Dosar nr(...

)
ROMÂNIA
CURTEA DE A P E L C R A I O V A
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINŢA Nr. 244
Şedinţa publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREŞEDINTE (...) (...)
Grefier (...) (...)

xxxxxxx

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din şedinţa publică de la 12 iunie 2009, privind

acţiunea formulată de reclamantul Ş. Ş. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor
şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul
Poliţiei Judeţene D, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 12 iunie 2009,
când cei prezenţi au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din
aceeaşi zi şi care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa în vederea deliberării a
amânat pronunţarea pentru data de 19 iunie 2009.

CURTEA

Asupra cauzei de faţă:

Prin acţiunea formulată în prezenta cauză la data de 31.10.2008 reclamantul Ş. Ş. a
chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative solicitând
obligarea pârâtului la recunoaşterea, în mod retroactiv, a drepturilor generate de calitatea
de subinspector în cadrul IPJ D, Serviciul de Ordine Publică, începând cu anul 1995, anul
absolvirii cu diplomă de licenţă a Facultăţii de B., D. şi Electronică din C.
În temeiul art. 161 din Lg. 554/2004 a solicitat introducerea în cauză şi a
Inspectoratului General al Poliţiei Române, Inspectoratului Poliţiei Judeţene D şi a
Consiliului Naţional pentru Combaterea.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a activat în cadrul I.PJ. D, începând
cu anul 1992, maistru militar clasa I, iar în perioada 1995 (anul intrării în vigoare a Lg.
80/1995, Statutul Cadrelor Militare), 2002 (anul intrării în vigoare a LG 360/2002,
privind Statutul Poliţistului), a fost subofiţer în cadrul aceluiaşi Serviciu.
Începând cu 1992, anul încadrării şi ulterior, din 1995, în condiţiile absolvirii cu
diplomă de licenţă a cursurilor Facultăţii de B., D. si Electronică din C, a solicitat, în
mod repetat trecerea în corpul ofiţerilor.
Un asemenea demers a fost în mod constant respins, pe considerentul că nu
îndeplineşte condiţiile de vârstă, aspectul fiind confirmat, prin singurul răspuns primit
prin Adresa 13965/15.06.2001 a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, care
invocă, în susţinerea refuzului prevederile art. 36 alin. 1 lit. e din Lg. 80/1995.
Reclamantul a menţionat faptul că a fost îndreptăţit la promovare, în situaţia
finalizării studiilor universitare, atât sub imperiul prevederilor Lg. 80/1995, ce
reglementa Statutul Cadrelor Militare (art. 36), cât şi ulterior, în baza prevederilor Lg.
360/2002, Statutul Poliţistului.
Ulterior intrării în vigoare a Lg 360/2002, ce reglementează Statutul Poliţistului,
singura modalitate, prin care i-a fost permisă trecerea în corpul ofiţerilor, a fost
reprezentată de participarea la concursul organizat de către I.PJ D, Serviciul de Ordine
Publică, 6 ani mai târziu.
Concursul a vizat promovarea în corpul ofiţerilor a acelor agenţi de poliţie,
absolvenţi ai unei facultăţi de lungă durată, cărora, în conformitate cu prevederile art. 139
alin 4 din Ordinul M.I.R.A nr. 300/2004, li se acordă, indiferent de vechimea în activitate,
gradul profesional de subinspector de poliţie.
Reclamantul a considerat că refuzul promovării sale în toată această perioadă, este
unul abuziv, promovarea în corpul ofiţerilor de abia în anul 2006, în baza unor prevederi
legale reţinute prin Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr.
300/2004, nefiind de natură să înlăture această măsură discriminatorie.
În susţinerea celor învederate, s-a invocat discriminarea reclamantului pe criteriul
de vârstă, deoarece prin ordin mai sus menţionat s-a acordat posibilitatea celor proveniţi
din sursă externă de a accede în corpul ofiţerilor cu grad profesional conform vârstei, în
timp ce personalului provenit din sursă internă, i se acordă, la momentul promovării
aceluiaşi concurs, gradul profesional cel mai mic, prevăzut în corpul ofiţerilor, respectiv
cel de subinspector.
S-a susţinut că, practic, în perioada 1995-2006, oricărei persoane provenite din
viaţa civilă, i se acorda gradul militar, respectiv grad profesional, (începând cu 2002),
conform vârstei, în timp ce personalul intern nu era avansat (trecut în corpul ofiţerilor),
invocându-se criteriul vârstei.
Toate aceste aspecte le-a învederat pârâtului cu prilejul realizării procedurii
prealabile, însă, până la momentul demarării prezentului litigiu, autoritatea notificată, nu
a înţeles să îi comunice un răspuns, împrejurare ce echivalează cu un refuz nejustificat de
soluţionare a cererii, potrivit prevederilor art. 2 alin. 2 din Lg. 554/2004.
În drept s-au invocat disp. art. 1, 2 alin 2, art. 8, art. 16 1 din Lg. 554/2004, art. 16
alin. 1, art. 20 alin. 1 din Constituţia României, art. 7 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, art. 14 şi art. 1 din Protocolul 12 la Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, prevederile O.G 131/2000, prevederile Lg. 360/2002 şi Lg. 80/1995.
La data de 21.11.2008 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi-a
exprimat punctul de vedere referitor la speţa dedusă judecăţii arătând liniile directoare de
care instanţa ar putea să se ţină cont în soluţionarea unei cereri care are ca obiect
încălcarea principiului nediscriminarii şi al egalităţii de tratament.
În acest sens s-a arătat că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de
discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii:
Existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin deosebire, excludere, restricţie
sau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile).
Existenţa un criteriu de discriminare potrivit art. 2, alin. 1 din O.G. nr. 137/2000
republicată, are arată care sunt criteriile de discriminare, respectiv: rasa, naţionalitate,
etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta,
handicap, boala cronică necontagioasă, infectare I., apartenenţa la o categorie
defavorizată, precum şi orice alt criteriu. În cazul de faţă, un criteriu ce a stat la baza
tratamentului diferenţiat aplicat reclamantului s-a arătat că poate fi considerat categoria
profesională.
 Tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de
lege. În acest sens s-a arătat că prin măsura pusă în discuţie prin acţiune sunt încălcate
prevederile art. 6, alin. 2 din C o d u l M u n c i i ce consacră principiul „pentru muncă
egală şi pregătire profesională egală toţi salariaţii să fie retribuiţi în mod egal”.
Tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele
de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare;
S-a arătat şi că trebuie astfel avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea,
restricţia sau preferinţa să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1,
dar trebuie să se refere la persoane aflate în situaţii comparabile tratate în mod diferit
datorită apartenenţei lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
T., tratamentul diferenţiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea
ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
S-a subliniat faptul că punctul de vedere are un caracter consultativ, cu valoare de
expertiză.
Referitor la punctul de vedere în concret cu privire la speţa dedusă judecăţii, s-a
arătat că reclamantul a introdus acţiune în instanţă, în temeiul art. 27 din OG. nr.
137/2000 republicată, solicitând admiterea unor drepturi băneşti ca urmare a încălcării
principiului nediscriminării.
S-au invocat şi ultimele completări ale O.G. 137/2000, respectiv art. 19 alin. (3),
potrivit cărora CNCD nu are competenţa materială de a se pronunţa cu privire la
sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de
salarizare a personalului din sistemul bugetar, arătându-se însă că acest aspect nu înlătură
competenţa instituţiei abilitată în materia nediscriminării să-şi exprime un punct de
vedere vizavi de obiectul unei asemenea speţe (punct de vedere care nu poate însă fi
asimilat unei hotărâri, în sensul naşterii unor efecte juridice pentru părţi).
La data de 19.12.2008 pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, a
formulat întâmpinare arătând că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat în cadrul instituţiei pârâte, în anul 1992, cu gradul de
maistru militar clasa I.
Cererea reclamantului de trecere în corpul ofiţerilor, în anul 1995, la data
absolvirii studiilor superioare, nu a putut fi soluţionată favorabil întrucât reclamantul
avea la acea dată vârsta de 40 ani, iar dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. e din Legea nr.
80/1995 privind Statutul cadrelor militare (în forma existentă în vigoare la acea dată)
statuau că: „ofiţerii în activitate provin din maiştrii militari şi subofiţeri în activitate,
...care au vârsta de cel mult 35 de ani”.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului,
respectiv la data de 24.08.2002, gradele militare au fost echivalate cu grade profesionale,
aşadar, cu începere de la această dată reclamantul a dobândit calitatea de poliţist, fiindu-i
incidente dispoziţiile legale aplicabile acestei categorii de funcţionari publici cu statut
special.
Dispoziţiile art. 9 alin. (2) stabileau că: „ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul
agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ
superior de lungă durată... sau ai altor instituţii de învăţământ cu profil corespunzător
specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului de interne” iar
dispoziţiile art. 73 alin. (7) din actul normativ mai sus-menţionat statuau că încadrarea
agenţilor de poliţie în categorii şi grade profesionale corespunzătoare studiilor, trebuie să
se facă în condiţiile acestei legi.
Ulterior, alin. (7) al art. 73 din Legea nr. 360/2002 a fost modificat de pct. 43 al
art. I din O.U.G. nr. 89/2003, după cum urmează: „agenţii de poliţie care au absolvit
studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de
ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi”.
Ca atare, având în vedere prevederile legale menţionate anterior, s-a arătat că
reclamantul a fost trecut în corpul ofiţerilor la data de 15.11.2006, în urma promovării
concursului organizat de către I.P.J. D.
S-a învederat şi că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea gradelor
profesionale agenţilor de poliţie care au promovat concursul de trecere în corpul
ofiţerilor, se realizează în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea
corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului, şi nicidecum în
conformitate cu prevederile art. 139 alin. 4 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, aşa cum
susţine reclamantul.
Cu privire la invocarea de către reclamant a situaţiei discriminatorii pe criteriul de
vârstă, întemeiată în drept pe prevederile O.G. nr. 137/2000, s-a învederat instanţei că un
act normativ de nivel superior nu poate crea o situaţie de discriminare, aşa cum este
definită această noţiune în cuprinsul art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind
prevenirea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
S-a arătat că discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut
un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de faţă i s-a dat
posibilitatea reclamantului să participe la un concurs, pentru a putea fi promovat în
corpul ofiţerilor, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 15.11.2006.
Faptul că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului, Legea nr. 80/1995 nu prevedea această posibilitate, era din cauză că aşa a
stabilit legiuitorul şi ca atare acest aspect nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât
nu este vorba de nerecunoaşterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de
neacordarea unui drept printr-o lege, situaţie care nu se circumscrie definiţiei
discriminării de la art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, republicată.
În acelaşi sens s-a susţinut că nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui
un criteriu de discriminare, întrucât existenţa unei fapte de discriminare se constată
tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Referitor la criteriul de discriminare, potrivit alin. 2 art. 2 din O.G. nr. 137/2000,
republicată, s-a arătat că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricţia sau
preferinţa atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar
metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
În concluzie s-a apreciat că situaţia reclamantului nu reprezintă discriminare pe
criteriul vârstei, deoarece acceptarea acestei ipoteze ar însemna eludarea voinţei
legiuitorului, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului referitoare la recunoaşterea, în mod
retroactiv, a calităţii de subinspector începând cu anul 1995, s-a învederat că aceasta este
neîntemeiată deoarece în anul 1995 reclamantul avea calitatea de militar, fiindu-i
aplicabile dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare şi nu cele ale
Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea
cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.
La data de 11.12.2008 a formulat întâmpinare şi pârâtul Inspectoratul General al
Poliţiei Române, invocând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia
prescripţiei dreptului la acţiune iar pe fond solicitând respingerea acţiunii ca
neîntemeiată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a susţinut că, competenţa
legală de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofiţerilor de poliţie
revine potrivit art. 15, litera (b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu
modificările şi completările ulterioare ministrului internelor şi reformei administrative.
De asemenea s-a invocat că, potrivit art. 2 litera (g) din Ordinul ministrului
administraţiei şi internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a
resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat,
secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor ministerului administraţiei şi
internelor, ministrul aprobă acordarea gradelor de ofiţeri maiştrilor militari, subofiţerilor
şi agenţilor de poliţie care au absolvit cu diplomă sau licenţă, instituţii de învăţământ
superior.
În consecinţă, în situaţia în care instanţa de judecată ar admite acţiunea
reclamantului, I.G.P.R. nu poate să ducă la îndeplinire cererea reclamantului, deoarece
competenţa în materie aparţine în exclusivitate ministrului internelor şi reformei
administrative.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a arătat că potrivit art. 166
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 C o d u l M u n c i i, dreptul la acţiune cu privire la
drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate
sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data
la care drepturile respective erau datorate.
Raportat la faptul că reclamantul solicită plata unor drepturi de natură salarială şi
având în vedere susţinerea acestuia potrivit căreia din anul 1995 era îndreptăţit la
retribuţia corespunzătoare ofiţerilor de poliţie, s-a solicitat să se constatate că dreptul la
acţiune cu privire la pretenţiile băneşti invocate de reclamant este prescris anterior datei
de 1.11.2005.
Pe fondul cauzei, s-au invocat dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G. nr.
89/2003 aprobată prin Legea nr. 101/2004, arătându-se că acestea stipulează dreptul
agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru
ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, renunţându-se la textul iniţial prin care s-a
prevăzut încadrarea, fără nici o distincţie, în categorii şi grade corespunzătoare studiilor a
agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de
licenţă sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă.
Ca urmare reclamantul a avut dreptul în temeiul dispoziţiilor anterior invocate, de
a participa la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţeri şi
nicidecum nu a existat obligaţia instituţiei de a-l trece în corpul ofiţerilor, fără examen.
S-a invocat şi că reclamantul nu a făcut dovada afirmaţiilor sale că începând cu
anul 1995 a solicitat angajatorului, în mod repetat, să îl treacă în corpul ofiţerilor de
poliţie, însă demersul său a fost respins.
În acest sens s-a invocat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că
reclamantul a depus un singur raport în acest sens la data de 13.06.2001, însă cererea sa a
fost respinsă deoarece nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 36, alin. (1), lit. e) din
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, referitoare la condiţia de vârstă,
respectiv să aibă cel mult 35 de ani.
S-au invocat şi prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
poliţistului cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „ofiţerii de poliţie
pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă de licenţă, ai
instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului
Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior corespunzător
specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei si
internelor.”
Din interpretarea acestei dispoziţii s-a arătat că rezultă că legea nu impune o
obligaţie în sarcina instituţiei angajatoare, ci prevede un drept al agenţilor de poliţie dea
participa la concursurile organizate de structurile Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2002 a fost emis Ordinul M.A.I. nr.
300/21.06.2004 privind activitatea de resurse umane în unităţile Ministerului
Administraţiei şi Internelor, care, în Secţiunea a 5-a reglementează „Trecerea
poliţiştilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior”.
Potrivit art. 49 alin. (1) din acest Ordin s-a arătat că „agenţii de poliţie /maiştrii
militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la
concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii”, iar alin. (2) al
aceluiaşi articol prevede că „soluţionarea solicitărilor de trecere a agenţilor/maiştrilor
militari şi subofiţerilor în categoria ofiţerilor se face în limita posturilor rămase vacante,
după încheierea activităţii de promovare a ofiţerilor în grade profesionale/militare
superioare şi asigurarea locurilor pentru promoţia de ofiţeri ai Academiei de Poliţie „Al.
I. D.”, pentru care există alocaţiile bugetare necesare.”
Astfel, încadrarea agenţilor de poliţie în categoria ofiţerilor de poliţie, nu se
realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, ci numai cu condiţia
participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii.
Reclamantul s-a conformat dispoziţiilor legale în vigoare, sens în care la data de
21.09.2006 a participat la concursul organizat de I.G.P.R pentru ocuparea unor posturi
vacante de ofiţer şi a fost declarat „admis”, fiind trecut în corpul ofiţerilor de poliţie prin
Ordinul M.A.I. nr. S/II/4516 din 15.11.2006 cu gradul profesional de subinspector.
La data de 29 ianuarie 2009 a formulat întâmpinare şi pârâtul Inspectoratul de
Politie al jud. D, prin care similar pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române a
invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. D, deoarece competenţa legală
de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofiţerilor de poliţie revine
potrivit art. 15, lit. b din legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ministrului
administraţiei şi internelor.
De asemenea s-a invocat similar celor invocate de Inspectoratul General al Poliţiei
Române excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamantul Ş. Ş. a fost încadrat la U.M.02190 C în
perioada 1978-1982 când i-au încetat raporturile de serviciu la cerere, fiind reîncadrat în
M.A.I. la I.PJ. D în anul 1992 şi numit în funcţia de maistru militar.
În urma absolvirii Facultăţii de B., D. şi Electronică din C în anul 1995, la data de
13.06.2001 reclamantul a prezentat raport către conducerea I.PJ. D prin care a solicitat
trecerea în corpul ofiţerilor iar în urma analizării, cererea nu a fost avizată întrucât cel în
cauză nu îndeplinea condiţia referitoare la vârstă, de cel mult 35 de ani , prevăzută de art.
36 alin. 1 lit. e din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
S-au invocat în mod similar celor prezentate în întâmpinarea formulată de pârâtul
IGPR dispoziţiile legale incidente în cauză ce permit accesul reclamantului în corpul
ofiţerilor de poliţie, însă numai pe bază de concurs.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 CPC s-a solicitat judecarea cauzei şi
în lipsa reprezentantului pârâtei.
Analizându-se cu prioritate excepţiile invocate în cauză de pârâţii IGPR şi IPJ D se
reţin că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
În acest sens, referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a acestor instituţii privitor
la capătul de cerere prin care se solicită acordarea calităţii de subinspector reclamantului
începând cu anul 1995 se reţine că potrivit art. 15, litera (b) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare competenţa legală
de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofiţerilor de poliţie revine
ministrului internelor şi reformei administrative.
De asemenea, potrivit art. 2 litera (g) din Ordinul ministrului administraţiei şi
internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane
ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi
şefilor/comandanţilor unităţilor ministerului administraţiei şi internelor, ministrul aprobă
acordarea gradelor de ofiţeri maiştrilor militari, subofiţerilor şi agenţilor de poliţie care
au absolvit cu diplomă sau licenţă, instituţii de învăţământ superior.
Astfel, pârâţii IGPR şi IPJ D nu pot fi obligaţi să acorde reclamantului în mod
retroactiv gradul de subinspector de poliţie, deoarece această competenţă aparţine în mod
exclusiv ministrului internelor şi reformei administrative.
De asemenea, este întemeiată şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune cu privire
la acordarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului urmare a recunoaşterii
retroactive a calităţii sale de subinspector de poliţie începând cu anul 1995, deoarece
potrivit art. 166 alin. (1) din C o d u l M u n c i i, dreptul la acţiune cu privire la
drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate
sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data
la care drepturile respective erau datorate.
În acelaşi sens şi dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 care în art. 3 arată că
termenul de prescripţie al dreptului la acţiune având un obiect patrimonial este de 3 ani.
Chiar dacă capătul de cerere principal formulat în cauză, privind acordarea
gradului de subinspector începând cu anul 1995, are preponderent un caracter
nepatrimonial, vizând recunoaşterea unei calităţi personale a reclamantului, drepturile
patrimoniale derivând din această calitate sunt totuşi prescriptibile extinctiv în termenul
general de prescripţie, legea făcând, prin dispoziţiile legale mai sus citate, o demarcaţie
între aspectele nepatrimoniale şi cele patrimoniale derivând din calitatea ce se solicită a-i
fi recunoscută reclamantului, capătul de cerere principal formulat în cauză, ce are
esenţialmente o componentă nepatrimonială, neputând fi reţinut ca prescriptibil extinctiv,
însă capătul de cerere vizând drepturile patrimoniale ce derivă din calitatea personală ce
se solicită a fi recunoscută fiind însă prescriptibile extinctiv în termenul de 3 ani anterior
promovării acţiunii.
Pe fondul cauzei din analiza actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a susţinerilor
şi apărărilor părţilor se reţin următoarele:
 Reclamantul Ş. Ş. a fost încadrat în M.A.I. la I.PJ. D la data de 01.05.1992 şi
numit în funcţia de maistru militar.
Acesta a absolvit Facultatea de B., D. şi Electronică din cadrul Universităţii din C
în anul 1995 potrivit diplomei de licenţă depusă la fila 60 a dosarului cauzei.
La data de 13.06.2001 reclamantul a prezentat raport către conducerea I.PJ. D prin
care a solicitat trecerea în corpul ofiţerilor iar în urma analizării, cererea nu a fost avizată
reţinându-se că acesta nu îndeplinea condiţia referitoare la vârstă, de cel mult 35 de ani ,
prevăzută de art. 36 alin. 1 lit. e din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare,
reclamantul având la data formulării cererii vârsta de 46 de ani (adresa nr.
(...)/17.07.2008 a IPJ D aflată la fila 43 din dosar).
Nu s-au demonstrat, concordant celor susţinute în acţiune, că reclamantul ar fi
făcut şi alte demersuri pentru trecerea sa în corpul ofiţerilor, în afară de cele mai sus
precizate şi cele imediat precedente promovării prezentei acţiuni.
În drept, se reţine că raportat la data la care reclamantul a solicitat trecerea sa în
corpul ofiţerilor, 13.06.2001, şi anterior acesteia, situaţiei reclamantului îi era aplicabilă
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare care la art. 36, alin. (1), lit. e)
prevedea că ofiţerii în activitate provin din maiştri militari în activitate, absolvenţi cu
diplomă de licenţă ai instituţiilor civile de învăţământ superior, cu profil corespunzător
specialităţilor militare, care au vârsta de cel mult 35 de ani.
Această dispoziţie nu poate fi reţinută ca discriminatorie în raport de criteriul
vârstei, aşa cum susţine reclamantul în prezenta acţiune, deoarece se aplica tuturor
persoanelor aflate într-o situaţie compatibilă cu a reclamantului, respectiv tuturor
cadrelor militare cu gradul de maistru militar ce absolviseră cu diplomă de licenţă o
instituţie de învăţământ superior.
De altfel dispoziţia legală analizată este justificată de un scop legitim acela de a
permite accesul în rândul ofiţerilor a acelor persoane care din punct de vedere al vârstei
lor pot face faţă cerinţelor gradului militar la care acced precum şi condiţiilor specifice
carierei militare.
Că această ipoteză este justificată o demonstrează şi faptul că dispoziţia legală
analizată este încă în vigoare şi actualmente, fiind permis accesul în corpul ofiţerilor,
cadre militare, numai a maiştrilor militari care au absolvit cu diplomă de licenţă o
instituţie civile de învăţământ superior, cu profil corespunzător specialităţii militare, care
au vârsta de cel mult 35 de ani, dispoziţiile art. 36, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 80/1995
privind Statutul cadrelor militare fiind în continuare în vigoare.
Pe de altă parte, se mai reţine că, deşi, cu adresa nr. 13965 din 15.06.2001 s-a
comunicat pârâtului, urmare a cererii acestuia, faptul că solicitarea sa nu poate fi
soluţionată favorabil, reclamantul nu a înţeles la acel moment să conteste în instanţă acest
act ce cuprindea refuzul autorităţii administrative de a soluţiona favorabil cererea
reclamantului.
Ceea ce s-a modificat în speţă este statutul reclamantului care urmare a intrării în
vigoare a Legii 360/2002 privind Statutul poliţistului a pierdut calitatea de cadru militar
dobândind statutul de funcţionar civil cu statut special.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului,
respectiv la data de 24.08.2002, gradele militare au fost echivalate cu grade profesionale,
aşadar, cu începere de la această dată reclamantul a dobândit calitatea de poliţist, fiindu-i
incidente dispoziţiile legale aplicabile acestei categorii de funcţionari publici cu statut
special.
 Până la data de 14 oct. 2003, dată la care s-au modificat dispoziţiile Legii nr.
360/2002 prin OUG 89/2003 reclamantul nu a mai solicitat trecerea sa în corpul ofiţerilor
de poliţie, iar ulterior au intrat în vigoare dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea nr.
360/2002 privind Statutul poliţistului, astfel cum acestea au fost modificate prin O.U.G.
nr. 89/2003 aprobată prin Legea nr. 101/2004, care stipulează dreptul agenţilor de poliţie
care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de
ofiţeri.
Prin urmare, ulterior acestei date reclamantul era îndreptăţit la acordarea gradului
de subinspector de poliţie însă numai ca urmare a promovării concursului organizat în
acest scop, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat, deoarece ca urmare a promovării concursului
reclamantul a fost trecut în corpul ofiţerilor de poliţie prin Ordinul M.A.I. nr. S/II/4516
din 15.11.2006 cu gradul profesional de subinspector.
Nu se poate reţine nici existenţa unei discriminări între personalul încadrat în
poliţie din sursă externă şi agenţii de poliţie care îndeplinesc condiţiile legale pentru
trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie, deoarece în cadrul primei categorii gradul
profesional se acordă în raport de vechimea în specialitate numai dacă aceste persoane au
lucrat anterior în asemenea specializări sau în funcţii didactice art. 139 alin. 2 din Ordinul
ministrului administraţiei şi internelor .
T. art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu
modificările şi completările ulterioare, prevede că acordarea gradelor profesionale
agenţilor de poliţie care au promovat concursul de trecere în corpul ofiţerilor, se
realizează în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare
studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului, astfel că între cele două categorii de
persoane indicate de reclamant nu se poate reţine existenţa unei discriminări..
Prin urmare, gradul profesional ca urmare a accederii în corpul ofiţerilor de poliţie
fie din sursă externă fie din rândul agenţilor de poliţie care au promovat concursul de
trecere în corpul ofiţerilor se realizează în raport de vechimea în specialitate raportată la
cerinţele postului iar nu în raport de vârstă.
De altfel, chiar dacă ar exista o astfel de discriminare aceasta nu ar justifica
acordarea gradului de subinspector reclamantului începând cu anul 1995 potrivit celor
solicitate prin acţiune ci eventual acordarea unui grad profesional superior însă începând
cu 15.11.2006, când reclamantul a fost trecut în corpul ofiţerilor, ceea ce excede cererii
formulate în cauza de faţă.
Faţă de cele mai sus arătate şi potrivit art. 18 din legea 554/2004 acţiunea
formulată de reclamant în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca fiind nefîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul Ş. Ş. în contradictoriu cu pârâţii

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei
Române, Inspectoratul Poliţiei Judeţene D, Consiliul Naţional pentru Combaterea
Discriminării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Iunie 2009
 Preşedinte,
(...) (...)

Grefier,
(...) (...)

Red. jud. G.V.

7 ex.