MODULUL 6

PERFECŢIONAREA PROFESIONALĂ

CUPRINS
6.1 Însuşirea normelor interne specifice activităţii
6.2 Participarea la instructaje periodice
6.3 Identificarea surselor corecte de informaţii
6.4 Actualizarea cunoştinţelor şi informaţiilor
6.5 Verificarea prin sondaj a pregătirii profesionale

Modulul 6. Perfecţionarea profesională 1

 6.1 ÎNSUŞIREA NORMELOR INTERNE SPECIFICE ACTIVITĂŢII
Angajatul unităţii economice işi insuseşte oficial normele interne
specifice mediului, prin semnarea, în cunoştinţă de cauză, a următoarelor
documente:
- contractul individual-colectiv de muncă
- fişa postului
- fişa de protecţie si securitate la locul de muncă.

6.2 PARTICIPAREA LA INSTRUCTAJE PERIODICE

Eficienţa din cadrul unităţii economice este determinată şi de
calitatea personalului. Această calitate a personalului este dată de nivelul de
calificare a acestuia.
Ridicarea nivelului pregătirii profesionale, are ca scop principal
realizararea unor rezultate mai bune de către personalul firmei.
Metodele de pregătire profesională sunt numeroase. Alegerea
acestora se face în funcţie de mai multe criterii:
- proporţiile colectivului care trebuie instruit
- experienţa personalului
- aptitudinile personalului
- cheltuielile pe care le implică metodele de instruire în comparaţie cu
rezultatele scontate.
În mod deosebit alegerea metodei este determinată de scopul
urmărit, care poate fi:
- îmbogăţirea cunoştinţelor teoretice
- îmbogăţirea aptitudinilor
- influenţarea atitudinilor sau schimbarea comportamentului.
Pregătirea şi perfecţionarea personală nu constituie un scop în sine ci
o atitudine permanentă care începe în momentul în care angajatul soseşte
pentru prima oară în firmă şi continuă atâta timp cât va activa în cadrul
acesteia.
Instructajele de acomodare, sunt realizate în general de şeful direct,
pe baza unui manual privind activitatea în cadrul întreprinderii, structurat în
funcţie de succesiunea problemelor pe care le va întâmpina lucrătorul pe
măsură ce se acomodează cu atribuţiile ce îi revin.
După însuşirea principalelor cunosştinte, lucrătorul este îndrumat să
observe demonstraţii practice efectuate de specialişti. Aceştia au rolul de a
trezi interesul şi dorinţa lucrătorului de a trece la executarea efectivă a

2 LUCRĂTOR COMERCIAL
atribuţiilor proprii. După începerea muncii independente, îndrumătorul
asistă din când în când pentru a se convinge de modul în care lucrătorul şi-a
însuşit corect elementele teoretice şi practice.
După dobândirea exeprienţei de lucru, angajatul trebuie să participe
la instructaje periodice care au atât rolul de a reactualiza cunoştinţele
teoretice şi practice, cât şi de a îmbunătăţi metodele de lucru deja cunoscute.

6.3 IDENTIFICAREA SURSELOR CORECTE DE INFORMAŢII

Persoana care caută informaţii

Presă, edituri, librării, biblioteci, internet

Firme, unitaăţi, organizaţii

Agenţii locale

6.4 ACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR ŞI INFORMAŢIILOR

Actualizarea cunoştinţelor şi informaţiilor se poate realiza prin
particparea angajatului la cursuri de perfecţionare profesională; acestea se
axează în mod deosebit pe predarea anumitor informaţii care au rol de
completa şi imbunătaţi, consolida informaţiile referitoare la domeniul de
pregaătire profesională.
Participarea activă la lecţii se va asigura prin folosirea unor metode
şi mijloace diversificate cum sunt: simpoyioabele, analiza unor cazuri
concrete, jocuri economice, comerciale, încredinţarea unor roluri, etc. Un rol
deosebit în perfecţionarea personalului o au filmele cu aspecte din
activitatea practică.
Toate funcţiile din cadrul unei unităţi solicită pregătire şi
perfecţionarea profesională. Este necesar să se acorde o atenţie suplimentară
pregătirii profesionale a persoanelor, care exercită funcţii de conducere, cât
şi personalului care ocupă funcţii de execuţie.

Modulul 6. Perfecţionarea profesională 3

 6.5 VERIFICAREA PRIN SONDAJ A PREGĂTIRII
PROFESIONALE
Verificarea pregătirii profesionale urmareşte următoarele aspecte:
- creşterea performanţelor unităţii;
- identificarea nevoilor de formare a angajaţilor;
- fixarea scopurilor firmei pentru viitor;
- ameliorarea relaţiilor interne, printr-o mai bună colaborare.
O aprecierea cât mai realistă a salariatului presupune în primul rând
stabilirea cerinţelor postului, în raport cu care se estimează calităţile
angajatului.
Pentru muncitori, tehnicieni, funcţionari, verifiarea se realizează de către
şeful direct al acestora, care urmăreşte o serie de elemente, respectiv:
- rezultatele obţinute în postul pe care îl ocupă;
- orientarea profesională;
- potenţialul salariatului;
- perspectivele de dezvoltare profesională.
Principalele metode de verificare a pregătirii profesionale sunt:
- metodele obiective- cantitative; acestea folosesc ca bază de apreciere
a performanţei mărimi cantitative precum volumul ieşirilor, valoarea
vânzărilor, numărul produselor defecte, etc.
- Metode subiective- calitative; sunt mai frecvent folosite, oferă mai
multe informaţii deşi se bazează pe aprecierile unei persoane (şeful
direct).
Bibliografie

1. Bozgan, V. -Comerț și servicii- Editura Economica

Preuniversitaria, București, 2002;
2. Capotă, V., Georgescu, D., Iordache, G. – Comerţ – Editura
Niculescu, Bucureşti, 2005.
3. Ilie, S., Organizarea resurselor umane, Editura Oscar Print,
Bucureşti 2006.

4 LUCRĂTOR COMERCIAL