Professional Documents
Culture Documents
Între tradiţie şi
progres, Traducere de Ariadna Ştefănescu, postfață de
Călin-Andrei Mihăilescu, Editura Univers, București, 1998
„Subiectul cărţii de faţă este fascinant pentru «diletanţii» din totdeauna” (p. 5)
Criticul a căutat, în permanență, motivele, resursele, tematica, limbajul și modul semantic, motivațiile
psihologice și sociologice ale scriitorului, căutînd paradigma perfectă pentru relevarea „adevărului”
critic.
Omul începuse sa vorbeasca singur...
Si totul se misca în umbre trecatoare –
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacara de soare.
Voi contura – în limitele experienței și ale cunoașterii personale – personalitatea literară a lui
Eminescu din prisma obsedantei teme Chipul, ilustrată nu la întreaga sa operă, care ar presupune un
efort titanic, dar pe deplin justificat și recompensat, ci prin cîteva texte pe care le-am considerat
reprezentative: nuvela Archaeus, tablourile dramatice Mureșanu și Decebal, poemele Mușatin și
ursitorile, Memento mori, Povestea magului călător în stele, Genaia, Un farmec trist şi ne’nţeles, cu
accent mai puternic pe poemele în dublet: Gemenii și Sarmis – remarcabile pentru tematica aleasă
pentru acest eseu, deoarece, aici, am putut să subscriu cel mai bine cu analiza Chipului, în sensul că
atît Sarmis, cît și Brigbelu îmbină instanțe interioare ale poetului cu imaginea mai multor ființe iubite,
dar și temute, totodată, avînd originea într-o mitologie unică, personală.