O importanta parte din recuperarea pacientului care a suferit un AVC se desfasoara la

domiciliu. De aceea este important ca atat el cat si familia sa cunoasca o serie de

recomandari pentru o reabilitare cat mai rapida si mai confortabila intr-un mediu
familiar care sa completeze etapele de recuperare din institutiile specializate.

Masuri pentru cresterea gradului de independenta a pacientului cu AVC

Exista o serie de masuri ce pot fi aplicate la domiciliu pentru a creste gradul de
independenta al pacientului cu AVC: folosirea hainelor cu deschidere in fata, cu un
numar mai mari; inlocuirea nasturilor cu velcro; inlocuirea pantofilor cu sireturi cu
unii cu elastic sau velcro; covorase aderente in baie; manere la iesirea din cada si
langa toaleta; inaltator pentru adaptarea scaunului de toaleta; mutarea
intrerupatoarelor la o inaltime adecvata unei utilizari facile. Pentru bucatarie se pot
procura feliatoare ce se folosesc cu o singura mana, tacamuri cu manere ingrosate,
farfurii cu ventuze sau suprafete aderente, farfurii mai adanci pantru a retine
mancarea. Pentru ingrijire personala se pot folosi suporturi pentru uscatoarele de
par, dispozitive pentru dozat pasta de dinti, unghiere cu suport fix si multiple alte
ustensile cu manere adaptate.

Asezarea in pat a pacientului PostAVC

Avand in vedere ca pacientul care a suferit un AVC mentine destul de mult timp o
pozitie fixa, posturarea lui este foarte importanta: partea paralizata va fi la marginea
de acces a patului (la urcat si coborat din pat). Patul va fi asezat in asa fel in camera
incat pacientul sa priveasca peste partea paralizata pentru a urmari activitatea din
camera (deschiderea usii, televizorul etc). Atunci cand pacientul primeste ajutor de
la o alta persoana, abordarea lui va fi facuta dinspre partea paralizata. Patul va avea
o inaltime potrivita pentru a usura transferul pacientului pe scaun sau ridicarea lui din
pat.

Mobilitatea mainii
Pentru a preveni blocarea mobilitatii umarului de partea paralizata se va folosi o
perna care sa mentina bratul la distanta de trunchi sau se va pozitiona mana sub cap.
Se va aplica o atela simpla sau orteza care sa tina mana paralizata cu articulatia
pumnului usor spre spate, cu degetele intinse si degetul mare departat. Pentru a
evita edemul mainii, se vor mentine mana si antebratul ridicate pe o perna. De
asemenea, menbrul inferior paralizat va fi intins, cu piciorul pozitionat in unghi drept
fata de gamba.

Schimbarea pozitiei pacientului in pat – necesara la fiecare 2-3 ore

Pozitia pacientului in pat se va schimba la fiecare 2-3 ore pentru prevenirea aparitiei
escarelor si constientizarea jumatatii paralizate de corp pe care bolnavul o ignora
frecvent. De cateva ori pe zi, cu ajutorul unui membru al familiei se vor face
mobilizari, executand toate miscarile fiziologice, pe toata amplitudinea lor, in toate
articulatiile membrelor paralizate. Atunci cand se poate, pacientul se va ajuta de
partea sanatoasa pentru a-si mobiliza singur partea paralizata. Se pot folosi placi
alunecoase pentru a favoriza miscarea. Nu se vor neglija membrele sanatoase a caror
mobilitate si forta musculara trebuie mentinute pentru ca vor avea un rol crescut de
compensare a jumatatii paralizate.

Combaterea rezistentei la miscare (spasticitatea)

Spasticitatea (rezistenta opusa la miscare) va fi combatuta prin aplicarea de caldura
(perna electrica, saculeti cu sare) sau masaj bland cu un calup cu gheata pe
musculatura afectata. In pozitia ridicat in picioare spasticitatea membrului superior
se accentueaza, motiv pentru care se prefera pozitia intins in pat pentru mobilizarea
mainii. Frigul, starile emotionale sau stresul sunt alti factori care pot creste
rezistenta la miscare, motiv pentru care se va evita mobilizarea in astfel de
momente.

Etape inainte de reluarea mersului

Desi dorinta de a merge din nou este foarte pronuntata atat la pacient cat si la
apartinatori, exista o serie de etape prin care se trece inainte de reluarea mersului:
sezand cu picioarele intinse pe pat, sezand la marginea patului cu durata progresiv
crescuta de la 2 la 30 de minute. Abia apoi pacientul va fi ridicat in picioare langa
pat, tot progresiv. Cand poate sta in picioare fara sa oboseasca minin 10-15 minute si
poate efectua pasi in 3 directii se poate incepe antrenamentul mersului. Se incepe cu
mers intre bare paralele, cu ajutorul bastonului cu 4 puncte de sprijin, baston cu un
singur varf. Urcatul scarilor se va face cu piciorul sanatos, cel bolnav langa si reia, iar
coboratul intai cu piciorul bolnav, cel sanatos langa apoi trece la urmatoarea treapta.

Reeducarea simturilor
Pentru reeducarea sensibilitatii (a simturilor) se incepe prin antrenarea sensibilitatii
la presiune-durere. Pacientul priveste locul unde presam sau intepam pielea, iar
pentru comparare se va stimula in acelasi mod zona corespondenta a membrului
sanatos. Cu timpul exercitiile se vor executa pacientul avand ochii inchisi si incercand
sa explice ce si unde a simtit. Simtul termic se antreneaza initial folosind atingerea cu
un calup de gheata, apoi si cu un recipient cu apa fierbinte pana cand pacientul poate
distinge diferente termice tot mai mici. Identificarea prin palpare a obiectelor se va
antrena utilizand o gama variata de obiecte pe care, cu ochii inchisi, pacientul
incearca sa le descrie si sa le recunoasca in 60 de secunde, apoi deschide ochii pentru
verificare. Se incepe cu obiecte mari, grele si aspre si se trece treptat spre unele
mici, usoare si fine. Exercitiul nu se prelungeste mai mult de 5-10 minute deoarece
este foarte obositor, dar se reia de cateva ori pe zi.
Pentru ameliorarea tulburarilor de vedere se pot face urmatoarele exercitii: un creion
pozitionat la 45 cm in fata ochilor pacientului se misca de la stanga la dreapta si de
sus in jos in timp ce pacientul, cu capul in pozitie fixa, il urmareste cu privirea. Apoi:
creionul se indeparteaza si se apropie de nasul pacientului in timp ce acesta il
urmareste cu privirea. Ochii ar trebui sa priveasca tot mai spre interior pe masura ce
creionul se apropie. Daca unul dintre ochi nu priveste intern, se va acoperi ochiul care
priveste spre interior si se reia exercitiul cu ochiul deficitar. Ulterior se poate desena
jumatate de obiect sau forma geometrica si ruga pacientul sa completeze desenul. In
fazele mai avansate ale recuperarii se pot face puzzle-uri cu numar crescator de piese
sau forma cuvinte cu piesele de scrabble.