Avantajele impozitelor directe

Patru avantaje erau in mod traditional recunoscute [2]:

1. Stabilitatea randamentului fiscal, caracteristica vechilor impozite de repartitie,

insensibile evolutiilor conjuncturale, dar intrata in desuetitudine in zilele noastre in conditiile
impozitului de cotitate la care marimea depinde de volumul materiei impozabile, sensibil si el la
schimbarile conjuncturale. Aceasta stabilitate este afectata si de trecerea de la impunerea
proportionala, specifica vechilor sisteme fiscale, la impunerea progresiva a veniturilor.

Desigur ca impozitele directe asupra averii sunt, din acest punct de vedere, mult mai
stabile decat cele asupra veniturilor. De aceea, luate in ansamblul lor, impozitele directe sunt si
astazi mai putin sensibile la evolutiile conjuncturale decat cele indirecte, deci sunt mai stabile in
privinta randamentului lor.

2. Elasticitatea legala reprezinta cel de-al doilea avantaj recunoscut in mod traditional
fiscalitatii directe. Este vorba aici despre sensibilitatea randamentului sau la variatia cotei sale
legale.

Ceea ce caracterizeaza impozitul direct asupra averii este faptul ca, in general, cresterea
cotei sale nu duce la diminuarea materiei impozabile. Materia impozabila, in virtutea stabilitatii
sale se mentine, cresterea cotei ducand doar la cresterea corespunzatoare a impozitului. Aceasta
face ca marimea impozitului sa depinda de vointa legiuitorului, si, intr-un fel, de nevoile de
resurse ale statului. De altfel, impozitele asupra capitalului se suporta, de obicei, din veniturile
realizate de pe urma valorificarii acestuia, rareori el atacand substanta averii si ducand, pe
aceasta cale, la diminuarea acesteia.

Nu acelasi lucru se intampla in cazul impozitelor directe asupra veniturilor, cresterea

cotelor si a impozitului datorat ducand la diminuarea corespunzatoare a venitului impozabil.

Tocmai de aceea, elasticitatea legala a impozitelor directe isi are limitele sale. Cum
astazi, in majoritatea tarilor, cotele de impozitare au atins un nivel ridicat, cresterea acestora nu
se poate face fara riscul de a provoca reactii adverse din partea contribuabililor.

3. Costul redus al perceperii reprezinta cel de-al treilea avantaj traditional al impozitelor
directe.

Identificarea materiei impozabile si evaluarea acesteia, relativa ei stabilitate, nu reclama,

in general, un personal numeros, cu o pregatire superioara si o renumerare mare. Cu timpul insa,
pe masura ce numarul contribuabililor a crescut, iar materia impozabila a devenit tot mai
complexa, metodele de evaluare si urmarire a materiei impozabile s-au complicat iar aparatul
fiscal a devenit tot mai costisitor.
Este nevoie astazi de specialisti cu pregatire complexa si de o dotare costisitoare cu
echipamente electronice de calcul, ceea ce duce la cresterea considerabila a cheltuielilor de
asezare, percepere si control asupra impozitelor, cu un impact direct asupra randamentului
acestora.

In acelasi timp, declaratiile fiscale pretinse contribuabililor au devenit tot mai complicate,
acestia fiind nevoiti sa se adreseze unor oficii specializate care le ofera serviciile in schimbul
unor tarife ridicate. Nu este astfel de mirare faptul ca solicitarile de deducere din venitul
impozabil a acestor cheltuieli au devenit in unele tari tot mai insistente.
 4. Cel de-al patrulea avantaj traditional al fiscalitatii directe este justetea
impunerii. Odata cu personalizarea impozitelor, luandu-se in considerare capacitatea
contributiva a fiecarui platitor, impozitele directe personale devin cu mult mai echitabile. Acest
avantaj, care a constituit meritul fundamental al fiscalitatii directe, este atenuat in prezent.
Motivul principal este acela ca fiscalitatea directa este deseori insotita de frauda fiscala. Aceasta
depinde de constiinta civica a fiecaruia. In conditiile in care fiscul se straduieste sa identifice si
sa evalueze exact materia impozabila, dorind sa inhate cat mai mult din aceasta, constiinta fiscala
devine mai elastica, iar contribuabilii incearca sa ocoleasca impozitele, atunci cand acestea sunt
apasatoare.

Se constata deci, ca avantajele traditionale ale impozitelor directe se mentin si in prezent,

dar sunt cu mult mai atenuate decat in trecut.

Dezavantajele impozitelor directe

Dezavantajele impozitelor directe au devenit tot mai evidente. Se invoca, in mod

traditional, patru inconveniente esentiale ale fiscalitatii directe [3]:

1. Incetineala cu care impozitele directe ajung la dispozitia fiscului este primul

inconvenient al acestora. Ea se datoreaza decalajului in timp care exista intre momentul in care
se dobandeste materia impozabila si momentul in care trebuie declarata obtinerea ei si trebuie
varsat impozitul aferent. De regula, venitul realizat in anul in curs este inscris in declaratia
fiscala intocmita la inceputul anului viitor. Urmeaza o perioada de control si calcul al
impozitului, de avizare a contribuabilului in privinta debitului fiscal datorat, astfel ca impozitul
se varsa la buget cu o mare intarziere fata de momentul in care se obtine venitul. Dezavantajul
incasarii intarziate a acestor impozite sporeste atunci cand inflatia este prezenta, deoarece
impozitele se incaseaza in bani depreciati. De aceea, exista preocuparea pentru indexarea lor cu
indicele inflatiei. Acest neajuns a fost atenuat si prin introducerea varsamintelor provizorii in
timpul anului, regularizarea urmand sa se faca la inceputul anului viitor, cand se cunosc
veniturile realizate efectiv in anul incheiat.

In cazul veniturilor incasate periodic din activitati dependente incasarea se face, de

regula, lunar, dupa dictonul “plateste pe masura ce castigi”, astfel ca perfectionarea tehnicilor de
varsare a atenuat mult acest inconvenient al fiscalitatii directe. El este mult mai redus acolo unde
utilizarea tehnicilor informatice de asezare si percepere a impozitelor a accelerat mult incasarea
impozitelor la buget.

2. Ostensibilitatea prelevarii reprezinta cel de-al doilea inconvenient al impozitelor

directe. Ele lovesc contribuabilul in mod fatis si fara menajamente, iar acesta nu are nici
posibilitatea sa transmita povara sa fiscala asupra altora. De aceea, impozitele directe provoaca
reactii cu atat mai dure din partea contribuabililor, cu cat ele sunt mai apasatoare. Calea obisnuita
este aceea a evaziunii fiscale.

3. Inechitatea impunerii este al treilea neajuns al fiscalitatii directe, deoarece ea loveste

in mod inegal diferitele clase sau paturi sociale. In Franta, de exemplu, se considera ca
impozitele directe lovesc prea greu salariatii sau beneficiarii veniturilor din valori mobiliare ale
caror venituri sunt cunoscute cu exactitate, iar impozitele sunt retinute la sursa. In cazul
agricultorilor, fiscalitatea directa este mai lejera, datorita dificultatii evaluarii exacte a veniturilor
acestora. Acelasi lucru este valabil si pentru profesiile liberale care invoca secretul profesional
pentru a scapa de investigatiile fiscale.
 4. Cel de-al patrulea neajuns al impozitelor directe este de data mai recenta. El a aparut in
conditiile cresterii complexitatii sistemelor fiscale, ceea ce reclama personal cu inalta calificare,
cu solide cunostinte juridice, economice si mai ales contabile, o dotare adecvata cu tehnica
performanta de calcul si o suficienta instruire a contribuabililor pentru ca acestia sa-si
intocmeasca corect declaratiile lor fiscale.

Cunoscand avantajele si neajunsurile impozitelor directe se poate preciza locul acestora

in cadrul sistemului fiscal din fiecare tara. Locul fiscalitatii directe depinde in suficienta masura
de conjunctura politica (ea permitand un tratament diferentiat pentru diferitele clase sau paturi
sociale, ceea ce poate afecta echitatea sistemului fiscal), de conjunctura financiara (marindu-se
impozitele directe sporeste sansa echilibrarii bugetului).

Dintre avantajele care justifica preferinta unor state pentru practicarea

impozitelor indirecte cele mai importante sunt:

- productivitatea lor destul de ridicata si operativitatea cu care procura resurse

financiare pentru stat;

- prin modul de asezare si percepere, impozitele indirecte limiteaza considerabil

evaziunea fiscala;

- fiind cuprinse in pretul marfurilor, impozitele indirecte sunt suportate in mod

treptat de catre contribuabili, care, cel mai adesea, le ignora, confundandu-le cu pretul
(fenomenul de 'anestezie fiscala');

- uneori se afirma ca, intrucat actul cumparari unui bun este constient si
voluntar, si plata impozitelor indirecte are caracter voluntar, facultativ. Aceasta idee
este valabila, cel mult, in ceea ce priveste procurarea unor obiecte de lux insa nu si in
ceea ce priveste bunurile de consum de stricta necesitate.

Alaturi de aceste avantaje impozitele indirecte prezinta si o serie de deficiente,

si anume:

- principala critica adusa fiscalitatii indirecte este legata de lipsa de echitate a

acesteia. Impozitele indirecte au un caracter regresiv (progresivitate inversa) si exercita
o presiune fiscala mai mare asupra categoriilor sociale cu venituri mici;

- un al doilea repros adus impozitelor indirecte vizeaza randamentul instabil al

acestora generat de sensibilitatea lor in raport de conjunctura economica;

- cel putin unele dintre impozitele indirecte (taxele vamale, de exemplu) sunt
criticabile si din punct de vedere al costului de percepere al lor.