din paduri

venea adesea din paduri

cu parul rosu goala, cu picioarele ude
si nu spunea nimic, doar te privea
plangand, razand...
scurte tentative de a trai
nereusite insa, caci muream mereu
plangand si neintelegand faptura ta
asa plina de padure, si de goala
plangand mereu, fara incetare
te-as lua de mana, sa fugim, sa ne inghita orasul
sa respiram gaze amare, si vise sparte
sa fim asfalt, sa fim borduri