1

Valentin Mic, Ilie Baba

Monografia
localităŃii Ovcea
(Serbia)

DIN TRECUTUL ISTORIC

Cele mai cunoscute localităŃi din Râtul Panciovei sunt Ovcea şi Borcea. În
documentele istorice scrise sunt menŃionate deja la începutul secolului al XVI-
lea, însă e cert că ele au existat şi înaintea venirii turcilor în Banat, pe care l-au
ocupat în anii 1551-1552.
Într-un document al timpului, la data de 7 noiembrie 1706, se menŃionează
că s-a ajuns la unele neînŃelegeri dintre armatele turceşti staŃionate la Belgrad şi
cea staŃionată la Timişoara, în privinŃa dreptului de a beneficia de impozitul pe
„cap de locuitor”, adunat de la populaŃia localităŃilor Ovcea şi Borcea.
Comanda militară de la Timişoara a trimis Divanului o scrisoare în care cere ca
şi în viitor să poată realiza venituri impozitare de la aceste două localităŃi. După
răspunsul dat de Divanul PorŃii, impozitul a continuat să se verse în casa
comandei armatei turceşti de la Timişoara. 1.
Localitatea Ovcea, situată la vest de oraşul Panciova, în apropiere de
Dunăre, respectiv la sud de oraşul Belgrad, şi amplasată în întregime în Râtul
Panciovei, este menŃionată şi în Catastiful de la Kruševo din anii 1663-1665, ca
şi localitate cu locuitori de naŃionalitate sârbă. Este înregistrată şi pe harta lui
Mercy ca sat populat, iar la începutul secolului al XVIII-lea a avut 40 de case.
Localitatea Ovcea, precum şi întreg Banatul, la 1717 au fost eliberate de
turci de către armata Imperiului Austriac. Pe harta contelui Mercy, pe la 1721-
1725 se menŃionează şi localitatea Ovcea.
O nouă invaziune a turcilor în Banat a avut loc la 1739, iar armata
austriacă s-a retras din Belgrad şi, pentru a se apăra, a ridicat baricade în
localitatea Borcea (în 26 iunie 1739). În acest an s-a semnat armistiŃiu, însă în
urma războiului a apărut ciuma. AutorităŃile au consemnat că boala a bântuit la
2

Panciova, Farkaždin, OmoliŃa şi Čenta. 2.

După terminarea războiului, boala a încetat, dar a apărut ceata de hoŃi a lui
Jovan Deak în Banat, de care n-a fost scutită nici localitatea Ovcea. 3.
O nouă încercare de reîntoarcere a turcilor în Banat a fost în anul 1788,
când s-au dat lupte în apropierea Belgradului. Intrând în Banat, turcii au pustiit
acestă regiune. PopulaŃia din apropierea oraşului Panciova şi-a părăsit satele şi
a fugit spre nord, în localităŃile Felić şi Kumania Mică, conform aprecierilor
istoricului S. Milleker, 13.331 de locuitori nu s-au mai înapoiat niciodată în
localităŃile lor.
În timpul domniei Împărătesei Maria Tereza, Regimentul de graniŃă
germano-bănăŃean cu sediul la Panciova, la 1770 a primit din partea Erariului
pusta şi localităŃile Ovcea şi Borcea, ele fiind astfel anexate Confiniului Militar,
iar organizarea lor ca localităŃi de grăniceri s-a înfăptuit la 1813.
În harta oficială din 1716 şi aceea a lui Francesco Grisselini de la 1776,
localitatea Ovcea de azi apare sub numele Offza. Vicecomitele Comitatului
Torontal, la 11 august 1888 comunică Decisul CongregaŃiunii Comitătense,
întărit de Înaltul Minister, prin care 34 de comune îşi vor schimba numele,
printre care se afla şi Ovcea, care din acel moment se numea Baranyos. Acest
nume, primit în baza ordinului autorităŃilor maghiare, Biserica Ortodoxă
Română l-a folosit doar în corespondenŃa cu autorităŃile civile, iar în oficiile
bisericeşti s-a utilizat vechiul nume de Ovcea.
Referitor la locul numit Crkvište, cunoscut de către români ca şi „La
grăgini”, până în zilele noastre s-a menŃiut tradiŃia orală că satul ar fi fost aşezat
acolo, dar din cauza deselor inundaŃii a fost strămutat în locul de azi. Potrivit
tradiŃiei orale, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ciobanii români din
munŃii Transilvaniei, căutând păşuni mănoase, ajung în Banat, până în Râtul
Panciovei, şi se presupune că s-au stabilit la Ovcea.
La 19 februarie 1786, din ordinul administraŃiei habsburgice, 160 de
familii de moŃi participante la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan şi care
provin din 60 de sate din zona Zarandului, Albei şi Hunedoarei, sunt
surghiunite şi alungate în câmpia Banatului, la Ovcea, Alibunar, Percosova,
Sân-Mihai (Locve) şi Toracu-Mare. Pe lista celor deportaŃi în Banat sunt
menŃionaŃi Ioan Popa din Bistra, Vasile Zgârgiu din Sălişte, Vasile Todor şi
Todor Faur din Baia de Arieş, Todor Lazăr şi Ispas Gâldău din Râu Mare,
Todor Berindei şi Petru Vesa Dehelean din Câmpeni, Petru Gora, Gligor Toma
şi Iacob Toma din Viora, Petru Oida-Tică din Bistra şi mulŃi alŃii.
Printre cei deportaŃi în Banat figurează şi numele lui Ion (IonuŃ) Nicola,
Fiul lui Horea, plecat cu soŃia şi cu două perechi de desagi. Unii dintre cei
deportaŃi fug şi se întorc iarăşi în Ardeal, dar sunt prinşi de autorităŃi şi întorşi
în Banat. Problema deportării durează, căci cei pedepsiŃi fug iarăşi în Ardeal şi
sunt din nou înapoiaŃi în Banat. Rămâne un mister câŃi dintre ei au rămas în
Banat şi câŃi s-au înapoiat în Ardeal. Desigur că printre locuitorii români de azi
ai Banatului se găsesc şi urmaşi ai celor deportaŃi din motivul că au participat la
3

răscoala lui Horea.

După ce primele familii din localitatea Ovcea au părăsit-o la 1740 din
cauza ciumei, autorităŃile maghiare au alungat pe răsculaŃii români de la 1784-
1785, care au luptat sub conducerea iobagilor Horea, Cloşca şi Crişan, şi i-au
deportat în Banat, dar şi la Ovcea. În tradiŃia orală, transmisă din tată în fiu
până în zilele noastre, a familiei poreclite a lu’ Nicoară, se menŃionează că la
anul 1784, şase familii participante la răscoala lui Horea, şi anume: familiile,
Nicoară, Ursu, Crişan, Ardelean, Dehelean şi Brăgean, au fost forŃate să se
stabilească la Ovcea. Stabilindu-se aici, lângă casa familiei Nicoară, au clădit
imediat o casă pentru jandarmi, căci unul dintre răsculaŃii lui Horea a fost Petru
Nicoară, de la care îşi trage numele familia de azi. 4. Soarta lui nu o cunoaştem,
ci ştim că feciorul lui a venit forŃat în Ovcea cu cei doi fii ai săi, dintre care
unul a reuşit să se întoarcă în Ardeal, iar celălalt frate cu numele de Lăpădat a
trăit până în anul 1826 şi este înmormântat în cimitirul din Ovcea, pe când fiul
său, Simion, a încetat din viaŃă în anul 1848. Fiul lui Simion, Buşă (1831-1920)
este înmormântat la Ovcea, iar fiul lui Buşă, numit tot Simion, s-a născut în
1876 şi s-a stins din viaŃă în decursul primului război mondial, la Odesa.
Ioanichie este fiul lui Simion şi s-a născut în anul 1900, iar Simion, fiul lui
Ioanichie, s-a născut în 1921. Roman (1941-2004) este fiul lui Simion, iar
Traian fiul lui Roman. Cristina (n. 1985) şi Victor (1989) sunt copiii lui Traian.
În aceasta familie, în anul 1865 a venit o noră din familia BoleanŃu. Deci,
nefiind cununată, familia Nicoară a primit acest nume, pe care l-a păstrat până
astăzi.
În anul 1813, locuitorii satului Clec au fost nevoiŃi să-şi părăsească
localitatea pentru a face loc noilor colonişti germani. În luna iunie a acestui an
ei au hotărât să înainteze o cerere Regimentului de graniŃă germano-bănăŃean
din Panciova, pe care au semnat-o, în numele românilor din Clec, respectiv a
supuşilor fără pământ ai Imperiului Austriac, Todor Deheleanu, Iovan
Moldovanu, Sima Cărăbaş şi Panta Moldovanu, pentru a fi colonizaŃi în acest
regiment, mai precis la Ovcea, Maramorac sau GiurgevaŃ. Pentru că nu au
primit nici un răspuns din partea autorităŃilor militare, cei patru semnatari se
deplasează la Panciova, exprimând şi în mod verbal dorinŃa clecănilor de ase
coloniza pe teritoriul Confiniului Militar.
Consiliul Aulic de Război din Viena aprobă, la 18 noiembrie 1813, actul
de colonizare a clecănilor pe actualul teren, sub următoarele condiŃii: noii
colonişti aveau datoria şi obligaŃia să construiască şi să menŃină pe contul lor
podurile, digurile, locuinŃele, şcoala, fântânile şi biserica. De asemenea să
plătească singuri învăŃătorul din sat, să-l ajute pe preot, să nu ceară ajutor în
bani de la autorităŃi şi să-şi îndeplinească datoria de grăniceri. În fond, au fost
scutiŃi pe timp de doi ani de servicul militar, începând cu anul 1815, iar timp de
şase ani au fost scutiŃi de plătirea taxelor. Au primit dreptul de a vinde Ńuică, pe
timp de trei ani, fără a plăti impozit şi taxe. Comandamentul militar din
Panciova dispunea de o suprafaŃă de 2.611 de lanŃe (jugăre) de pământ în
4

hotarul localităŃii Ovcea, acest pământ era în mare parte necultivabil, ci mai
mult se putea folosi la păşunat şi permitea colonizarea a 40 de familii.
La anul 1813, locuitorii români din Clec, sub presiunea autorităŃilor, îşi
părăsesc localitatea şi, în frunte cu Todor Deheleanu şi ceilalŃi semnatari ai
cererii amintite mai sus, se colonizează în actuala localitate Ovcea.
Unii istorici spun că localitatea Ovcea a fost înfiinŃată în anul 1813, iar
custodele Muzeului din Zrenianin, Vasilja Kolaković, consideră că anul
înfiinŃării ei este 1815. această teză se bazează pe documentele din Registrul
răposaŃilor, din care reiese că ultimul răposat şi înmormântat în Clec a fost
înregistrat la data de 15 martie 1815, iar primul înmormântat în Ovcea la data
de 1 aprilie 1816. Pe o „cazanie” este notat: „În anu 1813 au venit clecanii şi au
făcut satu în Ovcea”, această notă fiind nesemnată. Mai departe este scris:
„Această Sfântă Dumnezeiască „Kazanie” este cumpărată de parohul cel mai
pe urmă, iscălit, cu şasesprăzece fiorini şi cincisprăzece creiŃari cu toată osârdia
şi cheltuiala s-au adunat, april 15 zile (1)810, Damian Dimitrievici Parohul
Clecului”. Tot în această „Kazanie”, la o altă pagină (cartea nu e paginată) este
notat: „Această Sfântă şi Dumnezeiască „Kazanie” este a parohului cel nou cu
toată osârdia sa cumpărată în Clec, 26 mai (1)813, Damian Dimitrievici”, ceea
ce denotă că la această dată locuitorii români care urmau să se colonizeze în
Ovcea încă au mai fost în Clec.
În Protocolul Regimentului al XII-lea din Panciova, din 26 septembrie
1814, se aminteşte de „Grez Orte Ovcsa”, iar la data de 11 octombrie 1814 este
introdusă cererea locuitorului din Ovcea Todor Deheleanu şi a grăcnicerilor săi.
Cele mai multe documente vorbesc despre anul 1813, ceea ce a şi menŃionat
Parohul Dimitrievici în descrierea satului la 1859 (ziarul „Javor” din 1880).
La Clec au mai rămas două familii româneşti – Gruiescu şi Totan. Despre
originea locuitorilor români din Clec vom menŃiona că din ordinul împărătesei
Maria Tereza, la anul 1767 statul a colonizat în pusta Clecului 100 de familii de
români din Sevdin, vechiul Szödi, din dreptul râului Mureş, din Ardeal, iar la
1769 a mai colonizat în Clec încă vreo 40 de familii româneşti din Buziaş
(Banat).
Repartizarea pământului a făcut-o ofiŃerul topograf din Panciova, iar în caz
de inundaŃii locuitorii nu aveau dreptul să ceară ajutor în bani de la autorităŃi. În
Banat, „sesia” sau dotaŃia grănicerească era de 24 de jugăre (lanŃe) de pământ şi
de 10 jugăre de păşuni şi livezi, respectiv avea în total 34 de jugăre. Aceste
dotaŃii grănicereşti erau supuse unei legi a Comandamentului Regimentului.
ToŃi membrii unei familii de grăniceri erau proprietari ai tuturor bunurilor
imobiliare ale casei. Dacă o familie de grăniceri nu a cultivat suprafeŃele de
pământ în curs de trei ani, acestea erau luate de către autorităŃi şi date altui
grănicer, care era capabil să le cultive. Averea de bază se putea, totuşi, schimba
sau vinde, dacă aceasta era în interesul proprietarului, dar numai cu aprobarea
Comandamentului şi cu consimŃământul familiei. Femeile care moşteneau o
avere după moartea soŃului, devenind văduve şi neavând urmaşi, trebuiau să se
5

recăsătorească, în decurs de doi ani, după un grănicer sau să-şi vândă averea
unui alt grănicer. În caz că unele proprietăŃi ajungeau din nou în posesia
Comandamentului militar, ele erau acordate noilor grăniceri, care până atunci
nu aveau dotaŃii.

NOTE:
1. Torok magyar oklevetar, 1914, 327
2. R. Simonović: «Kuga u Sremu», Pančevo, 1898, 4.
3. S. Mileker: «Istorija grada Pančeva», Pančevo, 32
4. D. Prodan, «Răscoala lui Horea», vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979 (citat: «Sunt mulŃi care aşteaptă înverzirea: NuŃ
Bălaşa, Petru Nicoară, Iosea Oprean, Dănilă Oprean, Petru Lupaş, aceştia fiind
din Bucureşti, localitate în Zarand, Comitatul Hunedoara, iar din Crişcior
Adam Giurgea şi Marcu Giurgea (cel cunoscut din răscoală), Solomon Sas,
Adam IovuŃ, Gavrilă Lucaci şi alŃii.)

ORIGINEA FAMILIILOR

Având în vedere specificul acestei localităŃi, vom încerca să stabilim şi să

redăm originea unor familii româneşti.
Ca şi în cazul altor localităŃi bănăŃene şi nu numai, unde satele au luat
naştere prin colonizări, şi la Ovcea, multe familii şi-au asumat patronimul de la
localitatea de unde a fost colonizată. Capul familiei dorea probabil să-şi mai
păstreze în memorie, câtuşi de puŃin, poate chiar şi pornind de la sentimentul de
nostalgie, localitatea sa de baştină. Plecarea din localitatea de baştină a fost
condiŃionată de situaŃii din cele mai variate: războaiele, marea sărcie, iobăgia
grea, ciuma şi alte boli, precum şi marea colonizare făcută în Banat de către
autorităŃile austro-ungare (1765), când s-au făcut şi primele „conscripŃii” ale
populaŃiei, cu numele de familie ale locuitorilor.
La unele familii, numele provind de la anumite noŃiuni din viaŃa de toate
zilele, de la îndeletnicirile şi meseriile lor.
Cele mai multe familii din Ovcea au patronimul Brădean, care provine de
la localitatea Brad din JudeŃul Hunedoara (Ardeal). Numele familiei BoleanŃu,
întâlnită şi în alte localităŃi bănăŃene, provine de la localitatea Bolia, de lângă
Rudna, JudeŃul Timiş, dispărută în secolul al XVIII-lea. Conform tradiŃiilor, dar
şi documentelor, în anul 1848, în toiul RevoluŃiei Maghiare, când revoluŃionarii
maghiari au ajuns la Panciova şi Satu-Nou, mai multe familii de „boboci” au
părăsit satul şi s-au stabilit la Ovcea. Familia denumită Copoşan provine de la
6

localitatea Copşa, JudeŃul Sibiu, iar familia Crişan este originară din localitatea
Crişana* de pe Valea Crişului. Familia Ocolişan provine de la numele
localităŃii Ocolişul Mare (Ocolişul Mic) din JudeŃul Hunedoara.* Patronimul
Rogean provine de la numele localităŃii Rod, care aparŃine JudeŃului Sibiu.
Familia Drăgoi provinde de la numele localităŃii Drăgoieşti din JudeŃul Timiş.
Patronimul Ilieşti provine de la localitatea Ilieşti sau Ilia din JudeŃul
Hunedoara, dar poate că a derivat şi de la un nume de persoane.*
Dând credibilitate documentelor istorice, tragem concluzia că membrii
familiei Dehelean sunt urmaşi ai răsculaŃilor lui Horea, Cloşca şi Crişan, adică
ai lui Petru Vesa Dehelean, dar în decursul anilor această familie s-a mărit,
astfel că pe lângă patronimul Dehelean au primit şi diferite alte porecle.
Familia Onciu din Ovcea, având porecla „a lu’ Cicu”, are un nume
caracteristic care se întâlneşte şi în alte sate bănăŃene, el fiind mai frecvent în
localitatea Uzdin. Familia Lazăr este o familie de obârşie ardelenească.
Referitor la familia Dimitrievici, putem spune că a fost o familie de preoŃi
şi, pentru a putea fi hirotonit întru preot membru ei, trebuia să accepte ca la
numele de familie să se adauge sufixul -vici, deoarece am aparŃinut Episcopiei
Ortodoxe Sârbe de Karlovac până la despărŃirea ierarhică de la 1865. Numele
de familie Săcădace, întâlnit doar la Ovcea, poate proveni de la localitatea
Săcadat de lângă Sovata, JudeŃul Mureş.* Patronimul Toager, întâlnit la Ovcea,
dar şi în alte localităŃi, probabil că provine de la numele localităŃii Toager,
aflată lângă localitatea Bolia, care a dispărut în secolul al XVIII-lea. Localitatea
Toager a fost singura localitate din acea zonă care a avut un preot la anul 1765
venit din Ardeal.*
Numele de familie Muscan se întâlneşteşi în alte localităŃi, precum
VladimirovaŃ (Petruvasâla), VlaicovăŃ şi Iabuca*, iar la Ovcea a fost
consemnată cu porecla „a lu’ Nicu”, astăzi schimbată în BoleanŃu, după numele
de familie al unui ginere intrat în casă la familia Muscan.
Familia Popescu este de obârşie ardelenească. La anul 1501, în Surduc,
trăia preotul Ioan din această veche familie românească, care era răspândită în
Ńinuturile centrale ale Ardealului. Localitatea Surduc se afla în Comitatul
Solnok. Alături de preotul protoprezbiter Ioan sunt amintiŃi şi cei trei fii ai săi:
Ilie, Petru şi George**.
După trei ani de la înfiinŃarea satului, apele revărsate ale Dunării au
pricinuit atât de mari pagube ovcenilor, încât la 4 iunie 1817 au fost nevoiŃi să
ceară Guvernului imperial de la Viena să li se permită strămutarea pe păşunile
libere din hotarul localităŃii Satu-Nou. Guvernul de la Viena a trimis un act
Comandei Generale BănăŃene prin care ordonă ca o comisie să verifice la faŃa
locului adevărata stare de fapt. Din documente se poate constata că acest hotar
este într-adevăr inundat „de toate apele” şi comisia a apreciat că ridicarea unui
dig ar costa foarte mult, căci satul, în anul 1817, a avut 115 de case, dintre care
au fost locuite numai 93. NeŃinând cont de aceste mari inundaŃii, comuna
politică a clădit în aceşti ani, din surse proprii, şcoala (1817), locuinŃa pentru
7

învăŃător, biserica, ghereta pentru sentinele şi locuinŃa pentru ofiŃeri.

AutorităŃile au considerat activitatea comunei politice drept foarte bună şi, de
aceea, au considerat că ea trebuie ajutată şi în continuare.
AutorităŃile au propus ca grănicerilor ovceni să li se acorde spre folosire o
parte din păşunea dintre Satu-Nou şi Panciova, păşune care aparŃinea comunei
politice Satu-Nou. Aceasta s-a realizat după câteva luni, iar o situaŃie similară
au avut şi locuitorii satului Borcea, cărora Comandamentul Militar din
Panciova le-a aprobat să folosească o parte din păşunea respectivă, dar mult
mai târziu, respectiv abia la 1 mai 1830. Dacă la început, terenul s-a folosit
pentru păşunat, cu timpul a devenit pământ arabil, respectiv a fost însămânŃat
cu diferite culturi agricole. Ambele comune politice au avut aici 447 de jugăre
de pământ. În anul 1827, din nou au fost mari inundaŃii, existând pericol ca
toate animalele să se înece, dar mulŃumită vaporului comerciantului Lazar
Stefanovici, ele au fost evacuate din Ovcea şi Borcea. Pentru acest transport,
ovcenii au fost nevoiŃi să plătească 55 de florini, iar borcenii 100 de florini.
Pentru transportul păioaselor din hotarul Satului Nou o mare importanŃă au
avut schelele de pe SibniŃa şi Timiş. Pentru a trece cu cea de pe Timiş, în 1820,
ovcenii şi borcenii trebuiau dă plătească anumite taxe băneşti. S-a ajuns la
unele neînŃelegeri între ovceni şi borceni, pe de o parte, şi proprietarii schelei
(luntrei), pe de lată parte, căci aceştia mereu ridicau preŃul de transport. Trebuia
să intervină Comandamentul Militar din Panciova şi să ordone transportul
gratuit sau pe un preŃ mai redus.
În anul 1880, nivelul Dunării a crescut atât de mult încât a inundat satul
Ovcea şi a distrus 180 de case.

Documentele din anul 1848 redau situaŃia în care se aflau grănicerii.

Mişcarea revoluŃionară din acest an a cuprins şi teritoriul Regimentului al XII-
lea Germano-BănăŃean, în care a fost încadrată şi localitatea Ovcea. Unele
dintre comunele de grăniceri au iniŃiat întrunirea grănicerilor pentru a se
îmbunătăŃi situaŃia lor social-politică şi de altă natură. Comandamentul Militar
din Panciova a fost nevoit să accepte această întrunire şi prin intermediul
protopopului Andrej Arsenović din Panciova a trimis scrisori comunelor
aparŃinătoare acestui regiment, aprobându-le întrunirea, cu condiŃia că se pot
„sfătui doar pentru binele bisericii”, pe când lucrurile politice trebuiau să fie
stopate.
Pentru această întrunire, Comandamentul Militar a cerut ca fiecare comună
(localitate) să trimită câte două „persoane cu frică de Dumnezeu”, dintre care
una să fie din rândul târgoveŃilor (comercianŃilor) sau meseriaşilor, iar cealaltă
din rândul grănicerilor. Această întrunire s-a Ńinut la Crepaja pe data de 15-16
aprilie 1848. Dar, la întrunire nu a fost respectată propunerea autorităŃilor, ci
grănicerii au venit cu unele revendicări referitor la viaŃa grănicerească.
MenŃionăm unele dintre ele: a se sista tribunalele militare şi a le înlocui cu cele
civile; a se da fiecărui grănicer dreptul de proprietate asupra pământului;
8

procesele de la tribunale să fie publice; a se sista Legea Tereziană şi a se

introduce o lege nouă şi modificată; preşedinŃii tribunalelor să fie aleşi din
rândurile grănicerilor, meseriaşilor şi comercianŃilor; a se sista robota –
culucul.
S-au cerut crearea de condiŃii pentru un comerŃ liber, libertatea presei şi a
opiniei, libera dispunere de casa comunală şi de alte bunuri comunale, fără
aprobarea forurilor înalte.
Pentru localitatea Ovcea era de mare importanŃă să se ridice poduri, iar
schelele să-şi înceteze activitatea. Comunele Ovcea şi Borcea au insistat să fie
scutite de plata „porŃiei” (impozitului) de fiecare dată când holdele le vor fi
inundate.
În decursul evenimentelor revoluŃionare de la 1848, Patriarhul sârb Josif
Rajačić a ordonat dr. Konstantin Pejčić, preşedintele Consiliului Popular
Districtual din Panciova, să înlocuiască autorităŃile civile din comunele
grănicereşti cu o formă de guvernare militaro-grănicerească. Deoarece în cadrul
administraŃiei civile preoŃii au ocupat funcŃiile de „chineji” (primari),
preşedinŃi, vicepreşedinŃi, notari, juraŃi şi alte posturi importante, dr. Pejčić i-a
înlocuit în noua conducere cu persoane militare sau civile, excepŃie fiind doar
preotul Simion Dimitrievici din Ovcea, deoarece era iubit de popor.
RevoluŃia de la 1848-49 nu a lăsat indiferente nici celelalte sate cu
populaŃie românească din Banatul de Vest şi îndeosebi pe cei din GraniŃa
Militară, căci ei se vor alătura mişcării revoluŃionare sârbeşti împotriva
revoluŃionarilor maghiari. Deja în luna mai 1848, la Adunarea de la Sremski
Karlovci, numeroşi deputaŃi din satele cu populaŃie românească, precum
Maramorac, Deliblata, Satu-Nou, DobriŃa, Alibunar, Doloave, Sân-Mihai,
Cuvin, Straja, OreşaŃ şi un grup de deputaŃi din Ovcea, au cerut şi au reuşit să
fie sprijinit punctul VI al concluziilor acestei reuniuni în ce priveşte
independenŃa şi egalitatea în drepturi a poporului român cu toate celelalte
popoare conlocuitoare din Imperiul Austro-Ungar.
În timpul RevoluŃiei de la 1848, localităŃile Ovcea şi Borcea, fiind
înconjurate tot timpul de mlaştini, au fost aproape scutite de activităŃile
revuŃionarilor maghiari. La Ovcea se afla Consiliul Companiei. LocalităŃile
Borcea şi Ovcea aveau datoria de a aproviziona garnizoana din Sakule cu
trăsuri şi cu cai.
După terminarea RevoluŃiei, la 7 mai 1850, a intrat în vigoare noua lege,
prin care au fost satisfăcute unele doleanŃe ale grănicerilor. Conform noii legi,
serviciul activ dura 12 ani, în locul celor 25 de ani de până atunci. Comunitatea
grănicerească a familiei a devenit proprietară a pământului pe care până aci
doar l-a folosit. Păşunile au devenit proprietatea comunei, doar râturile au
rămas în posesia împăratului. A fost permisă strămutarea dintr-o comunitate în
alta şi părăsirea GraniŃei Militare. S-a considerat că trebuie să-şi satisfacă
serviciul militar acea persoană care poseda avere imobiliară în GraniŃa Militară
şi nu a împlinit încă vârsta de 20 de ani. La exerciŃiile militare din cadrul
9

Regimentului sau de pe teritoriul GraniŃei, grănicerii au primit pâine şi un

anumit salariu. Soldatul grănicer şi în continuare a primit uniformă, armă şi
muniŃie.
După aceste concesii pe care le-au obŃinut grănicerii, familiile cu mai mulŃi
feciori au împărŃit averea între aceştia, astfel că au apărut tot mai mulŃi
meseriaşi, s-au clădit case noi, iar pământul arabil se putea înstrăina.
După desfinŃarea Confiniului Militar în anul 1873, Borcea şi Ovcea, alături
de încă 12 localităŃi, au fost ataşate Districtului Panciova, care a aparŃinut
Comitatului Torontal cu sediul în Becicherecul Mare (Zrenianin).
AutorităŃile maghiare au sechestrat râtul ovcenilor şi borcenilor, pe care la
fel l-a luat şi împăratul Austriei, şi aceste două comune au intentat proces de
despăgubire la Tribunalul Maghiar. Procesul a durat până în anul 1910,
terminându-se cu rezultat negativ pentru comunele amintite.
Nici celelalte conflagraŃii şi războaie nu au lăsat în afara evenimentelor
satul Ovcea. În decursul primului război mondial s-a făcut mobilizarea
soldaŃilor. Majoritatea ovcenilor au făcut armata înainte de război în oraşul
Becicherec (Zrenianin), în Regimentul al 29-lea austriac de infanterie, iar
ceilalŃi au fost în regimentul al 3-lea şi al 7-lea maghiar de honvezi din
Panciova şi VârşeŃ. În decursul războiului ai luptat pe câmpurile de luptă din
Italia, GaliŃia şi Tirol. În toamna anului 1915, din ordinul autorităŃilor
maghiare, satul Ovcea a fost evacuat, pentru a face loc armatei austro-ungare să
se staŃioneze în această localitate. În decursul războiului mulŃi soldaŃi au
dezertat şi s-au întors în sat. Jandarmii maghiari i-au forŃat să se reîntoarcă pe
front, astfel că s-au iscat ciocniri între dezertori şi jandarmi, în care tânărul
soldat Cuzman Roşu a fost împuşcat mortal de către jandarmi.
Pe parcursul războiului au fost concentraŃi 325 de ovceni, pe câmpul de
luptă au fost duşi 185 de soldaŃi, iar numărul celor căzuŃi în luptă era de 28 de
persoane, numărul răniŃilor de 21, iar opt inşi au fost daŃi dispăruŃi, pe când 12
persoane au devenit invalide şi neputincioase în urma rănirii lor. 71 de persoane
au fost făcute prizonieri în Rusia şi s-au întors acasă abia după terminarea
războiului.
Printr-o scrisoare trimisă la 5 aprilie 1917 protopopului Trifon Miclea din
Satu-Nou, preotul Damian Popescu din Ovcea despre situaŃia din localitatea sa
cu privire la inundaŃiile din anul respectiv:
„Satul este înconjurat de apă, pământurile inundate, încât nu putem semîna
cucuruzul şi legumile, abia cătră finea lui mai, dacă apa va scădea – tare mi-a
fost teamă, ca în urma ninsorilor celor multe, că şi anul acesta vom păŃi ca mai
mulŃi ani înainte, când chiar la Paşti a crescut apa, astfel încât locuitorii au fost
scoşi din sat cu vaporul şi duşi la Panciova şi numai eu şi vreo 10 familii am
răms în sat. Pe uliŃe, era apă, de puteai merge cu luntrea şi atunci chiar, în ziua
de Paşti, am înconjurat Sf. Biserică cu „Învierea”, fiind încă 4 credincioşi la
biserică, pentru că Biserica, Casa Parohială şi încă vreo 10 case erau pe uscat,
cari sunt aşezate mai pe deal şi aceşti credincioşi cu luntrea au venit la Biserică.
10

VedeŃi, Prea Onorate, aşa sat este Ovcea. Teritoriul ar fi destul de mare,
până la 11.000 de jugăre, dar ce folos, căci în decursul celor trei ani nu au fost
semănate din cauza războiului. Aşa şi pământul parohial-sesional este
împădurit, circa 25 de jugăre, care acum a devenit nefolositor – poate fi folosit
numai ca pădure peste 10-15 ani”.
Încă în anul 1897, dar şi în anul 1905, delegaŃia din Ovcea se adresează
Guvernului de la Bucureşti ca toŃi locuitorii satului Ovcea să fie colonizaŃi în
România, deoarece Guvernul maghiar nu i-a ajutat deloc şi nici nu le purta de
de grijă.
După prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, în urma primului război
mondial (1918), localitatea Ovcea a fost încadrată în noul stat al sârbilor,
croaŃilor şi slovenilor – Regatul S.C.S., iar apoi în Iugoslavia, aparŃinând
Districtului Panciova, iar după cel de-al doilea război mondial, începând cu
anul 1949, aparŃine comunei belgrădene Palilula.
În 22 mai 1922, locuitorii satului Ovcea, din cauza deselor inundaŃii, au
solicitat colonizarea lor în JudeŃul Timiş-Torontal din România, în localităŃile
Rudna, Vinga sau Gad. În acest sens au trimis Comitetului Agrar-SecŃia de
colonizări Cluj numărul familiilor care au optat pentru colonizare, acesta fiind
de 146 de familii. Organele româneşti însărcinate cu aplicarea reformei agrare
nu au ieşit în întâmpinarea doaleanŃelor ovcenilor, explicând că nu este
suficient pământ în Fondul agrar.
Ovcenii s-au adresat totodată şi Guvernului iugoslav să fie colonizaŃi în
localităŃile din apropiere, unde nu pot să fie expuşi inundaŃiilor. Guvernul
iugoslav le-a oferit pământ în interiorul Serbiei, dar ovcenii n-au acceptat şi
astfel au rămas în vechea lor localitate.

NOTE:

* Mircea Samoilă: ViaŃa numelui (ContribuŃii la relaŃiile dintre numele de

familie şi localităŃi raportat la românii din Voivodina), Editura ComunităŃii
Cultural-Instructive Seleuş, 2002.

** Din colecŃia de diplome a comitelui Josif Kemény cu privire la români.

„Transilvania” – foaia AsociaŃiunei Transilvane pentru Literatura Română şi
Cultura Poporului Român, Braşov, 1 martie 1873.
11

SITUAłIA DEMOGRAFICĂ

Pentru a aprecia din aspect cronologic situaŃia demografică din Ovcea, ne

vom servi de datele înregistrate de autorităŃile civile în documentele oficiale de-
a lungul anilor, dar şi de cele din registrele bisericeşti referitoare la populaŃia
creştină de origine română, şi nu numai.
Dăcă la începutul înfiinŃării satului a fost înregistrat doar numărul caselor,
Comandamentul Militar din GraniŃa Militară a ordonat preoŃilor să înregistreze
numărul locuitorilor din satul lor, aşa că în fiecare an îi raportau numărul de
creştini aparŃinând bisericii din care făceau parte. După desfinŃarea GraniŃei
Militare (1872), autorităŃile, prin intermediul recensământului, au înregistrat
situaŃia demografică a populaŃiei, dar şi bisericile continuau să trimită
Episcopiei de la Caransebeş numărul creştinilor români, astfel, în anul 1846-47,
la Ovcea au fost înregistraŃi 1335 de locuitori români, neexistând alte
naŃionalităŃi. În perioada 1859-1931, situaŃia demografică era următoarea:
1859 – 1314 de locuitori români,
1869 – 2215 de locuitori români,
1880 – 1530 de locuitori români,
1890 – 1750 de locuitori români,
1900 – 1634 de locuitori români,
1910 – 1610 de locuitori români,
1921 – 1465 de locuitori români,
1931 – 1452 de locuitori români.
Deja în anul următor (1932), structura naŃională a locuitorilor se schimbă,
astfel că numărul românilor se reduce la 1400, se înregistrează 23 de locuitori
de naŃionalitate sârbă, 20 de germani, 7 slovaci şi 2 maghiari. La Ovcea trăiau
în total 1452 de locuitori.
Între cele două războaie mondiale în sata se colonizează locuitori de
naŃionalitate sârbă din satul Studene, Cercul Lužnica din Pirot. În anul 1934 a
venit Živojin Tričković cu familia, iar după aceea li s-au ataşat mai multe rude
şi cunoscuŃi din regiunea amintită. În 1947 s-au colonizat încă patru familii din
regiunea Pirotului, iar în 1949 alte zece familii.
După cel de-al doilea război mondial, în sat au trăit 1388 de români, 149
de sârbi, 24 de maghiari, 19 rromi, 13 ruşi şi 11 bulgari, respectiv în total 1604
de locuitori. Începând cu anul 1950, la Ovcea s-au colonizat mai multe familii
din regiunile Niš, Leskovac, Vranje, cumpărând pământ arabil şi case.
Trebuie să spunem că după primul război mondial în Ovcea au venit şi
unele familii româneşti. Amintim familia Fuier, care s-a mutat din Clec şi s-a
stabilit în hotarul satului, pe aşa-numitul „potes 90 de lanŃe”.
Potrivit recensământului din martie 1953, în sat au fost 1767 de locuitori,
12

respectiv 1322 de români, 368 de sârbi, 26 de croaŃi, 8 nedeclaraŃi, 19 nemŃi, 6

maghiari, 2 sloveni, 4 turci, 2 rromi, 1 slovac şi 1 rutean.

Iată cum arata situaŃia demografică a populaŃiei române din Ovcea

(numărul nou-născuŃilor şi al celor decedaŃi) în perioada 1874-1923:

ANUL NOU-NĂSCUłI DECEDAłI

1874 91 47
1875 75 75
1876 85 145
1877 68 128
1878 97 63
1879 70 54
1880 73 77
1881 106 65
1882 72 68
1883 100 79
1884 95 42
1885 83 58
1886 109 70
1887 84 67
1888 111 60
1889 57 53
1890 59 47
1891 68 50
1892 68 101
1893 65 71
1894 80 55
1895 58 61
1896 52 48
1897 49 54
1898 47 28
1899 50 50
1900 57 42
1901 48 29
1902 52 48
1903 29 38
1904 56 67
1905 55 33
1906 62 41
1907 55 46
1908 39 28
13

1909 47 33
1910 46 50
1911 52 40
1912 29 47
1913 40 27
1914 34 27
1915 37 44
1916 13 27
1917 6 23
1918 9 49
1919 49 36
1920 54 25
1921 31 25
1922 35 27
1923 24 33

Şi în perioada ce a urmat a fost evidentă descreşterea populaŃiei româneşti,

ceea ce se poate vedea şi din datele care se referă la anii 1937-1947, căci în
acest răstimp de zece ani s-au născut 202 de copii şi au murit 282 de persoane.
Pentru a se vedea etatea celor răposaŃi, redăm conspectul pentru perioada
august 1870-ianuarie 1871, în care majoritatea celor răposaŃi erau prunci. Cel
care a purtat evidenŃa a fost preotul administrator-capelan Petru Murgu.

NR. NR. NUMELE ŞI ETATE

CASEI PROTOCOL PRENUMELE A
RĂPOSAłILOR
59 32 Ioan Opreanu 8 zile
murari 33 Cristina Solomonu 14 zile
Ńigană 34 Ioana Muncianu 3 ani
52 37 Todor Rogeanu 6
săptămâni
125 38 Todor BolianŃiu 2 ani
86 39 Maria Peteu 2 ani
22 40 Ioana Perin 6
săptămâni
66 41 Iancu Magiaru 6 zile
45 43 Panta Bălan 80 de
ani
125 44 Andri BolianŃiu 58 de
ani
113 b 45 Lazăr Cărăbaşiu 5 ani
x 46 Anna Pârvu o lună
53 47 Ioan Popescu 8 zile
14

32 48 Georgiu Mândreu 10 ani

36 b 49 Maria Delianu 65 de
ani
125 50 Ioan BolianŃiu 6 zile
43 51 Cristina Ursu 6
săptămâni
68 52 Anna Căprariu 3 luni
Vom prezenta şi numele pruncilor botezaŃi de preotul Pavel Ioanovici,
înregistraŃi în lunile mai, iunie şi iulie 1870. menŃionăm că botezul se oficia la
opt zile de la naştere.

NUMĂRUL NUMELE ŞI PRENUMELE

PROTOCOLULUI NOULUI BOTEZAT
41 Anna Căprariu
42 Todor Perin
43 Cristina Hegeanu
44 Ioanu Perinu
45 Todor Popescu
46 Petru Oprean
47 Cristina Solomonu
48 Maria Popescu
49 Simeon Popescu
50 Ioanu Drăgoiu
51 Petru Evi
52 Stana Obade
54 Cristina Stoianu
56 Cristina Septeu
57 Floarea Brăgianu
58 Petru Nanu
59 Petru Bălan
60 Iancu Magiaru
15

SITUAłIA ECONOMICĂ

Dacă la începutul existenŃei sale, satul Ovcea era destul de sărac din punct
de vedere economic, ocupaŃia principală a locuitorilor fiind creşterea
animalelor şi mai puŃin cultivarea pământului, totuşi creşterea animalelor (oi,
vaci şi porci) le-a adus un venit solid cu care au consolidat starea financiară a
familiilor lor.
Celor mai în vârstă locuitori le este cunoscut faptul că până la ridicarea
digului (dâlmei) din Râtul Panciovei, în anul 1934, vapoarele şi luntrele veneau
până la marginea satului, respectiv până în locul numit „Sighet” (în limba
maghiară – insulă), adică până la casa familiei Cena (plecată în America) şia lui
ColeraŃ, unde se încărca „marva” (animalele: oi, porci, vacu, boi), şi de aici se
transporta, pe timpul Austro-Ungariei, până la Budapesta şi Viena, iar mai
târziu, după primul război mondial, în Serbia, Srem, Bačka sau mult mai
departe. Mare crescător de oi a fost familia lui Alexandru Popovici-Cocioabă,
căci avea 200 de oi, iar stâna era la Grindul Mare. Apoi mari crescători de
animale erau familiile Cionca, Brăgeanu, NeamŃu, a lu’ Nicolae Cărăbaş-Bârcă,
a lu’ Chiş Mihai, cireada de peste 100 de vaci, care erau, ca şi oile, cumpărate
şi vândute din nou de „hantleri” (precupeŃi de animale).
O îndeletnicire de bază a ovcenilor a fost facerea „legăturilor”, adică a
funiilor, care s-au făcut din iarba ce creştea în Râtul Panciovei şi se numea
„uştrică”, ocupaŃie care le-a adus un venit considerabil. Vom aminti că
„legăturile” se făceau în timpul iernii, când se ajutau între ele rudele, prietenii,
vecinii, iar vara, înaintea cositului de grâu, şi toamna înaintea culesului de
porumb, erau expuse la piaŃa din Panciova, la Târgul Mare de la Debeljača şi la
pieŃele din Srem.
Deşi localitatea suferea din cauza deselor inundaŃii, situaŃia economică a
locuitorilor a început să prospereze în anul 1870, ceea ce se poate deduce şi
după faptul că în sat a existat, la anul respectiv, „birtul” lui Ioan Arsenovici şi
al lui Ioan Ioanovici, iar între cele două războaie mondiale al lui HârŃu.
Vom aminti că încă în timpul Austro-Ungariei în sat a apărut maşina de
treierat grâu cu aburi (batoza) a familiei Rogeanu, iar cea de-a doua maşină de
treierat a fost a lui Todor Dimitrievici-Blaj – pe timpul Iugoslaviei vechi,
16

înainte de cel de-al doilea război mondial, iar după cel de-al doilea război
mondial, primul tractor adus în sat a fost cel al familiei Raicu.
Primul automobil, cumpărat în anul 1929, l-a posedat Traian Crişan, notar
comunal, iar după cel de-al doilea război mondial primul automobil cumpărat a
fost al lui Roman Jarcu.
SituaŃia economică a locuitorilor s-a îmbunătăŃit considerabil, unii dintre ei
având acŃiuni, încă pe timpul Austro-Ungariei, la diferite bănci şi institute de
credit. În registrele Institutului de Economii şi Credit „Sentinela” din Satu-Nou
întâlnim mai mulŃi acŃionari ovceni. Biserica Ortodoxă Română din Ovcea a
avut, în anul 1899, 46 de acŃiuni cu valoare nominală de câte 100 de coroane
acŃiunea. Înainte şi după primul război mondial, când Guvernul Regatului
S.C.S. a transformat în dinari acŃiunile depuse în coroane, acŃionari din Ovcea
ai Băncii „Sentinela” din Satu-Nou au fost şi următoarele persoane. Ana
Dimitrievici – 100 de acŃiuni de câte 100 de coroane acŃiunea = 10.000 de
coroane; Maria Marina – 34 de acŃiuni de câte 100 de coroane acŃiunea = 3.400
de coroane; Cornelia Popescu – 42 de acŃiuni de câte 100 de coroane acŃiunea =
4.200 de coroane; Maria Popovici – o acŃiune de 100 de coroane = 100 de
coroane. Probabil că şi alŃi ovceni au avut aŃiuni la această bancă şi la alte
bănci, dar, lipsindu-ne documente, nu putem reda numele lor.
În anul 1929, la Ovcea sunt înregistrate 3.800 de oi, 500 de animale de
tracŃiune şi vaci şi 300 de porci, ceea ce denotă că ovcenii erau buni crescători
de animale.
Pe lângă porumb şi grâu, locuitorii Ovcei curtivau şi viŃa de vie pe locurile
mai ridicate din hotar. În anul 1948 au fost înregistrate 145 de jugăre de viŃă de
vie, dar după aceea se cultiva tot mai puŃin, aşa că în 1957 au mai rămas 69 de
jugăre, căci viile se nimiceau din cauza impozitul mare aplicat la soiurile
hibride de struguri (cum era, de pildă, viŃa de vie franŃuzească).
În 1938, în timpul treierului, la Ovcea au lucrat 7 maşini de treier (batoze),
iar producŃia totală de grâu a fost de 19.827 de chintale, cea de orz de 231 de
chintale, iar cea de ovăz 239 de chintale.
În anul 1941 în sat şi-au desfăşurat activitatea 12 meseriaşi, şi anume: 2
fierari (covaci), 2 rotari, 1 fierar-rotar, 1 cojocar, 2 bărbieri, 2 morari, 1 brutar,
3 măcelari, 1 sifonar şi 1 tâmplar.
Apropierea Belgradului şi a pieŃelor din acest oraş au făcut ca ovcenii să-şi
plaseze foarte bine şi profitabil produsele agricole şi mai ales produsele lactate
(brânza şi iaurtul lor fiind foarte cunoscute şi căutate în capitală), iar aceasta a
contribuit la ridicarea stării lor economice şi a standardului lor de viaŃă.
Toate acestea au contribuit şi la prosperitatea şi progresul satului, căci în
1938 el a fost electrificat parŃial. Circa 20 de familii şi-au introdus curent
electric în gospodăriile lor. Lucrările au fost efectuate de Josif Ristić din
Panciova, iar după aceea, respectiv în 1941, şi de către Iosif Naihenbah din
Borcea. Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial (1944), satul s-a
electrificat în întregime.
17

Modernizarea şi îmbunăŃăŃirea standardului de viaŃă au continuat

permanent până în zilele noastre. La 14 iunie 1978 a fost dat în funcŃiune
apeductul din sat.
Progresul a consemnat un avânt vizibil în domeniul agricol, unde s-a
înregistrat modernizarea cultivării pământului prin cumpărarea tractoarelor şi a
maşinilor anexe. De asemenea, locuitorii şi-au cumpărat tot mai multe
automobile şi alte vehicule, dar şi aparate de uz casnic. În anul 1966, de
exemplu, în sat existau 140 de tractoare, 90 de autoturisme, iar aproape fiecare
casă avea motocicletă. Agricultorii aveau relaŃii de cooperare cu Cooperativa
Agricolă, de la care se aprovizionau cu îngrăşăminte chimice, material
semincier, ierbicide şi toate cele necesare agriculturii. În perioada respectivă
preşedinte al Consiliului cooperatorilor din sat era Aurel Deheleanu. Tot în
acea perioadă erau angajaŃi circa 1.000 de ovceni la diferite instituiŃii şi
întreprinderi din Belgrad.

BISERICA VECHE

La doi ani după strămutarea ovcenilor în locul ales de ei, respectiv în anul
1817, credincioşii au decis să îşi zidească un locaş de îmchinare lui Dumnezeu.
Biserica veche a fost construită din pământ bătut şi acoperită cu scânduri
(şindrilă). A avut lungimea de 10 stânjeni, iar lăŃimea era de 4 stânjeni. A avut
8 ferestre şi două uşi, iar iconostasul era făcut din lemn. SfinŃirea bisericii a
oficiat-o protopopul Panciovei, Constantin Arsenovici, în anul 1829. Am
menŃionat deja că biserica n-a avut pământ, ci numai preotul a posedat o sesie
(34 de jugăre, dintre care opt erau livezi). În anul 1888, sesia parohială s-a
mărit la 79 de jugăre, de la care s-au dat bani celor doi preoŃi din sat.
Vechea biserică a fost înzestrată cu trei clopote, primul având greutatea de
320 de kilograme, cel de-al doilea 120 de kilograme, iar al treilea 40 de
kilograme. În anul 1916, clopotele au fost „recfirate” (confiscate) pentru
necesităŃile armatei austro-ungare. Biserica a mai fost sfinŃită după despărŃirea
ierarhică, la 20 septembrie 1892, de protopopul Tractului Panciova, Trifon
Miclea.
Din cauza deselor inundaŃii, în decursul anilor şi biserica a avut mari
avarii, necesitând astfel o întreŃinere permaentă. Din relatarea preotului Pavel
Ioanoviciu către protopopul districtual al Panciovei, Simion Dimitrievici,
desprindem următoarele: „Prea onorate domnule protopresbiter mie înalt
cinstite: De oare ce din privinŃa prea mari a apelor aşa de înfricoşaŃi suntem de
numai ştim ce să facem, căci de zece zile neprerupt ziua şi noaptea se lucră la
dâlmă (dig) naocolu de sat şi până acuma cum îi aşai! Numa căutăm şi muncim
ca se ne mântuim noi şi bietele căşi – dar mai întâi lucrurile bisericeşti – pentru
18

aceia trimit epitropia la prea onorat D-ei tale pentru mai departe urmare şi
îndrumare; întâi ne trebuie 4 lăzi mari pentru scrutinarea icoanelor celor mari şi
4 mai mi ci – iar mai departe ne spune ce şi cum să ne purtăm; căci până acuma
stăm în primejdia cea mai mare, despre care aştept cât mai îngrab răspuns,
caută acum de noi domnule cât poŃi şi te roagă lui Dumnezeu să ne mântuiască
de cel rău. Al prea onorat D-nei tale, spre slujbă gata, Pavel Ioanovici,
administrator parohial. Ofcea în 12-l21 martie 1876.”
Amintim că până în anul 1840, preotul a locuit în casa proprie, iar apoi s-a
cumpărat casa „finenŃilor”, care azi este casă parohială. În anul 1890, biserica
avea un capital de 8280 de florini în fundaŃiile bisericeşti.
Din inventarul vechii biserici, înregistrat la 31 decembrie 1877 de preotul
administrator Pavel Ioanovici, deducem că în biserica din Ovcea se aflau
următoarele cărŃi: un apostol, un octoih, un tipicon, un mineu pe 12 luni, şi
douăsprezece pe fiecare lună, un triod, un penticostar, o psaltire, două orare şi
două cărŃi pentru tâlcuirea sfintelor evanghelii în toată duminica şi la sărbători,
dar nefiind marcata data tipăririi. La fel se aflau şi un potir de argint, cu disc cu
stea, şi o lingură din mesing şi aurită, apoi patru sfeşnice şi douăsprezece
stihare pentru copii – dieci, două cădelniŃe de mesing, un polieleu de lemn
aurit, în care pot sta opt lumini.
În altar, sfântul prestol era construit din material bun, fiind sfinŃit de
protopresbiterul Constantin Arsenovici. Aici se aflau icoana „Răstignirea
Mîntuitorului nostru Isus Hristos”, a „Dureroasei Maici” şi a „Sfântului Ioan”.
Sfântul chivot era din lemn zugrăvit. Erau şi două evanghelii, una îmbrăcată în
somot (catifea) roşu şi ferecată cu argint, iar cealaltă era veche. Aici se mai
aflau şi două antimisuri – unul din anul 1733, sfinŃit de Episcopul Timişoarei,
Nicolae Dimitrievici, şi celălalt, din anul 1799, a fost sfinŃit de Episcopul
Timişoarei, Moise Putnic. Patru sfeşnice de lemn şi două de mesing luminează
prestolul. Au fost aci şi două cruci, dintre care una de argint, iar cealaltă pe
jumătate din argint, precum şi o liturghie în limba română.

Zidirea bisericii noi

Problema zidirii unei noi biserici s-a pus în mai multe rânduri şi în acest
sens s-au Ńinut mai multe şedinŃe ale Comitetului Parohial, dar şi ale Sinodului
Parohial, pentru a se adopta o hotărâre justă.
„Deoarece biserica este veche, slabă, zidurile crăpate şi proptite şi ca să nu
suferim vreo catastrofă să se ruineze biserica pe credincioşi cu umilinŃă o
rugăm pe Prea SfinŃia sa părintele nostru Episcop Traian Bădescu şi venerabilul
Consistoriu Diecezan să ne întărească decisul Comitetului Parohial şi al
Sinodului Parohial şi să ne permită ecscrierea de concurs după planul şi
speŃificaŃiunea speselor traduse şi în româneşte cu acel adaus la caz ivindu-se
renitenŃi de neplătire să se poată esequa (executa) prin forurile civile
competente”. (Din protocolul şedinŃei extraordinare a Sinodului Parohial, Ńinută
19

la 14 iunie 1929 în Comuna Ofcea)

Tot în aceeaşi zi, s-a Ńinut şi şedinŃa Comitetului Parohial, fiind prezenŃi
următorii membri: Simion Dehelean, Damian Crâsta, Lazăr Popovici, Pavel
Săcădace, Pascu Dan, Ion Magiaru, Pavel Drăgoi, Todor Murariu, Ilie Brădean,
Todor Ardelean, Ilie Popescu, Nicolae Deheleanu, Petru Popovici, Aurel
Brădean. Preotul capelan Traian Popescu, în funcŃie de preşedinte al
Comitetului Parohial, a prezentat noul plan al bisericii, proiectat de arhitectul
Radivoj Predić din Panciova, precum şi preliminariul (suma totală a zidirii
bisericii noi, estimată la 1.047.000 de dinari). Comitetul a acceptat planul cel
nou, dar pentru că nu erau suficienŃi bani, a propus Sinodului Parohial ca pe
lângă suma de bani pregătită până atunci (780.000 de dinari) să se adune în plus
bani de la credincioşi, şi anume:
1. la suma de 100 de dinari pentru un jugăr de pământ al credincioşilor să
se mai adauge încă 50 de dinari (în total fiind 3800 de jugăre),
2. la suma de 25 de dinari pentru un suflet (credincios) să se adauge încă
20 de dinari (în total existând 1400 de suflete),
3. la suma de 50 de dinari pentru o casă să se mai adauge încă 25 de dinari,
4. la suma de 20 de dinari pentru o vacă să se mai adauge încă 10 dinari,
5. la suma de 10 dinari pentru o oaie să se mai adauge încă 5 dinari,
6. la suma de 10 dinari pentru un porc să se mai adauge încă 5 dinari.
Propunerea „aceasta se înaintează Sinodului Parohial spre primire, cu acel
adaus de prevedere în caz de neplătire, atunci să se poată recurge la ajutorul
autorităŃilor civile. Ofcea data ca mai sus. Traian Popescu – preşedinte, Ilie
Brădean – notariu”
Pentru a câştiga bani pentru clădire, biserica a vândut 10 jugăre de pământ
lui Panta Toager din Ovcea la data de 28 ianuarie 1928, în locul numit
„Bibileg”, pe suma totală de 33.114 de dinari.
Pe data de 31 iulie 1929, Consistoriul Diecezan a aprobat anunŃarea
licitaŃiei publice în baza planului elaborat de arhitectul Radivoj Predić din
Panciova, respectând astfel hotărârile Comitetului şi al Sinodului Parohial din
14 iulie 1929 de a se zidi o nouă biserică în stil bizantin, sbre marea bucurie a
credincioşilor ovceni.
Conform aprobării Ministerului ConstrucŃiilor de la Belgrad, nr. 6437 din
6 august 1930, la 3 septembrie 1930 s-a Ńinut licitaŃia publică pentru zidirea
bisericii noi, la care au concurat patru întreprinzători în faŃa comisiei din
Belgrad, în componenŃa: ing. Ljubomir Najerlović, Živadin Radosavljević.
secretarul Ministerului JustiŃiei, Pascu Dan, preşedintele Comitetului Parohial,
şi Traian Crişan, notar comunal. Această comisie a acordat dreptul de a zidi
biserica Firmei „Kraus-Katinčić” din Zemun, care a oferit la licitaŃie cel mai
mic preŃ – suma de 1.048.738,81 de dinari.
Primind aprobarea de demolare a bisericii vechi din partea Consistoriului
Diecezan, la 19 octombrie 1930 au început lucrările de demolare, iar piatra de
temelie a noii biserici a fost sfinŃită la 29 octombrie 1930 de preotul Damian
20

Popescu. Lucrările de zidire au început imediat. Până la terminarea bisericii,

serviciul divin s-a făcut în şcoala primară comunală. Lucrările au decurs
conform planului stabilit şi au fost terminate în termenul fixat. Consistoriul
Diecezan, la data de 20 noiembrie 1931 a aprobat sfinŃirea bisericii noi.
Fiindcă, din cauza bolii, nu putea să vină protopopul Panciovei să oficieze
sfinŃirea noului locaş de credinŃă, a fost numit preotul Valeriu Perin din
Glogoni, fiul al satului Ovcea, iar sfiinŃirea bisericii s-a săvârşit la 3 decembrie
1931. După sfinŃire, la finele Liturghiei, preotul Perin a Ńinut o cuvântare în faŃa
poporului credincios, mândru de izbănda zidirii măreŃului templu, în care l-a
preamărit pe Bunul Dumnezeu pentru ajutorul dat. Meritul că s-a ajuns la o aşa
biserică este al poporului însufleŃit, care a contribuit cu drag din propriul avut şi
va mai contribui şi în continuare.
Un merit aparte revine tânărului preot Traian Popescu pentru însufleŃirea
creştinilor, bunăvoinŃa, truda şi osteneala la procurarea planului, la toate cele
premergătoare zidirii bisericii, apoi epitropului prim Pascu Dehelean, numit
Paia lu' Vesa, cel mai activ şi mai însufleŃit. Laude se cuvin şi celor doi epitropi
– Ioan Flori şi George Septeu, peşedintelui Comitetului Parohial, Petru
Popovici, totodată şi primarul comunei. Un aport bine meritat şi-au dat şi
cantorii Todor Popescu, Damian Dehelean, Nică Popovici, Ion Dehelean-Vesa,
Aurel Brădean, Todor Popescu-junior şi alŃii.
Pentru că biserica avea nevoie de scaune şi alte obiecte de uz bisericesc,
Comitetul Parohial a organizat în anul 1932 o licitaŃie la care au concurat trei
„măsari” pentru a face 21 de scaune bărbăteşti, amvonul, un dulap-soclu sub
casa de bani. Lucrările au fost încredinŃate tâmplarului Petru Crâsta din Ovcea,
în schimbul sumei de 4700 de dinari, iar ca model au servit scaunele din
Biserica Ortodoxă Română din Glogoni.
În anii următori, biserica s-a îmbogăŃit cu cărŃi şi ornate bisericeşti. Deja în
anul 1934, comuna bisericească a cumpărat pe 10.000 de dinari un clopot de
235 de kilograme de la Întreprinderea „Pantelić” din Zemun. Alte două clopote
au fost donate de doi credincioşi evlavioşi – Pascu Dehelean-Vesa a dăruit un
clopot de 150 de kilograme, în valoare de 7.000 de dinari, iar Ilie Brădean un
clopot de 97 de kilograme, în valoare de 4.500 de dinari. Parohianul Nicolae
Burcea a donat un policandru în valoare de 5.600 de dinari. În anul următor s-a
făcut gardul de fier şi beton, care a costat 26.250 de dinari. MenŃionăm că în
anul 1936 Biserica din Ovcea a avut 35.029 de dinari depuşi la Banca
„Sentinelea” din Satu-Nou, iar la „Voklsbank” 18.000 de dinari.
Biserica a fost dăruită şi în continuare de către credincioşi. Astfel în anul
1989, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de căsnicie, Dimitrie Popovici-Cocioabă
şi soŃia sa au dăruit Sfintei Biserici un jugăr de pământ şi 10 galbeni. Totodată
menŃionăm că, 14 septembrie 1966, acest creştin evlavios, împreună cu preotul
Lazăr Cârdu şi alŃi doi credincioşi, Nicolae Popescu şi Traian Săcădace, au
vizitat Ierusalimul şi locurile sfinte, unde a vieŃuit şi pătimit Mântuitorul Nostru
Isus Hristos, apoi râul Iordan, Grădina Ghetsimani şi altele.
21

Iconostasul şi pictura murală

Despre icoanele de pe iconostas putem spune că se consideră că sunt opere

ale marelui pictor Constantin Daniel. InscripŃiile de pe icoanele „Isus” şi „Sf.
Ioan Precursorul” se referă la ctitorii Todor Brăgeanu şi Ioan Popescu, decedaŃi
în 1840 şi 1841, căci aceste icoane au fost pictate mulŃumită donaŃiei lor.
Aceste icoane au aparŃinut iconostasului din vechea biserică şi după zidirea
celei noi au fost încorporate în iconostasul acesteia. Pe acest iconostas se mai
găsesc icoane pictate în ulei de protopopul Onim din Panciova: „Isus şi
Semănătorul”, apoi în partea dreaptă a iconostasului: „Isus şi Samarineanca”,
„Fiul Risipitor”, „Parabola Fiului Bogat”, iar în partea stângă: „Fiica lui Iair”,
„Pe Golgota” şi „Judecata de la Pilat”.
După mulŃi ani de la zidirea Bisericii din Ovcea, s-a făcut şi pictura
murală, de către Boško Kovačev din Uljma, lucrări care au durat trei ani, între
1986 şi 1989.

Activitatea de azi

Activitatea de azi a Bisericii Ortodoxe Române din Ovcea se desfăşoară

după străbunele noastre legi bisericeşti, având organele sale de conducere care,
pe lângă desfăşurarea activităŃii spirituale, se ocupă şi de starea economică şi de
buna ei întreŃinere.
În acest sens îşi aduce din plin aportul şi actualul Comitet Parohial, care se
află în această funcŃie din anul 2003 şi are următoarea componenŃă: Viorel
BoleanŃu-Nicu, preşedinte, Ionel Ginu, vicepreşedinte, Todor Popescu, preot-
secretar, membri fiind: GraŃian Brădean, Dorel Pascu, Viorel Cărăbaş, Traian
Ginu, Traian Brădean-Icobieşci, Traian Mândrău-Niora, Viorel Septeu-Pepi,
Damian Peteu, Ionel Ursu-Biba, Traian Rogean, Vintilă Brădean-Cionca şi
Ionel Dan.

PreoŃii

Primul preot a fost Damian Dimitrievici, cel care a condus strămutarea

poporului de la Clec la Ovcea. A fost preot şi la Clec din anul 1809, iar la
Ovcea, sub păstoria sa, s-a zidit vechea biserică în anul 1817. A decedat la 7
ianuarie 1841. în 1832 este menŃionat capelanul Petru Dimitrievici, probabil
fiul lui Damian, care a notat următoarele pe „Cazania” amintită: „14-lea
octombre (1)833 Petru Dimitrievici Capelan în Ovcea la graniŃa turcului.” Pe o
altă pagină a notat: „Pentru ca să nu se zăuite când m-am însurat eu, Petru
Dimitrievici, cu Maria în 1o octombre (1)828 dumineca”. Iată încă o notiŃă:
„Pentru ca să nu se zăuite când au răposat dulce maica noastră Maria în ziua de
22

Sf. Ignatie, joi sara, la 8 ciasuri, pe Vineri, 20 decembre anul (1)828, trei zile
până la Crăciun, eu, fiul ei, Petru Dimitrievici”. În anul 1836 a fost numit
capelan în localitatea Satu-Nou.
În anul 1836, preot administrator este capelanul Procopie Mihailovici din
Satu-Nou, iar apoi ieromonahul Aron Zeroculovici, iar din 24 ianuarie 1838
Simion Dimitrievici, care, după despărŃirea ierarhică de către Episcopia din
Karlovac, la 17 octombrie 1865, a devenit primul protopop ortodox român al
Tractului Panciova.
Preotul Simion Dimitrievici a fost invitat, pe data de 23 septembrie 1865,
la Caransebeş, pentru a lua parte la şedinŃa plenară consistorială având pe
ordinea de zi organiozarea provizorie a Consistoriului Dicezan din Caransebeş.
La această şedinŃă a fost numit administrator parohial la Tractului Panciova
drept primul protopop român. Membru în Scaunul Apelativ din Karlovac a fost
din 31 august 1865 până în anul 1881.
Din 1865-66, în locul lui Simion Dimitrievici, Biserica din Ovcea a
păstorit-o preotul Vasa Bosică. La 17 octombrie 1868, Consistoriul Diecezan
hotărăşte ca administratorul Pavel Ioanovici, preot la Uzdin, să fie strămutat la
Ovcea, deoarece era originar din această localitate şi pentru a fi de ajutor tatului
său bolnav şi în vârstă de 80 de ani. Cu mici întreruperi, acest preot a servit
până în anul 1878. În anii de păstorie a lui Simion Dimitrievici, ca
administratori figurează mai mulŃi capelani şi preoŃi administratori, şi anume:
din septembrie 1863 şi până la finele anului respectiv – Iosif Popovici, capelan
din Satu-Nou; de la 1 ianuarie 1864 şi până în martie 1865 – Aron Otonoga,
capelanul Seleuşului; urmează Simion Dimitrievici până în septembrie; iarăşi
Aron Otonoga până în noiembrie; apoi din nou Simion Dimitrievici ca
administrator protopresbiteral. De la 1 martie 1866 urmează Vasile Bosică,
parohul Glogoniului, până în mai 1866, după el Pavel Ioanovici, ca
administrator paroh până în septembrie 1866, apoi Aron Otonoga până în
octombrie 1868. După el urmează Pavel Ioanovici până în martie 1870, Petru
Murgu, preot din Petruvasâla, până în mai, iar după aceea Antoniu Popovici,
parohul NicolinŃului, până în iunie 1870, apoi Pavel Borca din Petruvasâla şi
din nou Petru Murgu, până în ianuarie 1871. Vine din nou Pavel Ioanovici,
până în aprilie 1878, iar poi Simion Dimitrievici, până în septembrie 1878. Din
septembrie 1878 vine George Mircea, născut în 1819 la Uzdin, administrator
parohial hirotonit de Epsicopul Caransebeşului în 12 septembrie 1878, care a
terminat teologia privată şi trei clase de şcoală normală. A cunoscut şi a vorbit
limbile română, sârbă, maghiară şi germană. A servit până în anul 1893, iar
salariul lui pe anul 1882 a fost de 270 de florini.
Alături de preotul George Mircea, de la l septembrie 1884 a servit şi
Damian Popescu, născut în 17 februarie la Ovcea. El a terminat patru clase
Reale în Oradea şi Deta şi a fost hirotonit la 2 iunie 1884 de Episcopul Iona
Popasu din Caransebeş. Şi el a fost un foarte bun cunoscător al limbilor vorbite
de predecesorul său. A păstorit până în septembrie 1932. Damian Popescu a
23

fost desemnat catihet la Panciova, la „şcoalele de stat”, la Gimnaziu şi la şcolile

primare în care învăŃau elevii şi studenŃii români. A avut un salariu anula de
140 de florini. Un timp îndelungat a fost membru în DirecŃiunea Băncii
„Sentinela” din Satu-Nou.
Începând cu luna octombrie 1927, preot la Ovcea a devenit Traian
Popescu, hirotonit de dr. Traian Bădescu, Episcop de Caransebeş. A terminat
cinci clase gimnaziale la Deta. Ca preot s-a distins prin activitatea sa
bisericească, dar şi pe tărâm cultural, fiind preşedinte al AsociaŃiunii ASTRA-
Filiala Ovcea. La fel, o contribuŃie aparte şi-a adus-o la ridicarea bisericii noi,
însufleŃind poporul să-şi înalŃe un lăcaş durabil şi de o frumuseŃe impecabilă. S-
a născut la Ovcea în 24 februarie 1904 şi a servit biserica până în anul 1962,
când a încetat din viaŃă.
Din anul 1962 şi până în 1963, la Ovcea au servit preoŃii Iuliu Zgârgea şi
Timotei Popovici, fiindcă parohia era vacantă, iar din 1963 şi până în 1967 a
servit preotul Lazăr Cârdu, căci parohia a rămas fără preot până în 1968. În
acest interval de timp Biserica din Ovcea a fost servită de următorii preoŃi:
Aurel Uroş, Iulian Onciu, Octavian PăuŃa, Aurel Danciu, Iuliu Zgârgea, Adam
Măran şi alŃii. Din 18 martie 1968 şi până în prezent, ea este păstorită de Todor
Popescu, fiu al satului, născut în anul 1944.
Tot din localitatea Ovcea este şi preotul Roman Hegean, care păstoreşte
parohiile din Glogoni şi Iabuca.

Cântarea bisericească

La oficierea slujbelor dumnezeieşti, un loc de frunte îl ocupă cântarea

bisericească. Din cele mai vechi timpuri ale creştinismului, dar şi în religia
iudaică, prin cântări şi psalmi s-a preamărit Creatorul şi dătătorul de viaŃă –
Dumnezeu. Tot aşa, şi în biserica ortodoxă, cântarea este un prinos adus în faŃa
altarului Celui Atotputernic.
Şi la Ovcea, cântarea de strană, folosită la toate servicile divine, a fost
practicată în primul rând de preoŃi şi de diaconi, apoi de învăŃătorii care
totodată au avut obligaŃia de a cânta în biserică, iar cu timpul şi de Ńărani.
Cîntarea bisericească s-a transmis şi s-a învăŃat din generaŃie în generaŃie, de la
preoŃi şi cântăreŃi, şi de obicei se Ńinea aşa-zisa şcoală a „cantoratului” din care
cu timpul au ieşit noile generaŃii de „cantori”. Şi în biserica noastră s-a
practicat şi se practică până astăzi cântarea bisericească după forma cântării de
la Lugoj şi Caransebeş.
Din documentele disponibile în arhiva parohială am extras numele acelor
cantori care în stranele Bisericii din Ovcea au înălŃat cântarea bisericească şi au
îmbogăŃit cu vocea lor slujbele religiose din duminici şi la sărbători:
George Mircea – învăŃător – cantor din 1844,
Mihai Lazăr – cantor din 1878,
George Bujigan – învăŃător – cantor din 1890,
24

George Iacşa – învăŃător – cantor din 1878,

Todor Popescu (n. 1877) – Ńăran – cantor din 1893,
Ioan Deheleanu – învăŃător – cantor din 1900,
Ioan Popovici (n. 1883) – Ńăran – cantor din 1903,
Damian Voştinari (n. 1892) – Ńăran – cantor din 1930,
Aurel Mândrău (n. 1892) – Ńăran – cantor din 1930,
Aurel Brădean (n. 1894) – Ńăran – cantor din 1923,
Todor Pascu (n. 1899) – Ńăran – cantor din 1930,
Rista BoleanŃu (n. 1897) – Ńăran – cantor din 1930,
George Cina (n. 1901) – Ńăran – cantor din 1930,
Todor Peteu-Gică (n. 1903) – Ńăran – cantor din 1930,
Todor Popescu (n. 1904) – Ńăran – cantor din 1923,
Roman Hegean (n. 1907) – Ńăran – cantor din 1938,
Traian Murari-Sârbu (n. 1920) – Ńăran – cantor din 1938,
Ioan Popovici – cantor din 1930.

Cantori au mai fostşi sunt şi în prezent: Damian Dehelean, Nică Popovici,

Ion Dehelean-Vesa, Aurel Brădean, Damian Voştinari, Cuzman Peteu, Lazăr
Ginu, Petru Ursu, Ionel Burcea, Vasa Stoian (născut 1926), Trăian Brăgean,
Românel Brăgean, Traian Rogean, GraŃian Brăgean.

Vizite canonice la Ovcea

Ariepiscopul dr. Iosif Traian Bădescu face o vizită bisericilor ortodoxe

române din Banatul sârbesc, în octombrie 1928, iar la Ovcea pe data de 9
octombrie. Din Panciova, P.S.S. şi suita sa, cărora s-a alăturat şi senatorul P.
Obădeanu din Timişoara, au plecat la ora unu şi jumătate. Timişul l-au trecut cu
„schela”, iar în apropiere de Ovcea au fost întâmpinaŃi de un important grup de
călăreŃi, care i-au condus până în sat. La intrarea în sat, sub un frumos arc de
triumf, aşteptau şcolarii – de o parte a drumului băieŃii, iar de cealaltă fetele, în
frunte fiind primarul Petru Popovici şi notarul Traian Crişan, care l-au salutat
pe arhipăstor cu cuvinte adânc pătrunzătoarre, la care Episcopul a răspuns
mulŃumind pentru frumoasa primire. În bubuitul pivelor şi în dangătele
clopotelor aştepta întreg satul în frunte cu preotul Damian Popescu şi tănărul
capelan Traian Popescu, care au prezentat Pre SfinŃiei Sa Sfânta Cruce şi
Scriptura. CântăreŃii au intonat troparul hramului, apoi s-a săvârşit Doxologia,
iar după aceea s-a trecut la Casa Parohială, unde s-a servit masa. Parohul
Damian Popescu le-a oferit o ciorbă şi mâncare de peşte.
După amiază, poporul a improvizat o petrecere în faŃa Casei Parohiale.
P.S.S. a admirat jocul ovcenilor plin de viaŃă. După aceea s-a hotărât plecarea
spre localitatea Glogoni. Creştinii au înconjurat automobilul şi cu mare
însufleŃire l-au petrecut pe arhipăstorul lor.
În anul 1936 din nou se fac vizite canonice – de data aceasta de către
25

P.S.S. dr. Vasile Lăzărescu, noul episcop al Diecezei Caransebeşului. P.S.S. a

sosit cu trenul în gara de curând construită, fiind aşteptat de o mulŃime de
credincioşi, care îl conduc cu trăsuri trase de cai frumoşi până în faŃa bisericii
nou-zidite, unde crendicioşii din Ovcea îl aşteptau pe episcop în sunetele
clopotelor falnicei lor biserici. Corul, condus de părintele Traian Popescu, a
intonat cântece de preamărire. După rugăciunea de mulŃumire, într-o măreaŃă
atmosferă creştinească, P.S.S. a îndemnat mulŃimea la priveghi, aducându-le
aminte de porunca Mântuitorului „priveghiaŃi şi vă rugaŃi să nu cădeŃi în
ispită”. La fel îndeamnă la păstrarea limbii, portului şi datinilor noastre
strămoşeşti, căci astfel veŃi supravieŃui”. Seara P.S.S. a plecat cu trenul spre
Satu-Nou, petrecut la gară de foarte mulŃi credincioşi.

Biblioteca Parohială

Biblioteca Parohială a existat încă din anul 1900, având peste 400 de
volume, mai ales cărŃi ce Ńin de literatura bisericească, dar şi de literatura
populară – basme, istorioare, cărŃi de istorie din ediŃiile AsociaŃiunii ASTRA,
cărŃi pentru sfaturi gospodăreşti şi beletristică. După primul război mondial,
când a încetat activitatea ASTREI, s-a stins şi activitatea Bibliotecii Parohiale.
Reactivarea Bibliotecii s-a făcut prin donaŃiile Bibliotecii „I.G. Bibescu” şi
a preotului Coriolan Buracu din Turnu Severin, în anul 1927. S-au primit 155
de cărŃi cu tematică diferită.
În anul 1929 s-au mai primit, tot de la această bibliotecă, încă 400 de
exemplare de cărŃi. Bibliotecar a fost preotul Traian Popescu. În anul respectiv,
numărul cititorilor a fost de 120, dintre care 85 au fost bărbaŃi, iar 35 femei. În
acest an s-a Ńinut o şezătoare literară culturală la 7 ianuarie, fiind organizată de
Comitetul Parohial. La 4 februarie 1936, pentru administrarea Bibliotecii
Parohiale se formează un comitet de conducere, din care fac parte membrii:
Pascu Dehelean, George Ardelean, Panta Dehelean, Panta Toager, Ion Hegean,
Ion Voştinari, Ion Ocolişan,Teodor Cârsta şi Teodor Pascu. În funcŃie de
bibliotecar este reales perotul Traian Popescu.
La iniŃiativa notarului comunal, Traian Crişan, şi a învăŃătorilor
Dimitrievici şi Junić, în anul 1923 a luat fiinŃă Biblioteca Comunală. Preşedinte
al Comitetului Bibliotecii a fost ales IoŃa Dimitrievici.
În anii de democraŃie populară, de după al doilea război mondial,
bibliotecar a fost Lazăr Ginu.

ORCHESTRA „STEAUA”

ViaŃa muzicală şi culturală la Ovcea s-a afirmat şi prin formarea unei

26

orchestre care avea menirea să desfăşoare în viitor o activitate mai bogată

decât ceea ce au făcut individual lăutarii.
De altfel, în întreaga Ńară, spre sfârşitul şi după cel de-al doilea război
mondial, adică în anii 1944-1945 se produc mişcări cultural-artistice de masă,
astfel că şi la Ovcea se iniŃiază o nouă formă de activitate amatoricească. În
anul 1954 a fost amenajat Căminul Cultural, iar pentru a desfăşura o amplă
activitate culturală, avea nevoieşi de o orchestră de muzică populară. În acest
sens, la iniŃiativa tânărului viorist Traian Deheleanu-Glumă, se adună câŃiva
lăutari iscusiŃi, precum Aurel Săcădace, Ion Cina şi câŃiva tineri entuziaşti de
curând veniŃi din armată, fără iscusinŃă muzicală şi instrumente, dar cu mult
elan şi dragoste faŃă de muzică. Cei 11 membri ai orchestrei au făcut exerciŃii
nopŃi întregi pentru a cunoaşte tainele notelor muzicale. AdunaŃi sub hambarul
lui Traian Deheleanu-Glumă, îndurau frigul, căci mare le-a fost dorinŃa de a
deveni muzicieni şi nimic nu i-a descurajat să realizeze aceasta. În anii ce au
venit ei au devenit o orchestră cu care s-au mândrit satul şi minoritatea română
din Banat.
În trecut, la nunŃi şi la „jocurile” de duminică cântau doar 2-3 lăutari, care
cântau la vioară primă, acompaniată de violă („braciu”) şi de violoncel („banda
mică”). Odată cu formarea Orchestrei „Steaua” s-au introdus şi alte instrumente
muzicale, precum Ńambalulm acordeonul şi instrumentele de suflat, care
îmbogăŃeau acompaniamentul ritmic, armonic şi melodic. Fără îndoială putem
constata că prin formarea orchestrei de muzică populară s-au cultivat, răspândit
şi afirmat şi în afara satului cântecele şi melodiile folclorului din Ovcea. Căci,
orchestra a fost invitată să cânte la nunŃi, la manifestări culturale din aproape
toate localităŃile româneşti din Banatul iugoslav. Încadrându-se în Societatea
Culturală „Steaua” în anul 1955, ea a reprezentat localitatea Ovcea pe scenele
multor cămine culturale de la noi şi din străinătate, unde totdeauna s-a bucurat
de un respect deosebit şi de un succe remarcabil. Datorită marelui entuziast şi
dirijor Traian Deheleanu-Glumă, dar şi a celorlalŃi membri ai ei, care şi-au adus
aportul cuvenit, orchestra şi-a câştigat un renume de seamă pe plan local,
naŃional, dar şi internaŃional.
Dacă anii trec şi duc cu ei momente şi evenimente, acestea pierzându-se în
negura vremii, noi nu trebuie să-i dăm uitării pe acei pionieri şi mari entuziaşti
care au pus temeliile celebrei orchestre „Steaua”, lăsând-o moştenire tinerelor
generaŃii, spre a continua calea începută de predecesorii lor şi spre a o păstra
pentru cei ce îi vor urma, laolaltă cu inestimabilul tezaur folcloric de care
dispune localitatea Ovcea.
MenŃionăm cu respect numele muzicienilor merituoşi care au făcut celebră
Orchestra „Steaua”, pentru a rămâne în veşnica memorie a ovcenilor şi a
românilor de pe aceste meleaguri: Traian Deheleanu-Glumă (vioară), Aurel
Săcădace (vioară), Ion Cina (vioară), Roman Brăgean (vioară), Dimitrie
Brăgean-Tie (vioară), Roman Ivcovici (violă), Ionel Burcea (contrabas),
Gheorghe Raicu (acordeon), Traian Săcădace (acordeon), Ionel Hegean-Ghiga
27

(acordeon), Vasile Militariu (acordeon), Ionel Cina (Ńambal), Cuzman Dehelean

(violă), Todor Banci (contrabas).
În anul 1966, dirijorul Traian Deheleanu-Glumă a instruit o nouă
generaŃie de copii, pentru ca în viitor să poată înlocui pe cei mai în vârstă
membri şi să continuie viŃa muzicală la Ovcea, iar aceştia au fost: Ionel Banci-
Cucula, Manu Lazăr-Laca, TrăienuŃ Brădean-Icobieşti, Ionel Brăgean, Traian
BoleanŃu-Nicoară, Aurel Fuier, Dorel Săcădace, Dănilă Mândrău, Vintilă
Murari, Nicolae Murari; Dorel Pascu.
Actuala orchestră „Steaua” este dirijată de cunoscutul acordeonist Dorel
Cina, de altfel şi membru al Orchestrei Radioteleviziunii Novi Sad.

ACTIVITATEA CORALĂ

Marea dorinŃă a ovcenilor de a avea un cor care să dea răspunsurile la

Sfânta Liturghie, dar şi de a pregăti serbări şi concerte, asemenea altor localităŃi
de la noi, s-a realizat în luna octombrie 1933. IniŃiativa formării unei societăŃi
corale a pornit din rândurile cântăreŃilor de strană, de la intelectuali şi de la
preotul Traian Popescu. După zidirea noii biserici, de o rară frumuseŃe, era de
dorit ca şi cântarea bisricească să fie împodobită de o formaŃie corală. Aproape
întreg satul susŃinea această iniŃiativă, la care au aderat aprope 60 de tineri în
dorinŃa de a deveni corişti.
Primul instructor al corului a fost coristul Ioan Boariu-Clonia din Glogoni,
care a început instruirea corului, dar nu a putut atinge claritatea şi
expresivitatea dorită şi nici duce până la capăt instruirea corului. După aceea a
fost invitit Paia Cilincu din Iabuca, care a perfecŃionat vocile şi a terminat
Liturghia, pregătind în acelaşi timp şi câŃiva tineri urmaşi, care vor prelua
conducerea corului. Au fost aleşi şi instruiŃi Todor Popescu-Stria, Todor Peteu-
Gică şi Traian Ardelean-Nichită.
Deoarece sunt păreri că corul ar fi înfiinŃat în anul 1934, redăm scrisoarea
sigilată a preotului Traian Popescu, din 4 ianuarie 1934, către Protopopiatul
Ortodox Român din Satu-Nou: „Sub numărul 60 ex. 1933 V-am fost raportat
despre înfiinŃarea corului bisericesc din Ovcea. Vă comunic, şi de data aceasta,
că tinerii corişti se menŃin în acelaşi număr, se Ńin regulat de şcoală şi cântă în
biserică cu cea mai mare plăcere, cu toate că au destui duşmani – durere – din
sânul parohienilor noştri”.
Conducător al corului a fost numit Todor Popescu-Stria. Corul a avut statut
şi regulament de activitate, în care se menŃionează că corurile bisericeşti sunt
autoritatea organelor parohiale, a preotului şi a Consiliului Parohial.
28

La scurt timp după ce corul a început să progreseze, s-a iscat neînŃelegeri

în sânul lui, unii dintre membrii săi părăsind Societatea Corală, în primul rând
din cauza dirijorului Todor Popescu-Stria, care s-a purtat dur cu cei doi dirijori
adjuncŃi, Todor Peteu-Gică şi Traian Ardelean-Nichită, fiind invidios că aceştia
îi vor prelua conducerea corului. După aceea, corul l-au părăsit Ilie Pascu şi
directorul şcolii, Ilie Jurjovan. După această sciziune, cei amintiŃi mai sus au
hotărât să înfiinŃeze, în 1934, un cor mixt, numit Corul Plugarilor.
În această problemă s-au implicat şi unii membri ai partidelor politice –
Todor Babeu, Petru Tomici şi Hainrih Gaiduseh, membri ai Partidului JRZ
(Jugoslovenska radikalna zajednica – în româneşte: Comunitatea Radicală
Iugoslavă), apoi preotul Traian Popescu, care a contribuit la divizare a Corului
Bisericesc.
La şedinŃa SocietăŃii Corului Vocal Bisericesc s-au format două grupe,
prima avându-i în frunte pe învăŃătorul Ilie Jurjovan, Todor Peteu, Traian
Ardelean şi alŃii, care au dorit ca acest cor să se debaraseze de conducerea
Comitetului Bisericesc şi în el să fie încadraŃi tineri care de fapt muncesc şi
sunt activi. Această întrunire s-a Ńinut înainte de Adunarea Generală, în locuinŃa
învăŃătorului Ilie Jurjovan, şi la ea a participat şi preotul Traian Popescu,
încredinŃându-i că va susŃine această poziŃie, dar până la urmă a cedat şi a trecut
de partea lui Todor Popescu.
Cea de-a doua grupă a părăsit demonstrativ Adunarea anuală. După
această neînŃelegere, prima grupă a hotărât numirea dirijorului Todor Peteu-
Gică în fruntea Corului Plugarilor, iar celălalt cor a răsmas sub conducerea lui
Todor Popescu.
La Praznicul Învierii Domnului din 1935, în sala clădirii şcolare, Corul
Plugarilor a organizat un program amatoricesc de cântece corale şi populare şi
a dat şi o piesă de teatru.
Ceva mai înainte, în luna martie, Consiliul Şcolar, la interveŃia membrului
său, Damian Crâsta, a respins cererea Corului Bisericesc de a organiza un
concert în curtea şcolii, sub pretextul neînŃelegerii din sânul corului. Totuşi,
Ministerul ÎnvăŃământului de la Belgrad a permis ca ambele coruri să
organizeze în aceeaşi zi un program cultural la şcoală. S-a ajuns la mici
incidente între membrii celor două coruri, astfel că era nevoie să intervină
jandarmii.
După ce a organizat câteva concerte, în anul 1938, Corul Plugarilor s-a
dizolvat şi membrii lui au trecut la Corul Bisericesc.
În continuare, corul şi-a desfălurat activitatea în sânul bisericii, dar a fost şi
un bun organizator al vieŃii culturale, pregătind programe culturale cu ocazia
sărbătorilor bisericeşti, dar şi a unor evenimente ale timpului. În cadrul
manifestărilor organizate de AsociaŃiunea Culturală ASTRA s-a colaborat cu
mai multe sate bănăŃene ale noastre, susŃinându-se concerte şi programe
culturale. De pildă, s-au stabilit relaŃii de colaborare între OreşaŃ şi Ovcea. În
anul 1936, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile), de altfel, Hramul
29

Bisericii din OreşaŃ, la Sfânta Liturghie răspunsurile au fost date de corul din
Ovcea sub conducerea lui Todor Popescu. Pe data de 8 februarie 1941, corul
sub conducerea lui Todor Popescu, a pregătit un program, coral pentru a se
ajutora răniŃii români pe câmpul de luptă în cursul celui de-al doilea război
mondial. În program s-au prezentat câteva monoloage şi o piesă de teatru. De la
vânzarea biletelor s-a adunat o sumă netă de 2.000 de dinari.
În anul 1942, la Panciova, Corul Mixt din Ovcea, împreună cu Fanfara
„Cultura” din Satu-Nou, au susŃinut un program cultural, cântându-se împreună
imnul „Trăiască, Regele!”

PROGRAMELE CULTURALE

Zilele de Crăciun, 25-26 decembrie 1942, au fsot marcate printr-un

program festiv. Programul a fost pregătit de intelectualii satului în colaborare
cu tinerii premilitari, care au înjghebat un cor vocal sub conducerea
învăŃătorului Sever Bunda. La acest program a participat şi Fanfara „Cultura”
din Satu-Nou şi au fost prezentate piesele de teatru „HoŃul de fete”, „Otrava
femeiască” şi „Femeia mea, fie îngerii cu ea”, interpretate de tinerii ovceni.
Cu ocazia hramului Bisericii „ÎmpăraŃii Constantin şi Elena”, la 21 mai
1943, în curtea şcolii s-a dat o serbare, la care au participat şi elevii. MicuŃii au
recitat poezii şi au prezentat piese de teatru care reflectau dragostea pentru
portul românesc, dragostea pentru agricultură şi pentru o viaŃă mai fericită.
Cântecele elevilor au fost acompaniate de taraful lui Belu. În carul manifestării
a participat corul Cercului Cultural ASTRA, sub conducerea lui Todor
Popescu. La pregătirea programului şi-au dat aportul învăŃătorii şcolii.
Deoarece după anul 1945, corul n-a mai organizat programe culturale şi
concerte, din cauză că era cor bisericesc, activitatea sa a desfăşurat-o doar în
cadrul slujbelor bisericeşti şi la înmormântările creştinilor ortodocşi. Totuşi, în
anul 1957, unii membri ai corului au înjghebat un cor împreună cu pompierii
din loc şi au dat un spectacol la VladimirovaŃ-Petrovasâla, el fiind condus de
Roman Dehelean-Crăşcinău. Cu această ocazie, corul a interpretat piesele
corale ale compozitorilor bănăŃeni: „BănăŃana”, „MândruŃa cu casa în colŃ”, „S-
a dus cucul” şi „La fântână, la izvor”, bucurându-se de aplauze îndelungate la
scena deshisă.
După 26 de ani de conducere a corului de către Todor Popescu, în anul
1960 conducerea lui este încredinŃată lui Roman Dehelean-Crăşcinău, sub
bagheta căruia el a continuat să-şi menŃină calitatea interpretativă, având în
sânul său cântăreŃi de o remarcabilă valoare muzicală. RelaŃiile de colaborare
cu bisericile de la noi au continuat, astfel că Corul Vocal a dat răspunsurile la
Sfânta Liturhie oficiată cu prilejul Praznicului „Adormirii Maicii Domnului”,
hramul Bisericii din Locve-Sân-Mihai.
La inaugurarea noului Cămin Cultural din Ovcea, în anul 1973, a fost
invitat în program şi Corul Vocal, dar fiind întrebat de autorităŃi dacă acest cor
30

este bisericesc sau laic, dirijorul lui, Roman Dehelean-Crăşcinău, a răspuns că,
de la înfiinŃarea sa şi până în momentul respectiv, a fost doar cor bisericesc, şi
din această cauză nu a fost acceptat să participe în programul de inaugurare.
Începând cu anul 1969, în fruntea orului se află tânărul corist Roman
Brădean, care a continuat activitatea începută de înaintaşii săi. Deoarece s-a
micşorat numărul membrilor corului, s-a dorit o nouă împrospătare a corului şi
majorarea numărului de corişti, aşa că în 1984 au fost încadraŃi mulŃi tineri.
Pentru instruirea tinerilor corişti s-a apelat la ajutorul lui Traian Ardelean-
Nichită, care a preluat şi conducerea corului şi care a reuşit să-l întinerească cu
cadre noi. Alături de el conducătoar al corului a rămas şi Roman Brădean. Din
anul 1991, celor doi li se ataşează tânărul Traian Brădean şi împreună au
condus corul. Începând cu anul 2001, corul este condus de Roman Brădean şi
Traian Brădean, iar în 2003 la fruntea lui revine Roman Dehelean-Crăşcinău,
care îl conduce până în 2005, iar acum Dorel Pascu.
EvidenŃiem participarea corului în localitatea Glogoni, în 1985, la
„Adormirea Maicii Domnului” (Sfânta Maria Mică), hramul Bisericii Ortodoxe
Române din acest sat. Tot la fel, în anul 1991, tot la respectiva sărbătoare, corul
a dat răspunsurile la Sfânta Liturghie, contribuind la menŃinerea relaŃiilor de
colaborare între credincioşii ovceni şi cei glogoneni şi între cele două biserici
ortodoxe române.

COMPONENłA FORMAłIILOR CORALE

Corul Plugarilor, care a fost un cor mixt, instruit şi dirijat de Todor Peteu-
Gică, a avut următoarea componenŃă:
Fete: Ana Babeu, Mărioara Peteu, Ana Pascu-Iorgovan, LucreŃia Brăgean,
Valeria Crişan, Marinca Dehelean-Burlan, Persa DuiniŃa,
BărbaŃi: Traian Dehelean-Burlan, Roman Cecea, Ion Ginu-Angeloni,
Todorică Banci-Predici, Traian Crişan, Traian Popescu-Acim, Vasa Ginu-
Motoru, Ilie Pascu-Iorgovan, Nicolae-Lae Duina, Cuzman Mândrău-MariŃa,
George Murari, Traian Brăgean-Găină, Ion Mândrău-Bouroşu, Iovan Şublea,
Traian Magiar, Traian Ardelean-Nichită.
Corul Mixt, dirijat în anii 1935-1936 de Todor Popescu-Stria, a fost în
componenŃa:
BărbaŃi: Roman Drăgoi-Geru, Traian Murar-Sârbu, IoŃa Brădean-Icobieşci,
Traian Septeu-MâŃu, Aurel Drăgoi-BriŃa, Traian Septeu-Pepi, Vasa Ginu-
Motoru, Damian Dehelean-Maniu, Roman Onciu-Cicu, Todor Popescu-
Cotriceşti, Horea Perin, Todor Crâsta-Saicu, Vasa Ponu-Căplar, IoniŃă
Ivcovici-Gioaica, Traian Dehelean-HârŃu, Ion Melinescu, Ion Dehelean-LuŃu,
Femei-fete: Ana Mlada, Cristina Popescu, Chiva Mândrău, LucreŃia
Ardelean, Ana Ocolişan, Viorica Cărăbaş-Duca, Valeria Crişan, Viorica
Popescu, Ana Nanu, Păuna Copoşan, Chiva BolianŃu, Lenca Bursa, MăriuŃa
Bobocu, LucreŃia Pascu, FeliŃia Idvorian, Viorica Septeu-MâŃu, Viorica Albu-
31

Ghiga...
După cum am menŃionat mai sus, aceste două coruri s-au împreunat şi s-au
trasformat în cor vocal bărbătesc. Pe lângă cei amintiŃi mai sus, care au pus
bazele cântării corale la Ovcea, pe parcursul anilor lor li s-au mai ataşat
următorii corişti: PătruŃ Ursu-Biba, Traian Septeu-Gia, GhiŃă Popescu-
Cotriceşti, Roman Dimitrievici-Tuşapopii şi alŃii.
În anii 19601968, corişti activi au fost: Roman Dehelean-Crăşcinău
(dirijor), Aurel Drăgoi, Traian Septeu, Ionel Dehelean-HârŃu, Pătru Ginu,
Valeriu Bursa, Aurel Copoşan, Roman Drăgoi, Vasa Fuieru, Todor Rodean,
Laza Ginu, Traian Murari-Sârbu, Todorică Pascu, Ionel Săcădace, IoŃa
Brăgean, Damian Dehelean-HârŃu, Roman Dehelean-LuŃu, Pavel GheŃa, Ion
Rosu-NiŃu, Damian Idvorean, Ionel Burcea, Cuzman Peteu-Gică, Traian Jivan-
Tămaş, Roman Brăgean-Icobieşci.
Unii dintre coriştii menŃionaŃi activează în acest cor şi astăzi.

Având în vedere că de mai mulŃi nai corul nu şi-a reînnoit rândurile cu

cadre tinere, la iniŃiativa unor tineri şi a preotului Todor Popescu s-a reuşit ca
mulŃi tineri să-şi manifeste dorinŃa de a se încadra în el. S-a cerut ajutorul
bătrânului dirijor Traian Ardelean-Nichită, care cu greu a acceptat să preua
bagheta dirijorală. La 10 ianuarie 1984 au început repetiŃiile tinerilor corişti,
dar şi ale coriştilor care activau până atunci.
Iată numele coriştilor tineri care s-au încadrat la data respectivă în corul
din Ovcea: Viorel BoleanŃu-Nicu, Traian Mândrău-Jebeleanu, Alexandru
Mândrău, Traian Onciu, Petru Ciurcea, Ionel Ginu, Roman Toager-Bucsân,
Româniel Brăgean, Aurel Dehelean-Burlan, Laza Drăgoi-Geru, Alexa Albu,
Roman Ginu, Ionel Dan, Laza Dan-Braicu, Ventilă Cărăbaş, Viorel Cărăbaş,
Traian Mândrău-Niora, Roman Fuieru. După puŃin timp s-au mai ataşat tinerii
Traian Brădean-TruŃa, Dorel Pascu-PircuŃ, NicoliŃă Mic, Ventilă Brădean-
Cionca, Traian Ginu, Victor Ginu, Ionel Ursu.
În 1995 s-au mai încadrat tinerii Dorel BoleanŃu, Nelu Popescu, Cuzmănel
Babeu, Dorel Varga, Ionel Roşu, Victor Mândrău, TrăienuŃ Dan, Marin
Ciurcea, Leonardo Ivcovici, GraŃian Brăgean, Dorel Cărăbaş-Onulu, TrăienuŃ
Toager, Dorel Toager.

ACTIVITATEA TEATRALĂ LA OVCEA

32

Activitatea teatrală la Ovcea şi-a luat avântul în cadrul Corului Bisericesc,

odată cu organizarea primelor concerte ale acestuia. Primii actori erau membrii
corului, dar şi alŃi iubitori ai Thaliei. Deoarece lipsesc documente referitoare la
activitatea teatrală, ne vom servi de memoria unor persoane care au activat în
cadrul SecŃiei de dramă (teatru) şi ne scuzăm acelora pe care, poate, nu-i vom
aminti, dar şi-au adus un aport important la teatrul de amatori şi la îmbogăŃirea
vieŃii culturale din sat.
Pe scena Căminului Cultural din anul 1954, în cadrul programului muzical
s-a prezentat şi piesa de teatru „Duhurile”. Rolurile principale au fost
interpretate de tinerii actori Roman Brădeanu, Ion Dimitrievici, CătiŃa Mândrău
şi alŃii.
În anul următor, în faŃa unui public numeros, s-a prezentat piesa „Sluga
Iernei şi dreptul său”, rolurile fiind interpretate de Traian Dehelean-LuŃu, Lazăr
Ginu, Ionel Dehelean-HârŃu, Ionel Dehelean-Iva, Vlada Nanu.
Odată cu revenirea învăŃătorului Traian Tomici la şcoala din Ovcea,
activitatea SecŃiei de teatru a SocietăŃii Culturale „Steaua” se intensifică, căci
învăŃătorul Traian Tomici a dat un nou suflet tinerilor iubitori de teatru şi în
anul 1956 el regizează comedia „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale,
iar rolurile au fost încredinŃate actorilor: Laza Ginu, Cuzman Ocolişan, Ion
Dimitrievici, Vasa Giacov, Roman Brădean, Traian Dehelean-Glumă, Teodora
Ştefan, Domnica Militariu, Ana Brăgean.
Tot în anul 1956 s-a prezentat şi piesa „Puştile doamnei Carar”, rolurile
fiind interpetate de actorii: Roman Brădean, Viorel Ghiga, Miron Perin, GhiŃă
BoleanŃu-Cecia, Ana Brăgeanu, Virginia Drăgoi, SteluŃa Murari, Mărioara
Raicu, Mărioara Dogan.
În anul 1957 a fost montată din nou piesa „O noapte furtunoasă” de Ion
Luca Caragiale în regia talentatului învăŃător Traian Tomici, iar rolurile au fost
interpretate de Lazăr Ginu, Traian Deheleanu-Glumă, Roman Brădean,
Domnica Militariu, Teodora Ştefan, Ana Brăgeanu.
În cadrul Întrecerilor teatrale, organizate în 1958 de Uniunea SocietăŃilor
Artistice din Belgrad, ovcenii s-au prezentat cu piesa „Şcoala logodnicilor” de
Radu Flora, în regia lui Traian Tomici, piesă cu care, deşi a fost o concurenŃă
puternică, trupa a cucerit locul I. Şi de data aceasta, actorii au fost la înălŃime,
iar aceştia au fost: Vintilă Brădean, Livius Dehelean, Viorel Septeu, Traian
Dehelean-Burlan, Ileana Onciu, Ana Crâsta, Marinca Popovici, Dorica
Brăgean, Livica Dehelean.
În anul 1960, membrii SecŃiei de teatru a SocietăŃii Culturale „Steaua” au
jucat comedia „S-a stricat lumea şi pace”, în regia aceluiaşi Traian Tomici, iar
pe scenă s-au prezentat actorii: Ion Brăgeanu, Vintilă Brăgean, Viorel Septeu,
Traian Dehelean-Burlan, Marinica Popovici, Ileana Onciu, Ana Crâsta.
Piesa „Văduva cu farmece „ a fost prezentată în anul 1973, având ca actori
pe Ana şi Mărioara Ginu, Laza Dan, Ion Dan.
Dintre piesele care au urmat şi au rămas în amintirea ovcenilor până astăzi,
33

vom menŃiona comedia „Găina la spovedanie”, piesă regizată în 1977 de Traian

Tomici şi foarte bine interpretată de actorii: Ion Brădean, Vintilă Brădean,
Traian Rogean, Viorel Septeu, Laza Dan, Ana Ginu, Domnica Militariu.
În 1978, Todor Baloş, originar din Torac şi profesor de limba română la
şcoala din Ovcea, a pus în scenă spectacolul cu piesa „Spionul balcanic”,
rolurile fiind încredinŃate actorilor Ionel Lazăr, Victor Ginu, Laza Dan, Vintilă
Brădean, Mărioara Ginu, Ana Ginu, Florica Brădean.
În 1980, Todor Baloş a mondat piesa „Mama”, rolurile fiind interpretate
foarte bine de Victor Ginu, Traian Ginu, Laza Dan, Mărioara Ginu.
La ediŃia din 1982 a „Zilelor de Teatru ale Românilor din Voivodina”, S.C.
„Steaua” din Ovcea s-a prezentat cu piesa „Elixirul tinereŃii” de Branislav
Nušić, în regia profesorului Todor Baloş, rolurile principale fiind interpretate
de Victor Ginu, Ionel Lazăr şi Florica Brăgean. În piesă au mai jucat Traian
Ginu, Laza Dan, Mărioara Ginu, Ana Ginu.
În anul următor, 1983, tot în regia lui Todor Baloş, s-a jucat piesa
„Svetislav şi Mileva” de Miloš Nikolić. S.C. „Steaua” a cucerit locul IV,
dovedind că are actori calitativi.
Pentru a ridica şi mai mult calitatea interpretării rolurilor din piesă, S.C.
„Steaua” îl angajează în anul 1984 pe regizorul Mića Stojanović din Belgrad,
care montează spectacolul cu piesa „Spionul balcanic” de Dušan Kovačević, cu
care ocupă locul III la „Zile”. În rolurile principale s-au evidenŃiat Ionel Lazăr
şi Florica Brăgean.
În anul 1985, SecŃia de teatru din Ovcea a pregătit comediile „Musca” şi
„Puterea” în regia lui Rastko Tadić de la Teatrul NaŃional din Belgrad, iar
rolurile principale au fost interpretate de Ionel Lazăr, V. Brăgean, Victor Ginu,
AnuŃa Ginu, Lazăr Dan. Juriul de specialitate a acordat premiul III actorilor
Ana Ginu şi Ionel Lazăr.
După o pauză de câŃiva ani, în 1998, Trupa de Teatru a S.C. „ Steaua” a
participat din nou la „Zilele de Teatru”, ediŃia a 26-a, cu piesa „Şcoala
logodnicilor” de Radu Flora, în regia lui Mircea Ardelean din Satu-Nou.
DistribuŃia a fost următoarea: Train Brăgean (rolul lui Vasa Barbu), Nicola
Rancovici (Petrică), Deloria Drăgoi (Sofica), Vintilă Brăgean (Moş Moisă),
Traian Ginu (Nicolae), Victor Ginu (Todor Groza), Anişoara Baba-BoleanŃu
(AnuŃa(, Dorina Brăgean (Linca), Mărioara Ginu (Opra), Ionel Brăgean
(Traian), Ana Ginu (Baba Veta), Dorel Cina (ÎnvăŃătorul), Daniel Septeu
(Todorică); scenografia: Livius Dehelean, muzica: Dorel Cina, costumele:
Traian Brăgean, sonorizarea: Saşa Jivan, luminile: Dragan Nicola, sufleori:
Dorina Ginu şi Păuna Rancovici.

VIAłA MUZICALĂ
34

Cultura unei naŃiuni se manifestă şi prin bogăŃia sa folclorică creată în

decursul istoriei sale. CreaŃia folclorică este susŃinută şi îmbogăŃită de acele
persoane înzestrate muzical care, din generaŃie în generaŃie, cultivă şi păstrează
acest tezaur al culturii muzicale a poporului din care fac parte. Şi localitatea
Ovcea a dispus şi dispune şi în prezent de promotori ai muzicii şi folclorului
care au păstrat şi păstrează neştirbit acest teazur. Aceştia sunt, în primul rând,
rapsozii populari şi lăutarii, fără de care folclorul popular nu poate exista şi nici
dăinui peste veacuri.
În viaŃa muzicală a satului se amintesc cu sfinŃenie ceidintâi rapsozi şi
lăutari vestiŃi, care au păstrat şi au transmis generaŃiilor ce au urmat valorile
cântecului şi jocului din sat, aduse de strămoşi odată cu strămutarea lor din
Ardeal în acest spaŃiul al Banatului, folclor foarte variat şi bogat în nuanŃe
stilistice, căci „Ńăranul este personalul istoriei ignorate, este făuritor al istoriei
(prof. dr. Valeriu Leu)”, este un producător de folclor, un păstrător statornic al
tradiŃiilor, un creştin în care sălăsluieşte pronia cerească, din care provine
dragostea muncii, a pământului pe care Dumnezeu i l-a dăruit.
Cu aceste daruri a fost înzestrat şi primul lăutar vestit din sat, Ion Crâsta-
ColeraŃ, de la care apoi a învăŃat să cânte Ion Săcădace, cunoscut la Ovcea ca şi
moş Ion Şciopu. Urmaş al lui moş Ion Şciopu a fost fiul său, Aurel, care a
cântat la vioară încă din anii copilăriei. Apoi , nepotul dinstre fiică al lui moş
Ion, Traian Deheleanu-Glumă, care a devenit lăutar celebru în acest spaŃiu al
Banatului, întrunind toate calităŃile unui rapsod popular, scoŃând în evidenŃă
bogata valoare a melosului ardelenesc, dar şi bănăŃean, precum având Ńinută
artistică şi interpretativă deosebită. Pe Traian Deheleanu-Glumă l-a urmat în
mod demn nepotul său, Daniel Lazăr, un tânăr violonist deja afirmat în Ńară şi
peste frontieră.
În trecut, pe lângă rapsozi şi lăutari, folclorul a fost păstrat şi de ciobani,
dar şi de Ńărani, căci principala ocupaŃie la început era păstoritul, iar apoi
cultivarea pământului. Mergând după oi sau în urma plugului, la săpat sau la
cules , ei cântau baladele şi cântecele moştenite din bătrâni. Şi femeile care
Ńeseau la război ori coseau la gherghef, cântau în şezători, la clacă ori când
iarna se întâlneau la facerea „legăturilor” (funiilor), la nunŃi, la „gostii”,
botezuri şi la alte întruniri, unde folclorul era prezent neapărat. Despre bogatul
folclor al localităŃii Ovcea a scris şi d-l Trandafir Jurjovan în monografia sa
„Folclor muzical românesc din Ovcea”, publicată în anul 1983.
Îi amintim cu pietate pe rapsozii populari, căci au intrat cu adevărat în
trecutul cultural şi istoric şi în folclorul satului Ovcea. O adevărată cântăreaŃă,
înzestrată cu o memorie de neîntâlnit. A fost Olimpiada Săcădace-Piada,
născută în anul 1885, la Ovcea, care a posedat o mare bogăŃie folclorică de
cântece bătrâneşti, păstrându-le până în zilele noastre. Printre cântăreŃii din sat
întâlnim o pleiadă de rapsozi care au rămas în memoria vie a ovcenilor. Aceştia
sunt: HârŃu lu’ Mănaisă, moş Pluder, Roman Copoşan-Vleicu, Damian
35

Voştinaru, Traian Murar-Vesa, Ion Drăgoi, Ana-Nuşca Popescu (născută

Copoşan); Ilie Copoşan-Becu, Maria Pascu (născută Dehelean), Todor
Popescu-Stria, Ion Maroc, Petru Brăgean, Panta Murari, Petru Roşu-MândruŃ,
LucreŃia Dehelean (născută Săcădace). Traian Murar-Sârbu şi mulŃi alŃii, care
au contribuit la menŃinerea şi valorificarea folclorului popular din Ovcea.

VIAłA POLITICĂ ŞI SOCIALĂ LA OVCEA

Trecând Banatul sub administraŃia maghiară după desfinŃarea GraniŃei

Militare, autorităŃile au introdus imediat limba maghiară în administraŃia civilă
şi în şcoli, exercitând deznaŃionalizarea sistematică a populaŃiei de etnie
nemaghiară. Din această cauză, autorităŃile maghiare nu erau agreate de popor.
Împotrivirea poporului s-a putut vedea deja la primele alegeri, din ianuarie
1874, pentru Dieta maghiară. Din partea autorităŃilor maghiare a candidat
consilierul ministerial Aleksandar Stojačković, iar ca reprezentant la Partidului
Popular al lui Svetozar Miletić, dr. Mihailo Polit-Desančić. AutorităŃile
maghiare au considerat că cele două comune – Ovcea şi Borcea, vor vota
candidatul guvernamental Stojačković, dar au greşit, pentru că ambele comune
l-au votat pe dr. Mihailo Polit-Desančić. AutorităŃile au anulat aceste alegeri şi
ele au fost repetate în luna martie, dar şi atunci ambele localităŃi l-au votat pe
Mihailo Polit-Desančić 1. şi în anul următor, 1875, el a ieşit învingător.2.
După primul război mondial, în noul stat iugoslav, viaŃa politică s-a
desfăşurat sub semnul acŃionării permanente a partidelor politice, îndeosebi a
Partidului Radical şi al Partidului Democrat, în care a fost încadrată şi
minoritatea română din Banatul iugoslav. Propaganda politică era mai intensă
mai ales în preajma alegerilor, căci partidele căutau să atragă populaŃia de
partea lor, pentru a le susŃine şi a le vota, respectiv pentru a învinge la alegri.
Şi la Ovcea aceste două mari partide politice au dus o luptă înverşunată
pentru a câştiga cât mai mulŃi membri, simpatizanŃi şi alegători de partea lor.
Pentru a ilustra aceasta, ne vom servi de unele date din ziarul „Democratul” din
Panciova, din 26 iulie 1927, când la Ovcea a avut loc campania electorală a
Partidului Democrat, la care au luat partte candidaŃii acestui partid: dr.
Alexandru Preler, avocat, dr. ðurica Kiš, Eugen Preler şi Lazar Antonijević.
Adunarea a fost deschisă de d-l Nicolae Dehelean, vicenotar. La această
adunare s-a criticat activitatea notarului Traian Crişan, sub pretextul că a
„folosit comuna şi nu a lucrat”. În cuvântul său adresat celor peste 150 de
persoane care au asistat la această adunare, vicenotarul Nicolae Dehelean a
spus că „Ovcea are nevoie de dascăli români, de reformă agrară şi de facerea
dâlmei (digului)” de protecŃie de apele Dunării.
Printre fruntaşii democraŃi din aceşti ani s-au aflat şi Ńăranii Cuzman
36

Fuieru şi Sima Ginu.

Partidului NaŃional Român, la început cu sediul la Panciova, iar apoi la
VârşeŃ, a avut 40 de membri la Ovcea. Preşedintele DespărŃământului din
Ovcea a fost parohul Damian Popescu.
RepretentanŃi ai Partidului Radical la Ovcea au fost Petru Tomici şi Todor
Babeu, care la alegerile din 1936 au primit voturile a 300-400 de alegători,
adică majoritatea electoratului din sat. Repezentant al Partidului Democrat a
fost Ilie Magiar.
În campania pentru alegerile parlamentare din 1938, Duda Bošković,
deputat al Partidului Democrat şi avocat din Panciova, a intenŃionat să susŃină
un discurs şi să prezinte programul partidului său în faŃa ovcenilor, dar a fost
împiedicat de jandarmeria local, iar adunarea împrăştiată. În decursul
alegerilor, poliŃia i-a arestat pe Ion Peteu şi Alexa BoleanŃu, ca să nu voteze cu
Partidul Democrat, iar A. Haindrih Gaiduşec l-a atacat fizic pe Alexa BoleanŃu.
Asemenea cazuri s-au mai întâmplat şi la alte alegeri desfăşurate între cele
două războaie mondiale.

Note:
1. Nikola Petrović, Svetozar Miletić i Narodna skupština, str. 11, 491, 494,
640.
2. Dr. M. Tomandl, Izbori dr. M. Polit-Desančić u Banatskoj granici, str.
140.

PERSONALITĂłI DE VAZĂ

O personalitate de vază din viaŃa satului a fost Ion Onciu-Cicu, născut în

1923, la Ovcea, într-o familie de Ńărani înstăriŃi. Şcoala elementară a terminat-o
în sat, iar după aceea Şcoala Civică din Belgrad şi, pe urmă, Academia
Comercială din Belgrad. În anii 1943-1944 a studiat Facultatea de ŞtiinŃe
Economice la Bucureşti.
Până la terminarea celui de-al doilea război mondial a colaborat la ziarul
„Nădejdea” din VârşeŃ cu articole despre localitatea Ovcea şi trimiŃînd folclor
cules în sat. A colaborat şi la ziarul „Libertatea” din Panciova cu articole
despre Ovcea.
Sub pretexte politice a fost condamnat la închisoare, pe care a făcut-o în
perioada 1946-1951 la Požarevac. După aceea a terminat Facultatea de
Economie la Belgrad. În anul 1955 s-a căsătorit cu farmacista Domnica Bogdan
din Cuvin.
Datorită sistemului politic totalitar nu a putut să se angajeze în localitatea
37

sa natală, ci a fost angajat şi mereu transferat în localităŃile Kruščica, Bačko

Gradište, Deliblata, Opovo şi în alte localităŃi. Abia în anul 1962 a revenit la
Ovcea, unde şi-a clădit casă. S-a angajat la Belgrad, unde a ocupat funcŃii înalte
în domeniul economiei, devenind şef al sectorului economic din oraşul
Belgrad. La Ovcea a fost un promotor de seamă al vieŃii culturale, dar şi al
acŃiunilor de interes local, contribuind şi la construirea Căminului Cultural în
anul 1973, apoi a fost membru al Consiliului Executiv al ComunităŃii Locale,
şi-a adus aportul la introducerea centralei telefonice cu o sută de numere şi a
fost colaborator la elaborarea şi publicarea cărŃii „Folclor românesc din
Ovcea” (1983).
Ion Onciu-Cicu a încetat din viaŃă în anul 1994.