STANDARDE DE

INTEGRITATE PRIVIND
FUNCŢIONARII PUBLICI. Articolul analizeaza
incompatibilitatile functionarilor
REGIMUL JURIDIC AL publici si regimul juridic al
CONFLICTELOR DE conflictele de interese, plecand de
la jurisprudenta in materie, precum
INTERESE ŞI AL si de la cateva decizii ale Inaltei
INCOMPATIBILITĂŢILOR Curti de Casatie si Justitie.
Deasemenea, articolul face referire
la ultimele rapoarte ale
Mecanismului de Cooperare si
Verificare al Comisiei Europene
(MCV) – 2016, legate de
ineficienta politicilor nationale
anticoruptie si a stategiilor in
Alina Elena MOISA cadrul administratiei publice.

Articolul de față își propune

consultarea jurisprudenței ÎCCJ în
ceea ce privește cadrul de
integritate referitor la funcționarii
publici în vederea desprinderii
principiilor de interpretare și
aplicare care guvernează materia
conflictelor de interese și a
incompatibilităților funcționarilor
2017
publici.
1. Introducere. Standardele de
integritate privind funcționarii
publici în administrația publică.
Strategia Națională Anticorupție
2016–2020. Raportul MCV 2016.
Printre obiectivele de referință
definite de Decizia Comisiei
Europene din 13 decembrie 2006 prin
care s-a stabilit un mecanism de
cooperare și de verificare a
progresului realizat de România în
vederea reformei sistemului judiciar și
al luptei împotriva corupției, se
enumeră și benchmark-ul referitor la
adoptarea unor măsuri suplimentare
de prevenire și combatere a corupției,
în special în cadrul administrației
locale.
La nivelul administrației publice
centrale, implementarea Strategiei
Naționale Anticorupție 2012–2015 a
produs rezultate pozitive în ceea ce
privește implementarea cadrului de
integritate, identificându-se bune
practici precum: înființarea unor
structuri de integritate proprii ale
ministerelor (Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice,
Ministerul Sănătății, Ministerul
Muncii, Agenția Națională de
Administrare Fiscală), elaborarea
unor strategii proprii anticorupție
(Ministerul Dezvoltării, Ministerul
Educației) (H.G. nr. 583/2016, Anexa
1, p. 5), iar ministerele au beneficiat
de derularea unor proiecte importante
pentru prevenirea corupției, unele
chiar finanțate din bani UE și de
organizații neguvernamentale, de
natură să contribuie în mod util la
creșterea adecvării la standardele de
integritate (Comisia Europeană,
2016a, p. 12).
Strategia Națională Anticorupție
(2012–2015) își propusese sprijinirea
autorităților locale în dezvoltarea
capacității acestora de a implementa
măsuri preventive, de creștere a
nivelului de conștientizare și
sensibilizare la nivel local asupra
fenomenului corupției și de întărire a
integrității, transparenței și eficienței
instrumentelor de combatere a
corupției. Totuși, ultimul Raport
privind progresele înregistrate de
România în cadrul mecanismului de
cooperare și de verificare (MCV),
2016, în Raportul tehnic (Documentul
de lucru al Serviciilor Comisiei:
Raport tehnic, care însoțește
documentul Raport al Comisiei către
Parlamentul European și Consiliu
privind progresele înregistrate de
România în cadrul mecanismului de
cooperare și de verificare) notează că
progresele înregistrate sunt reduse, iar
educația împotriva corupției, nivelul
de cunoaștere a standardelor de
integritate stabilite prin legislația
referitoare la conflictele de interese și
incompatibilități, la nivelul
autorităților administrației publice
locale este foarte slabă, ceea ce a
determiat inexistența, respectiv
ineficiența măsurilor preventive și a
procedurilor de control administrativ.
Astfel, chiar dacă principial atât
cadrul legal privind standardele de
integritate, cât și instrumentele
strategice anticorupție au fost
adoptate la nivel local, asigurarea
implementării, a aplicabilității și
efectivității acestora este un proces
mai complicat, care își datorează
ineficacitatea „capacității insuficiente
a instituțiilor, lipsei cunoștințelor și
competențelor personalului, precum și
lipsei de voință politică în cadrul
structurilor de vârf ale instituțiilor”
(Comisia Europeană, 2016b, p. 32).
Așa cum evidențiază ultimele rapoarte
MCV (Comisia Europeană 2016a;
2015; 2014) corupția la nivel local
este percepută ca endemică (Comisia
Europeană, 2016a, p. 31) și „afectează
toate clasele sociale, cu consecințe
nefaste asupra economiei și
investițiilor străine”, reprezententând
un risc reputațional pentru România.
Cele mai afectate domenii la nivel
local sunt achizițiile publice și
atragerea de fonduri europene,
urbanismul și societățile de stat,
potrivit aceluiași raport.
Strategia Națională Anticorupție
(2012–2015) a preluat
condiționalitățile 2, 3 și 4 din Decizia
Comisiei Europene din 13 decembrie
2006, prin care s-a stabilit un
mecanism de cooperare și de
verificare a progresului realizat de
România în vederea reformei
sistemului judiciar și al luptei
împotriva corupției, având în vedere
și nevoia implementării
recomandărilor ultimelor rapoarte
MCV.
Raportul de audit privind
implementarea Strategiei Naționale
Anticorupție 2012–2015 (Ministerul
Justiției, 2016, pp. 35, 43) constată
necesitatea consolidării structurilor de
prevenire la nivelul instituțiilor
publice, precum și a celor de control
intern și audit, alături de specializarea
analizei de riscuri instituționale. La
nivelul unităților administrativ
teritoriale se constată „o abordare
mai degrabă formală a prevenirii
corupției”: lipsa de cunoaștere a
standardelor legale de integritate,
lipsa codurilor de etică, inexistența
procedurilor de prevenire a
conflictelor de interese și
incompatibilităților, lipsa de
cunoaștere a pantouflage-ului
(trecerea funcționarilor publici, în
special cei de la nivelul de conducere,
de la nivelul public la cel privat) și a
instituției avertizorului de integritate,
inexistența datelor publicate în format
deschis.
Noua Strategie Națională Anticorupție
(2016–2020) (H.G. nr. 583/2016,
Anexa 1) își propune ca obiectiv
prioritar „promovarea integrității, prin
aplicarea riguroasă a cadrului
normativ și instituțional în vederea
prevenirii corupției în România.”
Obiectivele generale și cele specifice
ale noii Strategii se vor a fi
implementate în cadrele generale ale
transparenței decizionale și ale
guvernării deschise, printr-o abordare
„trihotomică de intervenție strategică
în domeniul anticorupție: prevenire,
educație și combatere”.
Valorile declarate ale Strategiei
Naționale Anticorupție 2016–2020
2
sunt: voința politică, integritatea,
prioritatea interesului public și
transparența; în abordarea noii
Strategii, promovarea integrității
impune că „reprezentanții instituțiilor
și autorităților publice au obligația de
a declara orice interese personale care
pot veni în contradicție cu exercitarea
obiectivă a atribuțiilor de serviciu.
Totodată, aceștia sunt obligați să ia
toate măsurile necesare pentru
evitarea situațiilor de conflict de
interese și incompatibilități” (H.G. nr.
583/2016, Anexa 1, p. 13).
Obiectivele generale și specifice
vizează dezvoltarea unei culturi a
transparenței pentru o guvernare
deschisă, creșterea integrității
instituționale,consolidarea integrității,
reducerea vulnerabilităților și a
riscurilor de corupție în sectoare și
domenii de activitate prioritare
(obiectivul specific 3.8 se referă în
mod expres la administrația publică
locală și enumeră principalele acțiuni
în vederea implementării acestuia
(H.G. nr. 583/2016, Anexa 1, p. 24);
un accent important, în conformitate
cu Raportul MCV (Comisia
Europeană, 2016a), este pus de către
noua SNA pe prioritizarea activităților
de educație și prevenție: creșterea
gradului de cunoaștere și înțelegere a
standardelor de integritate de către
angajați și beneficiarii serviciilor
publice; consolidarea performanței de
combatere a corupției prin mijloace
penale, dar și administrative, se referă
la continuarea asigurării performanței
instituțiilor de succes în combaterea
corupției, precum Direcția Națională
Anticorupție și Agenția Națională de
Integritate (ANI); astfel, obiectivul
specific 5.2 este centrat pe
îmbunătățirea activității de
identificare, sancționare și de
prevenire a cazurilor de
incompatibilități, conflicte de interese
și averi nejustificate, dar și pe
consolidarea mecanismelor de control
administrativ, inclusiv prin aplicarea
de sancțiuni disciplinare cu caracter
disuasiv pentru încălcarea
standardelor etice și de conduită
anticorupție la nivelul tuturor
funcțiilor și demnităților publice;
creșterea gradului de implementare a
măsurilor anticorupție prin aprobarea
planului de integritate și
autoevaluarea periodică la nivelul
tuturor instituțiilor publice centrale și
locale, inclusiv a celor subordonate,
coordonate, aflate sub autoritate,
precum și a societăților cu capital de
stat, urmărește implementarea la
nivelul autorităților și instituțiilor
publice a planurilor de integritate.
Chiar dacă implementarea noii
strategii implică și unele modificări
legislative punctuale, una din
premisele de la care pleacă această
nouă construcție este asigurarea
stabilității legislative și instituționale
în materia luptei împotriva corupției.
De altfel, ultimul Raport MCV
(2016), în Raportul tehnic (Comisia
Europeană, 2016b, p. 22) reține că
România dispune de un cadru legal
comprehensiv privind integritatea
funcțiilor și demnităților publice,
3
precum și o instituție independentă
care contribuie la implementarea
acestuia și la aplicarea sancțiunilor,
Agenția Națională de Integritate. În
contextual în care Parlamentul este
spațiul în care diferite propuneri de
modificare a cadrului legal de
integritate urmăresc doar slăbirea
atribuțiilor Agenției sau înlăturarea
unora dintre sancțiunile disuasive
reglementate deja de către normele
legale incidente, având drept scop
satisfacerea unor interese personale
ori de grup (e.g. Pl-x nr. 247/2016,
Propunere legislativă privind
interpretarea art. 38 alin. (11) din
Legea nr. 96/2006 privind Statutul
deputaților și al senatorilor, adoptată
în data de 22 iunie 2016 de către
plenul Parlamentului, în contradicție
flagrantă cu art. 70 și 71 din Legea nr.
161/2003 și cu art. 301 din Codul
Penal și care urmărea dezincriminarea
conflictului de interese săvârșit de
către parlamentarii care și-au angajat
rudele în cadrul cabinetului, și care a
fost declarată neconstituțională de
către Curtea Constituțională; recenta
modificare a Legii nr. 161/2003, (PL-
x nr. 387/2016) care modifică regimul
incompatibilităților aleșilor locali,
restrângându-le doar la funcția de
președinte sau secretar al adunărilor
generale ale asociaților din cadrul
societăților comerciale ori regiilor
autonome de interes local ori național;
nimic mai puțin, reducerea
incompatibilităților reprezintă mai
puține instrumente de protecție ale
mandatului aleșilor locali, astfel
aceștia fiind mult mai expuși
conflictelor de interese), eventualele
interpretări divergente ale legislației
vor fi abordate într-un mod mai
eficient prin unificarea și consolidarea
jurisprudenței (Comisia Europeană,
2016b, p. 24). Rapoartele MCV
(Comisia Europeană, 2015; 2016a)
rețin în mod constant în acest sens
rolul decisiv al Înaltei Curți de
Casație și Justiție (ÎCCJ) în
consolidarea jurisprudenței și
asigurarea rolului de a clarifica
interpretările divergente ale cadrului
de integritate, în vederea respectării
principiului securității raporturilor
juridice.
În această ordine de idei, articolul de
față își propune consultarea
jurisprudenței ÎCCJ în ceea ce
privește cadrul de integritate referitor
la funcționarii publici în vederea
desprinderii principiilor de
interpretare și aplicare care
guvernează materia conflictelor de
interese și a incompatibilităților
funcționarilor publici. Importanța
conturării acestor principii prin
raportarea la jurisprudența ÎCCJ
rezidă în faptul că acestea sunt de
natură a garanta stabilitatea și
coerența cadrului legal privind
integritatea publică.
Astfel, potrivit Raportului de
activitate al Agenției Naționale de
Integritate pentru anul 2015, Agenția
a constatat existența stării de
incompatibilitate prin rapoarte rămase
definitive (fie prin necontestare, fie
prin decizii judecătorești definitive și
4
irevocabile) pentru 108 funcționari Funcționarilor Publici în vederea
publici și 8 funcționari publici cu organizării de cursuri de instruire cu
statut special (polițiști, din care 4 cu privire la respectarea normelor de
funcții de conducere) (ANI, 2015, pp. integritate în funcția publică;
4-5). Relativ la conflictele de interese adoptarea de măsuri în vederea
privind funcționarii publici, același îmbunătățirii procesului de depunere a
raport indică 14 constatări definitive declarațiilor de avere și de interese
prin rapoarte ale Agenției pentru (ANI, 2015, p. 21). De asemenea,
funcționari publici și pentru 1 incidență în sfera prevenirii
funcționar public cu statut special. conflictelor de interese și
În vederea abordării eficace și incompatibilităților inclusiv a
eficiente a procesului de promovare a funcționarilor publici are și obiectivul
standardelor de integritate în sectorul specific referitor la prevenirea
public, Agenția Națională de conflictului de interese în achizițiile
Integritate a adoptat Strategia pentru publice, unde ANI implementează și
prevenirea și sancționarea conflictelor operaționalizează programul
de interese, a incompatibilităților și PREVENT, odată cu intrarea în
averilor nejustificate 2016–2020. Față vigoare a legislației referitoare la
de documentul programatic anterior, prevenirea conflictului de interese în
Agenția identifică prin noua strategie achizițiile publice.
noi accente: „responsabilizarea
deplină a structurilor interne și a 2. Cadrul legal. Analiza
managementului prin asigurarea jurisprudenței constituționale
implementării obiectivelor și a incidentă în material conflictelor de
măsurilor de acompaniere către interese și incompatibilităților
acestea; multiplicarea ariilor de relative la funcționarii publici.
intervenție (e.g. pregătire profesională
în mediile universitare)” (ANI, 2016, Potrivit art. 94 alin (2) al Legii nr.
p. 8). În ceea ce privește abordarea 161/2003, funcționarii publici nu pot
activității de prevenire, constatare și deține alte funcții și nu pot desfășura
sancționare a conflictelor de interese alte activități, remunerate sau
și incompatibilităților privind neremunerate, după cum urmează:
funcționarii publici din administrația „a) în cadrul autorităților sau
centrală și locală, Strategia ANI instituțiilor publice;
2016–2020 formulează obiectivul b) în cadrul cabinetului demnitarului,
specific 1.5 „prevenirea corupției și cu excepția cazului în care
a incidentelor de integritate în rândul funcționarul public este suspendat din
funcționarilor publici”, iar ca măsuri funcția publică, în condițiile legii, pe
de implementare se referă la: durata numirii sale;
colaborarea cu Agenția Națională a
5
c) în cadrul regiilor autonome,
societăților comerciale ori în alte
unități cu scop lucrativ din sectorul
public;
d) în calitate de membru al unui grup
de interes economic”.
Față de norma care constituie cadrul
legal general, legiuitorul a instituit o
serie de situații de excepție; astfel, se
stabilește că nu se află în situație de
incompatibilitate, în sensul
prevederilor alin. (2) lit. a) și c),
funcționarul public care:
„a) este desemnat printr-un act
administrativ, emis în condițiile legii,
să reprezinte interesele statului în
legătură cu activitățile desfășurate de
operatorii economici cu capital ori
patrimoniu integral sau majoritar de
stat, în condițiile rezultate din actele
normative în vigoare;
b) este desemnat printr-un act
administrativ, emis în condițiile legii,
să participe în calitate de reprezentant
al autorității ori instituției publice în
cadrul unor organisme sau organe
colective de conducere constituite în
temeiul actelor normative în vigoare;
c) exercită un mandat de reprezentare,
pe baza desemnării de către o
autoritate sau instituție publică, în
condițiile expres prevăzute de actele
normative în vigoare” (art. 94 alin. 2
ind.1).
Această diferență de tratament nu
poate fi calificată ca discriminare așa
cum s-a susținut prin excepția de
neconstituționalitate care punea în
discuție încălcarea art. 16 din
Constituție, privind egalitatea de
tratament.
În soluționarea excepției, Curtea
Constituțională reține că alin. 2 ind. 1
al art. 94 din Legea nr. 161/2003, care
permite funcționarului public
desemnat printr-un act administrativ,
să participe ca reprezentant al statului
în cadrul unor organisme de
conducere „nu este de natură să
creeze privilegii în sensul art. 16 alin.
(1) din Constituție”, egalitatea în
drepturi nu echivalează cu identitatea
de tratament juridic în ceea ce
privește aplicarea unor măsuri de
natură să justifice un interes public,
„apreciat ca atare de actul
administrativ de desemnare a
funcționarului public, emis în
condițiile legii” (Decizia nr. 1.081 din
20 noiembrie 2007 a Curții
Constituționale). Așadar,
reglementarea legală a cadrului
general privind incompatibilitățile
funcționarilor publici are ca finalitate
garantarea exercitării cu imparțialitate
a funcțiilor publice, constituind o
măsură de asigurare a transparenței în
exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de
afaceri, precum și prevenirea și
sancționarea corupției. Situația de
excepție, pe de altă parte, este
justificată în acest caz de necesitatea
promovării în cel mai judicios mod a
interesului public: și anume,
reprezentarea intereselor statului,
respectiv a autorității sau instituției.
A doua situație de excepție, introdusă
în ianuarie 2011 prin art. 40, punctul 2
6
din capitolul IV al Legii nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a martie 2009).
personalului plătit din fonduri publice,
prevede că nu se află în situație de
incompatibilitate, în sensul
prevederilor alin. (2) al art. 94,
funcționarul public care este desemnat
prin act administrative pentru a face
parte din echipa de proiect finanțat
din fonduri comunitare
nerambursabile postaderare, precum
și din împrumuturi externe contractate
sau garantate de stat rambursabile sau
nerambursabile, cu excepția
funcționarilor publici care exercită
atribuții ca auditor sau atribuții de
control asupra activității derulate în
cadrul acesteia și a funcționarilor
publici care fac parte din echipa de
proiect, dar pentru care activitatea
desfășurată în cadrul respectivei
echipe generează o situație de conflict
de interese cu funcția publică pe care
o ocupă. Și în acest caz interesul
promovat de legiutor este cel public,
al autorității sau instituției care
derulează astfel de proiecte sau
programe (art. 94 alin. 2 ind. 2).
În același sens, Curtea a statuat că
prevederile art. 94 alin. (2) lit. c sunt
constituționale și prin raportare la art.
41 alin. (1) din Constituție privind
dreptul la muncă, deoarece dreptul
persoanei de a-și alege profesia,
meseria ori locul de muncă nu este
incompatibil cu instituirea unor
condiții pentru exercitarea unor
funcții publice, astfel încât acestea să
corespundă interesului public (Decizia
Curții Constituționale nr. 445 din 31
Printr-o altă decizie a sa (Decizia nr.
495 din 7 octombrie 2014), Curtea
Constituțională a statuat că
prevederile art. 94 referitoare la
incompatibilitățile privind funcționarii
publici nu sunt de natură a contraveni
art. 37 alin. (1) din Constituție, care
stabilește condițiile pe care trebuie să
le îndeplinească un cetățean pentru a
fi ales, deoarece odată cu instituirea
interdicției exercitării simultane a
două funcții considerate
incompatibile, din care una cu
caracter electiv, practic legiuitorul
instituie un mecanism care permite
exercitarea deplină și nestingherită a
dreptului de a fi ales. Argumentației
Curții se poate adăuga și principiul
potrivit căruia incompatibilitățile
reprezintă mecanisme de protecție a
unui mandat electiv, prin această
reglementare legiuitorul urmărind
practice evitarea unui potențial
conflict de interese în care s-ar putea
regăsi cel ales, dacă ar putea avea
concomitent și calitatea de funcționar
public. Astfel, prevederile art. 94 ale
Legii nr. 161/2003 nu constituie
condiții de ineligibilitate, funcționarul
public poate candida pentru o funcție
eligibilă sau poate fi numit într-o
funcție de demnitate publică, însă
raportul său de serviciu se suspendă
pe durata campaniei electorale, până
în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu
este ales, respectiv până la încetarea
funcției eligibile sau a funcției de
demnitate publică, în cazul în care
7
funcționarul public a fost ales sau
numit, potrivit art. 97 al Legii nr.
161/2003.
3. Principiile care decurg din
analiza jurisprudenței Înaltei Curți
de Casație și Justiție în ceea ce
privește aplicarea prevederilor
relative la incompatibilitățile
funcționarilor publici
a. Interpretarea și aplicarea art.
94 alin. (1) și alin. (2):
calitatea de funcționar public
este incompatibilă cu orice altă
funcție publică decât cea în
care a fost numit, precum și cu
funcțiile de demnitate publică.
Prin Decizia nr. 1.747/2013 Înalta
Curte de Casație și Justiție reține
starea de incompatibilitate prevăzută
de art. 94 alin. (1) și alin. (2) ale Legii
nr. 161/2003 față de recurenta-
reclamantă C.M., începând cu data de
29 mai 2009, deoarece aceasta a
exercitat simultan funcția publică de
director coordonator în cadrul
Agenției Județene pentru Ocuparea
Forței de Muncă Iași și cea de
consilier județean, constatând
existența stării de incompatibilitate
între calitatea de funcționar public și
exercitarea unei demnități publice, cea
de consilier județean, pe de o parte,
precum și starea de incompatibilitate
constând în interdicția funcționarilor
publici de a mai exercita o altă funcție
sau activitate, remunerată sau
neremunerată, în cadrul unei instituții
ori autorități publice.
În același sens, Decizia nr.
1.842/2011 a ÎCCJ și Decizia nr.
1.833/2011 a ÎCCJ rețin că declararea
neconstituționalității OUG nr.
37/2009 și OUG nr. 105/2009 (care au
instituit funcția de director
coordonator al instituțiilor publice
deconcentrate, ulterior declarării
neconstituționalității revenindu-se la
funcțiile de director executiv) nu
determină eliminarea stării de
incompatibilitate reglementată de art.
94 alin. (1) și (2) al Legii nr.
161/2003. Pentru o interpretare
contrară, însă, Decizia nr. 4.957 din
22 noiembrie 2012 a Înaltei Curți
reține că funcția de director
coordonator a reprezentat „o funcție
de conducere în regim contractual”.
Prin Decizia nr. 3.945/2010 Înalta
Curte apreciază că nu are relevanță
asupra existenței stării de
incompatibilitate faptul că o serie de
instituții publice care s-au pronunțat
asupra existenței incompatibilității nu
au avut un punct de vedere unitar, ori
că reclamantul a fost de bună-
credință, din moment ce acesta a
deținut simultan calitatea de
funcționar public (în cadrul unui
Consiliu județean) și calitatea de
expert tehnic judiciar, potrivit
prevederilor art. 94 alin. (2) lit. a
acesta s-a aflat în stare de
incompatibilitate. În acest sens,
instanța reține că activitatea de expert
tehnic judiciar este coordonată de
Biroul central pentru expertize tehnice
8
judiciare din cadrul Ministerului
Justiției, iar în cadrul tribunalelor
funcționează birouri locale pentru
expertize tehnice judiciare, astfel că
ipoteza reținută de art. 94 alin. (1) lit.
a – funcționarii publici nu pot deține
alte funcții și nu pot desfășura alte
activități, remunerate ori
neremunerate în cadrul autorităților
sau instituțiilor publice. Astfel, se
reține că, chiar dacă activitatea de
expertiză tehnică judiciară nu este
remunerată de o instituție publică, ea
se desfășoară în cadrul și sub tutela
unei instituții publice, respectiv
Ministerul Justiției (Decizia nr. 3.945
din 29 septembrie 2010).
În ceea ce privește calificarea
încadrării ca funcționar public,
potrivit art. 5 al Legii nr. 188/1999
pot beneficia de statute speciale
funcționarii publici care își desfășoară
activitatea în cadrul următoarelor
servicii publice: structurile de
specialitate ale Parlamentului
României; structurile de specialitate
ale Administrației Prezidențiale;
structurile de specialitate ale
Consiliului Legislativ; serviciile
diplomatice și consulare; autoritatea
vamală; poliția și alte structuri ale
Ministerului Internelor și Reformei
Administrative; alte servicii publice
stabilite prin lege. De asemenea, legea
prevede că prin aceste statute speciale
se pot reglementa: drepturi, îndatoriri
și incompatibilități specifice, altele
decât cele prevăzute de prezenta lege,
precum și funcții publice specifice. În
acest sens, Înalta Curte a reținut că
funcția de expert criminalist este
funcție publică, așa cum statuează HG
nr. 368/1998, privind înființarea
Institutului Național de Expertize
Criminalistice – I.N.E.C., care arată
expres în art. 13 că „expertul
criminalist este funcționar public”,
chiar dacă Statutul funcționarului
public – Legea nr. 188/1999 nu
enumeră în mod expres această
categorie de funcție publică. Așadar,
experților criminaliști le este aplicabil
regimul incompatibilităților și
conflictelor de interese specifice
funcției publice și se încadrează în
categoria persoanelor care sunt
obligate să depună declarații de avere
și de interese (Decizia nr. 3.457 din
13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție).
b. Interpretarea și aplicarea
situațiilor de excepție prevăzute
de art. 94 alin. (2 ind. 1) de la
regula generală a
incompatibilităților stabilite
pentru funcționarii publici.
Înalta Curte reafirmă în jurisprudența
sa principiul exceptio este
strictissimae interpretationis arătând
că aceste situații reglementate sunt de
strictă interpretare. Astfel, în Decizia
nr. 7.074/2013 Înalta Curte apreciază
că actul administrativ de desemnare a
funcționarului public să reprezinte
interesele statului în legătură cu
activitățile desfășurate de operatorii
economici cu capital ori patrimoniu
integral sau majoritar de stat, în
9
condițiile rezultate din actele
normative în vigoare trebuie să fie
emis în condițiile legii, adică să
respecte ad validitatem toate
condițiile de formă și de fond. Astfel,
împrejurarea că recurentul – incompatibilitate survine atunci când
reclamant H.L.C. a fost desemnat ca
membru în Consiliul de Administrație
a SC U. SA, societate comercială
prestatoare de servicii publice, având
ca unic acționar Consiliul Local al
Municipiului Piatra-Neamț, în baza
unei hotărâri a Adunării Generale a
Asociațiilor este de natură să atragă
starea de incompatibilitate.
Situația de excepție reglementată de
prevederile art. 94 alin. (2 ind. 1) lit. a
impune ca actul administrativ de
desemnare a funcționarului public
pentru a reprezenta interesele statului
în legătură cu activitățile desfășurate
de acest operator economic să
respecte condițiile legii, respectiv
Consiliul Local Piatra Neamț trebuia
să emită o hotărâre de consiliu, prin
care să împuternicească în mod expres
pe cei trei consilieri locali membrii ai
AGA, să îl desemneze pe funcționarul
public H.L.C. (director executiv
adjunct al Direcției Regionale de
Statistică Neamț) să reprezinte
interesele Consiliului Local în cadrul
SC U. SA, unde Consiliul Local era
asociat unic.
Pe de altă parte, subliniază Înalta
Curte, intenția legiuitorului nu se
referă la reglementarea intenției sau
culpei funcționarului public – ca
factor declanșator în atragerea stării
de incompatibilitate, astfel încât
împrejurarea că recurentul nu a
urmărit și nu a verificat modalitatea
de desemnare a sa în cadrul
consiliului de administrație, nu are
valențe exoneratoare, starea de
se constată încălcarea normei
reglementate de legiuitor, fără a fi
influențată de existența intenției sau
culpei. Astfel, împrejurarea că
intimata - reclamantă „nu a avut
intenția de a realiza o situație de
incompatibilitate” nu are relevanță
(Decizia nr. 4.294 din 13 octombrie
2010).
Față de ipoteza normativă prescrisă de
art. 94 alin. (2), intenția legiuitorului
este de a sancționa simpla „deținere
de funcții”, care creează oportunitatea
ca în orice moment funcționarul
public să desfășoare activități
generatoare de stare de
incompatibilitate.
Nici în această situație faptul că
entitatea, în care funcționarul public
deține o funcție generatoare de
incompatibilitate, nu a avut nicio
activitate (nu a încasat nicio sumă de
bani, nu a eliberat nicio chitanță, etc.)
nu are relevanță asupra întrunirii
condițiilor legale privind existența
stării de incompatibilitate (Decizia nr.
4.294 din 13 octombrie 2010).
c. Interpretarea și aplicarea
situațiilor de excepție prevăzute
de art. 95 alin. (1): nu sunt
permise raporturile ierarhice
directe în cazul în care
10
 funcționarii publici respectivi
sunt soți sau rude de gradul I.
În Decizia sa nr. 1.633/2014 Înalta
Curte reține că există situația de
incompatibilitate reglementată de art.
95 alin. (1) în situația în care în cadrul
Poliției orășenești fiica deține funcția
de execuție de agent de poliție, iar
tatăl său deține funcția de conducere
ierarhic superioară de comisar șef.
d. Interpretarea și aplicarea
situațiilor de excepție prevăzute
de art. 96 teza a doua:
funcționarii publici,
funcționarii publici
parlamentari și funcționarii
publici cu statut special pot
exercita funcții în alte domenii
de activitate din sectorul privat,
care nu sunt în legătură directă
sau indirectă cu atribuțiile
exercitate ca funcționar public,
funcționar public parlamentar
sau funcționar public cu statut
special, potrivit fișei postului.
Astfel, potrivit art. 96 legiuitorul a
acordat posibilitatea funcționarului
public să exercite funcții sau
activități, în domeniul didactic,
precum și în alte domenii din sectorul
privat, care nu au legătură – directă
ori indirectă – cu atribuțiile exercitate
ca funcționar public, potrivit fișei
postului. Prin Decizia nr. 2.900/2014
reține că reclamantul-recurent
M.T.O., în calitate de funcționar
public – inspector sanitar la DSP și
în calitate de asociat unic al SC P.
SRL, a desfășurat prin intermediul
societății sale, activități de învățământ
– având ca obiect cursuri destinate
persoanelor fizice cu privire la
normele de igienă (cursuri obligatorii
pentru aceste persoane), activități în
legătură directă cu atribuțiile sale de
serviciu. Împrejurarea că reclamantul-
recurent nu a desfășurat personal
activitatea de învățământ, nu a fost
considerată relevantă din moment ce
acesta a desfășurat o atare activitate
prin intermediul societății la care era
asociat unic. De asemenea, faptul că
fișa postului nu menționa expres că
inspectorul sanitar avea atribuții de
control, ci doar că avea atribuții de a
participa la acțiuni tematice
organizate în unitățile cu risc asupra
stării de sănătate, de a constata și
sancționa contravențiile la normele de
igienă publică, deci participarea
acestuia la atribuții de control în
domeniul igienei publice au fost
împrejurări considerate ca fiind
suficiente pentru a dovedi legătura cu
organizarea activității unor cursuri
obligatorii în domeniul igienei
publice, pentru persoanele fizice, dar
care lucrează în unitățile controlate de
funcționarul public. De altfel, instanța
supremă arată că în acest caz nu este
necesar a demonstra dacă cursanții
sunt angajați ai unităților controlate de
recurent, deoarece norma legală care
reglementează situația de
incompatibilitate are menirea de a
preveni un potențial conflict de
interese.
11
 e. Interpretarea și aplicarea
situațiilor de excepție prevăzute
de art. 94 alin. (2), lit. d:
funcționarii publici nu pot
deține alte funcții și nu pot
desfășura alte activități,
remunerate sau neremunerate
în calitate de membru al unui
grup de interes economic.
Prin Decizia nr. 4.957 din 22
noiembrie 2012 a Înaltei Curți se
reține că pentru a califica o entitate ca
fiind un grup de interes economic,
aceasta trebuie să îndeplinească acele
condiții legale prevăzute de art. 118–
231 din Legea nr. 161/2003, fiind
definit ca o asociere între două sau
mai multe persoane fizice sau
juridice, constituită pe o perioadă
determinată, în scopul înlesnirii sau
dezvoltării activității economice a
membrilor săi, precum și al
îmbunătățirii rezultatelor activității
respective. În speță, instanța supremă
apreciază că SC Agrozooserv
Moldova SRL nu întrunește calitatea
de grup de interes economic deoarece,
pe de o parte, este înființată pe o
durată nelimitată, iar nu pe o perioadă
determinată așa cum prevede Legea
nr. 161/2003, iar, pe de altă parte,
actul constitutiv al acesteia nu
cuprinde denumirea, precedată sau
urmată de sintagma „grup de interes
economic” ori de inițialele „G.I.E.”,
potrivit art. 122 din Legea nr.
161/2003. În ceea ce privește
aprecierea calității de membru a unui
grup de interes economic, Înalta
Curte, în aceeași decizie a sa, constată
că reclamantul I.C. nu a avut, în nume
propriu, calitatea de asociat al SC
Agrozooserv Moldova SRL (a avut
doar calitatea de membru al
consiliului de administrație), deci nu
poate avea calitatea de membru al
unui grup de interes economic.
4. Concluzii
Este evidentă necesitatea imperioasă a
consolidării activităților de prevenție
și educație în sfera standardelor de
integritate publică, atât în ceea ce
privește funcționarii publici, dar și
cetățenii, alături de întărirea
instrumentelor administrative de
combatere a corupției, condiții sine
qua non ale succesului strategiilor și
politicilor publice anticorupție.
Ultimele rapoarte MCV (Comisia
Europeană, 2016a; 2015) remarcă
faptul că creșterea standardelor de
integritate în administrația publică
locală este obligatorie. În același sens,
noua Strategie Națională Anticorupție
constată că rezultatele strategiei
anterioare sunt slabe în ceea ce
privește asigurarea respectării
cadrului de integritate la nivel local,
în consecință combaterea corupției la
nivel local și creșterea standardelor de
integritate în administrația publică
locală constituie una dintre prioritățile
noii strategii.
Asigurarea stabilității cadrului legal
de integritate este o condiție
obligatorie pentru succesul strategiilor
și politicilor anticorupție. Raportul
12
MCV (Comisia Europeană, 2016a) decisiv la asigurarea stabilității
sublinează necesitatea asigurării cadrului legal de integritate,
stabilității legislative și instituționale validându-i conformitatea cu
ca premisă a eficacității politicilor prevederile constituționale.
publice anticorupție. Recentele Jurisprudența Înaltei Curți de Casație
modificări ale cadrului de integritate și Justiție, având ca obiect regimul
par să ignore faptul că incompatibilităților și conflictelor de
incompatibilitățile reprezintă doar interese privind funcționarii publici,
instrumente de protecție a are rolul de asigura, pe de o parte,
manadatului parlamentar ori de ales stabilitatea cadrului legal de
local, eliminarea situațiilor de integritate prin uniformizarea practicii
incompatibilitate din lege expunând judiciare la nivelul instanțelor
persoana aleasă sau demnitarul, mai judecătorești și prin conturarea
accentuat, unor potențiale conflicte de principiilor de interpretare și aplicare
interese; mai mult, dovedește încă o a normelor legale din această sferă. Pe
dată, lipsa unui angajament politic de altă parte, jurisprundența Înaltei
ferm în susținerea irevesibilității Curți de Casație și Justiție are menirea
strategiilor și politicilor publice de a contribui la înțelegerea
referitoare la consolidarea cadrului standardelor de integritate, atât de
legal de integritate. către persoanele care ocupă funcții
Cadrul de integritate privind publice, cât și de către cetățeni, în
funcționarii publici a constituit vederea asigurării creșterii
obiectul unor excepții de receptivității acestora și legitimității
neconstituționalitate soluționate de aplicării sancțiunilor administrative în
Curtea Constituțională, în sensul cazul încălcării normelor de
constatării conformității cu integritate.
prevederile constituționale.
Prin jurisprudența sa, Curtea
Constituțională evidențiază că
reglementarea cadrului legal privind Bibliografie:
incompatibilitățile funcționarilor 1. Agenția Națională de Integritate
publici are ca finalitate garantarea (ANI), „Raport anual de activitate”,
2015, [Online] disponibil la adresa
exercitării cu imparțialitate a
https://www.integritate.eu/Noutati.as
funcțiilor publice și astfel reprezintă o px?PID=243&M=NewsV2&Action=
măsură de asigurare a transparenței în 1&NewsId=2115;
exercitarea demnităților publice, a 2. Strategia Națională Anticorupție
funcțiilor publice și în mediul de (SNA) 2016-2020, adoptata prin
afaceri, precum și de prevenire și Hotărârea nr. 583/2016;
sancționare a corupției. De asemenea,
jurisprudența constitutional contribuie
13
3. Statutul functionarilor publici, Legea
nr. 188/1999, Editura Hamangiu,
2015;
4. Legile administratiei publice locale,
Ovidiu Podaru, Editura Hamangiu,
2015;
5. Legea nr. 53/2003, Codul Muncii,
Editura Monitorul Oficial, 2013;
6. Drept administrativ, Dana Apostol
Tofan, cap. 25-28, Ed. All Beck,
2013;
7. Managementul resurselor umane in
administratia publica, Tatiana Puiu,
Bacau, 2009;
8. Agenția Națională de Integritate
(ANI), „Strategia pentru prevenirea
și sancționarea conflictelor de
interese, a incompatibilităților și
averilor nejustificate (2016–2020)”,
2016, [Online] disponibil la adresa
https://www.integritate.eu/Noutati.as
px?PID=243&M=NewsV2&Action=
1&NewsId=2224.
9. Comisia Europeană, „Raport al
Comisiei către Parlamentul
European și Consiliu privind
progresele înregistrate de România
în cadrul mecanismului de cooperare
și verificare”, 2016a, SWD(2016) 16
final, [Online] disponibil la
adresahttp://ec.europa.eu/cvm/docs/c
om_2016_41_ro.pdf.
10. Comisia Europeană, „Documentul
de lucru al Serviciilor Comisiei.
România: Raport tehnic, care
însoțește documentul Raport al
Comisiei către Parlamentul
European și
Consiliu privind progresele
înregistrate de România în cadrul
mecanismului de cooperare și de
verificare”, 2016b, COM(2016) 41
final, [Online] disponibil la adresa
http://ec.europa.eu/cvm/docs/swd_2
016_16_ro.pdf.
11. Comisia Europeană, „Raport al
Comisiei către Parlamentul
European și Consiliu privind
progresele înregistrate de România
în cadrul mecanismului de cooperare
și verificare”, 2015, SWD(2015)
final, [Online] disponibil la
adresa:http://ec.europa.eu/cvm/docs/
com_2015_35_ro.pdf.
12. Ministerul Justiției, „Raportul final
privind implementarea Strategiei
Naționale Anticorupție 2012-2015”,
2016, [Online] disponibil la adresa
http://www.just.ro/strate gii-si-
politici/strategii-nationale.
13. Hotărârea de Guvern nr. 583 din 10
august 2016 privind aprobarea
Strategiei naționale anticorupție pe
perioada 2016-2020, a seturilor de
indicatori de performanță, a
riscurilor asociate obiectivelor și
măsurilor din strategie și a surselor
de verificare, a inventarului
măsurilor de transparență
instituțională și de prevenire a
corupției, a indicatorilor de evaluare,
precum și a standardelor de
publicare a informațiilor de interes
public, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 644 din 23
august 2016.
14. Hotărârea de Guvern nr. 215 din 20
martie 2012 privind aprobarea
Strategiei naționale anticorupție pe
perioada 2012-2015, a Inventarului
măsurilor preventive anticorupție și
a indicatorilor de evaluare, precum și
a Planului național de acțiune pentru
implementarea Strategiei naționale
anticorupție 2012-2015, publicată în
Monitorul Oficial al României nr.
202 din 27 martie 2012.
15. Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003
privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenței în
exercitarea demnităților publice, a
14
 funcțiilor publice și în mediul de 26. Decizia nr. 7.074 din 2013 a Înaltei
afaceri, prevenirea și sancționarea Curți de Casație și Justiție.
corupției, publicată în Monitorul 27. Decizia nr. 4.294 din 13 octombrie
Oficial al României nr. 279 din 21 2010 a Înaltei Curți de Casație și
aprilie 2003, cu modificările și Justiție.
completările ulterioare.
16. Legea nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului Surse web:
plătit din fonduri publice, publicată 1. www.integritate.eu
în Monitorul Oficial al României nr. 2. http://ec.europa.eu
877 din 28 decembrie 2010. 3. www.cdep.ro
17. Decizia Curții Constituționale nr. 4. www.just.ro
445 din 31 martie 2009 referitoare la 5. www.iccj.ro
excepția de neconstituționalitate a 6. www.scj.ro
dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) 7. www.ccr.ro
din Legea nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției
și art. 9 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr. 1.209/2003 privind
organizarea și dezvoltarea carierei
funcționarilor publici, publicată în
Monitorul Oficial al României nr.
384 din 5 iunie 2009.
18. Decizia nr. 1.747 din 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
19. Decizia nr. 1.842 din 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
20. Decizia nr. 1.833 din 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
21. Decizia nr. 4.957 din 22 noiembrie
2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
22. Decizia nr. 3.945 din 29 septembrie
2010 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
23. Decizia nr. 3.457 din 13 septembrie
2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
24. Decizia nr. 6.990 din 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
25. Decizia nr. 6.391 din 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.

15