UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

ARSURA BACTERIANĂ ȘI
ANTRACNOZA NUCULUI

DIȘCIPLINA FITOPATOLOGIE

ANDREI CLAUDIU PAUL

ANUL II, ÎD

2017

1
 Cuprins:
 1.Arsura bacteriană
o Importanță...................................................................................3
o Simptome....................................................................................3
o Agentul patogen..........................................................................3
o Măsuri de combatere...................................................................4
 2.Antracnoza nucului
Importanță...................................................................................4
o
o
Simtome......................................................................................4
o
Agentul patogen..........................................................................5
Măsuri de combatere...................................................................5
o
 3.Bibliografie.....................................................................................6

2
1.Arsura bacteriană
Importanță. Arsura bacteriană a nucului
este produsă de bacteria Xanthomonas
juglandis și este în prezent afecțiunea cea mai
gravă în plantațiile de nuc.

Este o boală periculoasă, fiind supusă

regimului de carantină fitosanitară, deoarece
produce pagume mari, uneori 80 - 90% la
puieții din pepinieră și la fel de mari, în ultimii
ani, la produția de nuci.

Simtome. Atacul se întalnește pe frunze, pe lastari și pe fructe. Primele simptome apar pe

fruze, mai ales pe de-a lungul nervurilor și pe pețiol, sub formă de pete mici, colțuroase, brune,
care în scurta vreme se unesc, se întind, cauzând brunificarea nervurilor și a pețiolilor. Alteori,
boala se manifestă pe parenchimul limbului, prin pete negricioase. Deoarece în dreptul acestor
pete țesuturile nu mai cresc, foliolele se deformează.
Foarte frecvent sunt atacați și lastarii tineri, verzi, pe care se observă pete brune-negricioase,
alungite. Infeția nu se limitează numai la scoață, ci pătrunde în lemn și chiar în măduvă.
În dreptul petelor de pe lăstari se formează un exsudat apos, în care se găsesc bacteriile cauzale.
Ca urmare a atacului lăstarii se usuca începând de la vârf.

Cea mai periculoasă formă de atac este cea de pe fructele tinere. Pe acestea, boala apare de
regula sub foră de pete negre, așezate la baza stigmatului. Petele la început sunt mici, însă după
puțin timp se adâncesc și se întind, acoperind întraga suprafață a fructului. Țesuturile din dreptul
petelor sunt moi și acoperite de un exsudat apos, abundent. Infecția trece de la mezocarp la
endocarp și apoi la miez, care se înegrește devenind neconsumabil.

Arsura bacteriană este mai frecventă la puieții tineri din pepinieră.

Agentul patogen. În dreptul petelor, mai ales pe marginea lor, se observa numeroase picaturi
albicioase, apoase, mai mult sau mai puțin mucilaginoase în care se găsește bacteria. Este o
bacterie în formă de bastonaș cu un flagel polar, conține un pigment galben, formează lanțuri
scurte. Nu formează capsulă, este aerobă, asporogenă, gram-negativă.

Vehicularea bacteriilor de pe organele atacate pe cele sănătoase are loc prin intermediul apei de
ploaie și a insectelor.
Boala este favorizată e o mare cantitate de precipitații, ca și de o îngrășare exagerată cu azot.

3
Îngrășămintele azotate duc la acidifierea sevei, ceea ce face ca țesuturile plantei sa fie mai
receptive față de bacteria respectivă care este acidofilă.

De la un an la altul, bacteria rezistă în ramurile atacate, în frunzele și în fructele bolnave.

Măsuri de combatere. Se recomandă taierea, îndepartarea și arderea ramurilor atacate,

folosirea pentru semănat numai a nucilor provenite din pomi sănătoși, folosirea de altoi și
portaltoi sănătoși.
Infețiile primare pornesc întodeauna de pe ramurile tinere uscate, de aceea se recomandă taierea
vârfurilor uscate și arderea lor. Tăierea este bine să se facă la o oarecare distanță de locul
leziunii, pentru a evita contactul cuțitului cu porțiunile bolnave. De asemenea, este indicat ca
după fiecare taiere cuțitul să fie desinfectat cu formol.

Se recomandă selecționarea de varietați rezistente.

Dintre numeroasele substanțe folosite pentru combaterea bolii, s-a observat că numai 3 compuși
cuprici (zeamna bordeleză, acetatul bazic și carbonatul amoniacal de cupru) au fost eficace și
totodată nedaunătoare pentru nuc, iar cele mai bune rezultate au fost obținute cu zeamă bordeleza
(concentrație 0,5%).

2.Antracnoza nucului
Importanță. Antracnoza este provocată de
o ciupercă numită Gnomonia leptostyla,
favorizată de un timp umed și rece și este o
boala a nucului destul de frecventă, care
provoacă în toamnă desfrunzirea prematură.
Când atacul este puternic, poate provoca
desfrunzirea nucilor chiar din vară,
împiedicând astfel coacerea fructelor.
Această desfrunzire creează o stare de slabire
a pomului, sensibilizându-l atât la atacul altor
paraziți, cât și la accidentele climatice (geruri
excesive, secete, etc.).

Antracnoza nucului este foarte raspândită în toate țările Europei și Americii de Nord.

Simtome. Boala apare pe organele aeriene: frunze, fructe și lăstari. Pe frunze, pe fața
superioara a foliolelor, apar niște pete, la început circulare, de culoare tuginie, apoi brună-
cenușie. Petele când sunt mici (4 - 5 mm) au o margine mai închisă. Cu timpul, petele cresc,
uneori ramân delimitate de nervurile secundare, însă de cele mai multe ori iau o formă

4
neregulată, ocupând porțiuni mari din limbul foliolelor. Pe fața inferioară a foliolelor, în dreptul
petelor brune-cenușii, se observă prezența unor puncte negre cu o dispoziție aproape concentrică,
care sunt fructificațiile ciupercii. Frunzele puternic atacate se usucă și cad timpuriu.
Pe fructele tinere, apar deasemenea pete circulare, brune-cenușii, cu o margine mai închisă.
Infeția poate patrunde până la miez, înegrindu-l. Fructele puternic atacate sunt oprite în
dezvoltare, se înegresc și cad.

Agentul patogen. Boala este provocată de ciuperca Gnomonia leptostyla din familia
Gnomoniaceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascomycetes.
Miceliul ciupercii este septat, ramificat și se dezvoltă în spațiile intercelulare, în dreptul petelor.
Din loc în loc, spre fața inferioară a frunzelor, miceliul se îngrămădeste sub cuticulă, alcătuind o
împletitură de filamente, pe care se formează lagărele de conidii. Cuticula se rupe, lagărul de
conidii rămâne descoperit, iar conidiile purtate de vânt sau de insecte cad pe frunzele și fructele
sănătoase, provocând noi infeții. Conidiile sunt fusiforme, puțin curbate, bicelurare, incolore la
început, apoi slab gălbui. Aceasta este forma de înmulțire asexuată (forma conidiană) prin care
ciuperca se răspândește. Această formă este cunoscută sub denumirea de Marssonia juglandis.
Forma perfectă de peritecii se formează iarna pe frunzele căzute. Periteciile sunt globuloase,
aproape sferice, cufundate in țesut, ocupând aproape toată grosimea frunzei. spre fața inferioara a
frunzei, periteciile se prelungesc cu un gât lung, gros, cilindric, ce iese din frunză. În vârful
acestui gât se afla o deschidere pe unde ascosporii sunt eliminați. În peritecii, se formează
numeroase asce cilindrice cu câte opt ascospori bicelurari, cu celule egale, fusiformi, puțin
sugrumați în dreptul septei. Ascosporii ajung la maturitate primăvara, când sunt puși în libertate,
producând infețiile primare.

Parazitul poate ierna și sub formă de miceliu sau de conidii pe ramurile tinere.

Măsuri de combatere. În vederea înlăturarii surselor de infecție în primăvara se recomandă

strângerea și arderea frunzelor căzute. Se recomandă taierea și arderea ramurilor bolnave la 10 -
14 cm în țesutul sănătos, apoi desinfectarea ranilor cu o soluție de sulfat de cupru 1%, după care
se vor unge cu o ceară de rani.

Protecția împotriva Antracnozei nucului este asigurată și prin tratamentele realizate împotriva
bacteriozei, în special cele din lunile iunie - august. În plantațiile tradiționale, unde tratamentele
împotriva bacteriozei nu se justifică, două sau trei aplicații în iunie și iulie - august, în perioada
umedă, sunt suficiente pentru a proteja nucii împotriva antracnozei.

5
 3.Bibliografie

1. Manual de Fitopatologie - St. Fosteris, B. Vera, D. Bercerescu, Editura De

Stat Pentru Literatură Științtifică, București 1952.
2. Fitopatologie - E. Rădulescu, E. Docea, Editura Didactică Și Pedagogică,
București 1966.
3. Nucul, Alunul, Migdalul - C. Vasile, Editura M.A.S.T. București 2011.
4. Poze - http://www.botanistii.ro/blog/tratamente-informatii-pomi-
fructiferi-nuc/.