You are on page 1of 17

SUBIECTELE LA - MORFOPATOLOGIE

I. DISTROFIA HIALINA

DEFINITIE: Distrofia hialina (hialos=sticla),greu de descries biochimic


reprezinta acumularea metabolica in celule sau precipitarea pe
substanta fundamentala a unui material patologic constituit
din diverse: - proteine plasmatice
- lipide;
- cholesterol;
- (uneori) complexe immune.

ASPECT: Substantele acumulate - au aspect de - vitraliu,


- lucioase,
- omogene.
- intens oxifil
- se pun in evidenta prin coloratia intens
PAS pozitiva.

UNDE SE DEPOZITEAZA HIALINUL?

- Hialinul se poate depozita : - intracelular;


- in peretele vaselor ;
- pe masele moarte.

1. HIALINOZA INTRACELULARA.

UNDE ARE SEDIUL HIALINOZA INTRACELULARA?


- In numeroase tesuturi si organe : - hialinoza intestinala,
- hialinoza renala,
- hialinoza hepatica,
- hialinoza fibrelor musculare,
- hialinoza plasmocitelo

1
LEZIUNEA SPECIFICA.

- Hialinoza intracelulara nu are corespondent macroscopic,


- Leziunea specifica : aparitia in celulele morfofunctional specifice ale
organelor afectate a unor sferule in numar si diametre variabile, cu aspect
vitros omogen si intens PAS- pozitive ,
- Provenienta acestora este foarte diferita, in functie de organ si de agentul
etiologic.
- Cand cantitatea de sferule este prea mare, celule se sparg si materialul este
varsat in interstitiu.

1.Hialinoza intestinala.

- La purcei si vitei nou-nascuti- in primele 18-36h in enterocite (celule


epiteliale ale jejunului),depozitele hialine sub
forma de sferule rosii si albastre care
reprezinta de fapt Ig colostrale care, datorita
unui deficit de transport spre polul bazal,
stagneaza intracelular.

2.Hialinoza renala.

- Are localizare in celulele epiteliale ale tubilor contorti contortii proximali.


- Este urmarea starilor de hiperproteinemie si a unei pinocitoze active a
proteinelor aflate in exces in filtratul primar .
- In acumularile intraepiteliale masive,depozitele hialine rup polul apical
al celulelor si conglomereaza in lumenul tubilor uriniferi sub forma
cilindrilor hialini.
- Daca mecanismul de debarasare e suprasolicitat proteinele se acumuleaza
pe suprafata nefrocitelor sub forma unor bulgari.

2
3.Hialinoza hepatica.

Aparitia corpilor hialini in ficat se poate datora: - intoxicatiei alcoolice,


- intoxicatia cu tatraclorura de
carbon la rumegatoare,
-vaccinarea
antipseudopestoasa
- supraincarcarii cu Ig de
tip A,
- autofagiei,
- substantelor toxice,
- etilismului,
- viroze hepatice,
- boala lui Cusing,
- in carenta in colina,
- in avitaminoza E (apare
hialinoza si in hipofiza si
pancreas.)
- In intoxicatia alcoolica se produce hialinoza centrolobulara ce determina
ruperea celulelor si deversarea globulelor de hialin in spatial Disse unde raman
luni, ani si genereaza in jurul lor ciroza.
- In etilism granulele de hialin se pot dezvolta in plasmocite care se teransforma
intr-un sac plin de sferule (sferule Russel sau corpii Malloy)

4.Hialinoza fibrelor musculare.

- Este leziunea initiala a necrozei ceroase de tip Zenker din miopatia de nutritie
(boala muschilor albi) produsa la tineretul mai multor specii de carenta in
vitamina E si seleniu.

5.Hialinoza plasmocitelor.

- Este expresia unei supraproductii de anticorpii, excesul acestora fiind stocat in


cisternele endoplasmatic ,

3
- Acestea se vizualizeaza in microscopia fotonica sub forma unor sferule PAS-
pozitive denumite corpi Russel

4.HIALINOZA INTERSTITIALA (VASCULARA).

CE INTERESEAZA ACEASTA HIALINOZA?


Mica circulatie din:- splina,
- rinichi,
- ficat,
- suprarenale,
- miocard,
- tub digestive.

CU CE SE CONFUNDA ?
- Hialinul este greu de diferentiat de fibrinoid, cu care se aseamana prin
compozitie chimica si aspecte morfologice , hialinul se asociaza cu fibrinoidul in
depunerii mixte ,(afimandu-se chiar existenta unor forme de tranzitie intre cei doi
mataboliti.)
- Este un proces patologic caracterizat prin depunerea in celulele endoteliale (inte
ele si membrana bazala) a unui produs omogen ,sticlos care spre deosebire de
fibrinoid are o pozitie asimetrica fata de axul vasului

DEFINITIA HIALINULUI VASCULAR.


- Hialinul este un material patologic - intens PAS-pozitiv
- se coloreaza in rosu cu eozina si in
metoda Azan
- este rezistent la actiunea enzimelor,
acizilor si alcanilor.
- Vasele afctate de hialinoza sunt vase de calibru mic: - arteriole,
- capilare,
- venule

4
ASPECT MICROSCOPIC.
- Depozite : - omogene ,
- PAS -pozitiv
- cu aspect sticlos,
- initial inb spatial subendotelial,
- apoi in intreg peretele vascular.
- Depunerea se face progresiv pana la obliterarea lumenului , zona deservita de
acest vas devenind necrotica - necroza ischemica.
- Depozitele hialine proemina mai mult inspre lumenul vascular, putand produce
chiar oblitetarea totala a acestuia si modificari circulatorii consecutive.
- Datorita fragilizarii peretelui vasului si pierderii fragilitatii acestuia, o leziune
secundara frecventa etse rupture vasculara si aparitia de hemoragii in teritoriile
tisulare limitrofe.

Hialinoza vasculara apare la animale in diverse organe si satri de boala cele mai
importante fiind urmatoarele:

1.Infarctele rosii splenice leziune specifica pentru pesta porcina clasica au drept
cauza imediata o hialinoza a arteriolelor intrafoliculare din splina.
2. Este leziunea fundamentala din microangiopatia dietetica a porcului ,
- o hipovitaminoza E, este o hialinoza parietala a vaselor mici ale
miocardului;
- In cord - hialinul se depune in : - arteriole;
- precapilare;
- capilare;
- venule.
- Macro - hemoragii pasive (care pot fi foarte severe) - in miocard
- subepicardice
- subendocardice
- in masa miocardului
- cele mai grave exteriorizandu-se macroscopic sub forma unor
mici hematoame subpericardice, modificare ce justifica
denumirea de boala cordului muriform a sindromului
- obstructiile capilarelor provoaca obliterarea si necroza

5
fibrelor cardice (necroza Zenker a miocardului)
- pe langa hemoragii gasim si dungi galbui cu aspect de
necroza ceroasa Zenker .
3 In diabet la caine : - se observa o hialinoza a vaselor mici in rinichi
(arteriolele aferenta si eferenta si capilarele
glomerurale), dar si din alte organe.
- in patologia omului este denumita microangiopatie
diabetica

5. HIALINOZA MASELOR MOARTE.

- reprezinta imbibarea unor celule devitalizate cu proteine plasmatice (albumine,


globuline, fibrinogen) care le imprima character sticlos ,oxifil, PAS+ .(hialinizarea
lor)
- apare la - masele trombotice ,
- in lumenul vaselor,
- in fibrele musculare degenerate,
- in exudates pleurale,
- pe/in fibrele de collagen degenerate.

EXEMPLU REPREZENTATIV:
- Pneumonia cu membrane hialine: -In aceasta inflamatie a pulmonului,
asociata altor pneumopatii si mai ales
bronhopneumoniei fibrinoase, in
lumenul alveolelor se observa mulaje
hialine intens PAS- pozitive inhitial
omongene, iar mai tarziu continand
nuclei ale celulelor alveolare
descuamate sau migrate din spatiile
interalveolare ;
- membranele hialine provin in primul
rand din surfactantul pulmonar.

6
II.INFLAMATIA FIBRINOASA
DEFINITIE: Este o inflamatie de tip predominant exudativ care are la baza
aparitia in tesuturi a exudatului fibrinos, foarte bogat in fibrina
si continand un numar variabil de leucocite.

CE ESTE FIBRINA ?:- este un compus de polimerizare a fibrinogenului seric,


sub actiunea tromboplastinei si trombinei din
tesuturile alterate;
- ea formeaza o bariera mecanica impotriva difuziunii
lichidelor, celulelor si a germenilor si exercita un
chimiotactism pozitiv fata de granulocitele neutrofile,
a caror afluire in focar are ca rezultat fibrinoliza.

ASPECTUL EXUDATULUI FIBRINOS LA MICROSCOP:

- ca un deposit patologic cu aspecte destul de variabile, in functie de tesutul


de suport ca si de agentul etiologic: - pseudomembrane sau pelicule fine
de culoare galbui-cenusie;
- depozite taratoase;
- retele proteice citrine si cu aspect
geletinos.
ASPECTUL HISTOLOGIC AL FIBRINE:

- se coloreaza bine cu eozina;


- este PAS-pozitiva;
- rosie-portocalie in metoda Azan;
- ia o culoare albastra-neagra cu hematoxilina fosfotungstica;
- indiferent de coloratie, fibrina are aspect reticular si contine un numar
variabil de leucocite.

7
CLASIFICARE

In functie de - tesutul in care atre loc exudatia,


- modul de fixare a fibrinei pe suportul tisular , inflamatia
fibrinoasa are doua forme principale de manifestare:
- inflamatia fibrinoasa superficiala,
- inflamatia fibrinoasa profunda.

1) INFLAMATIA FIBRINOASA SUPERFICIALA. (CRUPALA)

UNDE SE DEZVLOTA?-mai ales la suprafata seroaselor:-in cavitatil naturale,


-pe suprafata organelor,
-spatiile meningiale,
-spatiile intraarticulare.
- in pulmon (bronchopneumonia crupala)

ASPECT MACROSCOPIC:- sub forma unor pelicule sau flocoane;


- mai uscate sau mai umede
- se desprind intodeauna usor de la suprafata seroasei
inflamate;
- seroasa inflamata este : - hiperemiata,
- tumefiata,
- opaca,
- presarata cu petesii.
IN CE ENTITATI MORBIDE APARE?
(Inflamatia crupala este frecvent intalnita in patologia veterniara:)
1. poliserozita fibrinoasa apare la - pasari in :- colibaciloza septicemica,
- chlamidioza
- porc in :- colibaciloza,
- micoplasmoza,
- boala lui Glässer.
2. pericardita traumatica a taurinelor, produsa de corpii straini metalici migrati
trandiafragmatic din retea, este, in faza ei de stare o
pericardita crupala.
3. aerosaculita fibrinoasa in micoplasmoza aviara.

8
4. meningitele fibrinoase la vitei in colibaciloza
la porc in boala lui Glässer.
5. artritele fibrinoase la vitel cu etiologie micoplasmatica .
6. pleurezia fibrinoasa in pasteurelozelor mai multor specii.
7. pelicule de fibrina ce se detaseaza usor, si la suprafata mucoase
intestinale,- la vitei in salmoneloza
- la pisici in panleucopenie

b) Inflamatia fibrinoasa a pulmonului.(Bronhopneumonia crupala)

CINE O DETERMINA? - Pasteurella spp. la toate speciile.


-Mycoplasma pleuropneumonieae var.mycoides la taurine
- Actinobacillus pleuropneumonie la suine

ASPECT MACROSCOPIC: teritoriile pulmonare sunt :- distinse,


- sunt policrome ,
- au aspect mozaicat,
- (sau) marmorat specific,
datorita stadializarii
accentuate a inflamatiei
la nivel lobular
FENOMENUL DE STADIALIZARE SPECIFIC (4 faze)
1) - faza de umplere, MACRO:- colorare rosie-violacee
- consistenta pastoasa
- aspect umed pe suparfata de sectiune.
HISTO: -modificariile edemului inflamator:
1.- hiperemie septala
2.- acumularea unui exudat seros
3.- celule descuamate in lumenele
alveolelor.
2) - faza de hepatizatie, MACRO:- colorare rosie-cenusie
- compactizare mai pronuntata
- aspect uscat al suprafete de sectiune.

9
HISTO: - depozite reticulare si oxifile de fibrina
in lumenele alveolelor deformate si
in spatiile interlobulare.

3) - faza de hepatizatie cenusie, MACRO: - zonele inflamate au o culoare


cenusiu-galbuie.
HISTO: - are loc o masiva exudatie
neutrofilica intraalveolara.

4) - faza de rezolutie, se intalneste la animalele ce supravetuiesc


bronhopneumoniei.
HISTO: - sub actiunea proteolitica a enzimelor
leucocitare, depozitele de fibrina sunt lizate si
spatiile aerofore deblocate.
- La taurinele din ingrasatorii, in - infectiile cu Pasteurella spp., primare sau
secundare
- sau suparapuse parainfulentei tip 3,
stadializarea bronhhopneumoniei crupale coboara la nivel sublobular,grupe a
cateva alvelole gasindu-se in diverse faze ale inflamatiei.

- Adeseori faza de hepatizatie rosie este insotita si de o bogata exudatie


fibrinoasa la suprafata pleurei viscerale, leziunea lund aspectele
pleurobronhopneumeoniei crupale.

- Evolutia inflamatiei crupale a seroaselor depinde de cantitatea de exudatului si


de durata procesului inflamator, acestea fiind la randul lor, in legatura cu
patogenitatea agentului etiologic si cu rezistenta generala a organismului.

- Depozitele mici de fibrina pot fi resorbite complet,cele mai bogate isi pierd in
timp partea lichida, iar pe componenta solida restanta are loc o hiperplazie
mezenchimala predominant fibroblastica ace va duce la organizarea
depozitului patologic si la aparitia unor sinechii fibroase intre foitele
seroaselor, initial sub forma unor peri, iar mai tarziu a unor zone intinse de
adezivitate.

10
2) INFLAMATIA FIBRINOASA PROFUNDA, DIFTEROIDA
(FIBRINONECROTICA)

UNDE SE DEZVOLTA?: - este specifica mucoaselor

ASPECT MACROSCOPIC: - la suprafata mucoaselor depozitele de fibrina


- sunt bine fixate,
- se desprind greu,
- lasa la locul de ancorare eroziuni sau ulcere.
CLASIFICARE: In functie de : - gardul de extensie,
- delimitare a depozitelor fibrinoase,inflamatia
difteroida poate fi:a) difuza
b) focalizata.

a) Inflamatia difteroida difuza


MACRO: - (caracteristic) aparitia unor depozite de fibrina largi,
pe suprafete intinse ale mucoaselor cu aspect taratos si culoare galbuie
sau mai rosiatica

IN CE STARI PATOLOGICE SE INTALNESTE ?:


(Inflamatia difteroida difuza este intalnita in patologia veterinara in urmatoarele
situatii:)
1. jejunita necrozanta - apare la purceii sugari in infectiile cu Clostridium
perfringens la care produc o jejunita difteroida difuza
care, in cazul ascocierii lui Fusobacterium necrophorum
capata un pronuntat caracter fibrinonecrotic.
2. tiflocoloita difteroida difuza - se intalneste la purceii intarcati in 2 bacterioze
importante ale speciei :- salmoneloza
- disenteria serpulinica
- (un element de diagnostic diferential la examenul
necropsic il constituie infiltrarea hematica ce da
un aspect socolatiu fibrinei in cazul dizenteriei
serpulinice)

11
3. rinotraheita difteroida difuza - la taurine este o leziune specifica formelor
subacute ale rinotraheitei infectioase
4. laringotraheita difteroida difuza - la gaini, - in variola, localizarea buco-
laringiana
- laringotraheita infectioasa
- micoplasmoza.
b) Inflamatia difteroida focalizata
MACRO: - fibrina se depune in focare - bine delimitate,
- proeminente,
- rotunde sau ovoide, asa numitii
butoni difteroizi.
IN CE BOLI ESTE OBSERVATA ?:

1. peste porcina calsica, cu localizare in- stomac


- cecum
- colon
2. balantidioza porcului, cu aceleasi aspecte morfoclinice, diagnosticul diferential
fata de pesta porcina fiind asigurat de evidenterea
parazitilor la baza butonilor difteroizi.
3. pseudopesta aviara, este leziunea cea mai specifica,consta in aparitia unor
butoni difteroizi de forma ovala si cu baza hemoragia in:
- duoden,
- jejun,
- la intrarea in sacii cecali.

12
III.CARACTERE MORFOCLINICE ALE TUMORILOR BENIGNE
SI MALIGNE

1. DEFINITIE DIN PUNCT DE VEDERE MORFOCLINIC:

1.tumorile beningne:- Sunt tumori care raman la locul de origine fara


infiltrate in tesuturile adiacente sau sa produca crestere
secundara de la distanta.
2.tumorile maligne:- Sunt tumori cu particularitati noi, diferite morfostructural
si functional de cele ale tesutului de origine,
caracrerizate prin multiplicare aberanta, cu putere de
difuzare locala mare si diseminare generala prin
metastazie care prejudiciaza functionalitatea tesutului
gazada.
2. STRUCTURA

1. tumorile benigne:- se caracterizeaza prin formarea unei capsule in jur.


- Parenchimul e format din celule bine diferentiate cu
caractere morfoclinice ale tesutului din care se
dezvolta.
- Stroma contine tesut conjunctiv si vase bine edificate
2. tumorile maligne:- sunt caracterizate din punct de vedere structural prin
anaplazie (specifica acestor tumori)si anume printr-o
diferentiere imperfecta, slaba sau absenta.
- Celulele nediferentiate au caracter embrionar.
- Sunt celule mari, cu nuclei mari, veziculosi.
- Aceste celule prezinta anomalii morfoclinice
ireversibile si pierderea totala a specializarii, astfel
incat examenele histilogice nu pot identifica tesutul-
sediu al cresterii tumorale.
- La microscopul electronic structura acestor celule este
mult simplificata.
- In celule cu malignitate mare se observa fragmente de
reticul endoplasmic,aparat Gölgi putin dezvoltat,

13
mitocondrii putine, rare, poliribozomi gigantic
aglomerari de membrane si incluziuni.
- Cu aceste anomalitati structurale celula canceroasa
are o viabilitate si stabilitate paradoxala.

3.RATA DE CRESTERE (AGRESIVITATEA)


(Se apreciaza prin stabilirea indicilor mitotic si de marcare)

a) Indicele mitotic = reprezinta numarul de celule aflate in plina diviziune din


100 sau 1000 celule tumorale si se stabileste prin numarare
la microscopul fotonic

b) Indicele de marcare = numarul de celule marcate cu timidina tritiata(timidina


H³)
- Metoda marcarii cu timidina H³ este mai laborioasa,
dar maiprecisa si si bazeaza pe faptul ca nuclei
incorporeaza acest aminoacid in perioada S (de sinteza)
a ciclului celular si ca nucleii care au incorporat
timidina H³ indica cu mare exactitate numarul celulelor
care urmeaza sa se divida, deci potentialul multiplivativ
al tumorii.
1. tumorile benigne:- rata de crestere este mica, expansiva, lenta cu tendinta
de oprire dupa o anumita perioada de timp si de
involutie pot dispare dupa care poate sa apara o reactie
imuna din parteaorganismului
2. tumorile maligne:- mutiplicarea celulara este rapida, continua si
nestavilita.
- uneori o singura celula canceroasa inoclulata unui
receptor poate sa produca acestuia o boala tumorala
mortala. Celulele maligne sunt practic nemuritoare.

14
4.MODUL DE CRESTERE.

1. tumorile benigne:- cresc expansiv si prin densificarile tisulare periferice


sau, mai rar, prin incapsulare, ele sunt intodeauna
circumscrise.
2. tumorile maligne:- se extind infiltrativ, invaziv, limita dintre masa
tumorala principala si tesutul limitrof sanatos fiind
greu de marcat.
- modul infiltrativ de crestere este urmarea eliberarii
unor marii cantitati de colagenaza, hialuronidaza si
plasminogen care produc:
- degradarea colagenului interstitial,
- permiabilizarea membranelor bazale epiteliale
si vasculare
- flidifierea substantei fundamentale
intercelulare.
- invazivitatea (alaturi de metastazare) reprezinta cel
mai important criteriu de stabilire a malignitatii unei
tumori.

5.RECIDIVARE
(reprezinta capacitatea unei tumori de a regenera dupa extirparea chirurgicala)

1. tumorile benigne:- nu recidiveaza, extirparile reusind datorita cresterii


expansive si, uneori, incapsularii acestora.
2. tumorile maligne:- recidiveaza, extirparea prin smplu act chirurgical fiind
imposibila, datorita cresterii infiltrative.
- ablatia incompleta a tumorii maligne favorizeaza selectia
unor clone celulare care se divid cel mai rapid, deci cu o
malignitate mai mare

15
6.METASTAZAREA

DEFINITIE: Este transporul intraorganic de particule vii de la o leziune initiala in


alte tesuturi si organe si generarea in acestea a unor leziuni similare
cu cea de origine .
- Procesul de metastazare nu se refera numai la cresterea tumorala, etiologia lui
putand fi si bacteriana, micotica sau parazitara. De exemplu, o inflamatie
purulenta produsa de Arcanobacterium pyogenes la nivelul cordonului ombilical,
poate metastaza, producand hepatita, bronhopneumonie sau nefrita purulenta.

- Subliniem, de asemenea, ca procesul patologic poarta denumirea de


metastazare, iar leziunile secundare se numesc metstaze sau tumori secundare.

1. tumorile benigne:- nu metastazeaza, dar in cazul tumorilor provocate de


virusuri oncogene, cesterea tumorala incepe in mai multe
puncte concomitent- cresterea multicentrica; in aceste
cazuri boala tumorala se denumeste adaugand sufixul
"oza" la denumirea tipului tumorii:- papilomatoza,
- fibromatoza,
- lipomatoza,etc.
2. tumorile maligne:- metastazeaza, aceasta capacitate a lor fiind foarte
importanta in aprecierea malignitatii.
- metastazarea se poate produce pe cai diferite :
1)- limfatica - cea mai frecventa (carcinoamele)
2)- sanguina -(sarcoamele)
3)- inracavitara,
4)- canaliculara,
5)- prin contact.
- in cazul cailor limfatice sic ea sanguina celulele
tumorale ajung in tesutul tinta dup ace strabat peretii
limfaticelor respectiv a venelor mici

16
7. FORMA

1. tumorile benigne:- e rotunda sau ovoida, formeaza noduli. Consistenta


nodulilor tumorali este crescuta.
2. tumorile maligne:- caracterizate prin pleomorfism = diferente mari intre
celule.
- se refera la inegalitati celulare,celulele pot aparea
rotunde, ovoide, fusiforme, poligonale,de dimensiuni
variabile de la mici la monstruase cu unul sau mai multi
nuclei.
8.EFECTUL ASUPRA ORGANISMULUI.

- Criteriul principal ce sta la baza clasificarii tumorilor in benigne si maligne


este si cel mai subiectiv, deoarece unele tumori benigne cu localizare in organe
vitale pot fi mai daunatoare decat tumorile maligne localizate in tesuturi sau
organe cu importanta fiziologica mai mica.
1. tumorile benigne:- sunt de cele mai multe ori nepericuloase. Acestea pot
provoca insa tulburari functionale in principal prin
localizare, exercitand compresiuni pe canale, vase sau
nervi. Unele tumori benigne chiar secreta cantitati mari
de - mucus,
- hormoni,
- serotonina.
2. tumorile maligne:- sunt de cele mai multe ori periculose, adeseori mortale,
datorita principalelor particulritati deja mentionate:
- rata de crestre ridicata,
- cresterea infiltrativa,
- recidivarea,
- metastazarea.

17

You might also like