You are on page 1of 26

Materiale utilizate pentru constructia sculelor aschietoare.

Pentru a face fata solicitarilor mecanice si termice care apar asupra sculelor in procesul
de aschiere, materiale din care se confectioneaza acestea trebuie sa posede urmatoarele
proprietati:
Duritate mare, superioara fata de materialul de prelucrat, fara a fi fragile;
Tenacitate buna care sa impiedice pericolul de rupere al taisului;
Rezistenta termica acceptabila care sa mentina duritatea sculei si la temperaturile care iau
nastere in procesul de aschiere;
Rezistenta mare la uzura prin frecare si prin contact, asigurand astfel stabilitatea
dimensionala a sculei;
Rezistenta buna la compresiune si incovoiere;
Costul cat mai mic.

Materialele utilizate in constructia sculelor aschietoare, in ordinea crescanda a duritatii


lor sunt:
§ Oteluri carbon pentru sculenealiate
Oteluri de scule;
§ Oteluri rapide;
§ Carburi metalice sinterizate,
§ Materiale mineralo-ceramice;
§ Materiale abrazive;
§ Diamantele industriale.
Sculele mai moderne sunt armate cu placute din carburi mineralo-ceramice. Acestea au in
compozitie carburi din W, Ti si Ta, liantul fiind Co sau metale din grupa Fe. Se disting trei grupe
de placute, ele fiind prezentate in figura 1.18.
Dezvoltarea fabricatiei de placute din carburi metalice se prezinta in figura 1.19.
Materiale mineralo-ceramice
Aceste materiale contin oxid de aluminiu (Al2O3). Elementele de aliere utilizate pot fi
carburi metalice (Mo2C, WC, VC), oxizi (SiO2) si metale pure (Mo, V, W) Metalele pure
constituie liantul, continutul lui nu trebuie sa fie prea mare pentru a nu influenta negativ
rezistenta de rupere a sculei.
Exista doua categorii de materiale ceramice sinterizate utilizate la aschiere, si anume:
a) Al2O3 pur sau foarte putin aliat;
b) Al2O3 aliat cu o cantitate insemnata de carburi metalice (40-60%), denumite si
cermenturi
Prima categorie au o culoare alba, cenusie deschis, albastru sau cu o nuanta rosie, iar a
doua categorie are culoarea cenusie inchis pana la negru.
Prima categorie de materiale mineralo-ceramice au o rezistenta la uzura ceva mai mare,
iar a doua daca cantitatea de carburi este mai mare au o tenacitate mai buna.
Proprietatile fizice ale materialelor mineralo-ceramice sunt: rezistenta mare la uzura,
conductibilitate termica mica, temperatura de inmuiere mai inalta decat a carburilor metalice,
stabilitate fata de reactii chimice, etc.
Dezavantajele acestor materiale sunt: cu cresterea stabilitatii la reactii, scade rezistenta
legaturilor structurale, ceea ce provoaca micsorarea rezistentei la tractiune si incovoiere, muchile
aschietoare devenind mai fragile.
Aceste materiale mineralo-ceramice sunt indicate pentru constructia sculelor care nu
dezvolta forte mari de aschiere (finisare), fara socuri in aschiere si faravariatii bruste de
temperatura (nu permit racirea). Materialele de prelucrat pot fi foarte abrazive, pentru care nu pot
fi utilizate alte materiale de scule.
Materiale abrazive
Aceste materiale sunt dure si ele apar sub forma de granule. Ele indeparteaza surplusul de
material sub forma unor aschii mici si numeroase. Cele mai utilizate materiale abrazive sunt:
corindonul natural, corindonul seminobil, corindonul nobil, carbura de siliciu (numita si
carborund), carbura de bor si praful de diamant. In prelucrarile prin aschiere o deosibita
importanta o are corindonul sintetic, numit si electrocorindon, precum si carbura de siliciu.
Electrocorindonul se compune din 95-99% Al2O3, iar carbura de siliciu se obtine din
nisip cuartos si praf de carbune.
Materialele abrazive se utilizeaza pentru operatii de finisare si de netezire a otelurilor
aliate de duritate mare, tratate sau netratate termic, cat si la ascutirea sculelor aschietoare.
Formele de utilizare a materialelor abrazive sunt: granule libere, granule fixate pe diferite
suporturi (hartie, panza, etc.), pasta cu granule sau sub forma unor corpuri abrazive numite si
scule abrazive. Cele mai utilizate sunt corpurile abrazive de diferite forme, asa cum se prezinta in
figura 1.20.
Corpurile abrazive au urmatoarele proprietati:
a) Caracteristicile
materialului abraziv exprimate prin
granulatie. Corpurile abrazive pot avea:
granule care au dimensiuni intre 160-2500
μm, pulberi cu dimensiuni intre 40-160 μm
sau micro-pulberi de dimensiuni 3-40 μm.
Notarea granulatiei pe corpurile
abrazive se face prin intermediul unor cifre,
care reprezinta granulatia data in sutimi de
mm (ex. 200, 100, , 16 pentru granule, 12,
10, , 4 pentru pulberi) Pentru micropulberi
se pune litera M urmata de cifre cre
reprezinta dimensiunea micropulberii (ex.
M 40, M 28, , M4)
b) Natura liantului, care are
rolul de alega granuele intre ele pentru a
oferi corpului abraziv o rezistenta mecanica. Exista mai multe tipuri de lianturi – anorganice
(ceramice –C sau minerale – M) si – organice- cum sunt lacurile, rasinile sintetice, bachelita (B)
si cauciucul natural sau sintetic.
c) Duritatea corpului abraziv, care reprezinta forta de legare a granulelor in corpul
abraziv, iar gradul de duritate reprezinta rezistenta opusa de granula la smulgerea ei din corpul
abraziv. Duritatea corpului abraziv este dependenta de liantul utilizat cat si de porii corpului
abraziv. Duritate mare a corpului abraziv se obtine in cazul unor lianti rezistenti si a unor pori
mici. Functie de duritatea corpului abraziv se disting corpuri cu duritate foarte mica (foarte
moale –E,F,G), mica (moale – H, I, J, K), mijlocie – (L,M,N,O) , tare – (P,Q,R,S), foarte tare –
(T,U,V,W) si extra-tare (X,Z,Z).
d) Structura corpului abraziv influenteaza capacitatea de aschiere a sculei
abrazive. Ea reprezinta cantitatea de granule abrazive in unitatea de volum. Se deosebesc
urmatoarele structuri: foarte deasa (0 sau 1), deasa (2 sau 3), desime mijlocie (4,5,6), rara (7 sau
8), foarte rara (9 sau 10), poroasa (11 sau 12) si superporoasa (13, 14, , 20).
e) Forma si dimensiunea corpurilor abrazive, care se aled in corelatie cu masina-
unealta pe care se utilizeaza. Cateva din formele cele mai utilizate sunt prezentate in figura 1.20.
Notarea unei scule abrazive se face de exemplu astfel: E50N6C , unde E reprezinta
materialul abraziv – electrocorindonul, 50 este granulatia, N- duritatea corpului abraziv, 6-
indicele de structura, C – liantul utilizat, care in acest caz a fost ceramic.
Diamantul
Este materialul cu cea mai mare duritate si are rezistenta la uzura cea mai mare. Taisul
sculelor cu diamant nu se rotunjeste sub actiunea presiunii de aschiere. In cazul acestui material
nu se formeaza straturi de depunere pe tais. In zonele de contact cu aschia prezinta coeficient de
frecare foarte mic. Are o comportare buna in aschiere, o curge buna a aschiilor, o tasare mica si o
forta specifica de aschiere mica.
Dezavantajele diamantului sunt:
§ Sensibilitate scazuta la socuri;
§ Rezistenta mica la intindere si incovoiere.
Dezavantajele amintite limiteaza utilizarea diamantului doar la prelucrari de finisare si
suprafinisare, la viteze de aschiere mijlocii pentru materialele fieroase si viteze mari pentru
materialele nefieroase.
1.9 Cutite pentru prelucrari prin aschiere
Cutitele sunt larg raspandite in cazul prelucrarilor prin aschiere, datorita simplitatii lor
constructive.
Clasificarea cutitelor
Clasificarea cutitelor se poate face din mai multe puncte de vedere.

a) dupa
masina-unealta pe care se monteaza cutitul: cutite de strung, de raboteza, pentru strunguri
revolver, pentru strunguri automate, cutite speciale (profilate, pentru filetat, danturat, etc.)
b) dupa modul de constructie: cutite monobloc, asamblate (v. Fig. 1.21)
c)

dupa sensul avansului se deosebesc cutite pe dreapta, respectiv pe stanga, dependent de


sensul avansului (fig. 1. 22a)
d) dupa forma capului si pozitia lui in raport cu corpul cutitului sunt cutite drepte (fig
1.22a), cutite incovoiate (fig 1.22b) care au axa de simetrie in plan orizontal, cutite cotite (fig
1.22c), cutite cu cap ingustat (simetrice sau asimetrice – fig. 1. 22d)
e)
dupa felul prelucrarilor pe care le executa se deosebesc cutite pentru prelucrari cilindrice
exterioare (fig. 1.23a), cutite pentru prelucrari cilindrice interioare (fig. 1.23b), cutite pentru
retezat sau canelat (fig. 1.24), cutite pentru strunjire profilata pe masini cu comanda numerica.
f) Dupa asezarea in raport cu piesa de prelucrat se deosebesc:
o Cutite radiale – prezentate in figura 1.26.a
o Cutite tangentiale - prezentate in figura 1.26.b
Cutitele de
raboteza sunt similare cu cele de strung in ceea ce priveste geometria, fiind diferente in ceea ce
priveste partea de fixare a cutitului de rabotat. In figura 1.27 se prezinta cutite pentru rabotat.

Cutitele pentru rabotat sunt cotite. Acest lucru este necesar pentru a preintampina
suprasolicitarea cutitului la patrunderea lui in aschiere. In figura 1.28 a se observa ca daca cutitul
ar fi drept, prin deformarea acestuia la intrarea in aschiere, varful cutitului, datorita deformarii
elastice a cutitului la patrunderea in aschiere, se va infige in materialul de prelucrat. Teoretic
pentru a elimina aceasta ar trebui ca varful cutitului sa fie construit ca in figura 1.18b, dar in
practica se considera corecta amplasarea varfului ca in figura 1.28c.

Cutitele de mortezat se deosebesc de cele pentru rabotat prin acea ca ele realizeaza
miscarea de aschiere dupa a directie in lungul axei cozii. Forma lor constructiva este prezentata
in figura 1.29.
Cutitele sunt de obicei armate cu placute aschietoare. Aceste placute sunt fixate mecanic
pe corpul cutitului. Placutele se aleg dependent de materialul de prelucrat si de tipul prelucrarii
de realizat. O recomandare a alegerii lor se poate observa in figura 1.30.
1.10 BROSE
Brosele
sunt scule aschietoare care au o foarte mare productivitate. Ele sunt prevazute cu un numar foarte
mare de dinti care au dimensiuni crescatoare. Dintii patrund succesiv in actiune si indeparteaza
surplusul de material de pe semifabricat.
Brosele se pot utiliza atit pentru prelucrari
interioare cat si exterioare, avand diferite forme
geometrice. Cateva din formele geometrice ale unor
suprafete interior Cutitele sunt de obicei armate cu
placute aschietoare. Aceste placute sunt fixate
mecanic pe corpul cutitului. Placutele se aleg
dependent de materialul de prelucrat si de tipul
prelucrarii de realizat. O recomandare a alegerii lor se
poate observa in figura 1.30.
e se pot observa in figura 1.31.
Schema de lucru a brosei este prezentata in figura 1.21.
In functie de modul de actionare a brosei se disting:
o Brose normale, care sunt solicitate la tractiune
o Brose pentru prese, care sunt solicitate la compresiune.
In functie de constructia dintilor brosei se disting:
o Brose pentru aschiere - care au dintii cu taisuri care sa inlature adaosul de
prelucrare sub forma de aschii
o Brose pentru netezire – care au dintii cu muchii rotunjite, pentru a realiza netezirea
suprafetelor de prelucrat, prin tasarea materialului de prelucrat, fara a modifica sensibil
dimensiunile suprafetei prelucrate.
Dependent de felul miscarii principale a brosei se disting:
o Brose liniare, cea mai frecvent utilizata. In acest caz brosa realizeaza o deplasare
liniara care produce viteza de aschiere, avansul fiind realizat prin suprainaltarea dintilor (v.fig.
121).
o
Brose circulare – cand piesa executa miscare principala, care este o miscare de rotatie –
fig. 1.22a, iar brosa realizeaza miscarea de avans, printr-o deplasare liniara intermitenta, cu un
pas la fiecare rotatie completa a piesei, sau printr-o miscare circulara intermitenta cu un pas
unghiular la fiecare rotire a piesei – fig. 1.22b.
o brose elicoidale - care executa o miscare elicoidala pentru a prelucra suprafete
elicoidale, avansul fiind asigurat prin suprainatarea dintilor brosei fig. 1.23.
Brosare prezinta unele particularitati fata de celelalte scule aschietoare. La brosele liniare
adausul de prelucrare este indepartat printr-o miscare de translatie liniara a brosei, avansul fiind
realizat prin suprainaltarea dintilor. Din aceasta cauza masina de brosat are o constructie simpla,
in schimb brosa este mai complexa si drept urmare si mai scumpa.

Calitatea suprafetei brosate va depinde de precizia de executie a dintilor brosei si aproape nu este
influentata de precizia masinii de brosat.
Adaosul de prelucrare este indepartat rapid, la o
singura trecere a brosei (productivitate mare). Pot fi
executate profiluri complexe ale suprafetei de brosat, dar
rezulta un cost mare de fabricatie al acestor suprafete.
Acesta este motivul pentru care brosele sunt utilizate in
cazul productiei de serie mare si masa.
Partile componente ale unei brose sunt redate in
figura 1.24. Printre partile componete se disting:
o Coada brosei 1 de lungime l1, a carei forma
depinde de dispozitivul de prindere al masinii de brosat. Coada brosei este solicitata la tractiune,
ea fiind verificata in sectiunea ei cea mai periculoasa.
o Gatul brosei 2, de lungime l2, care este o parte de trecere intre coada brosei si
partea de ghidare din fata.
o

Partea de
conducere din fata3, de lungime l3, care are rolul de a orienta corect partea de aschiere a brosei.
Forma ei este asemanatoare alezajului de prelucrat, prin care a trecut anterior coada brosei,
formand cu acesta un ajustaj alunecator. Lungimea ei se ia l3 = (0,75 1) l, unde l reprezinta
lungimea piesei de brosat.
o Partea de aschiere 3 de lungime la, care este prevazuta cu dinti aschietori pentru
indepartarea adaosului de prelucrare. Forma si elementele geometrice ai dintilor se poate observa
in figura 1.25. Pasul dintilor p se alege de asa natura ca aschia formata sa poata fi inmagazinata
in golul dintre dinti. La aceasta contribuie si inaltimea h a dintilor. Pasul p se va alege astfel ca sa
se asigure un numar minim de dinti in contact simultan cu materialul de prelucrat zmin = 3.
Pe partea de aschiere se gasesc zd dinti pentru degrosare si zf dinti pentru finisare.
Numarul dintilor de degrosare este zd = Apd / (2a), in care Apd este adaosul pentru degrosare,
iar a este supraanaltarea dintilor brosei ( care este egala cu grosimea aschiilor care se vor detasa).
Numarul dintilor de finisare zf = 3 4, care vor indeparta un adaos pentru finisare Af = 0,1
0,25 mm.
Pe dintii de aschiere daca latimea aschiei este mai mare se vor prevedea canale pentru
fragmentarea aschiei, asa cum se vede in figura 1.26 b si c.
Lungimea partii de aschiere este
o

Partea de calibrare 5 de lungime lc, are rolul de a calibra suprafata de prelucrat, dar ea are
rolul mai mult de a fi o rezerva de dinti pentru partea de aschiere.
Lungimea partii de calibrare este lc = zc pc, unde pc este pasul dintilor de calibrare care
se ia pc = 0,8 p.
Dupa reascutirea brosei dintii de calibrare devin dinti aschietori.
o Partea de ghidare din spate 5 de
lungime l4 are rolul de a ghida brosa atunci cand
prin suprafata prelucrata trec dintii de calibrare.
Dintii brosei pot fi monobloc cu corpul
acesteia, cum a fost prezentat in figurile 1.24 si 1.26.
Exista si brose pentru netezirea unor
suprafete aschiate anterior. In acest caz dintii brosei
nu au taisuri ascutite, ci muchii rotunjite, asa cum se
prezinta in figura 1.28. Datorita muchiilor rotunjite
prin trecerea brosei aceasta va tasa materialul
alezajului de prelucrat si il va calibra. In plus prin ecruisarea materialului de prelucrat se asigura
o buna calitate a suprafetei prelucrate.

Brosele pot fi utilizate si pentru prelucrarea unor suprafete profilate exterioare. In figura
1.29 se prezinta o brosa pentru prelucrarea unei suprafete exterioare. Aceste brose asigura o
foarte mare productivitate a operatiei de prelucrare a suprafetei profilate, concomitent cu o
precizie forte buna.
Exista constructii de brose care sunt destinate prelucrarii rotilor dintate. In figura 1.30 se
prezinta o brosa circulara care prelucreaza pinioane conice. Brosa prezinta sectorul 1 cu dintii
pentru degrosare, sectorul 2 cu dintii pentru finisare si 3 cu cei de calibrare. Zona libera 7 este
utilizata pentru indexarea pinionului conic in vederea prelucrarii unui nou gol dintre dinti.
1.11. Scule pentru prelucrarea gaurilor
Gaurile pot fi prelucrate in material plin sau prin largirea unor gauri existente, realizate
anterior prin alte procedee de prelucrare (turnare, forjare). Dependent de conditiile de precizie si
calitate impuse prelucrarii gaurilor, pot fi utilizate urmatoarele tipuri de scule, prezentate in
figura 1.31:
o burghie, utilizate pentru prelucrari in material plin, fig. 1.31a,
o adancitoare, utilizate pentru largirea unor gauri sau pentru adancirea lor, fig. 1.31 b,
o alezoare, necesare pentru prelucrari de finisare ale gaurilor prelucrate anterior cu
burghiul sau adancitorul, fig. 1.31c.
1.11.1.
Burghiul elicoidal

Forma si
elementele constructive ale burghiului elicoidal sunt prezentate in figura 1.32.
Burghiul este foarte frecvent utilizat pentru realizarea unor gauri in material plin.
Caracteristic pentru burghiul elicoidal este ca parametrii geometrici se mentin dupa reascutirea
burghiului.
Profilul canalelor elicoidale este astfel conceput ca la un anumit unghi al elicei canalelor
ω si un anumit unghi la varf 2χr sa rezulte taisurile principale drepte, paralele si tangente la
miezul burghiului.
Partile sale componente sunt:

· Partea activa
o Partea de aschiere
§ Tais principal cu unghiul la varf 2χr
§ Tais transversal dispus la unghiul ψ fata de taisul principal
o Partea de ghidare
§ Dintii burghiului, in numar de doi
§ Fateta dintelui de latime f prin intermediul careia burghiul este ghidat in gaura
realizata. Fatetele sunt prevazute cu o conicitate inversa, pentru a micsora frecarile
§ Canalele burghiului care au rolul de a evacua aschiile formate. Acestea sunt
tangente la miezul burghiului de diametru D0.
· Gatul este partea de legatura intre partea activa si coada.
· Coada serveste pentru centrarea burghiului in arborele principal al masinii-unelte si
pentru transmiterea momentului de antrenare necesar. Coada poate fi cilindrica, pentru diametre
mici (pana la 10 mm) sau conica pentru diametre mai mari
o Antrenorul, care este utilizat pentru transmiterea momentului si pentru scoaterea
burghiului din arborele principal al masinii-unelte.
Burghiele pot fi armate si cu placute din carburi metalice, asa cum este prezentat in figura
1.33.
Exista constructii de burghie care pot prelucra simultan doua diametre de gauri. Aceste
sunt numite burghie in trepte, o forma constructiva a unui astfel de burghiu este prezentata in
figura 1.34.

Prima treapta 1 are un diametru D mai mic si este executata pe o lungime l1,1, iar treapta
a doua are de diametru mai mare D1. Acest burghiu in trepte face pare din categoria sculelor
combinate.
O alta constructie speciala de burghiu o constituie burghiul pentru tevi de arma, care este
prezentat in figura 1.35.
Acest burghiu are un cap lipit de o teava speciala. Capul este prevazut cu un anal prin
care este trimis lichid de racire sub presiune de 30 atm. Burghiul are varful deplasat de pe axa
burghiului cu marimea d/4, asa se asigura anularea fortelor radiale si drept urmare se poate
asigura o prelucrare rectilinie a gaurii.
Pentru cazul prelucrarii unor diametre mari ale gaurilor, forma burghiului in acest caz
este cea prezentata in figura 1.36.

Burghiul are pe tais


placute aschietoare care divizeaza latimea aschiei in sensul ca o parte din latime este aschiata de
un tais si alta de celalalt tais al dintelui urmator. Lichidul de racire si aschiile detasate sunt
evacuate prin interiorul burghiului.
Burghiul prezinta pe lateral placute prin intermediul carora se ghideaza pe suprafata
prelucrata, pentru realizarea unor gauri liniare.
1.11.2. Adancitoare
Adancitoar
ele sunt scule
aschietoare
asemanatoare cu
burghiele,
deosebindu-se fata
de acestea prin
faptul ca au mai
multe canale
elicoidale care pun
astfel in evidenta
mai multi dinti, 3
4 dinti si taisurile
acestora nu merg
pana in centrul
sculei, astfel
dispare taisul

transversal. Forma constructiva a unui adancitor


elicoidal este prezentata in figura 1.37.
Deoarece lipseste taisul transversal,
numarul de dinti este mai mare si cantitatea de
aschii degajate este mai mica, acestea fac ca
adancitorul sa prelucreze gauri cu regimuri de
prelucrare mai intense si cu o calitate mai buna a
suprafetelor prelucrate.

In cazul unor dimensiuni mai mari, adancitoarele se construiesc cu alezaj, asa cum se
prezinta in figura 1.38. Pentru a creste viteza de aschiere a adancitorului, acesta poate fi armat cu
placute aschietoare.
Deoarece functia adancitorului este de a largii unele gauri anterior prelucrate, pentru a
asigura coaxialitatea gaurii largite cu cea existenta anterior, adancitorul este prevazut cu un cep
de conducere, asa cum este prezentat in figura 1.39.
In cazul dimensiunilor foarte mari ale alezoarelor, acestea se construiesc cu dinti montati.
O solutie constructiva a unui astfel de adancitor este prezentata in figura 1.40.

Pentru adancirea
suprafetelor conice, a locaselor destinate suruburilor, la scaunele de supapa, etc., in general
pentru tesirea muchiilor se utilizeaza adancitoarele conice, numite uzual si tesitoare. Acestea
sunt prezentate in figura 1.41.
1.11.3. Alezoare
Alezoarele sunt scule destinate finisarii gaurilor, asigurand acestora o precizie
dimensionala si o calitatea a suprafetei bune. Caracteristic alezoarelor este stratul mic de material
care il indeparteaza, adaosul de prelucrare maxim este de 0,3 mm pe diametru.
Clasificarea alezoarelor se face dupa mai multe criterii:
· Dupa utilizare se deosebesc alezoare de mana si de masina. Ambele pot fi in
constructie monobloc sau asamblate.
· Dupa constructie pot fi alezoare cu coada sau cu alezaj.
· Dupa posibilitatea de modificare a diametrului partii active, exista alezoare fixe,
respectiv reglabile. La randul lor alezoarele reglabile pot fi reglabile prin deformare elastica,
numite si extensibile, respectiv reglabile prin deplasarea dintilor.
· Dupa natura gaurilor de prelucrat pot fi alezoare cilindrice sau conice.

Forma constructiva a uni alezor este prezentata in figura 1.42.


Alezorul de dimensiuni mici
este construit cu coada, avand partea
utila sudata de aceasta. Pe partea
utila sunt dinti, frecvent drepti, care
prezinta taisuri pentru indepartarea
adaosului de prelucrare.
Partea de atac a alezorului
este construita ca in figura 1.43.
Pentru gauri infundate se utilizeaza
unghiuri de atac mai mari χr = 450, iar pentru gauri strapunse se utilizeaza valori mult mai mici
ale acestui unghi de atac (v. Fig. 1.43).
Alezorul este prevazut cu o conicitate inversa a partii utile. La alezoare actionate de
operator, numite si alezoare de mana, conicitatea inversa incepe imediat dupa conul de atac al
alezorului, iar la alezoarele de masina , ea incepe de la o distanta de aproximativ 1518 mm de
conul de atac. Partea cuprinsa intre conul de atac si cea cu conicitatea inversa, fiind cilindrica
serveste la asigurarea dimensiunii si calitatii gaurii prelucrate, fiind numita parte de calibrare.

In cazul unor dimensiuni mai mari alezorul se construieste cu alezaj, asa cum este
prezentat in figura 1.44. Pentru dimensiuni si mai mari dintii pot fi montati.
Deoarece in urma utilizarii
alezoarelor aceste se uzeaza si cu timpul isi
pot micsora diametrul, au fost construite
alezoare reglabile, care pot compensa uzura
amintita prin deformarea elastica a corpului
alezorului, numite alezoare extensibile (v.
Fig. 1.45a) respectiv alezoare care isi
modifica dimensiunile prin deplasarea unor
lamele, care constituie dintii alezorului (v.
Fig. 1.45b).
Alezoare conice
Aceste alezoare lucreaza in conditii
mai grele decat cele cilindrice, in acest caz
dintii lucreaza simultan pe intreaga lor
lungime. Forma lor constructiva este prezentata in figura 1.46.
In cazul
unor adaosuri de
prelucrare mai
mari mai mari se
recomanda
utilizarea unui set
de alezoare conice
compus din 2 23
scule.
1.11.4. Scule combinate pentru prelucrarea gaurilor
Pentru cresterea capacitatii de productie a utilajelor, in cazul productiei de serie mare si
masa se construiesc scule combinate pentru prelucrarea gaurilor.
Problema fundamentala care trebuie rezolvata este de a asigura o functionarea corecta a
diferitelor scule care au fost combinate. Se impune ca durabilitatea sculelor sa fie compromisa
prin combinarea diferitelor scule aschietoare.
Sculele combinate por fi:
· Scule combinate monooperatii, rezultate prin combinarea unor scule pentru aceiasi
operatie dar care au dimensiuni diferite (ex. burghiu in trepte, adancitor in trepte, alezor in
trepte)
· Scule combinate multioperatii, rezultate prin combinarea unor scule pentru mai
multe operatii
Sculele combinate multioperatii pot fi construite fie monobloc, fie prin asamblare.
O scula combinata monobloc formata dintr-un burghiu si un alezor, respectiv un
adancitor combinat cu un alezor, scule combinate prezentate in figura 1.47. In acest caz pe
spatele dintilor burghiului, respectiv ai adancitorului au fost creati dintii alezorului.

O alta scula
combinata este burghiul
combinat cu un tarod. Ea
este prezentata in figura
1.48.
Utilizarea acestei scule se face prin modificarea regimului de lucru dupa ce burghiul a
realizat gaura, trecandu-se pe un regim de lucru specific tarodului. Aceasta scula poate prelucra
doar gauri strapunse.

Sculele combinate pot fi obtinute si prin asamblarea a doua scule. In figura 1.49 se
prezinta o scula combinata rezultata prin combinarea unui adancitor cu un tarod. Scula este
combinata prin infiletarea adancitorului in corpul tarodului.
O alta scula combinata prin asamblare este prezentata in figura 1.50. Constructia permite
reglarea adancimii gaurii realizate cu burghiul.
In varianta
constructiva 1.50a
burghiul este in
varianta burghiu lat,
iar in figura 1.50b
burghiul este
elicoidal.
1.12. Frezele
Prelucrarea prin frezare este larg raspandita in cadrul prelucrarilor prin aschiere. Frezele
sunt scule aschietoare cu mai multi dinti, care sunt construiti pe un corp de revolutie. Aschiile
detasate sunt sub forma de virgula, ele fiind detasate datorita combinarii a doua miscari,
miscarea de rotire a frezei in jurul axului ei si a miscarii de avans, care in general este efectuata
de semifabricat.
Partile componente ale frezelor
Freze
le au
urmatoarele
parti
componente:
dintii frezei,
corpul frezei,
alezajul
frezei sau
coada frezei,
acestea fiind
utilizate
pentru
prinderea
frezei pe
masina-
unealta,
canalul de
pana sau un
antrenor
frontal
destinate
transmiterii
momentului
de aschiere
la freza.
Dintele frezei prezinta o fata de asezare, una de asezare, spatele dintelui, muchia
aschietoar. Dintii sunt caracterizati de inaltimea dintelui h, latimea fatetei f, pasul unghiular δ,
pasul masurat pe cercul exterior p, marimea detalonarii k.
Dintii frezei pot fi elicoidali, caz in care apar elemete
caracteristice prezentate in figura 1.52. Astfel apare unghiul de
inclinare al canalului elicoidal ω, pasul axial pa, pasul normal
pn. Intre acesti pasi sunt urmatoarele relatii:

, respectiv , unde
Elementele frezarii
Frezarea se caracterizeaza prin urmatoarele elemente ale
aschierii:

· viteza de aschiere in m/min ( )


· viteza de avans (vf) sau avansul pe minut sm, avansul pe dinte sd (fz). Intre aceste
avansuri find urmatoarea relatie:
, unde n este numarul de rotatii pe minut a frezei
· unghiul de contact ψ, fiind unghiul la centru corespunzator arcului de contact al
frezei cu. Freza, masurat intr-un plan perpendicular pe axa frezei.
· Adancimea respectiv latimea de aschiere t, care este marimea taisului in contact cu
materialul de prelucrat, masurat perpendicular pe planul de lucru
·

lungimea de contact tl, este marimea liniei de contact dintre taisul sculei si semifabricat,
masurat in planul de lucru
Tipuri constructive de freze
Freze cilindrice
Aceste freze au dintii dispusi pe partea cilindrica a frezei. Dintii pot fi frezati asa cum se
prezinta in figura 1.54a, sau cu dinti montati ca in figura 1.54b.
Frezele cu dinti montati pot avea dintii in forma de lamele montate prin intermediul unor
zimti in locasele prevazute pentru dinti, sau pot fi montate placute aschietoare care sa divizeze
latimea aschiei.
Freze
cilindro-
frontale si
frontale

Sunt doua tipuri de freze cilindro-frontale, cu coada respectiv cu alezaj. In figura 1.55 sunt
prezentate frezele cilindro-frontale si respectiv frontale cu coada.
Pentru diametre mai mari se construiesc freze frontale cu alezaj, asa cum se prezinta in figura
1.56.
A
lte
forme
constru
ctive
ale
frezelor
frontale
sunt
redate
in
figura
1.57. In
figura
1.57a se
prezinta
o freza
frontala
cu
alezaj
avand
dintii in
forma de lamele. In figura 1.57b dintii frezei frontale este sub forma de cutite care pot pivota in
cadrul locaselor conice in care sunt montate. Ele sunt bine pozitionate prin intermediul unor
stifturi care intra in canale frontale
create in corpul frezei. Prin rotirea
dintilor cutite intr-o pozitie
convenabila, acestea pot fi ascutite
rapid, crescand astfel productivitatea
operatiei de ascutire.
Freze disc
Acestea sunt un fel de freze
cilindrice dar care au o latime mult
mai mica si unele dintre ele prezinta
taisuri si pe partile frontale. Forma
constructiva a frezelor disc se prezinta
in figura 1.58. Dintii frezei pot fi
construiti fie monobloc cu corpul
frezei (v. fig. 1.58a), sau prin
montarea unor lamele in corpul frezei
(v. fig. 1.58b). Exista freze disc care
au montate diferite placute aschietoare
in corpul frezei (v. fig. 1.58c). Frezele
disc sunt realizate pentru a prelucra
diferite canale in materialul de
prelucrat (v. fig. 1.58d).
Freze unghiulare
Prelucrarea suprafetelor de
latime mica, care formeaza intre ele un
anumit unghi, se executa cu frezele
unghiulare. Forma constructiva a
frezelor unghiulare se prezinta in figura 1.59.
In figura 1.59a sunt prezentate frezele unghiulare cu coada avand un diametrul mare a
conului frezei este spre coada si alta varianta au con invers, avand diametrul mic al frezei spre
partea cozii.
Frezele unghiulare cu alezaj sunt prezentate in figura 1.59b.
In figura 1.59c se prezinta o freza unghiulara biconica. Acestea pot fi asimetrice ca in
figura, sau simetrice.

Freze cu dinti detalonati

Prin frezare pot fi prelucrate si


suprafete profilate (roti dintate, filete,
etc.) frezele pentru aceste prelucrari
profilate trebuie sa prezinte dinti
detalonati. Prin detalonare, chiar dupa
reascutirea sculei, care se face pe fata de
degajare a dintelui, profilul dintelui
ramane neschimbat. Pentru a se
intampla acest lucru dintii trebuie sa fie
detalonati dupa spirala logaritmica (v.
fig. 1.60a), sau mai eficient dupa spirala arhimedica (v. fig. 1.60b). O freza cu dintii detalonati se
prezinta in figura 1.61.

In cazul in care profilul dintilor detalonati trebuie


sa fie rectificat, atunci dintii frezei se vor face cu o
detalonare dubla, asa cum se prezinta in figura 1.62.
Dubla detalonare creeaza spatiul necesar pentru scula de
rectificare a partii cu prima detalonare.

You might also like