Cu un buget total de 200 de ore, din care 110 pentru predare, 66 pentru seminarii, dezbateri şi

îndrumarea lucrărilor de diplomă şi 24 de ore pentru examinarea şi evaluarea lucrării, cursul

postuniversitar de DIU a fost organizat pe şase module, respectiv relaţii internaţionale (8 ore), drept
internaţional public (32 de ore), drept internaţional penal şi criminologie internaţională (8 ore) şi drept
internaţional al drepturilor omului şi refugiaţilor (18 ore). Temele acopereau întreaga problematică
umanitară a momentului şi erau susţinute de profesori şi experţi atestaţi de Ministerul Educaţiei
Naţionale, fiind asigurate prin grija DIDU cu bibliografia necesară. În conformitate cu indicaţiile
transmise de Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, demersurile s-au desfăşurat prin
intermediul a trei convocări , primele două a cȃte două săptămȃni fiecare, iar ultima pentru
…………………………………………. .

Ca o recunoaştere a calităţii activităţii în domeniul cursurilor respective, Ministerul Educaţiei

Naţionale a trimis în anul 1999 o adresă tuturor facultăţilor din ţară, atȃt de stat cȃt şi particulare,
recomandȃndu-le introducerea în curriculum universitar a disciplinei DIU după modelul organizat la
ARDU, mentionandu-se si de aceasta data posibilitatea sprijinirii activitatii care introduce DIU in
planurile lor de învăţămȃnt la licenţă sau master, în modalităţi obligatorii, opţionale sau facultative,
astfel că sute şi mii de studenţi şi masteranzi au putut beneficia de “luminile” radiate de Dreptul
Umanitar, drepturile omului şi dreptul refugiaţilor, cei mai pregătiţi dintre aceşia urmȃnd şi studii
doctorale si postdoctorale in acest domeniu pentru atingerea apogeului …………………………..lor
pentru DIU, în prezent, la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti se organizează un master în
drept internaţional public cu durata de un an, în care, pe langa instituţiile fundamentale ale dreptului
internaţional public, sistemul jurisdicţiilor internaţionale şi contenciosul European al drepturilor
omului există şi un modul de DIU şi dreptul internaţional al refugiaţilor, în care accentul cade pe
evoluţiile lor …………………………………. . În tot mai multe facultăţi s-au înfiinţat cercuri
ştiinţifice şi centru de cercetare în acest domeniu, …………………………acestora fiind la Facultăţile
de Drept ale Universităţii din Bucureşti şi ale Universităţii Nicolae Titulescu, care au obţinut rezultate
remarcabile şi la …………………. Naţionale şi internaţionale de DIU.

Pe lȃngă aceste cursur, ARDU a organizat în Bucureşti şi în alte orase diverse

…………………. ştiinţifice, de la obişnuitele dezbateri de joi ale nucleului de membri pe teme de
actualitate pȃnă la mese rotunde, seminarii şi colocvii dedicate unor evenimente precum Ziua
Internaţionala a Dreturilor Omului, Aniversarea Convenţiei Refugiaţilor, …………………..ONU
pentru educaţia umanitară, ……………………..Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului sau
iniţierea ARDU şi apariţia RRDU, activităţi prin care DIU a fost diseminat în cea mai largă măsură
posibilă. În 2013, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea CICR, s-a lansat
………………….. …………………… “Dictionar enciclopedic de DIU de la origini pȃnă în prezent,
…………….aproape 2000 de pagini,……………………………………………………

33.5. Filialele ARDU

Încă de la înfiinţare, Asociaţia a trebuit să răspundă nevoilor de cunoaştere a DIU manifestate

la nivel local, astfel încȃt unele activităţi s-au desfăşurat înafara sediului central din Bucureşti şi au
constituit punctul de plecare al existenţei unor nuclee judeţene. Susţinătorii braşoveni ai
europenismului umanitar au fost primii care au avut initiativa înfiinţării unei filiale autonome în
conformitate cu Statutul ARDU în ianuarie 1994 la sediul Universităţii Europene Drăgan unde s-au
ţinut şi primele manifestări ale forului ştiinţific din orasul legat de numele lui Nicolae Titulescu1. A
urmat în iulie 1994 a doua filială teritorială, cea de la Reşiţa, răspunzȃnd interesului deosebit
manifestat de bănăţeni pentru DIU, expresie a dorinţei de a conlucra la răspȃndirea …………. Idei
umanitare, prin întelegerea şi studierea lor aprofundată pe baza ……………..ştiinţifice2. Condusă de
preşedintele filialei, dr.Marian Mihăilă, noua organizaţie judeţeană îşi propunea să-şi lărgeasca aria de
cuprindere şi la judeţele învecinate, participȃnd în octombrie 1994 la Congresul Spiritualităţii
romȃneşti şi constituind în 1997 Societatea Romȃnă pentru ………………Bunurilor Culturale care va
avea un rol deosebit în semnalizarea patrimoniului cultural din zona cu semnul internaţional al
Convenţiei de la Haga din 1954.

În februarie 1998 se înfiinţează filiala teritorială Sibiu a ARDU, localităţile…………….civilă

şi militară cu mulţi doritori de a pătrunde tainele ştiinţei DIU şi DIDO astfel încat nu e de mirare ca în
scurt timp îşi va face simţită prezenţa în viaţa ştiinţifică (academiei) şi culturală a …………………..,
generȃnd numeroase personalităţi care se vor afirma şi în plan naţional şi european3. După doar cateva
luni, în iunie 1998 apare la Constanţa cea de-a patra filială a ARDU, cu ocazia Seminarului
……………”Problematica umanitară la sfȃrşit de secol şi mileniu”, ………………..a introducerii
………… DIU în învăţămȃntul universitar dobrogean şi al desfăşurrii unor manifestări ştiinţifice cu o
selectă participare naţională şi internaţională între care se remarcă şi lansarea unei bogate literaturi de
specialitate considerate de localnici ca fiind deosebit de necesară în favoarea culturii umanitare4.

Beneficiind de apropierea de sediul naţional din Bucureşti filiala Prahova a ARDUs-a înfiinţat
în anul 2000 şi a diversificat activitatea Centrului de DIU al Armatei cu sediul în Ploieşti, devenind în
scurt timp una din organizaţiile neguvernamentale cele mai active ale orasului. Inimosul său
preşedinte, dr. Dumitru Codiţă, a reuşit să coopteze la acţiunile filiaţiei aproape toate structurile
administraţiei publice locale, de remarcat fiind modul ingenious în care introduce DIU în lumea
copiilor, ceea ce ne dă seranţe pentru întelegerea pe viitor a responsabilităţii de aplicare a valorilor
umanitare ca deziderat al ……………din toate timpurile. Prin neînsemnatele manifestări ştiinţifice şi
culturale desfăşurate în ultimii ani, materializate în cele şapte lucrări de colecţie, ARDUPH a preluat
ştafeta de la asociaţia fondatoare şi a devenit un simbol al implementării DIU în societatea
……………….., …………………………………………………….atȃt în ……………. Cȃt şi în
Europa5.

33.6. Relaţiile externe ale ARDU

Încă de la înfiinţarea sa în 1990, la care au participat şi personalităţi din străinatate, ARDU şi-a
propus să-şi desfăşoare activitatea în strȃnsă legătură cu organizaţii europene şi universale cu acelaşi
gen de preocupări, cărora, la modul său, să le aducă la cunoştinţă iniţiativele romȃneşti, ceea ce
presupunea o ………………….politică de relaţii externe “Părinţii fondatori”ai ARDU au întocmit în
acest sens memorii către MAE pentru a solicita asistenţa de la Centrul pentru Drepturile Omului,
elaborȃnd sesizări către Consiliul Europei, OSCE şi IIDU pentru acordarea de sprijin, adresȃndu-se
UNESCO, UNDRO, Institutului Henry Dunant şi individual unor specialişti europeni şi ţinȃnd

1
I. Cloşcă (ed), ARDU-15 ani în slujba oamenilor, p. 181-185
2
Idem, p. 186-198.
3
Idem, p. 193-200.
4
Idem, p. 201-205.
5
...............................................................................
permanent legătura cu CICR. Iar Statutul ARDU prevedea în art. 6 ca modalităţi de acţiune şi
organizare de manifestări cu participare internaţională ori stabilirea de relaţii, schimburi de experienţă
şi vizite cu organizatori internaţionali şi asociaţi …………..din alte ţări.

Generată şi organizată sub auspicii internaţionale, ARDU a găzduit la Bucureşti numeroase

acţiuni ale unor organizaţii internaţionale ca Institutul de la San Remo şi Societatea de Drept Militar şi
Dreptul Răboiului de la Bruxelles şi a fost prezentă peste hotare la mari reuniuni militare
internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale unde reprezentanţii săi au prezentat rapoarte,
comunicări ştiinţifice şi realizările naţionale în domeniul DIU. Relaţiile externe ale ARDU nu s-au
desfăşurat spontan ci pe baza unor acorduri de parteneriat cu diverse organe şi organisme
internaţionale pentru organizarea de manifestări ştiinţifice şi a unor programe de specializare de pe
urma cărora au beneficiat sute de persoane ………………de aplicarea şi implementarea principiilor şi
normelor umanitare6 . Un exemplu edificator al relaţiilor reciproce dintre ARDU şi partenerii săi
externi a fost sesiunea ştiinţifică ……………prilejuită de aniversarea a 10 ani de la ratificarea de către
Romȃnia a Protocoalelor Adiţionale din 1977 în care participanţii străini şi romȃni au recunoscut buna
colaborare cu organizaţiile de profil europene şi globale, fapt pentru care ARDU a oferit diplome şi
medalii ……………celor care au sprijinit acţiunile sale iar şcoala romȃnească de drept umanitar a fost
distinsă prin încrederea în cataloagele ONU, UNESCO şi CICR.

La fel de cunoscute şi apreciate la nivel naţional şi internaţional au fost şi manifestările din

2003 şi 2006. La prima, aniversȃnd un deceniu de la înfiinţarea Revistei Romȃne de Drept Umanitar şi
de la debutul cursurilor postuniversitae de …………….., preşedintele ARDU a utilizat metafora
“catedrală a dreptului umanitar”pentru a caracteriza activitatea asociaţiei, evidenţiind numeroasele
recunoaşteri internaţionale şi interne la adresa …………..şi finalizării acţiunilor sale7. La cea de-a
doua, la care alături de 9 specialişti romȃni au facut comunicări 6 personalităţi din strainatate,
apreciind în mod unanim că “Romȃnia are o diplomaţie …………… ……………”, ca ea “contribuie
activ la dezvoltarea noilor tratate de DIU”concomitent cu hotărȃrea constantă de a-şi exercita
“responsabilităţile în implementarea şi promovarea tratatelor tradiţionale”, dovada fiind crearea
Comisiei Naţionale de DIU, ceea ce va contribui cu siguranţă la adoptarea legisaţiei naţionale cerute
de către tratate, la integrarea DIU în pregătirea fortelor armate şi la diseminarea convenţiilor umanitare
în mediul ……………populate prin intermediul Sistemului educaţional; în acest context s-a subliniat
şi rolul Societăţilor Romȃne de Cruce Roşie, ca şi al facultăţilor de drept din Universitatea din
Bucureşti8 şi Universitatea Nicolae Titulescu unde s-a decis crearea de centru de expertiză de DIU
pentru a sprijini şi ……………..cursurile specifice, un rol deosebit avȃnd şi instituţiile militare de
cercetare şi …………………, ca Universitatea Naţionala de Apărare, Colegiul Naţional de Apărare şi
Centrul de……………………………..precum şi Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza şi
Colegiul Naţional de Ordine şi Siguranţă Publică9.

33.7. Dreptul Internaţional Umanitar în Republica Moldova

AARDU a iniţiat relaţii de colaborare şi cu Republica Moldova în special prin donarea de cărţi
……………….de specialitate în limba romȃnă, oferirea de burse de studii în străinătate
……………………………………..şi organizarea unor sesiuni de comunicări ştiinţifice la Chişinău,
cum a fost aceea din 1999 referitoare la protecţia refugiaţilor, avȃnd ca scop ratificarea Convenţiei din

6
I. Cloşcă, ARDU în lume, în ARDU nr. 33-34/2000 p.1
7
I. Cloşcă (ed), DIU la începutul secolului XXI, 2003, p. 299 şi urm.
8
A cărui echipă a cȃştigat în 2003 prima competiţie de DIU din Europa Centrală organizată la Budapesta.
9
Amănunte în Patrick Zahud, Argumentare, în Mari probleme umanitare în dezbaterile oamenilor de ştiinţă,
ARDU, 2006, p.21.
1951 şi adoptarea unei legi naţionale asupra statutului refugiaţilor. De asemenea, Revista Romȃnă de
Drept Umanitar şi manifestările ştiinţifice din Romȃnia au avut ca invitaţi specialişti din Republica
Moldova dornici să se specialieze în domeniul DIU. La nivel universitar s-a convenit înfiinţarea unei
asociaţii de drept umanitar şi drepturile omului la Chişinău iar în 1999 a fost creat Institutul pentru
Drepturile Omului din Moldova (IDOM) în cadrul căruia preşedintele ARDU a fost desemnat membru
de onoare10.

Pe aceste baze se introduce studierea DIU în învăţămȃntul universitar din Republica Moldova,
în cadrul catedrelor de drept public11 făcȃndu-şi apariţia şi disciplina de DIU în a cărei bibliografie
sunt citaţi şi specialişti ai ARDU. Modernizarea învăţării dretului public produce şi necesitatea
elaborarii unor ……………….., cel mai cunoscut fiind cel elaborat în 2003 la Chişinău de Conf. Univ.
Dr. Oleg Bilon (de la Universitatea de Criminologie) împreună cu drd. Vitalie Rusu ( Universitatea
“Alecu Russo”din Balti) şi drd. Valeriu Nour (de la Academia “Ştefan cel mare) a MAI); fiind
adresată studenţilor facultăţilor de drept sau celor din instituţiile în care se studiază această disciplină,
ca şi tuturor celor interesaţi de DIU, lucrarea îşi propune să iniţieze cititorii în materia dreptului
umanitar abordȃnd toate aspectele acestuia. Merită notat că o data cu parcurgerea etapelor de integrare
europeană a Republicii Moldova, cunoştinţele de drepturile omului şi de DIU au asigurat participarea
autorităţilor publice şi a cetăţenilor la activităţile unor instituţii internaţionale (precum procesele de la
CEDO) dar şi la manifestările ştiinţifice organizate în aceste domenii.

N-ar fi deloc exagerat să spunem că Romȃnia şi ARDU au avut propria contribuţie la

adoptarea unor poziţii pertinente ale Republicii Moldova în cadrul organismelor internaţionale de
protecţie a drepturilor omului în timp de pace şi de conflict armat dar şi la înfiinţarea în 2010 a
Comisiei de Studiere şi Apreciere a Dictaturii Comuniste, declarat ulterior ca fiind criminal şi ilegitim.
Un progress firesc a fost înregistrat în aplicarea Convenţiilor de DIU în anul 2013 cand parlamentul a
modificat şi completat Codul penal prin introducerea unor elemente specifice de DIU, definind
termeni specifici precum “persoana protejată de DIU în CAI şi CANI”; “mercenar”; infracţiunile de
genocid, împotriva umanităţii, de război împotriva persoanelor şi ……………..; infracţiunea de
utilizare de mijloace interzise de purtare ……………….ori de utilizare fără drept a semnelor
protectoare de DIU; infracţiunea de dare sau executare a unui ordin vădit illegal ori cea de neexecutare
sau exercitarea necorespunzătoare a controlului cuvenit în forţele armate. Cu aceeaşi ocazie, legislaţia
penală a Republicii Moldova a admis că şi instanţele internaţionale pot fi competente în materia
infracţiunilor menţionate anterior.

34. Influenţe externe în aplicare tratatelor umanitare

Aşa cum s-a întamplat şi în trecut, implementarea de către Romȃnia a Convenţiilor de DIU a
fost impulsionată şi de factori externi, cel mai vizibil dintre aceştia fiind participarea forţelor armate şi
de poliţie la operaţiunile de stabilitate şi sprijinire mandatate şi desfăşurate de organizaţiile
internaţionale de securitate. Şi-au exercitat însă influenţa şi apartenenţa ţării noastre la Consiliul
Drepturilor Omului, la OSCE, UE, NATO şi Consiliul Europei ca şi parteneriatele strategice
bilaterale.

34.1. Romȃnia la Consiliul Drepturilor Omului

e-mail din 26.03.2015=fara abstract si keywords=6 pag

10
I.Cloşcă (ed), 15 ani în slujba oamenilor, ARDU, 2005, p. 18.
11
Aşa este spre exemplu, Catedra de Drept Public a Facultăţii de Drept din Universitatea de Studii Europene din
Moldova, unde lectorul ............................ dr Stela ..............a organizat un curs de DIU pentru ciclul I cu 28 de
teme.
 34.2. Între exigenţele CPI şi imperativele strategice ale SUA

Din “modernitate”p.270=12 pag= cu 34.2.1. CPI şi obligaţia de cooperare a statelor

34.2.2. Poziţia SUA faţă de CPI şi poliţia imunităţii
34.2.3. Poziţia Comună a UE
34.2.4. Atitudinea Romȃniei

34.3. Romȃnia şi închisorile CIA

O altă problemă controversată a parteneriatului strategic al SUA cu Romȃnia a fost (şi încă
este) existenţa închisorilor Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) americane pe teritoriul Romȃniei.
Aparută imediat după declanşarea “războiului global împotriva terorismului”, generat de atacurile din
11 septembrie 2001, intemniţarea şi anchetarea persoanelor considerate vinovate prin mijloace aflate la
limita legii (şi chiar dincolo de ea) a influenţat relaţiile SUA cu o mare parte a lumii civilizate şi a
atras în …………………..ei şi ţara noastră. Autorităţile americane s-au considerat îndreptăţite să ia
astfel de masuri considerate ………………..ca fiind contrare DIU, plecȃnd de la prezumţia că tratatele
internaţionale ale drepturilor omului nu se aplică extrateritorial, ceea ce înseamna că SUA au obligaţii
din acestea doar pe teritoriul proriu nu şi înafara acestuia, ……………….pentru care au localizat
închisoarea principală a celor presupuşi a avea informaţii despre terorismul global la Guantanamo,
bază militară americană pe teritoriul Cubei, în acelaşi timp, s-a cerut unor aliaţi12 să sprijine lupta
universală împotriva terorismului prin acordarea de facilităţi de deţinere şi transfer în cadrul
Programului CIA elaborate în sensul interogării prizonierilor respectivi. Pe masură ce s-au aflat tot
mai multe date şi amănunte despre Programul CIA de arestarea, deţinere şi interogare a celor
consideraţi vinovaţi de terorism s-a definit şi o atitudine netă de condamnare a practicilor respective,
inclusiv la nivelul unor organizaţii internaţionale precum Consiliul Drepturilor Omului sau OSCE,
………….care a determinat autorităţile SUA să-şi schimbe politicile respective în ultimii ani.
Înca de la început, Romȃnia s-a aflat în rȃndul forţelor care au fost bănuite de se afla în aeastă
“hartă a…………..şi a torturii”dar oficialii îndreptăţiţi a cunoaşte adevărul au infirmat acuzaţiile
respective. Negaţiilor din comunicatele de presă li s-a adaugat şi o infirmare autorizată a unei comisii
de anchetă a Senatului Romȃniei13, înfiinţată în 2005 la solicitarea preşedinteluiAdunării Parlamentare
a Consiliului Europei14. Amȃnat de mai multe ori, raportul acestei comisii15 a fost publicat în 2008,
menţionȃnd că subiectul are la bază ca “scenario”al cotidianului American “Washington Post”şi
organizaţiei neguvernamentale “Human Rights Watch” care în 2005 a inclus şi Romȃnia între statele
care au pus la dispoziţie facilitate de deţinere ori zboruri suspecte pentru transferarea deţinuţilor, pe
acest fond existȃnd referiri la “posibila amȃnare a aderării Romȃniei la UE”. Sursele de presă
internaţionale au determinat crearea unei comisii a PE pentru cercetarea informaţiilor respective, ale
cărei rapoarte din 2006 şi 2007 au stăruit asupra probabilităţii participării Romȃniei la Programul CIA,
atitudine considerată de comisia senatorială romȃnească drept
“…………………………………………”
…………..Comisiei din Romȃnia se fundamentează pe documente considerate relevante,
primate de la Ambasada Elveţiei în Romȃnia, Autoritatea Aeronautică Civilă, Ministerul

12
Lista acestora cuprinde 27 de state, din Canada pana in Uzbekistan.
13
Hotarȃrea Senatului nr. 29/2005, în Mon. Of. Nr. 1177/2005.
14
Fiind prima organizaţie care s-a sesizat cu privire la acest publicat, Consiliul Europei şi-a constituit propria
Comisie privind acuzaţiile referitoare la detenţiile secrete şi transferurile ilegale de prizonieri, cerȃnd
statelor membre o deplină şi continuă cooperare în investigarea acestor acuzaţii.
15
Publicat în Mon. Of. Nr. 350/2008.
Transporturilor, al Apărării şi al Justiţiei, SRI şi Organizaţia pentru Apărărea Drepturilor omului
(OADO)16; în exercitarea mandatului său, Comisia s-a reunit în sedinţe periodice pentru analizarea
documentelor şi informaţiilor, audiȃnd peste 200 de persoane şi studiind peste 4200 de pagini cu date
relevante, în urma cărora a concluzionat că în Romȃnia nu au existat baze secrete americane, nici
facilitate pentru deţinerea de prizonieri şi nici prizonieri ca atare, nefiind posibil ca să existe zboruri
neînregistrate ori operaţiuni de transport ilegal de deţinuţi.
Cu toate că raspunsurile Comisiei Senatoriale de anchetă erau tranşante, acuzaţiile şi
informaţiile la adresa Romȃniei continuă iar în 2015 Ion Iliescu, fostul preşedinte al Romȃniei, declara
într-un interviu acordat revistei ………………că a aprobat în urmă cu 13 ani o solicitare venită din
SUA cu privire la crearea unui centru al serviciului de spinonaj american pe teritoriul Romȃniei;
jurnaliştii germani trag concluzia că I. Iliescu este al doilea fost şef de stat după Preşedintele Poloniei
care recunoaşte existenţa închisorilor secrete ale CIA17, deşi preşedintele romȃn spunea că a fost doar
un gest de curtuoazie faţă de americani în perioada pre-aderării noastre la NATO, detaliile fiind
…………….de fostul şef al SIE, Ioan Talpeş, care a precizat că ………………………………..nu
putea şti că e vorba de torturare a supecţilor de terorism în Centrul CIA de la Bucureşti folosit în
perioada 2003-2004. În aceste informaţii din presă se pot adăuga şi cele din Raportul OSCE din 2015
asupra situaţiei drepturilor omului în cazul deţinutilor de la Guantanamo, conform cărora nu numai
Polonia ci şi Romȃnia şi Lituania ar fi permis CIA să utilize ……………. pe teritoriile lor
…………..ca locuri secrete de deţinere; fără a desfăşura anchete eficace în acest scop18, ceea ce poate
însemna violarea art. 3 din CEDO privind interzicerea torturii; noile acuzaţii sunt fundamentate şi pe
cazurile aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului19. Se poate spune că o hotărȃre a CEDO
va face lumină şi în privinţa controversatelor închisori ale CIA în Romȃnia, deoarece mai persistă
îndoieli în această privinţa, chiar dacă şi Raportul Senatului SUA în acest domeniu a făcut
……………şi confirmă în acest sens.

34.4. Opinia de DIU şi drept internaţional penal a judecătorului Corneliu-Liviu Popescu în

cauza Şandru ş.a. împotriva Romȃniei la CEDO

Cauza Şandru s.a. vs. Romȃnia are la origine cererea nr. 22465/2003 prin care patru reclamanţi
cetăţeni romȃni au sesizat CEDO susţinȃnd ineficienţa anchetei penal iniţiate în urma evenimentelor
survenite în decembrie 1989 la Timişoara; în 2006, Curtea a declarant cererea parţial inadmisibilă şi a
decis să comunice Guvernului capetele de cerere întemeiate pe art. 2 (dreptul la viaţă) şi art. 6 (dreptul
la un tribunal imparţial) pentru examinarea concomitentă a admisibilităţii fondului cauzei. Hotărȃrea s-
a dat la 9 decembrie 2009 de Secţia a 3-a a CEDO, reunită într-o cameră compusă din 7 judecători,
între care şi Corneliu-Liviu Popescu, desemnat judecător ad-hoc în locul titularului romȃn Corneliu
Bîrsan care s-a revocat20.
Analizȃnd faptele (circumsţantele cauzei, dreptul ………….şi prevederile judiciare urmate de
instanţele romȃne), Curtea a stabilit în unanimitate că cererile reclamanţilor sunt admisibile în ceea ce
priveşte eficienţa anchetei desfăşurate de autorităţile competente, că a fost încălcat art. 2 din Convenţie
sub aspectul procedural, nemaifiind astfel necesar să examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 6 şi

16
OADO a făcut propriile constatări în urma vizitei oficiale făcute în bazele aeriene din Bucureşti şi Timişoara.
17
Cauzele Al Nashiri vs. Poland şi Husayn (Abu Zubaydah) vs. Poland, suspectaţi de atacarea unei nave
americane „Cola”şi implicarea în atentatele din 11 septembrie 2001, capturaţi în 2002 şi transferaţi la
Guantanamo după ce au trecut prin mai multe închisori secrete europene ale CIA, puşi în legatura cu CEDO în
2011 pe baza unui raport al CICR, hotărȃrea finala fiin dată în 16 februarie 2015 (498 paragrafe) cu violarea art.
2, 3, 6, 8 şi 13 şi plata către Polonia a unor daune de 100000 de euro.
18
Raport on Human Rights Situation of ..................at Guantanamo, OSCR, ODIHR, Warsaw, 2015, p. 242.
19
E vorba de aceleaşi reclamaţii ca împotriva Poloniei, Abu Zubaydah vs. Lituania şi Al Nashiri vs. Romȃnia.
20
Conform art. 27.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
că statul pȃrȃt trebuie să plătească fiecăruia dintre reclamanţi cȃte 5000 de euro. Cu privire la fondul
problemei, hotărȃrea CEDO consemnează că la pretenţiile reclamanţilor ca ancheta revoluţiei nu s-a
desfăşurat corect şi rezonabil datorită poziţiei acuzaţiilor în noua putere instaurată, Guvernul a raspuns
că ancheta s-a desfăşurat şi a identificat principalii responsabili (generalii Stănculescu şi ……………),
fără a depăşi o durata rezonabilă deşi procedurile au fost de o complexitate considerabilă; Curtea a
constatat că ancheta s-a desfăşurat în faţa procurorilor militari care erau, ca şi acuzaţii, militari care
respectau principiul subordonării ierarhice şi erau astfel subordonaţi acuzaţilor, lucru valabil pȃnă în
1998 şi pentru instanţa de judecată, Secţia Militara a CSJ21. Fără a ignora complexitatea de necontestat
a cauzei, CEDO crede că miza politică şi socială invocate de Guvern nu poate justifica durata anchetei,
din contră, ar fi trebuit să stimuleze autorităţile să soluţioneze dosarul cu promptitudine pentru a
preveni orice aparenţă de tolerare a actelor ilegale; decizia că nu s-a acţionat cu diligenţa impusă de
art. 2 din Convenţie a fost motivată şi de aprecierea că parchetul a fost mult timp inactiv iar anularea
hotărȃrii prin recurs extraordinar a contribuit şi ea la prelungirea procedurii.
Judecătorul Corneliu-Liviu Popescu a votat la fel ca judecătorii aleşi ai CEDO în ceea ce
priveşte Soluţia reţinută în cadrul hotărȃrii dar a formulat şi o opinie coordonată prin care precizeaza
că obligaţia pozitivă de diligenţă de a desfăşura o anchetă efectivă este mai strictă în cazul în care
încalcarea art. 2 din Convenţie este şi o infracţiune internaţională (genocid, crimă împotriva umanităţii
sau de război) de gravitate extremă şi are caracter imprescriptibil al răspunderii, caz în care marja
naţională de apreciere este mai redusă iar controlul exercitat de instanţă………………mai puternic.
Deşi competenţa încadrării faptelor este naţională, CEDO poate constata existenţa unor elemente care
pot justifica încadrarea dar şi obligaţia pozitivă specială de anchetă. Utilizarea în cadrul hotărȃrii a
ideii “folosirii considerabile a forţei letale împotriva populaţiei civile”22 reprezintă un vocabular
specific DIU şi dreptului internaţional penal decȃt DIDO, un limbaj similar fiind folosit de CEDO şi în
alte hotărȃri ale sale23. Profesorul romȃn consideră că deşi este instanţă de drept internaţional
(European) al drepturilor omului, CEDO poate acţiona uneori (şi în anumite particularităţi) ca instanţă
de DIU şi/sau instanţă de drept internaţional penal, neputȃnd face abstracţie de celelalte norme de
drept internaţional public din care Convenţia face parte24, ba chiar o autorizează expres prin art. 7.2
(principiul legalităţii infracţiunilor care……………la “principiile generale de drept recunoscute de
naţiunile……………..”, adică la DIU şi dreptul internaţional penal) şi prin art. 15 par. 1 (posibilitatea
derogării de la obligaţiile prevăzute în Convenţie în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţa
viaţa ………….dar numai dacă împrejurimile le impun şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în
contradicţie cu alte obligaţii ce decurg din dreptul internaţional”adică din DIU aplicabil în conflicte
armate şi dreptul internaţional penal) şi par. 2 (interdicţia absolută a derogării în cazul art. 2, 3, 4.1 şi
7, decesele rezultate din acte licite de……………fiind considerate legale prin prisma DIU); concluzia
expertului romȃn este că atunci cȃnd acţionează în interpretarea şi aplicarea acestor părţi ale
Convenţiei, Curtea trebuie să folosească normele DIU şi/sau ale dreptului internaţional penal.
Sunt evidenţiate şi alte prevederi ale Convenţiei cu aplicabilitate în DIU şi DIDO, cum ar fi
art. 5 (dreptul la libertate şi siguranţă) şi 6 (dreptul la proces echitabil), mai ales cu privire la
aprecierea “legalităţii”detenţiei şi/sau a instanţei ori procedurii penale25, precum şi art. 3 (interzicerea

21
Vezi, ........................ ................., şi Barbu Angelescu vs. Romȃnia din 5 octombrie 2004, Bursuc vs. Romȃnia
din 12 octombrie 2004 şi Manţog vs. Romȃnia din 11 octomrie 2007.
22
În paragraful 54 din partea hotărȃrii referitoare la dreptul aplicabil, unde se citează şi hotărȃrea ....... vs. Turcia.
23
E vorba de cauza Issaieva vs. Rusia din 24 februarie 2005 unde se folosesc tot naţiuni specifice de DIU în care
reclamanta s-a considerat victima bombardării öarbe”a satului său natal din Cecenia in care au pierit fiul său şi
trei nepoate, CEDO validȃnd violarea art. 2 al Convenţiei privind protecţia vieţii civile şi nerealizarea anchetei
efective.
24
Cauza Al-Adsani vs. Regatul Unit din 2001.
25
Aceeaşi soluţie se aplică şi în cazul transferului către o instanţă penală internaţională, vezi decizia în cauza
.....................vs. Olanda din 2002.
torturii, a tratamentelor şi pedepselor inumane şi degradante) care include şi obligaţia statelor de a nu
preda o persoană unui stat în care riscă să fie torturat26. Se precizează, de asemenea că obligaţia
pozitivă procedural prevazută de art. 2 din Convenţie nu încetează la pronunţarea hotărȃrii instanţelor
…………….., în cazul condamnării, continuă sub forma obligaţiei de lucru a……………………de
executare a hotărȃrii atȃt sub aspect penal (arestare, dare în urmărire, cerere de extrădare etc.) cȃt şi
civil (plata despăgubirilor), inclusiv respectarea drepturilor condamnatului27. Din această perspectivă
evidenţiată în opinia sa personală, judecătorul romȃn ad-hoc semnalează patru aspecte de fapt, penal
referindu-se la faptul că în perioada 2000-2001, după hotărȃrea definitivă de condamnare la inchisoare
pronunţată de completul de 9 judecători ai CSJ şi înainte de suspendarea executării pedepsei de
Procurorul General, domnul Stănculescu nu a început să-şi execute pedeapsa, la dosar neexistȃnd
probe ale demersului în acest sens. Al doilea aspect priveşte faptul că ……………….hotărȃrii
definitive în 2001 printr-un recurs în anulare a însemnat suspendarea executării pedepsei pȃnă în 2008
cȃnd s-a pronunţat a doua hotărȃre de condamnare definitivă. În al treilea rȃnd, după arestarea celor
condamnaţi în 2008, aceştia au fost puşi temporar în libertate din motive medicale prin decizia
instanţelor militare ai căror judecători sunt şi ofiteri activi. Ultimul aspect semnalat se referă la faptul
că nu s-a semnalat nicio probă privind vreo acţiune …………a MAN sau MFP ………….celor
condamnaţi în ceea ce priveşte despăgubirile plătite de MAN, conform hotărȃrii definitive care
prevedea plata în solidar a acestora.
Merită notat că procesele Revoluţiei din Romȃnia nu s-au încheiat nici la nivel naţional şi nici
European, în octombrie 2015 Secţia Parchetului Militar clasȃnd dosarul pe motiv că faptele nu există
(vid de putere, confuzie, lipsă de cooperare şi imprudenţe) ori s-au prescris, decizia constatata la ICCJ
astfel încȃt probabil va fi revocată în 2016 iar în februarie 2016 CEDO a dat ……………….cauza
Elena Apostol ş.a. vs. Romȃnia prin condamnarea Romȃniei la plata a cȃte 15 000 de euro pentru
fiecare din cei 17 reclamanţi din Bucureşti (15), Reşita (1) şi Braşov (1). Totodată referiri la DIU şi
dreptul internaţional penal se fac şi în hotărȃrile CEDO………… …………………28, ceea ce clasifică
nu numai instituţiile de DIU ci şi relaţia acestuia cu DIDO precum şi modul lor de…………a culturii
comuniste romȃne.

34.5. Influenţa conceptelor de DIU ale UE

Delimitarea componentelor dintre UE şi statele membre este guvernată de principiul atribuirii,

iar exercitarea acestora de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii29; aceste principii, prevazute de
art. 5 din TUE, care reglează raporturile dintre atribuţiile guvernării naţionale şi europene, sunt
precizate în art. 2 din TFUE care în paragraful 4 dispune că “Uniunea este competentă să definească şi
să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică
de apărare comună”. O parte importantă a acestei politici externe şi de securitate, exercitată în comun
de către UE şi statele sale membre, se referă la aplicarea DIU, mai ales în contextul măsurilor şi
operaţiilor militare şi civile ale UE, domeniu în care s-au elaborat anumite “concepte de DIU” care să
asigure apărarea valorilor sale umanitare.

26
Cauza Soering vs. Regatul Unit din 1989.
27
Cauza Papon vs. Franţa din 2001.
28
Vezi pe larg soluţia în cauza Mocanu ş.a. vs. Romȃnia din 17 septembrie 2014, cu consideraţii asupra
jurisdicţiei penale internaţionale.
29
Pe larg în Robert Scütze, Dreptul Constituţional al UE, Ed. Universitară, Bucureşti 2012, p. 187 Si urm.
 34.5.1. Cadrul general al UE în promovarea respectării DIU

Rezultȃnd din dispozitiile tratatelor constituite precum şi din Strategia Europeană de

Securitate, cadrul general al UE în promovarea respectării DIU constă în Orientările elaborate de
Consiliu în acest domeniu30, avȃnd obiectivul de a stabili instrumentele operaţionale ale Uniunii,
obligatorii nu numai pentru instituţiile ………………..ci şi pentru statele membre şi aflate în corelaţie
cu alte poziţii comune referitoare la drepturile omului31, ceea ce explică atȃt influenţa lor asupra
Romȃniei cȃt şi aplicarea atȃt în timp de pace cȃt, mai ales, în timp de conflict armat. Într-adevar, după
ce defineşte succint principalele elemente ale DIU (evoluţia şi sursele sale, domeniul de aplicare,
relaţia dintre DIU şi DIDO şi responsabilitatea individuală), acest cadru general European de asigurare
a implementării DIU evidenţiaza orientările operaţionale de acţiune pentru a se ocupa dupa aceea de
relaţionarea cu statele terte în vederea realizării eficacităţii aplicarii DIU.
Mizȃnd pe realitatea că toate statele sale membre sunt părţi la principalele instrumente juridice
de DIU (amănunte în anexa documentului), fiind deci obligate să se supună normelor acestora (deci şi
România), orientările actualizate ale UE din 2009 prescriu mai multe măsuri de rapoarte, evaluare şi
recomandări de acţiune. Astfel, pentru a permite întreprinderea unor acţiuni concrete, se apreciază că
mai întâi trebuie identificate situaţiile în care se poate aplică DIU, sarcini care revine organismelor
competenţe ale DIU, între care se include şi Comitetul Militar (CMUE) şi Statul Major al Uniunii
Europene (SMUE) din subordinea Consiliului iar cel de-al doilea în a Serviciului European de Acţiune
Externă (SEAE) care au conlucrat pentru elaborarea unor concept specific de DIU; este evidenţiată
importantă consultării şi schimburile de informaţii cu factorii calificaţi implicate, cum ar fi CICR şi
alte organizaţii relevante, că ONU şi organiatiile regionale, sau lucrarea în considerare a posibilităţii
de a se recurge la serviciile Comisiei Internaţionale de Stabilire a Faptelor prevăzute de art. 990 din
Protocolul I din 1977. Sarcini speciale în evaluarea situaţiei din punctual de vedere al DIU au, şefii de
misiune şi reprezentanţii speciali ai UE, inclusiv comandanţii operaţiunilor militare sau şefii măsurilor
civile care pot elabora rapoarte de ţară cu informaţii privind încălcările grave ale DIU, analize asupra
acestora şi propuneri de eventuale măsuri la nivel European. Totodată, documentele de informare
pentru reuniunile instituţiilor UE ar trebui să cuprindă, după caz, analize privind aplicabilitatea DIU
iar statele membre ar putea să se asigure că pot face apel la consiliere în acest domeniu. Situaţiile
susceptibile de a degenera într-un conflict armat ar trebui aduse la cunoştinţa grupului de lucru al
Consiliuli pentru drept internaţional care poate fi însărcinat să prezinte propuneri privind viitoarea
acţiune a UE şi a grupurilor de lucru …………………..
În relaţiile cu statele terţe, imlementarea diferitelor aspect ale DIU poate fi realizată prin
diferite modalităţi: dialog politic; declaraţii publice generale; demersuri privind un anume conflict
(cum ar fi, de exemplu, situaţia din Siria şi ………….ori criza refugiaţilor); măsuri rectrictive şi
sancţiuni (spre exemplu cele împotriva Rusiei sau grupurilor teroriste); cooperarea cu organisme
internaţionale; implicaţii umanitare ale operatorilor de gestionare a crizelor; responsabilitatea
individuală pentru …………….DIU; formarea specialiştilor în acest domeniu; controlul exporturilor
de arme. Influenţele acestor acţiuni sunt reciproce între România şi UE, în sensul că ţările membre n-
au numai beneficiul aplicării unor decizii de DIU luate la nivel European ci şi datoria de a propune

30
Documentul 2009/C 303.06.
31
Cum ar fi: Orientările UE privind drepturile omului din 2001, actualizate în 2009; orientările UE privind
politica faţă de ţările terţe privind tortura şi alte tratamente crude, inumane şi degradante din 2001 şi actualizate
în 2008; orientările faţă de UE privind copiii şi conflictele armate, din 2003 şi actualizate în 2008; orientările
privind violenţa împotriva femeilor din 2008; poziţia comuna privind CPI, din 2003, în urma căruia Consiliul a
creat o Reţea Europeană de puncte de contact privind persoanele răspunzătoare de genocid, crime împotriva
umanităţii şi de război, s-a elaborat în 2002 Decizia Cadru privind mandatul european de atestare şi decizia din
2003 privind urmărirea criminalilor de război ca şi Decizia din 2006 privind Acordul de cooperare şi asistenţă cu
CPI.
astfel de măsuri instituţiilor europene, o contribuţie importantă având şi funcţionarii europeni din
cadrul CMUE, SMUE ori ai grupurilor de lucru amintite anterior. Aşa este cazul şi cu adoptarea
recentă a unor concepte esenţiale de DIU32 şi anume cel referitor la protecţia civililor şi acela privind
minimizarea pagubelor colaterale în operaţiile militare conduse de UE.

34.5.2. Conceptul European asupra protecţiei civililor în operaţiile UE

Ca şi alt concept iniţiat de SMUE pentru a fi utilizate de Comitetul Militar al UE în realizarea

unei veritabile culturi strategice europene, cel privind protecţia civililor în operatiile conduse de
Uniune33 a fost aprobat de Consiliu la 2 martie 2015, fiind de fapt o revizuire a unui document anterior
din 2010. Motivarea documentului şi a actualizării sale constau în realitatea că în conflictele recente
civilii au devenit din ce în ce mai mult în luptele pentru putere asupra teritoriului, resurselor şi
populaţiilor între grupuri armate rivale, terorişti şi insurgent, astfel încât combatanţii legali şi ilegali
utilizează violenţa pentru a-i teroriza pe inocenţi prin mijloace ilegitime. Lipsa voinţei politice ori a
capacităţii de guvernare afectează responsabilitatea statelor de a-şi proteja cetăţenii, fapt pentru care
protecţia civililor din ce în ce mai imperativă în ultimii ani, în special în eforturile internaţionale de
menţinere a păcii în care este angajată şi UE. Când protecţia civililor în astfel de operaţii eşuează, apar
consecinţe strategice negative ce-şi pun amprenta asupra presei şi apărării publice, ceea ce impune şi o
………………sporită a conducerii şi controlului operaţiilor militare, noul concept al UE în acest
domeniu propunându-şi să ofere orientări utile pentru creşterea nivelurilor de protective a civililor în
toate fazele operaţiilor militare ale UE prin obţinerea coerenţei şi ………………..de acţiune pe toate
teatrele de operaţii.
În mod concret, Conceptul asupra protecţiei civililor în operaţiile UE se aplică în special în
următoarele domenii: educaţie şi instruire; planificare şi conducere operaţională; evaluare operaţională
şi lecţii ……………. . În toate aceste domenii există multiple implicaţii de DIU, care au un rol esential
în asigurarea unui mediu de securitate umanitar prin interacţiunea cuprinzătoare a tuturor actorilor
militari şi nemilitari, naţionali şi internaţionali, cum ar fi ţara gazdă, organizaţiile internaţionale ca şi
cele neguvernamentale, militarii având un rol esential în asigurarea securităţii pentru toţi aceşti actori
în favoarea civililor.
În protecţia civililor prin utilizarea tuturor mijloacelor necesare premise de mandate, forţele
militare ale UE acţionează pe baza următoarelor principii: micşorarea riscurilor la adresa civililor
printr-o atitudine mai mult proactive decât pasivă; angajament cu toţi actorii din zona penru crearea
unui cadru de coordonare cu aceştia; contribuţia la realizarea unui mediu umanitar protector pentru
civili; garantarea înţelegerii depline a contextului operaţional, inclusiv a îngrijorărilor pentru
securitatea civililor.
Relevante sunt şi măsurile prevăzute în Concept în domeniul educaţiei şi instruirii militare, că
atribuţie a forţei europene aflată în măsurare şi a statului său major, inclusiv a comandanţilor şi
planificatorilor operaţionale, dar care se realizează anterior, ca responsabilitate a statelor membre
contributoare cu trupe, care trebuie să se focalizeze pe transmiterea de cunoştinţe de DIU asupra
protecţiei civililor, dar şi de drepturile omului, inclusiv ale femeilor şi copiilor ori în ceea ce priveşte
evitarea şi sancţionarea discriminărilor, muncii forţate, hărţuirii sexuale şi traficului ilegal de persoane
în conflicte armate dar şi în situaţia postconflictuală. Această pregătire generală umanitară se amplifică

32
Cum se adaugă la Conceptele anterioare, cum ar fi cele privind utilizarea forţei (2011), sprijinul
.......................(2010), răspunsul militar rapid al UE (2014), comandă şi control militar (2015) ş.a. SMUE are
mandatul de a evalua anual toate aceste concepte militare ale UE pentru a permite Comitetului Militar să decidă
ce concepte se revizuiesc sau se elaborează, proces realizat prin Programul de Dezvoltare a Implementării
Conceptelor UE.
33
Documentul UE cu nr. 6730/15 CSDP.
în perioada predesfăşurării în misiune cu aspectele concrete ale operaţiunii, moment în care pot
interveni alături de statele membre şi elemente ale forţei UE aflate în cus de constituire, accentele
căzând şi de această dată pe DIDO, dreptul refugiaţilor şi DIU asociate în documentele operaţionale,
ca mandatul, Planul şi Ordinul de Operaţii şi Regulile de angajare, situaţie valabilă şi în pregătirea
operaţiilor poliţieneşti şi de jandarmerie, având ca scop prevenirea sau reducerea pierderilor civile.
Multe din aspectele relevate în Conceptul UE asupra protecţiei civililor şi-au găsit locul cuvenit şi în
regulamentele militare româneşti care fac apel la consideraţiile “civile”în planificarea şi desfăşurarea
operaţiilor UE.

34.5.3. Conceptul UE privind pagubele colaterale în operaţii militare

Deşi a fost elaborate de către Consiliu abia în februarie 2016, Concepul privind pagubele
colaterale în operaţiile militare conduse de UE au antecedente în filosofia europeană a respectării DIU
în cadrul Uniunii34 ca şi în codul de conduită elaborate pentru personalul operaţiilor din domeniul
PESC35. Fundamentȃndu-se pe prevederile tratatelor constitutive europene ca şi pe Strategia
Europeană de Securitate, acest document36 arată că măsurile desfăşurate în codul PESC a UE trebuie
să respecte valorile şi principiile stabilite de aceste instrumente programatice, ca şi de Carta
Drepturilor Fundamentale ale UE, deoarece toate situaţiile din acest domeniu sunt guvernate de
dreptul internaţional aplicabil în conflictele armate denumit şi DIU. Aparţinând deopotrivă dreptului
operaţional al conflictelor armate cât şi dreptului umanitar, documentul elaborat de SMUE şi aprobat
de Consiliu are obiectivul de a denfini cadrul conceptual privind admitere şi minimizarea pagubelor
colaterale definite ca ”pierderi incidentale de vieţi civile şi rănirea acestora sau distrugeri ale bunurilor
civile şi/sau ale mediului, rezultate din angajarea unei ţinte militare legitime”, ţintele fiind obiective
militare, combatante sau civile utilizate direct în ostilităţi împotriva cărora pot fi îndreptate activităţi
letale şi/sau non-letale pentru a crea efecte specific fizice (distrugere, capturare sau neutralizare) şi fără
caracter fizic (doar psihologic)”. Diferenterea între ţintele legitime şi pagubele colaterale se realizează
prin intermediul Metodologiei de estimare a pagubelor colaterale efectuată în cadrul procesului de
luare a deciziilor militare în comandamente şi state majore, fundamentată pe standarde, metode,
tehnici şi procese commune (europene) prin care se determina eficacitatea mijloacelor şi metodelor de
lupta prin admiterea şi minimizarea pierderilor colaterale.
Conceptul respectiv al UE dispune că în situaţii de conflict armat şi de ocupaţie militară,
comandanţii trebuie să ……………………..cucerirea obiectivelor militare prin……………şi
minimizarea încă din faza luării deciziei a pagubelor şi pierderilor civile incidentale care nu sunt
reclamate cu ………………de avantajele militare concrete şi ……………….. …………….., aşa cum
prevad atât lecţiile învăţate din operaţiunile deja desfăşurate dar şi acordurile de standardizare ale
NATO (STANAG). În privinţa codului juridic ce reglementează această activitate, se face trimitere la
DCA şi reglementările naţionale aplicabile de contingntele statelor membre ale UE, atât în CAI cât şi
în CANI. Formarea şi instruirea deprinderilor militarilor în acest domeniu este fundamentată încă din
timp de pace, fiind o responsabilitate atât a decidenţilor strategici cât şi a planificatorilor operationali
(statele majore) şi forţelor tactice. Atribuţiile autorităţilor naţionale contributoare cu trupe la o operaţie
a UE continuă şi după luarea deciziei europene în Consiliu, implementându-se cu responsabilităţi
comune la nivelul instituţiilor UE dar şi ale liderilor ţării gazdă, regulile de angajare şi utilizare a forţei
trebuind să evite să se micşoreze pagubele colaterale.

34
Amănunte în Frederik Naert, Observance of IHL by forus under the command of the EU, RICR nr. 891-
892/2013.
35
http://drept.unibuc.ro
36
.......................................................................................................................
 Reglementările europene astfel descrise devin obligatorii pentru statele care participă la
operaţiuni decise de Consiliul UE, influenţând normativele naţionale, cum este pentru România cazul
Doctrinei din 2011 pentru managementul întrunit al ţintelor, al Manualului din 2012 pentru
managementul ţintelor şi al celui din 2014 privind estimarea istrugerilor colaterale, acte c ear putea
perfection pregătirea militarilor români sub aspectul respectării şi implementării principiilor şi
………….DIU prin angajamente selective de precizie în identificarea şi evaluarea efectivelor asupra
obiectivelor militare incluse în …………. forţelor armate şi poliţieneşti. Aşa cum prevede şi Codul de
Conduită al personalului angajat în măsuri ale UE, în acest fel s-ar asigura coeziunea …………juridic
de aplicare al DIU la nivelul statelor contributoare cu trupe pentru operaţiile europene dar şi sinergia
umanitară necesară rezultată din documentele relevante ale ONU că formă de guvernare globală.

35. Comisia Naţionala de DIU

Amplitudinea crescândă a sarcinilor de aplicare şi implementare a DIU de către statele care şi-
au asumat angajamentul de a respecta şi a face să fie respectate ansamblul convenţiilor umanitare a
determinat o necesară coordonare a autorităţilor şi instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu. Aşa au
apărut în ultimii ani ai ……………………XX structuri naţionale de aplicare a DIU prin care se
urmărea îndeplinirea obligaţiilor statale în tratatele internaţional umanitare, devenite mult mai
numeroase şi mai complexe decât la începutul secolului. În România, eforturile depuse în acest
domeniu de ARDU, de Societatea Naţională de Cruce Roşie şi de Comisia de DIU a Armatei s-au
finalizat în 1996 prin înfiinţarea şi organizarea Comisiei Naţionale de DIU că organism
interguvernamental consultativ al Guvernului cu atribuţii special în deciderea responsabilităţii
măsurilor naţionale de respectare şi prevenire a violării principiilor şi normelor umanitare cuprinse în
instrumentele juridice internaţionale la care România este parte.

35.1. Originea organismelor naţionale de implementare a DIU

După căderea Zidului Berlinului se părea că se intră într-o epoca mai paşnică şi mai umanistă,
semnale în acest sens fiind acceptarea universală a repudierii utilizării forţei armat în relaţiile
internaţionale şi înlocuirea acesteia cu mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor, coeziunea mai
eficace a statelor în cadrul guvernării regionale şi globale precum şi răspunderea în întreagă lume a
valorilor democraţiei, drepturilor omului şi domniei legii, inclusiv prin ratificarea de către marea
majoritate a statelor a Convenţiilor de la Geneva din 1949 şi a Protocoalelor lor adiţionale. Ca
întotdeauna în devenirea istorică a umanităţii, această tendinţa s-a manifestat contradictoriu,
conflictele armate persistând în anumite zone ale lumii, ceea ce a făcut vizibil contrastul dintre regulile
umanitare suficient de dezvoltate până în acel moment şi violările lor grave şi persistente în aceste noi
războaie, de multe ori asimetrice, destructurate şi hibride. S-a constatat destul de repede că Soluţia
opririi noilor provocări umanitare ar consta nu numai în elaborarea de noi instrumente de DIU care să
pună în accord valorile protecţiei drepturilor omului în timp de conflict armat cu modalităţile
postmoderne de desfăşurare a ostilităţilor militare cât, mai ales, găsirea unor noi metode de aplicare a
dreptului existent deja.
În acest sens s-au exprimat şi delegaţii la cea de-a XXVI-a Conferinţă Internaţională a Crucii
şi Semilunii Roşii de la Geneva din 1995, reafirmând în mod unanim că este timpul să se treacă “de la
drept la acţiune”astfel încât DIU să devină o ………………….în calea noilor ameninţări ale utlizării
mijloacelor şi metodelor de luptă prin intermediul unor măsuri ……………de mai bună aplicare şi
respectare37. Ca şi în alte ocazii ale istoriei sale de sprijin a evoluţiei DIU, CICR a încurajat şi susţinut
creare unor organisme statale coordonatoare a aplicării instrumentelor umanitare internaţionale
plecând de la realitatea că responsabilităţile în acest domeniu implică elaborarea încă din timp de pace
elaborarea de legi şi regulamente interne ca şi adoptarea de măsuri administrative de difuzare a
Convenţiilor de la Geneva şi de la Haga în numeroase sfere de activitate şi de către mai multe setoare
ale vieţii publice; consultările şi cooperarea regulate dintre ministere, servicii publice şi alte entităţi, ca
societatea de Cruce Roşie ori organizaţiile de protecţie a drepturilor omului sunt esenţiale în asigurarea
eficacităţii aplicării ………………..şi ………………sarcini de DIU, ele putând fi facilitate de crearea
grupurilor de lucru………………..şi a comitetelor consultative guvernamentale.
Având în vedere astfel de consideraţii, comisiile naţionale de DIU au apărut la început în mod
spontan şi apoi intenţionat, valorificând experienţele altor state, CICR punând la dispoziţia tuturor
propriile sale servicii consultative pentru perfecţionarea aplicării DIU cu ocazia publicării şi discutării:
Raportului de experţi pe această temă38; ………………….. a fost că în numai un an de zile 34 de state
dispuneau de astfel de mecanisme şi organe de coordonare guvernamentală; între acestea numărându-
se Argentina, Belgia, Indonezia, Marea Britanie, Columbia, Chile sau Germania, multe alte state fiind
angajate după aceea în acest proces de gestionare a aplicării convenţiilor umanitare care a ajuns şi în
România în cele din urmă.
În ceea ce le priveşte, Serviciile consultative de Drept Internaţional Umanitar au fost create în
1995 cu o nouă structura a diviziei juridice CICR având menirea de a oferi guvernelor naţionale
informaţii jurdice specializate în Drept Internaţional Umanitar, în special în următoarele domenii:
promovarea tratatelor de DreptInternaţional Umanitar pentru întărirea universalităţii lor şi asistarea
autorităţilor abilitate în procesul de ratificare şi/sau aderare; traducerea Convenţiilor de la Geneva şi a
Protocoalelor lor în limbi naţionale; încorporarea, dacă e necesar, în dreptul naţional al Dreptului
Internaţional Umanitar; adoptarea legilor penale necesare pentru asigurarea …………….crimelor de
război; adoptarea legilor pentru garantarea respectării emblemei Crucii Roşii; integrarea Dreptului
Internaţional Umanitar în manualele oficiale de învăţământ. Ţinând cont de nevoile specifice şi de
sistemele particulare politice şi juridice ale statelor, serviciile consultative ale CICR sunt destinate să
completeze resursele naţionale guvernamentale, accentuând conştientizarea necesităţii adoptării de
măsuri naţionale de aplicare a Dreptului Internaţional Umanitar şi facilitând schimburile de informaţii
şi experienţă între organismele naţionale specializate în această directive.
Dintre comisiile naţionale de Drept Internaţional Umanitar merită evidenţiată activitatea
desfăşurată de cea belgiană, care a fost înfiinţată după intrarea în vigoare în 1986 a Protocoalelor
adiţionale la Convenţiile de la Geneva, în urma propunerii făcute cu ocazia unui simpozion consacrat
aplicării noilor reguli de Drept Internaţional Umanitar; comisia cu caracter interdepartamental a fost
înfiinţată în 1987, Consiliul de Miniştri din Belgia dându-i mandatul “de a face un inventar complet al
măsurilor ce trebuie luate precum şi de a urmări şi coordona implementarea acestora prin
departamentele competente” . Acest mandat a fost confrmat şi lărgit în 1994, comisia devenind un
organ consultativ permanent cu misiunea de a asista guvernul în aplicarea şi dezvoltarea în viitor a
Dreptului Internaţional Umanitar în caz de conflict armat, având în compunere reprezentanţi ai
guvernului, ai Crucii Roşii belgiene şi experţi desemnaţi de ministere. Desfăşurându-şi activitatea pe
baza listei indicative de măsuri naţionale de aplicare stabilită de CICR, Comisia belgiană de Drept
Internaţional Umanitar şi-a definit priorităţile şi a identificat ministerele responsabile, desfăşurând
studii şi furnizând servicii de asistenţă consultative; reuniunile sale au loc lunar iar asigrarea
administrativă este realizată de ministerele participante, fără a avea un buget propriu, participanţii

37
Amănunte în C. Pocnaru, A XXVI-a Conferinţă a Crucii şi Semilunii Roşii, în RRDU nr. 12-13/1996, p. 13-
18, demonstrȃnd reacţia imediată a ARDU faţă de noutăţile DIU.
38
Vezi publicaţia Commissions au ..................instances nationales pour le DIU, réunion d’experts, CICR,
Geneve, 1996.
guvernamentali fiind desemnaţi în virtutea funcţiilor ocupate iar experţii îşi oferă serviciile voluntar.
Între …………se pot menţiona instituirea unui sistem de consilieri ( nu neapărat jurişti) pe lângă toate
unităţile militare în domeniul dreptului războiului şi acceptarea aplicabilităţii Dreptului Internaţional
Umanitar în războaiele interne; anumite sarcini, cum este difuzarea, sunt permanente, solicitând doar
găsirea mijloacelor inovatoare de lucru în acest domeniu, ceea ce a reprezentat un avantaj preţios în
eficacitatea sa, alături de facilităţile de comunicare acordate ori susţinerea ………………….regale.
Merită însă menţionat că fără a nega rolul unor astfel de comisii, anumite state se bazează pe aplicarea
descentralizată a Dreptului Internaţional Umanitar prin intermediul legislaţiei şi administraţiei
departamentale, aşa cum este cazul Mari Britanii, despre care nu s-ar putea spune că nu asigura
respectare şi implementarea Dreptului Internaţional Umanitar în toate domeniile de activitate39.

35.2. Organisme romȃneşti de aplicare a Dreptului Internaţional Umanitar

Până la înfiinţarea unei Comisii Naţionale de Drept Internaţional Umanitar ca organ

consultativ al Guvernului cu mandate general de a propune măsurile naţionale de aplicare, în România
au existat organe specializate în anumite domenii ale tratatelor internaţionale de drept umanitar, aşa
cum sunt Societatea Naţională de Cruce Roşie, organismele de protecţie civilă şi Comisia de Drept
Internaţional Umanitar a armatei.

35.2.1. Societatea Naţionala de Cruce Roşie din Romȃnia (SNCRR)

Ca şi Comitetul Internaţional al Crucii Roşii ori societăţi naţionale din ……………….,

organism de asistenţă umanitară sanitară din România a fost creat la origine din necesitatea de a
ameliora suferinţele răniţilor şi bolnavilor în timp de război, fiind organizaţie de aplicare a dreptului
umanitar convenţional originar, chiar dacă ulterior au primit şi misiuni de asistenţă medicală în timp
de pace.

32.2.1.1. Aspecte istorice ale activităţii Societăţii de Cruce Roşie Romȃne

Societatea Română de Cruce Roşie s-a înfiinţat la 18 septembrie 1816, în actul constitutiv
menţionându-se că scopul sau era aplicarea Convenţiei de la Geneva din 1864 pentru ameliorarea
soartei militarilor răniţi în campanie deoarece mijloacele pe care le poate procura administraţia
militară erau foare restrânse în raport cu trebuinţele considerabile necesare acestui scop; după ce şi-a
adus o contribuţie deosebită la Războiul de Independenţa şi la cele balcanice40, în septembrie 1914,
după izbucnirea primului război mondial, statutul său a fost modificat în sensul specificaţiei că devine
la război auxiliarul serviciului sanitar militar, cu scopul de a face a ajungă la destinaţie ajutoarele în
bani sau în natură ce i s-ar oferi pentru bolnavii şi răniţii armatei şi, în special de a da prin toate
mijloacele posibile ajutorul cuvenit militarilor răniţi sau bolnavi de pe câmpul de lupta. De asemenea,
prin Regulamentul din 1915 pentru organizarea zonei ………………în vederea ajutorului dat răniţilor
şi bolnavilor se constituie un Comitet Sanitar Central, compus din directorul Serviciului Sanitar,
delegatul ministrului de război sic el al Societăţii de Cruce Roşie, cu atribuţii în evacuarea răniţilor şi
bolnavilor de la zona etapelor spre interior.

39
Idem, Martin R. Eaton, pp. 39-42, .......exemple britanice semnificative de aplicare a DIU în Marea Britanie.
40
O importanţă deosebită în această perioada a avut-o Legea din 1913 pentru executarea convenţiilor de la
Geneva şi Haga pentru protecţia semnului protector al Crucii Rosii, instituind sanctţiunile pentru...............de
infracţiuni in acest domeniu.
 La intrarea României în Marele Război, Crucea Roşie Română a pus la dispoziţia guvernului
62 de spitale …………şi şase spitale de campanie, un rol deosebit în asistarea umanitară a
combatanţilor scoşi din lupta avându-l Regina Maria, supranumită “Mama răniţilor”; după ocuparea
teritoriului din decembrie 1916, secţiunea Crucii Roşii rămasă la Bucureşti a luat sub ocrotirea şi
administrarea ei funcţionarea tuturor spitalelor statului, ajutorarea invalizilor, adăpostirea şi hrană
refugiaţilor şi prizonierilor41. În tot timpul războiului, SNCRR a completat serviciul sanitar al armatei
şi a asistat victimele războiului din ţară şi din străinătate atât prin eforturi proprii cât şi într-o strânsă
colaborare cu CICR şi cu Societatatile naţionale din alte ţări. După război, s-a intervenit în sprijinul
foştilor luptători români invalizi de război, a orfanilor de război, a refugiaţilor şi ……………., cu
ajutoare în alimente, îmbrăcăminte şi medicamente ca şi prin facilitarea schimburilor de informaţii
între membrii familiilor dispersate de război; la întoarcerea prizonierilor din lagăre, s-au asigurat
puncte de asistenţă medicală în gări, cantine şi spitale în care s-a acordat un minim ajutor medical,
alimente şi îmbrăcăminte pentru zeci de mii de prizonieri români, francezi, …………., ruşi şi germani
ş.a. la aprobarea autorităţilor bulgare, o echipă a Crucii Roşii a trecut Dunărea şi a acordat ajutoare
prizonierilor români grav bolnavi şi invalizi aflaţi încă în lagăre iar …………….cu prizonieri români
din lagăre au fost transmise CICR şi Societăţilor Naţionale.
După înfiinţarea Ligii Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie în 1919, SNCRR s-a afiliat la
noul organism în scopul de a-şi perfectona întreaga activitate umanitară atât în timp de pace cât şi la
război prin colaborarea organizată cu instituţii similare din alte ţări, îndreptându-şi activitatea în
special spre rezolvarea unor sarcini specifice perioadei de pace (combaterea bolilor contagioase,
intervenţia la calamităţi, sporirea numărului de ……………şi filiale dar şi a patrimoniului material şi
financiar, educaţia sanitară, dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniu) fără a …………..însă că
în vremuri de război ea are obiective umanitare precise42; astfel, s-a asigurat participarea activă la
asistarea victimelor războiului şi calamităţilor naţionale prin trimiterea de ajutoare în mai multe ţări
afetate iar în martie 1939 au fot ajutaţi refugiaţi din Cehoslovacia ocupată, pentru că, după declanşarea
celui de-al doilea război mondial să se intensifice eforturile în protecţia răniţilor şi bolnavilor, activităţi
desfăşurate şi după terminarea războiului şi în timpul dictaturii comuniste.

35.2.1.2. Reglementarea actuală a activităţii SNCRR

În prezent, activitata SNCRR este reglementată de Legea 139/1995 (Mon. Of. Nr. 303/1995,
modificată prin Legea 524/2004 şi republicată în Mon. Of. Nr 199 din 2005) în care se prevede că
acest organism este persoană juridică de drept public, autonomă, neguvernamentală, apolitică şi fără
scop …………. ………….., ca organizaţie de ajutor voluntar, cu caracter umanitar, auxiliară a
autorităţii publice (art. 1) funcţionând pe baza statutului propriu, ca singură societate de Cruce Roşie,
atât în timp de pace cât şi în timp de război, în baza legii şi a Convenţiilor de la Geneva din 1949 la
care România este parte (art. 2); se mai precizează că principiile sale fundamentale43 sunt cele ale
Mişcării Internaţionale de Cruce şi Semilună Roşie, că activitatea sa este deschisă tuturor şi se
desfăşoară pe întreg teritoriul ţării, putând participa la acţiuni umanitare internaţionale (art. 3) şi că
emblemă sa este protejată, fiind folosită exclusiv de serviciile sanitare mai ales la război (art. 4-6).
Scopul Societăţii este de a acţiona, în orice împrejurime, pentru prevenirea şi alinarea suferinţelor
oamenilor fără nicio discriminare (art. 10), între atribuţiile sale (art. 11) fiind să se pregatească pentru
că în caz de conflict armat să fie auxiliară autorităţilor publice în domeniile prevăzute de Convenţiile

41
Amănunte în C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru ...............Romȃniei, Ed. ...........................................
42
Vezi volumul Cruce Roşie din Romȃnia, 1876-1976, Bucureşti, pp. 66-83.
43
Unitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate, Universalitate.
de la Geneva din 1949 în favoarea tuturor celor aflaţi în suferinţă, civili şi militari, să-şi instruiască
propriul personal pentru îndeplinirea acestei măsuri şi să difuzeze principiile şi normele dreptului
internaţional umanitar.
Preambulul Statutului44 SNCRR începe prin a enumera condiţiile pe care o societate naţională
de Cruce sau Semilună Roşie trebuie să le îndeplinească pentru a fi recunoscută de CICR, între care şi
aceea de a se conduce în activitatea sade principiile Dreptului Internaţional Umanitar; în art. 4 se
menţionează că SNCRR a fost recunoscută de ICR în 1876 iar în 1919 a devenit membră a Federaţiei
Internaţionale a Societăţilor de Cruce şi Semilună Roşie, făcând astfel parte din Mişcarea
Internaţională de Cruce şi Semilună Roşie. Între multiplele sale atribuţii Statul menţionează în mod
expres şi colaborarea cu autorităţile publice pentru garantarea respectării Dreptului Internaţional
Umanitar şi asigurarea protecţiei Crucii Roşii, Semilunii Roşii şi Cristalului Roşu în realizarea
misiunii sale umanitare. Precizând organizarea şi funcţionarea tuturor structurilor teritoriale şi centrale
ale Societăţii, Regulamentul de aplicare a Statutului SNCRR, adoptat în 200, detaliază drepturile şi
îndatoririle membrilor ca şi atribuţiile organelor de conducere; în februarie 2016, SNCRR avea 47 de
filiale, 1996 de subfiliale şi 1307 de comisii, Preşedintele său fiind ASR Principesa Margareta a
României, ceea ce garantează forţă de aplicare a Dreptului Internaţional Umanitar în societatea
românească.

35.2.2. Organisme romȃneşti de protecţie civilă

Un alt organism cu atribuţii sectoriale de aplicare naţională a DIU este cel destinat protecţiei
civililor şi bunurilor civile de efectele războiului. Necesitatea şi importanţa acestora a fost relevată de
perfecţionarea mijloacelor şi metodelor de luptă în Marele Război din 1914-1918, îndeosebi de
utilizarea armelor chimice şi a bombelor …………….aeriene. Ca şi alte state, primele organisme de
protecţie civilă au apărut în perioada interbelică pentru a se dezvolta ulterior ……………..în timpurile
noastre.

35.2.2.1. Aspecte istorice ale activităţii organismelor de “apărare pasivă”

Denumirea de “apărare pasivă”pentru activităţile de protecţie a populaţiei şi bunurilor civile de

efectele războiului demonstrează caracterul umanitar al acesteia, prin măsuri fără caracter militar, spre
deosebire de “apărare activă” împotriva………………care …………cu necesitate utilizarea de
mijloace şi metode militare de lupta. Un prim document în acest domeniu este Decizia ministerială din
iunie 1928 prin care s-a instituit o comisie mixtă prezidată de subşeful ……………45 care a elaborate
Instrucţiunile provizorii pentru organizarea protecţiei civile contra gazelor de lupta”, act umanitar care,
aprobat şi publicat în 1929, marchează începuturile organizării şi funcţionarii protecţiei civile în
România; pe baza acestuia s-au constituit organismele central şi teritoriale ………………cu protecţia
populaţiei civile în timp de război ……….. autorităţi militare şi civile, jandarmi, pompieri, poliţişti,
inspectori sanitari şi de poştă, delegate ai Crucii Roşii. Specialist în domeniu în aceste comitete de
protecţie a populaţiei la ………………., oraşe, commune, stabilimente industriale, porturi şi noduri de
cale ferată era un “inspector de gaze”funcţionând ca secretar al organismului respectiv, începând să
funcţioneze în februarie 1930 prin întocmirea unor materiale pregătitoare, activitatea lor fiind susţinută
de comandamentele teritoriale de corp de armata. Ulterior, legea din 1932 de organizare a armatei a

44
Adoptat de Adunarea Generală a SNCRR în 2012 şi publicat in Mon. Of. Nr. 197/2013.
45
Mon. Of. Nr. 741/1928 şi nr. 261/1929.
………….. înfiinţarea de regimente de apărare contra gazelor iar în adoptarea măsurilor de amenajare
…………şi echipare operativă a teritoriului s-a ţinut cont de statutul juridic al bunurilor civile.
În 1933 se aprobă “Regulamentul apărării pasive contra atacurilor aeriene” prin care această
activitate era considerată ca o parte specială a organizării …………….a naţiunii pentru război prin
care se completa apărarea frontierelor contra atacurilor terestre şi maritime 46; în acest scop,
ministerele, …………..publice şi particulare, organizaţiile şi populaţia din localităţile importante sau
din apropierea unor zone care puteau constitui obiective ale atacurilor ………….aveau atribuţii
specifice pentru asigurarea protecţiei civile. La nivel naţional, măsurile pentru protecţia populaţiei şi
bunurilor civile au trecut în Competenţa Comisiei Superioare de Apărare Civilă ca organ central de
specialitate al MAI format din reprezentanţii departamentelor de interne,……………………şi
…………………, lucrărilor publice şi comunicaţiilor, sănătate, muncii, …………….şi cultelor; din
armată, faceau parte din acest organism inspectorul general al comandamentelor teritoriale şi delegatul
Comandamentului Apărării Aeriene a teritoriului. De altfel, …………………executării deciziilor
guvernului privitoare la apărarea pasivă că şi a aplicării măsurilor de către ministere şi instituţii se
făcea de către MAN, în ………….cu apărarea activă.
Pe baza Regulamentului din 1933 s-au constuit…………..de apărare pasivă şi direcţiile
specific acestui domeniu şi s-a trecut la instruirea personalului specializat, în 1934 Comisia Superioară
de Apărare Pasivă elaborând “Instrucţiunile pentru instruirea personalului formaţiunilor de apărare
pasivă ale judeţelor, comunelor, stabilimentelor industriale, autorităţilor civile şi populaţiei ”pe baza
cărora s-au înfiinţat în judeţe centre de instrucţie unde se efectua un curs de zece zile. De asemenea,
sistemul organismelor româneşti de apărare pasivă s-a perfecţionat prin Legea din 1939 pentru
apărarea antiaeriană activă şi pasivă a teritoriului prin care scopul ……………. ……………………că
sarcinile actuale ale protecţiei civile prevăzute în Protoolul I din 1977, dar şi prin Legea din acelaş an
pentru procurarea măştii contra gazelor 47 conform căruia instituţiile de stat erau obligate de a pune
măşti la dispoziţia întregului personal al serviciilor şi formaţiunilor de apărare pasivă. După ce a trecut
proba celui de-al doilea război mondial, sistemul apărării pasive se va dezvolta ulterior în coordonatele
stabilite în perioada interbelică, la care s-au adăugat experienţele şi ………………războiului,
funcţionând în cadrul MAN sub denumirea de “apărare civilă” până la începutul secolului al XXI-lea
când este trecut în subordinea MAI, realizându-se o corelare mai strânsă în reglementările de Drept
Internaţional Umanitar ale domeniului.

35.2.2.2. Reglementări actuale ale protecţiei civile.

Reuniunile Organizaţiei Internaţionale a Protecţiei civile au recomandat adesea că accentul să

se pună pe caracterul civil al organismelor de protecţie civilă, deşi instrumentele internaţionale în acest
domeniu au luat în calcul şi posibilitatea de a folosi militari pentru sarcini ale protecţiei civile, de a
plasa organismele protecţiei civile sub conducerea armatei sau de a fuziona cu ele48; între
………………..încadrării protecţiei civile în structurile ……………. s-au ……………..dificultatea
recunoaşterii rolului distinct ………….de protecţia civilă, tentaţia de a folosi organismele civile în
scopuri militare şi diminuarea protecţiei specifice ce le este acordată tocmai datorită contractului civil
şi umanitar al activităţii lor. Chiar dacă plasarea protecţiei civile sub comandament militar ar putea
prezenţa anumite avantaje sub aspectul resurselor şi metodelor de lucru, după cum reiese din
experienţa Rusiei ori a unor state est-europene şi africane, tendinţa generală care s-a manifestat a fost

46
Idem, nr. 69/1933.
47
Idem, nr. 24 şi 55 din 1939.
48
Revista Romȃnă de Drept Universitar, nr. 20/1995, p. 20.
aceea de “civilire” a organismelor de protecţie civilă, inclusiv prin subordonare lor faţă de MAI.
Tradiţia că …………. român de protecţie civilă să fie o instituţie militară în care funcţionează
formaţiuni civile49 a fost întreruptă prin Legea nr. 481/2004 (republicată în Mon. Of. Nr. 554/2008)
prin care managementul protecţiei civile este integrat Sistemului Naţional al Situaţiilor de Urgenţă că
parte a MAI.
Potrivit art. 1 al legii menţionate, protecţia civil este o component a securităţii naţionale şi
reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice,
operative, cu caracter umanitar şi de informare publică, planificate, organizate şi desfăşurate în scopul
prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a …………………, protejării populaţiei, bunurilor şi
mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflictelor armate su înlăturării
operative a …………………..acestora şi asigurării condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor
afectate; se preciează că atribuţiile de protecţie civilă prevăzute la art. 3 (reflectând doar parţial
sarcinile specifice precizate de art. 61 din Protocolul din 1977) se realizează de către serviciile de
urgenţă publice sau private (acestea din urmă înfiinţate de operatori economici sau instituţii ori
constituite că societăţi comerciale); profesioniste şi voluntare. De asemenea, prin art. 7 se precizează
că acordarea asistenţei tehnice de specialitate în domeniul protecţiei civile, coordonarea şi controlul
activităţilor specifice se asigură la nivel central de către MAI prin Inspectoratul General pentru Situaţii
de Urgenţă iar la nivel local de către inspectoratele judeţene pentru situaţii de urgenţă, instituţiile
respective funcţionând în baza OUG nr. 21/2004 (Mon. Of. nr. 361/2004).
Practic, prin actele normative menţionate s-a înlocuit vechea “…………..”dintre armata şi
organismele de protecţie civilă cu o “asociere” a pompierilor (încă militari) responsabilă de situaţiile
de urgenţă la ……………….., cu formaţiunile de protecţie civilă având sarcini pe timpul conflictelor
armate, sub umbrela MAI în care principalele …………….au devenit civile. Totuşi, organismele
româneşti de protecţie civilă astfel cum au fost definite reprezintă instituţii de apărare a Dreptului
Internaţional Umanitar în domeniul lor specific de activitate, nu numai prin formarea specialiştilor
care trebuie să asimileze convenţiile umanitare ca şi prin instruirea şi educarea populaţiei prin
difuzarea instrumentelor de drept umanitar. Exemplu în acest sens şi documentele elaborate pentru
alarmarea populaţiei (Mon. Of. Nr. 847/2005), evacuarea populaţiei (Mon. Of. Nr. 161/2006),
distribuirea ajutoarelor (Mon. of. Nr. 674/2005) sau organizarea taberelor de sinistraţi (Mon. Of. Nr.
926/2006), toate acestea fiind cuprinse şi în Strategia Naţională de protecţie civilă în care Dreptul
Internaţional Umanitar are un rol deosebit.

35.2.3. Comisia de Drept Internaţional Umanitar a Armatei (CDIUA)

Preliminariile CDIUA pot fi regăsite în înfiinţarea în 1990 a primului “Birou de Drept

Internaţional Umanitar al Armatei”în cadrul Direcţiei Internaţionale şi
……………………………………………………………de difuza şi aplică prevederile instrumentelor
juridice internaţionale în instruirea militarilor, de a încorpora în acte normative cerinţele esenţiale ale
Convenţiilor de la Haga şi Geneva şi de a colabora cu instituţiile civile în implementarea Dreptului
Internaţional Umanitar în toate domeniile de activitate; în scopul realizării acestor obiective, în
ianuarie 1991 s-a înfiinţat “Cabinetul de Drept Internaţional Umanitar”la Centrul de Perfecţionare al
pregătirii cadrelor de la Ploieşti, transformat în iunie 1992 în “Centrul Pilot de Drept Internaţional
Umanitar al Armatei”, că structura având misiunea de a asigura integrarea normelor dreptului umanitar
în întreg procesul de pregătire din armată şi …………….. oficial la 6 decembrie 1993. Activităţile
desfăşurate pe baza difuzării şi instruirii în domeniul Dreptului Internaţional Umanitar i-au asigurat

49
Idem, nr. 12-13/1996, p. 49 şi nr. 15/1997, p. 24.
acestuia în scurt timp recunoaşterea naţională şi internaţională de instiţutie unicat în ţările Europei
Centrale şi de Sud-Est” 50 şi, din necesitatea integrării sale mai strânse cu forţele armate, la 30 aprilie
1997, este trecut în subordinea Biroului Juridic şi Dret Internaţional Umanitar din SMG, schimbându-
i-se denumirea în “Centrul de Drept Internaţional Umanitar al Armatei”, denumire sub care există şi
astăzi, din 2012 fiind mutat la Universitatea Naţională de Apărare “Carol I”în Cadrul Centrului de
Dezvoltare Profesională Continuă în Domeniul Securităţii Naţionale.
De la înfiinţarea sa în 1993 la Ploieşti până la mutarea la Bucureşti, CDIUA a reuşit să
organizeze cursuri şi reuniuni internaţionale deosebit de apreciate, ceea ce i-a adus supranumele de
“lider în Drept Internaţional Umanitar”, renume rezultat şi din numeroasele lucrări publicate sub egida
sa, între care se remarcă: Manualul de drept al războiului pentru forţele armat de Frederic
……………(în trei ediţii, 2000, 2002 şi 2007); culegerile de tratate internaţionale de la Haga (2004) şi
Geneva (2006); Reguli de angajare în conflict (2004); Cod de conduită pentru combatanţi (2008);
Prevederile Dreptului Internaţional Umanitar şi comportamentul militarilor români pet imp de conflict
armat, 1877-1945 (1999); Drept Internaţional Umanitar -1, Manual pentru instruirea militarilor în
Dreptul Internaţional Umanitar -individ, grupa, pluton, campanie (2005); Drept Internaţional Umanitar
-2, Manualul instruirii personalului Armatei României privind Statutul persoanelor capturate (2006);
Drept Internaţional Umanitar -3,Manual pentru instruirea personalului armatei în Dreptul Internaţional
Umanitar -ofiţeri, maiştri, military şi subofiţeri (2007); Dreptul internaţional umanitar în era
globalizării (2007). Dimensiunea cantitativă şi calitativă a demersului iniţiat şi desfăşurat de CDIUA
prin diverse forme de cooperare naţională şi internaţională, civilă şi militară a jucat rolul unei
adevărate şcoli de educaţie umanistă în care s-a afirmat “spiritual de la Ploieşti”
………………….adesea cu activitatea similară desfăşurată de filiala locală a ARDU.
Şi astăzi misiunile CDIUA rămân: diseminarea Dreptului Internaţional Umanitar precum şi
instruirea, cunoaşterea, respectarea, aplicarea şi promovarea acestuia asigurând îndeplinirea
răspunderilor ce revin MAN; aplicarea concepţiei MAN de implementare a normelor şi principiilor
Dreptului Internaţional Umanitar şi a regulilor de angajare în instruirea personalului Armatei;
promovarea ……………..şi preocupărilor Armatei în domeniul Dreptului Internaţional Umanitar, în
relaţiile cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale şi instituţiile naţionale, internaţionale cu
răspunderi umanitare în conflictele ……………; asigurarea instruirii în domeniul Dreptului
Internaţional Umanitar şi ROE a peronalului angajat în formarea militarilor sau în misiuni
internaţional; participarea la elaborarea lucrărilor şi manualelor de Drept Internaţional Umanitar şi
ROE necesare pregătirii………….armate 51. În ………….acestor măsuri, CDIUA coordonează
desfăşurarea în UNAp “Carol I” a Cursului de perfecţionare de Drept Internaţional Umanitar şi reguli
de angajare (12 săptămâni), a cursului pentru instructori în domeniul Dreptului Internaţional Umanitar
(4 săptămâni) şi a cursului LOAC la Departamentul pentru Învăţământ Distribuit Avansat la
…………..(6 săptămâni). Colaborând cu SNCRR, ICNUR, ONCE, Centrul de Studii de Drept
Umanitar al Universităţii “Nicolae Titulescu”dar şi cu instituţii internaţional că CICR, IIDU de la San
Remo, Societatea Internaţională de Drept Militar şi Dreptul Războiului de la Bruxelles, Institutul
Apărării pentru Studii de Drept Internaţional din SUA ş.a., CDIUA a făcut cunoscute preocupările şi
demersurile României pentru cunoaşterea şi aplicare standardelor umanitare internaţional în procesul
de învăţământ, instructive şi operaţii militare şi a contribuit la amplificarea cooperării armatei noatre
cu armatele altor state în domeniul de referinţă. În ultimii ani, a participat la Concursul Naţional
Interuniversitar de Drept Internaţional Umanitar şi dreptul refugiaţilor “Nicolae Titulescu” şi a
organizat reuniuni ştiinţifice dedicate zilei Dreptului Internaţional Umanitar. Toate acestea au

50
............................................., DIU în Armata Romȃniei,.........................DIU, ECTEA, Bucureşti, 2008
51
După site, www.unap.ro, secţiunea CDIUA.
determinat instituţiile abilitate să-i acorde nobila misiune de îndeplinire a atribuţiilor Secretariatului
Comisiei Naţionale de Drept Internaţional Umanitar.

35.3. Comisia Interdepartamentală de Drept Umanitar din Republica Moldova (CIDURM)

Crearea CIDURM a avut loc cu mult timp înaintea instituţiei similare din România şi a fost
efectul seminarului cu tema “Implementarea Dreptului Internaţional Umanitar”organizat în septembrie
1996 la Chişinău de către CICR şi OSCE la care au participat reprezentanţii diferitelor organe de stat
cu responsabilităţi în aplicarea Dreptului Internaţional Umanitar, prin Hotărârea Guvernului din
acelaşi an s-a înfiinţat Comitetul Naţional de Consultanţă şi coordonare a punerii în aplicare a
Dreptului Internaţional Umanitar, condus de prim-viceministrul afacerilor externe şi compus din 15
persoane, pentru că din 1998 CIDURM să aibă o nouă componenţă din 11 membri, reprezentanţi ai
misiunilor justiţiei, afacerilor externe, apărării, educaţiei şi ştiinţei, sănătăţii, muncii, protecţiei
………………. ……………….., Departamentului protecţiei civile şi situaţiilor excepţionale,
Serviciului de securitate şi informaţii precum şi a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie52. Regulamentul
CIDRM a fost adoptat tot prin Hotărâre a Guvernului în 1999, avându-se în vedere modelul
reprezentat de organismal naţional similar de la Kiev, fiind definit ca un organ consultativ permanent
al Guvernului, având misiunea de a examina problemele legate de realizarea obligaţiilor juridice
internaţionale ce decurg din Convenţiile de la Geneva şi Protocoalele sale adiţionale, asigurând
respectarea Dreptului Internaţional Umanitar şi, mai ales, implementarea normelor acestuia în
legislaţia naţională, prezentând anual guvernului rapoarte despre activitatea sa. Ar mai fi de menţionat
că prin ……………interne, în minister şi departamente au fost instituite comisii proprii în acest
domeniu, acţionând pe baza unor planuri anuale.
La nivel naţional, Comitetul este împuternicit să: contribuie la racordarea legislaţiei cu
prevederile Convenţiilor de Drept Internaţional Umanitar şi implementarea eficace a acestora; studieze
şi să aprecieze legislaţia naţională sub raportul obligaţiilor internaţionale; prezinte guvernului avize
consultative, recomandări şi propuneri în sfera competenţei lui; controleze implementarea
recomandărilor şi concluziilor aprobate de guvern; coordoneze activitatea ministerelor,
departamentelor şi altor organe interesate în domeniu şi să le acorde sprijin; propage cunoştinţe şi
informaţii de drept umanitar. Toate aceste obiective îşi găsesc ………………………în planurile
anuale de activitate în care sunt prevăzute acţiuni precum: aderarea la noile instrumente internaţionale
de Drept Internaţional Umanitar; organizarea de cursuri pentru …………….funcţionarilor din
ministere şi departamente ale administraţiei publice că îndatoriri în pregătirea specialiştilor şi
profesorilor în domeniul Dreptului Internaţional Umanitar; pregătirea unor materiale didactice şi
editarea lor în cantităţi suficiente pentru susţinerea cursurilor şi dotarea bibliotecilor cu …………….de
specialitate; organizarea unor reuniuni ştiinţifice tematice în ministere şi instituţii, cu participarea unor
diverse categorii de colaboratori; pregătirea elaborării unei legi privind protecţia şi utilizarea emblemei
Crucii Roşii, precum şi a statutului Societăţilor Naţionale de Cruce Roşie; efectuarea unor studii de
compatibilitate între legislaţia naţională şi prevederile convenţiilor internaţionale.
Pe baza planurilor CIDURM, Ministerul Afacerilor Externe a declanşat procedurile de
ratificare (aderare) la ultimele instrumente juridice internaţionale de Drept Internaţional Umanitar, a
participat cu delegate la Conferinţele CICR şi alte activităţi ………………..şi a avizat proiecte
legislative elaborate în acest domeniu. Ministerul Apărării a organizat seminarii de specialitate în mai
multe garnizoane pentru calificarea de specialitate a instructorilor de Drept Internaţional Umanitar, a

52
Andrei Covrig, Comisia Interdepartamentala de drept umanitar, o necesitate reală, in RRDU nr. 37/2001, p.
30-33.
cooperat cu jurişti militari din DUA şi Ucraina în elaborarea legislaţiei militare specifice şi a instituit
trei “zile ale cunoştinţelor juridice de Drept Internaţional Umanitar” pentru întregul efectiv al trupelor.
La rândul sau, MAI a asigurat editarea de materiale didactice în limba de stat cu tematică Dreptului
Internaţional Umanitar pentru a fi pusă la dispoziţia Academiei de Poliţie “Ştefan cel Mare”şi a
Colegiului de Politie şi a organizat pregătirea profesională a întregului personal cu atribuţiile ce le
revin în timp de conflict armat. Sarcini deosebite a îndeplinit şi Departamentul Protecţiei Civile şi
Situaţii Excepţionale, putând fi menţionate introducerea principiile de Drept Internaţional Umanitar în
proiectele de acte umanitare iniţiate, întreţinerea schimbului de experienţă cu organele similare din
Rusia şi Ucraina şi desfăşurarea de lecţii tematice cu întreg personalul. Un alt exemplu de cooperare
de către CIDURM a implementării Dreptului Internaţional Umanitar poate fi Ministerul Sănătăţii unde
au fost analizate măsura în care programele de studii ale colegiilor de medicină reflectă prescripţiile
convenţiilor de la Geneva pentru protecţia răniţilor, bolnavilor şi unităţilor sanitare preum şi
compatibilitatea directorilor Ministerului cu principiile Dreptului Internaţional Umanitar. Se apreciază
că, totuşi, mai există neajunsuri în activitatea CIDURM mai ales la serviciile de informaţii, la
Ministerul educaţiei şi ştiinţei ca şi la cel al culturii, motiv pentru care activitatea de implementare a
Dreptului Internaţional Umanitar în aceste domenii trebuie revigorată.

35.4. Înfiinţarea, organizarea şi atribuţiile Comisiei naţionale de Drept Internaţional Umanitar

Actul de înfiinţare ………..a CNDIU a fost HG nr. 420/2006 (Mon. Of. Nr. 332/2006) prin
care se stabilesc şi atribuţiile şi organizarea acestei structuri interministeriale; ulterior prin HG nr
408/2011 (Mon. Of. Nr. 306) s-a procedat la modificarea şi completarea textului dondator pentru a i se
da o mai mare eficacitate. În primele două articole ale acestui act de înfiinţare se arată misiunea
Comisiei ca organ consultativ al Guvernului fără personalitate juridică de a asigura îndeplinirea
obligatiilor ce-i revin Romȃniei pe baza tratatelor internaţionale din domeniul dreptului umanitar
precum şi funcţionarea acesteia pe baza regulamentului propriu 53. Referindu-se la competenţa noiii
intituţii, art. 3 precizează că aceasta este formată din câte un reprezentant al MAE, MAN, MJ, MAI,
MEL, MS, M. Culturii şi cel al Mediului54 desemnaţi la nivel de experţi de conducerile ministerelor
respective, la activtatile comisiei putând fi invitaţi, ca observatori, la propunerea preşedintelui
acestuia, membri ai Parlamentului, ai Avocatului Poporului, CICR, SNCRR, IRDO, ARDU şi altor
organe şi organizaţii precum şi experţi în dreptul umanitar; o completare din 2011 adaugă la acest
articol şi dispoziţia referitoare la posibilitatea dobândirii, în mod excepţional, a calităţii de membri
onorifici ai CNDIU de către persoanele care au contribuit substanţial la desfăşurarea activităţilor
acestuia, acceptarea statutului ………………realizându-se cu acordul unanim al tututor membrilor
comisiei.
Principalele atribuţii ale instituţiei inter ministeriale sunt prevăzute în art. 4 şi anume:
examinarea şi propunerea măsurilor naţionale necesare pentru aplicarea, respectarea şi
…………………… ……………………normelor Dreptului Internaţional Umanitar cuprinse în
……………………… la care România este parte; urmărirea şi ……………………..transpunerii în
legislaţia internă a normelor Dreptului Internaţional Umanitar; emiterea de avize consultative la
……………..de acte normative din domeniul Dreptului Internaţional Umanitar şi recomandarea
rafiticarii instrumentelor nou apărute; elaborarea Strategiei Naţionale de aplicare a Dreptului
Internaţional Umanitar care va fi supusă aprobării primului-ministru; întocmirea de rapoarte anuale
privind stadiul măsurilor e aplicare a Dreptului Internaţional Umanitar întreprinse de către ministerele

53
Care va fi elaborat în 2007 prin Ordin comun al ministerelor componente.
54
Ultimele două ministere au fost introduse în Comisie prin modificările din 2011.
reprezentate şi ale activităţilor desfăşurate de comisie ca organ consultativ al guvernului; propunerea
difuzării Dreptului Internaţional Umanitar prin sistemul naţional de educaţie şi cel specific instituţiilor
reprezentate , prin organizarea de reuniuni ştiinţifice, cursuri de formare şi de specializare; colaborarea
cu comisiile similare din alte state şi cu instituţiile internaţionale de profil; îndeplinirea sarcinilor
Comitetului Consultativ Naţional…………………de Rezoluţia a II-a a Conferinţei de la Haga din
1954. În continuare, art.5 prevede că Preşedintele asigură conducerea CNDIU, fiind desemnat prin
rotaţie de MAE, MAN, MJ şi conform modificărilor din 2011, de MAI, la nivel de Secretar de stat,
ceea ce nu afectează reprezentarea obişnuită a ministerelor respective în comisie; mandatul
preşedintelui este de un an, principalele sale atribuţii referindu-se la reprezentarea Comisiei,
coordonarea activităţii acesteia, aprobarea constituirii unor grupuri de lucru pe teme de interes şi
coordonarea resurselor financiare.
Art. 7-9 ale HG nr, 420/2006 reglementează activitatea Secretariatului permanent al CNDIU
asigurat de MAN inlusiv în ceea ce priveşte cheltuielile , principalele sale sarcini fiind administrarea
activităţilor curente, pregătirea sesiunilor comisiei şi informarea preşedintelui despre problemele
urgenţe; conducerea Secretariatului permanent este asigurată de un reprezentant al MAN cu misiunea
de a coordona comisia în lipsa preşedintelui, de a concova sesiunile ordinare sau extraordinare ale
comisiei şi de a gestiona activităţile secretariatului. În sfârşit, art. 10 precizează alte câteva probleme
organizatorice şi anume frecvenţa trimestrială a sesiunilor ordinare ori posibilitatea convocării de
reuniuni extraordinare la solicitarea a cel puţin o treime din numărul membrilor CNDIU făcută la
Secretariat precum şi cvorumul de cel puţin jumătate plus unu din membri pentru se putea desfăşura
activităţile, hotărârile fiind adoptate cu majoritate simplă a celor prezenţi.

35.5. Funcţionarea CNDIU

După cum prevedea art. 11 fiind al HG nr. 420/2006, CNDIU elaborează în 90 de zile de la
înfiinţare propriul regulament de funcţionare care a fost aprobat prin acord comun al conducătorilor
ministerelor reprezentate şi publicat în Mon. Of. Nr. 812/2007. Regulamentul aduce următoarea
precizare: sediul DIU este acelaşi cu cel al Secretariatului Permanent.