Bai fratilor. Bai oameni buni. Voi vedeti cum suntem acum?

Adunati, la un loc,
toti. Am si eu o intrebare pentru voi... Va place asa? Sa radem toti? Sa ne simtim
toti bine unul in prezenta celuilalt?
Ca mie da. Si sunt 100% sigura ca, orice ar urla orgoliul vostru, si voi simtiti la
fel. De ce nu putem sa fim asa tot timpul, hm? De ce trebuie sa existe certuri de
cacat si sa ne separam de persoanele pe care intr-un timp le numeam "fratii si
surorile noastre"? Suntem de tot rasul mai oamenilor.
Odata cu frigul si cu iarna, vi s-au racit si voua suflete sau ce s-a intamplat, ca
nu mai inteleg? Numai cand ne strangem la cineva ne putem numi o gasca. Numai
atunci. Numai atunci cand suntem obligati sa stam unul langa altul si sa ne
suportam.
O intrebare am pentru voi toti. Si vreau sa-mi raspundeti sincer. Ce va deranjeaza?
Ce va doare? Ce v-a facut sa fugiti? Ce?
Eu una am avut o problema cu Mihaela, pe care am rezolvat-o tot eu. N-am stat s-o
pup in cur fata de ea si s-o las cu impresia ca totul e ok, iar pe la spate sa o
injur de toate fiintele pamantului. Nu. Cat am fost suparata pe ea, cum ma
comportam in fata ei, ma comportam si pe la spatele ei. Iar din partea mea, cred ca
a fost cel mai corect lucru pe care l-am facut toata viata mea.
Si stiu bine mai toate discutiile din gasca. Mai ales astea recente, cum ar fi
treaba cu invitatul afara sau cu mersul cu masina. Inteleg, nu vrei omul cu tine,
dar nu te mai ascunde. Nu mai face pe la spate. Nu te mai ascunde de dupa deget.
Spune in fata, ca doare mai putin.
Stiti cum se simte sa stai pe bara si sa privesti cum, bucata cu bucata, totul se
darama? Cum plecati, unul cate unul? Nu stiti, pentru ca va ganditi numai la voi
insiva, egoistilor. Si ramanem, noi astia carora ne pasa, sa strangem franturile.
Suntem o familie si, ca orice familie, avem problemele si defectele noastre. Dar
stiti care e partea pe care n-o intelegem noi? Faptul ca trebuie sa le discutam
fata in fata, sa le zicem asa cum le simtim si sunt, nu sa umblam pe la spatele
altuia, ca nu se face asa.
VOI, voi toti, ati fost alaturi de mine cel putin o data de cand ne cunoastem. Si
pentru asta va multumesc. Fara pic de interes sau repros, va multumesc.
Atat am avut de zis, iar eu am spus toate astea pentru ca va iubesc. Va iubesc. Va
iubesc din tot sufletul, pe fiecare dintre voi, la fel de mult. Pentru ca, la
finalul zilei, oricat de defecti suntem toti, ne potrivim.