116 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol.

31978L0632

29.7.1978 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE L 206/26

DIRECTIVA COMISIEI
din 19 mai 1978
de adaptare la progresul tehnic a Directivei 74/60/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor
membre referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (părțile interioare ale habitaclului, altele
decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau plafonul care se
deschide, spătarul și partea din spate a scaunelor)

(78/632/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, Articolul 2

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice
Europene,
având în vedere Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februa-
rie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre
referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor
acestora (1), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare și,
în special, articolele 11, 12 și 13 ale acesteia,
având în vedere Directiva 74/60/CEE a Consiliului din 17 decem-
brie 1973 privind apropierea legislațiilor statelor membre
referitoare la amenajarea interioară a autovehiculelor (părțile inte-
rioare ale habitaclului altele decât oglinda sau oglinzile retrovi-
zoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau plafonul
care se deschide, spătarul și partea din spate a scaunelor) (2),
întrucât, având în vedere experiența dobândită și tehnologia de
ultimă generație, este posibil în prezent să se stabilească cerințe
mai bine adaptate la condițiile efective de încercare;
(1) Începând cu 1 ianuarie 1979, din motive legate de amenaja-
rea interioară a autovehiculelor (părțile interioare ale habitaclului
altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispune-
rea comenzilor, plafonul sau plafonul care se deschide, spătarul și
partea din spate a scaunelor), statele membre:
— nu pot să refuze, pentru un tip de vehicul, acordarea omolo-
gării CEE de tip sau emiterea documentului prevăzut la
articolul 10 alineatul (1) ultima liniuță din Directiva
70/156/CEE a Consiliului ori acordarea omologării naționale;
— nu pot să interzică introducerea în circulație pentru prima
oară a vehiculelor în cazul în care amenajarea interioară
(părțile interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau
oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, pla-
fonul sau plafonul care se deschide, spătarul și partea din spate
a scaunelor) ale unui astfel de tip de vehicul sau ale unor astfel
de vehicule este conformă specificațiilor prevăzute de Direc-
tiva 74/60/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta
directivă.

întrucât dispozițiile prezentei directive sunt conforme cu avizul (2) Începând cu 1 ianuarie 1979, statele membre:
Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor
privind eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului în
— nu mai pot emite documentul prevăzut la articolul 10 aline-
sectorul autovehiculelor,
atul (1) ultima liniuță din Directiva 70/156/CEE a Consiliului
pentru un tip de vehicul a cărui amenajare interioară (părțile
interioare ale habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
retrovizoare interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau
plafonul care se deschide, spătarul și partea din spate a
Articolul 1 scaunelor) nu este conformă specificațiilor prevăzute de Direc-
tiva 74/60/CEE, astfel cum a fost modificată prin prezenta
Anexele la Directiva 74/60/CEE se modifică în conformitate cu directivă;
anexa la prezenta directivă.
— pot refuza acordarea omologării naționale pentru un tip de
(1) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. vehicul a cărui amenajare interioară (părțile interioare ale
(2) JO L 38, 11.2.1974, p. 2. habitaclului, altele decât oglinda sau oglinzile retrovizoare
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 117

interioare, dispunerea comenzilor, plafonul sau plafonul care Articolul 3

se deschide, spătarul și partea din spate a scaunelor) nu este
conformă specificațiilor prevăzute de Directiva 74/60/CEE, Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se
astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1979 și
informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 4
(3) Începând cu 1 octombrie 1982, statele membre pot interzice Prezenta directivă se adresează statelor membre.
introducerea în circulație pentru prima dată a vehiculelor a căror
amenajare interioară (părțile interioare ale habitaclului, altele
decât oglinda sau oglinzile retrovizoare interioare, dispunerea Adoptată la Bruxelles, 19 mai 1978.
comenzilor, plafonul sau plafonul care se deschide, spătarul și Pentru Comisie
partea din spate a scaunelor) nu este conformă specificațiilor pre-
văzute de Directiva 74/60/CEE, astfel cum a fost modificată prin Étienne DAVIGNON
prezenta directivă. Membru al Comisiei
118 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

ANEXĂ

MODIFICĂRI LA ANEXELE LA DIRECTIVA 74/60/CEE A CONSILIULUI DIN 17 DECEMBRIE 1973

ANEXA I

DEFINIȚII, CERERE DE OMOLOGARE CEE DE TIP ȘI SPECIFICAȚII

Punctul 2.6 se citește:

prin „linie de centură” se înțelege linia formată de conturul inferior transparent al geamurilor laterale ale vehiculului;

Punctul 2.7 se citește:

prin „vehicul decapotabil” se înțelege un vehicul care, în anumite configurații, nu are nici un element structural de
rezistență al caroseriei deasupra liniei de centură, cu excepția montanților față ai plafonului și/sau a barelor de
siguranță în caz de răsturnare și/sau a punctelor de ancorare ale centurii de siguranță;

Punctul 2.8 se citește:

prin „vehicul cu plafon culisant” se înțelege un vehicul la care numai plafonul sau numai o parte a acestuia poate fi
rabatat înapoi sau poate fi deschis sau poate fi scos, lăsând elementele structurale existente ale vehiculului deasupra
liniei de centură;

Punctul 2.9 se citește:

prin „scaun rabatabil (strapontină)” se înțelege un scaun suplimentar care se utilizează ocazional și care, în mod
normal, este rabatat;

Punctul 5.3 se citește:

Alte dotări interioare ale habitaclului situate în fața planului transversal care trece prin linia de referință a trunchiului
manechinului amplasat pe scaunul situat cel mai în spate.

Punctul 5.3.1 se citește:

Domeniul de aplicare

Cerințele punctului 5.3.2 de mai jos se aplică mânerelor, manetelor și butoanelor de comandă și oricăror altor obiecte
proeminente care nu au fost prevăzute la punctele 5.1 și 5.2 de mai sus (a se vedea de asemenea punctul 5.3.2.2).

Punctul 5.3.2 se citește:

Cerințe

În cazul în care elementele prevăzute la punctul 5.3.1 sunt astfel amplasate încât ocupanții vehiculului pot veni în
contact cu acestea, ele îndeplinesc cerințele de la punctele 5.3.2.1-5.3.4. În cazul în care acestea pot fi atinse de o sferă
cu un diametru de 165 mm și sunt situate deasupra punctului H cel mai de jos (a se vedea anexa IV) al scaunelor din
față și înaintea planului transversal al liniei de referință a trunchiului manechinului de pe scaunul cel mai din spate
și în afara zonelor definite la punctele 2.3.1 și 2.3.2, aceste cerințe sunt considerate a fi îndeplinite în cazul în care:

Punctul 5.3.3 se citește:

Cerințele punctului 5.3.2.3 nu se aplică comenzii frânei de mână montate pe podea; pentru astfel de comenzi, în cazul
în care înălțimea oricărei părți în poziție de repaus se află deasupra unui plan orizontal care trece prin punctul H cel
mai de jos al scaunelor din față (a se vedea anexa IV), comanda are o secțiune transversală de cel puțin 6,5 cm2,
măsurată în plan orizontal, nu mai mare de 6,5 mm de la partea proeminentă cea mai îndepărtată (măsurată pe direcție
verticală). Raza de curbură nu trebuie să fie mai mică de 3,2 mm.

După punctul 5.3.4 se adaugă:

5.3.4.1 Componentele montate în plafon, dar care nu fac parte din structura plafonului, precum mânerele de sprijin,
luminile și parasolarele etc., au o rază de curbură de cel puțin 3,2 mm și, în afară de aceasta, lățimea părților
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 119

proeminente are cel puțin valoarea proeminenței lor în jos sau aceste componente trec încercarea de disipare
a energiei în conformitate cu cerințele anexei III.

Punctul 5.4.2.1 se citește:

Acea parte a feței interioare a plafonului care este situată deasupra sau în fața ocupanților nu prezintă asperități
periculoase sau muchii ascuțite, orientate spre spate sau în jos. Lățimea părților proeminente nu este mai mică decât
valoarea proeminenței lor în jos și muchiile au o rază de curbură de cel puțin 5 mm. În special armăturile sau nervurile
rigide, cu excepția ranforsărilor superioare ale suprafețelor vitrate și ale cadrelor ușilor, nu au proeminențe în jos mai
mari de 19 mm.

Punctul 5.4.2.2 se citește:

În cazul în care armăturile sau nervurile nu îndeplinesc cerințele punctului 5.4.2.1, acestea trebuie să treacă încercarea
de disipare a energiei în conformitate cu cerințele anexei III.

La punctul 5.4.2 se adaugă:

5.4.2.3. Sârmele metalice care întind căptușeala plafonului și ramele parasolarelor trebuie să aibă un diametru
maxim de 5 mm sau să fie capabile să absoarbă energia, după cum se prevede în anexa III. Elementele de
fixare mobile ale ramelor parasolarelor îndeplinesc cerințele punctului 5.3.4.1.

Punctul 5.5 se citește:

Vehicule cu plafon culisant.

Punctul 5.5.1.1 se citește:

Următoarele cerințe și cele de la punctul 5.4 de mai sus se aplică vehiculelor cu plafon culisant atunci când plafonul
este în poziția închis.

Punctul 5.5.1.2.2 se citește:

Suprafețele acestora se termină cu margini rotunjite, razele de curbură fiind de cel puțin 5 mm.

Punctul 5.6 se citește:

„Vehicule decapotabile”.

Punctul 5.6.1 se citește:

În cazul vehiculelor decapotabile, numai părțile inferioare ale elementelor superioare ale arcurilor de siguranță și
partea superioară a cadrului parbrizului, în toate pozițiile de utilizare normală, îndeplinesc cerințele de la punctul 5.4.
Sistemul de armături sau legături rabatabile utilizate la susținerea unui plafon care nu este rigid nu prezintă, în cazul
în care acestea sunt situate deasupra sau în fața pasagerilor, asperități periculoase sau muchii ascuțite, orientate spre
spate sau în jos.

Punctul 5.6.2 se elimină.

Punctul 5.7 se citește:

Părțile din spate ale scaunelor fixate de vehicul.

Punctul 5.7.1.2.3 se citește:

În zona de impact a capului din afara limitelor prevăzute la punctele 5.7.1.2.1-5.7.1.2.2 inclusiv, structura cadru a
scaunului se capitonează pentru a împiedica contactul direct al capului cu aceasta; și, în aceste zone, cadrul are o rază
de curbură de cel puțin 5 mm. Ca alternativă, aceste părți pot îndeplini cerințele de disipare a energiei specificate în
anexa III.

Punctul 5.7.2 se citește:

Aceste cerințe nu se aplică scaunelor care se află cel mai în spate, scaunelor orientate spre lateral sau spre spate,
scaunelor aflate spate-în-spate sau scaunelor rabatabile (strapontinelor). În cazul în care zonele de impact ale
scaunelor, tetierelor și suporturile acestora conțin părți acoperite cu materiale cu o duritate mai mică de 50 Shore A,
cerințele de mai sus, cu excepția celor care se referă la disiparea energiei descrise în anexa III, se aplică numai părților
rigide.
120 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

Punctul 5.8 devine punctul 5.8.1.

Noul punctul 5.8 se citește:

Alte dotări nespecificate.

ANEXA II

STABILIREA ZONEI DE IMPACT A CAPULUI

Punctul 2.2 se citește:

Pentru fiecare valoare a distanței dintre punctul de articulație și vârful capului, care poate fi măsurată cu dispozitivul
de măsurare în funcție de dimensiunile interioare ale vehiculului, se stabilesc toate punctele de contact amplasate în
fața punctului H.

În cazul în care capul fals, reglat la distanța minimă dintre punctul de articulație și vârful capului, depășește scaunul
din față, pornind de la punctul H înapoi, nu se stabilește nici un punct de contact pentru această operațiune specială.

Punctul 2.3 se citește:

Cu dispozitivul de măsurare în poziție verticală, se determină punctele de contact posibile, făcându-l să pivoteze spre
înainte și în jos, descriind toate arcurile de cerc în planurile verticale de până la 90o de o parte și de alta a planului
vertical longitudinal al vehiculului care trece prin punctul H.

ANEXA III

METODA DE ÎNCERCARE A MATERIALELOR CARE POT DISIPA ENERGIA

Textul de la punctul 1.3.3 se elimină. Numărul punctului se pune între paranteze.

Punctul 1.4.1 se citește:

În orice punct de impact al suprafeței care urmează să fie încercată, direcția de impact este cea definită de tangenta
la traiectoria capului fals al aparatului de măsurare descris în anexa II.

Pentru încercarea elementelor menționate la punctele 5.3.4.1 și 5.4.2.2 din anexa I, se alungește brațul aparatului de
măsurare până la realizarea contactului cu elementul care urmează să fie luat în considerare, până la o limită de
1 000 mm între punctul de articulație și vârful capului aparatului. Cu toate acestea, orice armături și nervuri ale
plafonului menționate la punctul 5.4.2.2 care nu pot fi atinse astfel se supun cerințelor punctului 5.4.2.1 din anexa
I, cu excepția celei privind înălțimea proeminenței.
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 121

ANEXA IV

Textul prezentei anexe se înlocuiește cu următorul text:

METODA DE DETERMINARE A PUNCTULUI H ȘI A UNGHIULUI REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

ȘI DE VERIFICARE A POZIȚIEI RELATIVE A PUNCTELOR R ȘI H ȘI A RELAȚIEI DINTRE UNGHIUL
PREVĂZUT ȘI UNGHIUL REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

1. DEFINIȚII

1.1. Punctul H

„Punctul H”, care indică poziția în habitaclu a unui ocupant așezat, se află la intersecția, într-un plan vertical
longitudinal, a axei teoretice de rotație dintre coapsele și trunchiul unui corp omenesc reprezentat de
manechinul descris la punctul 3.

1.2. Punctul R sau punctul de referință a scaunului

„Punctul R” sau „punctul de referință al scaunului” este punctul de referință specificat de constructorul
vehiculului care:

1.2.1. are coordonate stabilite în raport cu structura vehiculului;

1.2.2. corespunde poziției teoretice a punctului de rotație trunchi/coapse (punctul H) pentru poziția normală de
conducere cea mai de jos și cea mai din spate sau poziția de utilizare indicată de constructorul vehiculului
pentru fiecare poziție de ședere specificată de acesta.

1.3. Unghiul de înclinare a spătarului

Prin „unghi de înclinare a spătarului” se înțelege înclinarea spătarului în raport cu verticala.

1.4. Unghiul real de înclinare a spătarului

Prin „unghi real de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul format de verticala prin punctul H cu linia de
referință a trunchiului corpului omenesc reprezentat de manechinul descris la punctul 3.

1.5. Unghiul prevăzut de înclinare a spătarului

Prin „unghi prevăzut de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul prevăzut de constructorul vehiculului care:

1.5.1. stabilește unghiul de înclinare a spătarului pentru poziția de conducere cea mai de jos și cea mai din spate sau
poziția de utilizare indicată de constructorul vehiculului pentru fiecare poziție de ședere specificată de acesta;

1.5.2. este format în punctul R de verticală și de linia de referință a trunchiului și

1.5.3 corespunde, teoretic, unghiului real de înclinare a spătarului.

2. DETERMINAREA PUNCTELOR H ȘI A UNGHIURILOR REALE DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

2.1. Pentru fiecare poziție de ședere specificată de constructorul vehiculului se determină un punct H și un unghi
real de înclinare a spătarului. În cazul în care pozițiile de ședere din același rând pot fi considerate similare
(bancheta, scaunele identice etc.), se stabilește numai un punct H și un unghi real al spătarului pentru fiecare
rând de scaune, manechinul descris la punctul 3 fiind așezat într-o poziție considerată reprezentativă pentru
acel rând. Această poziție este:

2.1.1. în cazul rândului din față, scaunul conducătorului auto;

2.1.2. în cazul rândului sau rândurilor din spate, un scaun exterior;

2.2. La determinarea punctului H și a unghiului real al spătarului, scaunul luat în considerare este reglat în poziția
normală de conducere cea mai de jos și cea mai din spate sau în poziția indicată pentru acesta de constructorul
vehiculului. Spătarul, în cazul în care înclinarea sa este reglabilă, este blocat așa cum a specificat constructorul
sau, în absența unei astfel de specificații, într-o poziție corespunzătoare unui unghi real al spătarului cât mai
apropiat de 25°.

3. DESCRIEREA MANECHINULUI

3.1. Se utilizează un manechin tridimensional ale cărui masă și contur corespund unui bărbat adult de înălțime
medie. Un astfel de manechin este descris în figurile 1 și 2 din apendicele la prezenta anexă.
122 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

3.2. Manechinul este compus din:

3.2.1. două elemente, unul simulând spatele, iar celălalt – șezutul corpului, care pivotează pe o axă reprezentând axa
de rotație dintre trunchi și coapsă. Intersecția acestei axe cu planul longitudinal vertical median al poziției de
ședere determină punctul H;

3.2.2. două elemente care simulează picioarele și care sunt fixate pivotant de elementul care reprezintă șezutul și

3.2.3. două elemente care reprezintă labele picioarelor și care sunt legate de picioare prin legături pivotante care
simulează gleznele.

3.2.4. În afară de aceasta, elementul care simulează șezutul corpului este prevăzut cu o nivelă care permite verificarea
orientării sale transversale.

3.3. Greutăți care reprezintă segmentele corpului se adaugă la puncte adecvate care corespund centrelor de
gravitate relevante, astfel încât masa totală a manechinului să fie de 75 kg ± 1 %. Detalii privind masa diferitelor
greutăți sunt prevăzute în tabelul din figura 2 din apendicele la prezenta anexă.

3.4. Linia de referință a trunchiului manechinului este reprezentată de linia dreaptă care trece prin punctul de
îmbinare dintre coapsă și trunchi și punctul de îmbinare teoretic dintre gât și torace (a se vedea figura 1 din
apendicele la prezenta anexă).

4. POZIȚIONAREA MANECHINULUI

Manechinul tridimensional se poziționează în modul următor:

4.1. vehiculul se amplasează pe un plan orizontal și scaunele se reglează după cum se prevede la punctul 2.2;

4.2. scaunul supus încercării se acoperă cu o bucată de material textil, pentru a facilita poziționarea corectă a
manechinului;

4.3. manechinul se amplasează pe scaunul respectiv, axa de articulație a acestuia fiind perpendiculară pe planul
median longitudinal al vehiculului;

4.4. labele picioarelor manechinului se amplasează după cum urmează;

4.4.1. pentru scaunele din față, de așa manieră încât nivela care verifică orientarea transversală a șezutului
manechinului să fie în poziție orizontală;

4.4.2. pentru scaunele din spate, pe cât posibil de așa manieră încât să fie în contact cu scaunele din față. În cazul
în care apoi labele picioarelor se sprijină pe părți ale podelei care au înălțimi diferite, laba piciorului care vine
prima în contact cu scaunul din față servește ca punct de referință, iar cealaltă labă a piciorului se așează de
așa manieră încât nivela care verifică orientarea transversală a șezutului manechinului să fie adusă în poziție
orizontală;

4.4.3. în cazul în care se determină punctul H pentru un scaun situat în mijloc, fiecare labă a piciorului se amplasează
de o parte și de alta a tunelului;

4.5. greutățile se amplasează pe picioare, nivela care verifică orientarea transversală a șezutului manechinului se
aduce la orizontală și greutățile coapselor se amplasează pe componenta care reprezintă șezutul manechinului;

4.6. manechinul se îndepărtează de spătar, cu ajutorul barei de articulație a genunchilor și spatele manechinului
se înclină în față. Manechinul se repoziționează pe scaunul vehiculului prin împingerea șezutului pe scaun
până când i se opune rezistență, spatele manechinului fiind apoi sprijinit din nou de spătar;

4.7. i se aplică manechinului de două ori o sarcină orizontală de 10 ± 1 daN. Direcția și punctul de aplicare ale
sarcinii sunt reprezentate de o săgeată neagră în figura 2 din apendice;

4.8. greutățile șezutului se amplasează pe partea dreaptă și stângă, iar greutățile trunchiului se amplasează în
poziție. Nivelul transversal al manechinului se menține în poziție orizontală;

4.9. menținând nivelul transversal al manechinului în poziție orizontală, șezutul manechinului se pivotează înainte
până când greutățile trunchiului se situează deasupra punctului H, astfel încât să se elimine orice frecare cu
spătarul;

4.10. spatele manechinului se mută ușor înapoi, astfel încât să se încheie operațiunea de poziționare. Nivelul
transversal al manechinului este în poziție orizontală. În caz contrar, se repetă procedura descrisă mai sus.
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 123

5. REZULTATE
5.1. În cazul în care manechinul a fost poziționat astfel cum se descrie la punctul 4, punctul H și unghiul real de
înclinare a spătarului scaunului vehiculului luat în considerare este constituit din punctul H și unghiul de
înclinare al liniei de referință a trunchiului manechinului.
5.2. Se măsoară coordonatele punctului H în raport cu trei planuri perpendiculare între ele și unghiul real de
înclinare a spătarului, pentru a fi comparate cu datele furnizate de constructorul vehiculului.

6. VERIFICAREA POZIȚIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR R ȘI H ȘI A RELAȚIEI DINTRE UNGHIUL

PREVĂZUT DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI ȘI UNGHIUL REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

6.1. Rezultatele măsurătorilor efectuate în conformitate cu punctul 5.2 pentru punctul H și pentru unghiul real
de înclinare a spătarului se compară cu coordonatele punctului R și cu unghiul prevăzut de înclinare a
spătarului astfel cum a fost specificat de constructor.

6.2. Pozițiile relative ale punctelor R și H și relația dintre unghiul prevăzut de înclinare a spătarului și unghiul real
de înclinare a spătarului se consideră a fi satisfăcătoare pentru poziția de ședere în cauză dacă punctul H, astfel
cum a fost definit de coordonatele acestuia, se găsește într-un dreptunghi longitudinal ale cărui laturi
orizontală și verticală sunt de 30 și respectiv 20 mm lungime și ale cărui diagonale se intersectează în punctul
R și în cazul în care unghiul real de înclinare a spătarului variază cu maxim 3° față de unghiul prevăzut de
înclinare a spătarului.
6.2.1. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, la încercări se utilizează punctul R și unghiul prevăzut de
înclinare a spătarului și, după caz, manechinul se reglează astfel încât punctul H să coincidă cu punctul R și
unghiul real de înclinare a spătarului să coincidă cu unghiul prevăzut de înclinare a spătarului.

6.3. În cazul în care punctul H sau unghiul real de înclinare a spătarului nu îndeplinește cerințele de la punctul 6.2,
punctul H sau unghiul real de înclinare a spătarului se determină de încă două ori (de trei ori în total). În cazul
în care rezultatele a două din aceste trei operațiuni îndeplinesc cerințele, rezultatul încercării se consideră
satisfăcător.

6.4. În cazul în care în cel puțin două din cele trei rezultate ale încercărilor nu îndeplinesc cerințele de la punctul
6.2, rezultatul încercării se consideră a fi nesatisfăcător.

6.5. În cazul în care apare situația descrisă la punctul 6.4 sau în cazul în care verificarea nu este posibilă deoarece
constructorul vehiculului a omis să furnizeze informații cu privire la poziția punctului R sau la unghiul
prevăzut de înclinare a spătarului, se poate utiliza media rezultatelor celor trei încercări și poate fi privită ca
aplicabilă în toate cazurile în care, în prezenta directivă, se face trimitere la punctul R sau la unghiul prevăzut
de înclinare a spătarului.

6.6. Pentru verificarea pozițiilor relative ale punctelor R și H și a relației dintre unghiul prevăzut de înclinare a
spătarului și unghiul real de înclinare a spătarului la un vehicul de serie, dreptunghiul prevăzut la punctul 6.2
se înlocuiește cu un pătrat cu latura de 50 mm, iar unghiul real de înclinare a spătarului nu variază cu mai
mult de 5° față de unghiul prevăzut al spătarului.
124 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

APENDICE
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 125
126 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

ANEXA V

METODA DE MĂSURARE A PROEMINENȚELOR

Punctul 1 se citește:

Pentru a determina proeminența unui element în raport cu panoul pe care este montat, se deplasează o sferă cu
diametrul de 165 mm de-a lungul acestuia, menținând-o în contact cu elementul luat în considerare, de la prima
poziție de contact cu acesta. Valoarea proeminenței este cea mai mare dintre toate variațiile posibile „y”, variația fiind
măsurată din centrul sferei perpendicular pe panou.

În cazul în care panourile și elementele etc. sunt acoperite cu materiale cu duritate mai mică de 50 Shore A, procedura
de măsurare a proeminențelor descrisă mai sus se aplică numai după îndepărtarea acestor materiale.

APENDICE LA ANEXELE I, II, III, IV ȘI VI

NOTE

LA ANEXA I

DEFINIȚII, CERERI DE OMOLOGARE CEE DE TIP ȘI SPECIFICAȚII

La punctul 2.2:

Zona de referință este determinată fără oglindă retrovizoare. Încercarea de disipare a energiei se realizează fără oglinda
retrovizoare. Pendulul nu trebuie să lovească piciorul suportului oglinzii.

La punctele 2.3 și 2.3.1:

Zona exceptată definită de aceste puncte, situată în spatele volanului, este valabilă și în cazul zonei de impact a capului
pasagerului (pasagerilor) din față.

În cazul volanelor reglabile, zona exceptată în final se limitează la suprafața comună a zonelor exceptate pentru fiecare
poziție de conducere pe care o poate avea volanul.

În cazul în care se poate opta între diferite volane, zona exceptată se stabilește prin utilizarea celui mai puțin favorabil
volan cu diametrul cel mai mic.

La punctul 2.4:

Nivelul tabloului de bord se întinde pe întreaga lățime a habitaclului și este definit de punctele de contact situate cel
mai în spate ale unei linii verticale cu suprafața tabloului de bord, atunci când linia este deplasată pe lățimea
vehiculului. În cazul în care apar simultan două sau mai multe puncte de contact, se utilizează punctul de contact cel
mai de jos pentru a stabili nivelul tabloului de bord. În cazul consolelor, dacă nu este posibil să se stabilească nivelul
tabloului de bord prin raportare la punctele de contact ale liniei verticale, nivelul tabloului de bord este acela în care
o linie orizontală situată la 25,4 mm deasupra punctului H intersectează consola.

La punctul 2.5:

Pe părțile laterale ale vehiculului, plafonul începe de la muchia de sus a deschiderii portierei. În cazuri normale, limitele
laterale ale plafonului sunt reprezentate de contururile formate de muchia de jos (vedere din profil) a caroseriei
vehiculului atunci când portiera este deschisă. În cazul geamurilor, limita laterală a plafonului este reprezentată de linia
continuă transparentă (punctul de pătrundere al geamurilor laterale). La stâlpii de susținere, limita laterală a plafonului
trece prin linia de legătură dintre liniile transparente. Definiția de la punctul 2.5 este valabilă de asemenea pentru orice
deschidere a plafonului, în poziția închis, a vehiculului definit la punctul 2.7 sau 2.8.
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 127

În vederea efectuării măsurărilor, flanșele orientate în jos se ignoră. Acestea se consideră ca făcând parte din peretele
lateral al vehiculului.

La punctul 2.7:

Un geam din spate nedemontabil se înțelege ca un element structural rigid.

Automobilele ale căror geamuri din spate nedemontabile sunt din material rigid sunt considerate a fi automobile cu
plafon culisant, astfel cum sunt definite la punctul 2.8.

La punctul 5.1.1:

O muchie ascuțită este o muchie din material rigid cu o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, cu excepția
proeminențelor mai mici de 3,2 mm, măsurate de la panou. În acest caz, raza de curbură minimă nu se aplică, cu
condiția ca înălțimea proeminenței să nu fie mai mare de jumătate din lățimea sa și ca muchiile acesteia să fie teșite.

Grilajele sunt considerate a fi în conformitate cu reglementările în cazul în care îndeplinesc cerințele minime din tabel
următor:

(în mm)

Elementele plane
Elementele rotunjite
Distanța dintre elemente
(raza min.)
e/min. raza min.

0-10 1,5 0,25 0,50

10 to 15 2,0 0,33 0,75
15-20 3,0 0,50 1,25
128 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

La punctul 5.1.2:

În timpul încercării se determină dacă părți din interiorul zonei de impact utilizate pentru consolidare pot fi deplasate
sau scoase în afară, sporind astfel riscurile pentru pasageri sau gravitatea rănirii.

La punctul 5.1.3:

Aceste două concepte (nivelul și muchia inferioară a tabloului de bord) pot fi diferite. Cu toate acestea, prezentul
paragraf este inclus în punctul 5.1 (…… deasupra nivelului tabloului de bord..) și, prin urmare, se aplică numai în cazul
în care aceste două concepte sunt combinate. În cazul în care cele două concepte nu sunt combinate, și anume dacă
muchia inferioară a tabloului de bord este situată sub nivelul tabloului de bord, acesta va fi luat în considerare în
conformitate cu punctul 5.3.2.1 prin trimitere la punctul 5.8.

La punctul 5.1.4:

În cazul în care un mâner de tragere sau un buton are o lățime egală sau mai mare de 50 mm și este situat într-o astfel
de zonă încât, în cazul în care lățimea îi era mai mică de 50 mm, proeminența maximă se determina utilizând aparatul
de măsură cu cap fals în conformitate cu punctul 2 din anexa V, proeminența maximă se determină în conformitate
cu punctul 1 din anexa V, și anume prin utilizarea unei sfere cu diametrul de 165 mm și determinând variația maximă
în înălțime pe axa „y”.

Suprafața secțiunii transversale se măsoară într-un plan paralel cu suprafața pe care este montat elementul.

La punctul 5.1.5:

Punctele 5.1.4 și 5.1.5 se completează reciproc; se aplică întâi prima teză de la punctul 5.1.5 (și anume o forță de
37,8 daN pentru retractare sau desprindere) și apoi punctul 5.1.4 în cazul retractării până la formarea unei
proeminențe cu dimensiunile între 3,2 și 9,5 mm sau, în caz de desprindere, ultimele două teze de la punctul 5.1.5
(se măsoară suprafața secțiunii transversale înaintea aplicării forței). Cu toate acestea, în cazul în care, în circumstanțe
practice trebuie să se aplice punctul 5.1.4 (retracție sub 9,5 mm și peste 3,2 mm), ar putea fi mai convenabil, la
latitudinea constructorului, să se verifice specificațiile punctului 5.1.4 înaintea aplicării forței de 37,8 daN specificate
la punctul 5.1.5.
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 129

La punctul 5.1.6:

Întrucât în prezența materialelor cu duritate mică cerințele se aplică numai suportului rigid, proeminența se măsoară
numai pentru suportul rigid.

Măsurarea durității Shore se realizează pe probe ale obiectului încercării. În cazul în care datorită caracteristicilor
materialului este imposibil să se efectueze măsurarea durității prin procedura Shore A, se utilizează pentru evaluare
măsurări comparabile.

La punctul 5.2.1:

Pedalele, pârghiile acestora și mecanismele lor de rotație cele mai apropiate, dar nu și suportul metalic care le
înconjoară, nu sunt luate în considerare.

La punctul 5.2.2:

Criteriul de stabilire a faptului că maneta frânei de mână poate fi atinsă constă în utilizarea:

— capului de simulare specificat în anexa II, în cazul în care maneta este amplasată deasupra sau la nivelul tabloului
de bord (care urmează a fi încercat în conformitate cu punctul 5.1 și în zona de impact);

— genunchiului specificat în anexa VI, în cazul în care maneta este amplasată sub nivelul panoului de comandă (în
acest caz, maneta de acționare se încearcă în conformitate cu punctul 5.3.2.3).

La punctul 5.2.3:

Specificațiile tehnice prevăzute la punctul 5.2.3 se aplică de asemenea suporturilor și acelor elemente ale consolelor
situate sub nivelul tabloului de bord între scaunele din față, cu condiția ca acestea să fie amplasate în fața punctului
H. În cazul în care o cavitate este închisă, aceasta este tratată ca un torpedo și nu face obiectul acestor specificații.

La punctul 5.2.3.1:

Dimensiunile specificate se referă la suprafață înainte de adăugarea de material cu duritatea mai mică de 50 Shore A
(a se vedea punctul 5.2.4). Încercările de disipare a energiei se realizează în spiritul anexei III.

La punctul 5.2.3.2:

În cazul în care un suport se detașează sau se rupe, nu trebuie să rezulte nici un element periculos; această prevedere
se aplică nu numai ramei, ci și altor muchii orientate spre interiorul habitaclului ca rezultat al forței aplicate.

Partea cea mai solidă a suportului se consideră a fi cea adiacentă unui element de consolidare. De asemenea, prin
„deformare substanțială” se înțelege că, sub efectul forței aplicate, devierea suportului, măsurată de la punctul inițial
de contact cu cilindrul de încercare, trebuie să fie o îndoire sau o deformare vizibilă cu ochiul liber. Se admite
deformarea elastică.

Lungimea cilindrului de încercare este de cel puțin 50 mm.

La punctul 5.3:

Expresia „alte părți” include elemente precum închizătoarele geamului, punctele de ancorare superioare ale centurii
de siguranță și alte elemente situate în spațiul pentru picioare și pe partea portierelor, cu excepția cazului în care aceste
elemente au fost reglementate anterior sau sunt exceptate în text.

La punctul 5.3.2:

Spațiul dintre peretele din față și tabloul de bord localizat deasupra muchiei inferioare a tabloului de bord nu face
obiectul specificațiilor de la punctul 5.3.

La punctul 5.3.2.1:

Raza de minimum 3,2 mm se aplică tuturor elementelor care pot fi atinse care fac obiectul punctului 5.3 pentru toate
pozițiile de utilizare.

Ca excepții, torpedourile se iau în considerare numai în poziția închis, centurile de siguranță sunt luate în considerare
în mod normal numai în poziția legat, dar orice element care are o poziție de așezare fixă este conformă cu raza de
minimum 3,2 mm în acea poziție fixă.
130 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

La punctul 5.3.2.2:

Suprafața de referință se determină cu ajutorul dispozitivului descris la punctul 2 din anexa V prin aplicarea unei forțe
de 2 daN. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se utilizează metoda descrisă la punctul 1 din anexa V cu o forță
de 2 daN.

Este la latitudinea autorităților responsabile de efectuarea încercărilor să stabilească care proeminențe sunt periculoase.

Forța de 37,8 daN se aplică chiar dacă proeminența originală este mai mică de 35 sau 25 mm, după caz. Proeminența
se măsoară în timpul aplicării forței.

Forța de 37,8 daN orizontală, longitudinală, se aplică în mod normal cu ajutorul unui piston cu capul plat cu diametrul
de maximum 50 mm, dar atunci când acest lucru nu este posibil, se poate utiliza o metodă echivalentă; de exemplu,
prin înlăturarea obstacolelor.

La punctul 5.3.2.3:

Partea cea mai proeminentă a manetei schimbătorului de viteze este acea parte a mânerului sau a butonului care vine
prima în contact cu un plan transversal vertical mișcat în direcție longitudinală orizontală. În cazul în care orice
element al manetei schimbătorului de viteze sau al frânei de mână este situat deasupra nivelului punctului H, atunci
acea manetă va fi considerată a fi în întregime situată deasupra nivelului punctului H.

La punctul 5.3.4:

În cazul în care planul (planurile) orizontal(e) care trece (trec) prin punctul H al celor mai de jos scaune din față și din
spate nu coincide (coincid), se trasează un plan vertical perpendicular pe axa longitudinală a vehiculului care trece prin
punctul H al scaunului din față. Zona exceptată este luată în considerare separat atât pentru partea din față, cât și pentru
partea din spate a habitaclului, în funcție de punctul lor H respectiv și până la planul vertical definit mai sus.

La punctul 5.3.4.1:

Parasolarele reglabile se iau în considerare în toate pozițiile de utilizare. Ramele parasolarelor nu sunt considerate
suporturi rigide (a se vedea punctul 5.3.5).

La punctul 5.4:

Atunci când plafonul este încercat pentru a se măsura acele proiecții și elemente care pot fi atinse de o sferă cu
diametrul de 165 mm, trebuie scoasă căptușeala plafonului. Atunci când se verifică razele specifice, se iau în
considerare proporțiile și proprietățile materialelor căptușelii. Zona de încercare a plafonului se întinde în fața și
deasupra planului transversal care este delimitat de linia de referință a trunchiului manechinului amplasat pe scaunul
cel mai din spate.

La punctul 5.4.2.1 (a se vedea punctul 5.1.1 pentru definiția „muchiilor ascuțite”):

Proeminența îndreptată în jos se măsoară perpendicular pe plafon, în conformitate cu punctul 1 din anexa V.

Lățimea elementului proeminent se măsoară în unghi drept față de linia proeminenței. În special, armăturile și
nervurile rigide ale plafonului nu ies mai mult de 19 mm în afara suprafeței interioare a plafonului.

La punctul 5.5:

Orice nervuri ale plafoanelor culisante trebuie să îndeplinească cerințele punctului 5.4, în cazul în care acestea pot
fi atinse cu o sferă cu diametrul de 165 mm.

La punctele 5.5.1.2, 5.5.1.2.1 și 5.5.1.2.2:

Atunci când sunt în poziție de repaus și cu plafonul închis, dispozitivele de deschidere și de acționare trebuie să
îndeplinească toate condițiile specificate.

La punctul 5.5.1.2.3:

Forța de 37,8 daN se aplică chiar dacă proeminența originală este de 25 mm sau mai mică. Proeminența se măsoară
în timpul aplicării forței.

Forța de 37,8 daN aplicată în direcția de impact definită în anexa III ca tangentă la traiectoria capului fals se aplică
în mod normal cu ajutorul unui piston cu cap plat cu diametrul de maximum 50 mm, dar în cazul în care acest lucru
nu este posibil se poate utiliza o metodă echivalentă; de exemplu, prin înlăturarea obstacolelor.
13/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 131

Prin „poziție de repaus” se înțelege poziția dispozitivului de acționare când acesta este în poziția „blocat”.

La punctul 5.6:

Cadrul plafonului vehiculului decapotabil nu reprezintă bară de siguranță în caz de răsturnare.

La punctul 5.6.1:

Partea superioară a cadrului parbrizului începe deasupra conturului transparent al parbrizului.

La punctul 5.7.1.1:

Vezi punctul 5.1.1 pentru definiția „muchiei ascuțite”.

La punctul 5.7.1.2:

Pentru a defini zona de impact a capului cu spătarul scaunelor din față, orice structură necesară pentru a sprijini
spătarul scaunului este considerată o componentă a acestui spătar de scaun.

La punctul 5.7.1.2.3:

Căptușeala structurii cadrului scaunului nu prezintă asperități periculoase și muchii ascuțite care pot mări pericolul
sau gravitatea rănirii pasagerilor.

LA ANEXA II

DETERMINAREA ZONEI DE IMPACT A CAPULUI

La punctul 2.1.1.2:

Alegerea uneia dintre cele două proceduri pentru stabilirea înălțimii se lasă la latitudinea constructorului.

La punctul 2.2:

La determinarea punctelor de contact, lungimea brațului aparatului de măsurare nu se schimbă în timpul unei anumite
operațiuni. Fiecare operațiune începe din poziție verticală.

La punctul 3:

Dimensiunea de 25,4 mm reprezintă distanța dintre un plan orizontal care trece prin punctul H și tangenta orizontală
la conturul cel mai de jos al capului fals.

LA ANEXA III

METODA DE ÎNCERCARE A MATERIALELOR CARE POT DISIPA ENERGIA

La punctul 1.4:

În ceea ce privește ruperea oricărei componente în timpul încercării de disipare a energiei, a se vedea nota de la
punctul 5.1.2 din anexa I.

LA ANEXA IV

METODA DE DETERMINARE A PUNCTULUI H ȘI A UNGHIULUI REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

ȘI DE VERIFICARE A POZIȚIILOR RELATIVE ALE PUNCTELOR R ȘI H ȘI A RAPORTULUI DINTRE
UNGHIUL PREVĂZUT DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI ȘI UNGHIUL REAL DE ÎNCLINARE A
SPĂTARULUI

La punctul 4:

La determinarea punctului H al oricărui scaun, pot fi înlăturate alte scaune în cazul în care este necesar.
132 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 4

LA ANEXA VI

DISPOZITIVUL ȘI PROCEDURA DE APLICARE A PUNCTULUI 5.2.1 DIN ANEXA I

Prima teză:

Elementele de comandă acționate cu piciorul sunt tratate ca pedale.