Motivatia reprezinta totalitatea cauzelor interne care pot determina

conduita.
Motivul care este cel mai puternic la un moment dat le inhiba pe celelalte,
se impune si ne determina sa actionam, ne orienteaza spre un anumit scop.
Daca ni se impune sa facem o actiune pentru care nu suntem suficient
de motivati fie nici nu o incepem, fie o incepem dar lucram fara
suficienta energie si de aceea nu suntem prea eficienti.
Cele mai importante functii ale motivatiei sunt:
1. de a declansa actiunea;
2. de a determina directia conduitei, adica de a o orienta spre un anumit scop;
3. de a sustine energetic actiunea.
Psihologia descrie numeroase forme ale motivatiei ca de exemplu: trebuinta,
motivul (imboldul), pulsiunea, dorinta (intentia), impulsul, valenta, interesele,
convingerile, idealurile.
Trebuinta (necesitatea) este forma de baza a motivatiei. A avea o
trebuinta inseamna a simti nevoia de a face o actiune sau de a avea un
obiect. Putem vorbi despre atatea feluri de trebuinte cate categorii de actiuni sau
obiecte exista.
Ex. Putem sa avem trebuinta de a avea o anumita carte, o bicicleta, un
apartament, trebuinta de a ne informa, de a manca, de a invata, de a dormi
etc.
Noi avem mai multe trebuinte in acelasi timp. Unele sunt mai slabe, nu
reusesc sa declanseze actiunea, adica raman latente. Altele declanseaza actiunea.
Maslow stabileste 7 categorii de trebuinte care in conceptia sa sunt
organizate ierarhic, formand o piramida a trebuintelor.
Maslow propune urmatorul model ierarhic:
1. Trebuintele biologice sau organice sunt trebuintele care asigura
mentinerea sanatatii si a vietii: de hrana, apa, odihna s.a.m.d.
2. Trebuinta de siguranta reprezinta nevoia de a evita pericolele, de a fi
protejat de pericole externe (accidente, amenintari fizice, amenintari privind
pierderea mijloacelor de existenta - pierderea locului de munca -, conflicte
indelungate in familie sau la locul de munca) sau agresiuni interne (boala).
Daca aceasta trebuinta este satisfacuta - deci omul se simte in siguranta -
atunci sansele sale de a-si mentine echilibrul fizic si psihic sunt mai mari. Daca
trebuinta nu este satisfacuta, adica omul se simte in pericol, atunci ar putea sa
apara tulburari afective (nesiguranta, anxietate, depresie) sau boli psihosomatice
(boli somatice, corporale care apar dupa psihotraume grave sau durabile: diabet
zaharat, ulcer, boli de inima, cancer etc.).
3. Trebuintele sociale reprezinta dorinta de a apartine unui grup social:
familie, grup de prieteni, colectiv de munca, dorinta de a comunica cu cei din jur,
de a fi util, trebuinta de a primi si a da afectiune, de a domina, de a conduce sau
de a se supune etc.
Nesatisfacerea acestei trebuinte determina sentimente de singuratate,
izolare, inutilitate, ceea ce afecteaza echilibrul psihic si - indirect - sanatatea fizica.
4. Trebuinta de a obtine aprecierea, stima. Aceasta trebuinta este strans
legata de dorinta fiecarui om de a fi respectat si de a evita situatiile in care ar
putea fi umilit sau ar putea sa para ridicol.
5. Trebuinte cognitive sunt trebuinta de a obtine informatii, de a cunoaste
un domeniu, de a invata, de a cerceta, descoperi, inventa etc.
6. Trebuintele estetice se refera la dorinta de a trai intr-un mediu ordonat,
frumos, de a avea obiecte frumoase sau chiar opere de arta, de a crea opere de
arta.
7. Cea mai importanta trebuinta este cea de autoactualizare
(autorealizare) care se exprima prin dorinta omului de a-si valorifica aptitudinile,
cunostintele, de a obtine rezultate deosebite intr-un domeniu, de a crea ceva
deosebit de valoros.
Maslow considera ca aceste trebuinte sunt aranjate intr-o ordine ierarhica.
Cu cat o trebuinta se afla mai spre baza piramidei, cu atat este mai importanta
pentru mentinerea vietii si sanatatii, dar este mai putin specific umana. Cele care
sunt spre varf sunt specific umane si se formeaza sub influenta societatii si
educatiei.
Trebuinta care devine suficient de intensa si declanseaza actiunea
spunem ca se transforma intr-un imbold sau motiv. Nu toate trebuintele devin
motive, dar motivele intotdeauna au la baza trebuintele.
Motivul are un rol energetic (asigura energia necesara pentru a actiona), si
un rol directional [indica scopul (obiectul sau actiunea care satisface trebuinta)].
Unii autori denumesc componenta energetica a
motivului pulsiune, iar componenta directionala intentie sau dorinta. Intentia
presupune formularea verbala (constientizarea) scopului.
Uneori trebuinta devine foarte intensa, produce o tensiune interna
accentuata, care se descarca brusc.
 Aceste trebuinte foarte intense care se manifesta brusc, prin actiuni
neasteptate, se numesc impulsuri, iar oamenii care nu se pot stapani se
numesc impulsivi.
Desi motivatia actioneaza preponderent din interior, ea este influentata si
de stimulii externi.
Prin interes intelegem tendinta de a acorda atentie unor domenii de
activitate. Interesul este un fenomen motivational complex care are elemente
cognitive (cunostinte privind domeniul respectiv), afective (activitatea produce
stari afective pozitive) si volitionale (actiunea este realizata cu perseverenta).
Interesele sunt in relatie cu aptitudinile persoanei. Daca cineva are
aptitudini pentru un domeniu, atunci el obtine cu usurinta succese in acel
domeniu si acestea contribuie la formarea interesului. In general interesul apare
pentru acele domenii in care copilul are sentimentul succesului (prin certuri,
pedepse putem constrange copilul sa invete, dar nu putem forma interesul pentru
activitatea de invatare).
Convingerile sunt idei, opinii care au o mare valoare pentru cineva si care
determina directia actiunilor sale.
Daca cineva are convingeri religioase simte nevoia sa mearga la biserica, da
educatie
religioasa copiilor sai, isi apara convingerile intr-o discutie.
Idealul reprezinta un sistem de idei si valori spre care tinde o persoana si pe
care doreste sa le realizeze in viata.
In majoritatea cazurilor activitatile complexe nu sunt determinate de un singur
motiv, ci de un sistem motivational.
Dintre motivele care determina comportamentul unele sunt constiente (persoana
le cunoaste si le accepta), altele sunt subconstiente (nu se gandeste la ele, dar
poate sa le constientizeze cu usurinta), altele sunt inconstiente ( nu le accepta,
totusi ele se pot manifesta sub forma unor acte ratate, in vise sau in testele de
personalitate).