Tema nr.

IV

PROIECTAREA DEMERSURILOR INSTRUCTIV-EDUCATIVE LA NIVEL MICRO ÎN

PREDAREA ȘI ÎNVĂȚAREA BIOLOGIEI

Obiective/ competențe vizate prin studiul temei:

După parcurgerea temei se urmăreşte realizarea de către cursanţi a următoarelor

obiective:
O1 – să aplice noile informaţii din domeniul proiectării didactice în activitatea instructiv-
educativă;
O2 – să prezinte sintetic esenţa şi importanţa proiectării didactice;
O3 – să stabilească locul și rolul proiectării activității didactice în ansamblul activității
profesorului de biologie;
O4 – să stăpânească algoritmul proiectării didactice;
O5 – să contribuie la sporirea propriei competenţe profesionale privind proiectarea
demersurilor instructiv-educative la nivel micro.

Termeni și sintagme-cheie: proiectarea demersului didactic, proiect de lecţie, unitate de

învăţare, planificare calendaristică, proiectare secvenţială (a unităţilor de învăţare sau a lecţiilor).

Conținut:

IV.1. Delimitări conceptuale

IV.2. Algoritmul proiectării didactice la nivel micro
IV.3. Demersurile proiectării didactice la nivel micro
IV.3.1. Planificarea calendaristică (orientativă)
IV.3.2. Proiectarea unei unităţii de învăţare
IV.3.3. Proiectul de lecţie/ activitate didactică
IV.4. Recomandări referitoare la optimizarea activităţii de proiectare a profesorilor
Recomandări bibliografice pentru studiul individual

IV.1. Delimitări conceptuale

La nivel macro, proiectarea pedagogică a procesului de învățământ, reprezintă

anticiparea ansamblului acțiunilor și operațiilor angajate în cadrul activităților de instruire și
eucare conform finalităților asumate la nivel de sistem și de proces, în vederea asigurării
funcționalității acestuia în sens managerial și strategic.
În viziune modernă, în cadrul proiectării didactice accentul se pune pe prefigurarea şi
construirea cât mai atentă a experienţelor de învăţare şi a situaţiilor educaţionale în care să se
realizeze activităţi cognitive eficiente.
Noua proiectare curriculară presupune trecerea de la succesiunea fixă a conţinuturilor
existente în manualele unice la autentice practici reflexive, la demersuri didactice personalizate,
la valorificarea personalizată a programei şcolare, la citirea personalizată a manualelor şcolare
alternative, la selectarea şi structurarea conţinuturilor de către profesor (prin păstrare, adaptare,
completare, înlocuire sau omitere din manuale).
La nivel micro, proiectarea didactică reprezintă ansamblul operațiunilor de anticipare a
obiectivelor, conținuturilor, strategiilor instrucției și educației și strategiilor de evaluare, precum
și a relațiilor dintre acestea.
În perspectiva organizării funcționale a procesului de învățământ, proiectarea didactică
devine activitatea principală a cadrelor didactice, premisa și condiția necesară pentru realizarea
de demersuri instructiv-educative eficiente. În ultimii ani a început să se acorde o atenţie mai
mare proiectării didactice în perioada formării iniţiale a profesorilor.
Pentru cadrul didactic, proiectarea presupune gândirea și prefigurarea procesului didactic
a strategiilor de instruire și autoinstruire, a modului orientativ în care se va desfășura activitatea
instructiv-educativă. Această problematică este ilustrată prin sintagma design educațional, prin
care se înțelege actul de a anticipa, de a prefigura demersul didactic într-o modalitate
operațională, în termeni care să îl facă traductibil în practică și care să evidențieze atât
dimensiunea instructivă, cât și cea educativă a procesului didactic (M. Bocoș, 2007, pp. 112-
113).
Sorin Cristea (1996) distinge două modele de proiectare pedagogică (fig. nr. IV.1):
 modelul tradiţional, didacticist centrat pe conţinuturi;
 modelul modern, curricular, centrat pe obiective.

a b

Fig. nr. IV.1. Modelul tradiţional (a) şi curricular (b) al proiectării pedagogice (S.
Cristea, 1996) o – obiective, c – conţinut, m – metodologie, e – evaluare, f.f. –
formarea formatorilor (iniţială şi continuă)

Tabelul nr. IV.1. Caracteristicile modelului tradițional și curricular al proiectării

didactice
Modelul tradiţional Modelul curricular

- este centrat pe conținuturi, îneosebi pe - este centrat pe obiective și propune

acțiuni specifice procesului de predare; activități didactice specifice procesului
complex predare-învățare-evaluare;
- conținuturile își subordonează - punctul de plecare îl constituie
obiectivele, metodologia și evaluarea obiectivele stabilte pentru elev în spiritul
didactică într-o logică a învățământului unui învățământ formativ, bazat
informativ; valorificarea potențialului de
(auto)instruire-(auto)educație al fiecărui
elev/ student;
- relațiile dintre elementele activității - între toate elementele activității
didactice sunt întâmplătoare, dispersate, didactice (obiective-conținut-
nediferențiate și neefinite pedagogic, metodologie-evaluare) se stabilesc
stabilindu-se mai ales sub presiunea raporturi de interdependență,
conținutului și sarcinilor de predare; determinate de rolul central al
obiectivelor pedagogice;
- întreține dezechilibru în formarea - asigură echilibrul dintre pregătirea de
formatorilor – inițială și continuă – între specialitate a formatorilor (concepută
pregătirea de specialitate (predominantă interdisciplinar, cu o disciplină
și adesea monodisciplinară) și pregătirea ,,principală” și cel puțin una
psihopedagogică. ,,secundară”) și pregătirea
 psihopedagogică.

Sarcină de reflecție, autoreflecție și analiză critică

1. De ce trebuie plecat de la obiective, și nu de la conținuturi în proiectarea didactică?
2. Prezentați comparativ caracteristicile modelului tradițional și curricular al
proiectării didactice.
3. Prezentați avantajele proiectării curriculare, în cadrul disciplinei biologie.

Se disting două tipuri fundamentale de proiectare didactică, în funcție de orizontul de

timp ca referință (L. Vlăsceanu, 1988, p. 250):
 proiectarea globală, care are drept referință o perioadă mai mare din timpul de instruire:
de la un ciclu școlare la un an de studiu, concretizându-se în elaborarea planurilor de
învățământ și a programelor școlare;
 proiectarea eșalonată, care are ca referință perioade mai mici de timp, de la anul școlar
până la timpul consacrat unei singure activități didactice. Aceasta este realizată de către
cadrul didactic și se concretizează în:
- proiectarea activității anuale, pe cele două semestre, pe baza planului de
învățământ și a programei școlare;
- proiectarea unităților de învățare;
- proiectarea unei activități didactice, care înseamnă proiectarea lecției.

IV.2. Algoritmul proiectării didactice la nivel micro

Algoritmul proiectării didactice la nivel micro include următoarele acţiuni metodico-

pedagogice, validate în Teoria şi practica instruirii (I. Cerghit, 2001, p, 192; C. Cucoş, 2009, pp.
490-494; M. Ionescu; M. Bocoș, 2009, pp. 324-326) şi de care ar trebui să ţină cont profesorul
proiectant:

 Stabilirea formei de organizare a activităţii instructiv-educative şi încadrarea ei în

unitatea de învăţare
ê
 Stabilirea într-o formă operaţională a obiectivelor pedagogice sau rezultatele aşteptate ale
activităţilor pe care trebuie să le desfăşoare.
ê
 Selectarea, structurarea logică, esenţializarea, prelucrarea, adecvarea conţinutului
ştiinţific şi transpunerea lui didactică (stabilirea resurselor învăţării se referă la
conţinutul ştiinţific al învăţării şi la capacităţile de învăţare disponibile în clasă).
ê
 Elaborarea strategiei de instruire şi autoinstruire.
ê
 Stabilirea structurii procesuale a lecţiei/ activităţii didactice.
ê
 Cunoaşterea şi evaluarea randamentului şcolar.
ê
 Stabilirea strategiei de evaluare folosite de profesor. Stabilirea strategiei de autoevaluare
folosite de elevi.

E x e m p l u: Structura procesuală a unei lucrări de laborator la biologie ar putea cuprinde

următoarele etape metodice:
- stabilirea temei lucrării practice şi a scopului acesteia;
- comunicarea obiectivelor operaţionale urmărite de cadrul didactic, într-o manieră
accesibilă elevilor, şi în acelaşi timp atractivă pentru aceştia, pentru a-i motiva;
- alegerea experienţelor semnificative pentru tema respectivă şi pentru scopul educaţional
propus;
- stabilirea resurselor materiale necesare (eventual împreună cu elevii);
- prezentarea normelor de protecţie a muncii (de către profesor – dacă este cazul);
- conceperea şi elaborarea fişelor de activitate experimentală;
- efectuarea experienţelor de către elevi;
- stabilirea concluziilor activităţii experimentale (împreună cu elevii);
- întocmirea de către elevi a referatelor asupra lucrării practice efectuate, a portofoliilor;
- restabilirea ordinii la masa de lucru şi în laborator.

Aplicaţie. Structura procesuală a lucrării practice „Culturi de plante pe medii nutritive

lichide” cuprinde următoarele etape metodice:
- stabilirea temei lucrării practice (Culturi de plante pe medii nutritive lichide – punerea în
evidenţă a rolului N, Ca, K, S, Mg, P, Fe în viaţa plantelor) şi a scopului acesteia
(realizarea unor experimente pentru stabilirea/ evidenţierea importanței unor elemente
chimice în viaţa plantelor);
- comunicarea obiectivelor operaţionale:
La sfârşitul activităţii practice toţi elevii ar trebui să fie capabili:
O1 - să utilizeze corect aparatura de laborator;
O2 - să urmărească influenţa elementelor chimice în creşterea şi dezvoltarea plantelor;
O3 - să argumenteze rolul elementelor chimice în creşterea şi dezvoltarea plantelor;
O4 – să aplice în practică noţiunile însuşite la activitatea practică (îngrijirea plantelor din
laborator, parcul şcolii, acasă etc.).

- stabilirea resurselor materiale: săruri minerale, cilindri de sticlă sau borcane, cilindri de
sticlă gradaţi de 500-100 ml, hârtie neagră, plantule de porumb, grâu, mazăre etc.
(Menţiune: mediile nutritive lichide se fac în apă distilată în care se dizolvă anumite săruri
minerale, de ex.: un litru de apă distilată conţine următoarele cantităţi de substanţe: 1 g
Ca(NO3)2; 0,25 g KH2PO4; 0,25 g MgSO4•7H2O; 0,125 g KCl; 0,125 g FeCl2);

- conceperea şi elaborarea fişelor de activitate experimentală:

FIŞĂ DE ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ

1. Puneţi la g e r m i n a t seminţe de porumb, grâu, mazăre etc. Când plantulele au atins

lungimea rădăcinei de 2-3 cm se începe experimentul propriu-zis, respectându-se modul de
lucru de mai jos.

2. Pregătiţi s o l u ţ i i l e n u t r i t i v e după următoarea reţetă: Un litru de apă distilată conţine

următoarele cantităţi de substanţe: 1 g Ca(NO 3)2; 0,25 g KH2PO4; 0,25 g MgSO4•7H2O; 0,125 g
KCl; 0,125 g FeCl2);

3. Respectaţi instrucţiunile din următorul mod de lucru:

M o d d e l u c r u:
► Soluţiile nutritive pregătite se pun în cilindri de sticlă care se umplu până la refuz.
Deasupra lor se ataşează câte un capac de carton parafinat şi perforat. Numărul perforaţiilor este
egal cu numărul plantelor care vor fi cultivate în vasul respectiv.
► Plantulele se fixează cu atenţie în orificiile din capacele de carton ale vasului, în aşa
fel încât rădăciniţele să pătrundă în soluţia nutritivă.
 ► Vasele de sticlă, în care se pun soluţiile nutritive, se acoperă cu hârtie neagră, pentru a
feri rădăcinile plantelor de influenţa nefavorabilă a luminii şi pentru a împiedica dezvoltarea
algelor în aceste soluţii. În timpul experienţelor soluţiile trebuie aerisite, deoarece oxigenul este
absolut necesar pentru absorbţia elementelor minerale de către rădăcinile plantelor. Aerisirea se
face zilnic, sau o dată la două zile, prin barbotare de aer în interiorul soluţiilor cu ajutorul unei
pere de cauciuc prevăzută cu un tub de sticlă, care se introduce în soluţie printr-un orificiu lăsat
anume în capacul vasului. Întrucât absorbţia diferiţilor ioni din soluţie este selectivă, cu timpul
mediile nutritive se pot acidifica sau alcaliniza. Pentru a evita acţiunea dăunătoare a soluţiilor
acidificate sau alcalinizate asupra plantelor, soluţiile minerale nutritive se schimbă regulat la
interval de 7-10 zile.
► Pentru a compensa apa pierdută din vase prin evaporare şi prin transpiraţia plantelor,
se adaugă zilnic, în fiecare cilindru, apă distilată până la nivelul iniţial.
► E x p e r i n ţ e p e n t r u p u n e r e a î n e v i d e n ţ ă a r o l u l u i N, Ca, K,
S, Mg, P, Fe î n v i a ţ a p l a n t e l o r
Se cultivă pe soluţii nutritive plantule din care lipseşte câte un element din cele
menţionate (fig. nr. 4.2) şi care se prepară după modul indicat mai jos:

Fig. nr. IV.2. Efectul suprimării diferitelor elemente conţinute în soluţia Sachs:
a – soluţie completă (martor); b – fără fier; c- fără magneziu; d – fără fosfor; e – fără azot; f – fără calciu; g – fără
potasiu; h – în apă distilată.

■ Tabelul nr. IV.2. Modul de preparare al substanţelor nutritive din care lipseşte câte un
element (N, Ca, K, S, Mg, P, Fe)
Cantitatea de 1g 0,125 g 0,25 g 0,25 g 0,125 g
substanţă
Soluţie Ca(NO3)2 KCl MgSO4 KH2PO4 FeCl3
completă
Soluţie fără N CaSO4 KCl MgSO4 KH2PO4 FeCl3
Soluţie fără Mg Ca(NO3)2 KCl CaSO4 KH2PO4 FeCl3
Soluţie fără K Ca(NO3)2 NaCl MgSO4 NaH2PO4 FeCl3
Soluţie fără S Ca(NO3)2 KCl MgCl2 KH2PO4 FeCl3
Soluţie fără P Ca(NO3)2 KCl MgSO4 KCl FeCl3
Soluţie fără Ca KNO3 KCl MgSO4 KH2PO4 FeCl3
Soluţie fără Fe Ca(NO3)2 KCl MgSO4 KH2PO4 -

► Periodic se vor face observaţii asupra plantelor de experienţă care conţin date referitoare
la: înălţimea plantelor, numărul fraţilor şi alte faze fenologice. Aceste observaţii vor fi trecute în
fişa de observaţie a plantelor.

- FIŞA DE OBSERVAŢIE A PLANTELOR -

Completaţi următorul tabel:

 Perioada de timp Înălţimea plantelor Diferite faze fenologice Obs.

Observaţii detailiate:
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
____________________________

Sursa bibliografică: Andrei, M.; Anghel, I.; Popescu, I.; Stoica, E. (1975), Lucrări practice de botanică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti., pp. 120-122.

Aplicaţie. Structura procesuală a lucrării practice „Factori externi care influenţează procesul
de fotosinteză” cuprinde următoarele etape metodice:
- stabilirea temei lucrării practice (Influenţa diferitelor radiaţii ale spectrului asupra
procesului de fotosinteză) şi a scopului acesteia (realizarea unor experimente pentru
evidenţierea diferitelor radiaţii ale spectrului asupra procesului de fotosinteză);
- comunicarea obiectivelor operaţionale:
La sfârşitul activităţii practice toţi elevii ar trebui să fie capabili:
O1 - să utilizeze corect aparatura de laborator;
O2 - să demonstreze influenţa influenţa diferitelor radiaţii ale spectrului solar asupra intensităţii
fotosintezei;
O3 – să realzeze diferite reprezentări grafice a intensităţii fotosintezei sub influenţa diferitelor
radiaţii ale spectrului solar (lumina: roşie, verde, albastră);
O4 – să prezinte referatul cu tema Factorii externi care influenţează procesul de fotosinteză.
- stabilirea resurselor materiale: plante acvatice (Elodea canadensis, Myriophyllum spicatum
etc.), stativ pentru eprubete, eprubete, baghete de sticlă, lampă electrică, geamuri 9/12 cm
colorate sau folie colorată, termometru, bicarbonat de sodiu, cronometru sau ceas cu
secundar.
- conceperea şi elaborarea fişelor de activitate experimentală

FIŞĂ DE ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ

Respectaţi instrucţiunile din următorul mod de lucru:
M o d d e l u c r u:

1. Puneţi o ramură secţionată de E l o d e a c a n a d e n s i s într-o eprubetă cu apă de robinet

şi fixaţi-o într-un stativ la lumina becului.

2. Faceţi câteva numărători succesive ale bulelor degajate de ramură pe minut, până când
obţineţi un număr constant între 20 şi 40 de bule pe minut.
Menţiune: Dacă numărul de bule degajate este prea mare sau prea mic, faceţi o nouă secţiune mai oblică sau mai
dreaptă, sau veţi apropia respectiv depărta eprubeta cu planta de sursa de lumină.

3. Intercalaţi între eprubetă şi bec un geam de culoare roşie (respectiv o folie roşie) şi număraţi
bulele degajate pe minut.

4. Îndepărtaţi geamul sau folia şi număraţi din nou bulele degajate de ramură la lumina becului.
Puteţi verifica dacă ramura degajă numărul iniţial de bule pe minut.
5. Continuaţi experienţa folosind geam sau folie de culoare verde şi albastru, având grijă să faceţi
întotdeauna numărătoarea alternativă, la lumină monocromatică şi la lumina becului.

6. Întocmiţi un tabel cu rezultatele obţinute.

7. Realizaţi reprezentarea grafică a intensităţii fotosintezei sub influenţa diferitelor radiaţii ale
spectrului solar (lumina: roşie, verde, albastră).
I n d i c a ţ i e d e l u c r u: Pe orizontală se înscrie lumina monocromatică cu care s-a experimentat, iar pe
verticală numărul de bule degajate pe minut. Pe orizontală lumina monocromatică va fi aşezată în ordinea lungimii
de undă (λ) (R.O.G.V.A.I.V.) (fig. nr. 4.3).

Fig. nr. IV.3. Reprezentarea grafică a intensităţii fotosintezei sub influenţa diferitelor radiaţii ale spectrului solar
(R - lumina roşie, V- lumina verde, A – lumina albastră).

Sursa bibliografică: Andrei, M.; Anghel, I.; Popescu, I.; Stoica, E. (1975), Lucrări practice de
botanică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti., pp. 124-125.

IV.3. Demersurile proiectării didactice la nivel micro

Redăm schematic demersurile proiectării didactice la nivel micro:

 Lectura personalizată a programelor şcolare şi manualelor şcolare

 Planificarea calendaristică (orientativă)

 Planificarea secvenţială a unităţilor de învăţare

 Planificarea lecţiilor/ activităţilor didactice

IV.3.1. Planificarea calendaristică (orientativă)

Planificările pot fi întocmite pornind de la următoarea rubricaţie:

Şcoala...................... Profesor....................
Disciplina.................. Clasa/ Nr. de ore pe spt./ Anul.........

Planificarea calendaristică (orientativă)

Unitatea de Competenţe Conţinuturi Nr. ore Săpt. Obs.

Învăţare specifice
Numele Vor fi Sunt Numărul de Poate fi dată Dacă este
 unității de menționate utilizate ore se numeric – cazul, se
învăţare este cu formulările stabilește de prin vor trece
stabilit de precizarea din lista de către profesor precizarea diferitele
către profesor. numărului conținuturi a în funcție de numărului modificări
Titlul ales pe care îl au programei. experiența săptămânii survenite
denumește în programă acestuia și de sau în
sintetic sau se vor nivelul clasei calendaristic planificare
conținuturile preciza doar de elevi. – prin pe
cuprinse în numerele lor Numărul de precizarea parcursul
acea unitate/ în programă. ore se poate perioadei anului
structură situa în calendaristice. școlar.
didactică. intervalul 3-
12; pentru ca
evaluarea
sumativă de
la finalul
unității de
învățare să fie
relevantă,
numărul
optim de ore
este 10-12.

IV.3.2. Proiectarea unei unităţii de învăţare

Elementul generator al planificării calendaristice este unitatea de învăţarea. O unitate de
învăţare reprezintă o structură didactică deschisă şi flexibilă, căreia le sunt asociate unităţi de
conţinut şi care are următoarele caracteristici:
- sunt coerente din punctul de vedere al obiectivelor educaţionale vizate şi determină
formarea la elevi a unor comportamente dezirabile specifice, generat prin integrarea unor
obiective de referinţă;
- au coerenţă internă, respectiv sunt unitare din punct de vedere tematic, al conţinutului
pe care îl înglobează;
- se desfăşoară în mod sistematic şi continuu, în mai multe secvenţe de instruire, pe o
anumită perioadă de timp;
- se finalizează prin evaluare sumativă (dar presupune şi evaluare formativă).
Prin urmare, proiectarea la nivelul unităţii de învăţare apare ca o etapă fundamentală a
organizării demersului didactic. Conceptul de unitate de învăţare a fost introdus pentru a
materializa sintagma demers didactic materializat şi pentru a se asigura flexibilizarea şi
elasticitatea proiectării didactice.
Proiectele unităţilor de învăţare se elaborează în mod ritmic, pe parcursul anului şcolar,
cu un avans de timp corespunzător, pentru a se reflecta mai bine realitatea educaţională.
Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de la următoarea rubricaţie:
Şcoala............................. Clasa/ Nr de ore pe săpt...................
Disciplina....................... Săptămâna/ Anul...............................
Proiectul unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare....................
Nr. de ore alocate.........................

Conţinut Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare

(detalieri) specifice învăţare
Sunt prezentate Vor fi Se trec Se trec Se menţionează
conținuturile selectate menționate activităţile specificări de instrumentele sau
 pentru a fi vehiculate. cu care pot fi timp, de loc de modalităţile de
Conținuturile sunt precizarea cele din desfășurare, evaluare aplicate în
mijloace prin care se numărului programa forme de clasă.
urmărește atingerea pe care îl au şcolară sau organizare a La finalul fiecărei
obiectivelor de în programă altele, pe care clasei, mijloace unități de învățare
referință/competențelor sau se vor profesorul le de învăţământ. se va proiecta o
specifice, de aceea preciza doar consideră evaluare sumativă.
între ele trebuie să numerele lor adecvate
existe consonanță. din pentru
Profesorul poate programă. atingerea
prezenta inclusiv obiectivelor
detailieri ale propuse.
conținuturilor, Se propun
necesare în explicarea modalități de
anumitor parcursuri și organizare a
în asigurarea activității în
legăturilor cu sistemele clasă,
cognitive ale elevilor. respectiv de
creare a unor
situații de
învățare.

Fiecare unitate de învăţare se încheie cu evaluare sumativă.

Matrice de evaluare
Instrumente Probă Probă Temă Temă Observarea Elaborarea de Auto
de scrisă orală de de sistematică referate de evaluare
evaluare lucru lucru a documentare
în pentru Elevilor ştiinţifică
clasă acasă independentă

Obiective ale
unităţii de
învăţare

Exemplificări

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: SISTEMUL RESPIRATOR

Clasa a XI-a
Număr de ore: 5
Detalii de conținut C.S. Activități de Resurse Resurse Evaluare
învățare procedurale materiale
Definiția respirației și 1.1.  Evidențierea Explicația, Planșe, Probă orală
prezentareaproceselor proceselor prin care observația atlas
prin care se se realizează anatomic,
realizează respirația (ventilația, mulaj
schimbul de gaze și
Nr. ore: 1 respirația celulară);
 Observarea și
 descrierea
structurii
organelor
respiratorii.
Anatomia sistemului 1.2.  Reprezentarea Conversația Planșe, Observarea
respirator: grafică a arborelui euristică, atlas elevilor
 căi bronșic și observația, anatomic,
respiratorii (aeriene) plămânilor; modelarea mulaj
 plămânii  Evidențierea
(pulmoni) particularităților
Vascularizația și structurale ale
inervația plămânilor căilor respiratorii;
 Reprezentarea observația,
Nr. ore: 1 grafică a acinului explicația
pulmonar și a
membranei
alveolo-capilară; observația,
 Identificarea demonstrația
vaselor care
asigură
vascularizația
nutritivă și
funcțională a
pulmonilor;
 Identificarea
inervației
simpatice și
parasimpatice.
Ventilația pulmonară 4.1.  Evidențierea Observația Planșe, Fișă de
proceselor ce atlas activitate,
asigură ventilația anatomic, Autoevaluare
pulmonară; programul
 Evidențierea observația, informatic
cauzelor care explicația, AEL
determiă conversația
modificarea euristică
volumului cutiei
toracice în
expirație și
expirație;
 Explicarea
mecanismelor prin
care are loc
ventilația
pulmonară.
Reglarea mișcărilor 4.1.  Precizarea Experimentul, Fișă de Probă orală
respiratorii. volumelor ce demonstrația, activitate,
Componentele constituie problematizarea spirometrul
reglării nervoase; capacitatea
automată, pulmonară;
comportamentală și  Măsurarea
voluntară volumelor
 pulmonare cu
Nr. ore: 1 ajutorul
spirometrului;
 Rezolvarea unor
probleme privind
volumele
pulmonare;
 Calcularea
debitului ventilator
la bărbați și la
femei;
 Evidențierea
centrilor
respiratori; demonstrația, planșe,
 Evidențierea explicația atlas
rolului scoarței anatomic,
cerebrale în manual
modificarea
ritmului respirator
cu rol în vorbire,
cântat vocal sau cu
instrumente de
suflat;
 Evidențierea
modificării
automatismului
centrilor respiratori
prin variații ale
concentrației CO2
și O2 din sânge și a
pH-ului sanguin.
Schimburile gazoase 2.1.  Evidențierea explicația, planșe, Probă scrisă
respiratorii etapelor prin care desenul atlas
Etapa pulmonară 3.1. se realizează anatomic,
Etapa sanguină 4.1. schimbul de gaze manual
Etapa tisulară (pulmonară,
sanguină, tisulară);
 Identificare explicația,
sensului de trecere observația
a O2 și a CO2, de
la presiune mare la
presiune mică;
Boli ale aparatului 4.2.  Evidențierea învățarea prin
respirator transportului O2 descoperire,
sub formă explicația,
Nr. ore: 1 dizolvată în plasmă observația
. (1%) și sub formă
de
oxihemoglobină,
iar a CO2 sub
formăm dizolvată
în plasmă (8%) și
 2.2. sub formă
carbohemoglobin;
 Evidențierea conversația
sensului de euristică
difuzarea a O2 și a
CO2 între sânge și
țesuturi în sensul
gradientului e
presiune parțială;
 Evidențierea
bolilor ce afectează
aparatul respirator:
simptomatologie și
profilaxie.
Evaluarea sumativă 1.2.  Completarea unui Probă scrisă
test de evaluare.
Nr. ore: 1

MATRICE DE EVALUARE
Nr. Componente ale unității Compe- Probă Probă Probă Referat Obs. Auto-
crt. de învățare tențe orală scrisă practică sistem. evalu-
Instrumente de evaluare vizate are
1. Să identifice
componentele sistemului 1.1. + + + - + +
respirator
2. Să descrie structura
componentelor sistemului 1.2. + + + - - +
respirator
3. Să explice fiziologia 2.1. + + + - + -
sistemului respirator
4. Să evidențieze
modalitățile de reglare a 3.2. + + - - - -
activității sistemului
respirator
5. Să evidențieze schimburile 4.3. + + + - + +
gazoase respiratorii
6. Să explice unele procese
fiziologice ale 4.1. + + - - - -
organismului utilizând un
limbaj științific adecvat

IV.3.3. Proiectul de lecţie/ activitate didactică

A elabora un proiect de lecţie constituie un act de creaţie a profesorilor, prin care se
imaginează şi se construiesc momentele ei principale, dar şi cele de amănunt. În realizarea
proiectului de lecţie/ activitate didactică, profesorul trebuie să probeze nu numai o bună
pregătire de specialitate, ci şi o pregătire didactică şi o bună experienţă în materie de predare. A
devenit o judecată de bun simţ, aserţiunea după care „un lucru bine făcut” este mai întâi
rezultatul unui „proiect bine gândit”.
În viziune modernă, proiectul de lecţie are un caracter orientativ, o structură flexibilă şi
elastică, asupra căreia îşi pune, în bună măsură, amprenta cadrul didactic.
 Proiectul de lecţie/ activitate didactică are valoarea a unui ghid concret de acţiune, care
poate fi realizat sub formă de tabel, dar şi sub forma unei fişe de lucru.
Un proiect eficient se caracterizează prin (C. Cucoş, 2002, p. 319):
 adecvare la situaţii didactice concrete;
 flexibilitate şi adaptabilitate la evenimente noi, permisivitate la integrarea ,,din mers’’ a unor
strategii decantate în chiar cursul desfăşurării procesului;
 operaţionalitate, adică potenţialitatea de a transfigura (descompune) în secvenţe acţionale şi
operaţiuni distincte;
 economicitate sau parcimonie discursivă şi strategică, încât într-un cadru strategic simplu, să
se realizeze cât mai mult din punct de vedere practic.

În practica educaţională, nu există un model unic de proiect de lecţie/ activitate didactică.

Există mai multe modele de proiecte, cu diferite structuri ale componentei descriptive, în funcţie
mai mulţi factori:
- nivelul de pregătire al elevilor;
- natura conţinutului ştiinţific;
- valenţele predominant informative sau predominant formative ale acestuia;
- obiectivul fundamental;
- tipul strategiilor didactice.

Sarcină de lucru
Precizați și analizați relațiile care se stabilesc între o unitate de învățare și lecțiile
componente, din punct de vedere funcțional, structural și operațional.

Nu se poate programa totul. Un bun profesor va specula şi va integra didactic orice curs al
desfăşurărilor, dându-i o nouă semnificaţie pedagogică şi valorificându-l în beneficiul acurateţei
şi eficienţei procesului.

Sarcină de lucru
Identificați cel puțin patru condiții de eficiență a proiectării didactice la nivel micro și
argumentați-le.

 Structura proiectului de lecție

A. COMPONENTA INTRODUCTIVĂ a lecţiei cuprinde coordonatele principale ale
lecţiei:

I. Date de identificare a lecţiei

- Unitatea de învățământ:
- Profesor proiectant/ propunător:
- Ora:
- Disciplina de învăţământ:
- Clasa:
- Subiectul lecţiei/ tema:

II. Componentele introductive ale lecţiei

- Obiective – fundamental:
- operaţionale:
 - Competențe (după ultimile indicații)
- Categoria de lecţie:
- Varianta de lecţie:
- Strategia didactică:
- sistem metodologic:
- sistemul mijloacelor de învăţământ:
- forme de organizare a activităţii elevilor:

 Surse informaţionale şi referenţiale:

- Documentele normative: Curriculum-ul de specialitate, orarul şcolii
- Documente suportive: manuale, ghiduri, culegeri de probleme, exerciţii, texte,
probe de evaluare etc.
- Bibliografie pedagogică: pedagogie, psihologia educaţiei, didactică etc.
- Atlase, enciclopedii, dicţionare etc.
- Bibliografia de specialitate pentru documentarea profesorului:
- Bibliografia recomandată elevilor – obligatorie/ extinsă

B. COMPONENTA DESCRIPTIVĂ
III. Scenariul didactic (Desfăşurarea lecţiei/activităţii didactice)
Există mai multe modele orientative pentru componenta descriptivă:
A.
Activitatea desfăşurată de Activitatea desfăşurată de Obs.
profesor elev

B.
Conţinutul Activitatea Activitatea Obiective
instruirii desfăşurată de desfăşurată de operaţionale
profesor elevi

C.
Etapele lecţiei Conţinutul Strategia instruirii Obiective
instruirii operaţionale

D.
Obiective Evenimentele lecţiei Forme de activităţi

E.
Obiective Evenimentele lecţiei Forme de activităţi Mijloace de
învăţământ
integrate în lecţie

 Exemplificare

PROIECT DE LECŢIE/ ACTIVITATE DIDACTICĂ

A. COMPONENTA INTRODUCTIVĂ
I. DATE DE IDENTIFICARE
 Unitatea de învățământ -
Profilul -
Data -
Profesor proiectant (Propunător) -
Disciplina: - Biologie
Clasa: a XI-a - Ştiinţe ale Naturii
Subiectul lecţiei: - A n a l i z a t o r u l v i z u a l - anatomie

II. COMPONENTELE LECŢIEI

Obiectivul fundamental: Formarea și exersarea abilităților practice privind efectuarea
disecției pe globul ocular pentru observarea componentelor structurale ale acestuia, care să
faciliteze înţelegerea fiziologiei, în vederea respectării regulilor de igienă a vederii.
În desfăşurarea lecţiei se va urmări ca toate activităţile legate de însușirea structurii şi
funcţiei să contribuie la evidenţierea u n i t ă ţ i i d i n t r e s t r u c t u r ă ş i f u n c ţ i e,
principiu de bază în biologie.
Obiective operaţionale:
La sfârşitul activităţii didactice toţi elevi ar trebui să fie capabili:
O1 – să efectueze disecţia pe globul ocular, folosind corect instrumentarul de disecţie redând
printr-un desen schematic secţiunea prin globul ocular;
O2 – să identifice corect componentele analizatorului vizual;
O3 – să evidenţieze caracteristicile structurale şi funcţionale ale componentelor globului ocular,
insistându-se asupra corelaţiei structură-funcţie.
Tipul de lecţie: - formare de abilităţi practice.
Metode şi procedee: experimentul, învăţarea prin descoperire şi problematizată,
observaţia, conversaţia euristică, exerciţiul.
Mijloace de învăţământ:
- pentru fiecare elev: fişa de activitate, fişa de evaluare, atlasul anatomic;
- pentru fiecare grupă de elevi: trusă de disecţie (bisturiu, foarfece, pensete, ac spatulat etc.),
lupă, material biologic: globi oculari, microscop, preparate microscopice;
- pentru întreaga clasă: planşe, mulajul globului ocular, imagini pentru proiecţie,
retroproiector.
B. COMPONENTA DESCRIPTIVĂ
Verificarea cunoştinţelor se realizează din lecţia: Anatomia şi fiziologia analizatorului
cutanat.
 Pentru captarea atenţiei, sensibilizarea şi trezirea interesului elevilor, aceştia sunt informaţi
asupra obiectivelor urmărite şi se formulează sarcini de lucru pentru obţinerea performanţei.
 Se va propune elevilor ca, pe baza cunoştinţelor dobândite la lecţia Anatomia şi fiziologia
analizatorului cutanat, să-şi anticipeze nota pe care consideră că ar merita-o dacă ar fi verificaţi
(ca metodă modernă de evaluare se va folosi autoevaluarea).

SCENARIUL DIDACTIC (DESFĂŞURAREA LECŢIEI)

(varianta 1)
Momentele lecţiei Forme de activităţi Mijloace de
Obiective învăţământ integrate
în lecţie
1 2 3 4
O1 <> Pentru captarea <>Activităţi
atenţiei, individuale şi
sensibilizarea şi frontale
trezirea
interesului Fişa de evaluare
elevilor, aceştia nr. 1
sunt informaţi
 asupra
obiectivelor
<> Activităţi pe
urmărite şi se fişa de activitate
grupe de elevi
formulează trusă de disecţie
sarcini de lucru tăvi pentru
pentru obţinerea disecţie
performanţei. globi oculari
<> Pe baza reactualizării atlas anatomic
cunoştinţelor din clasa a X
–a, referitoare la realizarea
<>Activitate
unei secţiuni prin globul fişa de activitate
individuală
ocular, şi ţinând cont de
indicaţia de lucru, elevii
vor efectua disecţia la
nivelul globului ocular.
<> Paralel cu efectuarea <> Prin activitate
disecţiei, elevii vor independentă
completa fişele de elevul obţine
activitate cu noţiunile performanţa de a
observate pe materialul de executa corect
disecţie. disecţia şi a
<> Dirijarea învăţării realiza preparate
pentru obţinerea microscopice
performanţei O1.
<> Activitate
individuală planşe
atlase anatomice
fişă de activitate
trusă de disecţie
tăvi
<> Pe baza materialului
globi oculari
observat şi folosirii
lupă
atlaselor anatomice,
fişă de activitate
reactualizării cunoştinţelor, <>Se lucrează
elevii vor reprezenta diferenţiat
grafic pe fişă secţiunea
prin globul ocular, cu
explicaţiile pe desen.
<> Facultativ, se dă elevilor sarcina
de lucru, să evidenţieze cristaloida
şi să scrie pe fişa de activitate
experimentală musculatura
extrinsecă a globului ocular cu
inervaţia aferentă.
O2 <> Prezentarea <> Activităţi planşe
materialului faptic, frontale mulaj
formularea sarcinilor de atlase anatomice
lucru pentru obţinerea
performanţei O2; punerea
problemei şi formularea
sarcinilor de lucru.
<> Dirijarea învăţării <> Activităţi planşe
pentru obţinerea frontale
performanţei O2.
 <> Prin compararea cu <> Activităţi
cunoştinţele de frontale
la analizatorul
cutanat, elevii
trebuie să fie
capabili să
denumească
corect cele trei <> Activitate planşe
segmente ale combinată atlase anatomice
analizatorului material de
vizual. disecţie
<> Elevii vor evidenţia planşe
deosebirile dintre mulaj
analizatorul vizual şi
globul ocular.
<> Pe baza disecţiei
efectuate şi a mijloacelor
de învăţământ, elevii vor
identifica componentele
globului ocular.
<> Consolidarea
performanţei O1
şi O2.
O3 <> Dirijarea învăţării <>Activităţi
pentru obţinerea frontale
performanţei O3.
<> Elevii vor identifica <> Activităţi
caracteristicile frontale material de
structurale şi disecţie
funcţionale ale preparate
acestor <> Activitate microscopice
componente. frontală microscop
<> Pe baza acestor
caracteristici se
evidenţiază unitatea dintre
structura şi funcţiile <>Activitate planşe
acestor componente. frontală
<> Se evidenţiază
necesitatea respectării
regulilor de igienă a <> Activităţi
vederii. combinate Tabelul 1
<> Pe baza noţiunilor Folosirea fişei Învelişurile Caracteristici
globului
evidenţiate verbal, un elev <>Prin activitate ocular
va completa la tablă frontala se va
tabelul numărul 1 şi 2. completa schiţa Tabelul 2
lecţiei pe tablă şi
Aparatul Caracteristici
răspunsurile la optic
tabelul nr. 1 si 2

<>Activitate
combinată
<> Asigurarea conexiunii (Un elev va
 inverse, verificarea desena la tablă
exactităţii răspunsurilor; secţiune
fixarea performanţei O3. transversală prin
<> Se stabilesc globul ocular).
concluziile cu Autoevaluare:
privire la rezolvări de
corelaţia grile, timp de 4
structură- minute).
funcţie în cadrul
analizatorului
vizual, principiu
de bază în
biologie.

SCENARIUL DIDACTIC (DESFĂŞURAREA LECŢIEI)

(varianta 2)
Detalii de Activităţi de Resurse Resurse Resurse Instru-
co pred p m
nţi are r a
nu – o t
t învă c e
ţare e ri
d a
u le
r
a
l
e
Importanţa Evidenţierea Conversaţia Planşe 2 Probă orală
an importanţei euristică,
ali analizatorului vizual Observarea
zat privind furnizarea
or unor informaţii
ul asupra mediului
ui înconjurător
vis (activitate frontală).
ua
l
Alcătuirea Observarea planşelor Conversaţie Planşe, 2 Probă orală
an şi a euristică atlase anatomice
ali atlase observarea
zat lor i
or anato n
ul mice d
ui privi e
vis nd p
ua alcăt e
l uirea n
anali d
zator e
ului n
vizua t
l ă
(acti
vitat
e
front
ală).
Caracteristicile Efectuarea unei Experimentul, Material biologic 20 Probă
str secţi exerciţiul, natural - globi
uct uni observarea oculari,
ur trans independentă, trusă de disecţie
ale versa învăţarea prin lupă,
şi le la d atlase anatomice
fu nivel e
ncţ ul s Material biologic
 io globu c lupă. Probă
na lui o preparate practică
le ocula p microscopice, Observarea
ale r e microscop sistematică
înv (activitate în r a elevilor
eli echipă). i
şu r
ril Observarea în echipe e
or de câte patru elevi a
gl caracteristicilor Observarea
ob structurale şi independentă Material biologic
ul funcţionale ale Probă
ui învelişurilor practică
oc globului ocular
ul (sclerotica, coroida, Preparate
ar retina) (activitate în microscopice, Probă
echipă). microscop, practică
material biologic observarea
Observarea locului sistematică
de formare al a elevilor
nervului optic. Observarea
independentă
Efectuarea unor
preparate Material biologic
microscopice pentru Observarea trusă de disecţie, Probă
evidenţierea independentă, lupă practică
celulelor învăţarea prin
fotoreceptoare. descoperire
(activitate
individuală).

Efectuarea, în mod
facultativ, a sarcinii
de lucru, privind Experiment Fişă de activitate
detaşarea cristaloidei Probă scrisă
şi enumerarea
muşchilor extrinseci
cu inervaţia aferentă.
(activitate Fişă de activitate
individuală). creioane colorate Proba scrisă

Completarea în fişa
de lucru a tabelului
nr. 1 (activitate Exerciţiul
individuală).

Reprezentarea prin
desen schematic a
secţiunii prin globul Exerciţiul
ocular pe fişa de
activitate (activitate
individuală).
Caracteristicile Observarea Observarea Material biologic 10 Probă
str macr independentă natural
uct osco globi oculari Observarea
ur pică lupă sistematică a
ale şi atlase anatomice elevilor
şi micr
fu osco
ncţ pică
io a Exerciţiul Fişa de activitate Probă scrisă
na comp (autoeva-
le onent luare)
ale elor
co apara
mp tului
on optic Demonstraţia Cristalin Probă
ent (acti hârtie scrisă practică
elo vitat
r e în
ap echip
ar ă).
at
ul Completarea în fişa Explicaţia, Planşă Probă orală
ui de lucru a conversaţia mulaj (autoeva-
op tabelului nr. 2. euristică luare).
tic (activitate
individuală).
 Demonstrarea de
către elevi a rolului
cristalinului de Explicaţia Proba orală
lentilă biconvexă conversaţia
(activitate euristică
individuală).

Evidenţierea de către Proba orală

un elev a Retroproiector Autoevaluare
caracteristicilor folie
globului ocular şi
aparatului optic
(activitate
frontală).

Completarea de către
un elev la tablă a
celor două tabele
(activitate
Frontală).

Rezolvarea unor
teste-grilă,de tipul
asociere simplă
(activitate frontală).
Cu două ore înainte de folosire, materialul biologic se va verifica şi se va pune în apă rece.

SCENARIUL DIDACTIC (DESFĂŞURAREA LECŢIEI)

(varianta 3)
Momentele lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevilor
Captarea atenţiei - informează elevii - preiau fişele de
(trezirea interesului asupra obiectivelor activitate şi materialul
pentru activitate; urmărite şi formulează biologic;
sensibilizarea) sarcini de lucru;
- împarte fişele de
activitate şi materialul
biologic;
Reactualizarea - aminteşte elevilor - discută;
cunoştinţelor modul de executare a
disecţiei din clasa a X-
a;
- dă indicaţii de lucru - efectuează disecţia pe
asupra modului de grupe de elevi;
efectuare a disecţiei; - completează fişele de
- verifică corectitudinea activitate,
efectuării disecţiei; independente;
- prezintă planşa şi
atlasele anatomice;
Transmiterea şi - cere elevilor să - completează fişele de
însuşirea noilor reprezinte grafic pe fişă activitate;
cunoştinţe secţiunea prin globul
ocular;
- scrie titlul pe tablă; - facultativ se va realiza
- dirijează conversaţia; sarcina de lucru
prevăzută în fişele de
activitate;
Obiectivul 1 (O1)
 Denumiţi corect - răspund;
cele trei segmente
ale analizatorului
 vizual?
 Care este - discută;
deosebirea dintre
globul ocular şi
ochi?
 Care sunt - răspund;
componentele
globului ocular ?
- numeşte un elev să - folosesc şi atlasele de
arate la planşă anatomie;
componentele globului - verifică dacă au
ocular, se foloseşte şi desenat corect;
mulajul;
 Care sunt - răspund;
componentele - observă;
aparatului optic ?
Fixarea şi consolidarea - cu ajutorul elevilor - completează pe caiet
cunoştinţelor întocmeşte schiţa pe schiţa lecţiei;
tablă referitoare la
alcătuirea analizatorului
vizual;
Obiectivul 2 (O2)
Transmiterea şi  Care sunt - observă, răspund;
dobândirea de caracteristicile
cunoştinţe structurale şi
funcţionale ale
globului ocular ?
- verifică cum se va - se va completa schiţa
completa la tablă, de în caiete;
către un elev tabelul nr.
1 şi tabelul nr. 2;
- verifică exactitatea - răspund, discută,
răspunsurilor şi observă;
concluzionează
noţiunile;
 Care este corelaţia
dintre structura şi
funcţia
componentelor
aparatului optic ?
Dar la nivelul
învelişurilor
globului ocular ?
- evidenţiază
necesitatea respectării - se completează
regulilor de igienă; individual, pe caiete,
 Completaţi această relaţie;
relaţia: - un elev completează
cornee cristalin  la tablă;
retină - observă;
 - stabileşte concluziile
cu privire la structura
şi funcţia
analizatorului vizual
(respectându-se acest
principiu de bază în
biologie);
Fixarea cunoştinţelor - prezintă la - vor completa pe caiete
retroproiector folia nr. răspunsurile,
2; individual;
- verifică exactitatea - răspund, discută.
răspunsurilor.
Obiectivul 3 (O3)
Evaluarea şi - se realizează pe - folosirea fişei de
autoevaluare parcursul orei autoevaluare.

Schiţa lecţiei care se scrie pe tablă:

Analizatorul vizual

Importanţa analizatorului vizual:

- furnizează informaţii asupra - diferenţierea

mediului - luminozităţii
înconjurător - formei şi culorii
obiectelor
- orientarea în spaţiu
- menţinerea
- echilibrului
- tonusului cortical

Alcătuire:
- analizatorul vizual este constituit din: - receptori
- căile de transmitere a informaţilor
- zone de proiecţie corticală

- globul ocular este alcătuit din: - învelişuri

- sistem receptor
- aparat optic

Învelişurile globului ocular Caracteristici

Sclerotica - tunica externă de culoare albă-sidefie,
care la polul anterior prezintă corneea
Coroida - tunică pigmentară, vasculară, care
asigură nutriţia ochiului, prezintă
corpul ciliar:
 - anterior prezintă un diafragm, irisul.
Retina - tunică internă, ectodermică, formată
din zece straturi, prezintă-macula
lutea cu foveea centralis şi pata oarbă.

Aparatul optic

Importanţa: - focalizează pe retină razele luminoase

Componentele aparatului optic Caracteristici

Corneea transparentă avasculară, bogat inervată,
având o reţea de terminaţii
nervoase, amielinice,
sensibile la durere,
presiune, tact, cald şi rece;
Cristalinul lentilă biconvexă, situată
înapoia irisului, înconjurat
periferic de cristaloidă, care
la extremităţi formează
ligamentul suspensor, ce îl
leagă de corpul ciliar;
Umoarea apoasă lichid transparent, cu
compoziţie asemănătoare
lichidul cefalorahidian;
Corpul vitros substanţă omogenă, uşor
transparentă, cu consistenţă
de gel.

A se completa relaţia:
cornee transparentă cristalin retină

FIŞĂ DE AUTOEVALUARE NR. 1

Alegeţi răspunsurile corecte şi marcaţi-le cu „X” în grila de control de pe această pagină:

1. Deutoneronul următoarelor căi ascendente se află în:

1. spinobulbar a. măduva spinării
2. spinotalamic anterior b. bulb
3. spinotalamic lateral c. cerebel
4. spinocerebelos d. cerebel
e. ganglion spinal
3 pct.
2. Asociaţi fiecărei sensibilităţi fascicolul care o transmite:
1. termic a. spinobulbar
2. tactil b. spinocerebelos
3. dureros c. spinotalamic lateral
4. proprioceptiv conştient d. spinotalamic anterior
 5. proprioceptiv inconştient
2 pct.
3. Adaptare rapidă au următorii receptori:
a. corpusculii Meissner
b. corpusculii Pacini
c. disc Merkel
1 pct.
4. Corelaţi următoarele structuri ale pielii cu receptorii pe care-i conţin:
1. epiderm a. corpusculi Ruffini
2. derm b. terminaţiuni nervoase libere
3. hipoderm c. corpusculii Pacini
2 pct.
5. Durerea viscerală are caracter vag şi imprecis DEOARECE semnalizează prezenţa
unor boli şi ajută la diagnosticarea lor.
2 pct.
◘ Grilă de control pentru tema: Analizatorul cutanat.
Nr. a b c d e punctaj
1.
2.
3.
4.
5.
TOTAL =

Atenţie: Totalul punctelor este: 10

Apreciaţi-vă calitatea răspunsurilor:
9-10 puncte: materialul este asimilat;
6-8 puncte necesită revizuirea întregului material;
3-5 puncte: trebuie considerat ca material neasimilat;
- sub 3 puncte: nivel de cunoştinţe general.
Succes !

FIŞĂ DE EVALUARE NR. 2

Alegeţi răspunsurile corecte şi marcaţi-le cu „X” pentru itemul 1, respectiv scrieţi

asocierile pentru itemul 2.

1. Următoarele structuri fac parte din aparatul optic:

a. corneea
b. cristalinul
c. irisul
d. umoarea apoasă
e. corpul vitros

2. Corelaţi următoarele componente ale globului ocular cu declaraţiile notate cu litere:

1. coroida
2. procese ciliare
3. iris
 4. cristalin
5. sclerotica

a. posterior de el se află corpul vitros

b. asigură nutriţia ochiului
c. loc de inserţie pentru musculatura extrinsecă a globului ocular
d. secretă umoarea apoasă
e. constituit din fibre musculare netede şi circulare

Menţiune: - este sub formă de folie transparentă, care va fi pusă la retroproiector; elevii vor scrie
pe caiete numai rezolvările la testele – grilă.

FIŞĂ DE ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ

1. Observă musculatura extrinsecă a globului ocular şi nervul optic. Folosind

instrumentarul, din trusa de disecţie, detaşează această musculatură.

2. Execută o secţiune transversală prin globul ocular şi scrie într-un tabel caracteristicile
părţilor componente.

◘ Tabel 1
Învelişurile Caracteristici
globului ocular

◘Tabel 2
 Aparatul optic Caracteristici

3. Detaşează retina de coroidă şi observă caracteristicile structurale.

4. Folosind lupa, observă locul de pornire al nervului optic.

5. Realizează un preparat microscopic pentru evidenţierea celulelor fotoreceptoare.

6. Reprezintă grafic secţiunea transversală prin globul ocular, folosind creioanele colorate.

Facultativ !
- a. Încearcă să detaşezi membrana care înveleşte cristalinul şi observă rolul de lentilă biconvexă a
acestuia, punându-l pe o hârtie scrisă.
- b. Scrie muşchii extrinseci ai globului ocular cu inervaţia aferentă.

Temă de rezolvat:
Elaborați un proiect de activitate didactică (lecție, excursie didactică etc.) care să
vizeze formarea de abilități intelectuale sau formarea de abilități practice (la alegere!).

IV.4. Recomandări referitoare la optimizarea activităţii de proiectare a profesorilor

În proiectarea demersurilor instructiv-educative la nivel micro în predarea și învățarea

biologiei ar trebui să se țină cont de următoarele:

 activitatea de proiectare se va realiza în conformitate cu principiile pedagogice şi cu

principiile fundamentale ale predării-învăţării la disciplina Biologie;
 abordarea lecţiilor dintr-o perspectivă interdisciplinară;
 esenţializarea conţinuturilor din programele şcolare în funcţie de particularităţile
individuale ale elevilor;
 actualizarea şi accesibilitatea conţinuturilor;
 punerea accentului pe activităţi practic-aplicative, cu caracter experimental şi munca în
echipă, pe cooperarea dintre elevi, pe stimularea creativităţii şi motivaţiei pentru învăţare
şi cercetare;
 extinderea modalităţilor de predare şi învăţare prin reprezentări grafice accesibile şi
sugestive (desene, imagini, scheme, fotografii, modele etc), care să faciliteze predarea şi
învăţarea conţinuturilor ştiinţifice;
 îmbogăţirea limbajului elevilor cu termeni biologici;
 utilizarea metodelor moderne de predare relevante în concordanţă cu obiectivele propuse
în programă;
 desfăşurarea de activităţi cu elevii privind dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi
intercunoaştere;
 acţiunile evaluative trebuie să ofere elevilor posibilităţi reale de a demonstra ceea ce ştiu
ei (abilităţi intelectuale), dar mai ales ceea ce pot (abilităţi practice), dar şi ceea ce
trebuie să aleagă (afectivitate).
Sarcină de lucru:
Continuaţi această enumerare cu alte recomandări privind optimizarea activității de
proiectare, urmând să exemplificaţi.

Exercițiu aplicativ:
Identificați elemente din textul unității de conținut, care v-au îndemnat la reflecție (în afara
sarcinilor de reflecție exprese).

Recomandări bibliografice pentru studiul individual

Bibliografie selectivă

Andrei, M.; Anghel, I.; Popescu, I.; Stoica, E. (1975), Lucrări practice de botanică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, pp. 120-122, 124-126.
Bocoș, M. ; Jucan, D., (2007), Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura „Paralela
45”, Pitești, pp. 111-128.
Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, pp. 169-183.
Marinescu, M., (2009), „Proiectarea pedagogică a activităţii de instruire”, in V. Marcu (coord.), Psihopedagogie
pentru formarea profesorilor, Editura Univervităţii din Oradea, pp. 204-221.
Momanu, M., (2009), ,,Proiectarea activității didactice”, in Cucoş, C., (coord.), Psihopedagogie pentru examenele
de definitivare şi grade didactice, ediția a II-a, Editura Polirom, Iaşi, pp. 490-494.

Bibliografie recomandată pentru aprofundări

Albulescu, I., (2008), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină și creativitate, Editura ,,Paralela
45”, Pitești.
Ardelean, A.; Marcu, V.; Marinescu, M.; Botea, M., (2003), Introducere în didactica biologiei, Editura Universităţii
„Vasile Goldiş”, Arad.
Bocoș, M. , (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Editura „Paralela 45”, Pitești.
Bontaș, I., (2007), Tratat de pedagogie, Editura ALL, București.
Cerghit, I., (1983), Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, E.D P, Bucureşti.
Cerghit, I.; Neacşu, I.; Negruţ-Dobridor, I.; Pânişoară, I., (2002), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi.
Ciurchea, M.; Ciolac-Russu, A.; Ion I., (1983), Metodica predării biologiei, E.D.P., Bucureşti.
Creţu, D., (1999), Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Editura Imago, Sibiu.
Cristea, S., (1996), Pedagogie generală. Managementul educaţiei, EDP, Bucureşti.
Cristea, S., (2003), Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Editura Litera Educational,
Chişinău.
Cristea, S., (2008), Curriculum pedagogic, vol I. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Cucoş, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.
Cucoş, C., (2002), Pedagogie, ediţia a II-revizuită şi adăugită, Editura Polirom, Iaşi.
Cucoş, C., (coord.), (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, ediția a III-a,
Editura Polirom, Iaşi.
Gagné, R.; Briggs, L., (1977), Principii de design al instruirii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Dulamă, E.M., (2008), Elemente dei didactică. Teorie și aplicații, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (1992), Lecţia între proiect şi realizare, Editura Dacia, Cluj –Napoca.
Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ionescu, M.; Chiş, V., (2001), Pedagogie, Ed. Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ionescu, M., (2003), Instrucţie şi educaţie, Editura Presa universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ionescu, M.; Radu, I., (coord.), (2004), Didactica modernă, ediţia a II-a, Editura Dacia, Clui-Napoca.
Ionescu, M.; Bocoș, M., (2009), Tratat de didactică modernă, Editura ,,Paralela 45”, Pitești.
Jinga, I.; Istrate, E., (2001), Manual de Pedagogie, Editura All Educational, Bucureşti.
Joiţa, E., (coord.), (2003), Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura Arves, Bucureşti.
Marcu, V., (2003), (coord), Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Univervităţii din Oradea.
Marinesu, M., (2005), Repere privind optimizarea activităţii instructiv-educative, vol I şi II, Editura Universităţii din
Oradea.
Nicola, I., (2003), Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, Bucureşti.
Potolea, D.; Neacșu, I.; Iucu. R.; Pânișoară, I.O., (coord.), (2008), Pregătirea psihopedagogică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
Vlăsceanu, L., (1988), Proiectarea pedagogică, in Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti.

*** M.E.C.; C.N.C., (2002), Curriculum Naţional. Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare pentru
învăţământul obligatoriu, editat de Aramis Print, Bucureşti.
*** M.E.C.; C.N.C., (2002), Curriculum Naţional. Ghid metodologic de aplicare a programelor şcolare pentru
liceu, editat de Aramis Print, Bucureşti.
*** S.N.E.E., (2001), Ghid de evaluare şi examinare, Ed. Prognosis, Bucureşti.