F o lo siră capcane. F o lo siră m ită. F o lo siră d ro ­
g u ri. F o lo siră in tim id a re a . F o lo s iră b ă ta ia . F o lo siră to rtu ra .
F o lo siră tu rn ă to ri. F o lo siră p o liţia. F o lo siră "Investigaţii şi A re s­
tări". F o lo siră p ro m isiu n i de avansare. F o lo siră a m p re n te d ig ita ­
le. F o lo siră B e rtillo n . F o lo siră v iclen ia. F o lo siră în şe lă to ria .
F o lo siră perfidia. îl fo lo siră pe R a o u l M itgong, d ar nu-i a ju tă cine
ştie ce. F o lo siră fizica ap licată. F o lo siră te h n ic ile crim inalisticii.
Şi - fir-ar să fie! - îl p rin seră!
în definitiv, n u m ele lui e ra E v e re tt C. M arm şi n-avea nim ic
special, d o a r fap tu l că era cu to tu l lip sit de sim ţul tim p u lu i.

- C ăieşte-te, A rlechin! spuse D om nul Tictac.

- H ai sictir! replică zîm bitor A rlechin.
- A i cum ulat o în tîrziere de şaizeci şi trei de ani, cinci luni, trei
săptăm îni, două zile, douăsprezece ore, patruzeci şi unu de m inute,
cincizeci şi nouă de secunde şi, ia să vedem ... mmm... trei şase unu
unu unu m icrosecunde. A i uzat şi-ai abu zat de to ate, cît ai p u tu t şi
chiar m ai m ult. A m să-ţi dau ceea ce m eriţi.
- Sperie pe alţii! P refer să m or, decît să trăiesc în tr-o lum e
stupidă, cu o gogoriţă ca tine.
- îm i îndeplinesc m unca.
- La altceva nici nu te duce capul. E şti un tiran. N-ai nici un drept
să h ărţu ieşti oam enii şi să le iei viaţa, dacă întîrzie.
- Nu ştii să te adaptezi. Nu eşti capabil să intri şi să te încadrezi
în societate.
- D ă-m i drum ul şi-o să-ţi încadrez un pum n în gură!
- E şti un nonconform ist.
- D upă cîte ştiu, pînă acum asta nu era o crimă.

88 v
 - A stăzi este! Priveşte lum ea din ju ru l tă u şi încearcă să trăieşti
în ea.
- O urăsc. E o lum e urîtă.
- N u to ţi gîndesc ca tine. Cei mai m ulţi se supun cu plăcere.
- E u , nu! Şi nici destule cunoştin ţe de-ale mele.
- Nu-i adevărat! Cum îţi închipui c-am pus m îna pe tine?
- N u m ă interesează.
- O fată sim patică, pe num e Alice, ne-a inform at despre tine.
- M inţi.
- E ad ev ăru l adev ărat. Se tem e de tine. V rea să se reconver-
tească, să se ad ap teze. P e tin e însă, am să te şte rg de pe listă.
- E şti tîm pit!
- C ăieşte-te, Arlechin! spuse dom nul Tictac.
- H ai sictir!
îl trim ise ră atunci la C oventry. Ş i-acolo se o c u p a ră de el. I se
făcu exact ce i se făcuse lui W in sto n Sm ith, în "1984". O p ed eap să
d e care n im e n i n u auzise, d a r ale cărei te h n ic i, într-adevăr stră ­
vechi, p ăreau să se transm ită pe calea m em oriei um ane. C um e ra
firesc, i-o a p lic a ră şi lui E v e r e tt C. M arm . Şi, în tr-o zi, d u p ă o
b u c a tă b u n ă de v rem e, A rle c h in a p ă ru p e e c ra n e le re ţe le i de
c o m u n ic a ţii, cu a e ru l lui p o z n a ş, cu g ro p iţe -n o b ra ji, cu o ch ii
v io i, d e lo c în d o b ito c it de p e u rm a s p ă lă rii d e c re ie r, şi d e c la ră
că se în ş e la s e , că e ra un lu c ru b u n , un lu c ru f o a rte b u n , în tr - a ­
d e v ă r, să faci p a r te d in s o c ie ta te , să fii în to td e a u n a p u n c tu a l,
hip! hip! u ra! în a in te ! tră ia sc ă ! T o a tă lu m e a îl privi pe e c ra n e le
p u b lic e c a re a c o p e re a u o p a r te d in o ra ş şi fie c a re îşi sp u se: "Ei,
acu m te -a i lă m u rit, în fo n d n-a fost d e c ît u n id io t şi, d e v rem e
ce aşa fu n c ţio n e a z ă sis te m u l, n -ai ce face, d e c ît să-i a c c e p ţi ca
a ra re , fiin d că nu rezo lv i n im ic dacă te iei la h a rţă cu P rim ă ria
sau , în c a z u l d e fa ţă , cu D o m n u l T ictac." E v e re tt C. M arm nu
m ai e x ista , c e e a ce e ra o c e rtă p ie rd e re , în lu m in a c e lo r sp u se
d e T h o re a u în d e sc h id e re , d a r, p e d e a ltă p a r te , nu p o ţi face
o m le tă fă ră să sp arg i o u ă le . în fie c a re re v o lu ţie , cei care m o r
n -a r tr e b u i să m o a ră şi, to tu ş i, tre b u ie , p e n tr u că aşa e leg ea
d e s tin u lu i; şi d acă m o a rte a lo r a se rv it la p ro v o c a re a u n e i
sc h im b ă ri, o ric ît de m ici, a tu n c i nu a fo st în zad ar. Sau, p e n tru

89
a trage concluzia cu luciditate:
- M hm ! S cuzaţi-m ă, d o m n u le, ăăă... nu ştiu cum ... ăăă... cum
să vă spun... ăăă... d a r aveţi o în tîrz ie re de tre i m inute. O ra ru l a
fost p u ţin ... ăăă... ca să zic aşa, ciupit. Cu cîteva m inute.
U n zîm b et p lo u at.
- P ro stii! m o rm ăi D o m n u l T ictac în sp a te le m ăştii sale. V eri-
fică-ţi ceasul!
A p o i rein tră în universul lui fără suflet şi continuă, fredonînd
m rm e, m rm e, m rm e, m rme.

T raducere de IO N D O R U B R A N A
 GENE WOLFE

AL CINCILEA CAP AL LUI CERBER

"Cînd iedera se-apleacă sub zăpada mare

Şi cucuveaua ţipă înspre lupul care
Mănîncă ai lupoaicei pui. "

S am uel Taylor Coleridge

"Balada bătrînului marinar"

în copilărie, fratele m eu, D avid, şi eu eram trim işi la culcare

devrem e, fie că ne e ra sau n u som n. V ara, m ai ales, ajungeam în pat
deseori în ain te de asfinţitul soarelui; şi cum d o rm ito ru l nostru se
afla în arip a de est a casei, cu o fereastră m are ce dădea spre curtea
princip ală, adică sp re vest, lum ina intensă, trandafirie, scălda uneori
cam era o re în şir, în tim p ce noi, întinşi, priveam afară la m aim uţa
şchioap ă a tatei, co co ţată pe zidul coşcovit, sau povesteam prin
sem ne, de la un p a t la altul.
D o rm ito ru l se găsea la ultim ul etaj al casei şi la fereastră era un
grilaj d e fier, pe care n-aveam voie să-i deschidem . M otivul, presu­
pun, e ra tem erea că, în vreo dim ineaţă p loioasă (singura îm p reju rare
în care terasa cu g rădină de pe acoperiş era pustie), un h o ţ ar fi p u tu t
să co b o a re o frînghie şi să p ătru n d ă, prin fereastra nezăbrelită, în
o d aia noastră.
O biectivul acestui ip o tetic şi fo arte curajos h o ţ n-ar fi fost,
desigur, num ai acela de a ne răpi. C opiii, fie ei b ăieţi sau fete, erau
fo arte ieftini la Port-M im izon; de altfel, se spunea că tata, care făcuse
o d in io a ră asem enea negoţ, ren u n ţase din cauza cîştigului prea mic.

91
N u ştiu dacă faptul era sau nu adevărat, dar ştiu că toată lumea - sau
aproape toată lumea - cunoştea profesionişti în stare să furnizeze, în
limitele rezonabile şi la un preţ accesibil, "marfa" solicitată. Asemenea
misiţi se ocupau de copiii nevoiaşilor şi ai nepăsătorilor, aşa încît dacă
doreai, să zicem, o fetiţă cu pielea măslinie şi părul roşu, sau una durdulie
ori cu vorba peltică, un băiat blond, ca David, sau unul palid, cu păr
castaniu şi ochi căprui, ca mine, ţi-i procurau în cîteva ore.
Şi, după toate probabilităţile, hoţul imaginar n-ar fi încercat să ne
răpească nici pentru a obţine vreo răscumpărare, deşi, în unele cercuri,
tatăl m eu era considerat un om putred de bogat. în această privinţă,
motivele erau evidente. Puţinii oameni care ştiau de existenţa fratelui meu
şi a mea mai ştiau, sau cel puţin fuseseră îndem naţi să creadă, că tatei nu-i
păsa deloc de noi. Nu-mi dau seama dacă acest lucru reflecta sau nu
realitatea; eu însă aşa credeam, iar tatăl meu nu mi-a dat niciodată vreun
motiv să m ă îndoiesc de asta, chiar dacă pe vremea aceea nu mă gîndeam
încă să-i ucid.
Iar dacă aceste temeiuri nu erau îndeajuns de convingătoare, oricine
cunoştea pătura socială în a cărei structură tatăl meu devenise, poate,
prezenţa cea mai statornică, ar fi înţeles faptul că pentru el, care era deja
nevoit să mituiască din greu poliţia secretă, a se lăsa extorcat o singură
dată în felul acesta ar fi însemnat să se transforme în ţinta a mii de atacuri
dezastruoase. înclin să cred că acesta - şi frica pe care o inspira tata - a
fost adevăratul motiv pentru care n-am fost răpiţi niciodată.
Grilajul de fier întruchipează (căci acum scriu din vechiul m eu dor­
mitor), în mod rigid şi cu exagerată simetrie, crengile unei sălcii. în anii
copilăriei mele, era năpădit de viţă sălbatică (azi dezrădăcinată), care se
căţăra pe zid tocmai de jos, din curte; ţin m inte că nutream speranţa ca
viţa să astupe tot cadrul ferestrei şi să stăvilească astfel lumina soarelui,
care nu ne lăsa să dormim; dar David, al cărui pat se afla chiar în dreptul
geamului, rupea mereu ramuri, ca să-şi meşterească naiuri din cîte patru-
cinci lujere goale, legate între ele. Sunetele pe care le producea ajungeau,
fireşte, tot mai puternice, pe măsură ce David devenea mai îndrăzneţ şi,
pînă la urmă, atrăgeau atenţia domnului Million, învăţătorul nostru.
Domnul M illion îşi făcea apariţia într-o linişte desăvîrşită, cu roţile sale
mari rulînd p e suprafaţa plină de asperităţi a podelei, în timp ce David
se prefăcea că doarme. Deşi adesea avea tim p să pitească naiul sub

92
pernă, sub cearşaf sau chiar sub saltea, dom n u l M illion îl găsea
întotdeauna.
Ce făcea cu micile instrum ente muzicale, după ce le confisca de la
David, nu mi-am am intit decît ieri, cu toate că în tim pul detenţiei mele
- cînd n u ieşeam la lucru din cauza furtunilor sau a viscolului - m-am
străduit de m ulte ori să-mi aduc aminte. Să le rupă sau să le arunce
dincolo de grilaj, în curte, nu i-ar fi stat în caracter; dom nul M illion nu
distrugea nimic în m od intenţionat şi nici nu arunca nimic. Eram
capabil să revăd perfect, cu ochii minţii, aerul lui pe jum ătate m îhnit
cînd scotea la iveală micile fluiere (chipul ce părea să plutească în
spatele ecranului său sem ăna foarte m ult cu al tatei) şi felul cum se
întorcea şi părăsea odaia. D ar ce se întîm pla cu naiurile?
Ieri, cum spuneam (e unul din lucrurile care îmi dau încredere),
mi-am am intit. îmi vorbise aici, cînd lucram şi, la plecarea lui, în timp
ce privirea m ea îi urm ărea într-o doară trecerea lină peste pragul uşii,
mi s-a părut că lipsea ceva - un fel de fluturare, de care-mi aduceam
am inte din vrem uri îndepărtate. A m închis ochii şi-am încercat să
retrăiesc acea părere, elim inînd orice scepticism, orice intenţie de a
prem edita ce"trebuia" să fi văzut; şi mi-am dat seam a că elem entul lipsă
era o fulgerare scurtă, o scînteiere metalică deasupra capului dom nului
Million.
D e îndată ce am ajuns la această concluzie, am fost sigur că scînte-
ierea se d atora unei mişcări rapide în sus a braţului său, ca un salut la
ieşirea din cameră. O oră şi mai bine n-am fost în stare să-mi imaginez
raţiunea acestui gest, ci doar să presupun că, oricare va fi fost ea, timpul
o distrusese. A m încercat să-mi am intesc dacă în acel trecut, de fapt nu
chiar atît de îndepărtat, pe coridorul de lîngă dorm itorul nostru existase
vreun obiect, azi dispărut: o draperie sau o perdea, un întrerupător, ceva
ce ar fi p u tu t explica acel gest. D ar nu era nimic.
Am ieşit pe coridor şi am examinat am ănunţit podeaua, căutînd
urm ele vreunei piese de m obilier. Am dat în lături tapiseriile vechi şi
scorţoase, încercînd să descopăr în perete cîrlige sau cuie. Întinzîndu-mi
gîtul, am privit îndelung pragul de sus al uşii... şi am văzut ce nu văzusem
niciodată, cu toate că trecusem de mii de ori prin locul acesta: anum e
că şi uşa noastră, ca toate uşile din casa asta foarte veche, avea o ramă
masivă din plăci de lemn şi că una dintre plăci, care alcătuia pragul de

93
sus, era destul de lată şi ieşită în afară ca să form eze o etajeră
deasu p ra uşii.
M i-am scos scaunul pe culoar şi m-am urcat pe el. Etajera era
acoperită cu un strat gros de praf, în care zăceau patruzeci şi şapte
dintre naiurile fratelui m eu - plus o m ulţim e de alte m ărunţişuri
m inunate. De m ulte îmi mai aduceam am inte, dar cîteva refuză şi acum
să evoce vreun răspuns în tainiţele m inţii mele...
O ul mititel şi albăstrui cu pete cafenii al unei păsări cîntătoare.
Presupun că pasărea cuibărise în viţa de la geam şi că David sau eu îi
jefuisem sălaşul, pentru a fi spoliaţi, la rîndul nostru, de domnul
Million. D ar nu-mi am intesc întîmplarea.
U n puzzle (incom plet) confecţionat din viscerele mumificate ale
unui animal mărunt; şi, m inunată am intire, una dintre acele chei mari
şi ornam entate, care se vînd la început de an şi care, pe durata anului
cît sînt valabile, îngăduie posesorului accesul după program în anum ite
săli ale bibliotecii oraşului. Probabil că dom nul M illion o confiscase
atunci cînd, după expirare, constatase că o transform aserăm în jucărie...
D ar ce amintiri!
Tatăl meu avea propria-i bibliotecă, aflată astăzi în posesia mea; dar
noi, copiii, n-aveam voie să intrăm acolo. Păstrez o am intire vagă... Eu
- la ce vîrstă, nu ştiu - stînd în faţa uriaşei uşi sculptate... Uşa deschizîn-
du-se brusc... m aim uţa şchioapă pe um ărul tatălui meu, cu căpşorul lipit
de chipul lui ca de şoim, şalul negru şi halatul stacojiu... m ulţim ea de
rafturi ticsite cu cărţi şi caiete jerpelite... m irosul dulceag şi greţos de
form aldehidă care venea dinspre laboratorul din spatele oglinzii culi-
sante...
Nu-mi am intesc ce-a spus, sau dacă eu ori altcineva bătuse la uşă,
dar ţin m inte că, d u p ă ce uşa s-a închis din nou, o fem eie în roz - o
fem eie care mi se p ărea fo arte frum oasă - s-a aplecat spre m ine şi
m i-a spus că tatăl m eu scrisese to a te cărţile pe care le văzusem , iar
eu nu m -am în d o it nici o clipă de asta.

Aşa cum am spus, fratele m eu şi cu m ine nu aveam voie în

încăperea aceea; dar, d upă ce m ai crescurăm , dom nul M illion începu
să ne ducă, de vreo două ori pe săptăm înă, la biblioteca oraşului.

94
E rau ap ro ap e unicele ocazii cînd ni se p erm itea să părăsim casa şi,
fiindcă în v ăţăto ru lu i nostru nu-i plăcea să-şi plieze articulaţiile lungi
ale m odulilor m etalici în in terio ru l unei trăsuri - iar o lectică nu ar
fi rezistat greutăţii sale şi nici nu I-ar fi încăp u t - făceam aceste
incursiuni pe jos.
M ultă vrem e, drum ul pînă la bibliotecă a fost singura p arte a
o raşu lu i pe care o cunoşteam . T rei cvartale în josul străzii Saltim -
banque, unde se afla casa noastră, la d reapta, pe R u e d ’A sticot, pînă
la tîrgul de sclavi şi, la cîteva case în spatele acestuia, biblioteca. U n
copil, neştiind să discearnă în tre ex trao rd in ar şi banal, îşi situează
de obicei trăirile pe calea de mijloc, entuziasm îndu-se pen tru lucruri
cărora adulţii nu le dau nici o ate n ţie şi tratînd cu in d iferenţă faptele
cele mai neobişnuite. F ratele m eu şi cu m ine eram fascinaţi de
an tich ităţile dubioase şi falsele chilipiruri de pe R u e d ’A sticot, dar
ne plictiseam ori de cîte ori dom nul M illion insista să zăbovim o oră
în tîrgul de sclavi.
N u era un tîrg m are, P ort-M im izon nefiind un centru al acestui
fel de negoţ, iar vînzătorii şi m arfa lor în tre ţin e a u adesea relaţii
a p ro a p e am icale, d ate fiind frecventele lor reîn tîln iri d ato rate unei
succesiuni p erm an en te de p ro p rietari care descopereau aceleaşi
cusururi. D om nul M illion nu licita niciodată, d ar observa licitaţiile,
nem işcat, în tim p ce noi ne foiam pe călcîie şi ciuguleam din plăcin­
tele pe care ni le cu m părase de la vreo tarabă. E rau acolo p u rtăto ri
de lectică, cu picioarele num ai noduri de m uşchi, şi băieşi arborînd
zîm bete prosteşti; lu p tă to ri în lan ţu ri, cu ochii în ceţoşaţi de droguri
sau scăpărînd cu d em en tă ferocitate; bucătari, servitori, zeci de
categorii de sclavi... D ar, de fiecare dată, David şi eu ne rugam de
d o m nul M illion să ne lase să m ergem singuri la bibliotecă.
B iblioteca ,se afla în tr-o clădire extravagant de vastă, care, în
străvechile v rem uri francofone adăp o stise serviciile g uvernam enta­
le. Parcul ce-o în co n ju rase o d ată pierise de flagelul corupţiei şi al
afacerilor m eschine, iar edificiul se în ălţa acum d in tr-o aglom erare
de prăvălii şi lo cu in ţe ieftine. O străd u ţă îngustă ducea la uşile
p rincipale şi, de cum p ătru n d eam în clădire, peisajului sordid de
afară îi lua locul un fel de m ăreţie copleşitoare. Sala centrală se afla
chiar sub dom , iar d o m u l - în sp re care urca o ram pă în spirală de-a

95
lungul căreia era etalată colecţia principală a bibliotecii - se înălţa
la peste o sută cincizeci de m etri mai sus: un cer de piatră, de unde
căderea celei m ai mici fărîm e ar fi ucis in stan tan eu pe oricare dintre
bibliotecarii de la p arter.
în tim p ce dom nul M illion urca m aiestuos spirala ram pei, David
şi cu m ine i-o luam alergînd înainte, pînă ce-i depăşeam cu cîteva
ture bune şi eram liberi să facem ce ne tăia capul. în acei ani ai
copilăriei mă gîndeam deseori că, în tru cît tatăl meu scrisese (după
spusele fem eii în roz) destu le cărţi cît să um ple o odaie întreagă,
unele d in tre ele treb u iau să fie şi-aici; aşa încît urcam cu hotărîre
pînă ap ro ap e sub dom , unde mă puneam pe scotocit. Cum bibliote­
carii nu-şi p rea făceau d ato ria să rearanjeze cărţile în rafturi, mi se
părea că exista oricînd p o sibilitatea să descopăr ceea ce nu descope­
risem înainte. R aftu rile se în ălţau m ult p este capul m eu, dar, ori de
cîte ori mă sim ţeam neobservat, mă căţăram pe ele ca pe-o scară,
călcînd direct pe cărţi atunci cînd vîrfurile panto filor mei cafenii
nu-şi găseau loc pe etajere şi cîte o dată răstu rn în d volum e, pe care
le regăseam , la u rm ăto area n oastră vizită sau mai tîrziu, tot în locul
unde căzuseră, dovadă a repulsiei pe care o inspira personalului
bibliotecii escaladarea lungii p ante în spirală.
R aftu rile su p erio are erau - în cel m ai bun caz - m ult mai dezo r­
d onate decît cele situ ate la nivelurile accesibile şi, în tr-o bună zi, cînd
am ajuns la cel mai de sus, am găsit zăcînd, în această m ansardă
înecată de p raf (pe lîngă un text de astro n au tică rătăcit, Nava sp a ţia ­
lă gigant, ap arţin în d unui a u to r germ an) d o ar un exem plar prăpădit
din L uni sa u m arţi, alătu ri de o carte despre asasinarea lui T ro ţk i şi
un volum ferfeniţit cuprinzînd povestiri de V ern o r Vinge, care-şi
d ato ra p rezen ţa în acest loc, bănuiesc, faptului că vreun bibliotecar
dem ult decedat confundase inscripţia ştearsă de pe cotor, V. Vinge,
cu "Winge".
N -am d a t niciodată peste vreo carte de-a tatălu i m eu, dar nu am
regretat lungile ascensiuni sp re cupola dom ului. Cînd David mă
însoţea, făceam concursuri de alergare în susul şi-n josul ram pei sau
contem plam , aplecaţi peste balustradă, în ain tarea lentă a dom nului
M illion şi posibilitatea de a-i face de petrecan ie aruncîndu-i un tom
greu în cap. Cînd David prefera să-şi vadă de propriile treburi, mai

96
jos, suiam singur pînă în locul u nde b o lta se arcuia chiar deasupra
capului m eu; aici, o pasarelă ruginită de fier, nu m ai lată decît
rafturile pe care m ă căţărasem (şi cred că nici m ăcar atît de rezisten­
tă), dădea ocol dom ului pe sub un cerc de orificii m ărunte în aco p e­
rişul de m etal, iar m etalul era atît de subţire încît, dacă trăgeam în
lături tab lele corodate, p u team să-m i streco r capul afară şi să trăiesc
cu adevărat senzaţia că m ă aflu în a e r liber, cu vîntul, şi păsările, şi
cupola p ă ta tă a dom ului descriind o curbă dom oală în jos.
Spre vest, fiind mai în altă decît clădirile d im p rejur şi uşor de
recunoscut d a to rită p o rto calilo r de pe acoperiş, puteam să văd casa
noastră. S pre sud, catargele corăbiilor din p o rt şi, dacă vrem ea era
frum oasă şi o ra potrivită, crestele în sp u m ate ale m areei pe care
Sainte A n n e o provoca în tre cele două p eninsule num ite A ră tăto ru l
şi D egetul M are. (Şi-m i aduc fo arte bine am in te că odată, privind
spre sud, am văzut sclipind în soare gheizerul uriaş ridicat de am e­
rizarea u n u i transastral.) S pre est şi sp re n o rd se în tindeau oraşul
propriu-zis, citadela şi piaţa m are, iar m ai departe, p ădurile şi
m unţii.
D ar m ai devrem e sau m ai tîrziu, indiferent dacă eram sau nu
îm p reu n ă cu David, treb u ia să dăm ascu ltare chem ării dom nului
M illion. Şi atunci eram obligaţi să m ergem cu el în tr-u n a din sălile
mici ale biblio tecii, ca să co n su ltăm cu tare sau cutare colecţie
ştiinţifică. A dică să luăm cărţi de studiu. T atăl m eu insista să învăţăm
la perfecţie biologia, an ato m ia şi chim ia, şi sub în d ru m area d o m n u ­
lui M illion nici nu p u tea fi altfel, fiindcă el nu considera niciodată
că sîntem stăp în i pe vreo m aterie, pînă ce n u eram capabili să
discutăm fiecare subiect m en ţio n a t în fiecare carte din bibliografia
unui d o m en iu dat. D om en iu l m eu favorit e ra u ştiinţele naturale,
însă David prefera lim bile, lite ra tu ra şi dreptul; căci trebuia să avem
şi cîteva cu n o ştin ţe generale desp re acestea, ca şi despre a n tro p o lo ­
gie, cibern etică şi psihologie.
D upă ce alegea cărţile care aveau să co n stitu ie obiectul în v ăţătu ­
rii no astre p e n tru u rm ăto arele cîteva zile şi d u p ă ce ne punea să m ai
alegem şi noi înşine altele, do m n u l M illion ne conducea în tr-u n colţ
liniştit al uneia d in tre sălile de lectu ră din secţia de ştiinţă, unde erau
scaune şi m ese şi loc suficient p en tru ca el să-şi p oată plia trupul

97
 articu lat sau să se p osteze lîngă p erete ori lîngă vreun raft cu cărţi,
în aşa fel încît să lase liber intervalul de trecere. P en tru a sem nala în
m od oficial încep erea program ului de studiu, obişnuia să facă apelul,
p ro n u n ţîn d în to td e a u n a mai întîi num ele meu.
E u răspundeam : "Aici", ca să-i a ră t că eram atent.
- Şi David.
- Aici. (David a şi deschis, pe genunchi, unde dom nul M illion nu
p o ate s-o vadă, o ediţie ilustrată a O diseei, dar se uită la învăţătorul
n o stru cu intens şi p refăcut interes. R azele soarelui ajung pe masă
- de la una din ferestrele de sus, brăzdînd aerul în care joacă o puzderie
de firicele de praf.)
- Mă în treb dacă a rem arcat vreunul din voi uneltele de piatră din
sala p rin care am tre c u t adineaori.
A m îndoi dăm din cap, fiecare sperînd că va răspunde celălalt.
- Sînt de pe P ăm în t sau de aici, de pe planeta noastră?
E ste o în tre b a re şireată, d ar uşoară. David răspunde:
- Nici de-aici, nici de-acolo. Sînt din plastic.
Şi pufnim în rîs, am îndoi.
D om nul M illion rosteşte răbdător:
- într-adevăr, sîn t rep roduceri din plastic, d ar de unde au prove­
nit originalele?
C hipul său, atît de asem ăn ăto r cu al tatei - despre care credeam
pe atunci că e num ai al lui, căci mi s-ar fi p ăru t o înspăim întătoare
răstu rn a re a legilor natu rii să-i văd la un om viu şi nu pe ecranul
cunoscut - nu era nici in teresat, nici iritat, nici plictisit; doar rece şi
în d ep ărtat.
D avid răspunde:
- D e pe Sainte A nne. (Sainte A nne este p laneta-soră a lumii
noastre, care se ro te şte în ju ru l soarelui, îm p reu n ă cu noi.) Aşa scria
pe plăcuţa explicativă din vitrină. U n eltele expuse au fost făcute de
indigenii de pe S ain te A nne. Aici n-au existat indigeni.
D om nul M illion încuviinţează şi-şi în to arce spre mine chipul
im pasibil.
- C e crezi, aceste u n elte de piatră au jucat un rol im p o rtan t în
' viaţa celor care le-au confecţionat? R ăspunde: nu.
- Nu.

98
 - D e ce?
M ă gîndesc cu înfrigurare, iar David nu m ă aju tă deloc înghion-
tindu-m ă cu piciorul, pe sub masă. D om nul M illion:
- V orbeşte. R ăsp u n d e la în treb are.
- E lim pede, nu? (O expresie b ună de folosit atunci cînd nici
m ăcar nu eşti sigur dacă ceea ce-i "lim pede" este posibil.) în prim ul -
rînd, nu p u te a u fi u n elte prea bune, deci ce m otiv ar fi avut indigenii
să se bizuie pe ele? S-ar zice că aveau nevoie de vîrfuri de săgeată
din o b sid ia n sa u de cîrlige de undiţă din os p e n tru a-şi procura hrana,
d ar nu-i adevărat. A r fi p u tu t să otrăvească apa cu sucurile unor
plante. Şi-apoi, p e n tru p o p o arele prim itive, cele m ai eficiente m ij­
loace de pescuit sînt, probabil, stăvilarele o ri năvoadele îm pletite
din fişii de piele sau din fibre vegetale. La fel, aşezarea de capcane
sa\i gonirea an im alelo r prin incendii ar fi fost m ai eficace decît
vînătoarea; şi-n orice caz, nu era nevoie de u n elte de p iatră pentru
a culege b o ab e sau m lădiţe de p la n te com estibile o ri altele de acest
fel, care v o r fi co n stitu it alim en tele lo r de bază. O b iectele din piatră
au ajuns în vitrinele de aici p e n tru că năvoadele şi capcanele au
pu trezit dem ult. N -au mai răm as decît aceste u nelte, iar cei ce-şi
cîştigă existenţa de pe urm a lo r p retin d că erau im p ortante.
- Bine. D avid? T e rog să dai dovadă de orig in alitate şi să nu repeţi
ce-ai auzit.
D avid îşi scoate nasul din ca rte şi ochii săi albaştri ne privesc
d isp reţu ito r.
- D acă i-aţi fi p u tu t în treb a, indigenii v-ar fi spus că pen tru ei erau
im p o rta n te vrăjile şi religia, cîntecele şi tradiţiile trib u lu i lor. Ei
sacrificau a n im a le , re te z în d u -le b e re g a ta cu c io b u ri de scoici
a sc u ţite ca b riciu l şi nu în g ă d u ia u b ă rb a ţilo r să co nceapă copii,
dacă nu rezistau u n o r în c e rc ă ri de p e urm a că ro ra riscau să răm înă
schilozi to a tă v iaţa. Ei se în so ţe a u cu a rb o rii şi-şi în ecau copiii ca
să p ro slăv ească rîu rile. A sta e ra im p o rta n t.
C apul lipsit de gît al d o m n u lu i M illion se aplecă în sem n de
încuviinţare.
- Şi acum vom dezbate p ro b lem a um an ităţii acestor indigeni.
D avid, m ai în tîi teza negativă.
(M ă grăbesc să-i aplic fratelui m eu un ghiont pe sub masă, dar,

99
al naibii, a avut grijă să-şi strîngă sub el sau să-şi ascundă sub scaun
picioarele ciolănoase şi pistruiate.)
- în istoria gîndirii um ane, rosteşte el cu un ton im pasibil, um a­
nitatea im plică descendenţa din ceea ce se p oate num i, pen tru
com oditate, Adam; astfel spus: specia terestră originară - şi dacă
vreunul din voi nu pricepe asta e un idiot.
A ştept să continue, dar a term inat. Ca să-m i dau tim p de gîndire,
spun:
- D om nule M illion, nu e corect să-i laşi să mă insulte, într-o
dezbatere. A tunci nu mai dezbatem , ci ne batem , nu?
D om nul M illion îmi dă dreptate:
- Fără insulte, David.
D ar David trage deja cu ochiul la ilu straţia luptei dintre Polifem
şi U lise, sperînd să vorbesc îndelung. Mă sim t provocat şi hotărăsc
să răspund.
- A rgum entul care susţine descendenţa din specia terestră m o­
dernă nu este nici bine în tem eiat, nici concludent. Şi nu-i conpludent
p en tru că este foarte posibil ca indigenii de pe Sainte A nne să fi fost
descendenţii unui val de expansiune um ană mai vechi - unul, de
pildă, datînd dinaintea grecilor antici.
- în locul tău, sp u n e cu blîndeţe dom nul M illion, m-aş baza pe
arg u m en te cn o pro b ab ilitate mai mare.
D ar eu îi dau înainte, vorbesc despre etrusci, despre A tlantida şi
despre tenacitatea şi ten d in ţele expansioniste ale unei ipotetice
civilizaţii tehnologice din G ondw ana. Cînd mă opresc, dom nul M il­
lion zice:
- A cum invers. David, teza afirm ativă, fără să repeţi.
F ratele m eu, fireşte, şi-a văzut de cartea lui în loc să asculte, şi-i
înghiontesc bucuros, în cred in ţat c-o să se încurce; dar el spune:
- Indigenii sînt um ani, fiindc-au m urit cu toţii.
- Explică.
- D acă ar mai trăi, a r fi periculos să fie consideraţi de origine
um ană, p en tru c-ar ridica preten ţii, dar, cum sînt m orţi, e mai
in teresan t să se considere că poate vor fi fost, însă coloniştii, n eştiu ­
tori, i-au o m o rît pe toţi.
Şi aşa m ai departe... R azele soarelui se plim bă peste m asa roşie

100
 cu dungi negre... Aveau să se plim be de sute de ori.
Părăseam biblioteca p rin tr-u n a din uşile laterale şi traversam
teren u l viran d in tre d ouă aripi ale clădirii. P este to t zăceau sticle
goale şi hîrtii aduse de vînt şi, o dată, un cadavru înveşm întat în
zdrenţe - un m ort, peste ale cărui picioare, noi, copiii, am sărit, în
vrem e ce dom nul M illion I-a ocolit în tăcere. Cînd, lăsînd în urm ă
m aidanul, apucam pe stră d u ţa îngustă, g oarnele garnizoanei din
citadelă (un sunet ce părea să vină de foarte d ep arte) chem au soldaţii
la masa de seară. Pe R u e d ’A sticot, lam pagiul îşi începea lucrul, iar
, prăvăliile aveau ob loanele de fier trase. T ro tu arele, elib erate ca prin
m inune de grăm ezile de m obile vechi, p ăreau largi şi pustii.
D o a r strad a S altim banque, strada no astră, era diferită, anim ată
de prim ii p etrecăreţi. B ărbaţi curten ito ri, cu păru l cărunt, în to v ă­
răşind adolescenţi sau tin eri chipeşi şi bine făcuţi, d ar parcă uşor
supraalim en taţi - flăcăi care făceau glum e tim ide, zîm bind cu d anturi
perfecte. în to td eau n a aceştia ap ăreau prim ii şi, cînd m -am făcut mâi
m are, m -am în treb at adesea dacă soseau cei din tîi fiindcă b ărbaţii cu
părul su r d o reau să se distreze, dar să apuce să şi doarm ă peste
noapte, sau fiindcă ştiau că, după m iezul n opţii, tinerii p e care îi
co n d u ceau în localul ta te i d ev en eau so m n o ro şi şi irascibili, ca
n işte copii neculcaţi la vrem e.
D eo arece dom nul M illion nu voia să folosim aleile după ce se
lăsa în tu n ericu l, intram pe p o arta din faţă, îm p reună cu dom nii
cărunţi în so ţiţi de nepoţii şi fiii lor. A colo, înghesuită parcă în faţada
fără ferestre a casei, se afla o grădiniţă cam de m ărim ea unei odăi
strîm te. A vea cîteva stra tu ri de ferigi, ca nişte m orm inte, o fîntînă
mică a cărei apă cădea pe b aghete de sticlă p e n tru a produce un
clinchet neco n ten it şi, cu picioarele adînc îm p lîntate - d e fapt,
a p ro a p e în g ro p a te - în m uşchi verde, o s ta tu e tă de fier re p re z e n ­
tînd un cîine cu trei capete.
S tatu eta, presupun, d ăduse casei n o astre p o pularul num e La
M aison du C hien, deşi nu-i exclus să fi fost şi o referire la num ele
familiei noastre. Cele trei capete, cu boturi şi urechi ascuţite, erau
foarte sugestive. U nul îşi a ră ta colţii; altul, capul din mijloc, privea
cu un in teres plin de în g ăd u in ţă lum ea grădiniţei şi-a străzii. Al
treilea, cel de lîngă poteca p ard o sită care ducea spre uşa noastră, pur

101
şi sim plu (nu există alt term en) zîm bea; şi, venind pe potecă, clienţii
tatălu i m eu aveau obiceiul să m îngîie în tre urechi acest cap, încît
locul cu pricina, lu stru it de atîtea atingeri, ajunsese să aibă n etezi­
m ea sticlei negre.

A cesta era, aşadar, universul m eu cînd îm plinisem şapte din tre

anii lungi ai lum ii noastre, şi aşa a răm as încă vreo ju m ătate de an
după aceea. C ele mai m ulte d in tre zilele m ele erau petrecute în mica
sală de studiu, unde tro n a dom nul M illion, iar serile în dorm itor,
unde David şi eu ne jucam şi ne băteam în deplină tăcere. M onotonia
era în tre ru p tă d o ar de drum urile la bibliotecă, despre care-am v o r­
bit, şi, foarte rar, altundeva. D in cînd în cînd, dădeam în lături
frunzişul viţei de la fereastră şi mă uitam la fete şi la protectorii lor,
care se plim bau prin curte, sau ascultam conversaţiile pe care le
pu rtau în grădina de pe acoperiş - d ar lu crurile p e care le făceau şi
despre care v o rbeau nu mă interesau. Ştiam că bărbatul înalt, cu faţa
ascuţită, care era Stăpînul casei şi pe care fe te le şi servitorii îl
num eau M aître, era tatăl m eu. M ai ştiam că, pe undeva, exista şi o
fem eie fioroasă - servitorii erau tero rizaţi de ea - num ită M adam e,
care însă nu era m am a m ea, nici a lui David, nici soţia tatălui meu.
V iaţa aceasta şi copilăria m ea, sau cel p u ţin , prim a copilărie, au
luat sfîrşit în tr-o seară, după ce David şi cu m ine, obosiţi de trîn te şi
certuri pe tăcute, adorm iserăm . Cineva mi-a scu tu rat um ărul şi m i-a
ro stit num ele; d ar nu era dom nul M illion, ci unul dintre servitori,
un om uleţ p ip ernicit şi ghebos, p u n în d o jach etă roşie, ponosită.
- V rea să te vadă, m -a inform at el. Scoală-te!
I-am dat ascultare. E ram în căm aşă de no ap te. Probabil că în
privinţa asta nu prim ise in strucţiuni, căci, în vrem e ce eu mă întin-
deam şi căscam , el mă privea neh o tărît.
- îm bracă-te, îm i spuse în cele din urm ă. Şi p iaptănă-te.
Am făcut precum îmi spusese, îm brăcînd p antalonii negri de
catifea pe care îi cam şifonasem în cursul zilei, dar punîndu-m i
(dintr-un soi de instinct) o căm aşă nouă, curată. C am era înspre care
m -a condus apoi (prin coridoare în to rto ch eate, de unde dispăruseră
acum şi cei din urm ă clienţi, şi pe culoare m ucegăite, m urdărite de

102
şobolani, pe care clienţii nu le cu noşteau) era biblioteca tatălui meu
- încăperea cu im pozanta uşă sculptată în faţa căreia ascultasem
spusele şop tite ale fem eii în roz. N u-i trecusem niciodată pragul, dar,
la bătaia discretă a în so ţito ru lu i m eu, uşa s-a deschis brusc şi, fără
să-m i dau prea bine seam a cum , m -am pom enit în ău n tru .
Tatăl m eu (el deschisese) închise uşa în urm a m ea şi, lăsîndu-m ă
unde eram , se duse la capătul cel m ai în d e p ă rta t al acestei cam ere
lungi şi se trînti în tr-u n scaun uriaş. Purta halatul roşu şi şalul negru
cu care îl văzusem cel mai adesea, iar părul său lung şi rar era
piep tăn at pe spate. M ă privea fix, şi-m i am intesc că buzele au început
să-mi trem u re din cauza efortului pe care îl făceam ca să nu izbuc­
nesc în plîns.
- A şadar, iată-te, rosti el după ce ne priviserăm vrem e îndelun­
gată unul pe celălalt. Ce num e să-ţi dau?
M i-am spus num ele, dar el a clătin at din cap.
- Nu ăsta. P en tru m ine trebuie să p orţi alt num e - un num e secret.
Poţi să ţi-i alegi singur, dacă vrei.
N-am zis nimic. Mi se părea cu n ep u tin ţă să p o rt alt num e decît
cele două cuvinte care alcătuiau, în tr-u n fel de sens m istic pe care-i
respectam fără a-l înţelege, num ele meu.
- A tunci o să ţi-i aleg eu, reluă tata. E şti N um ărul Cinci. A p ro ­
pie-te, N um ărul Cinci.
L-am ascu ltat şi, cînd m -am o p rit în faţa lui, a spus:
- O să jucăm un joc. A m să-ţi arăt nişte poze, nişte imagini.
Pricepi? T ot tim pul cît le vei privi, va trebui să vorbeşti. D espre
imagini. D acă vorbeşti, cîştigi; dar, dacă te opreşti, chiar şi-o secun­
dă, cîştig eu. A i înţeles?
A m răspuns afirmativ.
- Bun. Ştiu că eşti un băiat isteţ. D e altfel, dom nul M illion mi-a
transm is rezu ltatele tu tu ro r exam enelor la care te-a supus, precum
şi benzile înregistrate. Ştiai că în registrează discuţiile voastre, aşa-i?
Nu te-ai în tre b a t niciodată ce face cu benzile?
- C redeam că le aruncă, am răspuns, şi-am observat că tatăl meu
se apleacă în faţă cînd vorbesc - un gest care,'atu n ci, mi s-a părut
m ăgulitor.
- Nu, sînt aici. (A păsă pe un b u to n .) Şi acum , ţine m inte: nu

103
conteni să vorbeşti.
D ar în prim ele clipe am fost prea surprins ca să vorbesc.
în cam eră se iviseră din tr-o dată un băiat m ult mai mic decît mine
şi un soldat de lem n; soldatul era cam de în ălţim ea m ea, dar, cînd
am întins m îna să-i ating, s-a dovedit la fel de inconsistent ca aerul.
- V orbeşte, p o ru n c ita ta . Ce-ţi trece prin gînd N um ărul Cinci?
G îndul m i-era la soldat, fireşte. B ăieţelul, în vîrstă de vreo trei
ani, părea preo cu p at de acelaşi lucru, căci, trecînd ca un abur prin
braţu l m eu, se ap ro p ie de păpuşă şi încercă s-o răstoarne.
E rau hologram e - im agini tridim ensionale form ate prin interfe­
renţa a două unde de lum ină -, fenom ene care mi se păruseră cu toiul
nein teresan te atunci cînd le văzusem reproduse ca fotografiile plate
ale u n o r piese de şah, în cartea de fizică; dar avea să mai treacă vreme
pînă să fac legătura în tre acele piese de şah şi fantom ele care umblau
noap tea prin biblioteca tatălui m eu. în acest tim p, tata mă zorea:
- V orbeşte! S pu n e ceva! Ce crezi că sim te b ăieţelul?
- Păi... B ăieţelului îi place soldatul, d ar încearcă să-i doboare
fiindcă soldatul e d o a r o jucărie, însă-i m ai m are decît el...
Aşa am început şi-am continuat m ultă vreme, cîteva ore, cred. Scena
se schimba întruna. Soldatul uriaş fu înlocuit de un ponei, un iepure, o
farfurie cu supă şi nişte biscuiţi.' D ar băieţelul de trei ani rămînea
personajul principal. Cînd ghebosul în haină ponosită veni, căscînd, să
m ă conducă înapoi, în dorm itor, vocea m ea nu mai era decît o şoaptă
răguşită şi mă durea în gît. în noaptea aceea I-am visat pe băietei
alergînd de la o activitate la alta, persoana sa confundîndu-se cu a mea
şi cu a tatălui meu, astfel încît eram în acelaşi timp observator, observat
şi o a treia prezenţă, observîndu-le pe celelalte două.
în seara u rm ăto are, am adorm it a p ro ap e im ediat după ce dom nul
M illion ne-a trim is la culcare, răm înînd treaz d o ar atît cît să mă pot
felicita p en tru acest lucru. M -am trezit cînd a in trat în d o rm itor
om u leţu l cel ghebos. D ar nu venise d upă m ine, ci după David.
Prefăcîndu-m ă că dorm (căci gîndeam , şi mi se părea foarte rezona­
bil pe atunci, că dacă a r fi observat că sîn t treaz, ne-ar fi luat pe
am îndoi), I-am privit pe fratele m eu îm brăcîndu-se şi căznindu-se
să-şi aranjeze chica blondă. Cînd s-a întors, dorm eam dus şi n-am
avut ocazia să-i în tre b nim ic pînă ce, aşa cum făcea uneori, dom nul

104
M illion ne-a lăsat să luăm singuri m icul dejun. A trebuit, fireşte, să-i
povestesc propria-m i experienţă, însă to t ce am p u tut afla de la el a
fost că p etrecuse o n o a p te foarte asem ăn ăto are cu a mea. V ăzuse
h o logram e anim ate, d u p ă to a te ap aren ţele aceleaşi pe care le văzu­
sem şi eu: soldatul de lem n, poneiul şi aşa mai d eparte. Fusese silit
să vorbească n eîncetat, cum , de altfel, ne p retin d ea ades şi dom nul
M illion, în cursul d ezb aterilo r şi al exam inărilor orale. Pe cît am
p u tu t să-m i dau seam a, singura deosebire d in tre experienţa lui şi a
m ea a ieşit la iveală atunci cînd I-am în tre b a t ce num e îi dăduse.
M -a privit m irat, o p rin d în aer mîna cu care-şi ducea la gură
sandvişul.
L-am în treb at, din nou:
- Cu ce num e ţi s-a adresat cînd ţi-a vorbit?
- M i-a spus David. D ar ce credeai?
O d ată cu în ceperea acesto r în trevederi, felul m eu de viaţă s-a
schim bat, m odificările pe care le crezusem tem p o rare devenind pe
n esim ţite p erm an en te şi stabilind o situ aţie nouă, pe care nici David,
nici eu n-am sesizat-o în m od conştient. Joaca şi flecăreala noastră
în pat în cetară, iar David începu să m eşterească din ce în ce mai rar
naiuri din tulpini de viţă. D om nul M illion ne lăsa să dorm im ceva
mai m ult dim ineaţa şi, în tr-u n m od fo arte subtil, ne confirm a im p re­
sia că eram consideraţi "băieţi mari". Cam în aceeaşi perioadă începu
să ne ducă în tr-u n parc, u nde existau un poligon p en tru tir cu arcul
şi d iferite teren u ri de joc. Parcul, aflat nu d ep arte de casa noastră,
era m ărginit pe una din latu ri de un canal. Şi, în tim p ce David înfigea
săgeţi în tr-o gîscă îm p ăiată sau juca tenis, eu stăteam deseori pe mal,
privind apa liniştită şi nu foarte m urdară ori aşteptînd să treacă
vreuna din corăbiile albe - corăbii m ari, cu prove ascuţite şi încovo­
iate, ca pliscurile pescăruşilor, şi cîte patru, cinci sau chiar şapte
catarge -, pe care, din cînd în cînd, le trăgeau dinspre port atelaje de
cîte zece perechi de boi.

în vara celui de-ai unsprezecelea sau doisprezecelea an al vieţii

m ele - m ai degrabă al doisprezecelea - ni s-a îngăduit pen tru prim a
d ată să răm înem în parc d upă apusul soarelui, ca să privim, de pe

105
malul înclinat şi aşternut cu iarbă al canalului, un spectacol de focuri
de artificii. D ar nici nu apucase bine prim a salvă de rachete să
înflorească lâ vreo şase sute de m etri d easupra oraşului, cînd lui
David i s-a făcut rău. S-a repezit spre m arginea apei şi a început să
vom ite, cu m îinile cufundate în mîl pînă la coate, în tim p ce stelele
albe şi roşii îşi răsfirau splendoarea deasupra lui. D om nul M illion
I-a luat în b raţe şi, după ce bietul David s-a golit de tot, am plecat
grabnic spre casă.
Indispoziţia lui s-a dovedit a nu fi mai d ăin u ito are decît sandvişul
alterat care o provocase şi, în vrem e ce învăţăto ru l nostru îi p u rta de
grijă, am h o tărît să nu mă las frustrat de restul spectacolului, din,care
mai zărisem frînturi. p rin tre acoperişuri, în drum ul nostru către
casă. N-aveam voie să urc pe terasă după lăsarea întunericului, dar
ştiam prea bine unde se află scara cea mai ap ro p iată. Fiorii pe care
i-am sim ţit cînd am pătruns în acea lume interzisă, numai frunziş şi
um bre, deasupra căreia scăpărau flori de foc roşii, purpurii şi galbe­
ne, au fost aidom a friso a n e lo r de febră. S tăteam cu răsu flarea
tăia tă , trem u rîn d de frig în plină vară.
Pe terasă era mai m ultă lum e decît îmi închipuisem : bărbaţi fără
cape, pălării sau bastoane (pe care le lăsaseră la garderobă), şi fete,
angajatele tatălu i m eu, în costum e care le scoteau în evidenţă sînii
fardaţi, prinşi în cupe din plasă de sîrm ă, ca nişte colivii de păsări,
sau le făceau să pară mai în alte (im presie ce se volatiliza de cum
stătea cineva lîngă ele), ori p u rtîn d rochii lungi, din m ateriale care
le reflectau feţele şi bustul, aşa cum o apă liniştită oglindeşte pom ii
de pe mal, încît, în fulgerările in term iten te de pe boltă, păreau
asem enea reginelor ciudat înveşm întate de pe cărţile de tarot.
Am fost observat, bineînţeles, căci eram prea agitat ca să mă
ascund to t tim pul, dar nu m-a izgonit nim eni. C redeau, probabil, că
mi se perm isese să urc şi să privesc focurile de artificii.
A cestea au co n tin u at vrem e îndelungată. îmi aduc am inte de un
client, un dom n gras, cu faţă pătrăţo asă şi cu un aer stupid, care părea
a fi o p ersoană im p o rtan tă şi care era atît de n erăb d ător să savureze
com pania p ro tejatei sale (fata nu voia să coboare înainte de te rm i­
narea spectacolului) încît, la insistenţele sale de a i se am enaja un
cadru intim , servitorii au treb u it să m ute vreo treizeci de tufe şi

106
arbuşti, ca să-i în co nju re cu un paravan. Am aju tat la căratul cîtorva
ciubăraşe şi ghivece, şi-am reu şit să mă pitesc în interio ru l acestei,
stru ctu ri pe cînd i se adăugau ultim ele elem ente. D in locul în care
m ă aflam , p u team să observ, p rin tre frunze, atît rachetele şi "bom ­
bele aeriene", cît şi pe client cu a sa nym phe du bois, care le privea
şi m ai fascinată decît mine.
D in cîte m i-am intesc, n-am făcut asta din lubricitate, ci din
sim plă cu rio zitate. E ram la vîrsta la care te in teresează cu pasiune
o rice,.d ar pasiunea e d o ar sete de cunoaştere. A m ea era ap roape
satisfăcută, cînd cineva m-a înşfăcat de guler şi m-a sm uls din bos­
chet.
O d ată scos din ascunziş, am fost eliberat şi m -am întors, aştep-
tîndu-m ă să dau de dom nul M illion. D ar nu era el. P ersoana care mă
su rprin sese era o fem eie scundă, cu părul sur, înveşm întată în tr-o
rochie n ea g ră ' ale cărei falduri, d upă cum am rem arcat din prim a
clipă, atîrn a u d rep te, din talie pînă la păm înt. A m făcut o plecăciune,
căci era lim pede că nu e servitoare, dar ea nu m i-a în tors salutul, ci
m-a privit ţin tă, cu ochi care p ăreau să vadă la fel de bine în
întu n ericu l d in tre exploziile de artificii, ca şi la lum ina lor. în cele
din urm ă, m arcînd probabil finalul spectacolului, o rachetă gigantici,
a ţîşnit vuind pe un rîu de flăcări şi, p en tru o clipă, fem eia şi-a în ăl­
ţat privirea sp re cer. A poi, cînd racheta deto n ă, şi-o orhidee mov
de o m ă rim e şi o strălu cire năucitoare' um plu văzduhul, apriga
fem eiuşcă mă în h ăţă din n ou şi mă conduse cu ferm itate spre scări.
în tim p ce traversam p o rţiu n e a pardosită a terasei, mi-am dat
brusc seam a că fem eia nu păşea, ci mai degrabă luneca peste dalele
de piatră, aidom a unei piese de onix pe o tablă lucioasă de şah; şi, în
ciuda tu tu ro r celor în tîm p late de atunci, la fel mi-o am intesc şi
astăzi: ca R egina N eagră, nici sinistră, nici m ăiastră, dintr-un joc de
şah - neagră, doar, sp re d eo seb ire de o R egină A lbă, pe care nu
mi-a fost dat s-o întîlnesc.
Pe scări, p lu tirea ei se transform ă într-u n fel de balans fluid, care
îi aducea cinci centim etri sau mai m ult din tivul rochiei în contact
cu fiecare tre a p tă , de parcă torsu l ei cobora scara asem enea unei
b ărcu ţe duse de-un to re n t de m unte: cînd repezindu-se, cînd ezi-
tînd, cînd ap ro a p e dînd în d ărăt, p u rta tă de cu ren ţi contrari.

107
 C obori sprijinindu-se nu num ai de m ine, ci şi de braţul unei
servitoare, ce ne aştep tase în capul scării şi care-o aju ta din partea
cealaltă. Cînd traversasem terasa, crezusem că felul ei de se mişca
era do ar rezultatul unui m ers perfect co n tro lat şi al unei ţinute
frum oase, dar acum .m i-am dat seam a că, probabil, suferea de-o
infirm itate; şi am avut im presia că, fără aju to ru l m eu şi-al fetei, ar fi
căzut cu capul înainte.
D e cum ajunserăm la capătul de jos al scării, ea îşi reluă în ain ta­
rea lină. O expedie pe servitoare cu o m işcare a capului şi mă îm pinse
pe coridor, în direcţie opusă celei în care se afla dorm itorul şi sala
noastră de studiu, spre p artea cea mai retrasă a casei, unde se afla o
scară rareori folosită. E ra o scară în spirală, foarte ab ru p tă şi m ăr­
ginită doar de o balustradă joasă de fier, ca un tirbuşon înfipt în puţul
ce străb ătea şase etaje, pînă la beciuri. Aici, îmi dădu drum ul şi-mi
porunci cu voce seacă să cobor. I-am dat ascultare dar, după cîteva
trep te, m-am întors să văd dacă n-avea dificultăţi cu scara.
Nu avea... p e n tru că nu folosea scara. Cu rochia-i lungă atîrnînd
d rep t, ca o perdea, plu tea, suspendată, fixîndu-m ă cu privirea, în
centrul casei scărilor. A m fost a tît de şocat, încît m-am oprit brusc
»(ceea ce a facut-o să-şi sm ucească m înioasă capul), apoi am rupt-o
la fugă. în vrem e ce coboram în goană spirala scării, ea mă urm ărea,
rotindu-se, ţinînd o m înă pe balustradă şi în torcînd tot tim pul spre
m ine un chip care sem ăna leit cu al tatălu i meu. La etajul al doilea,
se ab ătu lateral, mă p rinse la fel de u şor cum apucă pisica un pisoi
neascu ltăto r şi m ă conduse prin încăperi şi pasaje pe care nu le
văzusem niciodată, p înă ce mă zăpăci în tr-atît încît aveam im presia
că m ă aflu în tr-o casă străină. în cele din urm ă, ne oprirăm în faţa
unei uşi ca oricare alta. E a o deschise, folosind o cheie dem odată de
alam ă, cu dinţi ca de ferăstrău, şi-mi făcu sem n să intru.
C am era era p u tern ic lum inată şi am p u tu t vedea lăm urit ceea ce
d o ar bănuisem că văd, pe acoperiş şi pe coridoare: şi anum e, că tivul
rochiei sale atîrna la vreo cinci centim etri deasupra podelei, indife­
rent de m işcările ei, iar în tre tiv şi podea nu exista nimic. îmi arătă
un tab u ret acoperit cu o îm p letitu ră şi-mi spuse: "Stai jos", iar după
ce mă conform asem , pluti către un b alansoar m are şi se aşeză, cu
faţa la m ine. Cîteva clipe răm ase tăcută apoi mă întrebă:

108
 - C um te cheam ă?
I-am spus. E a ridică dintr-o sp rinceană şi începu să legene b alan ­
soarul, îm pingînd uşor cu degetele în tija unei lăm pi cu picior aflate
alături. D u p ă o pauză lungă, rosti:
- Şi el cum îţi spune?
- E l? ’
E ram , cred, am eţit de oboseală.
E a strîn se din buze.
- F ra te le meu.
Am sim ţit o o arecare uşurare.
- A , S în teţi m ătuşa mea. Mi s-a p ă ru t că sem ănaţi cu tata. îmi
spune N um ărul Cinci.
D in nou, tim p de cîteva clipe mă privi fix, cu co lţu rile gurii lăsate
în jos, aşa cum m ă privea deseori şi tatăl m eu. A poi zise:
- N u m ăru l este o ri p rea mic ori prea m are. N um ai el şi cu m ine
m ai sîn tem în viaţă, şi p resu p u n că p u n e la so coteală şi sim ulacrul.
Ai vreo soră, N um ărul Cinci?
D om n u l M illion ne pusese să citim David Copperfield, şi în tre -'
N barea ei m i-a am in tit atît de frap an t de m ătuşa Betsy Trotw ood, încît
am izbucnit în rîs.
- N u-i deloc absurd. T atăl tău a avut o soră - de ce n-ai avea şi tu?
A i sau nu?
- N u, doam nă, d ar am un frate. îl cheam ă David.
- P o ţi să-m i sp u i ta n ti Je a n n in e . D avid se a m ă n ă cu tine, N u ­
m ăru l C inci?
A m clătin at din cap.
- D avid a re părul creţ şi blond, nu ca al m eu. P o ate că sem ănăm
puţin, d ar nu cine ştie ce.
- P robabil că a folosit vreuna din fete, m urm ură ca p en tru sine
m ătuşa mea.
- Poftim ?
- Ştii cine a fost m am a lui David, N um ărul Cinci?
- D e vrem e ce sîn tem fraţi, p resu p u n că to t m am a m ea, dar
dom nul M illion sp u n e că a plecat de m ult.
- N u era m am a ta, zise ta n ti Jeannine. N u. D acă vrei, p o t să-ţi
a ră t o fotografie a m am ei tale. V rei? (S cutură un clopoţel şi dintr-o

109
încăpere alătu rată îşi făcu ap ariţia o servitoare; m ătuşa m ea îi şopti
ceva şi, după ce fata plecă, se în to arse iarăşi sp re m ine:) Şi cu ce te
ocupi tu, N um ărul Cinci, în afara in cursiunilor pe terasă, la ore cînd
n-ai ce căuta acolo? înveţi?
I-am povestit despre experienţele m ele (stim ulam ouă de broască
nefecundate, ca să provoc o dezvoltare asexuată, apoi dublam cro­
m ozom ii p rin tr-u n tra ta m e n t chimic, ca să o b ţin o nouă generaţie
asexuată) şi despre disecţiile la efectuarea cărora mă încuraja pe
atunci dom nul M illion, şi, în tim p ce vorbeam , am pom enit în treacăt
despre interesul pe care I-ar fi p u tu t p rezen ta practicarea unei
biopsii la un indigen de pe Sainte A nne, dacă ar mai fi existat
vreunul, dat fiind faptul că descrierile prim ilo r exploratori erau atît
de contradictorii, iar unii colonişti susţinuseră că indigenii puteau
să-şi schim be înfăţişarea.
- A h, exclam ă m ătuşa m ea, cunoşti problem a indigenilor. Ia să
vedem ce ştii, N um ărul Cinci. C are-i Ipoteza V eil?
D esp re asta învăţasem cu cîţiva ani în urm ă, aşa că am răspuns:
- Ipoteza V eil p resu p u n e că indigenii aveau aptitudinea de a
im ita perfect oam enii. V eil e de p ărere că, d upă sosirea navelor de
pe Păm înt, indigenii au ucis echipajele, luîndu-le apoi locul şi navele.
Concluzia a r fi că nu indigenii au dispărut, ci noi.
- V rei să spui că au d isp ăru t păm întenii, zise m ătuşa mea. F iinţele
um ane.
- Poftim ?
- D acă V eil are d rep tate, înseam nă că tu şi eu sîntem indigeni de
pe Sainte A nne, cel p u ţin la origine. C red că asta ai vrut să spui.
C onsideri că are d rep tate?
- N u văd care a r fi deosebirea. V eil susţine că procesul m im etic
va fi fost desăvîrşit, or, dacă-i aşa, ei sînt, oricum , cei care-am fost
noi.
Mă credeam foarte inteligent, dar m ătuşa m ea zîmbi, legănîndu-
se mai tare. E ra extrem de cald în odaia aceea strim tă şi puternic
lum inată.
- N um ărul Cinci, eşti p rea tîn ăr ca să te pricepi la sem antică şi
mă tem că ai in te rp re ta t cum nu treb u ie cuvîntul desăvîrşit. Sînt
sigură că d o cto ru l V eil I-a folosit în tr-u n sens m ai larg decît sensul

110
restrîns pe care i-l dai tu. Im itaţia nu p u tea fi perfectă, fiindcă fiinţele
um ane nu au acest talen t şi, p e n tru a le im ita în m od desăvîrşit,
indigenii a r fi treb u it să şi-i p iardă pe-al lor.
- Şi n u se putea?
, - B ăiete dragă, aptitu d in ile de orice fel se dezvoltă. Şi, odată
dezvoltate, treb u ie exersate, altm in teri se atrofiază. D acă indigenii
ar fi fost capabili să im ite atît de bine, încît să-şi piardă aptitudinile
m im etice, a r fi fost con d am n aţi la pieire şi este neîndoielnic că asta
s-ar fi în tîm p lat cu m ult în a in te ca prim ele nave să ajungă la ei.
Evident, nu există nici cea m ai mică dovadă că indigenii ar fi avut
această p u tere. P ur şi sim plu, au m urit în ain te de a putea fi studiaţi
în m od am ăn u n ţit, iar Veil, în căutarea unei explicaţii dram atice
p en tru cruzim ea şi lipsa de raţiu n e pe care le vede în jur, a suspendat
în gol d o u ă kilogram e de teorie.
M i s-a p ă ru t că această u ltim ă rem arcă, şi faptul că m ătuşa m ea
părea atît de p rietenoasă, îmi oferea un prilej ideal pen tru o în tre ­
b are în leg ătu ră cu ex trao rd in arele ei m ijloace de locom oţie, dar
chiar cînd eram pe p u n ctu l de a o form ula am fost în treru p ţi,
a p ro a p e sim ultan, din d o u ă direcţii. S ervitoarea reap ăru cu o carte
m are, legată în piele o rn a m e n ta tă , însă abia apucă să i-o dea m ătuşii
m ele, cînd cineva bătu la uşă. M ătuşa m ea ro sti neglijent: "Ţine un
pic asta” şi, fiindcă în d em n u l p u tea fi adresat atît m ie cît şi servitoa­
rei, am d at curs noii cu riozităţi, repezindu-m ă în ain tea ei să deschid
uşa.
M -am p o m en it faţă în faţă cu două d in tre fetele tatălui m eu,
astfel co stu m ate şi p ictate, încît g ăreau m ai stranii decît orice indi­
geni - în a lte şi m aiestuoase ca nişte plopi, neu m an e ca nişte stafii,
cu ochi verzi şi galbeni m ari cît ouăle, cu sîni um flaţi şi ridicaţi pînă
ap ro ap e de um eri; şi, deşi mă priveau cu un calm ap aren t, am
observat în cîn tat că ap ariţia m ea în pragul uşii le surprinsese. Le-am
po ftit în ă u n tru , dar,’d upă ce servitoarea închise uşa în urm a lor,
m ătuşa m ea spuse cu un aer absent:
- Im ed iat, fetelo r. V reau să-i a ră t ceva p u ştiu lu i şi pe urm ă îi
dau drum ul să plţce.
"Ceva" era o fotografie realizată, după cum m i-am închipuit,
în tr-o tehnică n eobişnuită, care făcea să dispară orice culoare, în

111
afara unei n u an ţe spălăcite de cafeniu. E ra o poză mică şi, după
aspectul general şi colţurile rupte, foarte veche. înfăţişa o fată de
vreo douăzeci şi cinci de ani, zveltă şi, pe cît puteam să-m i dau seam a,
fo arte înaltă, stînd alătu ri de un tîn ă r îndesat, pe un tro tu a r podit.
F ata ţinea în b raţe un prunc. T ro tu aru l trecea prin faţa unei clădiri
ciudate, o casă foarte lungă din lem n, cu un singur etaj şi cu cîte o
tindă sau verandă care-i modifica stilul arhitecto n ic la fiecare şase
sau şapte m etri, astfel încît, construcţia părea alcătuită din mai m ulte
case înguste, lipite una de alta. M enţionez acest am ănunt căruia, pe
atunci, nu prea i-am dat im portanţă, deoarece după eliberarea mea
din închisoare am încercat de mai m ulte ori să găsesc vreo urm ă a
acestei case. Cînd m i s-a arătat prim a o ară fotografia, eram mai
in teresat de chipurile fetei şi copilului. De fapt, celui din urm ă abia
i se distingea faţa, căci era îm pachetat ap ro ap e cu to tu l într-un pled
alb de lînă. F ata avea trăsătu ri frum oase şi arb o ra un zîm bet lum inos,
de un farm ec cu to tu l aparte; era - deopotrivă - n epăsător, poetic,
şiret. Ţigancă, a fost prim ul m eu gînd, d ar tenul ei era în mod vădit
p rea deschis p e n tru o ţigancă. Cum , pe această lum e, sîntem cu toţii
descendenţii unui grup relativ restrîns de colonişti, reprezentăm o
p op u laţie destul de uniform ă; d ato rită studiilor m ele însă eram
oarecum fam iliarizat cu rasele terestre originale, aşa că a doua mea
im presie - ap ro ap e certitu d in e - fu că fem eia era de origine celtică.
- Ţ ara G alilor, am spus cu voee tare. Sau Scoţia. Sau Irlanda.
- C e? făcu m ătuşa mea.
U n a din fete chicoti. Şedeau am îndouă pe un divan, cu picioarele
lor lungi şi scîn teietoare (ca n işte j)e ţe de steag p oleite) încrucişate.
- Nimic. Nu contează.
M ătuşa m ea m ă sfredeli cu privirea.
- A i dreptate. O să te chem să vorbim despre asta cînd vom avea
am îndoi mai m ult tim p. D eocam dată, servitoarea o să te conducă
înapoi, în cam era ta.
N u-m i mai am intesc nimic despre parcursul îndelungat pe care
îl voi fi străb ătu t, în so ţit de servitoare, pînă la dorm itor, şi nici ce
scuze voi fi p rezen tat dom nului M illion p en tru absenţa mea neper-
misă. O ricare vor fi fost ele însă, bănuiesc că el nu le-a crezul, sau a
d escoperit adevărul descosîndu-i pe servitori, deoarece nu am mai

112
 fost chem at în ap artam en tu l m ătuşii m ele, deşi, tim p de cîteva
săptăm îni, am aşte p ta t acest lucru în fiecare zi.
în n o ap tea aceea - sînt destul de sigur că a fost în aceeaşi no ap te
- i-am visat pe indigenii de pe S ainte A nne: sălbatici avînd capetele,
b raţele şi gleznele îm po d o b ite cu sm ocuri de iarbă verde, dansînd şi
agitîndu-şi scuturile din îm p letitu ră de pap u ră şi lănciile cu vîrfuri
de crem ene, pînă cînd săriturile lo r frenetice în cep ură să zguduie
patul în care d orm eam şi deveniră d ouă b raţe vîrîte în m îneci de
postav roşu, p o n o site - b raţele valetului, sosit, ca ap ro ap e în fiece
noapte, p e n tru a mă conduce în biblioteca tatălu i meu.
în n o ap tea aceea, şi de astă d ată sînt încred in ţat că a fost aceeaşi
n o ap te - adică n o ap tea cînd i-am visat p en tru prim a o ară pe indigeni
-, program u l în trev ed erilo r pe care mi le im punea şi care, de patru
sau cinci ani, consta în aceeaşi în şiru ire de conversaţie, hologram e,
asociaţii libere şi în to arcere în d o rm ito r - o o rdine pe care ajunse­
sem s-o consider invariabilă -, s-a schim bat. D upă conversaţia p reli­
m inară, al cărei scop era, sînt sigur, de a mă face să m ă sim t în largul
m eu (ceea ce nu reuşea niciodată), ta ta m i-a p o ru n cit să-m i răsfrîng
o m înecă şi să m ă în tin d pe m asa veche de consultaţie din colţul
cam erei. A p o i m i-a spus să-m i în to rc capul către p erete, adică spre
raftu rile în ţesate cu caiete jerp elite. A m sim ţit că-m i înfige un ac la
înch eietu ra braţului, d ar capul m i-era apăsat în jos şi faţa întoarsă,
aşa că n-am p u tu t nici să m ă ridic, nici să văd ce face. D upă cîteva
clipe a scos acul şi m i-a spus să stau liniştit.
A m răm as întins vrem e destul de îndelungată. D in cînd în cînd,
tata îm i lua pulsul sau îmi d e p ă rta pleo ap ele p en tru a-m i privi ochii.
Pe urm ă, cineva aflat în tr-u n p u n ct în d e p ă rta t al odăii începu să
d ep en e o poveste fo arte lungă şi încîlcită. T atăl m eu lua n o tiţe după
această relatare, oprin d u -se u n eo ri p e n tru a pune în treb ări, la care
nu găseam cu cale să răspund căci o făcea în locul m eu cel ce vorbea.
Efectul drogului pe care mi-l injectase nu slăbea, a şa cum îmi
închipuisem că se va întîm pla o d ată cu scurgerea tim pului. D im po­
trivă, părea să mă în d ep ărteze to t m ai m ult de realitate şi de starea
E de co n ştien ţa necesară p e n tru a-m i p ăstra p erso n alitatea gîndirii.
/ Pielea scorojită a m esei de co n su ltaţie dispăru sub ochii mei,
transform îndu-se cînd în p u n te a u nei nave, cînd în arip a unui po-

113
rum bei care zbura sus, sus, deasupra păm întului. N u-m i mai păsa
dacă vocea pe care o auzeam turuind era a m ea sau a tatei. G lasul se
făcea cînd acut, cînd profund, dar din vrem e în vrem e mi se părea că
eu eram cel ce vorbea din adîncul unui p iept m ai m are decît al meu,
în tim p ce vocea tatălu i m eu, pe care o identificam dato rită foşnetu­
lui uşor al paginilor caietului de notiţe, părea stridentă şi ascuţită,
ca ţip etele copiilor ce se fugăreau pe străzi, aşa cum le auzeam , vara,
cînd scoteam capul prin ferestruicile de la baza dom ului bibliotecii.

D in n oaptea aceea, viaţa mea s-a schim bat din nou. D rogurile -
căci p ăreau a fi mai m ulte şi, cu to a te că efectul pe care I-am descris
era cel mai obişnuit, se întîm pla uneori să-m i fie cu nep u tin ţă să stau
culcat şi atunci vorbeam um blînd o re în şir dintr-o parte în alta sau
mă cufundam în vise de b eatitu d in e o ri în coşm aruri cum plite -
m i-au afectat sănătatea. D im ineaţa, mă trezeam deseori cu o m igre­
nă care m ă chinuia to ată ziua. A lteo ri aveam perioade lungi de
irascibilitate şi de anxietate. M ai îngrozitor chiar, cîteodată dispă­
reau fragm ente întregi de zile, încît mă pom eneam brusc treaz şi
îm brăcat, citind, plim bîndu-m ă, ba uneori şi vorbind, fără să-mi
am intesc nim ic din ceea ce se întîm plase de cînd zăcusem b o lb o ro ­
sind către tavanul bibliotecii tatălui meu, cu o n o ap te m ai înainte.
Studiile începute îm p reu n ă cu David n-au fost în tre ru p te, dar,
într-un fel, ro lu rile d om nului M illion şi-al fneu s-au inversat. Acum,
eu eram cel care insista să prelungim orele, atunci cînd le mai
ţineam ; to t eu alegeam subiectele şi, în m ajo ritatea cazurilor, îi
chestionam pe David şi pe dom nul M illion. D ar deseori, cînd ei erau
la bibliotecă sau în parc, răm îneam în pat, să citesc, şi cred că adesea
citeam şi studiam începînd din clipa în care mă pom eneam treaz, în
aştern u t, şi pînă cînd valetul tatei venea iar după mine.
T rebuie să notez aici că întrevederile lui David cu tata suferiseră
aceleaşi schim bări, în aceeaşi perioadă; d ar p en tru că erau m ai rare
- şi deveniră din ce în ce mai rare, o dată cu trecerea celor o sută de
zile ale verii, cu venirea toam nei şi, în cele din urm ă, a iernii lungi -
şi p e n tru că, în general, David părea să aibă reacţii mai puţin adverse
la droguri, efectul asupra lui nu era atît de grav.

114
 Dacă se poate spune aşa, în acea iarnă a luat sfîrşit copilăria mea.
Sănătatea şubredă m-a îndepărtat de preocupările infantile, determ i-
nîndu-m ă să acord tot mai m ult tim p experienţelor pe animale mici şi
disecţiilor practicate pe cadavrele procurate de dom nul Million, într-un
şovoi neîncetat de guri căscate şi ochi holbaţi. De asem enea, studiam
sau citeam, după cum am mai spus, ore în şir; zăceam, pur şi simplu, cu
mîinile sub cap, străduindu-m ă, cîteodată zile de-a rîndul, să-mi am in­
tesc întîm plările despre care m ă auzisem povestindu-i tatălui meu. Nici
David, nici eu n-am fost vreodată în stare să rem em orăm destul pentru
a elabora o teorie coerentă asupra naturii întrebărilor ce ni se puneau.
Totuşi, unele scene mi-au rămas întipărite în m em orie - scene pe care
sînt sigur că nu le-am văzut niciodată - şi cred că ele sînt vizualizări ale
unor sugestii şoptite în tim pul legănărilor şi zbaterilor mele în acele
stări m odificate ale conştienţei.
M ătuşa m ea, atît de inaccesibilă înainte, se o p rea să-mi vorbească
o ri de cîte o ri ne întîlneam pe coridoare sau venea chiar în cam era
noastră. A m aflat că ea conducea rînduielile in terne ale casei şi
d a to rită ei am o b ţin u t un m ic labo rato r, num ai al m eu, situat în
aceeaşi arip ă a clădirii.
D ar, aşa cum sp u n eam , m i-am p e tre c u t m ai to a tă iarn a la m asa
e m aila tă d e disecţie sau în pat. Z ă p a d a a b u n d e n tă astu p a ju m ă ­
ta te d in geam u l ferestrei, s u sţin u tă de cren g ile d esfru n zite ale
viţei. C lie n ţii ta tă lu i m eu, p e care-i v ed eam acum fo a rte rar,
in tra u cu cizm e ude, cu zăp ad ă pe u m eri şi pe căciuli, răsu flîn d
greu şi ro şii la faţă în tim p ce-şi sc u tu ra u b lă n u rile în hol. P o rto ­
calii d isp ă ru se ră , căci g ră d in a de pe aco p eriş nu m ai era p ra c tic a ­
bilă, iar su b geam ul n o stru , c u rte a se an im a d o a r n o a p te a, tîrziu ,
cînd u n ii clien ţi, îm p re u n ă cu p r o te ja te le lo r, ieşeau a m e ţiţi de
b ă u tu ră , ch iu in d şi rîzîn d , să se b ată cu b u lg ări - o în d e le tn ic ire
care se în c h e ia în m od in v ariab il cu d e z b ră c are a fem eilo r şi tăvă-
lirea lo r, în p ielea goalâ, p rin zăpadă.

Prim ăvara m-a luat prin su rp rin d ere, aşa cum ni se întîm plă
to td ea u n a celor care ne petrecem cea m ai m are p arte a vieţii închişi
în casă. în tr-o zi, pe cînd îm i închipuiam (în m ăsura în care p u tea să

115
m ă intereseze pe m ine vrem ea de afară) că sîntem în m ijlocul iernii,
David a deschis larg fereastra şi a insistat să m ergem îm preună în
parc; eram în aprilie. D om nul M illion a ţin u t să ne însoţească, şi-mi
am intesc că am ieşit to ţi trei, pe uşa principală, în grădiniţa din faţa
casei. U ltim a dată cînd o văzusem , grădiniţa m ai era tro ien ită de
zăpada curăţată de pe potecă. A cum , era plină de lăstari tineri şi de
clinchetul fîntînii. David a m îngîiat botul zîm bitor al cîinelui de fier
şi a declam at:
- "Iar de acolo, cîirtele/ Cu îm p ă trit cap, adus pe-aceste tărîm uri
luminate".
I-am atras aten ţia, în glum ă, că se înşelase la num ărătoare.
- Nu, nu. B ătrînul C erber are p atru capete, nu ştiai? Al patrulea
e capul de fecioară: o căţea a tît de rea, că nici u n cîine nu i-ar da
tîrcoale.
Pînă şi dom nul M illion a em is un chicot, d ar mai apoi, privind
înfăţişarea plină de săn ătate a lui David şi prevestirea bărbăţiei în
um erii săi laţi, m i-am zis că, dacă, aşa cum îmi închipuiam eu, cele *
trei capete îi sim bolizau pe M aître, pe M adam e şi pe dom nul M illion
- adică tatăl m eu, m ătuşa m ea (capul de fecioară la care se referise
David, p resupuneam ) şi învăţătorul nostru -, atunci, într-adevăr,
curînd trebuia su d at un al patru lea, p en tru David.
Parcul p ărea să fie un paradis p e n tru el, d ar eu, cu sănătatea m ea
precară, I-am găsit destul de tern şi am răm as, ap roape toată dim i­
neaţa ghem uit pe o bancă, privirtdu-l pe David care juca squash.
C ătre am iază, îm i ţin u tovărăşie, nu pe aceeaşi bancă, ci pe una
destul de a p ro p ia tă ca să p ară în vecini, o fată cu părul negru şi cu
un picior în ghips. V enise în cîrje, însoţită de o doică sau guvernantă,
care se aşeză, sînt sigur că în m od in ten ţio n at, în tre fată şi m ine.
A ceastă fem eie an tip atică'era însă prea în ţep ată p en tru a-şi înd ep li­
ni cu succes rolul de înger păzitor; stătea băţoasă pe m arginea băncii,
în tim p ce fata, ţinîndu-şi întins piciorul vătăm at, se lăsa pe spătar,
îngăduindu-m i să adm ir frum osul ei profil şi, din tim p în tim p, cînd
întorcea capul p e n tru a se adresa creaturii de lîngă ea, să-i văd bine
chipul - buzele roşii şi ochii violeţi, faţa m ai degrabă rotundă decît
ovală, încadrată de părul bogat şi negru, Sprîncenele arcuite şi genele
lungi, întoarse. Cînd în parc şi-a făcut apariţia o vînzătoare am b u ­

116
lantă, o b ă trîn ă care vindea ru lo u ri chinezeşti (m ai lungi de-o palm ă
şi a tît de fierbinţi, încît treb u iau m încate cu m are băgare de seam ă,
de parcă ar fi fost vii), i-am în cred in ţat rolul de m esager şi, cum pă-
rînd un ru lo u p en tru m ine, am trim is-o să ofere alte două, din partea
m ea, fetei şi arătării de lîngă ea.
A rătarea, fireşte, refuză; fata însă, spre în cîn tarea m ea, începu să
pledeze, ochii ei m ari şi obrajii îm b u jo raţi proclam înd cu elocvenţă
arg u m en te pe care, deşi eram p rea d ep arte ca' să le aud, le puteam
ghici din m im ică şi gesturi: refuzul era o jignire in u tilă la adresa unui
necunoscut bine in ten ţio n at; îi era foam e şi, oricum , ar fi vrut să
cum pere un ru lo u - ce risipă, să refuzi cînd capeţi pe degeaba ceea
ce doreşti! V înzătoarea, pe care rolul de interm ed iară o încînta în
mod vădit, vesţi în gura m are că îi vine să plîngă la gîndul că va fi
silită să-m i înap o ieze aurul (de fapt, o bancn o tă p răpădită, ap ro ap e
la fel de u n su ro asă ca h îrtia în care servea ea ru lo u rile, dar m ult mai
m urdară) şi, încetu l cu încetul, ton u l discuţiei lo r deveni destul de
ridicat ca să pot distinge vocea fetei - un co n traalto clar şi foarte
plăcut. B ineînţeles, pînă la urm ă accep tară;'arătarea mă răsplăti cu
un fel de salut acru, iar fata îm i făcu sem n cu ochiul, prin spatele ei.
O ju m ă ta te de oră mai tîrziu, cînd David şi dom ftul M illion, care
îl privise de pe m arginea teren u lu i, în treb ară dacă voiam să m erg la
masă, am încuviinţat, gîndindu-m ă că la în to arcere puteam să ocup
o bancă m ai a p ro a p e de fată, fără să m ă sim t ruşinat. Am luat m asa
(eu, mă tem , cam n erăb d ăto r) în tr-o braserie cu rată şi mică, de lîngă
piaţa de flori; dar cînd am revenit în parc, fata şi guvernanta ei
plecaseră.
Cam la vreo o ră după în to a rc e rea n o astră acasă, ta ta a trim is
du p ă mine. A m părăsit d o rm ito ru l destul de n eliniştit, căci era m ult
p rea devrem e faţă de o ra o bişnuită a în trev ed erilo r noastre - încă
nici nu în cepuseră să sosească prim ii clienţi, or, de obicei, mă chem a
num ai d upă plecarea celui din urm ă. M ă tem usem degeaba. A
în cep u t p rin a se interesa de starea sănătăţii m ele şi, după ce i-am
spus că mi se părea mai bună decît fusese în cursul iernii, el, cu un
aer solem n, chiar afectat, cu to tu l diferit de obişnuita-i blazare
caustică, s-a ap u cat să vorbească despre afacerile lui şi despre nece­
sitatea ca u n tîn ă r să fie preg ătit p e n tru a-şi cîştiga singur existenţa.

117
 - Te pasionează stu d iu l ştiinţelor, d upă cîte ştiu, m i-a spus.
Am încuviinţat cu ju m ătate de gură şi m-am pregătit pentru
obişnuitul atac pe tem a in u tilităţii stu d ierii chim iei sau biofizicii
într-o lum e cu o bază industrială atît de redusă cum era lumea
noastră; că ştiinţele nu folosesc lâ nim ic în obţin erea un o r funcţii
adm inistrative, că n-au nici un rost în activităţile com erciale... şi aşa
mai departe. El însă zise:
- îm i pare bine. Sincer vorbind, i-am cerut dom nului M illion să
te încurajeze pe această cale cît de m ult îi va sta în putinţă. A r fi
făcut-o oricum , sînt sigur; aşa a făcut şi cu mine. A ceste studii nu
num ai că-ţi vor oferi m ari satisfacţii, d ar vor fi... (se opri, îşi drese
glasul şi-şi trecu m îna peste faţă şi p rin păr)... preţioase din mai
m ulte puncte de vedere. în plus, ele sînt, ca să zic aşa, o tradiţie de
familie.
A m spus, şi în tr-ad ev ăr am sim ţit, că eram foarte bucuros să aud
asta.
- M i-ai văzut lab o rato ru l? în sp atele oglinzii de colo?
Nu-l văzusem , cu to a te că ştiam de existenţa mai m ultor încăperi
în spatele m arii oglinzi culisante, iar servitorii pom eneau uneori de
"dispensarul" lui, u nde le p rep ara diferite m edicam ente, exam ina în
fiecare lună fetele şi, din cînd în cînd, prescria tratam en te "prieteni­
lor" u n o r clienţi, b ă rb a ţi neprevăzători care, spre deosebire de
clienţii chibzuiţi, n u foloseau în m od exclusiv serviciile localului
nostru. I-am răspuns că m i-ar face m are plăcere să-i văd.
El zîmbi.
- N e dep ărtăm de subiectul nostru. Ş tiinţa are o m are valoare;
dar îţi vei da seam a, ca şi m ine, că ea înghite mai m ulţi bani decît
produce. îţi vor treb u i ap a ra te şi cărţi şi m ulte altele, dar şi un m ijloc
de trai. Localul acesta al nostru aduce u nele profituri şi, deşi sper să
trăiesc încă m ult tim p - m ulţum ită în p a rte ştiinţei -, tu eşti m oşte­
n ito ru l m eu şi ţie îţi va răm îne în cele din urmă.
A şadar, eram m ai m are decît David!
-... fiecare fază din ceea ce facem. Nici una, te rog să mă crezi, nu
este lipsită de im p o rtan ţă.
Fusesem atît de su rp rin s şi, de fapt, în cîn tat de această descope­
rire, încît pierdusem o p arte din vorbele lui. P entru mai m ultă

118
siguranţă, am încuviinţat cu capul.
- Bine. P en tru încep u t, vei face de serviciu la uşa principală. Pînă
acum s-a o cu p at de asta una d in tre servitoare. V reo lună sau două
o să răm înă cu tine, căci sînt mai m ulte de învăţat decît îţi închipui.
Voi sta de vorbă cu dom nul M illion, ca să ia m ăsurile necesare.
I-am m u lţu m it, iar el m i-a dat de înţeles că în trevederea luase
sfîrşit, deschizînd uşa bibliotecii. Cînd am ieşit, nu-m i venea să cfed
că era acelaşi om care-m i devora viaţa în prim ele o re ale ap roape
fiecărei dim ineţi.

N-am făcut nici o legătură în tre această su b ită prom ovare şi

evenim entele din parc. A stăzi, îm i dau seam a că dom nul M illion,
care a re - la p ro p riu - ochi în ceafă, îi va fi sem n alat tatălui m eu că
ajunsesem la vîrsta la care d o rin ţele sublim inal legate în copilărie
de figura p ă rin ţilo r încep, în m od sem iconştient, să bîjbîie dincolo
de cercul fam iliei.
în aceeaşi seară, m i-am luat în prim ire n o ile îndato riri şi am
devenit ceea ce dom nul M illion num ea "recepţionerul", iar David
(explicînd că etim ologia cuvîntului se referea la p o artă ), "portarul"
casei n o astre - asum îndu-m i astfel în m od practic funcţia sim bolică
a cîinelui de fier din grădină. Servitoarea care o îndeplinise pînă
atunci o fată pe n u m e N erissa, aleasă iniţial n u num ai fiindcă era
una d in tre cele m ai frum oase, d ar şi una d in tre cele m ai înalte şi
voinice slujnice (o fată cu oase m ari, faţa prelungă, zîm bitoare, şi
um eri mai laţi decît ai m u lto r bărb aţi), răm ase să m ă ajute, după cum
prom isese ta tă l m eu. Sarcinile n o astre nu p ăreau îm povărătoare,
căci clienţii casei erau cu to ţii oam eni im p o rtan ţi şi înstăriţi, care nu
provocau încăierări sau scandaluri decît în cazuri neobişnuite de
intoxicaţie; cei m ai m ulţi vizitaseră deja localul de zeci de ori, iar
unii chiar de su te de ori. îi întîm pinam ro stin d u -le num ele fictive
sub care e ra u cunoscuţi aici (N erissa mi le şo p tea în tim p ce ei
parcurgeau p oteca), le luam în p rim ire hainele şi-i îndrum am - sau,
dacă era nevoie, îi conduceam - sp re diferitele în căp eri şi saloane ale
localului. N erissa îşi etala p o sterio ru l (o privelişte care, după cum
am rem arcat rep ed e, îi im presiona pe to ţi clienţii, cu excepţia celor

119
m ai spătoşi), se lăsa ciupită, lua bacşişuri şi, în p erio ad ele de răgaz
îm i povestea ce se în tîm p la cînd era "chem ată sus" la cererea vreunui
"cunoscător" şi cîţi b an i cîştigase. E u rîdeam la glum ele clienţilor dar
le refuzam politicos bacşişurile, în aşa fel încît să-şi dea seam a că
făceam p arte din "personalul adm inistrativ". C elor m ai m ulţi însă nu
era necesar să le atrag atenţia: adesea mi se spunea că sînt leit tatăl
meu.
La puţin tim p d u p ă ce începusem această activitate, în a treia sau
a p atra no ap te, şi-a făcut ap ariţia un vizitator neobişnuit. A venit
către seară, destu l de devrem e, d ar e ra seara unei zile posom orite
care păruse a fi o u ltim ă răbufnire a iernii, încît lăm pile din grădiniţă
ardeau deja de m ai bine de-o oră, iar trăsurile ce treceau cînd şi cînd
pe stradă, deşi se-auzeau, răm îneau nevăzute. Cînd a b ă tu t la uşă,
i-am deschis şi, aşa cum procedam în to td eau n a cu orice străin, I-am
în treb at politicos ce dorea.
- Aş vrea să vorbesc cu d o cto ru l A ubrey V eil, spuse el.
Cred că am făcut o m u tră nedum erită.
- N u aici e S altim banque, 666?
E ra adresa n o astră, desigur; şi num ele de V eil îm i era cunoscut,
deşi nu-m i aduceam am in te de unde. A m presupus că unul dintre
clienţi folosise casa tatălu i m eu d re p t adresse de convenance şi,
deoarece p rezen ţa acestui vizitator mi se părea astfel justificată, iar
discuţiile p relu n g ite în pragul uşii nu erau o p o rtu ne, în ciuda cam u­
flajului p arţial o fe rit de grădină, I-am poftit în ău n tru ; apoi am
trim is-o pe N erissa d upă cafea, ca să p o t sta de vorbă cu el în tre p atru
ochi, în tr-u n salo n de prim ire învecinat cu holul. E ra o încăpere
foarte rar folosită, în care, d upă cum am observat de îndată ce am
deschis uşa, serv ito arele nu m ai şterseseră de m ult praful. M i-am
n o ta t în m inte să-i vorbesc m ătuşii m ele despre asta şi, în clipa aceea,
m i-am a m in tit u n d e auzisem n u m e le d o c to ru lu i V eil: la prim a
no astră în tîln ire, tan ti Jean n in e adusese vorba de teo ria lui potrivit
căreia noi am p u te a fi indigenii de pe Sainte A nne, care i-am ucis pe
prim ii co lo n işti p ă m în te n i şi i-am în lo cu it a tît de p erfect, în cît
ne-am uitat p ro p riu l trecut.
S trăinul se aşeză în tr-u n fotoliu ornam en tat, plin de praf. Avea
o barbă neagră, m ai bogată decît cerea m oda vrem ii, şi-ar fi p u tu t să

120
n e ceea ce se num eşte un b ărb at bine, dacă ten u l său - cît se vedea -
n -a r fi fost de un alb a tît de m arcat, încît a p ro a p e că îl desfigura.
H ainele lui de culoare închisă p ăreau anorm al de groase, ca pîsla, şi
m i-am am intit d eo d ată că n o ap tea trecu tă unul d in tre clienţi spusese
că în golf a am erizat ieri un tran sastral venit de pe S ainte A nne; I-am
în tre b a t pe necunoscut dacă se aflase la b ordul navei. O clipă, păru
surprins, apoi izbucni în rîs.
- E şti spiritual. D ar, fireşte, de vrem e ce locuieşti în aceeaşi casă
cu dr. Veil, îi cunoşti teoria. N u, sînt de pe Păm înt. N um ele m eu este
M arsch.
M i-a întins cartea lui de vizită, pe care am citit-o de două ori pînă
să desluşesc sensul ab reviaţiilor fin tip ărite sub nu m ele său. V izita­
to ru l era un om de ştiinţă, d o c to r în antro p o lo g ie, de pe Păm înt.
( - N -am încercat să fiu spiritual, i-am spus. C redeam că s-ar putea
foarte bine să veniţi de pe S ainte A nne. Aici, m ai to ţi avem o
înfăţişare, ca să zic aşa, p lan etară - cu excepţia g itan ilo r şi-a triburilor
ucigaşe. D um neavoastră n-aveţi această înfăţişare.
- A m rem arcat lucrul la care te referi; inclusiv în înfăţişarea
dum itale.
- Se sp u n e că sem ăn fo arte ta re cu tatăl m eu.
- A! Făcu el. M ă privi lung, apoi întrebă: E şti clonat?
- C lonat?
C unoşteam term enul, d ar num ai din d om eniul botanicii şi, cum
se întîm pla deseori cînd d oream cu to t dinadinsul să im presionez pe
cineva cu inteligenţa m ea, n-am izbutit să-m i ad u c am in te mai nimic.
M -am sim ţit ca un puşti ignorant.
- R ep ro d u s parten o g en etic, spuse d o cto ru l M arsch. Individul
clonat - sau indivizii, p o ţi o b ţin e şi o m ie, dacă vrei - a re o structură
genetică în tru ty tu l identică cu a p ărintelui. Procesul este antievo-
lutiv şi, ca urm are, interzis pe Păm înt, d ar presu p u n că aici nu există
o supraveghere p rea strictă.
- V orbiţi despre d o n a re a fiin ţelo r um ane?
E l încuviinţă cu capul.
- N -am auzit niciodată de-asa > ceva. D ar m ă îndoiesc că noi am
d ispune de baza tehnologică necesară; sîntem fo arte în ap o iaţi, com ­
p arativ cu P ăm întul. F ireşte, nu-i exclus ca ta ta să p o ată face ceva

121

I
p e n tru dum neavoastră în această privinţă.
- N u p entru asta am venit.
în m om entul acela Nerissa intră cu cafeaua, în treru p în d brusc
o rice-ar mai fi avut de spus doctorul M arsch. De fapt, adăugasem
sugestia cu privire la tatăl m eu m ai m ult din p u terea obişnuinţei
decît din vreun alt m otiv, căci mi se părea prea puţin probabil ca el
să reuşească b asem enea perform anţă în m aterie de biochim ie, deşi
posibilitatea nu era to tu şi exclusă, mai ales dacă i s-ar fi oferit o sumă
substanţială.
T ăcurăm am îndoi cît tim p Nerissa aran jă ceştile şi tu rnă cafeaua,
iar du p ă ce ieşi, M arsch rosti adm irativ:
- O fată cu totul deosebită.
A m observat atunci că in terlo cu to ru l m eu avea ochi verzi şi
strălucitori, fără n u a n ţe le de cafeniu pe care le au mai toţi ochii verzi.
A rdeam de n erăb d are să-i deseos despre P ăm înt şi noile sale
descoperiri şi-mi d ăd u în gînd că fetele p uteau să constituie un
m ijloc eficient de a-l reţin e sau, cel p u ţin , de a-l d eterm ina să revină.
- A r trebui să le v edeţi şi pe celelalte, i-am spus. T atăl m eu are
gusturi foarte rafinate.
- Aş prefera să-i văd pe dr. Veil. N u cum va e chiar tatăl dum itale?
- O, nu.
- T otuşi, aceasta-i adresa lui, sau, în orice caz, adresa care mi s-a
indicat: strada S ahim banque, num ărul 666, Port-M im izon, D épar-
tem en t de la M ain, S ainte Croix.
P ărea foarte p reo cu p at şi am avut im presia că, daca i-aş fi spus,
p u r şi sim plu, că p ro b ab il era o greşeală, a r fi plecat. A m zis repede:
- A m aflat d espre Ipoteza Veil de la m ătuşa m ea. Părea să ştie o
m ulţim e de lucruri î n această privinţă. P oate d o riţi să discutaţi cu
ea, ceva mai tîrziu.
- N-aş putea s-o văd chiar acum ?
- M ătuşa m ea p rim eşte foarte p u ţin e vizite. Ca să fiu sincer, am
aflat că s-ar fi c e rta t cu tata încă în ain te de-a fi venit eu pe lum e şi
ap ro a p e nu mai iese delo c din a p artam en tele ei. De acolo conduce,
prin m enajere şi servitoare, ceea ce cred că trebuie să num esc
econom ia n o astră in tern ă. S-a în tîm p lat rareori ca M adam e să fie
v ăzu tă în afara c a m e re lo r p e care le o cu p ă sau prim in d vizita

122
vreunui străin.
- P en tru ce-m i spui to a te astea?
- Ca să în ţelegeţi că, deşi am to a tă bunăvoinţa, s-ar p u tea să-mi
fie im posibil să vă m ijlocesc o întrevedere. Sau, oricum , n u în această
seară.
- D ar ai pu tea m ăcar s-o întreb i care-i adresa actu ală a doctorului
Veil, dacă o cunoaşte.
- V reau să vă ajut, d o cto re M arsch. Sincer, vreau.
- Şi nu crezi că asta-i calea cea m ai nim erită?
-N u .
- C u alte cuvinte, dacă ai în treb a-o p u r şi sim plu pe m ătuşa
duihitale, fără a-i fi îngăduit să-şi facă p ro p ria im presie despre mine,
m i-ar refuza inform aţia, chiar dacă ar d eţine-o?
- Ax fi m ai bine dacă am sta p u ţin de vorbă mai întîi. Sînt o
m ulţim e de lucruri pe care-aş vrea să le aflu d espre P ăm înt.
O clipă, mi s-a p ă ru t că văd un zîm bet acru sub barba neagră.
A poi, docto ru l M arsch spuse:
- C e-ar fi să te în treb eu, mai întîi...
îl în treru p se, din nou, N erissa - cred, ca să vadă dacă m ai doream
şi altceva de la bucătărie. M i-a venit s-o strîng de gît cînd I-am auzit
pe doctorul M arsch oprin du -se în m ijlocul frazei şi schim bînd vorba:
- N -ar p u tea du m neaei s-o în tre b e pe m ătuşa d u m itale dacă vrea
să mă prim ească?
T rebuia să m ă h o tărăsc repede. P lănuisem să m ă duc, chipurile,
eu însum i şi, după cîteva m inute, să mă în to rc şi să-i sp u n că m ătuşa
m ea era dispusă să-i prim ească m ai tîrziu, ceea ce m i-ar fi oferit încă
un prilej să-i trag de lim bă, cîtă vrem e răm înea în aşteptare. D ar
exista şi posibilitatea (fără îndoială, exagerată în m intea m ea din
cauza dorin ţei a rz ă to a re de a afla d esp re noile descoperiri ştiinţifice
de pe Păm înt) ca el să nu vrea să aşte p te sau - cînd şi dacă izbutea
totuşi s-o vadă pe ta n ti Jean n in e - să-i relateze întîm plarea. D acă o
trim iteam pe N erissa, puteam să răm în cu el cel puţin cît tim p ea eră
plecată să-şi îndeplinească m isiunea şi aveam to a te şansele - sau
m ăcar aşa-m i im aginam - ca m ătuşa m ea să aibă în tr-adevăr vreo
treabă de dus la b un sfîrşit, în ain te de-a accepta să stea de vorbă cu
un necunoscut. I-am spus N erissei să se ducă şi d o cto ru l M arsch îi

123
dădu o carte de vizită, pe spatele căreia scrisese în grabă cîteva
cuvinte.
- Deci, am zis eu, ce d o reaţi să mă în treb aţi mai înainte?
- V oiam să te în treb de ce, pe o planetă colonizată de mai puţin
de două su te de ani, casa asta pare atît de absurd de veche.
- Casa n oastră a fost co n stru ită acum o sută patruzeci de ani. D ar
îmi închipui că pe Păm înt există destule clădiri cu m ult mai vechi.
- Desigur. Sute. D ar p e n tru fiecare d in tre ele există alte zece mii
constru ite abia de-un an. Aici, mai toate casele pe care le-am văzut
sînt ap ro ap e la fel de vechi ca asta.
- N-am fost niciodată prea m ulţi si n-a treb u it să dem olăm ; aşa
spune do m n u l M illion. D e altfel, astăzi, p o p u laţia este şi mai mică
decît în urm ă cu cincizeci de ani.
- D om nul M illion?
I-am explicat cine era dom nul M illion.
- F o a rte interesant, com entă doctorul M arsch. S-ar părea că
dispuneţi de un sim u lato r zece la a noua autonom . F oarte interesant,
într-adevăr. N -au fost realizaţi decît cîţiva.
- S im u lato r zece la a noua?
- U n m iliard, zece la p u te re a a noua. Sigur, creierul um an are
cîteva m iliarde de sinapse, d ar s-a descoperit că activitatea sa po ate
fi sim ulată destul de bine...
Mi s-a p ă ru t că nu trecuse nici o clipă de la plecarea ei, cînd
Nerissa rein tră în salon. Făcu o plecăciune în faţa doctorului M arsch
şi spuse:
- M adam e vă aşteaptă.
Am sărit în sus:
- A cum ?
- Da, răsp u n se suav N erissa. M adam e a spus: imediat.
- îl conduc eu. Tu vezi de uşă.
L-am p u rta t pe d o cto ru l M arsch prin coridoarele întunecoase,
luînd-o pe drum ul cel mai ocolit, ca să cîştig tim p, dar în vrem e ce
treceam pe lîngă oglinzile p ătate şi m ăsuţele scorojite din lem n de
nuc, el p ărea p reo cu p at să-şi ordoneze în m inte întrebările pe care
voia să le p u n ă m ătuşii Jean n in e, căci a răspuns m onosilabic la to ate
încercările m ele de a-l descoase despre Păm înt.
«
124
 Q n d am b ătu t la uşă, a deschis chiar m ătu şa m ea. Ca de obicei,
tivul rochiei sale negre atîrn a liber deasupra covorului, dar nu cred
că do cto ru l M arsch a observat asta.
- îm i p are foarte rău că vă deranjez, M adam e, spuse el, dar o fac
num ai pen tru că n ep o tu l dum neavoastră m i-a d at de înţeles că m -aţi
putea aju ta să-i găsesc pe a u to ru l Ipotezei Veil.
M ătuşa m ea zise:
- Sînt doctorul Veil. Intraţi, vă rog.
Şi închise uşa în urm a lui.

La urm ătoarea*noastră întîln ire, i-am povestit P haedriei în tîm ­

plarea, dar ea părea m ai in teresată de localul tatălu i meu. P haedria
era fata care stătu se pe banca din ap ro p iere cînd îl privisem pe David
jucînd squash. îm i fusese prezentată, cu ocazia altei vizite în parc,
chiar de către arătarea ce o în so ţea şi care o aju tase să se aşeze lîngă
m ine, p e n tru ca apoi - m inunea m inunilor - să se retragă num aidecît
în tr-u n p u n ct de unde, fără a ne pierde din vedere, i-ar fi fost totu şi
cu n e p u tin ţă să audă ce vorbim . P haedria îşi în tinsese pînă în m ijlo­
cul aleii p ru n d u ite glezna fracturată şi-mi adresase un surîs ferm e­
cător:
- Nu te superi dacă stau şi eu aici?
Avea o d an tu ră perfectă.
- Sînt încîntat.
- D ar şi surprins. Faci ochii m ari cînd eşti surprins, ştiai?
- Sînt surprins, într-adevăr. A m venit de m ai m ulte ori aici
sperînd să dau de tine, însă n-ai mai apărut.
- Şi nor te-am căutat, fără să dăm de tine, dar, la urm a urm elor,
nim eni nu-şi petrece prea m ult tim p în tr-u n parc.
- D acă aş fi ştiut că m ă cauţi, aş fi venit m ai des şi aş fi stat m ai
m ult. O ricum , am venit o ri de cîte ori am p u tu t. M ă tem eam că ea
(am făcut un gest cu capul sp re arătarea cea băţoasă) nu te-a mai
lăsat să vii. Cum ai convins-o?
- N -am convins-o. N u-ţi dai seam a? N u înţelegi nimic?
I-am m ărturisit că nu. M -am sim ţit stupid, şi eram stupid, cel
puţin în vorbe, fiindcă o bună p a rte a m inţii m ele era p reocupată nu

125
să form uleze răspunsul la observaţiile ei, ci să înregistreze ritm ul vioi
al glasului ei, n u an ţele viorii ale ochilor, parfum ul discret al tru p u ­
lui, adierea caldă a respiraţiei ei pe o brazul m eu rece.
- Aşa că, sp unea P haedria, asta-i to t, în ceea ce mă priveşte. Cînd
tan ti U ranie - de fapt, e doar o verişoară săracă a m am ei - a ajuns
acasă şi i-a spus despre tine, el a aflat cine eşti şi ...iată-mă.
- Da, am zis eu şi ea a izbucnit în rîs.
Phaedria era o fată d in tre acelea pe care p ărinţii le cresc în tre
speran ţa căsătoriei şi gîndul vînzării. A facerile tatălui ei erau, după
cum se exprim a chiar ea, "dubioase". Făcea tranzacţii cu m ărfuri de
im port, îndeosebi cu m ărfuri aduse de corăbiile care veneau din sud
- droguri şi sclavi. M ai to t tim pul se în d ato ra cu sum e m ari, pe care
creditorii nu p u teau spera să le vadă în ap o iate decît prelungind
în tru n a scadenţele. Avea to ate şansele să m oară sărac, dar, pe de altă
parte, îşi crescuse fiica acordînd o ate n ţie deosebită educaţiei ei şi
posibilităţilor oferite de chirurgia plastică. Dacă, la vîrsta m ări­
tişului, reuşea să o doteze cu o zestre bună, fata p u tea realiza unirea
cu o fam ilie bogată. Iar dacă ajungea la m are ananghie cu banii, spera
să-i aducă un venit de zece ori m ai m are decît vînzarea unui copil
obişnuit. D e bună seam ă, fam ilia n oastră p rezenta interes din am ­
bele puncte de vedere.
- Povesteşte-m i despre casa voastră, m -a îndem nat Phaedria. Stii
cum îi zic ceilalţi? Cave Canem sau, unii, C averna. Băieţii cred că-i
m are lucru să fi in tra t acolo şi m int de sting. Cei mai m ulţi n-au fost
niciodată.
E u însă voiam să-i vorbesc desp re doctorul M arsch şi despre
ştiin ţa de pe P ăm înt şi eram ap ro ap e la fel de curios să aflu am ănunte
despre lum ea ei - despre "ceilalţi", de care pom enise cu atîta dezin­
voltură, despre şcoala şi familia ei -, pe cît de curioasă era ea în
legătură cu localul nostru. Şi, deşi am fost de acord să-i relatez cu
lux de am ăn u n te desp re unele servicii pe care fetele tatălui m eu le
făceau b inefăcătorilor lor, despre alte lucruri, ca, de pildă, plutirea
m ătuşii m ele în casa scării, m-am ferit să-i vorbesc. Am cum părat
iarăşi rulouri calde de la b ătrîn a vînzătoare, am stat sub razele încă
lipsite de p u tere a le soarelui, am schim bat confidenţe şi, în cele din
urm ă, ne-am desp ărţit, cumva, nu num ai îndrăgostiţi, dar şi prieteni,

126
făgăduindu-ne să ne întîlnim a d oua zi.
V rem ea s-a schim bat la un m o m en t dat, în to iu l nopţii. C red că
s-a în tîm p lat chiar în clipa în care mă întorsesem - sau mai bine zis
fusesem adus, căci abia puteam m erge - în pat, d upă o şedinţă de
cîteva o re cu tata. P rin tre o b loanele ferestrei a răb ufnit suflul p a r­
fum at al ultim ei zile de prim ăvară sau al în cep u tu lui de vară şi focul
din m icul nostru cămin s-a stins brusc, parcă ruşinat. La rugăm intea
m ea, valetul tatei a deschis geam ul şi în cam cră s-a revărsat acea
m ireasm ă ce vesteşte topirea ultim ei zăpezi în văile cele mai ascunse
şi întu n eco ase de pe versanţii nordici ai m unţilor. Stabilisem cu
P haedria să ne în tîlnim la zece şi, înain te de a p o rn i spre biblioteca
tatălu i m eu, lăsasem pe n o p tieră un bileţel, rugind să fiu trezit cu o
o ră mai devrem e; în n o ap tea aceea, am d orm it cu nările pline de
parfum ul de-afară şi cu gîndul - ju m ă ta te plan, ju m ăta te vis - că
P haedria şi cu m ine aveam să scăpăm cumva de m ătuşa ei şi să găsim
o peluză izolată, plină de flori alb astre şi galbene.
Cînd m-am trezit, trecuse de am iază şi-n spatele ferestrei cădeau
perdele grele de ploaie. D om nul M illion, care citea în colţul opus al
odăii, îmi spuse că ploua aşa de la şase şi de aceea nu mă trezise.
Aveam o m igrenă cum plită, cum mi se întîm pla adesea după şe­
d in ţele mai lungi cu tata, şi-am luat unul din calm antele pe care mi
le prescrisese - o p ulbere cenuşie, cu m iros de anason.
- A răţi rău, observă dom nul M illion.
- V oiam să m erg în parc.
- Ştiu.
S-a în d re p ta t sp re m ine şi-n tim p ce se ap ro p ia m i-am am in tit că
do cto ru l M arsch îl denum ise sim u lato r "autonom ". P en tru prim a
oară de cînd îmi satisfăcusem (o d ată) curiozitatea de copil, m-am
aplecat în faţă (cu oarecare sacrificiu p en tru capul m eu) şi am citit
inscripţia a p ro ap e ştearsă de pe m odulul său principal. E ticheta
indica num ele unei firm e de cibernetică de pe P ăm înt şi, în limba
franceză, d upă cum presupusesem în to td eau n a, num ele său: M.
M illion - "M onsieur", adică "domnul", M illion. A poi, cu violenţa
unei lovituri în m oalele capului, mi-am am in tit că unele m anuale de
algebră foloseau punctul p e n tru a indica înm ulţirea. D om nul M il­
lion rem arcă im ediat schim barea expresiei mele.

127
 - M em orie cu capacitatea de o m ie de m ilioane de cuvinte, spuse
el. U n m iliard, M fiind, bineînţeles, cifra ro m ană pentru o mie.
C redeam că ţi-ai dat seam a dem ult.
- E şti un sim ulator autonom . Ce este un sim ulator neautonom
şi... pe cine simulezi - pe tata?
- Nu. (Im aginea de pe ecran - chipul dom n u lu i M illion, cum îl
considerasem d in to td eau n a - clătină din cap.) Sînt, adică persoana
sim ulată este, străbunicul tău. El... eu... sînt m ort. Pentru realizarea
sim ulacrului este necesară exam inarea celu lelo r creierului, strat
după strat, cu un spot de particule accelerate, astfel încît structurile
neurale să poată fi reproduse, se zice "integrate", în com puter.
Procesul este fatal.
D u p ă cîteva secunde, am întrebat:
- D ar un sim ulator n eautonom ?
- D acă sim ulacrul treb u ie să aibă un tru p cu aspect um an, trupul
m ecanic este în legătură cu un centru in teg rat aflat la distanţă,
întru cît nici cea mai m ică bancă de m em orie de un m iliard de cuvinte
nu p o ate fi realizată la dim ensiuni atît de reduse ca ale creierului
uman.
Se o pri din nou şi, p e n tru o clipă, faţa i se dizolvă într- un miriad
de pu n cte lum inoase, jucînd ca nişte firicele de praf într-o rază de
soare.
-îm i pare rău, reluă el. O dată eşti şi tu dispus să asculţi, dar nu
sînt eu dispus să ţin o prelegere. F o arte d em ult, înainte de operaţie,
mi s-a spus că sim ulacrul m eu - obiectul acesta - va fi capabil de
sen tim en te, în an u m ite îm prejurări. Pînă astăzi, am fost încredinţat
că era o m inciună.
L-aş fi op rit, dacă m i-ar fi stat în pu teri, d ar el părăsi cam era fără
a-m i lăsa tim p să-mi revin din surpiză.
O bucată de vrem e, vreo oră şi ceva, am răm as ascultînd ro p o tu l
ploii, gîndindu-m ă la P haed ria şi la ceea ce spusese dom nul M illion.
Peste aceste gînduri se su p rap u n eau în treb ările tatălui m eu, din
cursul n o p ţii trecute, în tre b ă ri care parcă sm ulseseră răspunsurile
din m ine, lăsîndu-m ă secătuit, pradă u n o r vise am ăgitoare, cu g ar­
duri şi ziduri şi-acele şan ţu ri înşelătoare în care sînt ascunse o b sta­
cole pe care nu le vezi decît cînd eşti pe punctul să te îm piedici în

128
ele. La un m om ent dat, visasem că m ă aflam în tr-o cu rte pavată,
•îm prejm uită de coloane corintice atît de ap ro p iate unele de altele,
încît nu puteam să-m i streco r tru p u l p rin tre ele, deşi în vis eram doar
un copil de trei sau p a tru ani; d u p ă n en u m ărate, şi zadarnice,
ten tativ e de trecere p rin tr-u n loc sau altu l, observasem că pe fiecare
coloană era gravat cîte un cuvînt - singurul pe care mi I-am p u tu t
am inti era "carapace" - şi că dalele care p odeau curtea erau plăci
m o rtu are asem enea celo r din pardoseala u n o r vechi biserici france­
ze, indicînd, fiecare, num ele m eu şi o d ată diferită.
A cest vis m-a u rm ărit şi-n încercarea m ea de a mă gîndi num ai la
P haedria, iar cînd o serv ito are mi-a adus apa caldă - căci acum mă
bărbieream de două ori pe săptăm înă -, m i-am dat seam a că eram cu
briciul în m înă şi că mă tăiasem atît de rău, încît căm aşa de noapte
şi a şte rn u tu l erau pline de pete de sînge.

Q n d am în tîln it-o , p a tru sau cinci zile mai tîrziu, P haedria era
captivată de o idee care-i venise şi la realizarea căreia urm a să ne
aducem co n trib u ţia atît eu cît şi David. E ra vorba nici mai m ult nici
mai p u ţin decît de o tru p ă de teatru , alcătu ită în cea m ai m are parte
*din fete de vîrsta ei şi m enită să dea spectacole, pe d u rata verii,
în tr-u n am fiteatru n a tu ra l din parc. D eoarece, d upă cum am spus,
tru p a includea mai m ult fete, actorii de sex m asculin se bucurau de
m are trecere şi, curînd, David şi cu m ine ne p om enirăm profund
im plicaţi. Piesa fusese scrisă de un grup de actori iar subiectul era -
inevitabil - pierd erea p u terii politice de către prim ii colonişti de
origine franceză. P haedria, a cărei gleznă n-avea să se vindece pînă
la prim a rep rezen taţie, juca rolul fiicei invalide a guvernatorului
francez, David, pe cel al iubitului ei (un viteaz căpitan de ch asseu rs),
iar eu, pe cel al g u vernatorului însuşi - rol pe care-i acceptasem
bucuros, d eoarece era m ult mai bun decît al lui David şi dădea prilej
p e n tru n u m ero ase m a n ife stă ri de afecţiu n e părintească faţă de
Phaedria.
S eara prem ierei, ce a avut loc pe la încep u tu l lui iunie, mi-a răm as
în tip ă rită în am in tire din două m otive. în prim ul rînd, fiindcă m ătuşa
mea, pe care n-o m ai văzusem de cînd închisese uşa în urm a d o cto ­

129
rului M arsch, m -a a n u n ţa t în ultim a clipă că voia să asiste la specta­
col şi că trebuia s-a conduc. Şi-n al doilea rînd, p e n tru că noi, actorii,
ne tem eam în tr-atît că vom avea "sala" goală, încît I-am în treb at pe
tata dacă n-ar fi posibil să trim ită cîteva d in tre fetele sale - care n-ar
fi lipsit decît în prim ele o re ale serii, cînd, oricum , nu erau prea
solicitate. S pre m area mea m irare, a consim ţit (probabil, fiindcă
socotea prilejul o p o rtu n ca să-şi facă reclam ă), pretinzînd doar ca
fetele să se în to arcă la sfîrşitul celui de-ai treilea act dacă trim itea
pe cineva să le chem e.
Întrucît treb u ia să ajung în p arc cu cel p u ţin o oră mai devrem e,
ca să mă m achiez, m-am înfăţişat la uşa m ătuşii m ele pe la m ijlocul
după-am iezii. M-a poftit chiar ea în ău n tru şi m i-a cerut s-o ajut pe
servitoare, care se lupta cu un obiect greu, aflat pe raftul cel mai de
sus al unui dulap din perete. O biectul se dovedi a fi un scaun pliant
cu rotile, pe care I-am instalat, îm p reu n ă cu servitoarea, după indi­
caţiile m ătuşii mele. Cînd am term in at, ne-a poruncit: "Ajutaţi-mă!"
şi, sprijinindu-se de braţele no astre, s-a aşezat în scaun. Sub rochia
ei neagră, ce zăcea ca un cort desfăcut pe su p o rtu rile pentru gambe,
se reliefau două picioare care nu păreau mai groase decît încheietura
m îinii m ele şi, sub şolduri, o um flătură ciudată, ca o şa. O bservîn-
du-m i privirea, ta n trJ e a n n in e se răsti:
- Nu cred că voi avea nevoie de asta pînă la înapoiere. Ridică-m ă
puţin! Treci în sp ate şi prinde-m ă de subsuori!
I-am d at ascultare, iar servitoarea şi-a vîrît fără sfială m îinile sub
rochia m ătuşii şi a scos un a p a ra t mic, căptuşit cu piele.
- N u plecăm ? pufni m ătuşa mea. O să întîrzii.
Am îm pins pe culoar scaunul cu rotile, în tim p ce servitoarea
ţinea uşa deschisă. Cum va, descoperirea faptului că aptitudinea
m ătuşii m ele de a pluti în aer ca fum ul avea o obîrşie fizică, ba mai
m ult chiar, m ecanică, făcea acest lucru şi m ai tu lb urător. Cînd tanti
Jeann in e m -a în tre b a t de ce eram a tît de tăcut, i-am spus, şi am
adăugat că pînă atunci crezusem că nim eni n-a reuşit încă să reali­
zeze antig rav itaţie în stare de funcţionare.
- Şi-ţi închipui că am reuşit eu? în cazul acesta, de ce n-o folosesc
ca să mă deplasez singură la spectacolul vostru?
- Fiindcă bănuiesc că nu vrei să se ştie.

130
 - Pe naiba. E un dispozitiv p ro tetic cît se p o ate de obişnuit. Se
găseşte la orice m agazin de ap arate m edicale. (Se răsuci în scaun, ca
să-şi în to arcă spre m ine faţa atît de asem ăn ăto are cu a tatălui m eu,
în vrem e ce picioarele îi răm aseră ţepene, ca baghetele pe care David
şi eu le foloseam în copilărie, cînd, încercînd scam atorii de salon,
voiam ca dom nul M illion să ne creadă întinşi sub pătură, deşi eram ,
de fapt, ghem uiţi sub presupusele noastre siluete.) Proteza produce
un cîm p sup erco n d u clo r şi induce curenţi tu rb io n ari în arm ătu rile
din planşeele de b eto n ale casei. Fluxul cu ren ţilo r induşi se opune
fluxului em is de dispozitiv şi în felul acesta plutesc... mai m ult sau
mai puţin. Ca să înaintez, mă aplec înainte; ca să mă opresc, îmi
în d rep t trupul. Pari uşurat.
- Sînt. C red că ideea antigravitaţiei m-a sp eriat.
' - O dată, cînd am coborît scara îm p reu n ă cu tine, am folosit
b alu strad a de fier; are o form ă elicoidală convenabilă.
S pectacolul n o stru s-a desfăşurat fără problem e, punctat de
aplauzele previzibile ale acelora d in tre sp ectato ri care erau, sau cel
puţin voiau să pară, de origine franceză. D e fapt, num ărul sp e cta to ­
rilor a depăşit to ate aştep tările noastre - vreo cinci sute, în afara
inevitabililor pungaşi, poliţişti şi trecători. E pisodul de care-m i
am intesc cel mai bine s-a p etrecu t spre sfîrşitul prim ului act cînd,
tim p de vreo zece m inute, trebuia să stau la un birou şi să ascult
replicile celorlalţi actori. Scena noastră era cu faţa la vest,- iar
asfinţitul lăsase pe cer un vălm ăşag de culori sum bre: fîşii p u rp u rii,
panglici de aur, văpăi roşii şi volburi de sm oală. Pe acest fundal
violent, care părea o masă de flam uri ale iadului, au început să apară,
unele d u p ă altele, ca um brele prelungi ale u n o r grenadieri fantastici
purtîn d coifuri şi panaşuri, capetele cu gîturi subţiri şi um eri înguşti
ale fetelor din localul tatălui meu; sosite cu în tîrziere, fetele ocupau
u ltim ele locuri din am fiteatru , asem enea unei oştiri pe care o stră-,
veChe, stran ie stăp în ire o trim isese să în co n ju re m ulţim ea tră d ă to a ­
re. S-au aşezat, apoi a venit rîndul replicilor m ele şi nu le-am mai
băgat în seam ă; asta e to t ce-m i mai am intesc despre prim a noastră
rep rezen taţie, în afara faptului că, la un m om ent dat, unul din
gesturile m ele, am intind sp ectato rilo r de un tic al tatei, a stîrn it
rîsete deplasate, şi că, la încep u tu l actului al doilea, a răsărit Sainte

131
A nne, cu fluviile ei leneşe, cu m lăştinişurile şi im ensele ei cîmpii
perfect vizibile, scăldînd publicul în tr-o lum ină verde; iar la înche­
ierea celui de-ai treilea act, I-am zărit pe valetul tatălui meu agitîn-
du-se p rin tre rîn d u rile de sus, în tim p ce fetele, um bre negre cu
c o n tu ru ri verzi, p ără se a u am fiteatru l.
în vara aceea am m ai pus în scenă trei piese, to a te cu oarecare
succes, iar David, P haedria şi cu m ine am devenit prieteni nedes­
p ărţiţi, Phaedria îm părţindu-se m ai m ult sau mai puţin egal în tre noi
- fără ca eu să fi fost vreodată sigur dacă o făcea din p ro p rie iniţiativă
sau la sfatul p ărin ţilo r ei. D upă ce i se vindecă piciorul, deveni o
parten eră pe m ăsura pasiunii lui David p en tru sport, o ju căto are de
tenis m ai bună decît oricare din tre fetele care veneau în parc; dar nu
rareo ri lăsa to ate baltă şi stătea cu m ine, sim patizînd (fără însă a
îm părtăşi) interesul m eu p en tru botanică şi biologie, flecărind sau
grozăvindu-se cu m ine în faţa p rieten elo r ei, căci d atorită lecturilor
dobîndisem un fel de talen t p en tru calam bururi şi vorbe de duh.
Phaedria a fost aceea care-a avut ideea, cînd a devenit lim pede
că banii încasaţi din vînzarea biletelor p en tru prim a noastră piesă
nu puteau să aco p ere costul costum elor şi-al d eco rurilor p en tru a
doua, ca la sfîrşitul rep rezen taţiilo r tru p a să circule prin public şi să
facă o colectă - ceea ce, fireşte, în aglom eraţie şi forfotă, era un bun
prilej de furtişaguri p e n tru cauza n oastră. T otuşi, m ajoritatea spec­
ta to rilo r aveau destu lă m inte să nu vină la teatru , seara, în parcul
întunecos, cu mai m ulţi bani decît erau necesari p en tru cum părarea
biletelo r şi, eventual, a unei sticle de vin sau a unei îngheţate, în
antract; aşa încît, o ricît de necinstiţi eram , cîştigul răm înea neînsem ­
nat şi curînd începurăm să punem la cale aventuri mai prim ejdioase
şi mai profitabile.
Cam pe atunci - p resupun că din cauza sond ajelor n eîn treru p te
şi tot mai intense la care tatăl m eu îm i supunea subconştientul
no a p te de noap te, în tr-o investigaţie violentă al cărei scop îm i era
în contin u are necunoscut şi, oarecum indiferent - au început să pună
to t m ai des stăp în ire pe m ine însp ăim în tăto arele p erioade de p ier­
dere a contro lu lu i conştient. Păream , spuneau David şi dom nul
M illion, perfect norm al, deşi, poate, ceva mai liniştit decît de obicei,
răspunzînfl in te lig e n t, ch iar dacă în tru c îtv a ab sent, la în tre b ă ri,

132
apoi, deo d ată, îmi veneam în fire, tresăream şi priveam stupefiat
c a m e re c u n o s c u te , figuri c u n o s c u te , în m ijlo c u l c ă ro ra m ă p o ­
m en e am , să zicem , c ă tre seară, fără să-m i a m in te sc cîtuşi de p u ţin
cînd m ă sculasem , îm brăcasem , b ărb ierisem , m în casem , fusesem
la p lim b are.
Cu to a te că-l iubeam pe d o m n u l M illion la fel cum îl iubisem
de copil, d u p ă discuţia în care aflasem sen su l in scrip ţie i de pe
co rp u l său, n-am m ai izb u tit să restab ilesc în to c m a i vechile re ­
laţii. E ram to t tim p u l c o n ştie n t, aşa cum sîn t şi acum , că p e rs o ­
n a lita te a pe care o iubeam p ierise cu m u lţi ani în a in te ca eu să mă
fi născu t şi că vorb eam cu o im ita ţie a sa, a cărei n atu ră era
e se n ţia lm e n te m atem atică şi c are ră sp u n d e a aşa cum ar fi fost
posibil să ră sp u n d ă acea p e rs o n a lita te la stim u lii v o rb irii şi a c ţiu ­
n ilo r um ane. N -am p u tu t afla n icio d ată dacă d o m n u l M illion era
în tr-a d e v ă r c o n ştie n t în acel sens care să-i d ea d re p tu l să sp u n ă,
d u p ă cum a făcut-o în to td e a u n a , "gîndesc" sa u "simt". C înd I-am
în tre b a t d e sp re asta, m i-a spus că nici el în su şi nu cunoştea*
ră sp u n su l, d e o a re c e, neavînd te rm e n e de c o m p a ra ţie , nu p u te a să
se p ro n u n ţe cu c e rtitu d in e dacă p ro cesele sale m in ta le c o n sti­
tu ia u sau nu o c o n ştiin ţă în a d e v ă ra tu l sens al cu v în tu lu i; ia r e u ,
de bu n ă seam ă, n-aveam cum să ştiu dacă acest ră sp u n s re p re z e n ­
ta ju d e c a ta p ro fu n d ă a u n u i su fle t fiin ţîn d în jo c u l de a b stra c ţii al
sim u lării, sa u dacă e ra d o a r d eclan şat, ca u n ră sp u n s fonografic,
de în tre b a re a m ea. >
Cum spuneam , te a tru l n o stru şi-a co n tin u at activitatea p e to ată
d u rata verii şi a p rezen tat ultim ul spectacol, cu frunzele veştede
plutind d easupra scenei ca nişte scrisori vechi şi parfum ate dintr-un
colţ de pod. Q n d chem ările la ram pă s-au stins, noi, au to rii şi
in terp re ţii pieselo r stagiunii noastre, ne-am lep ăd at m îhniţi co stu ­
m ele şi fardul şi-am plecat, o d ată cu ultim ii sp ectatori, pe aleile
pustii, sp re casă. E ram - ţin m in te - preg ătit să-m i reiau în d ato ririle
la uşa principală, d a r în seara aceea valetul m-a a şte p ta t în hol şi m-a
condus n u m aidecît în bibliotecă, u nde tatăl m eu m i-a explicat pe un
to n tăios că sp re sfîrşitul serii avea să fie o cu p at cu nişte problem e
de afaceri şi că din acest m otiv voia să discutăm (cum se exprim a el)
m ai devrem e. A ră ta o b o sit şi bolnav, şi p e n tru în tîia oară, cred,

133
m-am gîndit că în tr-o zi o să m oară şi că în acea zi eu voi fi, dintr-o
dată, bogat şi liber.
Ce-am spus sub influenţa d rogurilor în seara aceea am uitat,
fireşte, însă visul care-a urm at mi-l am intesc la fel de bine ca şi cum
m-aş fi trezit din el în dim ineaţa asta. M ă aflam pe o corabie, o
corabie albă d intre acelea care, trase de boi, plutesc atît de lin, încît
nu stîrnesc nici o undă în apa verde a canalului de lîngă parc. Eram
singurul m em bru al echipajului; de fapt, unicul om viu la bord. La
pupă - strîngînd atît de fără vlagă roata uriaşă a tim onei de parcă mai
degrabă tim ona îl ţinea şi îl p ro p tea şi-i dirija - stătea cadavrul unui
bărbat înalt şi slab al cărui chip, atunci cînd capul care se bălăngănea
îl întorcea spre m ine, era chipul de pe ecranul dom nului M illion.
C hipul acesta, cum am mai spus, sem ăna m ult cu al tatălui m eu, dar
ştiam că m o rtu l de la cîrm ă nu era el.
Am stat m ult tim p pe corabie, care părea să plutească în voia ei,
cu vînt p u tern ic din babord. Cînd mă căţăram pe greem ent, noaptea,
catargele, vergile şi velele frem ătau şi cîntau în bătaia vîntului,
deasupra m ea se înălţau pînze peste pînze, sub m ine se aşterneau
pînze după pînze albe, şi alte catarge înveşm întate în pînze se
înşiruiau în faţăşi-n spatele meu. Cînd lucram , ziua, pe punte, stropi
înspum aţi îmi udau căm aşa şi îm proşcau seîndurile, lăsînd pete
prelungi, în form ă de lacrim ă, ce se zvîntau rep ede sub soarele
arzător.
Nu-m i aduc am in te dacă în realitate am fost vreodată pe o
asem enea corabie, d ar p o ate că am fost, pe cînd eram copil; căci
sunetele pe care le auzeam , scrîşnetul catargelor, şuieratul vîntului
printre m iile de parîm e, zgom otul valurilor ce se spărgeau în b o rd a ­
jul de lem n, erau, toate, a tît de distincte, de reale, de ele însele, pe
cît fuseseră o d in io ară rîsetele şi zgom otele de pahare sp arte ce
răzbăteau seara de pe terasă, alungîndu-m i som nul, sau su n etele
goarn elo r din citadelă care m ă trezeau, uneori, în zori de zi.
Aveam de lucru, nu ştiu exact ce anum e, pe corabie. A runcam
găleţi cu apă, ca să cu răţ p u n ţile pline de sînge închegat, şi trăgeam
de frînghii care nu m anevrau nim ic - sau, mai degrabă, păreau strîns
legate de obieete im obile ce se aflau mai sus, p rin tre vele. Scrutam
suprafaţa m ării, de la provă şi de pe parapeţi, de pe gabie şi de pe

134
acoperişul cabinei m ari de la m ijlocul navei... D ar cînd, în depărtare,
un transastral cu scutul term ic incandescent a p lo n jat şuierînd în
m are, n-am rap o rtat nim ănui.
Şi în to t acest tim p , m o rtu l de la tim o n ă îm i v o rb ea. C apul îi
a tîrn a m oale, ca şi cînd a r fi avut g îtu l ru p t, iar cînd valuri m ari
izbeau cîrm a, sm u c itu rile ro ţii de c are se ţin e a i-l zvîrleau de
p e-u n u m ăr pe a ltu l, sau pe sp ate, cu ochii h o lb a ţi la cer, o ri cu
b ărbia în p iep t. D a r el c o n tin u a să v o rb ească şi d in p u ţin ele
cu v in te pe care le p rin d e a m am în ţe le s că p e ro ra d e sp re o teo rie
etică ale cărei p o s tu la te i se p ă re a u lui însuşi în d o ieln ice. A cest
discurs mă în g ro zea şi încercam să-m i fac de lucru c ît mai d ep arte ,
la provă, d a r în ră stim p u ri v în tu l p u rta cu v in tele p înă la m ine,
d eslu şit, şi de fiecare d ată cînd m ă o p re a m din lucru, mă p o m e ­
neam m u lt m ai a p ro a p e de p u p ă d e c ît credeam , u n e o ri chiar la
un pas de tim o n ie ru l m o rt.
D upă ce petrecusem pe această corabie un tim p destul de în d e­
lungat ca să mă sim t foarte obosi,, şi foarte singur, una din uşile
cabinei s-a deschis şi-a a p ăru t m ătuşa m ea, plutind în poziţie v erti­
cală, la vreo ju m ă ta te de m etru d easu p ra punţii înclinate. R ochia ei
nu atîrn a în falduri d rep te, aşa cum o văzusem m ereu, ci fllfîia ca o
flam ură în vînt şi părea pe p u n ctu l de-a o duce pe m ătuşa m ea în
zbor, spre largul m ării. N u ştiu de ce, am spus: "Nu te apropia prea
m ult de tim onier, tanti Jeannine! Să nu-ţi facă vreun rău".
Ea mi-a răspuns cu un aer la fel de degajat ca şi cînd ne-am fi
în tîln it pe culoarul dinspre d o rm ito ru l m eu: "Pe naiba. E d eparte
de-a m ai face cuiva bine sau rău, N um ărul Cinci. Singurul nostru
m otiv de în g rijo rare este fratele meu".
"U nde e?"
"Jos". A a ră ta t sp re pu n te, ca şi cum a r fi vrut să spună că era în
cală. "încearcă să afle de ce nu se u rn eşte nava”.
M -am repezit sp re m arginea p unţii, am privit în jos şi ceea ce am
văzut nu era apă, ci cerul nopţii: stele, n en u m ărate stele, risipite Ia
infinit... Şi, privindu-le, am observat că nava, aşa cum spusese m ătuşa
m ea, nu înainta, nici m ăcar nu se legăna, ci stătea într-o rînă,
încrem enită. Am în to rs capul spre tan ti Jeannine, iar ea a spus: "Nu
se mişcă, p en tru că el a im obilizat-o pînă cînd va afla de ce nu se

✓ 135
mişcă", şi în aceeaşi clipă m-am p o m en it coborînd pe-o frînghie în
in terio ru l a ceea ce m i-am închipuit că era cala navei. M irosea a
anim ale. Mă trezisem , desi nu mi-am d at seam a im ediat.
T ălpile m ele au atins podeaua şi i-am văzut lîngă m ine pe David
şi Phaedria. N e aflam în tr-o încăp ere vastă, ca un pod, şi în tim p ce-o
priveam pe Phaedria, care era foarte frum oasă, dar părea agitată şi-şi
m uşca buzele, am auzit un cîntat de cocoş.
- U nde crezi că sînt banii? în treb ă David. Ţ inea în m înă o trusă
de scule.
Phaedria însă, care cred că se aştep tase la altceva, sau drept
răspuns la propriile-i gînduri, spuse:
- Avem tim p destul; M arydol stă de pază.
M arydol era una din fetele care jucaseră în piesele noastre.
- Dacă n-o să dea b ir cu fugiţii. U n d e crezi că sînt banii?
- Nu-s aici. Sînt jos, în spatele cam erei de prim ire.
Phaedria p orni tip til înainte. E ra îm brăcată toată în negru, de la
condurii de balet pînă la panglica neagră care-i strîngea părul ca
abanosul, iar costum aţia contrasta izb ito r cu m îinile ei albe şi faţa,
pe care buzele roşii p ăreau o pată de culo are scăpată din nebăgare
de seam ă. David şi eu o urm arăm .
Pe podea erau răzleţite o m ulţim e de lăzi din şipci şi, în tim p ce
le ocoleam , am văzut că în ele se aflau păsări de curte, cîte una în
fiecare ladă. A bia cînd am ajuns lîngă trap a din colţul opus al podului
m i-am dat seam a că p ăsările erau cocoşi luptători. în clipa în care,
strecurîndu-se p rin tr-o lucarnă, o rază de soare poposi pe una din
lăzi, vietatea d in ău n tru se ridică şi se întinse, bătînd din aripile cu
pene în culori ţip ă to a re şi privind cu ochi roşii, feroci.
- H aideţi! ne zori Phaedria. U rm ează cîinii.
C oborîrăm pe scâră, în urm a ei. La etajul de dedesubt se dez­
lănţui un vacarm infernal.
C îinii fuseseră legaţi cu lan ţu ri în boxe cu pereţi despărţitori prea
înalţi ca dulăii să se vadă unii pe alţii, iar în tre şirurile de boxe
răm îneau intervale de trecere destul de largi. E rau num ai cîini de
luptă, d ar de to a te m ărim ile, de la terrieri de două kilogram e pînă
la buldogi m ari cît viţeii, fiare cu cap ete la fel de diform e ca tum orile
de pe copacii bătrîni şi fălci care-ar fi p u tu t să reteze dintr-o singură

136
m uşcătură picioarele u n u i om. L arm a lă tră tu rilo r era de necrezut -
o su b stanţă solidă care cu trem u ra trep tele scării sub tălpile noastre
- şi cînd am ajuns jos am apucat-o pe P haedria de braţ, încercînd să-i
arăt p rin sem ne că treb u ia să plecăm num aidecît. D ar ea scutură din
cap şi p e urm ă, văzînd că n u înţeleg ce-m i spune, îşi um ezi degetul
şi scrise pe un p erete plin de praf: "Aşa fac m ereu - un zgom ot în
stradă - orice".
A ccesul la etajul u rm ă to r se făcea pe alte scări, la care se ajungea
p rin tr-o uşă masivă, d ar nezăvorîtă, instalată probabil m ai ales
p en tru a îm piedica să răzbată zgom otul lă trătu rilo r. M -am sim ţit
m ult m ai bin e după ce am închis-o în urm a noastră, deşi hărm ălaia
era încă foarte m are. în tre tim p, îmi venisem com plet în fire şi-ar fi
treb u it să le explic lui David şi Phaedriei că nu ştiam unde mă aflu
sau ce făceam noi aici, dar îmi era ruşine. Pe de altă parte, puteam
să-m i închipui destul de uşor care era scopul nostru. D iscutasem
adesea - discuţii pe care, la vrem ea lor, le considerasem d oar fanfa­
ro n ad e d eşarte - despre un singur furt, care să ne scape de necesitatea
m icilor pungăşii.
U n d e ne aflam , am descoperit abia m ai tîrziu, după ce am plecat,
iar cum ajunsesem acolo am p u tu t să deduc din discuţiile ulterioare.
C lădirea fusese iniţial un depozit şi era situ ată pe R ue des E gouts,
ap ro ap e de golf. P ro p rietaru l ei îi aproviziona pe entuziaştii care
organizau lupte de to t felul şi era cunoscut ca fiind posesorul celei
mai largi gam e de creatu ri p e n tru luptă din întregul departam ent.
T atăl Phaedriei, care, în schim bul unui o n o rariu , era dispus să-şi
asum e o p a rte din riscurile oricărui tra n sp o rt m aritim , venise aici,
îm p reu n ă cu fiica lui, p e n tru a încheia o tranzacţie cu acest negustor.
Cum se ştia că d epozitul nu-şi deschidea p o rţile în ain te de prînz,
hosărîsem să dăm lovitura în dim ineaţa u rm ăto are şi pătrunseserăm
în clădire p rin tr-o lucarnă.
M i-e greu să descriu ce-am văzut cînd am cob o rît de la etajul cu
cîini la u rm ăto ru l, care era etaju l în tîi al edificiului. A vusesem ocazia
să văd de m ulte ori sclavi lu p tăto ri, pe vrem ea cînd, în drum ul nostru
spre biblioteca oraşului, treceam îm p reu n ă cu dom nul M illion şi
David p rin tîrgul de sclavi, d ar niciodată m ai m ult de unul sau doi la
un loc, ferecaţi în lan ţu ri grele. Aici stăteau aşezaţi, tolăniţi sau

137
lungiţi peste tot, şi-n prim ul m om ent m -am în treb at cum de nu se
sfîşie unii pe alţii, cum de nu se aruncă asu p ra noastră. A poi am
observat că fiecare d in tre ei era legat cu un lanţ scurt prins în podea
şi, judecînd după zgîrieturile şi urm ele circulare ce m arcau duşum ea­
ua, nu era greu de ghicit cîtă libertate de m işcare avea sclavul din
centru. P uţinul m obilier aflat la dispoziţia lor - rogojini, cîteva
scaune şi bănci - era o ri p rea uşor p e n tru a putea răni dacă era
azvîrlit, ori foarte solid şi fixat în podea. M -am aşteptat să urle şi să
ne am eninţe, aşa cum auzisem că fac în arenă,'În ain te de a se încăiera,
dar ei p ăreau să priceapă că atîta tim p cît erau încătuşaţi nu puteau
face nimic. T o ate capetele se înto arseră spre noi în vrem e ce co b o ­
ram scara, dar, cum nu le aduceam nim ic de m încare, după această
prim ă exam inare ne tra ta ră cu un interes m ult m ai redus decît cel pe
care ni-l arătaseră cîinii. f
- N u-s oam eni, aşa-i? com en tă Phaedria.
Păşea dreaptă ca un sold at la paradă şi se uita la sclavi cu interes.
Privind-o, m i-am dat seam a că era mai în altă şi mai puţin durdulie
decît P haedria din im aginea pe care mi-o făceam eu cînd m ă gîndeam
la ea. N u era doar drăguţă; devenise o fată frum oasă.
- D e fapt, adăugă ea, sîn t un fel de anim ale.
D a to rită studiilor, eram mai bine inform at. I-am explicat că la
naştere fuseseră fiinţe um ane - unii chiar pînă la vîrsta copilăriei sau
a adolescenţei - şi că d eosebirea faţă de oam enii norm ali apăruse
d o ar în urm a interv en ţiilo r chirurgicale (un ele direct pe creier) şi a
m odificărilor in troduse pe cale chim ică în sistem ele lo r endocrine.
Iar deosebirea din în făţişare se d ato ra, fireşte, cicatricelor.
- T atăl vostru operează şi el fetiţe, nu-i aşa? P entru local.
- R areo ri, spuse David. C hestiile astea iau foarte m ult tim p şi,
oricum , m ajo ritatea b ărb aţilo r preferă fem eile norm ale, chiar dacă
preferă norm ale cam ciudate.
- T are-aş vrea să văd şi eu cîteva. M ă refer la cele pe care le-a
operat.
Cu gîndul to t la gladiatorii din ju ru l nostru, am întrebat:
- Cum de nu cunoşti to a te astea? A m înţeles că ai m âi fost aici.
D e cîini, ştiai.
- O h, sigur c-am văzut şi sclavii. Mi-a povestit şi p ro p rietaru i

138
despre ei. C red că am gîndit cu voce tare. A r fi gţo aznic dacă ar mai
fi oam eni.
I-am văzut urm ărin d u -n e cu privirea şi m -am în trebat dacă
înţelegeau spusele ei.
P arte ru l ară ta cu to tu l altfel decît etajele. P ereţii erau lam brisaţi
şi îm podobiţi cu fotografii în răm ate rep rezen tîn d cîini şi cotoşi,
sclavi, anim ale curioase. Ferestrele, care dăd eau înspre R ue des
E gouts şi golf, e ra u înalte şi înguste, nelăsînd să p ătru n d ă din lum ina
strălu cito a re a soarelui de afară decît cîteva raze ce dezvăluiau, în
sem iobscuritate, braţul unui fotoliu o rn am en tat şi tap iţat cu piele
roşie, un p ă tra t m ic de covor m aro, o carafă pe ju m ă ta te goală. Am
făcut trei paşi în această încăpere, cînd m i-am d at seam a că fusese­
răm descoperiţi. Spre noi venea un tîn ăr înalt, cu um eri drepţi... care
s-a o p rit, cu un a e r speriat, exact în clipa în care m -am oprit şi eu.
E ra p ro p ria m ea reflecţie în tr-o oglindă uriaşă cu ram ă poleită şi, o
clipă, am avut acea senzaţie de buim ăceală pe care o resim ţi cînd un
străin, o silu etă necunoscută, se în to arce o ri îşi răsuceşte capul şi
constaţi că-i vorb a de un bun p rieten , văzut, p o ate pen tru prim a
oară, din... afară. T înărul cu faţă prelungă şi tră să tu ri aspre, pe care
nu-i recunoscusem în prim ul m o m en t eram eu, aşa cum mă vedeau
P haedria şi D avid, dom nul M illion şi m ătuşa mea.
- Aici îşi prim eşte clienţii, spuse Phaedria. Cînd vrea să vîndă
ceva, îşi trim ite oam enii sus,' d upă m arfă. N u le dă voie niciodată
s-aducă m ai m ult de un exem plar, iar pe clienţi nu-i lasă să vadă şi
altele, deşi lă tra tu l cîinilor ajunge pînă aici. Pe tata şi pe m ine însă
ne-a dus sus si > ne-a arătat totul.
- V -a a ră ta t şi unde-şi ţin e b anii? în treb ă David.
- în spate. V edeţi tapiseria aceea? D e fapt, e o perdea. în tim p ce
vorbea cu tata, a venit un om care i-a p lătit nu ştiu ce şi pe urm ă el
s-a dus cu banii acolo.
U şa din sp atele tapiseriei dădea în tr-u n mic oficiu, cu o altă uşă
în faţă. N u se vedea nici urm ă de seif sau casă de bani. David forţă
sertaru l biro u lu i, folosind un levier din trusa lui de scule, dar în ă u n ­
tru nu erau decît hîrtii. T ocm ai voiam să deschid cealaltă uşă, cînd
am auzit în d ărătu l ei un zgom ot - ca un zgîriat sau un tîrşîit.
V rem e de un m inut şi mai bine, nu m işcarăm nici unul. R ăm ăse­

139
sem cu m îna pe clanţă. în spate, la stînga m ea, P haedria, care căuta
sub covor o ascunzătoare secretă, încrem enise g hem uită - o pată
neagră. D inspre biro u l spart auzeam respiraţia lui David. T îrşîitul
răsună din nou şi o scîndură scîrţîi. David şopti:
- E un anim al.
M i-am desprins degetele de pe clanţă şi am în to rs capul spre el.
Strîngea în m înă levierul şi era palid, dar zîmbea:
- U n anim al p rip o n it, care-şi tîrşîie picioarele. A tîta tot.
- D e unde ştii? I-am întrebat.
- O ricine s-ar afla acolo, ne-a auzit. M ai ales cînd am spart
sertarul. D ac-ar fi fost om , ar fi ieşit sau, dacă i-ar fi frică, s-ar ascunde
şi-ar sta liniştit.
Phaedria spuse:
- A re drep tate. D eschide uşa!
- Şi... dacă nu e un anim al?
- E ste, zise David.
- D ar dacă nu e?
Le-am citit răspunsul pe faţă; D avid şi-a preg ătit drugul de fier,
iar-eu am deschis uşa.
C am era era m ai m are decît m i-aş fi închipuit, dar goală şi m u r­
dară. Singura sursă de lum ină era o fereastră îngustă, la înălţim e,
pe peretele cel mai înd ep ărtat. în m ijlocul podelei se afla un cufăr
din lem n negru, prins cu cercuri de fier, iar în faţa lui, ceea ce mi s-a
p ăru t a fi o grăm adă de zdrenţe. Cînd am trecu t pragul însă, Zdrenţele
s-au m işcat şi un cap - un cap triunghiular, sem ănînd cu al unei
lăcuste - s-a în to rs către m ine. Bărbia nu se înălţa la mai m ult de doi
centim etri d easu p ra duşum elei, d ar sub Sprîncenele groase, ochii
sclipeau ca doi cărbuni aprinşi.
- Aici treb u ie să fie, spuse Phaedria. N u se uita la cap, ci la cufărul
cu cercuri de fier. Poţi să-i vii de hac, D avid?
- C red că da, ră sp u n se D avid, c are însă, ca şi m ine, privea fix
ochii din grăm ada de zdrenţe. Şi cu aia ce facem ? întrebă apoi,
arătîn d cu m îna.
în ain te ca P haed ria sau eu să-i răspundem , capul deschise o gură
cu dinţi galbeni, lungi şi înguşti, şi rosti:
- Bolnav.

140
 C red că nici unul d in tre noi nu se aştep tase să vorbească. E ra ca
şi cînd ar fi glăsuit o m um ie. Pe strad ă trecu o trăsură, cu roţile
hu ru in d pe caldarîm .
- H aideţi! spuse David. S-o ştergem de-aici.
P h aedria zise:
- E bolnav. N u pricepi? P ro p rietaru l I-a adus jos, ca să-i ţină sub
observaţie şi să-i dea îngrijiri. E bolnav.
- V rei să zici că şi-a legat sclavul bolnav de lada cu bani? replică
David, ridicînd o sprinceană.
- N u pricepi? E ste singurul obiect greu din cam eră. T o t ce ai de
făcut e să te ap ro p ii şi să-i pocneşti în cap. D acă ţi-e frică, dă-m i mie
drugul şi-i aran jez eu.
- Bine, bine, lasă.
L -am urm at, p înă la vreun m etru de cufăr. David gesticulă am e­
n in ţă to r cu drugul de fier.
- Tu! C ară-te de-acolo.
Sclavul scoase un su n et bolborosit şi se tîrî în lătu ri, trăgînd după
el lan ţu l cu care era legat. P urta pe um eri o p ătu ră slinoasă, plină de
găuri, şi nu părea m ai m are decît un copil, deşi am observat că avea
m îini im ense.
M -am în to rs şi-am făcut un pas sp re P haedria, vrînd s-o conving
să plecăm dacă D avid nu reuşea să deschidă cufărul im ediat. îmi
am intesc că, în ain te de-a apuca să aud sau să sim t ceva, am văzut-o
făcînd ochii m ari şi că mă întrebam încă de ce, cînd trusa de scule a
lui D avid căzu zăngănind pe podea, apoi David însuşi, cu o bufnitură
în fu n d ată şi-un icnet scurt. P haed ria ţipă şi to ţi cîinii de la etajul al
doilea începură să latre.
T otul, fireşte, se petrecu în mai puţin de-o secundă. M -am răsucit
chiar în clipa în care cădea David. Cu o m işcare fulgerătoare a
braţului, sclavul îl în h ă ţa se pe fratele m eu de o gleznă; în m om entul
u rm ăto r, îşi azvîrli p ă tu ra şi se aruncă asu p ra lui.
L-am apu cat de gît şi I-am sm ucit, gîndindu-m ă că nu-i va da
drum ul lui D avid şi că va trebui să-i desprind cumva, d a r în clipa în
care mi-a sim ţit m îinile I-a aru n cat cît colo pe David şi s-a zvî’r colit
în strîn so area m ea, ca un păianjen. Avea p a tru braţe.
L e-am văzut b ătîn d aerul, încercînd să mă prindă. M i-am des-
cleştat m îinile şi-am sărit înapoi de parcă mi s-ar fi vîrît sub nas un
şobolan. A ceastă repulsie instinctivă m-a salvat; picioarele sclavului
zvîcniră brusc îndărăt, în tr-o lovitură care, de-aş m ai fi fost agăţat de
el cu destulă p u tere ca să-i ofer un p u n ct de sprijin, m i-ar fi ru p t cu
siguranţă ficatul sau splina şi m -ar fi ucis.
Aşa însă, lovitura îl proiectă pe el în faţă, iar pe m ine în spate, cu
răsuflarea tăiată. Am căzut de-a rostogolul pînă dincolo de cercul
pe care i-l îngăduia lanţul; David apucase în tre tim p să se retragă,
iar P haedria era la o distanţă în afara o ricăru i pericol.
M -am ridicat anevoie, trem urînd din to t trupul. Cîteva clipe, am
răm as to ţi trei cu ochii la sclav. A poi, D avid a recitat în bătaie de joc:

"Armele cînt şi pe-acel bărbat care-ntîiul, de soartă

Dus de pe-al Troiei liman, a venit pe-a Laviniului coastă-n
Ţara Italiei: mult azvîrlit pe uscat şi pe mare,
Zei oropsindu-l din ura de veghe a cruntei Junone".

Nici Phaedria nici eu n-am rîs, dar P haed ria şi-a tras răsuflarea
cu un suspin lung şi m -a întrebat:
- Cum se poate una ca asta? Cum I-au făcut aşa?
I-am spus că, probabil, perechea su p lim en tară îi fusese grefată,
după su prim area reacţiei n atu rale de respingere a ţesutului străin,
şi că, d upă to a te ap aren ţele, o p eraţia îi înlocuise o parte din coaste
cu cen tu ra scapulară a d o natorului.
- A m încercat şi eu ex perienţe asem ăn ăto are pe şoareci, i-am
m ărturisit. B ineînţeles, la o scară m ult m ai m odestă. Ceea ce mi se
pare în tr-adevăr u lu ito r este faptul că se p o ate folosi perfect de
perechea grefată. Cu excepţia tran sp lan tu rilo r în tre gem eni identici,
jo n cţio n area ex trem ităţilo r nervilor este ap ro ap e im posibil de re a­
lizat. Cel care-a făcut asta a trecut probabil prin sute de eşecuri
în ain te de a o b ţin e ce dorea. Sclavul acesta trebuie să valoreze o
avere.
- C redeam că ai te rm in a t cu şoarecii, spuse David. N u lucrezi pe
m aim uţe,> 7acum ?
N u lucram , deşi m i-ar fi plăcut s-o p o t face; şi, oricum , era
lim pede ca n-aveam să realizăm nimic discutînd despre asta, opinie

142
pe care i-am com unicaţ-o lui David.
- Parcă ardeai de n erăb d are să pleci, observă el ironic.
într-adevăr, dar acum aveam o dorinţă şi m ai arzătoare. D oream ,
m ai tare decît doriseră v reodată Phaedria şi D avid să pună m îna pe
bani, doream , zic, să cercetez îndeaproape acea creatură. Ştiam că
lui D avid îi plăcea să se c read ă m ai în d ră z n e ţ d ecît m ine, aşa că
i-am re p lic a t:
- D acă tu vrei să pleci, dragă frăţioare, nu te folosi de m ine d rept
scuză.
R eacţia pe care scontasem se produse num aidecît.
- F o arte bine, rosti el fulgerîndu-m ă cu privirea. Cum să-i om o-
rîm ?
P haedria spuse:
- Nu ne p o ate ajunge. Să aruncăm cu ceva în el.
- Ca să aibă şi el cu ce să arunce în noi dacă nu-i nim erim , nu?
în tim p ce vorbeam , creatu ra, sclavul cu p a tru b raţe, ne privea
rînjind. E ram destul de sigur că înţelegea cel p u ţin o p arte din ce
spuneam şi le-am făcut sem n, lui David şi P haedriei, să revenim în
cam era cu biroul. D upă ce intrarăm , am închis uşa şi-am spus:
- E m ai bine să nu ne audă. D ac-am avea nişte arm e mai lungi,
suliţe de exem plu, I-am p u tea om o rî fără să ne apropiem . D ar ce am
p u tea folosi? A veţi vreo idee?
David clătină din cap, d ar Phaedria zise:
- Ia staţi! Parcă îm i am intesc ceva. •
O privirăm am îndoi în tăcere şi ea se în cru n tă, prefăcîndu-se că
se concentrează, savurînd im p o rtan ţa pe care i-o arătam .
- E i? făcu David.
Ea pocni din degete.
- Prăjini p en tru ferestre. N işte beţe lungi, cu cîrlig la capăt. A ţi
văzut, nu-i aşa, ferestrele din salonul de prim ire. Sînt sus de to t, sub
tavan. P ro p rietaru l vorbea cu tata, cînd unul din oam enii lui a ap ăru t
cu o prăjin ă şi a deschis o fereastră. T rebuie să fie pe undeva, prin
preajm ă.
D upă cinci m inute de cău tare, am găsit două. Păreau bune pen tru
scopul n o stru : aveau vreo doi m etri lungim e, iar lem nul, gros de
patru centim etri, era de esen ţă tare. David o v în tu ră pe a lui, sim u-
lînd că o atacă pe Phaedria, apoi mă întrebă:
- D ar din ce putem să le facem vîrfuri?
Scalpelul pe care-i purtam în to td eau n a cu m ine era la locul lui,
în tocul din buzunarul de la piept. L-am legat strîns de prăjină cu
nişte bandă izolatoare, dar n-am găsit nim ic asem ănător pen tru
lancea lui David, pînă ce i-a venit lui însuşi ideea cioburilor de sticlă.
- Nu poţi să spargi nici un geam , obiectă Phaedria. Te-ar auzi de
afară. Şi-apoi, nu crezi că vîrful s-ar face ţăn d ări de la prim a lovitură?
- N u, dacă sticla-i groasă. Ia priviţi încoace!
Am înto rs ochii şi, din nou, m i-am văzut chipul. David arăta spre
oglinda uriaşă care mă luase prin su rp rin d ere cînd coborîsem scara.
O lovi brusc cu piciorul şi oglinda se sparse cu un zăngănit care stîrni
iarăşi hăm ăiala cîinilor. A lese un ciob triunghiular, lung şi îngust,
şi-i răsuci în lum ină, făcîndu-1 să îm prăştie scînteieri de diam ant.
- Ce ziceţi? E ap ro ap e la fel de b un ca vîrfurile din agat sau jasp
ale indigenilor de pe Sainte A nne, nu-i aşa?

D upă cum ne înţeleseserăm , ne-am apropiat din părţi opuse. Scla­

vul sări pe capacul cufărului şi, din această poziţie, ne urmări calm,
plimbîndu-şi de la David la m ine privirea ochilor înfundaţi în orbite,
pînă cînd ajunserăm am îndoi destul de aproape şi David îl atacă.
în clipa în care vîrful de sticlă îi atinse coastele, se răsuci scurt şi,
înhăţîn d lancea lui David, o sm uci către el trîntindu-1 pe fratele m eu
la păm înt. A m d at să îm pung, d ar nu I-am n im erit şi, pînă să mă
desm eticesc, sărise deja de pe cufăr şi-i prinsese ca-n cleşte pe David,
de partea cealaltă. M -am n ăp u stit pe deasupra lăzii şi am îm puns cu
furie în jos şi abia cînd David a ţip at mi-am d a t seam a că înfipsesem
scalpelul în coapsa lui. A m văzut lem nul lăncii îm proşcat cu sînge -
sînge arterial, roşu aprins -, am d at drum ul arm ei şi m -am aruncat
peste cufăr, asupra lor.
Sclavul m ă aştep ta - pe spate, rînjind, cu picioarele şi cele p a tru
braţe desfăcute, ca un păian jen m ort. Sînt în credinţat că m -ar fi
ştrang u lat în u rm ăto area secundă, dacă David - cît de conştient, nu
ştiu - nu şi-ar fi azvîrlit o m înă peste ochii lui. N -a izbutit să mă prindă
şi am căzut în braţele sale larg deschise.

144
 M are lucru n -ar mai fi de spus. Sclavul s-a d esco to ro sii de David
şi, trăgîndu-m ă sp re el, a încercat să mă m uşte de beregată, însă am
apucat să-i înfig degetul m are în tr-u n u l din ochi şi să-i ţin la distanţă.
Phaedria, cu m ai m ult sînge rece decît aş fi crezut-o în stare, mi-a
pus în m îna liberă lancea lui D avid şi I-am în ju n g h iat în grum az -
cred că i-am secţio n at am bele ju g u lare şi trah eea p în ă să m oară. Am
im provizat un garou pen tru piciorul lui David şi-am plecat, re-
nu nţînd şi la bani şi la cun o ştin ţele ştiinţifice pe care sperasem să le
obţin disecînd cadavrul sclavului. M arydol ne-a a ju ta t să-i ducem pe
David acasă, iar d om nului M illion i-am spus că se rănise în tim p ce
exploram o casă p ărăsită - dar m ă îndoiesc că ne-a crezut.
A r m ai fi de ad ăugat un singur lucru cu privire la întîm plarea
aceea - mă refer la uciderea sclavului -, deşi sînt m ai degrabă tentat
să co n tin u i şi să povestesc d espre descop eriiea pe care am făcut-o
im ediat d upă aceea şi care, pe atunci, a exercitat o influenţă m ult
mai m are asu p ra mea. D e fapt, e d o ar o im presie, o im presie fără
d o ar şi p o a te defo rm ată şi exagerată de actul aducerii-am inte: cînd
I-am în ju n g h iat pe sclav, faţa m ea se afla foarte a p ro a p e de a lui şi-am
văzut (cred că d a to rită lum inii care p ătru n d ea p rin fereastra înaltă
din spatele n o stru ) p ro p riu l m eu chip, reflectat şi d u b lat în corneele
ochilor săi, şi mi s-a p ă ru t că era un chip care sem ăna fo arte m ult cu
al lui. D upă aceea, nu mi-a m ai ieşit din m inte ce-m i spusese doctorul
M arsch desp re posibilitatea p roducerii prin d o n a r e a unui num ăr
im ens de indivizi identici, şi nici gîndul că, o d in io ară, tatăl meu
fusese vestit ca neg u sto r de copii. D u p ă eliberare, am încercat să dau
de urm a m am ei m ele, fem eia din fotografia pe care m i-o arătase tanti
Jeannine; d ar poza aceea fusese făcută desigur cu m ult tim p înaintea
naşterii m ele - p o ate chiar pe P ăm înt.
D esco p erirea desp re care vorbeam am făcut-o a p ro a p e de îndată
ce am părăsit casa în care-i om orîsem pe sclav şi a fost urm ătoarea:
nu mai era toam nă, ci miez de vară. D eoarece to ţi p a tru - în tre tim p
apăruse şi M arydol - eram îngrijo raţi de starea lui D avid şi preocu­
paţi să născocim o explicaţie plauzibilă p en tru rana lui, şocul a fost
întrucîtva ate n u a t - d ar faptul nu lăsa nici urm ă dc îndoială: era cald,

45
cu zăpuşeala u m edă specifică verii. Pom ii, pe care m i-i am inteam
desfrunziţi, aveau co ro an e bogate, În care ciripeau graurii. F întîna
din grădiniţa n o astră n u m ai răpăia, ca-n to td eau n a cînd se apropia
riscul îngheţului şi-al conductelor sp arte, în su n etul apei încălzite;
în tim p ce-i p u rtam pe David spre uşa principală, m i-am cufundat
m îna în bazin: apa e ra p roaspătă şi rece.
însem na că p erio ad ele m ele de activitate inconştientă, de som ­
nam bulism , crescuseră pînă la a devora o iarn ă întreagă şi-o prim ă­
vară. A m sim ţit că sîn t pierdut.
Q n d am in trat în casă, mi-a sărit pe u m ăr o irtaimuţică. a e d e a m
că e m aim uţa tatei, d ar m ai apoi am aflat de la dom nul M illion că
era m ascota pe care m i-o alesesem eu însum i d in tre anim alele mele
de laborator. S ărm ana vietate! N-o cunoşteam , d ar cicatricele din
blana ei şi m ădularele diform e arătau că ea m ă cunoştea.
(D e atunci, nu m -am mai d esp ărţit de P6po; cît tim p am fost
închis, a avut grijă d e ea dom nul M illion. Şi astăzi, cînd e vrem e bună,
se m ai caţără pe zidurile cenuşii şi coşcovite ale casei; uneori, cînd
aleargă pe p ara p e te şi-i văd profilîndu-se pe cer silueta gheboasă,
am un m om ent im presia că tată m ai trăieşte şi că m ă va chem a din
nou în bibliotecă ... D ar bietul anim al nu are nici o vină.)

T atăl m eu n-a adus nici un m edic p e n tru David, ci i-a dat îngrijiri
el însuşi; dacă era curios să afle îm p reju rările în care se rănise, n-a
arătat-o . P ărerea m ea - cît va mai fi co n tîn d ea după atîta am ar de
vrem e - este că a crezut că-l înjunghiasem eu, în urm a vreunei
altercaţii. Spun asta p e n tru că, ulterior, părea tem ăto r ori de cîte ori
răm îneam singur cu el. N u era fricos, iar de-a lungul anilor avusese
de-a face în re p e ta te rînduri cu crim inali înrăiţi; dar nu se mai sim ţea
în largul său cu m ine - se păzea. Fireşte, nu-i exclus ca atitudinea lui
să fi fost consecinţa vreunui lucru pe care-i voi fi spus sau făcut în
cursul iernii de care nu-m i mai am inteam nimic.
P haedria şi M arydol, dar şi m ătuşa mea şi dom nul M illion,
veneau des să-i viziteze pe David, aşa încît cam era lui de convales­
cenţă deveni un fel de loc de în tîln ire p e n tru noi toţi, tu lb u rat doar
de rarele apariţii ale tatălu i meu. M arydol era o fată zveltă, blondă,

146
bu n ă la inim ă, de care m ă cam îndrăgostisem . A desea, o conduceam
acasă, iar la în ap o iere m ă o pream în tîrgul de sclavi şi, aşa cum
dom nul M illion, D avid şi cu m ine făcuserăm d e-atîtea ori, cum pă­
ram plăcinte şi cafea neagră, apoi căscam gura la licitaţii. F eţele
sclavilor sînt cele mai inexpresive din lume; însă eu m ă pom eneam
contem plîndu-le îndelung şi-mi treb u i m ult tim p, a p ro a p e o lună,
pînă să înţeleg de ce-o făceam. în tr-o zi, fu urcat pe estrad ă un bărbat
tînăr, un coşar. A vea urm e de bici n u num ai pe spatele gol, ci p e toată
faţa; avea dinţii rupţi; d ar I-am recunoscut: chipul plin de cicatrice
era chipul m eu sau al tatălu i meu. I-am vorbit. E ram gata să-i cum păr
şi să-i eliberez. D ar el m i-a răspuns cu rîn jetu l servil al tu tu ro r
sclavilor. M -am în to rs dezgustat şi-am plecat acasă.
în aceeaşi no ap te, cînd tatăl m eu m-a chem at în bibliotecă, am
privit p en tru prim a d ată im aginea n o astră reflectată în oglinda care
m asca in trarea în lab o rato r. A răta mai tîn ă r decît era; eu, m ai bătrîn.
S-ar fi zis că eram una şi-aceeaşi persoană, iar la un m om ent dat,
cînd el s-a răsucit cu faţa spre m ine şi eu, privind p este um ărul său,
nu m i-am mai zărit im aginea tru p u lu i, ci do ar braţele lui şi-ale mele,
mi s-a p ă ru t că în tru ch ip am făptura sclavului luptător.
N-aş pu tea sp u n e cine a sugerat cel dintîi să-i ucidem . N u-m i aduc
am inte decît că în tr-o seară, în tim p ce m ă pregăteam de culcare după
ce le condusesem pe M arydol şi P haedria la casele lor, am ştiu t că
mai în ain te - cînd, îm p reu n ă cu dom nul M illion şi cu m ătuşa mea,
stătuserăm to ţi şase lîngă p atu l lui D avid - discutaserăm despre asta.
N u deschis, fireşte. P o ate că nu adm iteam încă nici faţă de noi
înşine ceea ce gîndeam . M ătuşa m ea adusese vorba de banii pe care
se zvonea că-i ţine ascunşi; apoi, P haedria pom enise de un iaht luxos
asem eni unui palat; David vorbise d espre vînători şi expediţii cine­
getice în stil m are, ca şi desp re p u terea politică ce se p u tea ob ţin e
cu bani.
Iar eu, fără să scot o vorbă, m ă gîndisem la orele, săptăm înile,
lunile pe care mi le răpise; la d istrugerea individualităţii m ele, pe
care o m ăcinase n o a p te de no ap te. M ă gîndeam că s-ar fi p u tu t să
in tru în bibliotecă în n o a p te a aceea, p e n tru ca la u rm ă to a re a m ea
d eştep tare să constat că sîn t un m oşneag şi, poate, un cerşetor.
A tunci am înţeles că trebuia să-i om or, căci dacă-i dezvăluiam

147
aceste gînduri în tim p ce zăceam d ro g at pe su p rafaţa scorojită a
m esei lui vechi, m -ar fi ucis el pe m ine, fără să ezite.
Pînă la sosirea valetului, aveam plan u l gata. N u va exista anchetă
şi nici certificat de deces p e n tru ta tă l m eu. P u r şi sim plu, îl voi
înlocui. C lienţilor nu li se va părea nim ic ciudat. P rieten ilo r Phae-
driei li se va spune că m -am certat cu el şi că am fugit de acasă. O
vrem e, nu voi vedea pe nim eni, n u voi vorbi cu nim eni; apoi, m achiat,
într-o cam eră întunecoasă, voi începe să prim esc din cînd în cînd pe
cîte cineva. E ra un plan im posibil, d ar atunci cînd I-am co nceput mi
se părea plauzibil şi chiar uşor de realizat. Aveam scalpelul pregătit.
C adavrul i-l pu team distruge în p ro p riu l său laborator.
A citit totul pe faţa mea. Mi-a vorbit cum îmi vorbea în to td eau n a,
dar cred că ştia. Ca niciodată, în cam eră erau flori şi m -am în tre b at
dacă nu cumva ştiuse d in ain te şi le com andase anum e, ca p en tru un
evenim ent deosebit. în loc să-m i poruncească să mă în tin d pe m asa
tap iţată, mi-a indicat u n scaun, apoi s-a aşezat şi el, la b iroul său.
- Mai aşteptăm pe cineva, astăzi, mi-a spus.
L-am privit în tăcere.
- E şti furios pe m ine. A m văzut cum ţi-a crescut furia. O a re chiar
nu ştii c in e ...
îl în treru p se o b ătaie în uşă. Strigă:"Intră!" şi uşa fu deschisă de
N erissa, care in tro d u se în ă u n tru pe una din fete şi p e doctorul
M arsch. A p ariţia lui M arsch m-a surprins; d ar mai m ult m-a surprins
adm iterea unei fete din local în bibliotecă. F ata se aşeză lîngă
M arsch în tr-u n fel care a ră ta că el era binefăcătorul ei în seara aceea.
- B ună seara, do cto re, spuse ta tă l m eu. V -aţi distrat bine?
M arsch zîmbi, dezvăluind o d an tu ră frum oasă. D e d ata aceasta
p u rta haine după u ltim a m odă, însă contrastul din tre barba sa şi
pielea lipsită de culo are a o b rajilo r era la fel de izbitor.
- A tît senzual, cît şi intelectual, răspunse el. Am văzut o femeie
goală, o uriaşă de două ori m ai înaltă decît un bărbat, trecând prin zid.
- E ra o hologram ă, am spus eu.
- Ştiu, replică el zîmbind. A m mai văzut şi-ahe lucruri. Vi le-aş putea
înşira pe toate, însă m ă tem să nu plictisesc asistenţa. M ă voi m ulţum i
să constat că aveţi un local rem arcabil - dar, desigur, ştiţi asta.
T atăl m eu spuse:

148
 - E plăcut să ţi se repete.
- Şi acum vom putea să purtăm discuţia desp re care am vorbit
mai în ain te?
T atăl m eu privi pieziş către fată, care se ridică, îl sărută pe
doctorul M arsch şi ieşi. U şa masivă a bibliotecii se închise în urm a
ei, cu un ţăcănii uşor.
Ca zgom otul unui în tre ru p ă to r, sau al unui p ah ar vechi care se
crapă.
De atunci, m-am gîndit de m ulte ori la î'ata aceea, aşa cum am
văzut-o cînd a părăsit biblioteca: pantofii cu tocuri exagerat de
înalte, picioarele grotesc de lungi, rochia cu d ecolteul din spate pînă
la ap ro ap e un cen tim etru sub coccis, ceafa goală sub părul aranjat
în tr-u n turn înfoiat, îm podobit cu panglici şi paiete sclipitoare.
N-avea de unde să ştie că uşa pe care o închisese însem na sfîrşitul
lum ii cun o scu te de ea şi de m ine.
- O să vă a ştep te pînă ieşiţi, îi spuse tatăl m eu lui M arsch.
- Iar dacă nu,.sînt sigur că îm i p u teţi oferi altele. (O chii verzi ai
an tro polo g u lu i p ăreau incandescenţi în lum ina lăm pii.) D eocam da­
tă însă ... cu ce vă pot fi de folos?
Studiaţi rasele. Se p o ate num i rasă un grup de bărbaţi sim ilari
care nutresc gînduri sim ilare?
- Şi fem ei, rosti M arsch zîm bind.
- Iar aici, co n tin u ă tatăl m eu, aici, pe S ain te Croix, culegeţi
m aterial pe care vreţi să-i lu aţi cu dum neavoastră pe P ăm înt? ■
- Culeg m aterial, desigur. D acă m ă voi în to arce sau nu pe plane-
ta-m am ă e însă problem atic.
îm i observă tresărirea; se în to arse spre m ine şi surîsul său deveni
parcă şi m ai în g ăd u ito r decît pînă atunci.
- Te m iră? m ă înlrebă.
- A m considerat în to td e a u n a Păm întul ca fiind centrul gîndirii
ştiinţifice, i-am răspuns. N u m i-e greu să-m i închipui că un om de
ştiin ţă I-ar p utea părăsi tem p o rar, p entru a efectua investigaţii pe
teren, d a r...
- D ar ţi se p are d e neconceput ca respectivul om de ştiinţă să
dorească să răm înă pe teren , nu? Judecă singur. N u eşti unicul - din
fericire p en tru m ine - care respectă în ţelepciunea şi părul cărunt al

149
lum ii-m am ă. Ca specialist form at pe Păm înt, mi s-a oferit un post
de şef de catedră la universitatea voastră; cu un salariu pe care mai
că mi I-aş p u tea fixa singur şi cu cîte un an de vacanţă la fiecare doi
ani. C ălătoria de aici la P ăm în t necesită douăzeci de ani în tim p
new tonian; fireşte, p en tru m ine, subiectiv, n-ar fi decît şase luni, însă
la întoarcere, dacă m-aş întoarce, cunoştinţele m ele ar fi depăşite cu
p atru zeci de ani. N u, mă tem că în tre tim p p la n e ta vo astră şi-ar
p u tea găsi un alt astru intelectual.
- Cred că ne înd ep ărtăm de subiect, interveni tatăl meu.
M arsch dădu din cap.
- V oiam să spun că un an tro p o lo g este mai în m ăsură decît oricine
să se acom odeze cu orice cultură - chiar şi cu una a tît de stranie cum
este cea pe care şi-a creat-o această familie. C red că-i pot spune
familie, dat fiindcă mai există doi m em bri în afară de dum neata. N-ai
nim ic îm potrivă să mă adresez am îndurora la singular, nu?
Se uită la m ine ca şi cînd ar fi aştep tat un p ro test, apoi, văzînd
că nu spun nimic, continuă:
- M ă refeream la fiul dum itale, David - căci aceasta, şi nu frater­
n itatea, este relaţia sa reală faţă de individualitatea dum itale co n ti­
nuă - şi la fem eia căreia îi spui m ătuşă. în realitate, ea este fiica unei
- să-i zicem v arian te? - a dum itale.
- A m îndoi încercaţi să-m i sp u n eţi că sînt o copie d o n a tă a tatălui
m eu şi văd că am îndoi vă aştep taţi să fiu şocat. Nu sînt. Bănuiam de
m ult.
T atăl m eu spuse:
- M ă bucu r s-aud asta. Ca să fiu sincer, cînd aveam vîrsta ta
descoperirea m-a tu lb u rat p este m ăsură; am venit în biblioteca
tatălu i m eu - aici -, ca să-i înfrunt, cu intenţia să îl ucid.
- Şi I-aţi ucis? în treb ă doctorul M arsch.
- N u cred că asta are vreo im p o rtan ţă ... Punctul esenţial este că
intenţio n am s-o fac. Sper că p rezenţa dum neavoastră aici va uşura
lucrurile p e n tru N um ărul Cinci.
- Aşa îl n um iţi?
- P e n tru c o m o d ita te , de v rem e ce p u rtă m am îndoi acelaşi
num e.
- E ste cel de-ai cincilea copil al dum neavoastră produs prin

150
d o n a re ?
- A l c in d le a experim ent al m eu? Nu. (C u um erii săi ascuţiţi şi
încovoiaţi sub stacojiul h alatu lu i vechi şi m urdar, tatăl m eu avea
aeru l unei păsări sălbatice; m i-am am in tit că citisem , într-o carte de
ştiinţe n atu rale, despre o zb u răto are n u m ită şoim ul cu um eri roşii.
M aim uţa lui, în căru n ţită de b ătrîn eţe, se căţărase pe b iro u şi-i
privea.) N u, m ai degrabă al cincizecilea, dacă chiar vă interesează,
în tr-o vrem e, îi făceam p e n tru exersare. Cei care n-aţi încercat
niciodată lucrul acesta, cred eţi că tehnica este sim plă, fiindcă aţi
auzit că se poate, dar nu ştiţi cît de greu e să preîntîm pini diferenţele
spontane. F iecare genă d o m in an tă a m ea treb u ia să răm înă d om i­
nantă; oam enii nu-s bo abe de m azăre - p u ţin e fenom ene sînt guver­
n ate de legile m endeliene.
- A ţi distrus eşecurile? în tre b ă M arsch.
- Le-a vîndut, am răspuns eu. în copilărie, m ă întrebam de ce se
o p rea do m n u l M illion să privească sclavii din tîrg. M ai tîrziu, mi-am
dat seam a de ce.
Scalpelul m eu aştep ta în tocul din buzunar; îl sim ţeam .
- D o m n u l M illion este p o a te ceva m ai sen tim en tal decît m ine,
spuse tata. Şi-apoi, m ie nu-m i p rea place să ies din casă. V edeţi,
doctore, va treb u i să vă m odificaţi p resu p u n erea că, de fapt, sîntem
cu to ţii acelaşi individ. Avem şi noi m icile n o a stre variaţii.
D o cto ru l M arsch dădu să răspundă, dar I-am în treru pt:
- D e ce? D e ce David şi eu? D e ce tan ti Jeannine, mai dem ult?
D e ce să c o n tin u i ?
- D a, spuse tatăl m eu, de ce? în treb ăm ca să întrebăm .
- N u înţeleg.
- C aut cuno aşterea de sine. Sau, dacă vrei, căutăm c u n oşterea de
sine. Exişti, p e n tru că am făcut şi fac acest lucru, iar eu exist p en tru ,
că a fâcut-o individul d in a in te a m ea - el însuşi creat de cel a cărui
m inte este sim u lată de dom n u l M illion. Şi u n a din în treb ările la care
căutăm răspuns este: de ce căutăm . M ai m ult chiar. (Se aplecă în faţă
şi mica m aim uţă îşi înalţă b o tu l alb, privindu-i cu ochi strălucitori,
m iraţi.) Vrefm să aflăm de ce nu reuşim , de ce alţii se ridică şi se
schim bă, iar noi răm înem aici.
M -am gîndit la iahtul de care vorbise P haedria şi-am spus:

151

t
 - E u n-o să răm în aici.
D o cto ru l M arsch zîmbi.
- N u cred că înţelegi, zise tatăl m eu. N u mă refer neapărat la "aici"
din punct de vedere fizic, ci la aici din p u n ct de vedere social şi
intelectual. E u am călăto rit, p o ate că vei călăto ri şi tu, d a r ...
- D ar sfîrşiţi aici, spuse d o cto ru l M arsch.
- Sfirşim la acest nivel!
A fost singura dată, cred, cînd I-am văzut pe tatăl m eu tulburat.
S-ar fi zis că-i pierise graiul, în tim p ce-şi agita mîinile, arătîn d
caietele şi benzile cu care e ra u înţesaţi pereţii. în cele din urm ă se
în to arse spre doctorul M arsch şi-i fulgeră cu privirea:
- D u p ă cîte generaţii? N u dobîndim nici faim ă, nici m ăcar stăpî-
nirea acestei m ici planete, a acestei colonii m izerabile. Ceva treb u ie
schim bat. D ar ce?
- N u Sînteţi unic, spuse d o cto ru l M arsch, apoi zîmbi. Sună ca un
truism , nu-i aşa? însă nu m ă refer la câpiile dum neavoastră. V reau
să spun că, de cînd acest lucru a devenit posibil - pe Păm înt, în
ultim ul sfert al secolului douăzeci -, asem enea înlănţuiri au fost
num eroase. P en tru a descrie fenom enul, am îm p ru m u tat un term en
de inginerie şi i-am spus proces de relaxare - o denum ire im proprie,
dar n-am găsit alta mai bună. Ştiţi ce înseam nă relaxare, ca term en
de inginerie?
- Nu.
- Există p roblem e care n u se p retează la o soluţionare directă,
dar care p o t fi rezolvate p rin tr-o succesiune de aproxim aţii. în cazul
transferului de căldură, de exem plu, se întîm plă să nu se p o ată
calcula din capul locului te m p e ra tu ra fiecărui p u n ct de pe suprafaţa
unui corp cu o form ă neobişnuită. D ar inginerul, sau com puterul
său, p o ate presu p u n e te m p e ra tu ri rezonabile, p o ate studia cît de
aproxim ativ stabile sînt valorile presu p u se şi apoi, pe baza rez u lta ­
telo r o b ţin u te , p o a te em ite n o i presu p u n eri. Pe m ăsură ce nivelurile
aproxim aţiei progresează, etap ele succesive devin din ce în ce mai
asem ăn ăto are, pînă cînd, în esenţă, nu m ai există schim bare. Iată de
ce spuneam că d u m neavoastră şi tînărul Sînteţi, în esenţă, un singur
individ.
- Ceea ce vreau de la dum neavoastră, spuse n erăb dător tatăl m eu,

152
 este să-i faceţi pe N um ărul Cinci să p riceapă că ex perienţele pe care
le-am efectu at asu p ra lui, în special exam enele n arco terapeutice
care-i irită atît de m ult, sîn t necesare. Că dacă vrem să fim m ai m ult
decît am fost, treb u ie să aflăm ...(A proape strigase, şi se o p ri brusc,
p e n tru a coborî tonul.) A cesta-i m otivul p e n tru care a fost produs
el, ca şi David - speram să învăţ ceva d in tr-o încrucişare externă.
- C eea ce a co nstituit, neîndoielnic, şi ra ţiu n e a de a fi a doctorului
Veil, cu o g eneraţie înainte, zise M arsch. în să în ceea ce priveşte
exam inarea sinelui d u m neavoastră m ai tîn ăr, a r fi to t atît de util
p e n tru el să vă exam ineze pe dum neavoastră.
- O clipă, am intervenit. C o n tin u aţi să su sţin eţi că el şi cu mine
. sîntem identici. E ste incorect. îmi dau seam a că sîntem sim ilari în
unele privinţe, d ar eu nu sînt chiar ca tatăl m eu.
- D iferen ţele se d ato resc num ai vîrstei. C îţi ani ai? O ptsprezece?
Iar d u m n e a v o a stră ... (M arsch se înto arse spre tatăl m e u :)... aş zice,
ap ro a p e cincizeci. Există d o a r două forţe care acţionează p e n tru a
diferenţia fiinţele um ane: ere d ita te a şi m ediul, n atu ra şi educaţia. Şi
în tru cît perso n alitatea se form ează, în b ună m ăsură, în tim pul p ri­
m ilor trei ani ai vieţii, factorul decisiv este m ediul oferit de casa
părintească. F iecare p erso an ă se naşte în tr-u n anum it m ediu fam i­
lial, chiar dacă acesta este atît- de vitreg, încît p o ate să-i provoace
m oartea; d ar nici o perso an ă, cu excepţia situ aţiei pe care o num im
relaxare antropologică, nu-şi poate oferi singură m ediul - el i se
asigură d e către g en eraţia an terio ară.
- T ocm ai p e n tru că am în d o i am crescut în această casă ...
- Pe care aţi clădit-o, aţi m obilat-o şi aţi p o p u lat-o cu cei pe care
i-aţi ales dum neavoastră. D ar staţi puţin. Să ne gîndim la un om pe
care nici unul din d u m neavoastră nu I-a văzut vreodată, un om
născut în tr-u n căm in asigurat de părin ţi cu to tu l diferiţi de el însuşi:
mă refer la întîiu l d in tre du m neavoastră ...
N u m ai ascultam . V enisem să-m i ucid tatăl şi trebuia ca doctorul
M arsch să plece. îl priveam cum se agită în scaun, gesticulînd frenetic
cu m îinile lui lungi şi albe, m işcîndu-şi buzele în hăţişul negru al
b ă r b ii... îl priveam şi nu auzeam nimic. Parcă asurzisem sau parcă
el nu p u te a com unica decît prin gînduri, iar eu, ştiin d că gîndurile
lui e rau m inciuni ridicole, refuzam să le receptez. Brusc, am spus:

153
 - E şti de pe Sainte A nne.
Mă privi uluit, întreru p în d u -se în m ijlocul unei fraze pe care n-o
âuzisem.
- A m fost acolo, desigur. Am p etrecu t un an pe Sainte A nne,
înainte de a veni aici.
- T e-ai născut acolo. A colo ai stu d iat antropologia, din cărţi
scrise pe Păm înt cu un secol în urm ă. E şti indigen sau, în cel mai bun
caz, pe ju m ătate indigen; noi însă sîntem fiinţe um ane.
M arsch aruncă o privire piezişă spre tatăl m eu, apoi spuse:
- Nu există indigeni. Punctul de vedere ştiinţific despre Sainte
A nne este că indigenii au p ierit acum peste o sută de ani.
- Nu credeai asta cînd ai venit la m ătuşa mea.
- N-am acceptat niciodată Ipoteza Veil. I-am vizitat pe toţi cei
de-aici care au publicat ceva în dom eniul m eu. Să nu pierdem vrem ea
cu fleacuri.
- E şti indigen, nu păm întean.
Puţin după aceea, am răm as singur cu tatăl meu.

Cea mai m are p arte a condam nării am ispăşit-o într-un lagăr de

m uncă, în m unţi. E ra un lagăr mic, adăpostind de obicei num ai o
sută cincizeci de d eţin u ţi, iar uneori, cînd iernile făceau mai m ulte
victim e, sub optzeci. Tăiam lem ne şi făceam m angal, iar cînd găseam
m esteceni buni, co nfecţionam schiuri. Pe piscuri, culegeam un
muşchi salin cu presupuse p ro p rie tă ţi m edicinale şi înnodam plante
cu tulpini lungi, m eşterind sănii de bolovani, m enite să strivească
m aşinile care ne păzeau, deşi, de fiecare dată, ori noi pierdeam
m om entul prielnic, ori bolovanii nu voiau să alunece. M unca era
grea, iar aceşti gardieni adm inistrau exact am estecul de severitate şi
o biectivitate elab o rat de vreo d irecţiune a închisorilor, care îi p ro ­
gram ase, p unînd astfel capăt b ru talităţii şi favoritism elor practicate
de năim iţi şi lăsînd cruzim ea sau b u n ătatea exclusiv de resortul
funcţio n arilo r eleganţi din consiliile de adm inistraţie.
Sau aşa credeau ei. U n eo ri le vorbeam o re întregi gardienilor
despre dom nul M illion ... şi o dată am găsit ascunsă în colţul în care
dorm eam o bucată de carne, iar altă dată, o tu rtă dulce.

154
 U n crim inal nu p utea să beneficieze de p e urm a crim ei sale, dar
tribunalul - d u p ă cum mi s-a spus m ult m ai tîrziu - n-a p u tu t să
găsească nici o dovadă că D avid era într-adevăr fiul tatălu i m eu şi a
desem nat-o m o şten ito are pe m ătuşa mea.
La m o artea ei, o scrisoare de la un n o tar m ă în ştiin ţă că m oşte­
nisem "o casă m are în o raşul P ort-M im izon, inclusiv m obilierul şi
bunurile aferente" şi că această casă, "situată pe strad a Saltim ban-
que, la num ăru l 666, se află actu alm en te în grija unui servitor-.robot".
Întrucît servitorii-roboţi în a căro r grijă mă aflam eu însum i nu-m i
îngăduiau m ateriale de scris, nu am p u tu t să răspund.
T im pul trecea pe aripile păsărilor. G ăseam ciocîrlii m oarte la
poalele stîn cilo r dinspre nord, toam na, la poalele stîncilor dinspre
sud, prim ăvara.
O dată, am prim it o scrisoare de la dom nul M illion. Cele mai
m ulte d in tre fetele tatălu i m eu plecaseră încă în cursul anchetei
asupra m orţii sale; pe celelalte fusese nevoit să le concedieze după
m oartea m ătuşii m ele, d eoarece îşi dăduse seam a că o m aşină nu
putea im pu n e disciplina necesară. David plecase în capitală. Phae-
dria găsise o p artid ă bună şi se căsătorise. M arydol fusese vîndută de
părinţi. Scrisoarea era d atată la trei ani după procesul m eu, dar
n-aveam de unde să ştiu cît tim p făcuse p en tru a ajunge la mine.
Plicul, deschis şi relipit de m ai m ulte ori, era m u rd ar şi rupt.
O pasăre - o gîscă de m are, cred - s-a prăbuşit în incinta lagărului
nostru, du p ă o furtună, p rea obosită ca să m ai p o ată zbura. Am
tăbărit cu to ţii asupra ei, am o m o rît-o şi-am m încat-o.
în tr-o noap te, pe unul d in tre gardienii noştri I-a apucat am okul,
a a rs c in sp re z e ce d e ţin u ţi şi s-a lu p ta t p în ă la ziuă cu ceilalţi
g ardieni, cu săbii de foc alb şi albastru. N-a fost înlocuit.
Am fost transferat, îm p reu n ă cu alţi cîţiva, în tr-u n lagăr situat
mai la nord, u nde am privit în prăpăstii de rocă roşie a tît de adînci,
încît cînd aruncam o p iatră îi ascultam rostogolirea transform în-
du-se în m uget de avalanşă, p e n tru ca, după o ju m ă ta te de m inut,
zgom otul să se stingă în d ep ărtare, fără a fi atins fundul, pierdut
undeva, în beznă.
A desea, îm i închipuiam că prietenii de o d in io ară se află alături
de mine. Cînd m ă aşezam cu gam ela de supă în tr-u n loc ferit de vînt,
pe o bancă învecinată şedea P haedria, zîm bind şi povestind despre
prieten ele ei. David juca o re în şir squash, în praful din curtea
lagărului, sau d o rm ea cu faţa la perete, în p atu l de lîngă mine.
M arydol mă lăsa s-o prind de m înă în tim p ce-mi căram ferăstrău l'
pe potecile m untelui.
D upă o vrem e, figurile lor se estom pară, dar nici în ultim ul an
nu m-am culcat vreodată fără să-mi spun, cînd eram pe punctul de-a
adorm i, că în dim ineaţa u rm ăto are dom nul M illion ne va duce la
biblioteca oraşului, şi niciodată nu m -am trezit din som n fără team a
că valetul tatălui m eu a venit după m ine.

A p o i mi s-a sp u s că urm a să plec, cu alţi tre i d eţin u ţi, în alt

lagăr. N e-am lu a t ra ţia de h ra n ă , în să pînă la d e stin a ţie fu cît pe
ce să m urim d e foam e şi de ep u izare. O d ată ajunşi, am fost
esc o rta ţi p înă la un al tre ile a lagăr, u n d e o am en i c are nu e ra u
p rizo n ie ri, ci o a m e n i liberi, în u n ifo rm ă, ne-au in te ro g a t, şi-au
n o ta t ră sp u n su rile , iar la u rm ă n e -a u trim is la baie, au pus p e foc
h ain ele n o a stre vechi şi ne-au d a t să m încăm u n terci co n sisten t
de orz cu b u căţi de carne.
îmi am intesc fo arte bine că abia atunci m i-am îngăduit să reali­
zez, în sfîrşit, ce însem nau to a te astea. A m cufundat pîinea în
strachină şi-am scos-o plină de terci bine m irositor, de bucăţele de
carne şi boabe de orz; şi în clipa aceea m -am gîndit la plăcintele şi
cafeaua din tîrgul de sclavi nu ca la am intiri din trecut, ci ca la o
prevestire a v iitorului, şi m îinile au început să-m i trem u re atît de
tare, încît am scăpat strachina, şi m i-a venit să m ă arunc urlînd în
gardul de sîrm ă ghim pată.
D ouă zile mai tîrziu, de d ata aceasta şase d in tre noi am fost
încărcaţi în tr-o căru ţă trasă de catîri', care ne-a p u rta t pe drum uri
sinuoase, la vale şi num ai la vale, pînă ce iarna care trăgea să m oară
în urm a noastră se duse, pinii şi m estecenii dispărură, iar castanii şi
stejarii falnici de pe m arginea d rum ului se îm podobiră cu flori de
prim ăvară.
Străzile din Port-M im izon gem eau de lum e. M -aş fi rătăcit n e­
greşit, dacă dom nul M illion nu m i-ar fi tocm it o lectică, dar, după

156
cîţiva paşi, le-am p o ru n cit p u rtă to rilo r să oprească şi, cu bani de la
el, am cu m p ărat d e la un vîn zăto r de strad ă un ziar, ca să aflu, în
sfîrşit, o d ată certă.
C ondam narea m ea fusese cea obişnuită, de la doi la cincizeci de ani
şi, deşi cunoscusem luna şi anul întem niţării mele, îmi fusese cu nepu­
tinţă să aflu, în lagăre şi închisori, cifra anului în curs, pe care toată
lum ea îl num ăra, dar nu-i cunoştea nim eni. U n om cădea la pat, scuturat
de friguri, şi după zece zile, cînd revenea la lucru, spunea că trecuseră
doi ani ca nimic. A poi te îmbolnăveai tu de friguri. Nu-mi amintesc nici
un titlu, nici un articol din ziarul pe care I-am cum părat. Pe to t drum ul
spre casă, n-am citit decît data de deasupra.
T recu seră n ouă ani.
A vusesem optsp rezece ani cînd îl om orîsem pe ta tă l m eu. A cum
âveam douăzeci şi şapte. Fusesem în c re d in ţa t că am patruzeci.

Z id u rile coşcovite şi cenuşii ale casei n o a stre răm ăseseră n e ­

schim bate. C îin ele de fier, cu cele tre i cap e te d e lup ale sale, era la
locul lui, în g răd in iţa din faţă, d a r fîn tîn a am u ţise iar stra tu rile de
ferigi şi de m uşchi e ra u n ăp ăd ite de bu ru ien i. D o m nul M illion îi
p lă ti p e o am en ii care p u rta se ră lectica şi deschise cu cheia uşa care,
p e v rem u ri, fusese în to td e a u n a îm p ied icată cu la n ţu l de siguranţă,
însă nicio d ată zăvorită sau în cu iată. P e cînd în to rce a cheia în
broască, o fem eie n eo b işn u it de în a ltă şi slabă, care vindea praline
în stra d ă , veni în fugă sp re noi. E ra N erissa. A veam deja un servitor
şi, dacă aş fi d o rit, p u team să am şi o tovarăşă de pat, deşi n-aş fi
p u tu t s-o plătesc.

Şi acum , cred că treb u ie să explic de ce am scris această relatare,

care m i-a luat deja m ai m ulte zile; şi tre b u ie să explic şi de ce explic.
P rea bine, deci. A m scris p e n tru a m ă dezvălui şi destăinui m ie
însum i şi scriu acum deoarece sîn t sigur că voi citi cîndva ceea ce
scriu si
» m ă voi mira.
P o ate că pînă o voi face, voi fi rezolvat m isterul individualităţii
m ele; sau p o ate că n-o să-m i m ai pese.

157
 A u tre c u t tre i ani de la e lib e ra re a m ea. C înd, îm p reu n ă cu
N erissa, am in tra t în această casă, sta re a ei e ra de nedescris, căci,
d u p ă cum m i-a spus d o m n u l M illio n , m ă tu şa m ea îşi p etrecu se
u ltim e le zile c ă u tîn d p re su p u sa c o m o a ră a ta tă lu i m eu. N u a
g ăsit-o şi nu cred că e de găsit; cu n o scîn d u -i m ai b in e decît ea
c a ra c te ru l, sîn t în c re d in ţa t că ta ta a c h e ltu it cea m ai m are p arte
a v e n itu rilo r p e care i le ad u c e a u fe te le , p e e x p e rie n ţe le şi a p a ra ­
te le lui. L a în c e p u t, şi eu am fost fo a rte s trîm to ra t, d ar re p u ta ţia
casei a a tra s re p e d e fem ei care c ă u ta u c u m p ă ră to ri şi b ărb aţi care
d o re a u să cu m p ere. D u p ă cum m -am g în d it din capul locului, e
su fic ien t să facă cineva p re z e n tă rile . A cum , am u n p erso n al ales.
P h a e d ria lo cu ieşte şi lu crează la n o i; c ă să to ria ei stră lu c ită s-a
d o v e d it, în cele din urm ă, un eşec. N o a p te a tre c u tă , pe cînd m ă
aflam în sala d e o p e ra ţii, am au z it-o la uşa b ib lio tecii. Am deschis.
E ra cu copilul. în tr-o zi, le vom fi n ecesari.

T rad u cere de IO N D O R U B R A N A
 CUPRINS

STRICT SECRET

D an A p o sto l, K G B C O N T R A E U R O P E I D E
E S T . . . .......................................- .............................................. 6

LITERATURĂ FANTASTICĂ

V ladim ir Colin, R O C A D A ....................................................... 50

R odica B retin, C A SA F Ă R Ă C Ă R Ţ I ................... ... 54

N E G U R A ................ ’................................. 64

E d g ar A llan Poe, M A SC A M O R Ţ II R O ŞII

(trad u cere de Ion V i n e a ) .......................................................... 67

LITERATURĂ S.F.

H arlan Ellison, C Ă IEŞTE-TE,. A R L E C H IN !

(trad ucere de Ion D oru B r a n a ) ............................................. 76

G en e W olfe, A L C IN C IL E A CA P A L LU I C E R B E R
(tradu cere de Ion D oru B rana) ............................................. 91

159
REGIA AUTO NO M Ă A IMPRIMERIILOR
IMPRIMERIA CORESI '
TIPĂR IT SUB COMANDA 20 169
BAR ICAD A