Professional Documents
Culture Documents
enoh
Evrei 11:5-6
„Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că
Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui
Dumnezeu. Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El
trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
Dacă istoria lui Abel (şi Cain) este una despre acceptare, cea a lui Enoh este despre o
AVENTURĂ – o călătorie!
• Cu toţii ne aflăm într-o călătorie! – viaţa este o CĂLĂTORIE – o AVENTURĂ!
• Cu toţii căutăm ceva! – sens, scop, identitate, împlinire/fericire, satisfacţie – unii dintre
noi o fac literalmente: merg din loc în loc, din slujbă în slujbă... din relaţie în relaţie,
căutând toate aceste lucruri!
o Eclesiastul ne spune că „10 Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea
oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea. 11 El a făcut toate lucrurile bune la
timpul lor, a pus chiar şi veşnicia(sensul veşniciei) în inimile lor, dar omul nu
poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”
(Ecl.3:10-11)
o Adică, Dumnezeu a pus „o foame” în noi, de a şti CINE SUNTEM şi CARE ESTE
SCOPUL NOSTRU în această lume... în acest univers!
o De aceea, fiecare din noi, tot căutăm din răsputeri să facem carieră, să avem
succes, să fim independenţi, să dezvoltăm relaţii – toate acestea nu sunt decât
simptome/indicii ale nevoii noastre de SENS şi SCOP în viaţă!
• Blaise Pascal numea acest fenomen „golul de forma lui Dumnezeu” din fiecare din
noi!... pe care numai Dumnezeu îl poate umple, atunci când îl recunoaştem şi-L acceptăm
ca Creator şi Salvator.
o Nu-i de mirare că suntem tot mai nefericiţi! ...aşa de nefericiţi!!!... pentru că în
ultimul timp ÎL respingem pe Dumnezeu tot mai mult din vieţile noastre! Vieţile
noastre dovedesc asta: SĂ NE VERIFICĂM în lumina Cuvintelor lui Dumnezeu!
2 Timotei 3:1-5
„1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori
de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de
sfinţenie, 3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, 4
trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având
doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea.”
o Nu-i de mirare că „sărim” din slujbă în slujbă,din hobi în hobi, din relaţie în relaţie,
din biserică în biserică etc – pentru că Dumnezeu nu mai este DOMNUL şi
SCOPUL existenţei noastre pe acest pământ!
Sf. Augustin spunea astfel: „O, Doamne, Tu ne-ai creat pentru Tine şi inimile noastre sunt
neliniştite până când nu ne găsim odihna în Tine!”
Apoc.4:11 - „Tu eşti vrednic, Domnul şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, onoarea şi
puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate şi prin voia Ta ele au existat şi au fost create!“
(De văzut, de asemenea, Fapte 17:24-31)
Călătoria vieţii lui Enoh l-a condus la Dumnezeu şi atunci când L-a descoperit, el a umblat cu
El!
• El a început să facă acest lucru atunci când i s-a născut un fiu: Metusala. Probabil că
Enoh era unul dintre cei care nu devin serioşi în viaţă decât atunci când îşi văd primul
născut! Dintr-o dată el a realizat marea responsabilitate care era pe umerii să - aceea de
a fi PĂRINTE!
APLICAŢIE:
• Ce anume trebuie să se întâmple în viaţa ta, pentru ca tu să umbli cu Dumnezeu?
• Ce anume Dumnezeu a făcut deja în viaţa ta, pentru ca tu să umbli cu El?
o o binecuvântare? (un copil, o slujbă, o relaţie...
o o încercare? (o pierdere, o boală,
• Credinţa, spuneam la începutul acestui capitol, că este o INVITAŢIE – prin exemplul lui
Enoh, înţelegem că CREDINŢA este o INVITAŢIE de A UMBLA cu Dumnezeu!
În 1 Corinteni 15:19, Ap. Pavel ne spune că „dacă numai pentru viaţa aceasta ne-a pus
credinţa în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!”
Tot El, însă, ne spune cum privim noi moartea şi care este speranţa noastră şi până unde
merge CREDINŢA noastră:
1 Tesaloniceni 4:13-18
„13 Nu vrem să nu ştiţi, fraţilor, despre cei ce au adormit(murit), ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi
care nu au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu îi
va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. 15 Vă spunem prin Cuvântul Domnului că
noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor
ce au adormit. 16 Căci Domnul Însuşi, la un strigăt de poruncă, la sunetul vocii arhanghelului şi
la sunetul trâmbiţei lui Dumnezeu, Se va coborî din cer şi, mai întâi, vor învia cei morţi în Cristos,
17 apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să-L întâlnim pe
Domnul în văzduh; şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul. 18 De aceea, încurajaţi-vă unii pe
alţii cu aceste cuvinte.”
Să învăţăm de la Enoh, credinţa care umblă cu Dumnezeu în fiecare zi şi-n orice situaţie, şi
care îşi găseşte sensul şi scopul vieţii în Dumnezeul care „există şi răsplăteşte pe cei care-L
caută!”