Motorul Diesel

Istorie

Numele motorului a fost dat după inginerul german Rudolf Diesel la

sugestia soției sale, Martha Diesel, care în 1895 îl sfătuiește cu: Nenn ihn
doch einfach Dieselmotor! („numește-l pur și simplu motor Diesel!”),[1]
ușurînd astfel lui Diesel căutarea după denumirea motorului, pe care l-a
inventat în 1892 și l-a patentat pe 23 februarie 1893. Intenția lui Diesel a
fost ca motorul său să utilizeze o gamă largă de combustibili, inclusiv praful
de cărbune. Diesel și-a prezentat invenția funcționând în 1900 la Expoziția
Universală (World's Fair) având drept combustibil ulei de alune (vezi
biodiesel).

Scurtă cronologie

1862 - Nikolaus Otto dezvoltă motorul pe bază de gaz de cărbune, similar

unui motor pe benzină modern.

1891 - Herbert Akroyd-Stuart îmbunatățește motorul său pe bază de ulei

și cedează drepturile către Hornsby din Anglia pentru construcția
motoarelor. Aceștia au construit primul motor cu aprindere prin
comprimare cu start rece.

1892 - Motorul Hornsby cu numărul 101 este construit și instalat într-o

casă de apă. Acesta se află în muzeul camioanelor MAN din nordul Angliei.

1892 - Rudolf Diesel dezvoltă versiunea sa de motor având la bază

principiile motorului Carnot alimentat cu praf de carbune. În data de 10
august 1893 în Maschinenfabrik Augsburg pornește pentru prima dată
motorul inventat de el. Aprinderea carburantului în cilindru produsese o
bubuitură atât de puternică, incât a spart niște geamuri și aparate de
măsurat, motorul însă rămânând intact. A mai durat însă încă patru ani,
pînă motorul a funcționat. El avea o putere de 20 CP.[1] El este angajat de
Carl von Linde, apoi de producătorul de fier MAN AG din München și mai
tărziu de Sulzer, companie de motoare din Elveția. Diesel împrumută idei de
la fiecare și lasă o moștenire bogată firmelor.

1892 - John Froelich construiește un tractor cu motor având drept

combustibil petrolul.

1894 - Witte, Reid, and Fairbanks încep construcția de motoare pe bază

de petrol cu diverse sisteme de aprindere.

1896 - Hornsby construiește tractoare cu motor diesel și motoare pentru

locomotive.

1897 - Winton produce și conduce primul automobil pe benzină din

Statele Unite; mai târziu construiește fabrici de motoare diesel.

1897 - Mirrlees, Watson & Yaryan construiesc primul motor diesel englez
cu licență Rudolf Diesel. Acesta este expus în Science Museum din South
Kensington, Londra.

Cum funcționează motorul diesel

Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind

metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este
aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de
25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie. Spre
sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în
camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul
cu aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-
900 °C. Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii,
care acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela
transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea
liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin
intermediul supapelor, dispuse la capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii,
majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de
a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și
conduce la un randament mai bun.

În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu
deoarece masa metalică masivă a blocului motor (format din cilindri și
chiulasă) absoarbe o mare parte din căldura produsă prin comprimare,
reducând temperatura și împiedicând aprinderea. Unele motoare diesel
folosesc dispozitive electrice de încălzire, de exemplu bujii cu
incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului
diesel. Alte motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de
admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate
în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina
are un grad mare de vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la
formarea de cristale în combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel
alimentarea corectă a motorului. Montarea de mici dispozitive electrice
care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a
rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de injecție al multor
motoare trimite înapoi în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost
injectată, prevenind astfel cristalizarea combustibilului din rezervor. În
prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această problemă.

O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație,

mecanic sau electronic, care reglează turația motorului prin dozarea corectă
a motorinei injectate. Spre deosebire de motoarele cu aprindere prin
scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la
supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite
mecanisme în funcție de sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor
moderne, controlate electronic, comandă injecția de combustibil și
limitează turația motorului prin intermediul unei unități centrale de control
care primește permanent semnale de la senzori, dozând corect cantitatea
de motorină injectată.

Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și

al emisiilor poluante. Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație
ai arborelui cotit înainte de punctul mort superior. De exemplu, dacă
unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de punctul
mort superior, vorbim despre un avans la injecție de 10 grade. Avansul la
injecție optim este dat de construcția, turația și sarcina motorului respectiv.

Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la

punctul mort interior) arderea este completă, la presiune și temperatură
mare, dar cresc și emisiile de oxizi de azot. La cealalată extremă, o injecție
întârziată conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de particule

Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În

mare, rămâne fidel conceptului original al lui Rudolf Diesel, adică
combustibilul este aprins prin comprimarea aerului din cilindru. Însă,
aproape toate motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de
injecție solidă, inventat de Herbert Akroyd Stuart, pentru motorul său cu
cap incandescent (un motor cu aprindere prin comprimare care precedase
motorul diesel, dar funcționează oarecum diferit). În cazul injecției solide,
combustibilul este adus la o presiune extremă cu ajutorul unor pompe și
introdus în camera de ardere prin intermediul unor injectoare și a aerului
comprimat, într-o stare aproape solidă. La început, combustibilul era
injectat în motorul diesel cu ajutorul aerului comprimat care îl pulveriza în
cilindru. Mărimea compresorului de aer era atât de mare, încât primele
motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea
produsă, mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare. Primele
motoare montate pe nave aveau un motor auxiliar dedicat antrenării
compresorului de injecție. Sistemul era prea mare și greoi pentru a fi folosit
în industria auto.