Ion Stratan

Nastere: 1 octombrie 1955, Ploiesti

Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești

S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955.

Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL-
loan Cuza din localitate, iar in 1981 este
absolvent al Facultatii de Limba si Literatura
Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In
timpul studiilor (si nu numai) este participant
activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum)
cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul
literar Nicolae Manolescu.

Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu

Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul
Iesirea din apa.

Dupa absolvirea facultatii este profesor de

literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din
1990 este redactor la revista „Contrapunct a
Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii
pentru poezie; este de asemenea autor de proza,
traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta
civica, 1991.

Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un
spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie)
prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu
pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen
Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului.
Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca
„inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „
vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in
ele.

O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a

reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca
poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din
logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp
supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al
hierofaniilor cuvantului.
Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet
ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de
poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea
multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de
la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine
imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei
diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu,
trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica.
Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se
personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca
scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna
pentru a muri (Pontica).

In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura

impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in
incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o
realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe
distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si /
Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre
paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel
singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din
Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in
scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in
acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme
eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica
proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune
escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii
marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum
orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte
materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost
subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan
teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.

Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real,
cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre
totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a
ne contrazice oricand.

Volume de versuri:
Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982;
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990;
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992;
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii
Scriitorilor pe anul 1993).

Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,
1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,
1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.

REFERINTE

„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un
impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit
acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint
taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura,
tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU