Calciul – ce se întâmplă când este prezent

în exces?
01.11.2017Dr. Simona Ochiană, Medic specialist Endocrinologie
C
alciul este un element esențial pentru metabolismul osos, funcția normală a membranei celulare,
coagulare, funcția cardiacă, activitatea enzimatică, eliberarea de hormoni.
Hipercalcemia este definită printr-o valoare a calciului seric total mai mare de 10,5 mg/dl (2,63
mmol/l) și a calciului ionic >1,4 mmol/l. Valoarea calciului total variază în funcție de
albuminemie, ph plasmatic.
Hipercalcemia poate fi:
 minoră – calciul total = 10,5 - 12 mg/dl;
 moderată – calciul total = 12 - 14 mg/dl;
 severă – calciul total >14 mg/dl.
Cauzele hipercalcemiei

Cele mai frecvente cauze de hipercalcemie (aproximativ 90%) sunt malignitatea

și hiperparatiroidismul primar.
Principalele cauze ale hipercalcemiei pot fi:
 dependente de paratiroide;
 independente de paratiroide.
Glandele paratiroide sunt situate posterior de glanda tiroidă (deși pot exista și excepții), sunt în
număr de 4, sunt mici (20 - 40 mg) și secretă parathormon (PTH). Parathormonul este
responsabil de menținerea echilibrului calciului în organism, acționând la nivel renal, osos și
indirect la nivelul tractului gastrointestinal, unde realizează absorbția calciului, prin intermediul
vitaminei D activate.

Sunt cauze ale hipercalcemiei dependente de paratiroide:

 hiperparatiroidism primar (afecțiune primară a țesutului paratiroidian – adenom, hiperplazie sau
neoplasm, care conduce la un exces de parathormon);
 hiperparatiroidism terțiar (autonomizare a secreției de parathormon, apărută după o lungă perioadă
de hiperparatiroidism secundar – contextul clinic cel mai frecvent întâlnit fiind boala cronică de
rinichi și deficitul de vitamina D);
 hipercalcemia hipocalciurică familială (afecțiune genetică, cauzată de mutații inactivatoare a CaS-
receptor, asociată cu reducerea excreției renale de calciu);
 hipercalcemia asociata tratamentului cu litiu (în cazul pacienților cu tulburare afectivă bipolară,
tratați cu litiu).
Din categoria cauzelor independente de paratiroide:
 neoplazii (osteoliza locală în mielom multiplu, leucemie, cancer mamar sau mecanisme dependente
de PTHrP – o proteină, membră a familiei hormonului paratiroidian secretată de către celulele
canceroase: neoplasm pulmonar, renal, cranio-cervical);
 exces de PTHrP de cauze non-neoplazice;
 exces de vitamina D (ingestie crescută de vitamina D sau de analogi de vitamina D, boli
granulomatoase precum sarcoidoza);
 endocrinopatii – hipertiroidie, acromegalie (prin creșterea activității osteoclastelor), insuficiență
corticosuprarenaliană (hemoconcentrație, insuficiență renală);
 imobilizare prelungită (prin creșterea resorbției osoase);
 indus de medicamente (intoxicația cu vitamina A, diuretice thiazidice, teofilină etc.);
 sindromul lapte-alcaline (era întâlnit in contextul unui ulcer peptic, tratat prin ingestia crescuta de
lactați și antiacide – bicarbonat de sodiu);
 hiperalbuminemia (crește calciul legat de proteine – în acest caz se calculează calciul corectat în
funcție de valoarea albuminei).
Hipercalcemia – simptome și efecte

Hipercalcemia are diverse simptome și efecte, pe diverse aparate și sisteme:

 sistem nervos – astenie, depresie, iritabilitate, lipsa capacității de concentrare până la somnolență,
confuzie și comă;
 aparat cardiovascular – tulburări de ritm, hipertensiune arterială;
 aparat digestiv – greață, vărsături, lipsa apetitului, constipație, dureri abdominale, pancreatită, ulcer
peptic;
 aparat urinar – necesitatea repetată de a urina (poliurie), necesitatea de a urina în timpul nopții
(nicturie), deshidratare, litiază renală recurentă până la insuficiența renală;
 aparat musculo-scheletal – dureri osoase, slăbiciune musculară, abolirea reflexelor osteotendinoase,
osteoporoza, osteita fibrochistică.
Cum se diagnostichează excesul de calciu?

Din punct de vedere clinic, pacienții cu hipercalcemie minoră pot fi asimptomatici. Creșterea
calciului peste 12 mg/dl duce la apariția manifestărilor clinice.
Simptomele hipercalcemiei variază in funcție de modul de instalare și de sensibilitatea
individuală. Hipercalcemia moderată, de lungă durată, poate fi asimptomatică sau poate produce
simptome ușoare, litiază renală recurentă, iar excesul de calciu sever instalat brusc poate produce
simptome dramatice (confuzie, letargie, comă).
Din punct de vedere biologic, se remarcă valoarea calciului total corectat mai mare de 10,5
mg/dl la două determinări. Hipercalcemia este mai bine reflectată de valoarea calciului ionic.
Poate fi indicată și dozarea altor parametri biologici în funcție de etiologia hipercalcemiei: PTH,
calciurie, 25 OH vitamina D, fosfați etc.
Metodele imagistice sunt multiple: de la ecografia cervicală (care ne permite vizualizarea
glandelor paratiroide), la imagistica prin tomografie computerizată sau rezonanță magnetică și
până la scintigrafie.
Metode de tratament

Tratamentul trebuie să fie adecvat cauzei de hipercalcemie și poate consta în:

 hidratare corespunzătoare, mobilizarea precoce a pacienților;

 tratament chirurgical în cazul hiperparatiroidismului primar;
 în neoplazii: rezecția tumorii, radioterapie, chimioterapie;
 întreruperea medicației responsabile de hipercalcemie, în cazul identificării acesteia;
 tratamentul specific în cazul sarcoidozei și al unor hemopatii include glucocorticoizii;
 corectarea hipercalcemiei severe: reprezintă o urgență endocrinologică, pacientul necesitând suport
medical avansat.
Avem nevoie de calciu pentru a ne desfășura activitățile zilnice. Hipercalcemia reprezintă
situația în care nivelul calciului din sânge îl depășește pe cel normal. Prognosticul hipercalcemiei
depinde de afecțiunea de bază, fiind, în cele mai multe cazuri, favorabil. O simplă dozare a
calcemiei de către medicul endocrinolog poate conduce la stabilirea unui diagnostic precoce și a
unui tratament prompt.