You are on page 1of 4

Fiecarui lucru ii este necesar alocarea unui moment propriu in care ne concentram numai asupra

lui. De exemplu atunci cand luam cina, lucrul asupra unor rapoarte de la servici, sau cititul ziarului
ne va impiedica sa facem lucrurile ca lumea. Adica nici digestia nu va avea loc asa cum trebuie,
si nici lucrul nu va fi la inaltimea asteptarilor noastre. De ce facem lucrurile necoresponzatoare la
momentul inoportun? Din cauza capcanelor mentale.
Si totusi, daca aceste capcane ne sunt atat de daunatoare, de ce continuam sa le repetam in
mintea noastra? Din cauza ca sunt automate, mintea noastra produce ganduri, dintre care
majoritatea sunt inconstiente, si chiar si atunci cand suntem constienti de ele, de multe ori este
greu sa le oprim. Chiar daca suntem constienti de cat de daunatoare sunt ele, nu putem sa
renuntam la ele din cauza puterii obisnuintei.
Pentru a scapa de aceste ganduri capcana trebuie mai intai sa ne invatam sa le detectam. Si mai
este necesar sa fim constienti de faptul ca aceste ganduri nu ne sunt folositoare, ba chiar sunt
dauntatoare. Trebuie sa fim avertizati ca in procesul de inlaturare a gandurilor nefolositoare ne
vom lovi de conservatorism, acela pe care il avem si atunci cand nu ne induram sa aruncam din
lucrurile vechi pe care nu le folosim, sau de atitudinea pe care o avem si atunci cand intram intr-
un magazin si nu putem refuza sa acumulam lucruri nefoositoare, pe motivul ca erau la reducere.
Iata capcanele:
Persistenta
De multe ori suntem prinsi in situatii enervante, ca intr-un joc de Monopoly pe care suntem
plictisiti sa-l jucam, si totusi decidem sa-l terminam doar ca sa scapam de el. Suntem determinati
sa terminam o actiune, desi nu ne este benefica. Este la fel si in cazul showurilor tv pe care le
urmarim desi nu ne plac. Si putem merge mai departe pana la job-ul care nu ne aduce satisfactii,
si totusi continuam sa-l practicam uneori chiar si o viata intreaga. Si aceasta este o capcana
mentala.
Amplificarea sau exagerarea
Aceasta este capcana de a munci mai mult decat este necesar, pentru a ne atinge scopul. Daca
muncim prea putin nu reusim ce ne-am propus, dar, daca muncim prea mult ne vom consuma
toate resursele. Exageram atunci cand repetam un discurs de prea multe ori pana cand acesta
devine prea banal si lipsit de viata. Exageram si atunci cand muncim prea mult sa facem bani pe
care nu avem timp sa-i cheltuim.
Fixatia/Obsesia
In aceasta situatie, suntem blocati, ne putand inainta fara o confirmare, o autorizatie, un telefon,
sau pur si simplu un semn din partea cuiva. Dar, in loc sa ne ocupam de alte lucruri, suntem
imobilizati pana cand putem continua munca la proiectul respectiv. Este pur si simplu un blocaj in
care asteptam.Fixatia are o mare legatura cu ingrijorarea. Sa te ingrijorezi inseamna sa te
gandesti degeaba la o situatie asupra careia nu ai controlul. Ingrijorarea o poti observa mai ales
din afara,atunci cand nu esti tu cel care isi face griji. Dar atunci cand tu esti protagonistul ti se
pare normal, ba chiar mai mult, ti se pare ca problemele se vor agrava daca nu esti constient de
ele. Timpul prezent este undeva in spate, in décor iar noi asteptam adevaratul show sa inceapa.
Intotdeauna este ceva care ne impiedica sa ne bucuram de prezent, absolvirea studiilor,cresterea
copiilor, serviciul obositor, primirea mosteniri… Munca nu este vocatia noatra, decat in cazuri
rare. Placerile doar temporare. Prieteniile de moment. Posibil nici sa nu stim ce asteptam. Nu
stim ce vrem sa ne facem cand vom creste mari, si de fapt, nici nu crestem mari vreodata.
Suntem siguri doar de faptul ca nu suntem inca cine ne dorim.
Dar vestea buna este ca suntem deja noi insine. “Un print nu este doar un viitor rege, o fetita nu
este doar o viitoare doamna. Printi, copii, studenti, ucenici, autori nepublicati, artisti in devenire si
juniori executivi sunt deja ceva conturat si complet.” Ironia este ca dupa ce obtii ce ti-ai dorit vei fi
coplesit de nostalgia a vremurilor apuse. “Un actor ce se straduieste sa devina celebru ii dadu
sotiei un pumn de boabe de struguri, dorindu-si ca ei sa fie perle. Peste ani, devenind celebru si
de succes, ii dadu un sireag de perle, dorindu-si sa fi fost struguri.” exemplifica Andre Kukla.
Regretul
Cateodata mai si gresim, si este evident ca planurile noastre s-au spulberat. Totusi, nu se mai
poate face nimic. Daca continuam sa ne mai gandim la acelasi lucru cadem in capcana
regretului. Daca in fixatie munceam pana la epuizare pentru a atinge un scop in viitor, in reversie
ne straduim pana la epuizare sa schimbam trecutul. Diferenta este ca obsesia scopului implinit
trece, o data ce am realizat acel lucru, pe cand gandurile pentru schimbarea trecutului pot
ramane o viata pentru a ne frustra.In cadrul acestei capcane intra sentimentele de vina si rusina
pe care le experimentam atunci cand derulam intamplarile regretate din trecut. Mai rea decat vina
in sine este frica de a ne simti vinovati, ceea ce duce la evitarea unei actiuni, pentru a evita vina.
Acest sentiment de vina se regaseste mult in depresivi, acestia simt o vina fara sa o poata defini,
se simt nemerituosi fara motiv. Iar toate aceste sentimente isi au originea in gandurile pe care le
derulam in minte. Daca nu am mai gandi aceste lucruri, nu ne-am mai simti vinovati. Vina are loc
atunci cand ne biciuim pe noi insine cu ganduri taioase.Ne purtam cu noi insine de parca am fi
alta persoana a carei vointa o putem modela dupa voie. Comportamentul acesta poate fi
asemanat cu urmatoare situatie: cineva incearca sa se lase de fumat, si pentru fiecare tigara
fumata isi trage cate o palma peste fata. Pe scurt, vina ne face sa pierdem mai mult decat
castigam.
Anticiparea
Daca in capcana fixatiei lucram prea mult, in cea a regretului lucram prea tarziu, in anticipare
incepem prea devreme.Asa riscam sa muncim prea mult, si in van. Muncim prea mult daca
aceeasi munca, facuta mai tarziu, poate avea rezultate mai bune. De ce anticiparea nu este
buna? Sa luam ca exemplu un proverb grec: “Nu numi un om fericit pana nu moare.” Aprecierea
fericirii cuiva este aparenta si temporara, pentru ca o situatie se poate schimba peste noapte.
Judecata asupra vietii cuiva nu poate fi facuta niciodata. Dar noi tot anticipam. Iar anticiparea sub
forma unor evaluari premature negative este cauza depresiei cronice. Duse la extrema aceste
cazuri pot sfarsi tragic, iar sinuciderea este una dintre urmari. Sinucigasul anticipeaza viitorul si
nu vede nimic care sa merite sa continue sa traiasca. Ceea ce nu ia el in considerare este faptul
ca situatia se poate schimba. Pentru a putea sa anticipezi cum va fi viata ta sau a unui om trebuie
sa poti sa privesti obiectiv, din alt punct de vedere, unul panoramic ce iti asigura un unghi mult
mai bun, chiar dincolo de moarte. Sa-ti pui intrebari despre viata ca intreg este un lucru prematur,
si ne referim aici mai ales la ingrijorare, de multe ori este prea devreme sa ne multumim doar cu
un raspuns, din moment ce sunt milioane de posibilitati.
Anticiparea se asemana cu fixatia prin faptul ca ambele au legatura cu grija obsesiva asupra
viitorului. Planurile care nu ne ajuta in prezent sunt anticipatorii. Prin definitie nu avem nevoie de
ele inca. Avem falsa nevoie ca trebuie sa stim ce se va intampla. Fara sa stim ce ne este dat, ne
simtim ca si cum orbecaim in intuneric. Dar cand suntem deja intr-o activitate care ne aduce o
valoare, nu conteaza ce se va intampla. Lucrurile sunt bune asa cum sunt ele in prezent. Daca
incercam permanent sa aflam ce se va intampla in viitor, nu putem sa ne concentram la
activitatea curenta.
Rezistenta
Aceasta capcana mentala are o legatura stransa cu persistenta in ceea ce priveste continuarea
lucrului sau a unei actiuni oarecare atunci cand ar fi cazul sa renuntam. In persistenta ar trebui sa
renuntam pentru ca activitatea nu ne mai aduce nici o valoare, iar in rezistenta, activitatea
prezenta nu isi pierde valoarea daca o reluam mai tarziu. Acesta poate fi cazul angajatilor care
raman la birou peste program de dragul terminarii unui proeiect pe care ar putea sa-l termine in
cateva zile -un caz de persistenta. In cazul cand continuam sa terminam un joc pe calculator desi
trebuie sa ne ducem un parinte la spital -acesta este un caz de rezistenta. Aceste capcane
mentale sunt cauzate de inertia mintii noastre. Atunci cand incepem ceva avem sentimentul ca
trebuie sa terminam acel lucru.
Amanarea
Nu putem sa incepem dieta saptamana asta pentru ca avem de pregatit cina pentru invitati, nu ne
putem lasa de fumat decat luni, si eventual sa fie si 1 ianuarie. Aceasta capcana mentala va
cauta si va gasi obstacole pentru a amana ceea ce ne-am propus sa facem. Amanarea se
apropie de rezistenta prin faptul ca ambele ne dam inapoi de la inceperea unei actiuni benefice.
Accelerarea
Infaptuirea unei actiuni intr-un ritm mai alert decat necesar. De exemplu repararea unui obiect
casnic in graba, ceea ce duce la stricarea imediata a aparatului, din nou. De aici si expresia:
“festina lente”-grabeste-te incet. Accelerarea poate deveni cronica atunci cand orice am face
simtim ca trebuie sa ajungem altundeva. Pe o scara mai inalta, vedem fiecare perioada din viata
noastra ca o pregatire pentru urmatorul moment. Se pare ca prezentul este ceva peste care
trebuie trecut cat mai repede. Iar atunci intreaga noastra viata devine ceva virusat de care
incercam sa scapam, ca de o gripa. Nu ne dam seama de consecintele acestei accelerari, dar
este ca si un galop rapid catre moarte.
Crearea regulilor
Aceasta este capcana de a face reguli inutile ce trebuiesc urmate. Este bine ca unele lucruri sa
fie urmate dupa reguli, cum ar fi proiectele coordonate, ce implica eforturi sustinute de mai multi
oameni. Dar atunci cand, de exemplu, esti intr-o vacanta, liber de orice program si obligatie, ar fi
prostesc sa continui sa faci lucruri dupa un program.Impulsurile ne pot aduce mai mari satisfactii
acolo unde nu este nevoie de program. Facem multe lucruri inconstient, din cauza inertiei
mentale, ignorand impulsurile ce ne-ar putea fi ghizi mai buni. Un exemplu ar fi luarea pranzului,
doar ca este ora 12, chiar daca nu ne este foame. Bem cafeaua, urmarim soap opera, stirile
mereu la aceeasi ora, fara sa ne intrebam daca avem chef de ele.
Formularea
Formularea este capcana de a reda in cuvinte ceea ce gandim la un moment dat. De exemplu,
atunci cand admiram un apus frumos, nu ne cufundam in moment sa-l traim pana la capat, ci ne
repezim sa exclamam ce gandim, cautand aprobarea celor din jur. Acest lucru are avantajele
sale, si este unul din aspectele care ne diferentiaza de celelalte mamifere. Totusi, putem cadea in
capcana de a face doua lucruri in acelasi timp, unul de a experimenta situatia, si celalalt de a o
descrie. Aceasta diviziune a actiunii ia din placerea actiunii in sine. Nu putem sa ne bucuram
complet de un apus de soare daca il si descriem in acelasi timp. In momentul in care rostim: “Nu-i
asa ca este incantator?” incetam sa mai fim incantati. Acesta este si cazul captarii momentului in
fotografie, in timpul acestui proces, incetam sa mai fim complet prezenti in peisaj, concentrandu-
ne la abilitatile fotografice. Apoi, alt caz este publicarea acestor fotografii -proces ce presupune
ca experientele nu au importanta decat daca primesc aprobarea mai multor persoane.
O alta capcana este folosirea formularilor pentru a ne descrie. “Sunt tipul de persoana care nu
mananca legume” Autodefinirea este ca si automutilarea. Ne impunem un mod de a trai care nu
mai implica impulsul, liberul arbitru, traim dupa reguli auto-impuse. Credintele si parerile pe care
le avem despre sine sunt profetii. Persoana care a spus ca nu mananca legume, are dreptate,
dar daca nu ar avea asa o parere vehementa, poate ar mai manca cate un morcov din cand in
cand. De fapt, noi nu ne putem auto defini ca persoana care suntem cu adevarat, pentru ca actul
in sine de a ne descrie, ne schimba pe parcursul formularii. Cum se poate rezolva problema
crearii regulilor? Simplu: traind in prezent, fara sa ne gandim prea mult la ce se va intampla.
Desigur ca exista oameni care accepta ca regulile sa fie facute de cineva din afara, si acesta este
cazul generatiilor trecute, cand lumea nu prea isi punea intrebari si traia dupa regulile parintilor,
bisericii, guvernului, ori ale unui sistem de idei (psihoanaliza, Marxismul). Acesti oameni ce
traiesc dupa reguli impuse de altii, au mai putine probleme cu capcanele mentale, deoarece nu
prea mai au nevoie de alte reguli. Atunci cand autoritatea le spune sa lucreze, lucreaza, atunci
cand biserica declara o zi sarbatoare, ei isi iau o zi de repaos, cu inima impacata ca fac ceea ce
trebuie.
Este o intreaga aventura sa incerci sa stavilesti tendinta de a crea si urma reguli. De aceea atunci
cand adormim, avem un sentiment de eliberare, impulsul preia controlul asupra partea rationala a
mintii.Iar atunci cand suntem treji, atentia la momentul prezent este cea care opreste mintea din
activitatea supraincarcata, aducand-o la o stare de tacere, observatie, pace.
Practica urmaririi gandurilor
Aceasta practica nu necesita alocarea unui timp separat de activitatile noastre cotidiene.
Obseravarea gandurilor are loc pe parcursul indeplinirii sarcinilor zilei, neinpiedicandu-ne sa le
ducem la capat, dimpotriva, observarea si identificarea gandurilor si a capcanelor mentale ne
ajuta si mai mult la usurarea acestora. Acesta poate deveni hobbiul nostru preferat. Tot ce avem
nevoie este un loc linistit in care a stam si sa observam gandurile. Nu trebuie sa intervenim sa le
blocam sau sa le analizam, ci doar sa le observam si sa fim constienti de ele. Ne vom simti ca si
atunci cand urmarim un film, pentru ca gandurile apar in mintea noastra ca si imaginile de pe o
pelicula, majoritatea gandurilor sunt inconstiente, iar ele vin si pleaca fara ajutorul nostru. Mai
devreme sau mai tarziu vor aparea si capcanele mentale, pe care va fi usor sa le identificam, din
moment ce suntem doar observatori ai gandurilor. Un mare progres va aparea atunci cand
alocam macar 20 de minute zilnic urmaririi gandurilor. Pentru incepatori poate parea greu, dar
asta din cauza ca de obicei se incearca schimbarea fluxului gandurilor intr-o anumita directie, si
nu doar urmarirea gandurilor, cum este indicat. Incercarea de a urmari acest flux de ganduri ne
face tensionati, iar doar observarea propriu zisa a gandurilor ne va face mai alerti, mai intelepti si
impacati."
- Andre Kukla

You might also like