Mituri despre zei

(Apollo, Dyonisos, Hades)

Prin Homer si opera sa, perioada geometrica a reprezentat o schimbare
a conceptie despre divinitate in istoria religioasa a Greciei Antice, care
avea sa marcheze toate secolele urmatoare. Zeii si miturile lui Homer
sunt, asa cum vom vedea, de o complexitate unica, apartinand unui
panteon asimilat din mai multe tari: Tracia, Creta, Peloponez, Asia Mica.
Preluand o serie de divinitati deja formate, carora li s-a sters amintirea
originii, Homer pune bazele teogoniei grecesti, da nume noi acestora si
le instituie ca personaje ale unei drame divine, in care primesc
onorurile cuvenite.
Este foarte adevaratca, la o analiza mai atenta, imaginea acestor
divinitati variaza, in cadrul lor amestecandu-se nu arareori anumite
elemente inadecvate. Luat in intregul sau insa, acest pantenon este
unul coerent. Aici avem de-a face cu un sistem ordonat limpede, cu o
structura ierarhica bine asezata. Zeii se afla in relatii de familie unii cu
ceilalti. Ideea calauzitoare este cea patriarhala, sub conducerea lui
Zeus, parintele zeilor si al oamenilor. Locuinta lor este undeva in cer,
formand un fel de Acropole, o cetate, Olimpul, cel mai inalt munte dn
Grecia (2918 m), in regiunea nordica a Tesaliei.
Originea acestor zei este variata: indo-europeana, mediteraneana sau
orientala. Intre divinitatile de obarsie indo-europeana se numara Zeus,
zeul suprem, parintele cerului, Hestia-zeita protectoare a caminului,
Eos-zeita zorilor zilei ori Dioscurii-cei doi zei gemeni(Castor si Pollux), fiii
lui Zeus. Indoielnica este obarsia indo-europeana a sotiei lui Zeus, Hera,
zeitei orasului atenian, Atena, zeita vanatorii, Artemis, zeitei vegetatiei,
Demeter, zeul marilor, Poseidon, zeul focului subpamantean, Hefaistos,
zeul pastorilor si mortilor, Hermes, si zeului imparatiei mortilor, Hades.
De origine clar neariana sunt Apollo-Helios, zeul soarelui si vindecarilor,
Afrodita, zeita iubirii senzuale, si Dionysos, originar din Nord(Tracia) sau
din Est(Lidia sau Frigia), zeul vinului si al vitei de vie. Zeii peolimpici, ca
si titanii impreuna cu Cronos, parintele lui Zeus, au o obarsie neclara;
acelasi lucru este valabil si in ce priveste perechea zeilor promordialia,
Uranos(cerul) si Geea(pamantul).
Caracteristica fundamentala a religiei grecilor in perioada geometrica,
in general, si in cea homerica, in special, este amtropomorfismul;acum
are loc convertirea treptata a religiei naturiste din perioada anterioara
intr-o religie cu un pronuntat caracter antropomorfic. Acum zeii
primesc atribute omenesti pastrand unele deosebiri esentiale fata de
oameni, intre care nemurirea. Homer le atribuie insusiri umane
idealizate. De pilda, zeii au trupuri omensti, dar fireste mai fine si mai
puternice decat ale oamenilor obisnuiti. Ei se deplaseaza cu usurinta,
apar si dispar ori de cate ori isi propun acest lucru. Este foarte adevarat
ca viata lor este asemanatoare celei a oamenilor, dar ea nu este
impregnata de mizeriile vietii omenesti, iar necazurile si suferintele
zeilor au intotdeauna un sfarsit fericit.
Legat de moralitatea zeilor, perioada homerica se caracterizeaza prin
mentinerea mediocritatii in randul lor. Niciodata zeilor homerici nu le-
au fost atribuite insusirile de ,,sfant” si ,,pur”; dimpotriva, poetul
remarca gelozia, pasiunile degradante, duplicitate ori iubirile
extraconjugale ale zeilor. Conceptia despre divinitate ilustreaza faptele
josnice ale unor reprezentanti ai Olimpului, cum ar fi cazul lui Apollo,
care ii decimeaza pe greci pentru ca Agamemnon il tinea captiv pe fiul
sau, Cryses, sau Poseidon care ii detesta pe fenicieni din invidie, pentru
ca sunt buni navigatori. In general, viata zeilor din poemele homerice
reflecta viata aristocratiei din acea perioada. In operele lui Hesiod, viata
zeilor se deosebeste de cea din poemele homerice printr-o pronuntata
tendinta spre moralizare. Daca in Iliada si Odiseea zeii erau reprezentati
ducand viata comoda a nobililor, in lucrarile lui Hesiod se reflecta mai
mult framantarile societatii din acea perioada, in evolutia ei spre o
organizare democratica. Hesiod ii asigura pe greci ca zeii ii vor pedepsi
pe asupritori, fiind mai apropiati de popor, de cei nevoiasi si saraci.