Extended relationships are critical to organizations, in order to deliver, in

a profitable manner, the exact right combination of products and services

in any market.
Deloitte&Touche

CAPITOLUL 3

ÎNTREPRINDEREA EXTINSÃ

În ultimii ani, în efortul de a realiza un sistem al întreprinderii din

ce în ce mai apropiat condiţiilor reale ale pieţei, care să funcţioneze în aşa
fel încât să-şi atingă obiectivele cu utilizarea minimă a resurselor
disponibile, s-au propus diferite soluţii şi concepte cum sunt întreprinderea
extinsă, întreprinderea adaptivă şi chiar întreprinderea inteligentă. Nu
toate aceste noi concepte sunt suficient de dezvoltate în prezent pentru a
putea spune că avem o întreprindere reală care funcţionează complet după
regulile unuia sau altuia dintre aceste concepte. Totuşi, progresele
înregistrate în creşterea puterii de calcul, dezvoltarea unor limbaje de
programare orientate către limbajele naturale, distribuirea fără precedent a
capacităţilor şi resurselor de care se foloseşte o companie etc. au dus la
necesitatea de a înlocui paradigma veche a unei întreprinderi funcţionând
într-o locaţie fizică bine delimitată, utilizând factori de producţie bine
determinaţi şi fiind activă pe o piaţă individualizată, cu cea a unei
întereprinderi mult mai evoluate, care îşi poate extinde limitele, uneori pe

1
întreg globul pământesc, poate utiliza o multitudine de resurse în diferite
moduri şi poate acţiona simultan pe pieţe diferite, aflate uneori la mii de
kilometri distanţă, cu costuri reduse şi în condiţiile obţinerii maximului de
profit. O astfel de paradigmă nouă este cea a întreprinderii extinse despere
care vom vorbi în cele ce urmează.

3.1 Definiţii ale Întreprinderii Extinse (Extended Enterprise – EE)

Conform celor arătate de Browne et al (1995) conceptual de

Întreprindere Extinsă (EE) derivă din ceea ce Christopher (1992) denumea
“Co-makership”, adică “o relaţie pe termen lung cu un număr limitat de furnizori
pe bază de încredere reciprocă”. Această co-makership permite partenerilor să
lucreze împreună pentru creşterea valorii produsului lor, pe lângă
dezvoltarea mijloacelor simple de ordonare şi facturare care îmbunătăţesc
calitatea şi reduce costurile pentru toate părţile (Childe, 1998).
Childe (1998) defineşte o EE ca "o unitate conceptuală de afaceri sau
system care constă dintr-o companie producătoare şi furnizori care colaborează
strâns într-un astfel de mod care maximizează veniturile fiecărui partener".
În literature despre EE există şi alte puncte de vedere pertinente
care au relevanţă pentru dezvoltarea conceptului theoretic şi a aplicaţiilor
practice ale EE.. Astfel, forţele externe, cum ar fi situaţiile economice,
valorile sociale, restricţiile politice şi tehnologia disponibilă afectează
aspectele strategice ale EE (O’Neill and Sackett 1994 and Martinez et al.
2001). EE reprezintă o filozofie în care membrii organizaţiilor (EE actori)
combină în mod strategic compentenţele şi capabilităţile lor pentru a crea o

2
compentenţă unică. O latură a acestei metode este dezvoltarea produselor
şi serviciilor care se potrivesc cel mai bine caracteristicilor fizice şi
intelectuale ale pieţelor individuale (Martinez et al. 2001, Kochhar and
Zhang 2002).
În EE oameni din mai multe organizaţii participă la procesul de
luare a deciziilor. Aceasta necesită integrarea cunoştinţelor şi reprezintă o
schimbare profundă în structurile de putere ale organizaţiilor implicate.
Astfel, îmbunătăţirea nivelelor educaţionale şi dezvoltarea atitudinilor
civice puternice, creşterea participării şi îmbunătăţirea comunicaţiilor sunt
cerinţe ale funcţionării effective a EEs (O’Neill and Sackett 1994).
Într-o EE fiecare companie este auto-organizată în timp ce
întreprinderea extinsă impune o structură federală pentru comunicaţie şi
sincronizarea dintre întreprinderile individuale (Martinez et al. 2001).
Întreprinderea Extinsă este o organizaţie bazată pe cunoaştere care
utilizează puterea intelectuală distribuită a membrilor săi, furnizorilor şi
clienţilor. Cunioaşterea şi încrederea sunt resursele cheie într-o EE (O’Neill
and Sackett 1994).
Întreprinderea Extinsă reprezintă o strategie de afaceri caracterizată printr-
un process evolutiv de planificare, implementare, evaluare şi revizie care
sunt făcute aproape simultan (Martinez et al. 2001, Lillehagen and Karlsen
2001).
Principalul rol strategic al managementului EE este să stabilească scopul, să
promoveze schimbarea şi să definească procedurile generice. Mai mult,
managenetul este profund implicat în deciziile tactice şi operaţionale.

3
Ierarhia managerială este destul de puţin evidentă şi luarea deciziilor este
este extreme de distribuită (O’Neill and Sackett 1994, Ip-Shing et al 2000).
Penrtru EE, strategia de funcţionare este o extindere naturală a strategiei de
afaceri. Operaţiile care au loc sunt private ca o formă specializată de
service, în care integrarea compentenţelor tuturor celor implicaţi în
procesele de funcţionare corespund economiei de scop (Eneroth and Malm
2001, Lillehagen and Karlsen 2001).
Operaţiile din cadrul EE necesită să fie atent coordinate şi sincronizate ca şi
cum ar forma o singură întreprindere. Aceasta va implica oameni cu
cunoştinţe şi abilităţi diferite din întreprinderi diferite. Utilizarea unor
sisteme de planificare şi coordonare potrivite, facilităţi de asigurare a
comunicaţiilor care vor face ca membrii echipei să împartă informaţia şi să-
şi sincronizeze activităţile sunt condiţii preliminare absolute necesare
(O’Neill and Sackett 1994).
Este esenţial ca învăţarea (deci noile cunoştinţe) să fie peste tot prezentă în
cadrul EE (Coscia 2002, Preiss 1999).
Este important să se facă distincţia dintre EE şi lanţurile ofertei prezente în
întreprinderile clasice. Un lanţ al ofertei este o legătură client – furnizor din
cadrul unei întreprinderi individuale, fiecare dintre componentele lanţului
operând ca o singură întreprindere care încearcă să-şi maximizeze propriul
profit sau să-şi atingă scopurile proprii, obiectivele generale fiind în aceste
condiţii sub-optimizate. În schimb, Intr-o EE există un lanţ de întreprinderi
care se comportă ca o singură întreprindere, încercând să maximizeze
scopurile la nivel general prin optimizarea performanţei fiecărei
întreprinderi individuale. Această diferenţă este ilustrată în Figura 4.1.

4
 Figura 3.1: Distincţia dintre EE şi SC

Pe baza celor de mai sus se poate da acum următoarea definiţie

întreprinderii extinse: EE este o organizaţie bazată pe cunoaştere care
utilizează capacităţile distribuite, compentenţele şi forţa intelectuală ale
membrilor săi pentru a câştiga un avantaj competitive şi a maximiza
performanţele întregii întreprinderi extinse.
Deci EE reprezintă o afacere ale cărei sisteme operaţionale,
informaţionale şi manageriale operează într-o arhitectură distribuită, dar
care cooperează strâns şi-şi coordonează activităţile astfel încât din exterior
să se perceapă ca un singur sistem cu o funcţionalitate unitară, orientată
către atingerea unor obiective generale ce corespund realizării
performanţelor maxime de către fiecare componentă (întreprindere) în
parte.

5
3.2 Arhitectura EE

În centrul EE se află un sistem ERP sau aplicaţii care realizează

funcţii financiare, de planificare a producţiei şi de management al
resurselor umane. Aceste aplicaţii se află în cadrul întreprinderii şi pot fi
descries ca fiind aplicaţiile interne care utilizează fluxul intern de
informaţii. O întreprindere începe să fie extinsă cănd sistemele sale
informaţionale încep să fie orientate către exterior, permiţând
conectivitatea cu clienţii, furnizorii şi distributorii. Cele mai multe aplicaţii
externe includ Customer Relationship Management (CRM) şi Supply
Chain Management (SCM) care vor fi descries mai târziu. O companie
devine într-adevăr extinsă când această conectivitate cu partenerii săi de
afaceri devine complet integrată cu sistemul său ERP. De observat că acest
pas final din evoluţia întreprinderii este cel care, de regulă, lipseşte
deoarece sarcina de integrare este destul de rar tratată de către integratori
datorită complexităţii şi dificultăţii acesteia.

6
 Figura 3.2: Arhitectura EE

În figura 3.2 se observă că sistemul ERP nu mai reprezintă o soluţie

atotcuprinzătoare, ci tinde să fie completată cu aplicaţii orientate către
interior şi către exterior prin inteernediul cărora se extinde funcţionalitatea
aplicaţiilor din cadrul ERP. Odată realizată, conectivitatea completă dintre
furnizori şi lanţul ofertei, aceasta se va manifesta ea însăşi ca un “Lanţ al
Valorii” complet integrat – indicator al valorii pe care fiecare componentă a
afacerii o adaugă în cursul llivrării materialelor şi serviciilor către client.
În aceste condiţii sistemele de ERP încep să integreze un număr de
noi aplicaţii destinate să conecteze întreprinderea cu mediul său
înconjurător. Vom restrânge discuţia doar la cele mai importante aplicaţii
de acest fel, fără însă a exclude posibilitatea existenţei în prezent şi în viitor
a unor aplicaţii care sunt destinate tocmai acestui scop.

7
Customer Relationship Management şi Supply Chain Management —
precum şi o nouă categorie de aplicaţii — Enterprise Application
Integration — reprezintă cele trei componente care stau la baza formării şi
funcţionării EEs.

3.3 Customer Relationship Management

Aplicaţiile Customer Relationship Management (CRM) reprezintă

interfeţele destinate să faciliteze capturarea, consolidarea, analiza şi
diseminarea în cadrul întreprinderii a datelor despre clienţii potenţiali şi
cei existenţi. Acest process apare în etapele de marketing, vânzare şi service
şi are drept obiectiv o mai bună înţelegere a clienţilor şi anticiparea
interesului lor pentru un anumit produs sau serviciu realizat de
întreprindere. O aplicaţie CRM are două obiective principale:
1. Permite companiei o mai eficientă identificare, contactare şi atragere de noi
clienţi. Anumite aplicaţii CRM automatizează procesul de generare a
profilelor clienţilor şi pieţelor, de desfăşurare a campaniilor de marketing
într-o varietate de media şi de conducere a procesului de stabilire a
ofertelor prin negociere cu cei mai potriviţi clienţi. Prin accelerarea şi
rafinarea procesului prin care cei mai potriviţi clienţi sunt identificaţi,
aceste aplicaţii permit companiilor să se concentreze pe resursele limitate
ale pieţei, pe cele mai promiţătoare ţinte de pe piaţă şi deci să-şi
maximizeze creşterea generală.
2. Susţinerea relaţiilor existente cu clienţii. Aceasta se realizează prin două
măsuri principale şi anume identificarea oportunităţilor de consiliere şi

8
creşterea fidelităţii clienţilor prin îmbunătăţirea serviceului post vânzare.
Prin urmărirea şi analiza comportamentului clienţilor, aplicaţiile CRM sunt
capabile să genereze sugestii pentru dezvoltarea serviciilor cu valoare
adăugată pentru clienţii existenţi bazate pe urmărirea comportamentului
lor în cursul cumpărării. Alte aplicaţii documentează toate activităţile de
service postvânzare şi susţin interacţiunile cu clienţii, permiţând
întreprinderii să acţioneze pentru îmbunătăţirea asistenţei tehnice şi să
anticipeze cererea de service a clienţilor. Dându-se faptul că costul
achiziţionării unui nou client este de multe ori mai mare de câteva ori decât
cel al reţinerii unui client deja existent, aceste activităţi desfăşurate de CRM
sunt într-adevăr critice.
Pentru a îndeplini aceste obiective, un sistem CRM complet integrat
obţine date despre orice număr de clienţi utilizând orice mijloace legale
disponibile (de exemplu, contacte telefonice cu o persoană din forţa de
vânzare, interacţiunea cu situl Web al întreprinderii, răspunsurile la
mesajele mail sau reacţia la materialele publicitare transmise prin e-mail
etc.). şi depozitează aceste date într-un depozit de date (Data Warehouse).
Odată colectate, stocate şi organizate, aceste date pot fi analizate şi accesate
de un număr de ori şi sub diferite forme de diferiţi utilizatori din cadrul
întreprinderii, după cum se arată în Figura 3.3.

9
 Figura 3.3: Puncte de intrare şi utilizatori ai datelor CRM

Principala calitate al unui sistem CRM este abilitatea sa să integreze

informaţia despre clienţi furnizată de toate mijloacele de care dispune
întreprinderea într-un format în timp real, prietenos şi să transforme
întreaga întreprindere într-o reţea de vânzare integrată. Acest lucru
necesită suficientă coeziune astfel încât la fiecare moment al contactului cu
un client actual sau viitor, personalul întreprinderii să aibă acces la o
reprezentare comprehensivă asupra relaţiilor de
marketing/vânzare/service legate de acel client. O astfel de reprezentare
va include dar nu se va limita la contactul iniţial al clientului, statusul său
actual în ciclul de vânzare, starea sa financiară, interacţiunile post vânzare

10
de tip service sau asistenţă şi sugestii privind oportunităţile adiţionale de
vânzare bazate pe vânzările şi plăţile precedente.

3.4 Supply Chain Management

Supply Chain Management (SCM) sunt aplicaţii finale desemnate să

lege furnizorii, producătorii, distribuitorii şi vânzătorii într-o reţea coerentă
de producţie şi distribuţie şi deci să permită unei întreprinderi să
urmărească şi să integreze fluxurile de materiale şi date din cadrul
proceselor de producţie şi de distribuţie către clienţi. Aplicaţiile SCM
reprezintă o evoluţie semnificativă faţă de sistemele de planificare ale
întreprinderii precedente, cum ar fi MRP, în ceea ce priveşte posibilităţile
lor de a integra un partener de afaceri al întreprinderii într-un process de
producţie. Permiţând o partajare a datelor între partenerii supply chain,
aplicaţiile SCM îmbunătăţesc eficienţa şi flexibilitatea producţiei. Cele trei
principale scopuri ale sistemului SCM sunt următoarele:
1. Descreşterea costurilor de stocare prin adecvarea producţiei la cerere.
Aplicaţiile de prognoză ale SCM utilizează algoritmi de planificare extreme
de complecşi pentru a previziona cererea bazaţi pe informaţia stocată în
baza de date a companiei. Aceste aplicaţii încorporează de asemenea orice
schimbare în datele privind lanţul oferte, permiţând companiei să prevadă
mult mai correct schimbările în cerere şi să programeze producţia în acord
cu acestea.
2. Reducerea costurilor generale ale producţiei prin integrarea fluxurilor de bunuri
din cadrul procesului de producţie şi prin îmbunătăţirea fluxului de informaţie

11
dintre întreprindere, furnizorii săi şi distribuitorii produselor acesteia. Sistemele
logistice, cum sunt cel de managenent al transporturilor, managementul
depozitelor şi aplicaţiile de programare a producţiei fabricate contribuie
toate la reducerea costurilor de producţie. Asigurând conectivitatea în timp
real între diferitele părţi ale unui lanţ al ofertei, aceste aplicaţii descresc
timpul de aşteptare, reduce necesarul de stocuri intermediare şi previn
gâtuirile în procesul de producţie.
3. Îmbunătăţirea satisfacţiei clienţilor prin creşterea vitezei de li9vrare a
produselor şi adaptabilitate. Aplicaţiile SCM permit întreprinderilor să reducă
timpul de aşteptare, să crească calitatea şi să ofere o mai mare conformitate
a produselor la cerinţele clienţilor, îmbunătăţind astfel relaţiile cu clienţii şi
îmbunătăţind fidelizarea acestora.
Procesul SCM începe cu aplicaţiile de previziune şi data mining
care analizează informaţia consolidată în baza de date a întreprinderii.
Algoritmii de planificare sunt utilizaţi pentru a genera o prognoză privind
cererea pe baza căreia se emit ordine de aprovizionare şi se programează
producţia.
Supply Chain Management reprezintă convergenţa tuturor laturilor
procesului de producţie şi vânzare: cererea anticipată, capacitatea de
producţie şi stocare, resursele de capital, restricţiile de timp şi obiectivele
de profitabilitate. Principala valoare a SCM este capaciatatea sa de a integra
furnizorii, producţia şi distribuitorii într-un sistem dinamic Internet,
Intranet şi Extranet care ia în considerare toţi aceşti factori.
Prin creşterea colaborării dintre partenerii lanţului ofertei permisă
de un astfel de sistem, o întreprindere îşi extinde practice limitele sale

12
operaţionale. Furnizorii sunt capabili să anticipeze mai bine nevoile
întreprinderii de materiale, întreprinderea este mai mult capabilă să
programeze procesul de producţie şi să conducă nivelul stocurilor,
companiile de transport pot mai bines ă coordoneze livrările de materiale şi
distribuirea produselor finite iar clienţii sunt capabili să emită şi să
urmărească comenzile.
Piaţa Supply Chain Management poaste fi segmentată în două
sectoare: Supply Chain Planning (SCP) şi Supply Chain Execution (SCE).
Deşi pe piaţa SCM lider este i2 Technologies, există astăzi o ofertă în
creştere de astfel de sisteme, multe dintre firmele specializate în SCM
oferind produse competitive în unul sau în ambele sectoare amintite mai
sus. (vezi www.i2.com).
4.4.1 Supply Chain Planning
• Aplicaţiile Supply Chain Planning sunt instrumente utilizate pentru a
accesa şi analiza informaţia srtocată în baza de date a companiei pentru a
prognoza cererea de produse şi a planifica în concordanţă activităţile de
fabricaţie. Platforme de calcul sophisticate utilizează date pentru a executa
algoritmi de planificare extrem de complicaţi şi a optimiza rutinele de
determinare a necesarului de aprovizionare şi a cererilor de materiale care
sunt utilizate în fiecare zi. Aceste sisteme pot fi aplicate atât pentru
deciziile operaţionale (cum ar fi programarea maşinilor) şi pentru
elaborarea strategiilor pe termen lung (cum ar fi construirea unei fabrici
sau previziunea trimestrială a producţiei).
4.4.2 Supply Chain Execution

13
• Aplicaţiile Supply Chain Execution utilizează informaţia generată de
instrumentele SCP pentru a orienta producţia fizică, stocarea şi mişcarea
materilor prime, componentelor asamblate şi produselor finalizate. Aceste
aplicaţii sunt capabile să comunice cu SCP şi sistemele de management al
comenzilor pentru a determina capacitatea de producţie, a include
restricţiile de timp şi cost şi a calcula un plan de producţie care satisface
toate cerinţele, putând să se adapteze rapid la orice modificări în variabile.
Atât Supply Chain Planning cât şi Supply Chain Execution pot fi
segmentate de-a lungul liniilor funcţionale.În Figura 3.4 se reprezintă
punctele majore de funcţionalitate încorporate.

Figura 3.4: Un lanţ simplificat al ofertei

3.5 Entreprise Application Integration (EAI)

14
 În ciuda valorii aplicaţiilor întreprinderii extinse cum ar fi CRM şi
SCM, potenţialul lor complet poate fi exploatat doar în condiţiile unui
“liant” care să le integreze cu nucleul întreprinderii. Multe aplicaţii mai
vechi sau bazate pe tehnologia client/server nu permit interacţiunile cu
aplicaţiile externe sau bazate pe browser care stabilesc interacţiuni cu
clienţii finali. Cea mai mare parte a aplicaţiilor externe merg pe idea de a
extinde şi nu de a înlocui sistemele actuale de management al tranzacţiilor.
Această integrare are la bază diferite filozofii de abordare care se
concretizează în modalităţi diferite cum ar fi “stove-pipe”, “islands of
automation,” şi “vertical application silos”. De exemplu, insulele de
automatizare în starea lor iniţială sunt o mulţime de instrumente şi
tehnologii care au evoluat din categoria instrumentelor middleware (de
mijlocire) şi au constituit o nouă categorie de aplicaţii, cunoscute sub
numele de Enterprise Application Integration — or EAI.
Este esenţial să se înţeleagă faptul că EAI şi soluţiile de intermediere
tradiţionale nu reprezintă aceeaşi lucru. În timp ce instrumentele de
mijlocire facilitează integrarea aplicaţiilor individuale şi tranzacţiile
discrete între acestea, EAI permite unei întreprinderi să conducă relaţiile
dintre aplicaţii multiple şi să supravegheze reţeaua de tranzacţii care
constituie un proces de afaceri. Pentru o mai bună ilustrare a diferenţei
dintre EAI şi integrarea utilizând mijloace de intermediere
tradiţionale este util să se apeleze la un cuplu de exemple de integrare
diferite. În Figure 3.5, s-a selectat un exemplu de CRM / Sales Force
Automation care prezintă două tipuri diferite de integrare care poate să
apară în cursul utilizării aceleiaşi aplicaţii bazate pe Web.

15
 Figura 3.5: Integrarea CRM/Sales Force Automation

Deşi exemplul este destul de simplificat, din figura 3.5 apar destul
de clare diferenţele dintre diferitele domenii implicate în integrarea
aplicaţiei de automatizare a forţei de vânzare. În Scenariul #1, vânzătorul
utilizează browserul său pentru a verifica starea comenzii clientului.
Această cerere a unui utilizator final necesită o strânsă integrare între
comunicaţiile front office şi back office care pot fi gândite ca o sarcină
discretă. Procesarea pe calculator a acesteia necesară pentru a răspunde la
întrebare poate fi considerată ca o tranzacţie extinsă. Acest tip de procesare
“straight through” dintre două programe necesită utilizarea produselor
middleware tradiţionale. Extinderea Internetului şi utilizarea sa ca o
platformă nu elimină acest tip de integrare – de fapt, creşte volumul

16
cererilor utilizatorilor finali care au nevoie de o astfel de integrare. Deşi
acest tip de integrare este absolute crucială pentru utilizarea aplicaţiilor
Web, acest tip de integrare nu este EAI. Deşi nu am inclus ac est tip de
integrare în cadrul definiţiei EAI, nu trebuie pierdut din vedere faptul că ea
este absolute necesară pentru a realiza integrarea dintre aplicaţiile Web
front office şi sistemele back office deja existente. În Scenariul #2,
vânzătorul cere ca o comandă să fie configurată pentru un anumit client.
Configurarea comenzii, odată realizată în toate componentele sale, poate fi
privită ca fiind alcătuită din 5, 10 sau 20 de tranzacţii discrete difeerite care,
atunci când sunt grupate împreună, constituie un process de afaceri.
Depinzând de situaţie, procesarea tuturor acestor sarcini diferite care
constituie procesul deafaceri, va necesita comunicarea între mai multe
aplicaţii. O nouă modalitate, diferită de middleware, numită businessware,
a fost introdusă pentru a permite automatizarea proceselor de afaceri prin
integrarea unor aplicaţii numeroase. Este esenţial de reţinut faptul că doar
tranzacţiile discrete care sunt legate împreună sub forma unui proces de
afaceri de la o aplicaţie la alta constituie EAI.
Înainte de a trece la descrierea mai în amănunt a businessware,
trebuie spus că este imposibil să se realizeze EAI utilizând doar produsele
middleware tradiţionale. Utilizarea businessware s-a impus în ultima
perioadă ca o modalitate optimă de integrare a celor mai complexe aplicaţii
la nivel de companie.

3.6 Businessware (Serviciile pentru afaceri)

17
 Poate cel mai recent domeniu de aplicare a EAI este ceea ce se
numeşte businessware (servicii de afaceri) – am adoptate terminologia
utilizată în present pe plan internaţional. În esenţă, EAI poate fi gândită ca
o ierarhie de funcţionalităţi care este controlată cu precădere de noile
produse businessware cum se arată în Figura 3.6 de mai jos:

Figura 4.6: Ierarhia aplicaţiilor businessware

Ierarhia EAI începe cu nivelul procesului de afaceri aflat cel mai sus.
La acest nivel, EAI este facilitată prin utilizarea businessware. Nivelul
procesului de afaceri include conţine configurarea comunicaţiilor dintre
diferite aplicaţii disparate într-o modalitate care automatizează sau
reproduce un process de afaceri (model de afacere).
Nivelul regulilor de afaceri este, de asemenea, controlat de mai multe
produse businessware. Nivelul regulilor dictează regulile care sunt

18
utilizate pentru a executa sarcinile de la celelalte două niveluri aflate mai
jos — transformarea datelor şi transmiterea mesajelor. Nivelul regulilor
este asociat componenta de prelucrare a eveniomentelor apărute din cadrul
businessware care va fi descrisă mai amănunţit mai jos.
Nivelul transformării datelor interpretează şi transformă nu număr
mare de date diferite într-un format utilizabil care poate fi utilizat pentru
comunicarea între aplicaţii. Când este menţionat XML în contextul EAI,
este tipic că se face referire la acest proces. Cele mai multe produse
businessware şi middleware încorporează acum limbajul XML în oferta lor
de produse.
În sfârşit, nivelul de transport constă, în primul rând, din mijloace de
transmiterea mesajelor, căi de transmitere a mesajelor şi livrarea garantată
a mesajelor între aplicaţii. În cadrul ierarhiei EAI, nivelul de transport este
singurul nivel care nu este cuprins încă în domeniul businessware şi intră
încă sub incidenţa mijloacelor de mediere a transmiterii mesajelor.
Creşterea fără precedent a domeniului businessware este datorată
în principal faptului că sunt sunt îndeplinite trei cerinţe simultane ce
conferă o valoare excepţională aplicaţiilor de EAI:
1. Integrarea aplicaţiilor în cadrul unei infrastructuri de sistem
independente;
2. Prelucrarea orientată pe eveniment; şi
3. Automatizarea procesului de afaceri.
1. Integrarea aplicaţiilor în cadrul unei infrastructuri de sistem
independent. Cum s-a arătat mai sus, integrarea se centrează pe unirea mai
multor “insule de automatizare” diferite care există în cadrul întreprinderii.

19
Vânzătorii din Businessware au adoptat poziţia că singura soluţie reală
pentru această problemă este să faciliteze integrarea fără introducerea
condiţiilor care să conducă la noi insule de automatizare – cum este
adeseori cazul atunci când aplicaţii individuale cum ar fi API (Application
Program Interfaces) sunt alese pentru integrarea punct-cu-punct a două
programe.
În acest sens, businessware propune o infrastructură de sistem
independent proiectată special pentru sarcina de integrare. Prin ‘cuplarea’
sau ‘decuplarea’ sarcinii de integrare un nou nivel de calcul incipient este
creat. În contextul unei arhitecturi de sistem susţinută de Internet, o
aplicaţie distribuită poate fi ilustrată în modul următor Figura 3.7).

Figura 3.7: O arhitectură distribuită de sistem independent

Rolul de integrare a aplicaţiei revine revine aici unui nivel separate,

cel de EAI ceea ce are avantajul că celelalte aplicaţii pot să funcţioneze
neschimbate pe măsură ce sarcina de integrare este realizată. În plus, EAI
poate să utilizeze puterea de calcul necesară separate de celelalte aplicaţii.
În final, prin recentralizarea infrastructurii aplicaţiilor într-o soluţie

20
businessware generală, costul dezvoltării şi menţinerii scenariilor de
integrare este redus.
2. Procesarea orientată către eveniment (Event Driven Processing)
În vocabularul businessware, un “eveniment de afaceri” este o piesă
de informaţie generată de o aplicaţie (cum ar fi comanda intrată de la un
client) care trebuie să fie împărţită cu alte aplicaţii (cum ar fi sistemul de
achiziţii cu un furmizor). Sistemul classic transmitea această informaţie pe
o bază punct-cu-punct într-un timp destul de lung cu asistenţa unui cod
destul de elaborate. Astăzi, businessware permite analiştilor de afaceri să
configureze aplicaţiile astfel încât “evenimentele de afaceri’’ să devină
disponibile pentru toate aplicaţiile din cadrul întreprinderii care au nevoie
de acel “eveniment de afaceri”, De aici derivă denumirea de prelucrare
orientată pe eveniment. Conceptul fundamental de integrare nu s-a
schimbat prea mult în acest context – doar s-a uşurat procesarea între
diferite aplicaţii fără să mai fie necesară integrarea punct-cu-punct. Relativa
uşurinţă cu care poate fi configurată procesarea inter-aplicaţii fără o
programare laborioasă, este o valoare semnificativă adăugată sistemelor
EAI ale companiilor care vor să extindă şi să accelereze conectivitatea
dintre diferitele aplicaţii extinse şi nucleul sistemului.
3. Automatizarea proceselor de afaceri (Business Process
Automation)
Businessware automatizează procesele de afaceri profitând de
avantajele oferite de tronsoanele separate de calcul pentru infrastructura
integrată. Spus mai simplu, decât să avem procesele de afaceri programate
cu multe linii de cod în aplicaţii, procesele de afaceri sunt configurate de

21
către analiştii de afaceri în însuşi businessware (modele de afaceri). Cu alte
cuvinte, procesul de afaceri, cum ar fi însăşi integrarea, este ‘decuplat’ din
aplicaţia iniţială. Avantajul unei astfel de metode este că noile procese pot
fi configurate într-o infrastructură de aplicaţii în mod firesc, fără a mai fi
nevoie de reprogramarea oricărei dintre aplicaţiile disrtribuite. În Figura
3.8 se reprezintă diferite posibilităţi de integrare, multe dintre ele însă
neputând fi rezolvate încă în cadrul businessware.

Figura 3.8: Diferite soluţii de integrare

Businessware nu trebuie gândit totuşi ca un panaceu care rezolvă

orice problemă de integrare. Multe alte instrumente anterioare
businessware vor continua să fie foarte utilie în diferite scenario de
integrare. De exemplu, trebuie să fie menţionată serverele de aplicaţii,
serverele de tranzacţii, XML şi alte tehnologii de abordare a mesajelor. Fără
a intra în prea multe detalii tehnice, servere de aplicaţii şi de tranzacţii,
cum sunt cele de la firmele BEA Systems şi SilverStream Software, susţin

22
arhitectura unor aplicaţii distribuite a căror logică rezidă în integrarea unor
soluţii centrate pe Internet. De asemenea, XML este privit ca un liant care
facilitează formatarea datelor şi conversia acestora necesară pentru
conectarea paginilor Web cu bazele de date. XML va deveni, probabil,
parte a răspunsului la necesitatea unor soluţii de integrare şi a nivelului
de transport al datelor în contextul EAI.
În sfârşit, în ciuda avantajelor oferite de businesswere, vor mai
exista, fără îndoială, situaţii în care să se utilizeze intrgrarea punct-cu-
punct prin intermediul mijloacelor actuale orientate către transmiterea
tradiţională a mesajelor.

3.7 Studiu de caz: mySAP.com World

SAP a fost implicat de la început în activităţi de asistare a clienţilor pentru

modernizarea operaţiilor lor back-office prin integrarea proceselor de
afaceri, cele mai multe utilizând soluţia standard de ERP denumită SAP
R/3. Sistemul tradiţional SAP R/3 oferea tranzacţii şi rapoarte din domenii
cum ar fi financiar, logistic şi managementul resurselor umane, permiţând
schimbul de date între o companie şi difeitele sale unităţi sau
departamente.
Metoda de implementare a lui SAP R/3 cerea adeseori reproiectarea
proceselor de afaceri pentru a-l pune de acord cu cerinţele afacerilor.
Deoarece aceasta putea să se adreseze doar unei porţiuni limitate a pieţei,
SAP a început să ofere soluţii specifice diferitelor domenii şi soluţii ERP

23
extinse, incluzând managementul lanţului ofertei (SCM), managementul
distribuţiei, revânzărilor şi clienţilor cu ajutorul Managementului Relaţiilor
cu Clienţii (CRM) şi managementul activelor bazate pe cunoaştere cu
ajutorul modulului Business Intelligence (BI). În mod tradiţional, sistemele
ERP erau implementate mai întâi având în vedere controlul şi inegrarea
proceselor de afaceri interne. Comunicaţiile de afaceri (cum ar fi emiterea
comenzilor sau transferul datelor financiare) în cadrul unei companii se
realizau, de regulă, utilizând protocolul Application Link Enabling (ALE).
Comunicaţiile de afaceri cu partenerii din afara companiei se realizau, în
principal, utilizând Electronic Data Interchange (EDI) sau, în cel mai rău
caz, prin fax. Comunicaţiile prin ALE şi EDI necesitau crearea de legături
individualizate pentru fiecare partener. În orice caz, sistemele SAP R/3 nu
erau chiar atât de mult deschise către exterior datorită dificultăţilor mari de
stabilire a legăturilor necesare comunicării în afaceri.
Dezvoltarea fără precedent a Internetului a făcut însă posibilă realizarea
unui adevărat salt calitativ, materializat prin elaborarea unui nou produs,
mySAP.com.

3.7.1 Sistemul mySAP.com şi evoluţia E-World

Mediul de afaceri al companiilor este astăzi centrat pe Internet cu

protocoalele sale de comunicaţii HTTP and XML® şi posibilitatea de a face
afaceri oriunde şi în orice moment de timp. În loc să comunice cu parteneri
de afaceri bine stabiliţi (prin EDI), astăzi o întreagă comunitate de afaceri
(producători, distribuitori şi clienţi) pot efectua tranzacţii de afaceri între ei

24
utilizând portaluri electronice. Drept răspuns, SAP a introdus sistemul
mySAP.com şi patru elemente principale de strategie Internet:
• mySAP.com Marketplace®
• mySAP.com Workplace®
• mySAP.com Business Applications®
• mySAP.com Application Hosting®
Sistemul mySAP.com Marketplace este portalul SAP pentru e-comunităţi.
Componenta mySAP.com Workplace este desktopul Internet personalizat.
mySAP.com Business Applications sunt componentele principale ale
procesării afacerilor (numite şi module). În sfârşit, mySAP.com Application
Hosting permite organizaţiilor să creeze, testeze, implementeze şi să
găzduiască soluţii online.
Portalele mySAP.com pemtru e-comunităţi au permis trecerea ERP de la
ERP tradiţionale la ERP extinse, ele alcătuind împreună o reţea de
colaborare (Value Collaboration Network). Determinarea modalităţilor
innovative de a colabora cu partenerii a devenit rapid o cerinţă de bază
pentru companiile care vor să rămână competitive în noua economie
Internet. Prin construirea Intreprinderii extinse, afacerile sunt capabile să-şi
atingă valoarea maximă pentru oameni şi reţele, integrand procese prin
care producătorii, furnizorii şi distribuitorii răspund cel mai bine nevoilor
clienţilor.
Prin această strategie Internet, sistemul mySAP.com răspunde total
cerinţelor actuale de a se stabili un ecosistem digital de afaceri unic în UE.
Sistemul SAP R/3 tradiţional constituie astăzi una dintre componentele
aplicaţiilor de afaceri din cadrul mySAP.com, oferind împreună cu

25
componentele noi apărute în cadrul ERP extins, pieţe şi locuri de muncă
interconectate prin intermediul Web-ului. Aceste noi componente de
aplicaţii determină însă creşterea cerinţelor privind funcţionarea optimă a
serverelor, stocarea datelor şi infrastructura de reţea. O funcţionalitate în
afaceri mai complexă conduce la infrastructuri mai complicate.
Axccesul total la serviciile disponibile atât în interior (Intranet) cât şi pe
Internet necesită o nouă abordare a proiectării arhitecturii sistemului ERP.
Astfel, componenta mySAP.com Workplace oferă un mediu peersonalizat
pentru a ajuta la navigarea în cadrul tututor aplicaţiilor şi serviciilor
necesare pentru a executa sarcini de afaceri. Deoarece mySAP.com
Workplace este un element esenţial din cadrul infrastructurii mySAP.com,
este necesară o abordare separată a lui în condiţiile în care se cunosc
elemente de interfaţă calculator.
Pe lângă formarea e-comunităţilor şi portalurilor de piaţă, primele două
elemente ale mySAP.com permit comunicarea de afaceri cu oricine,
incluzând oameni, afaceri, alte servicii sau dispozitive (telefoane
mobile,faxuri, calculatoare etc.). Mai multe e-servicii, inclusiv cele
incorporate în aplicaţiile SAP, pot fi combinate automat pentru a executa
virtual orice sarcină sau tranzacţie electronică. Acest lucru a făcut ca
infrastructura să devină mult mai modulară în privinţă serviciilor de
afaceri şi să poată fi asigurată prin utilizarea unor soluţii de tip open
source, inclusiv în ceea ce priveşte puterea de calcul, stocarea datelor şi
data mining. Totuşi, pe ansamblu, se asigură compatibilitatea şi integrarea
aplicaţiilor de afacei eterogene via XML (sau un alt protocol). Internetul
este pur şi simplu calea sau mai bine spus autostrada către o integrare

26
deplină a aplicaţiilor de afaceri, care însă mai trebuie căutată. Deşi
mySAP.com Marketplace sau strategiile de găzduire a aplicaţiilor joacă un
rol esenţial în cadrul e-serviciilor, ele nu vor fi discutate aici.
.
3.7.2 The Business Application Components

Aplicaţiile de afaceri din cadrul sistemului mySAP.com constau din

următoarele componente (existente în acest moment, deşi permanent sunt
adăugate noi componente):
• Cadrul de bază ERP—SAP Financials (FI), Logistics (LO), Human
Resources Management (HR) şi Industry Solutions (IS)—modulele
tradiţionale SAP R /3;
• Soluţiile de Business Intelligence, cum sunt Business Information
Warehouse (BW), Knowledge Warehouse Management, Strategic
Enterprise Management (SEM), şi Corporate Finance Management (CFM);
• Soluţiile Supply Chain Management, cum sunt SAP Advanced Planner &
Optimizer
(APO), Logistics Execution System (LES), Business-to-Business
Procurement (BBP);
• Soluţiile Customer Relationship Management (CRM), cum sunt Internet
Sales Scenarios, Mobile and Field Sales and Service, Customer Interaction
Center, Employee Self Service (ESS), şi altele..
Sistemul SAP R/3 ERP tradiţional este un sistem de prelucrare on line a
tranzacţiilor (OLTP). În trecut, sistemul SAP R/3 a fost utilizat tot ca un
sistem de tranzacţii dar fără posibilitatea de a efectua prelucarea on line a

27
acestor tranzacţii. De exemplu, raportarea atât în cadrul aplicaţiei de
logistică cât şi în cea de planificare a producţiei era considerată un
domeniu distinct al sistemului ERP. Algoritmi cum ar fi Planificarea
Necesarului de Materiale (MRP) sau Planificarea Necesarului de
Distribuţie (DRP) erau executaţi în cadrul SAP R/3. Pe măsură ce procesul
de planificare s-a extins la tot lanţul ofertei, structurile bazelor de date
relaţionale nu au mai putut oferi performanţele necesare pentru
planificarea de-a lungul reţelelor complexe de maşini şi instalaţii, centrelor
de distribuţie, clienţilor şi furnizorilor. Algoritmul MRP rula pentru o
companie mare mult prea mult. Drept urmare, dezvoltatorii SAP ai
soluţiilor ERP extins au introdus soluţii cum ar fi Business Information
Warehouse (BW) şi Advanced Planner & Optimizer (APO) pentru logistică
şi planificarea producţiei. Acestea sunt aplicaţii de optimizare separate,
bazate pe prelucrarea rapidă a unei mari cantităţi de date. Fiecare poate fi
considerată o aplicaţie independentă, dar poate fi integrată uşor cu oricare
modul şi cu alţi algoritmi de optimizare.
Odată cu proliferarea sistemelor mySAP.com, toate aceste produse mai
mult sau mai puţin independente sunt repoziţionate, trecându-se de la o
concepţie axată pe funcţionalitate către una nouă, axată pe rolul jucat în
scenariile de afaceri.. Prin această nouă metodă, SAP a implementat un nou
model de evaluare a preţului bazat pe roluri şi scenariii de afaceri.
Pachetele software sunt acum livrate pentru a se adresa scenariilor de
afaceri. De exemplu, dacă un depozit de date este necesar pentru a
îndeplini funcţii analitice într-un scenariu de afaceri, SAP BW va include ca

28
parte al acelui scenariu preţul. Acest lucru reprezintă o mare diferenţă faţă
de sistemul SAP R/3 clasic, permiţând o integrare uşoară a produselor.
Din punct de vedere tehnic, există trei tipuri diferite de componente ale
sistemului mySAP.com, şi anume:
• Componentele de bază ale sistemului SAP R/3 standard cum ar fi:
Strategic Enterprise and Corporate Finance Management, diferite Industry
Solutions şi mySAP.com Workplace Server. Aceste componente constituie
ceea ce se numeşte nucleul SAP extins şi sunt toate conectate la o singură
bază de date relaţională;
• Componente de nivel mediu cum sunt Internet Transaction Server şi
Business Connector, care se află în afara nucleului SAP şi nu au nevoie de o
bază de date;
• Componente mixte cum este Advanced Planner & Optimizer (APO) care
are un nucleu SAP R/3, o bază de date relaţională şi anumite componente
specializate, cum este SAP APO live-Cache.
Întreprinderile nu trebuie să implementeze toate aceste componente ale
sistemului mySAP.com. De regulă, sunt implementate mai întâi
componentele care sunt necesare pentru a descrie procesele de afaceri ale
companiei, după care se trece la soluţii mai specializate. Dar mySAP.com
Workplace şi sistemul SAP R/3 sunt obligatorii, totuşi, pentru orice mediu
mySAP.com..

3.7.3 mySAP.com Workplace

29
Componenta mySAP.com Workplace conţine un portal Intranet care oferă
utilizatorilor cu un rol în afaceri acces web la întregul sistem, la funcţiile şi
serviciile care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor pe care aceştia le
au în cadrul organizaţiei. De exemplu, un utilizator poate introduce un
ordin de cumpărare în SAP R/3’s Materials Management şi tipări o listă
din Business Information Warehouse fără să se logheze la fiecare dintre
sisteme de fiecare dată. Securitatea este asigurată de sistemul mySAP.com
Workplace prin conceptul Single Sign-On.
Ecranul staţiei de lucru este adaptat la rolul utilizatorului în cadrul
companiei şi la locul său de muncă. Aceste servicii şi informaţii pot fi în
prezent oferite de un număr de sisteme diferite (SAP sau altele).
Utilizatorii îndeplinesc roluri prin participarea la scenarii de afaceri
particulare, de exemplu, crează facturi) care sunt apoi utilizate de diferite
componente şi sisteme externe mySAP.com. Componenta mySAP .com
Workplace oferă utilizatorului un mediu integrat, personalizat necesar
pentru îndeplinirea sarcinilor care sunt legate de rolul său specific în
cadrul companiei.
Rolul utilizatorului determină forma vizuală a ecranului la care are acces
un utilizator al mySAP.com Workplace (Figura 3.9).

30
 Figura 3.9

Aici este utilizat pentru a structura LaunchPad şi ca display al lui Mini-

Apps. Un rol al utilizatorului determină tranzacţiile, informaţiile şi
serviciile pe care acesta poate să le acceseze via mySAP.com Workplace.
LaunchPad poate conţine mai mult de un rol (roluri composite) pentru un
utilizator dat. Pentru a implementa mySAP.com Workplace, desktopul
calculatorului utilizat necesită un browser HTTP compatibil, un
mySAP.com Workplace Server ca şi un mySAP .com Workplace
Middleware.

3. 7.4 mySAP.com Workplace Server

31
Componenta mySAP.com Workplace Server (WPS) realizează
managementul utilizatorilor pentru întregul mediu mySAP.com. În plus, ea
este utilizată pentru scopuri administrative de către toate sistemele
componente ale aplicaţiei – deci constituie sistemul central de management
al utilizatorilor. Una dintre cele mai importante caracteristici este Single
Sign-On (SSO). Cu SSO, un utilizator are acces la toate componentele
aplicaţiei fără intrări repetate şi utilizarea ID şi parolei pentru autentificare.
Mediul SSO în mySAP.com Workplace este disponibil doar pe baza ID-ului
utilizatorului şi a parolei sau utilizând certificatele de client X.509.
Orice informaţie este trecută prin mySAP.com Workplace Middleware la
browser, unde rămâne pe durata unei sesiuni de lucru (vezi Figure 3.10).

32
 Figura 3.10

mySAP.com Workplace Server este accesat doar când utilizatorul se

loghează la mediul mySAP.com şi când sunt făcute actualizări în
LaunchPad. Deci gradul de încărcare al unui mySAP.com Workplace
Server are un vârf în cursul logării iniţiale a angajaţilor (de obicei în orele
de dimineaţă). În restul zilei, mySAP.com Workplace Server va rula cu o
utilizare redusă.
mySAP.com Workplace Server se bazează pe un nucleu standard SAP cu a
bază de date şi funcţii speciale adăugate necesare o singură dată pe mediul
mySAP.com. El poate suporta o arhitectură client/server completă, deşi o
configuraţie cu un singur server central este mai des întâlnită.

3. 7.5 Componenta mySAP.com Workplace Middleware

33
Componenta mySAP.com Workplace Middleware asigură o legătură
generică între protocolul Internet obişnuit şi protocolul SAP.
Componentele acestuia constau din Internet Transaction Server (ITS),
Business Connector (BC) şi DCOM Connector.
Internet Transaction Server (ITS) este responsabil pentru transformarea
ecranelor SAPGUI în pagini HTML® care pot fi displeiate într-un browser
web comun. SAP ITS este compus din Application Gateway (AGate), Web
Gateway (WGate) şi un server web obişnuit. Este necesară o instanţiere ITS
pentru fiecare componentă a aplicaţiei mySAP.com. Cea mai simplă
configuraţie ITS este o instalare cu un singur utilizator cu serverul web,
WGate şi AGate instalate pe un singur calculator. Totuşi, datorită cerinţelor
de securitate, componentele trebuie să fie împărţite pe două calculatoare
(instalare dual-host).
WGate este un mic program care rulează pe acelaşi sistem ca şi serverul
web.
SAP Business Connector (BC) transformă documentele de intrare (Idocs)
din formatul RFC în eXtensible Markup Language (XML), care constituie
limbajul standard pentru colaborarea comunităţilor de afaceri Internet.
Acesta din urmă este înţeles de BAPI® (SAP’s Business Application
Programming Interface) şi de către scenariile ALE. SAP IDocs pot fi
convertite în documente structurate cu acces direct la fiecare câmp. SAP
Business Connector Server conţine mySAP.com Portal Connector care
permite comunicaream bi-direcţională dintre sistemele SAP şi portalul
Marketplace. Vânzătorii fără un sistem SAP R/3 care doresc să aibă acces la
mySAP.com Marketplace au nevoie de o licenţă pentru webMethods

34
(www.webmethods.com). În general, mySAP.com Marketplace este
găzduit şi operat de SAP.
SAP DCOM Connector integrează componentele SAP scrise în ABAP cu
componentele COM scrise în Visual Basic, Visual C++, or Visual J++.

3.7.6 Sistemul SAP R /3 - nucleul mySAP.com

SAP Enterprise Resource Planning (ERP) , SAP R/3, este construit ca un

sistem integrat în care toate funcţiile necesare pentru funcţionarea unei
întreprinderi sunt considerate ca un singur sistem. Principalul avantaj este
acela al integrării diferitelor fluxuri de lucru aparţinând diferitelor procese
de afaceri din cadrul întreprinderii. Integrarea este cea care asigură
consistenţa informaţiei de afacere. Funcţionalitatea în cadrul SAP R/3 este
împărţită în module dedicate funcţiilor unei întreprinderi. Modulele
centrale includ sute de procese de afaceri care răspund nevoilor
întreprinderii. Ele pot fi clasificate în module financiare, logistice şi pentru
managementul resurselor umane. Fiecare dintre acestea, la rândul ei,
constă din multiple submodule. De exemplu, modulul de logistică include
logistica generală, managementul materialelor, mentenanţa instalaţiilor şi
planificarea producţiei printre multe altele. Toate modulele sunt
disponibile pe mediul de instalare; clienţii sunt liberi să decidă ce modul
vor să implementeze.
In continuare vom descrie pe scurt principalele module.
1) SAP Financials

35
Orice companie trebuie să urmărească şi să controleze resursele financiare
dacă doreşte să supravieţuiască. Deci, cele mai multe companii încep
implementarea SAP cu SAP Financial Accounting (FI) şi SAP Controlling
(CO), modulele financiare fundamentale. Modulele financiare SAP permit
întreprinderii să urmărească întregul domeniu al funcţionalităţii contabile
cu elaborarea tuturor rapoartelor necesare pentru evaluarea resurselor
financiare şi a celor care se trimit către diferite instituţii ale statului şi
acţionari.
Un aspect important al acestui modul principal este posibilitatea generării
în timp real a balanţei contabile şi a contului de profit şi pierdere.
Globalizarea a făcut ca multe companii să lucreze cu valute multiple şi în
condiţii în care se aplică diferite reglementări şi legi privind impozitarea.
Modulele din cadrul SAP Enterprise Controlling (EC) conţin un sistem de
management executiv (EIS), ca şi posibilitatea de consolidare financiară a
sucursalelor aflate în diferite ţări şi acţionând în diferite condiţii legislative
şi reglementări privind impozitele şi taxele. Rezultatele financiare sunt date
de modulul SAP Treasury. Documentele generate de modulele financiare
au un impact relative scăzut asupra performanţelor sistemului SAP.
2) SAP Logistics
Logistica şi producţia sunt cele mai extinse domenii ale SAP R/3 şi conţin
cel mai mare număr de module. Modulele logistice conduc toate procesele
incorporate lanţului intern al ofertei, de la aprovizionarea cu materii prime
şi până la livrarea finală către clienţi şi facturare. Aceste funcţii
interacţionează practic cu toate modulele SAP R/3, de la cele finaciare şi
până la resursele umane care sunt considerate fluxuri de muncă.

36
Principalele module logistice sunt Vânzarea şi Distribuţia) (SD),
Planificarea Producţiei (PP) şi Managementul Materialelor (MM).
SAP Sales & Distribution (SD) este unul dintre cele mai utilizate module. El
acoperă ciclul complet de vânzare, de la primirea comenzilor şi a
cantităţilor comandate şi până la expediţie şi transport, facturare şi
prelucrarea plăţilor effectuate de clienţi. Intrările pot fi pe EDI, fax, mail
etc. Alte caracteristici interesante includ informaţii privind produsele
disponibile imediat şi programarea livrărilor, care sunt integrate cu MM şi
PP. Datorită integrării cu FI şi CO (şi legăturii cu conturile bancare ale
companiei) veniturile din vânzări sunt imediat actualizate. SD generează
mult mai multe informaţii decât FI deoarece include mai mulţi paşi din
cadrul proceselor de afaceri şi realizează schimburi de informaţii mai mult
decât oricare dintre celelalte module. În raport cu volumul vânzărilor,
modulul poate atinge perioade în care este foarte încărcat şi pot să apară
probleme legate de buna lui funcţionare. De aceea, companiile care
implementează mySAP.com trebuie să dimensioneze corect acest modul şi
să-l extindă pe măsură ce activitatea de vânzare şi distribuţie se extinde.
SAP Material Management (MM) include toate activităţile legate de
achiziţiile de materiale (cumpărarea) şi controlul depozitării şi mişcării
acestor materiale. Modulul de Management al depozitelor (LE-WM)
controlează structuri de depozitare complexe, arii de depozitare şi rute de
transport. Stocul este în permanenţă cunoscut deoarece orice mişcare a
unui material este imediat înregistrată.
Modulul SAP Production Planning (PP) conţine o întreagă paletă de
metode de producţie mergând de la producţia lansată pe baza comenzilor

37
şi până la producţia de masă/repetitivă pentru producţia continuă, discretă
şi în vrac.Acest modul constituie o parte extrem de complexă a SAP R/3,
integrată extensiv cu SD şi MM. Planificarea Necesarului de Capacitate
(CRP) şi Planificarea Necesarului de Materiale (MRP) determină o
încărcare semnificativă a sistemului (hot spots). Modulele adiacente sunt
Plant Maintenance (PM), Quality Management (QM) şi Project System (PS).
3) SAP Human Resources
Domeniul SAP human resources (HR) include procese de afaceri pentru
administrarea personalului (cereri ale angajaţilor, contabilitatea plăţilor
către aceştia, cheltuieli de călătorie etc.) şi dezvoltarea personalului
(planificarea fluxurilor de muncă, managementul seminariilor, etc.).
Procesele de afaceri associate cu modulele HR sunt foarte mult determinate
de ţara unde are loc implementarea deoarece legile naţionale privind
angajarea, taxele, beneficiile etc. diferă de la o ţară la alta. Deoarece aceste
legi sunt modificate frecvent, multe companii utilizează un sistem HR
dedicat separat de celelalte sisteme pentru a reduce timpul necesar
implementării modificărilor care apar în legislaţia cu care lucrează
departamentul de resurse umane.

3.7.7 Alte funcţii realizate de mySAP.com

Modulele de aplicaţii încrucişate oferă funcţionalitate independentă de

modulele specifice. Aplicaţiile includ pe lângă altele automatizarea
fluxurilor de muncă ale afacerilor, susţinerea comunicaţiilor EDI, sistemul
de management al documentelor (DMS) şi managementul datelor despre

38
produs (PDM), incluzând integrarea cu mediul CAD. Totuşi, cea mai
importantă funcţionalitate este Application Link Enabling (ALE). ALE
automatizează schimbul de date dintre sisteme independente (R /3,R /2®
sau externe).
ALE permite sincronizarea bazelor de date ale sistemelor SAP distribuite.
Pornind de la nevoile clienţilor, scenariile conectează sisteme distribuite de
pe întreg globul formând unul sau mai multe centre de date. ALE este
suportul tehnologic pentru cuplarea componentelor mySAP.com discutate
mai devreme. ALE poate fi, de asemenea, utilizat pentru a reproduce un
sistem într-o altă locaţie. ALE are un impact asupra CPU şi utilizării
memoriei, astfel că ar trebui instalat pe serverul(ele) pe care se primesc
documente.
SAP Computing Center Management System (CCMS) este un sistem de
management intern care este livrat în mod gratuit odată cu instalarea SAP.
Totuşi, CCMS este restricţionat doar la SAP şi la managementul bazei de
date. Pentru a conduce întreaga infrastructură, inclusive clienţii şi reţelele,
se recomandă un sistem de management cum este HP OpenView care
trebuie achiziţionat separat.

3.7.8 mySAP.com Industry Solutions

SAP oferă, de asemenea, o multitudine de soluţii specifice diferitelor

domenii de actiovitate cum ar fi bănci, spitale, comerţ şi utilităţi.
mySAP.com Industry Solutions (IS) constă din module standard modificate
şi extinse SAP R/3, oferind funcţii de prelucrare a afacerilor specifice

39
domeniilor respective. Arhitectura unui IS este identică cu cea a unui
system SAP R/3 standard.
Datorită acestor modificări, Industry Solutions în cele mai multe cazuri
sunt incompatibile cu sistemul standard SAP R/3.
Un exemplu notabil de Industry Solution este mySAP.com pentru Comerţ
cu amănuntul (Retail). Procesul de afaceri modelat este colecţia de date
privind vânzările zilnice ale magazinelor dintr-o companie, numite puncte
de vânzare (POS) care cu timpul se golesc. Când are loc calculul planului
de reaprovizionare (batch process) se generează ordine de comandă şi note
de livrare pentru refacerea stocurilor de produse din magazine. Aceste
calcule sunt foarte intense şi necesită estimări speciale ale dimensiunilor
hardware-ului necesar sistemului SAP.

3.7.9 Business Intelligence

Aplicaţia Business Intelligence acoperă domeniul legat de procesele

support de decizie şi managementul financiar al corporaţiei şi are drept
componentă centrală Business Information Warehouse (BW).
1) Business Information Warehouse (BW)
SAP a dezvoltat conceptul de Business Information Warehouse (BW) ca o
aplicaţie de afaceri mySAP.com specializată în prelucrarea analitică on line
(OLAP). SAP BW este deci utilizată ca un cadru de depozitare a datelor în
mediul mySAP.com.
În sistemul de procesare tranzacţională a datelor (OLTP) toate datele sunt
stocate într-o formă normalizată pentru a asigura consistenţa. Datele

40
derivate (sume, medii etc.) sunt calculate la cerere. Totuşi, există un
dezavantaj major pentru analiza seriilor mari de date – toate datele trebuie
să fie accesate de fiecare dată când se face o analiză sau se elaborează un
raport, chiar dacă doar anumite sume sunt necesare. Aceasta duce la o
performanţă slabă a sistemului OLTP, în special a serverului bazei de date
şi a sistemului I/O. Totuşi, sistemele OLAP, cum este mySAP.com BW,
utilizează aşa numitele Infocuburi care permit o reprezentare
multidimensională a datelor (vezi Figura 3.11).

Figura 3.11

Infocuburile sunt structuri de date speciale în care valorile derivate sunt

calculate înainte pentru a îmbunătăţi performanţa. Deoarece datele nu sunt
întotdeauna în formă normalizată, redundanţa determină creşterea mărimii
bazei de date SAP BW. În sistemul tradiţional SAP R/3, toate tabelele
conţinând date privind costurile contabile trebuie să fie acceaste din
rapoartele financiare lunare cu modulul CO. Aceste tabele au uneori
milioane de înregistrări, fiecare trebuind să fie citită independent. Aceasta

41
poate consuma câteva ore la închiderile lunare de situaţii contabile. Drept
urmare şi timpul de răspuns on line scade datorită consumului mare de
resurse. Raportarea utilizând SAP BW este o alternativă de lucru care
reduce timpul necesar elaborării rapoartelor şi permite sistemului să
lucreze pe parcurs la alte activităţi. Aşadar, SAP BW trebuie să fie prima
alegere pentru raportare într-un mediu mySAP.com.
Deoarece sistemul SAP BW oferă atât de multă valoare, adeseori este
următoarea aplicaţie ce este implementată după sistemul SAP R/3 iniţial.
În continuare sunt date câteva dintre motivele pentru care se
implementează un sistem SAP BW:
• Conţine informaţie utilă care altfel este ascunsă în SAP R/3 – beneficiu
tipic pentru un depozit de date.
• Acele rapoarte care determină probleme de performanţă în sistemele SAP
R/3 OLTP pot fi obţinute independent de sistemul principal (în medie, 50 –
60% din resursele sistemului SAP R/3 sunt utilizate pentru raportare).
• Se consumă timp şi este scump să creezi noi rapoarte în cadrul SAP R/3.
Odată ce datele sunt în SAP BW, crearea rapoartelor este uşoară şi mult
mai intuitivă.
• Instrumentele de raportare oferite de diferite module SAP R /3 arată
destul de diferit. SAP BW oferă o metodă unificată de raportare. Când
există cereri de raportare pentru diferite sisteme, datele pot fi consolidate
în SAP BW, astfel că acesta poate oferi informaţie într-o modalitate
unificată şi consistentă.

42
• Pentru procese de afaceri noi sau viitoare, nu exista rapoarte SAP R/3
adiţionale oferite de SAP. SAP BW Business Content, pe de altă parte, le
poate oferi în mod natural.
SAP BW nu este realizat doar ca un mijloc de elaborare a rapoartelor ci şi ca
un depozit de date reale cu toate caracteristicile care determină avantajele
unui astfel de depozit. SAP BW conţine şiruri predefinite şi indicatori de
performanţă cheie pentru elaborarea de noi rapoarte, posibilitatea de a
stoca date despre consumatori, retaileri şi media şi scenarii de afaceri
dedicate anumitor domenii cum ar fi lanţul ofertei sau aprovizionarea
business-to-business. SAP BW Reporting Agent rulează lanţuri de date în
background pentru a le oferi posturilor de lucru personalizate,
monitorizează excepţiile şi întreprinde activităţi simultane. Sistemul
informaţional geografic (GIS) combină analizele de date SAP BW cu
vizualizarea geografică pentru a identifica relaţiile dintre informaţia
spaţială.
2) Knowledge Warehouse Management
Componenta SAP Knowledge Warehouse Management oferă o depozitare
centralizată pentru documentele on line, cursuri de training şi
documentaţie specifică proiectelor. SAP include conţinutul cursurilor sale
standard de instruire. SAP Knowledge Warehouse Management constă
dintr-un sistem SAP R /3, unul sau mai multe Content Servers şi Cache
Servers asociate. Sistemul SAP R /3 conţine structura care defineşte fiecare
piesă de conţinut, datele de control necesare şi autorizaţiile de acces ale
utilizatorilor. Content Servers conţin fişiere fizice cum ar fi sliduri, text,
sunet şi fişiere video. Când un utilizator cere o piesă de conţinut, se verifică

43
autorizarea acestuia şi se trimite structura de conţinut cerută către PC-ul
utilizatorului. Conţinutul actual este apoi descărcat automat din Content
Server şi stocat pe un Cache Server pentru a îmbunătăţi viteza de acces
locală. O astfel de arhitectură are beneficii semnificative atât în ce priveşte
SAP R/3 (care poate fi localizat oriunde) necesitând doar un spaţiu de
lucru redus, în timp ce utilizatorul poate utilize datele de conţinut în mod
intensive pe plan local.

3.7.10 Supply Chain Management

Soluţia Supply Chain Management (SCM) conţine trei componente

principale: SAP APO, SAP BBP şi SAP LES.
1) Advanced Planner and Optimizer (APO)
SAP Advanced Planner and Optimizer (APO) combină algoritmi sofisticaţi
de planificare, structuri de date orientate obiect şi baze de date optimizate
pentru a rezolva probleme complexe de planificare. Planificarea producţiei
şi programarea producţiei sunt activităţi de bază în generarea unor planuri
de producţie fezabile pentru diferitele maşini şi instalaţii. Planificarea
distribuţiei şi a transportului ia în considerare restricţiile de depozitare şi
de capacitate de transport, crează rute optimale pentru maşinile de
transport şi se ocupă cu gestiunea stocurilor etc.
Infrastructura tehnică a SAP APO este bazată pe arhitectura SAP R/3 (un
nucleu SAP, module specializate şi o bază de date) cu două componente
adiţionale: serverul liveCache şi servere de optimizare.

44
Pentru a efectua planificarea sau alte funcţii ATP utilizând o bază de date
nu este suficient deoarece o mare cantitate de date trebuie analizată. Pe
lângă modelul de date orientat obiect este necesar şi un acces rapid la date
pentru a efectua calcule de programare a producţiei în timp real. Drept
urmare, SAP a dezvoltat o structură de date optimizată bazată pe memorie
destinată SAP APO, denumită liveCache. Utilizarea lui liveCache permite ca
prognoza, planificarea şi optimizarea să fie executate în timp real. Baza
tennologică pentru liveCache este SAPDB care are suficientă viteză şi
performanţă pentru a evita accesul lent la disc. SAP APO’s liveCache face
posibil accesul la o memorie principală de mare capacitate cu costuri
reduse, eliminând aproape complet copiile backup şi tranzacţiile între hard
disk şi memoria principală în cursul prelucrării algoritmilor de optimizare.
Un sistem SAP APO mare constă din unul sau mai multe servere de
aplicaţii, un server al bazei de date, un server separate pentru liveCache şi
servere multiple de optimizare executând algoritmi de optimizare (see
Figura 3.12).

45
 Figura 3.12

Pentru sisteme de dimensiuni mici, baza de date şi serverele de aplicaţii

pot fi găzduite pe acelaşi server iar programele de optimizare pot fi
executate direct pe PC-urile utilizatorilor. Pentru liveCache, totuşi, se
recomandă un server separat datorită memoriei de dimensiuni mari cerută.
Cea mai bună soluţie pentru SAP APO este să utilizeze un server liveCache
care poate oferi suficientă memorie cu mai multe nivele de toleranţă la
erori.
2) Business to Business Procurement
Obiectivul aplicaţiei SAP Business to Business Procurement (BBP) este
aprovizionarea la costuri reduse prin tranzacţii de volum mare şi costuri
mici cu materiale, părţi de echipamente şi servicii necesare pentru
activitatea de producţie şi cea anexă. BBP permite utilizatorilor finali să
desfăşoare procese complete de aprovizionare, de la crearea necesarului

46
până la aprobarea facturilor, toate utilizând Internetul. Totuşi, controlul
expediţiei este asigurat prin stabilirea şi aprobarea unor rute flexibile
pentru materialele aprovizionate în funcţie de mijloacele de transport
utilizate (auto, nave, avioane, tren etc.). Astfel, personalul utilizat în
aprovizionare este liber să se ocupe de negocieri şi de încheierea de
contracte strategice cu furnizorii.
SAP BBP se bazează pe un nucleu SAP R/3 care este executat pe un server
dedicat. Acest Internet Transaction Server (ITS) este obligatoriu, iar un
server catalog este opţional. Sistemele mari pot include servere ITS
multiple, unul sau mai multe servere de aplicaţii SAP BBP şi un server
dedicat bazei de date.
Un SAP E-Commerce Starter Pack este disponibil în cazul în care
componentele aprovizionate sunt căutatee utilizând Internetul. Acesta
include SAP ITS, mySAP.com Workplace Server, SAP BBP şi un Catalog,
plus SAP Online Store (o interfaţă web către modulul SAP R/3 SD). Deşi
toate acestea pot fi combinate pe un singur server pentru testare, utilizarea
în producţie necesită totuşi o anumită segregare din raţiuni de securitate.

3.7.11 Customer Relationship Management

SAP Customer Relationship Management (CRM) susţine o mare varietate

de scenarii de contacte cu clienţii, incluzând Internet, centre de comenzi
sau reprezentanţe mobile de vânzare. (see Figura 3.13).

47
 Figura 3.13

Astfel, arhitectura SAP CRM conţine o multitudine de componente

specializate, executate pe servere dedicate. Nucleul infrastructurii este
serverul SAP CRM, construit plecând de la un sistem SAP de bază. SAP
CRM middleware controlează schimbul de date între componentele front
office şi alte componente ale aplicaţiilor mySAP.com, cum ar fi SAP R/3,
SAP BW, SAP APO, sau sisteme mai vechi. SAP BW este utilizat ca o sursă
de date pentru SAP CRM, în timp ce datele mai sunt oferite şi de SAP BW
pentru consolidare şi analiză. SAP APO permite integrarea cu Supply
Chain Management şi execută verificări Available-to-Promise (ATP).
Serverul mySAP.com Workplace conţine profilul utilizatorilor şi permite
executarea procedurii Single Sign-On. Totuşi, depinzând de necesităţile de

48
afaceri curente, nu toate componentele aplicaţiei mySAP.com este necesar
să fie instalate.
1) Scenarii de vânzări Internet
Compomnenta de vânzare pe Internet suportă scenarii Busines to
Customer (B2C), Business to Business (B2B) şi Business to Retailer (B2R), ca
şi Employee Self Service (ESS). Clienţii pot configure şi comanda produse
sau servicii din cataloage prin intermediul Internet utilizând componenta
Internet Pricing & Configurator (IPC) . IPC este proiectat ca o componentă
separată pentru a asigura performanţă maximă la acces. Datele sunt
descărcate din sistemul SAP R/3 în baza de date a IPC. Cataloagele de
produse sunt exportate către o componentă server de tip index pentru
încărcarea şi căutarea rapidă a datelor de catalog. Datele multimedia
ataşate cataloagelor sunt stocate într-o componentă SAP Knowledge
Provider (KPro). ITS este obligatorie pentru scenariile de vânzări pe
Internet. IPC, ca şi componenta server-index pot fi executate pe ITS sau pe
servere separate din raţiuni de scalabilitate.
2) Field Sales and Service Support
Soluţiile CRM Field Sales and Service susţin servicii postvânzare şi de
ingineerie în domeniu. Conexiunea este stabilită prin intermediul unei
Communication Station care găzduieşte CRM Administration Console,
utilizate pentru a administra datele privind vânzările. Serverul CRM
conţine o unitate de stocare şi distribuţie centrală a datelor. CRM Mobile
Application Workbench conţine instrumente pentru a customiza
programele clienţilor, inclusive software-ul mobil. Workbench este instalat
pe staţii de lucru separate ca părţi ale mediului de dezvoltare. Informaţia

49
de customizare este stocată în baza de date a CRM şi poate fi apelată de
către clienţii mobili.
3) Customer Interaction Center
Clienţii pot utilize telefonul, faxul sau e-mailul pentru a avea acces la
vânzări şi servicii postvânzare. SAP Customer Interaction Center (CIC)
conţine standardul SAP API, SAPConnect şi SAPPhone.
Interfaţa SAPConnect conectează rutele e-mail de la serverul mail al
întreprinderii la SAPOffice, depinzând de adresa căutată. SAPPhone
stabileşte interfaţa cu un server Computer Telephony Integration (CTI),
conectat cu Private Branch Exchange (PBX) pentru a îndeplini funcţiile de
centru de apelare. SAPPhone îndeplineşte diferite funcţii de telefonie cum
ar fi iniţializarea şi transferul apelurilor, procesarea informaţiei din apeluri
etc. CIC permite interfaţarea cu alte soluţii de apelare, extinzând
funcţionalitatea de exemplu cu conferinţe la distanţă, distribuirea automată
a apelurilor şi alte servicii de apelare.

4) Employee Self Service

SAP Employee Self Service (ESS) este o mulţime de componente uşor de
utilizat de către angajaţi pentru a vedea, crea şi menţine datele lor într-un
sistem SAP R /3 prin Intranet. Serviciile SAP ESS extind funcţionalitatea
SAP R/3 la toţi angajaţii dintr-o organizaţie. SAP ESS permite angajaţilor
să urmărească şi să actualizeze datele proprii, inclizând nume, adresă,
număr de telefon şi alte date personale. SAP ESS este utilizat în primul
rănd de resursele umane, dar îşi poate extinde utilizarea către modulele de
logistică, financiare şi office.

50
51