Professional Documents
Culture Documents
- Umane
- Informaţionale
- Mijloace financiare
şi materiale
Schema relaţiei funcţionale dintre sistemul de învăţământ şi procesul de învăţământ (Ph. H. Coombs)
Poziţia individului în organizaţie se caracterizează printr-o dublă tendinţă: pe de o parte, el îşi doreşte satisfacerea
aspiraţiilor personale; pe de altă parte, el trebuie să răspundă solicitărilor organizaţionale, să se integreze în piramida
ierarhic.
Ca organizaţie socială, şcoala este, în acelaşi timp, un sistem formal şi un mediu de relaţii interpersonale informale.
Este formală prin faptul că prescrie reguli şi norme, sancţionează conduitele individuale prin raportare la regulament, prin
proceduri de control. Dar dezvoltă, chiar în acest cadru formal, relaţii de preţuire, simpatie, antipatie etc.
Caracteristicile grupului educaţional
Grupul–clasă este un grup educaţional, care se deosebeşte de alte grupuri prin orientarea sa în direcţia realizării
unor finalităţi şi acţiuni formative. Grupul educaţional este construit pe baza unor cerinţe instituţionale, în cadrul său rolurile
educatorilor şi educaţilor sunt diferite, raporturile dintre aceştia fiind obligatorii, reglementate şi controlate social.
Principalele caracteristici ale grupului educaţional sunt
1. prezenţa scopurilor, care pot fi:
a) scopuri prescriptive (stabilite anterior de persoane ce nu aparţin în mod necesar grupului educaţional). Ele
decurg din faptul că grupul educaţional funcţionează într-o instituţie ce urmăreşte educarea şi instruirea elevilor,
funcţionarea optimă a grupului depinzând de gradul de asimilare şi transpunere acţională a scopurilor;
b) scopuri individuale. Gradul de asimilare a scopurilor prescriptive este dependent de scopurile individuale ale
membrilor grupului, între cele două trebuind să existe o minimă congruenţă, o armonizare care să genereze un sistem de
scopuri comune. Numai în acest fel pot fi evidenţiate „scopurile paralele” care provoacă disfuncţionalităţi şi afectează
climatul grupal;
2. structura de roluri.
Întrucât scopurile grupului se concretizează în sarcini, fiecare membru având sarcini şi funcţii determinate
care dau conduitei un caracter previzibil şi admis, această investire cu roluri în cadrul grupului este dependentă de
„resursele” personale ale fiecăruia.
3. normele şi normativitatea de grup.
Grupul educaţional nu poate fi conceput fără existenţa unui sistem de norme. Normele reprezintă reguli de conduită
recunoscute şi acceptate de toţi membrii grupului, din acest motiv apartenenţa la grup fiind dependentă de acceptarea
comportamentelor prescrise prin normele respective. Normele reprezintă nu numai prescripţii comportamentale, ci şi
aşteptări privind conduitele membrilor grupului.
Normele pot fi:
a) explicite, cuprinzând: - norme constitutive, care prescriu regulile de desfăşurare a activităţii de învăţare;
- norme instituţionale, se referă la regulile de comportament ale elevilor şi profesorilor
în cadrul şcolii.
Normele explicite se referă la conduitele standardizate şi sunt formulate în Legea educaţiei şi învăţământului sau
în diferite regulamente şcolare;
b) normele implicite : ele pot lua naştere fie din interacţiunea membrilor, fie din asimilarea normelor prescriptive.
4. Coeziunea= gradul de unitate şi de integrare a grupului, rezistenţa sa la destructurare.
5. un mai mare grad de omogenizare a caracteristicilor membrilor.
6. durata în timp sau persistenţa grupului.
Profilul psihosocial joacă un rol important în cunoaşterea grupurilor, el oferind informaţii preţioase despre:
a) orientarea generală (pozitivă sau negativă) a caracteristicilor grupului
b) gradul de dezvoltare a fiecărei proprietăţi în cadrul grupului
c) cauzele probabile ale unei situaţii din grup şi unele efecte ce s-ar putea obţine.
Tehnica sociometrică
Tehnica sociometrică are drept scop investigarea şi cunoaşterea relaţiilor interpersonale dintre oameni, îndeosebi a
celor afectiv-simpatetice, de preferinţă sau de respingere.
Punctul de plecare al oricărei cercetări sociometrice îl constituie aplicarea unui test sociometric care solicită fiecărui
membru al grupului să-şi exprime în mod confidenţial, după o scară de preferinţe stabilită de cercetător, stările sale de
atracţie, respingere sau indiferenţă faţă de ceilalţi membri ai grupului, în funcţie de un criteriu precis determinat.
Testul sociometric este un instrument relativ simplu, prin care se încearcă măsurarea relaţiilor afectiv-
simpatetice dintre membrii grupului.
Testul sociometric trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1. motivaţia aplicării testului
2. asigurarea caracterului confidenţial
3. determinarea situaţiei preferenţiale (de alegere) care trebuie să cuprindă:
- stabilirea limitelor ariei preferenţiale (limitele grupului şi natura lui):
- precizarea calităţilor alegerii: alegere – respingere – indiferenţă;
- precizarea criteriului testului
- limitarea sau nelimitarea numărului de alegeri sau respingeri
- ordinea preferinţei
- stabilirea nu numai a preferinţei spre cineva dar şi a percepţiei de a fi sau nu ales de către ceilalţi membrii
4. stabilirea procesului de ierarhizare şi cuantificare a preferinţelor
Intrucât răspunsurile obţinute prin testul sociometric nu constituie decât materiale brute, apare imediat
necesitatea prelucrării acestora prin realizarea unei sociomatrici.
Pentru a stabili natura relaţiilor dintre membrii grupului este necesar ca, în continuare, să ‚întocmim sociograma
grupului.
Sociograma reprezintă redarea grafică a relaţiilor afectiv–simpatetice dintre membrii grupului. Prin intermediul ei
putem şti dacă relaţiile de alegere sau de respingere sunt reciproce sau doar unilaterale, dacă preferinţele sunt întâmpinate
de respingeri.
Sociograma poate fi :
1. individuală (redă situaţia relaţiilor afective doar a unui singur individ din cadrul grupului);
2. colectivă (redă situaţia relaţiilor dintre toţi membrii grupului: - sociogramă în spaţiul funcţional al grupului
- sociogramă colectivă liberă
Sociograma prezintă distribuţia alegerilor şi respingerilor în mod spaţial cu ajutorul unor cercuri concentrice,
astfel încât în centru să fie plasat elevul cu statutul sociometric cel mai bun, iar către periferie, într-un spaţiu din ce în ce
mai depărtat ,elevii care, funcţie de statutul lor sociometric, se îndepărtează de centru.