70 METODOLOGIA ŞI TEHNIOA 71

· PROOEDURILOR HIDROTERAPIOE
, '.e �so�nelor care suportă greu sudaţia, în con
.
lier bm(1, !J se aplică (după acestea) o spăla1re
tinuarea băilor calde sau (băi de l umină, aburi, împachetări etc.), în ime diata vecinătate a cele i
pent�u to�zarea vaselor, şi abia după ac
completă, sau duş rt precedente ; o cameră pentru băi complete (medicinale, cu bule de gaz etc.).
easta, în'!pach etarea u s:;�
pleta, dupa care se efectue ază procedura c�:� o -cameră de odiiihnă.
f) I r .
finală de răci· re. Incăperea destinată hidroterapiei propriu zise poate fi unică pentru pa­
ă 1 r r u
l erape�ti; î� :�: �:�· fe\ �� ;;.��:��;/i, �;
i vilioanele mici, sau formată din mai multe compartimente (fig. 6). Trebuie
;n p;�: �;'r:� p�::�;::e:x:[::ti�::; avut în vedere ca duşurile (mai ales duşul f ulger) să ntt stropească şi alţi
te�peratura, durata şi r:apiditatea aplic
! ăr ii, presiunea şi manip ulaţ[ileţ m bolnavi.
t �:
�ani�e �ecesare). !ntens1tatea excita[iil o
cu cit simptom I b I · �, t mai acce
tate agitaţii et: � �c1 a;li�e prea sla?
r trebuie să .fie cu atît mai. . :
mica,
ntuate (dureri, t umefieri, subfebrili­
La camerele pentru băi se ce r 8 m2 pentru fiecare baie instalată şi la
cele pentru băile Hauffe, 7 m2 •
produc efecte te r.a . euhce. Cel e prea tari
e nu acţionează nociv, dar
nici n u Sala de duşuri t re b uie să fie mai mult lungă decit Iată, cu o distanţă
a reactiei cu i-1 r f
pot duce bolnavul în faza negativă minimă de 3-3,5 m între duşul f ulger şi bolnav. Pentru fiecare du ş e n evoie
nevoia' c: med�:�! :� :�m���::� :�l: ��;
el ogice �enerale şi locale. De aci de 3-4 m2 de suprafaţă. La camerele pentrn împachetări se calcu lează cite
care ) şi apoi la cîteva zile.
a la prtm ele pr oceduri (de încer- 3,5-4 m2 pentru fiecare pat de 0,8 m2, iar pentru camerele de odihn ă (dotat e
cu paturi şi fotolii) se socoteşte cite 4,5 m2 de pat şi 2 m2 pentru fotoliu.
funcf���a;:! ��:: j:1�:t
u ral e p rivind pav il ionu
l ori sălil.e de hldrotler
a,pie şi D uşumeaua sălii treb uie să fie din mozaic de culoare deschisă, cu o
a
mare pantă de înclinaţie spre scu rgere şi acoperită cu grătall"e de lemn. Pe­
După ·cum vom vedea un însemna
t număr de procedeu. ri, ca: afu­ reţii trebuie acoperiţi c u faianţă albă pînă la minimum 1,80-2 m şi restul
ziunile parţiale , c·ompresele'. unele
c·alaplasme, friicţiunile pairţiale etc., te ncuielii să fie vopsit în ulei alb.
nu
nece:ită pentru efectuare inst Iluminatul , c·a şi ventilaţia şi. încălzirea-sălilor, treb uie să fie o preocu·
alaţii
speciale. Ele se pot aplica în orice
con­ pare deosebită. Lumina are o acţiune deosebită asup,ra psihic ului bolnav'lor
di(ii, la spital sau la domiciliul boln
a­ şi aceasta înrîur eşte în mod deosebit eV'oluţia ri eacţnilor somat!ice. Una din - ·
vilor, de ,personalul sanitar mediu sau lre gre şelile frecvente comise este situarea secţiilo'r de hidroterapie în sub­
chiar de bolnavii înşişi, după o instru­ soluri. Lumina trebuie să fie naturală n u numai penbru influenţarea favo­
ire sumară prealabilă. rabilă a psihicului bolnavului, dar şi pentr u ca personalul să poată observa
Alte proceduri ca: duşurile fric­ reacţiil e dermo-vasculare produse. Suprafaţa ferestrelor trebuie să cuprindă
1

ţiunile complete, duş-masajul e t�.• ne­
cesită instalaţii speciale ·şi personal
specializat.
Un pavilion tŢiodern de hidrotera­
pi� �rebuie să fie o clădire separată,
on situată în vecinătatea staţionarului
şi legată, de acesta printr un coridor.
cel puţin 1/5 din cea a podelei.
Temperatura încăperilor este de asemenea esenţială pentr u aplicare a
dozată a excitaţiilor termice as up,ra pielii. Temperatura aerului nu trebuie
să aibă nici o acţi une excitantă asupra bolnavului. In sala de dezbrăcat şi
odihnă, ea trebuie să fie în jurul a 2O0c, iar în cele de hidroterapie de
220.230_ Este dar că în fiecare încăpere treb,uie să existe termometre de
cameră.

'1.· ;.'
0

Nu e bin_,e să_ se situeze sub staţionar,
pentru ca p,rm defectele instalaţiilor
de cond ucere a apei şi a celor de ven­
tilaţie se crează condiţii de microcli-
mat nefavorabil staţionarelor.
·.· :
Ventilaţia încăperilor de hidroterapie are importanţă mare, pentru că
umiditatea lor influenţează termocond uctibilitatea aerului, care schimbă în­
tregul regim al procedurilor. Vaporii de apă din atmosfera încă'perilor se pot
condensa pe tavan şi apoi să cadă pe bolnavi, exercitînd o puternică excita­
ţie. Umid'itatea încăperilor pentru hidroterapie nu trebuie· să treacă de 75%.

Flg. a.
...... !i
,.
Interior dintr-o sală de hidroterapie. , El; trebuie să c uprin dă ce] pu !'! Alimentarea qi apă. rece şi fierbinte a hidroterapiilor constituie pro·
ţin:
• •
0 mcapere pent� u dezbrăca
vaz_uta cu cabm e ; o sala pentru procedurile hidro
v V

şuri, halbbaduri, firicţiuni complete etc · ) .• 0

.
t pr
te rapic� propriu zise du
e-

( _-
alt"a sa I·a pentru termoterap
1t; '·' blema cea mai importantă. In primul rînd e nevoie să stea la dispoziţie o
cantitate suficientă de apă la presiune constantă de 2-3 atmosfere, alît pen­
tru apa caldă, cît şi pentru cea rece, penbru a asigura debit constant bate-

f:
t�