ASTRA

In urma cu ani buni, eram invitata la o sarbatoare la Nasaud. Era de Ispas. Eveniment denumit, De
Ispas la Nasaud – eveniment, la care, participa toata suflarea orasului Nasaud. Un program dens, cu
multe evenimente, de o mare calitate stiintifica si culturala.

In prima zi, seara, dupa un parcurs de o zi, petrecut in mijlocul oamenilor si eu si echipa eram deja
obosite. Asta, si dupa un drum Bucuresti – Bistrita – Nasaud.

Prima zi, aveam sa aflu in urmatoarele zile, fusese cea mai lejera. Culmea..Ceilalti, nasaudenii erau
fresh, bucurosi, plini de verva, multumiti..ce mai..sarbatoreau, doar..

Eram, deja, in alta lume..Prima senzatie, de prospetime, culoare, aer curat, pupaturi, imbrasitari si
multe cuvinte, pe care nu le intelegeam..

A fost cam asa: ardeleni spuneau cate ceva, noi ne dadeam cu presupusul, mai nimeream cate o data
sensul…si cand, eram pe alaturi…incepeau sa rada..

Nu voi uita niciodata rasul acela sanatos, lipsit de rautate, sau de batjocora. Era un ras izvorator de
bucurie, care, intr-un fel de magie ne-a apropiat.

L-am intalnit pe cel ce ne invitase, primarul Dumitru Muresan. Un om falnic, care, cu intreaga lui
faptura stralucea, atunci cand radea. Se bucura sincer de venirea noastra si eu, obisnuita, inca cu
ranjetele politicoase de protocol de la Capitala eram siderata.

Staim eu, din spusele unui vechi prieten ardelean, ca, in Ardeal e alta lume.

Dar, asta e subiectul unui Jurnal de calatorie prin Bistrita Nasaud, pe care il scriu acum.

Domnul primar, ne-a primit si am participat la o prezentare, unde, un domn profesor Ioan Seni
sustinea un subiect despre Regimentele Graniceresti.

O sa spuneti..si ce daca? Ei, situatia era cam asa…eu eram intr-un soi de picoteala, dupa drum,
intalniri, depuneri de coroana, expuneri la Muzeul Graniceresc, etc…intalniri cu oameni noi, veselie,
dans, muzica, etc..

Nu e un secret ca, mai adoarme lumea la