www.dacoromanica.

ro
 VASILE V. HANE$
-.

ANTOLOGIA
ORATORILOR
ROMANI

SOCEC & CO., BUCUREVI

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE
Oratoria a fost cultivatg din vechime 0 era intruchipatä in una
din cele noua muze ale artei, care reprezenta poezia eroic5 0 elocinja.
Istoria elocinlei este unul dintre cele mai frumoase capitole ale
istoriei literare.
Intitulata la inceput retorica, aceasta insemna arta de a convinge
si exprima in chip clar cuget5rile si simfirile.
Dealungul istoriei civilizajiei, oameni inzestrati cu darul vor-
birii au jucat un rol de prim ordin, fie in vremurile rasboinice, fie in
vremurile de pace.
Oameni de stat, ca Temistocle 0 Aristide, Eschine 0 Demo-
stene, la vechii Greci, sau Tiberius Grachus, Cato Censorius si Cicero,
la Romani, au fost mari oratori. Chiar marii iubitori de arta, ca Pericle,
s'au impus in primul rand prin darul for oratoric 0 prin cuvantarile
tinute in agora.
Cre#inismul, a carui propagare se rezema prin principiul enunjat
de intemeietorul sau : Mergeti si invatati popoarele", punea mare
pret pe arta oratoriei. N'avem deaf s5 citam talentul lui Luther, in
r5spândirea credinjei crestine reformate.
In framantarile politice ale popoarelor, istoria marilor revolujii
si prefaceri sociale numara oratori de seams, ca Mirabeau, Thiers,
Gambetta, la Francezi, care entusiasmau adunarile populare, cu ta-
lentul lor de a se exprima.
Dar elocinja a inflorit cu timpul in toate domeniile activit5jii
omenesti : in Parlamente, la bar& in adunari publice, la amvon, in
Academii, in m4carile rasboinice, etc.
De aici s'au ramificat chipuri variate de oratorie: demon-
strativ5, deliberativa, juridic& dup5 scopul urmarit de oratori prin
discursurile lor. Elocinja politica' implica o mai mare adancire a fon-
dului, o logia stransa, o argumentare solida 0 o rostire inflacarata ;
cea academic& un ton mai refinut, o fraza aleasa, o jinuta demna ;
cea juridic& o patrundere a argumentarii in fibrele ei cele mai intime.
Istoria literara a inregistrat .0 manifestarile oratorice, dar le-a
socotit totdeauna ca un gen subordonat genurilor literare estetice.
Mult5 vreme genul retoric sau oratoric ca si genul istoric au fost sfu-

www.dacoromanica.ro
4 V. V. [lane?

diate ca genuri de rangul al doilea, JOS de genurile lirice, epice .i

dramatice. Li se nega valoarea creatiei literare a acestora din urmg.
Convingerea noastrg e a discursurile alcgtuesc un nou aspect
al productiunilor literare qi cá ele meritg sg fie incadrate intre genurile
literare, cu drepturi integrate, nu injumgratite.
Elocinta ocupg in literaturg un loc algturi de poezie. Caci ora-
torul, dupg ce adesea examineaz5 idea de fond in chip abstract, o
reia sub formg concrefa, li o reds cu ajutoruf unor imagini, care sunt
caracteristice realizgrilor poetice. Creatiunea oratorului este totdeauna
consecinta inspiratiei momentului 0 a pornirii sale_ suflete0i.
Marii oratori stau algturi de marife talente ale literaturilor, elo-
cinta fiind ea insgqi o reactie a stgpgnirii geniului.
Oratoria prezintg o insu0re pe care n'o au celefalte genuri lite-
rare : e promptitudinea inspiratiei. Oratorul trebue sg cornpuie re-
pede, de multe ori sg improvizeze. Pe orator II apreciezi, dac5 fra-
zeazg repede 0 ii refuzi epitetuf ca atare aceluia care nu e fluid,
care nu-0 inigntuie gandurile prompt .i nu-0 face o frazg bine con-
struitS, imediat 0 natural. Nu insemneazg cg marii oratori nu se pre-
ggtesc, dupg cum marii poeti nu reflecteazg indelung ; dar frazarea
materialului strêns 0 sistematizat trebue sa" r5mâng opera momentului.
La oratorie ne spune d. Ion Petrovici in Figuri dispgrute--
spontaneitatea creatiei 5i viteza formulSrii fericite nu sunt un ornament
superfluu, ci o condifie a talentului. Timpul genezii nu este aci un
factor indiferent, ca la poezie, nuvelg sau roman. De aceea talentuf
irnprovizatiei conteazg f i pentru aceea sunt admirati oamenii care pot
sg rgspundg la moment, inter) forms pentru care altora le-ar trebui
ceasuri intregi.
Lgsfind la o parte InsuOrile accesorii nici acelea de dispre-
Nit care sporesc puterea de fascinatie a oratorului glasuf, finuta,
nuantarea, etc. calitatea esentialg a oratorului rgmâne ulurinta im-
provizatiei, nu de fraze neinseilate, ci bine articulate 0 fericit im-
podobite.
Discursul comportS li un minim de literaturg, in orice caz un
minim de poezie; epitete, lirism, expresii rare n'au insg ce cguta
inteun discurs deal in doze moderate, mai ales cg acela lucru se
cere chiar pentru tiradele din piesele de teatru. Nu inseamng a dis-
cursul n'ar fi cornpatabil i cu ceva mai multg culoare. DovadS Dela-
vrancea (pe care totuli unii nu-I gustau tocmai din abuzul de lirism),
dovada chiar Al. Lahovari, din ale arui discursuri poti desprinde
multe pasaje de creatie literarr.
intr'un numgr al revistei sale Sgptgrngna" Gh. Panu s'a ocupat
i de tainefe elocintei, sustinând cg dintre toate categoriile de literati,

www.dacoromanica.ro
 Ardologia oratorilor ronulni 5

oratorii exercit5 mai mult5 vrala fara de oameni. In mod vag, el spune:
orator e cel ce vorbeste, te Manta*, te furk te casstig5 in sensul p5-
rerilor sale. 51 nu e vorba sg-ti transmit5 o convingere rece, ci una
care iti angajeazg intreaga hint&
Ca sa- ajungi la acest rerzultat, se cere talent: s'a aibi putinta
ca WA' rkgazul unei meditári mai indelungi sä-ti alezi ideile in cea
mai burrà rânduiata, s'a le imbraci inteo forma' impecabil5 0 .56' g5-
sesti oarercum la moment expresii dintre cele ce f fiu drumul atre
suflet (I. Petrovici Talentul oratoric").
Din acestea intelegem a elocinta e produsul unui temperament
si efectul unei pasiuni, prin care se stabileste un fluid electric intre
sufletul oratorului si al ascultátorilor; e, deci, ca si in poezie, reactia ce
se produce in sufletul cuiva prin scânteia creatorului inspirat, din
opera sa. 51 pentru realizarea ei, se cere, ca si in poezie, o limbä
corect5, frumoas5, la care se adaug5 ritmul oratoric si insusirile spe-
cifice genului.
Aceste insuliri accesorii pot fi:
1. Puritatea si armonia vocii (una din fortele oratorice ale lui
Titu Maiorescu);
2. eleganta gesturilor ;
3. originalitatea de intonare si tinutk cáldura accentului, vio-
iciunea gestului, energia frazei.
Pentru consideratiunile aralate mai sus, credem a ar fi o do-
vadä de lipsg de interes pentru una din rarele creafiuni literare, capi-
folul elocinfei, daca' nu i-am acorda atentiunea ce i se cuvine.
Ea a fost bogat reprezentatä in istoria literaturii române.
In prima faza' a oratoriei românesti cu un caracter politic si
national, darul vorbirii se prefueste in sine insuli ; pe lang5 credinta
ideei si documentarea fondului, se afirma" dela inceput avântul in-
spiratiei si forma literark Ne gândim la infaarata caracterizare a
patriei" din Cuvântul introductiv al lui Mihail KoggIniceanu, precum
si la inaripata peroratie a aceluiasi din Discursul pentru impropriefa-
rirea târanilor. KoggIniceanu, desi foloseste in discursurile sale o bo-
ggfie de argurnente f i de fapte, nu prin acestea, ci prin armonia
frazei cautg sä dobandeascg izbânda, in lupta oratoria cu Barbu Ka-
targiu, in chestiunea agrarà. Astfel and socotelte c'Ei a ajuns la punctul
culminant al argumentatiei, atunci pentru sgucluirea finalk foloseste
mijloace literare si incheie cu memorabilul säu patetic.
Adversarul sau 10 da- seama de valoarea acestor mijloace 0
combate procedeul literar :
Nu v5 I5sati amggiti de discursuri spune el cari ca sirena
antic5 Manta' pe cei ce voeite a-i atrage, 0, dupg ce-i sfassie, li

www.dacoromanica.ro
6 V. V. Hano

plange...; s5 läsgm la oparte poeziile ele sunt frumoase, chiar

and ascund otrava li desbinarea, dar nu mai putin omoritoare".
El 10 dedea seama de puterea de fascinatie a talentului li mij-
loacelor literare, pe care KoggIniceanu le poseda prin excelentà.
Spre sfâqitul acestei epoci, apar in prima lor manifestare orato-
Ha, Titu Maiorescu, cu fraza !impede §i bine echilibratg, fermecând
sensibilitatea ascullatorilor, i Alexandru Lahovari, temperament po-
litic inzestrat cu o elocinfa aristocratic5.
Ace#ia erau meniti s5 duc5 arta oratoric5 la apogeul ei, in a
doua faz5 a oratoriei romasne0, de dup5 1880, printr'o elocinjá par-
lamentarg, in care eleganta expunerii i preg5tirea literarg se afirmau
pe primul plan.
Acum apare P. P. Carp, cucerind atenjia cu marmora frazei,,
Ikea' in formule lapidare. Al. Marghiloman, caracterizat prin elegantg
li claritate, C. C. Arion, prin aleas5 culturg literarg, Take lonescu, prin
istejime li promptitudine a inspirajiei, Barbu Delavrancea, prin tu-
multoasa sa izbucnire in clocotul care r5scoleite inimile.
Congresut politic din 1902, dela Teatrul Liric, alatueste mo-
mentul culminant al elocinjei noastre publice. Atunci s'au inm5nunchiat
forjele oratorice ale epocei, la care, in afar5 de Carp, Maiorescu,
Anion li Marghiloman, s'au algturat .i talentele lui Nicolae Filipescu i
Simion Mehedinti.
Epoca neutralitkii ce a precedat rgsboiul pentru unitatea na-
tionalä a pus in lumina', pe lang5 forja oratoric5 §i patriotismul lui De-
lavrancea, Take lonescu i Nicolae Fitipescu, verbul i najionalismul
lui Nicolae lorga, cea mai puternia personalitate culturalg a ultimelor
decenii.
lnstituirea votului universal introduce in oratorie un element pa-
sional mai accentuat; odat5 cu el se constatg declinul compunerii
literare, al grijei pentru forma exterioar5.
In aceast5 epoc5 talentul literar .i actiunea oratoria propriu
zisg r5mân semnul unei investiri personale. Acum se ivesc i se afirmg
din ce in ce mai puternic, talente ca al lui Octavian Goga, cu eloc-
yenta tribunului de rasa% in formule fulgeraloare, Nicolae Titulescu,
cu str5lucirea sa intelectualg, cu promptitudinea neasemuitg a replicei
0 cu un dar de expresii cum rar intâlnim in oratoria timpului, i Ion
Petrovici, oratorul de frunte al genera jiei de azi, cu efluviile elanului
sk, interior", redate prin farmecul timbrului melodios i punând in
serviciul intuitiei, comparatiile desprinse din experienta simtirii sale
estetice.
Din discursurile alese in aceast5 antologie se va constata c5 am
lipsit p6n5 acum actualitatea, de pagini mäestre din creatiunea atastor

www.dacoromanica.ro
Antologia oratarilor ronaini 7

laiente manifestate pe arena publicg, din pricing cg nu mai sunt in

circulatiunef si generatiunile de azi n'au unde s5 le citeascg. Dacg unii
dintre oratorii alesi se mai ggsesc in crestomatii, in schimb de nu-
mele altora aproape s'a uitat ; iar modêle de cugetare, de virtute si
consecventg in atitudine si faptä, precum si modèle de aceeali va-
loare de pagini literare necontestate apar numai in amintirea celor
mai bgtrâni.
AUTORUL.

www.dacoromanica.ro
 ANTIM IVIREANU
Notii introductivd. Ivireanu venise din Iviria (Caucasia) la Constan-
tinopol, unde era un priceput lucrator in sculptura lemnului t3i de unde a
fost adus in tara noastra de Constantin Brancoveanu. Se numia Andrei,
dar calugarindu-se la Manastirea Snagov, i s'a dat numele Antim. A ajuns,
multumita desteptaciunii si muncii sale, episcop g apoi Mitropolitul tarii.
Insemnatatea lui deosebit a. consta in activitatea de orator religios.
Glasul lui de predicator a rasunat In Mitropolia din Bucuresti si numai In
lunile,. and Domnitorul ramanea aici, Intrucat restul anului acesta sedea
la Targoviste.
trinerea de predici la zile mari era un fapt foarte raspandit in toatii,
lumea cresting, din apus si rasarit. Una din gloriile literare ale Frantei
e pleiada de oratori religiosi din veacurile al XVII-lea si al XVIII-lea : Bos-
suet, Bourdaloue, Fléchier, Massillon.
La noi predicile se introdusese sub influents, orientului crestin, din
Constantinopol, Ierusalim si Alexandria.
Era o dovada de credinta si cultura ca voevodul tarii sit sag pe
langa el, un predicator de seama. Sub influenta acestuia, copiii de domn si
apoi si fii de boieri rostiau ei insisi predici ocazionale, compuse fie de ei,
fie de profesorii kr. Copiii lui Brancoveanu tineau predici, de bung, mamb .
initiati hind de Ivireanu.
Meritul cel mare al acestuia e a e primul orator roman ; spre deo-
sebre de predecesorii OA, el si-a rostit predicile in limbs, romana. Punctul
de plecare al predicilor lui erau textele religioase, dintre care stia sa aleaga
pe cele mai frumoase si mai potrivite cu fiecare imprejurare.
Calitatea literara a predicilor sale o formeaza stilul, cu frumoasele si
numeroasele sale comparatii. Fondul kr e corespunzator insusi genului,
moralizator si practic. Oratorul vizeaza. pe boierii si clericii ce se abat dela
indatoririle kr, e aspru cu femeile care clevetesc, cred in descantece si se
sulemenesc, se repede in boierii cari au doi duhovnici, unul la tail
altul la oras, si nu se sfieste a fi sever cu insusi Domnitorul tara. La fel,
proceda in Franta, Bossuet, care facea dojana si da sfaturi lui Ludovic
al XIV-lea.
Predicile lui Antim Ivireanu scrie Ion Bianu, in prefata editiei

www.dacoromanica.ro
10 V. V. Haney

din 1866 sunt unul dintre cele mai pretioase naonumente din literatura
noasträ bisericeasck nu numai pentru crt ele sunt singurele In felul lor,
cad dela nici un alt prelat romdnesc din trecut nu avem o lucrare In
acest fel, dar si pentru valoarea lor realk pentru cilldura elocventei care
adeseori minuneazk si pentru frumusetea, bogltia si ate odat6 chiar ele-
ganta limbii in care sunt scrise.

CUVANT LA INSCAUNAREA CA MITROPOLIT

Veniti dupd mine yi voi face pre
voi vdndtori de oameni".

Doctorii cei desávkrsiti si Intelepti atunci mai mult mgresc

lauda mestesugului lor, nu cknd cu fier si cu foc luptk patima
sk o supuie, dupa, cum este legea rkzboiului, ci numai and aceia
ce patimesc car pipkiri mangaioase si cu doctorii dulci vor afla
leacul bolnavului ; si cele infricosate porunci ale mestesugului
doctoresc sa, le opreasca, si In oarecare zile cu manckri doctoresti
si hrknithare potolind durerile, sk arate pe acela ce pktimeste
mAntuit de boalk.
Asa si prea inteleptul doctor al sufletelor si al trupurilor
noastre, imparatul Impkratilor, Christos, Dumnezeul nostru, vk-
zand lumea, ck bolnkvea, cu patimile necredintei si se urnfla -ea
o rank cu Inselkciunile cele lumesti spre Inchinkciunea idolilor, a
socotit cu multe feluri de mijloace, si a purtat de grijk pentru
mantuirea oamenilor si a neamului omenesc, de vreme ce acesta
este lucrul cel dintaiu al bunkatii lui, a mantui pe om din manile
vrkjmasului si a-I aduce la frumusetea cea dintai si la vrednicia
dela care au vkzut pkcatul neascultkrii al strkmosului Adam si
nu trimete ploaie de foc spre Ingrozirea lumii, nici porunceste
marea ca o oaste Impotriva pkmantului, nici Inarmeaz1 puterile
stihiilor Impotriva necredintei, ci numai o supune c.0 blandete,
cu minuni, si o trage spre Mitsui cu faceri de bine si cu cuvinte
ceresti o preface sk, se mute de pe dansa patimile cele sufletesti
ce se umflau ca o rank otfavitk. j vrand Dumnezeu cuvantul
ca sk se arate In lume, mai Inainte Ora a nu se Intrupa si a se
face om, a trimes In lume proroci sa, propkvaiduiasck la oameni
venirea lui cea fatisatk si pentru aceasta n'a ales Implrati si crai
sk fack prooroci, n'au luat filosofi si ritori sk trimeatk propov--
duitori venirii lui, n'a pogorIt din cer Intunerece si multime de
Ingeri, ce are pe Mg% dhnsul mii de mii nesocotiti si nenumkrati,
ci a trimes oameni prosti si mai vârtos pastori de oi, ca pe Moise,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rometni 11

ca pe David, ca pe Samuel, si toad, multimea prorocilor, prin

mijlocul cdrora au seradnat buna credintl.
Dar de vreme ce Dumnezeu, va pre toti oamenii sd-i man-
tuiasea" $i la cunostinta adefkului sd vie, ad aceasta este mare
sete la Dumnezeu a pofti si a iubi sa, mdntuiascl oamenii. Pentru
aceasta au vrut s fasard lumina Dumnezeirii lui in toatI lumea
si viind Implinirea vremii, dupd cum zice fericitul Pavel, vrut-a
Dumnezeu sd, vie fiul lui: s'a Mout om din ndscdtoarea de Dum-
nezeu si pururea fecioarI Maria, a petrecut In lume Impreund,
cu. oamenii, $i vrAnd s, trag/ limbile la cunostinta Dumnezeirii
lui pi st-i invete lucruri prea sfavite i poruncl noud i vieatti
cereasa, cerca s'a" afle slugi acestor porunci i n'au cdutat ceati,
nu s'au uitat la multime de oameni, n'au socotit slujba 11110-
ratilor, s'au sarbit de puterea avutiei, au urit biruinta ritorilor,
nu i-au trebuit limbile filosofilor, nu s'au slujit cu arme, dupd,
cum e obiceiul ostasilor, nici cu alte mestasuguri asemenea
acestora ; pentru ca sa nu aibd putere nimeni din cei necredin-
cio$i sI zicd, cA au tras la sine Christos multimea cu unele ca
acestea, ci numai s'a slujit iar cu mijlocul cu care au ales pe
prooroci. Si ce face? Au tuat iar propovkluitori evangheliei, nu
'Aston ca pe proroci, ci pescari $i vandtor de paste i i-au trimis
sa propovAduiasca lumii .buna vestire si le incredinteazd in ma-
nele lor $i in limbile lor doctoria lumii zicandu-le: Veniti dupd,
mine $i voi face pre voi pescari de oameni; incetati de a truth
deasupra mrii celej neinsufletite, mutati pentru dragostea mea
mestesugul cel pesckesc pe Tdmant; acolo pe dansul trimeteti
si va, intindeti mrejile, vanati pentru mine vanatul credintei;
veniti dupd, mine, urmati-mi mie ucenicii mei $i invdtatorii
lumii ; lucrati pentru dragostea mea mestesugul vostru pentru
ceruri. Vdrsatd este ca apa mdrii pe pamant Inchindciunea ido-
leased, zidirea este acoperitd, cu norul a multi Dumnezei, adancul
credintei inneacd, toatd, lumea, oamenii se cufunda de valurile
deacesti. Voi pune asupra lor ispravnici si doftori pre voi, pre
pescari. Patima aceasta chiamd, mestesugul vostru; s slujim
cu iarbd mantuitoare zidirea ce este In nevoi. Veniti dupd mine!"
Iar ei, ldsand mrejele, merser d. dup a. dansul: intr'un gaud era
ceata ucenicilor cu pofta stdpanului. i ca niste oameni drepti si
pro$ti de fautate, n'au viclenit in mintea lor nici 0-au prepus
in inima lor de acea chemare, ci ca niste oameni blanzi $1. fard, de
rdutate au mers dupd, dansul, ca fierul dupd piatra magnetului $i
ca p`drul dupd, chilimbarul cel carat i cu puterea Mantuitorului
Christos, au rusinat pre cei ce i-au vdzut, i ca pre ni$te pesti cu.

www.dacoromanica.ro
12 V. V. Hano

mrejele blagoslovirii au prins multimea $i au vanat auzurile no-

roadelor si au induplecat inimile tiranilor i sufletele imparatilor
le-au supus; si au facut o izbanda i o biruinta atat de fru-
moasa, cat n'au putut-o face toate imparatiile lumii: oameni
ma de arme si nedichisiti de ale ostirii, saraci de avutie, prosti
de invatatura, slabi de post, blanzi pentru nerautate, au inaltat
nu steaguri de oaste, ci numai crucea, semnul path, propova-
duind nu cu sunete de tobe si de surle, ci numi cu neputincioasa
limba $i neinvatata, pe Christos si credinta i fulgerand nu zic
cu fulgerele sabiilor celor ascutite, ci numai cu stralucirile unei
vieti bune, neumpland pamantul de osti, nici s acopere marea
de corabii cu vintrele, ci numai fara de rani, fara de sange, Mfg,
de vatamare, mica, si supun toata, paganatatea, biruesc iadul,
sting inselaciunea, izgonesc minciuna, intind numele lui Christos
pi credinta cat este intins pamantul i lumea.
Pentru aceea dar nu este minune, iubitii mei ascultatori
picinstiti si de bun neam boieri, de m'au randuit si pe mine
Dumnezeu i m'au pus, om ink Bind i smerit, pastor rale la
mica turma, la d-voastra, pre care eu nu va am, nici Va. tiu
turma, mica, ci mare si inalta: mare pentru buna inchinaciune pi
dreapta credinta, care o paziti curata i nespurcata, hiind In-
conjurati i Ingraditi Intre hotarele celor straini de fel si incon-
jurati de atatea nevoi i scarbe ce vin totdeauna neincetat dela
cei ce stapanesc pamantul acesta; inalta, pentru buna ascultare
si supunerea care aratati deapururea catre biserica i catre ar-
hierei; de vreme ce aceste cloud Intemeiaza, si intaresc biserica,
credinta la Dumnezeu si buna ascultare la biserica, i macar ca
eu am fost mai mic si mai netrebnic decat toti, precum a fost pi
David mai mic intre frati si In casa tatane-sau, dar Dumnezeu
n'a chutat la micsorarea si netrebnicia mea, nu s'a uitat la sa-
facia si la strainatatea mea; ci au cautat la bogatia si noianul
bunatatei sale; si au acoperit de catre oameni toate spurca-
ciunile i far' de-legile mele, care &int mai multe cleat perii ca;-
pului meu i cleat nisipul marl", si m'a Invatat, nevrednic hind
la aceasta stapana si mare vrednicie a arhieriei, si m'a trimes la
dumneavoastra sa v fiu pastor, parinte sufletesc, rugator catre
Dumnezeu pentru buna sanatate si spasenie dumneavoastra si
a cinstitelor dumneavoastra case, purtator de grija la cele ce ar
fi spre folosul mantuintii, si s va fiu de mangaiere la scarbele
robiei celei vavilonesti a lumii acestia, ca Ieremia norodului lui
Dumnezeu, si ca Iosif al unsprezecelea fecior al patriarhului
Iacov, Egiptenilor; si dimpreuna cu dumneavoastra sa patimesc
la toate ate va aduce ceasul i vremea; pentru care lucru am

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 13

datoria s'a priveghez cu osardie, si Ma de lene ziva si noaptea

st In tot ceasul pentru folosul si spd,senia tuturor de obste, In-
fdtandu-vd cu frica lui Dumnezeu pre calea cea dreaptd.
Si dumneavoastrd Inca aveti datorie cele ce yeti cunoaste
cd va Invdt Mt% de catdrie si MI de viclesug, vd, lndemn sd, le
primiti si s'a le faceti pentru folosul cel sufletesc al dumnea-
voastrd si s'a vd supuneti ascultarii, cd acea ascultare ce o faceti
mie, o faoeti lui Christos, ce zice la 10 capete ale Lucai : Cel
ce asculta pre voi, pre mine asculta si cel ce se leapdda de voi,
se leapadd, de mine si cel ce se leapdda de mine, se leapdda de
Cel ce m'a trimes pre mine". Ajijderea zice $i fericitul Pavel:
Fratilor, plecati-vd povdtuitorilor vostri si vd, cuceriti Mr, cd,
ei priveghiaza pentru sufletele noastre, cum ar fi sd, dea cuvânt
ca cu bucurie aceasta sd, fad, iar nu suspinand cd, nu este de
folos -you'd, aceasta". Si md rog bunatatii lui si iubirii sale de
oameni, sa-mi lurnineze inintea ca sd, poci propovadui cuvAntul
adevarului si sA-mi Intareascd inima Intru frica lui, ca sd poci
pdstori cuvantatoarea turma lui cea aleasd, care o a rascumparat
cu prea scump sAngele s'au din mama Arfajmasului, dupd, cum
adevereaza Petru apostolul, zicAnd: Stiind a nu cu putere, cu
argint, cu aur y'ati rascumpdrat din cea desartd, vieatd a voastra,
ce era data de la pdrinti, ci cu cinstit sange ca a unui miel fard,
de prihand si nespurcat Christos". Iar Dumnezeu cel mare si
Inalt, care este Inchinat de toate faptuirile, izvorul prea Intelep-
ciunii, adancul cel necurmat al bundatii intru adevarat si adAn-
cimea cea nehotdrIta a bunei Indurdri, Insusi ca un stdpan si
iubitor de oameni, sa trimeatä darul Duhului dant prea cinstit
$i celui de Dumnezeu incununat cap al prea luminatului Dom-
nului si al nostru de obste de mult bine fdcator Io Constantin
Basarab Voevod, si sd-1 blagosloveasca clintru Indltimea lacasului
sdu, ca pe Avram, Inmultindu-i semintia din neam In neam, si
sa-1 pdzeased cu Intreaga sdndtate si cu lina pace la adand batra-
netie la prea Inaltatul scaumil Mariei Sale, dimpreund cu toatd,
luminata casa a Mariei Sale. IvIdna cea tare si puternid, $i bratul
oel Inalt al prea Indltatului Dumnezeu sa supuie pre toti.
dusmanii cei vazuti si nevdzuti picioarelor Mariei Sale, si sa
lid Intareasca si pe dumneavoastra de la mic pând la mare, Im:
preund, cu toti ai dumneavoastra, Intru credinta cea bund si.
dreapta, Intru cunostinta adevarului si Intru nadejdea -min
cea de veci, care este fag'aduita de nemincinosul Dumnezeu
mai Inainte de vremile vecilor alesilor lui, si s'a vd povdtuiasca
la tot lucrul cel bun si de folos spre placerea lui, ferindu-va

www.dacoromanica.ro
14 V. V. Hane$

In toata vremea si In tot ceasul si In tot locul de viclesugurile

diavolului, sa fa Ingradeasca cu sfintii Ingerii sai, si sa, va
Inarmeze cu arma dreptatii si sa va daruiasca pacea lui ceea
ce covarseste toata mintea, ca sa petreceti vieata cinstita si
curatk cu pace si cu sanatate; sa pazeasca inimile voastre In
Christos Isus, dupa cum zice Pavel, ca sa faceti Cate sunt ade-
varate, care sunt curate, Cate sunt iubite, Cate sunt drepte,
Cate sunt cu nume bun si laudate, cu rugaciunea si cu blagos-
lovenia prea sfintilor Arhierei si Intru Christos iubiti frati si
In tocmai slujitori, si dupa petrecania vietii acesteia sa ne In-
vredniceasca pre noi told milostivul Dumnezeu la Imparatia
cerului, ca sa auzim fiestecare din noi glasul acela: Slugg
bung si credincioask peste putin ai fost credincios, peste mai
multe te voi pune; intra Intru bucuria Domnului tau".

www.dacoromanica.ro
 SIMION BARNUTIU
Notä introductivd. Profesorul dela Blaj infatase carte nu numai
acolo, ci si la Card, Simlau, Sibiu, Viena i apoi in Italia, la Pavia, tarziu,
dupa 1854. Indepartat din invtitamant la Blaj, nu sovgise a cobori iargsi pe
banca de invatacel, la Sibiu,In atari Imprejurgri surprinzandu-1 revolutia
din 1848-49, care avea sI-i. dea prilej s intruchipeze aspiratiile unei intregi
natir i sit Imbogateasca istoria oratoriei romanesti cu discursul din Campia
Libertatii. Discurs pe care ar fi bine sa invatilin a-1 socoti nu numai drept
expresia constiintei nationale a Romanilor transilvrtneni in. lupt g. cu celelalte
nationalittiti, dar si drept expresia revoltei romanesti impotriva federalismului
cosmopolit, atat de apreciat catre 1848. In cuvantarea dela Blaj pot fi,
intr'adevar, surprinse, ciocnindu-se, doug lumi : Europa carbonartt a unui
Mazzini ,In Occident i, impotriva acestei Europe, nationalismul refractar,
xenofob, energic i darz al lui Simion Ba'rnutiu.
Miscarea revolutinarg, din 1848 a cuprins i pe Romanii din Transil-
vania. Acolo fierbea problema unirii Ardealului cu Ungaria. Maghiarii, con-
dusi de Kossuth, voiau sa se elibereze de Austria si sg. creeze o Ungarie mare,
Romanii sovaiau in aceasta chestiune.
Pentru a lua o atitucline unitarg, se convoacg, cu aprobarea guvernului
maghiar, o mare adunare politica la Blaj pentru ziva de 3/15 Mai. In ajunul
acelei adunari, la care au luat parte 40.000-50.000 de Romani, Barnutiu
a rostit in catedrala din Blaj discursul sau celebru.

DISCURSUL ROSTIT IN 1848 IN CATEDRALA BLAJULUI

Frati Romani,
Cine s nu se fnchine fnaintea tn1imii omenesti, cAnd se
uita la aceasta adunare mAreatA, care face sA salte de bucurie
inima fiecarui Roman bun si insufla respect sf spaima celor ce
nu vor libertatea oamenilor i urasc pe Romani'? Cine va mai
putea zice cA Romanul nu doreste o stare mai fericita, c pe el

www.dacoromanica.ro
16 V. V. Hane$

nu-1 miscd nici viersul cel dulce de libertate, nici chiar sentinta
de moarte, care i se prepard In adungrile unguresti?
Ce judecati fratilor ? Au dacd presimtesc randunelele
apropierea verii si a iernii i animalele furtuna cea grea i dacd
unii oameni ii spun mai 'nainte chiar ora morii, o pinta In'-
treagd sd nu presimfd pericolul ce i se amenintd, un popor Intreg
sb," stea nemiscat ca piatra, cand Ii bate ora fericirii i sa tacd ca
un surd si mut, cAnd i se trage campana de moarte Aceasta ar fi
!

un lucru in contra naturii si de tot cu neputintd. Inima Romd-

nilor a bdtut totdeauna pentru libertate si vedem acum cu
multd bucurie cum s'au desteptat i cu ce uniune minunatd s'au
legat cd nu vor mai suferi ca sd-i calce in picioare alte natiuni;
ei se adunarg, cu cugetul de a-si revendica drepturie care le
uzurpd Ungurii, Secuii si Sasii de sute de ani, i ca sA-si apere
perirea viitoare acel drept nestrdmutabil, de care nici Gotul nu
cutezd a se atinge, nici Hunul cel sdlbatic, nici Turcul necredin-
cios ; iar acum Ungurii liberali ne-o spun In fatg cg vor sg-1 ia
astdzi in epoca frdtiei si a libertatii!
Si cine sg nu se miste acum, care popor sd nu se aprindd
de acest spirit dunmezeiesc, ce anuntg cdclerea servitutii la toate
popoarele, renasterea Europei prin libertate? Iac i Viena incA
i se Inching i prea bunul nostru Impgrat Implini dorinta popo-
rului, dandu-i constitutiunea In 5 zile ale lui Aprilie. Cdtg schim.-
bare, ce bucurie! Acum nu mai e censufa: a pierit amica In-
tunerecului dinaintea razelor libertdtil i patroana despotis-
mului s'a stins cu rusine din impgrAtie, de acum Inainte nu va
mai astepta scriitorul cu lunile si cu anii intregi dupd oarecgte
foi, care le dgduse In Dahlia unui omorItor de mintea omeneascd;
nici poporului nu-i va mai fi oprit a se uita In agile dregd-
torior, nici a descoperi scdderile guvernelor cele stricgtoare
fericirii omenesti; privilegiile i monopolul var scddea, dupg
titluri numai secii vor umbla, legile i judecgtile se vor face
de alesii popoarelor, dar nu Intr'ascuns, ci la vederea tuturor.
Stiti ce schimbare se fdou In vecina targ, ungureased de
vreo cloud, luni Incoace ? Astdzi nu mai sunt legate mdnile Un-
gurilor, cum credeau ei cd erau legate mai Inainte de guvernul
din Viena. Ei au acum ministerul lor; singurd persoana Impg-
ratului ca rege Ii mai leagd de ImpArdtie. Asta Insd nimic nu-i
Impiedecd ca sg, nu sboare cu repeziciunea vulturului cdtre
tinta dorintelor unguresti, cdtre opera cea mare a unguririi
tuturor popoarelor.
Ei au publicat cg vor sd reverse bundatile constitutiunii

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 17

peste toi locuitorii tarii, fara cautare la religiune sau la na-

tionalitate; toti locuitorii rii, zic ei, vor avea voie si iertare
sa vorbeasca, sa scrie, sa se apere si sa-si descopere sentimen-
tele In orice chip legiuit, adica censura nu va mai fi, ci va fi
libertate de tipar pentru toti. Minitrii Ungariei nu vor gu-
verna tara numai de pe capul lor si de pe plAcerea lor, cum fac
minitnii statelor despotice, ci o vor guverna dupg legile pe care
le va pune tara In diet& i daca s'ar abate cu guvernarea dela
legile si dela scopurile tarii, atunci vor fi raspunzatori, adica
se vor trage la judecata ca si alti rai si vor fi certati dupa mt-
sura relelor ce au Mcut. Apoi dieta nu se va strange numai
atunci cand i se va parea principelui, ci In tot anul, si la diet/
nu vor trimite deputati numai nobilii, cateva urbi si sate ca
pang. acum; In dieta nu vor sedea numai comitii, baronii, pre-
latdi si episcopii, ci vor alege si vor trimite deputati toti oa-
menii care vor avea calitatile cerute de lege; si aoeasta pentru
aceea va fi asa, pentruca de acum Inainte toti oamenii vor fi
cetateni liberi: pAna acum numai nobilii si popii catolici erau
liberi si cateva urbi i comunitati, de unde urma c numai
acestia puteau trimite deputati.
Tot din aceasta cauza a libertatii tuturor, de aci Inainte
greutatile tarii le vor purta toti oamenii, vor da dare toti si
ostasi, si vor lua parte la facutul cailor. Dela greutatile acestea
nu vor fi scosi nici domnii, cum era pang acu.
Se va ridica o banca nationall pentru Inaintarea, Inles-
nirea i Inflorirea industriei si a comertului.
Dar mai e Inca un lucru minunat, de care si mortii Inca
vor salta de bucurie In morminte, cAnd se va Infiinta si pe ph-
mantul Ardealului: ast luau e stergerea iobagiei.
Libertatile acestea mari se vor scrie toate in cartea, Con-
stitutiunii pentru mai mare tarie si pe constitutiune vor jura
si ostasii.
Afara, de aceste lucruri minunate, ministerul a mai pu-
blicat Insa un punct: Uniunea Ardealului cu Tara ungureasca.
Ce fierbere i ce tulburare a casunat In tara uniune aceasta,
nu e de lipsa, a mai spune, ca o stiu toti. Asta Insa sa o In-
semnam ca aceasta Uniune nu e nimic mai putin cleat con-
topirea, care o doresc Ungurii demult, adica Ungurii vor, priu
uniune, sa t ear gI deocamdata privilegiile Ardealului i, Ini-
preuna cu privilegiile, sa sting% pe toate popoarele neungurestij
ca sa facA din toate numai o natiune, care sa se numeasca
natiunea cea mare si tare ungureasca. Ungurii leaga toate bu-
2

www.dacoromanica.ro
18 V. V. Haney

natatile vieii constitutionale de uniunea cu Ungaria. Ei zic ca

In uniune se cuprind toate si c fara ea nu e cu putinta nici o
libertate. $i acum uniunea asta e la usa: ce s facem ?
Ca sa-mi pot da parerea cum sa iasa ginta noastra din
acest labirint, In care o au Mgat Ungurii Inainte cu vreo noud,
sute de ani si tot mai mult o InchIcesc, vd, rog, fratilor, dati-mi
voie sa spun mai Inainte pe scurt raporturile Romanilor cu Un-
gurii, de cand sunt sub dominarea ungureasck pentruca eu
consider pe doua popoare ca pe doi oameni: precum doi oameni
nu se pot ajuta unul pe altul, daca nu-si cunosc lipsurile, nici
nu se pot feri unii de altii, daca nu-si cunosc firea, si carac-
terul, chiar asa yin de a se considera si doud, popoare. Dati-mi
voie sa ardt, ce legaturd, este Intre nationalitatea si libertatea,
cultura, chemarea si toata vieata unui popor, ca de aci s cu-
noastem ce s judecam de uniune si ce sd, judecam de liber-
tatea aceea ce ne-o promit Ungurii pret pentru nationalitate.
0, de v'ar face cuvantul meu, ca asa sa simii cei 944 de
ani ai umilirii Romanilor, cum simte serbul o zi de domnesc in care
a lucrat de dinnneata pana seara, flamand, ars de sete si batut!
0, de v'ati infiora de aceasta loinare lunga a natiunii noastre,
ca si cand ar fi cazut numai ieri la raul Capusului domnul nostru
Gelu! Atunci eu sper cd, la lumina istoriei si a libertatii va pieri
si naluca uniunii, cum piere negura dinaintea soarelui, acea na-
lucd, ce ne ameninta cu moartea nationala dup o lesinare In-
clelungata. Iar experienta pdrintilor nostri, cea de o mie de ani,
ne va arata ce cere astazi dela noi onoarea natiunii romane si
ne va Inväta tot deodata ce s facem ca sd, punem fundament
sigur la fericirea gintii noastre pe vitor.
Stiti c Ungurii, mai ales de 12 ani incoace, si-au propus
s. topeasca Intfuna pe toate natiunile cele de sub coroana un-
sureascd si s faca din toate numai o natiune tare si mare si
regn tare si mare ungurersc.
Acesta e un lucru foarte mare. Bine sa Insemnam c e
Intr'adevdr mai mare decat toate victoriile lui Atila si ale lui
Arpad, pentruca acestia au supus cu puterea niste popoare
Mande si le-au tinut sub ascultare tot cu puterea Oa, ce se
stinserd ei. Dupd, pierirea lor, natiunile acestea au ramas cu da-
tinele, cu limba si cu religiunea Thr, caci acei cuceritori barbari
aveau lipsa numai de brate, iara nu de limba natiunilor sub-
jugate; de averea, nu de religiunea si de datinele lor nationale.
De tot altminteri cugeta Ungurii din zilele noastre.
Acestia au aflat ca Atila i Arpad sau Stefan i Matia Corvinul
au facut rau ca nu i-au ungurit pe too locuitorii Panoniei mi

www.dacoromanica.ro
Al3tologia oratarilor români 19

ai Daciei, ca au lucrat si ei dupa principiul: Regnum unius

linguae imbecille est".
Asa dar Ungurii de astki, de cativa ani Incoace, lucreaza
la ungurirea Sarbilor, Romanilor etc. cu o Insufletire, care ar
produce fapte demne de multumita omenirii Intregi, cand ar
pune atata osteneald, pentru ca sá introdud libertatea cea ade-
vdrata, nu numai la nationalitatea cea ungureasca, ci la toate
natiunile, de a caror egalitate nil vor s tie nimic.
Dieta Ungariei dela 1836 puse lege ca sa se dud ungu-
reste toate afacerile administratiunii publice si sa se bage limba
ungureasca in toate scoalele din Ungaria. Jurnalele unguresti
din ambele patrii unguresti asa numesc ei Tara ungureasca
pi Ardealul Nese demult planul unguririi pretutindenea, In-
vafa, pe toate natiunile ca nu e scdpare intr'alt nume afard de
cel unguresc. De este vreun Roman aci de fata, care n'ar fi citit
gazeta de Pesta, pentru acela mai repet cd, de cand Incepu a
iei altä gazetd, redactorele ei Ludovic Kossuth striga neincetat
cu viersul tunetului dtre toti Ungurii: St ne grabim sa un-
gurim pe toti Croatii, Romanii si Sarbii; ca de nu, pierim!".
In ce chip se repede un torente din munte dupd frangere
de nor, desradkineazd arbori, ucide oameni si vite, spala sd-
mandturi si sate. duce si fastoarna tot; asa se repede acest
bkbat in contra natiunilor neunguresti 1 cu atata furie ame-
ninfa Ca le va stinge si nu va suferi in saecula saeculonim"
ca sä fad macar invdtaturi morale in limba nationala prin semi-
narele lor, incat comitele Szechényi, cel dintaiu al ungurimii, e
constrans a-i domoli furia si a-i striga: Sa nu-i constrangem
cu foc i cu fier, ci sa-i primim in constitutiune, ca si ei sá ne
primeascd pe noi, adicd limba noastra". Nicalae Wesslenyi da
sfat Ungurilor e numai acei Romani sã capete drepturi de ce-
tatean care se vor face Unguri", si-i pare rdu ca Ion Bob, episcopul
Rom-anilor, a facut toate fundatiunile sale in interes national.
Asa cugeta, i lucra toata nobilimea 1nalta. Ce s zic de
corifeii inteligentei Ungurilor ? Unul din cei mai vestiti invdtati
unguresti, scriind memoriul despre apgrarea pruncilor mici,
aratl c latirea limbii unguresti peste toti locuitorii tarii e mai
Inainte decat libertatea si fericirea tarii; Faceti s vorbeasca
ungureste toti locuitorii striga acest Ungur Invatat,
atunci eu nu voiu cere dela voi, ca gratie, libertatea si fericirea
Orli'.
Altul provoca mai an pe episcopul Romanilor de-a-dreptul,
ca sa se apuce numaidecat de traducerea cdrtilor bisericesti de

www.dacoromanica.ro
20 V. V. Haney

pe limba romana In cea ungureasca, ca sa se bage In biserica

Romanior.
Cine s nu fi auzit cum fierb si cum se framanta Ungurii
de cativa ani ca s faca scoale aparatoare de prunci, In care
sa se ungureasca mai Intai pruncii Romanilor, Invatand limba
ungureasca dela 2 ani pAna la 7 ani, apoi In vreo douazeci de
ani sa se ungureasca satele si comunitatile romane pe calea
aceasta ? Care Roman nu stie Ca, Inainte cu sase ani, se primi
planul unguririi si de Care dieta din Cluj si se Mcu proiect de
lege, ca sa se pue rastimp de zece ani natiunilor neunguresti
ca s Invete ungureste, pentruca dupa aceea vor curge toate In
limba ungureascg. SA spunä venerabilul consistoriu din Blaj,
care se afla de fata In biserica, cata frica si cutremur i-au cu-
prins pe toti, cand au Inteles acest proiect al dietei, si cu ce
insufletire se apucara sa Intoarca raul acesta dela natiunea
romana!
Iaca ce voiesc Ungurii si care e scopul lor! Pana la 15
Martie Inca nu stiu ce sa faca, pentruca le erau legate manile
si picioarele de cabinetul din Viena, si nu puteau purcede In
contra Croatilor i Sarbilor, cum doreau, nici nu puteau apuca
toate mijloacele care erau de lipsa la acest scop. Acum au mi-
nisterul lor, acesta cunoaste mijloacele. i pot zice ca locul In-
tãiu Intro mijloacele acestea Ii ocupa Uniunea nu e de lipsa
a mai adaoga ca Uniunea Ardealului cu. Tara ungureasca, pen-
truca aceasta se Intelege dela sine. Daca ai Intreba pe vreun
Ungur ce este Uniunea, s'ar mira de nestiinta-ti i, daca ai mai
Intreba, ti-ar raspunde ca Uniunea e fericirea, e libertatea Insasi,
Uniunea e cornul abundentei, care cuprinde toate bunaM'tile
pamantesti; cine are Uniunea, are toate; Uniunea ne d toate.
Pentru aceea de acest cuvand misterios sunt pline toate gaze-
tele. Uniunea e materia de conversatiune In toate cercurile so-
cietatii; Uniunea e salsa pe toti peretii; flamura Uniunii e
plantata pe case, pe biserici i chiar pe caile calatorilor.
Eu Insa, cu toate acestea, nu sunt multumit cu Uniunea,
nici nu ma rapesc de bucuria cea universala, ci vreau s cerc
mai de-a-manuntul: Ce este Uniunea pentru Unguri? i ce este
Uniunea pentru Romani?
Ce se tine de Intrebarea Intai: ce este Uniunea pentru
Unguri, aceasta o poate cunoaste fiecine far% sa fie politic. tim
c0 toti Ungurii vreau sa faca tara ungureasca din pamantul
Ardealului, vreau sa nu mai fie doua patrii unguresti mici,
ci sa faca din amandoua o patrie ungureasca mare. Ungurii

www.dacoromanica.ro
Antologa oratorilor romdni 21

simt c proprietatea, care $i-au luat pana acum asupra pa-

mantului Romanilor, nu sta pe temeiu sigur; pentruca din
dreptul razboiului cuceritor nu se na$te proprietate, ci numai
posesiunea pang, se simte In putere natiunea subjugata ca sa
scuture jugul. Asta bine o $tiu Ungurii. Ei $tiu c Maurii nici
In 700 de ani nu $i-au ca$tigat dreptul asupra Ispaniei. Pentru
aceea vreau acum a-ai ca$tiga proprietatea, care In adevar nu
o au avut pana acum. Prin Uniune vreau a-i pleca pe Romani, ca
sa-si dea din mani proprietatea pamanteasca, bunatatea cea
adevarata, pentru ni$te bunatati parute $i 1n$elatoare. Pana
acum numai urmele tiraniei ungure$ti sunt tiparite pe pamantul
Romanilor, ca $i pe fetele kr. Dreptul kr nu e scris niclieri.
Cu documentele regilor unguri nu pot proba proprietatea asupra
pamantului altor natiuni, fiindca acestea, ca ni$te documente
fabricate de Unguri pe parte& kr, n'au putere inaintea judecatii
umanitätii. Iar daca i-ar putea pleca pe Romani la Uniune,
atunci Invoirea Romanilor le-ar da document nou, cu care $i-ar
consolida posesiunea cel putin Inca pe cateva sute de ani, nu
pentru totdeauna. fiindca nici o generatiune n'are drept s puna
jug pe grumajii generatiunii viitoare.
Card ar locui pe pamantul Ardealului numai Unguri $i
Sasi, $i Impreuna cu ace$tia, In kc de un milion $i jumatate
de Romani, ar locui tot Japoni sau alta 1imb, atunci en n'a$
avea s zic nimic In contra unirii Ardealului cu Tara ungu-
reasca. Insa pamantul acesta nu-1 tin nici Japonii, nici Arabii;
ci afara de o mama de Unguri $i de Sa$i amestecati printre Ro-
mani, Ardealul e proprietatea adevarata a natiunii romane, care
a ca$tigat-o cu bung, dreptate Inainte cu vreo mie $apte sute de
au, $i de atunci pang, acum o tine, o apara i o cultiva cu
mita sudoare $i osteneala. Deci eu zic ca nici un Roman nu
poate fi cu nepasare cand este Intrebat: al cui sa fie pamantul
acesta, care pana acum a fost al Romanilor ? Nu este tot una
$i nu ne poate fi tot atat sau sa, fie al Romanilor sau sa fie al
Ungurilor $i apoi Romanii numai sa fie tolerati In pamantul
kr. Prin urmare Intelesul adevarat al acestei Intrebari: sa fie
Uniunea sau sa nu fie? este: Sti ne dam pamtintut nostru Ungu-
rilor sau sti nu-1 dam? Sti ne vindem taro Ungurilor sau sti nu
o vindem? Sa fim de aci inainte lipiturile altar natiuni sau sti
fim liberi? Ce va raspunde adunarea la aceste Intrebari? Ce ar
raspunde tot poporul roman, dad ar fi de fatv
Sa consideram drept aceea ca Uniunea d Ungurilor o tara
Intreaga far*/ nici o osteneala; ca Ardealul e patria aurului i 4

www.dacoromanica.ro
 22 V. V. Haney

metalelor nobile, care vor curge toate in punga natiunii ungu-

resti; ea' sarea si toate bunäthtile patriei noastre vor adhuga te-
zaurului Ungurilor si paupertatea Romanilor; iar feciorii ro-
mhni vor forma legiuni, care se vor bate pentru gloria acelor ce
le-au sters numele cel glorios si i-au botezat pe nume barbar; a
patria noastrh e cetate inc.onjurath dela natua cu muri cumpliti,
fla de care Ungurii de pe chmpia Panomiei sunt expusi la toate
atacurile inimicilor, ca niste iepuri, pe ses ; cA aindu-se Ardealul
de chtre statul unguresc, acesta amãne ca un om fail, de picioare
si desfigurat, de nu poate sh se miste mai ales chtre Moldova 0.
Romania, ca A, le cuprindh ; cA dach nu se face Uniunea cu Un-
garia, se rupe leghtura care leagh pe Ungurii din Ardeal cu cei
din Panonia, si atunci Ungurii din Ardeal, fireste, a se vor stinge
cu Incetul, fiind thiath comunicatiunea lor cu creierii unguris-
mului din Panonia. Din contra, dach se face Uniunea,, natiunea
ungureasch cea mica mai creste cu un milion si jumhtate de Ro-
mhni si vreo cloud, sute de mii de Sasi, pe care Uniunea Ii face
Unguri Indath ce se va proclama. Sh, considerhan In urml ch,
afarh de chstigurile acestea, unirea dh, Ungurilor o putere ne-
märginita peste Ardeal de a pune legi, de a comanda, de a ad-
ministra tara numai In folosul natiunii unguresti, fiindch duph
unire legea nu va mai cunoaste alte natiuni; sh le consideam
aceste toate bine si vom afla ce este Uniunea pentru Unguri si
pentru ce ei asteapth ziva mai tare decht imphratul ziva de
triumf.
Ce este Uniunea pentru Romani? Dach ne aducem amintl
ce au folosit Romanilor toate uniunile de panh acum, politice si
si religioase, si vom considera ch si Uniunea deacum numai spre
binele Ungurilor se urzeste, putem prevedea ce va fi Uniunea
pentru Romani. Cu toate acestea sh o cercetam ceva mai cu
amhruntul, ca sh vedem si sh ne convingem sh, sub larva liber-
atii si a fatiei, cu care ni se' Infatiseazd Uniunea, ea nu aco-
pere pentru noi nici libertate, nici facie, ci numai servitute si
o fiarh shlbatich, care mAnhnch, natiuni.
Eu zic ch libertatea cea adevhrath a verifichrei natiunii nu
poate fi cleat nationald. Care om nu se va simti vhthmat phnh.
la inimh, dach-1 vei opri sh vorbeasch, pe unul pentruch 1-a
facut natura Ungur, pe altul Sas ? Dach 11 vei opri sh nu umble,
pe unul, pentruch are mersul mai lin, pe altul, a phseste mai
repede cleat alti oameni? Au nu li se va turbura firea, child
va auzi unul: Taci, thrziule!", altul Taci, moarh de vhnt!"
altul: Tine-ti gura, Ungurule, Sasule, etc.?" Intr'adevIr teti

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romäni 23

vor fierbe de manie, pentrua tot omul are voie s vorbeasa

M sd mearga cum i-a dat natura si cum poate. Si and i-ai
atacat libertaltea aceasta, i-ai vatamat totdeodata sentimentul
de onoare, adia libertatea fiecdrui om e legata de persoana lui
cu oea mai stransa legatura, e proprietatea lui cea mai per-
sonal i poarta chipul persoanei fiecarui om, asa at nimeni
nu se misa, nu cugetd, flu vorbeste, nu umbra etc. cleat fie-
care In formele sale.
Acum s trecem dela persoana omului la persoana na-
tiunii, care Inca are personalitate, daca e drept c persoanele
nu-si pierd natura, and se leaga intr'un corp national cu limba
datine comune, si iata a tot aceeasi vom fi constransi a
zice si de natiune ce zicem si de o persoana singura, cã liber-
tatea natiunii Inca e legata strAns cu persoana ei, ca si a per-
soanelor firesti, daa nu mai strans. Libertatea natiunii Ina
poarta, chipul natiunii, cum poarta libertatea personala chipul
persoanei omului. Natiunii Inca i-a dat natura forme precum
persoanelor firesti. Cu persoana natiunii deodata se naste li-
bertatea ei ca i a persoanelor singuratice, si cu persoana dim-
preuna se stinge. Tot ce ajuta ,si impiedea libertatea natiunii,
tot ce lateste libertatea, aceea creste pretul si inal demnitatea
natiunii. Pentru libertate Isi pune averea si vieata; libertatea
e coarda inimii ei cea mai personala, proprietatea ei cea mai
nationala, inima ei, sufletul ei, ornamentul ei!
Ce ar face Ungurii, and le-ar cuvanta Inca odata de pe
tron Imparatul Iosif in chipul urmator: Ungurilor, acum este
epoca libert4ii, eu am pus filosofia, ca sa fie datatoare de legi
in imparatia mea. Fiti liberi toti, vorbiti ce vreti, Insa numai
nemteste: ridicati-va scoli i Invatati ce va place, Insa numai
nemteste; lepadati-va portul national si limba voastra cea ne-
culta, pentrua asa cere unitatea si saparea statului, sa fie
numai o limba In scoli si In teatre, in case si In piata, In bi-
serica si la judecata?" Au liar ridica Ungurii iarasi furci ca
sa spanzure portul nemtesc, cum au facut dupd, moartea Im-
paratului Iosif ? Ce ar zice si cum s'ar purta Germanii, and
i-ar face alt Napoleon Bonaparte sa-si lepede limba cea aspa,
si and le-ar impune limba, legi, guvern i datorie frantuzesti,
fie acestea cat de liberale chiar i pAna la gradul cel mai Snail
republican? Cum s'ar multumi cu rusismul cabinetele, dietele
si universitAtile dela Pasta OM la Berlin si Gotinga, and
i-ar constrange Rusul pe Unguri si Germani la limba si reli-

www.dacoromanica.ro
24 V. V. Haile,'

giunea ortodoxg apoi sa-I imbrace de o suta de ori mai liberal

cleat e Imbracat maghiarisul?
Acum Inchipuiti-va ea vin niste deputati dela dieta un-
gureasca In mijlocul acestei adunari 0 Incep a cuvanta In chipul
urmator: Romani, astazi e ziva libertatii tuturor! Pentru voi Inca
sunt puse scaune la masa libertatii, veniti si *edeti 0. voi judeca-
tori dela comitate pana la cancelaria din curte si luati parte la
toate onorurile politice si militare, Insa numai cei ce stiti ungureste
ca Ungurii nascuti. Acum e ziva libertatii pentru told, veniti
toti cei asupriti de luati dreptate ieftina §i repede, fug vedeti
sa fie sense instantele unguresti, si sa luati totdeauna cate
un Ungur MO voi, ca sa vorbeasca pentru voi la judecator,
pentruca stitd ea mama noastra cea duke, patria comuna, nu
sufera In judecati alta limba fara numai cea ungureasca, nici
s'a se planga cineva fara numai cu lacrimi ungurasti. Astazi
e ziva luminii, scoalele taxi" sunt deschise si pentru voi, nu ca
Inainte de imparatul Iosif : invatati drept aceea toti si va lu-
minati, Insa numai ungureste, pentruca asa cere unitatea sta-
tului".
Nu va intreb daca s'ar afla Romani care sa accepte vreo
deregatorie, In care fad ca trebue sa lucreze in contra na'A-
tiunii sale, pentruca vanzatori au fost la toata natiunea si vor
fi; nu va Intreb daca vor merge Romanii la judecatori, cand
vor vedea dreptatea legata de limba ungureasca, ci va intreb:
au este aceea libertate, care leaga onorurile phi numai de o
limba In taxa aceea, unde Bunt mai multe limbi? Au dreptate
e aceea care o face statul numai celor ce stiu ungureste ? Lu-
mina adevarata e aceea, dela care opreste statul pe toti cei ce
nu stiu ungureste? Eu zic a aceasta nu e libertate, nici drep-
tate, ci este o calamitate mare pe acele popoare nefericite, care
au cazut In asta groapa Intunecoasa ce poarta numele de stat.
Ce folos va avea natiunea romana de libertatea tiparului,
care promit Ungurii, cand tipografia cea libera nu va umbla
Mra numai pe folosul ungurismului si, daca va cuteza un Roman
sa apere interesele natiunii sale, tiparul unguresc In va nota
inaintea lumii ca pe un criminal si judecatorul Il va si pe-
depsi? Ce-i vor folosi ministrii eei responsabili ai natiunii un-
guresti, care nu va suferi In sanul sau nici un element strain
neasemanat ? Ce-i va folosi chiar si Intamplarea cand toti mi-
nistrii din Budapesta ar fi Romani, cand acestia nu infatiseaza
natiunea romana si interesele ei? Apoi ,dieta cea anuala nu
va fi acea dieta a fait si a natiunii unguresti persecutoare si

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 25

stingatoare de natiuni? Care Roman poate crede a aceast5

dieta va purta grija de Inflorirea Romanilor prin cultura na-
tionala, cand ne-o spune In fata, ca sub coroana, ungureasca nu
pot fi mai multe natiuni ?
Egalitate civila ? Aceasta atunci ar avea loc In stat child
ar apara legile statului Intr'o forma pe to% cetatenii si le-ar
face dreptate fara sa-i Intrebe daca sunt nobili sau plebi,
miseri sau avuti, crestini sau pagani, albi sau negri, barbari sau
Romani, si cand le-ar deschide calea spre chstigarea mijloacelor
vietii si spre cultura tuturor Inteo forma. Lisa lucrurile nu
merg asa, ci din contra, vedem ca la judecati 10 face dreptate
siesi fiecare natiune. Si afara de aceasta, Isi Incearca fiecare
numai fericirea si cultura sa; si In special Ungurii si Sasii, de
cand locuesc Impreuna cu Romanii, numai Inteaceea se silesc
cum sa le ia locurile si cum sa-i Una, In paupertate si In Intu-
nerec. Deci nu poate sa, zica nimeni ca Romanului tot una li
este, daca Il va judeca un judecator unguresc sau sAsese sau
din contra, un judecator ales si asezat de Romani. Stu a Un-
gurului si Sasului nu-i tot atat, de cine sa fie judecat, pentru
aceea si-au aparat ei totdeauna cu atata furie privilegiile, chiar
si asupra altora. Pentru ce au cuprins ei toate judecatoriile
0 pentru ce vor sa, le faca acum pe toate unguresti? Doara, ca
sa fad, usurarea Romanior ? Nicidecum; ci din contra, ca sa-si
faca singuri dreptate lorusi si Romanului sa nu-i ramana niciun
mijloc de aparare.
Acura judecati cum va putea fi Romanul egal cu Ungurul
Inaintea legii In asemenea Imprejurari, cand Romanul numai
cu gura Ungurului va putea vorbi cu judecatorii, si acestia vor
judeca toti dupa placerea ministrului dreptatii unguresti, acestei
dreptati de cabinet, care-i ucide de 904 ani pe Romani.
Se promite mai Incolo ridicarea servitutii, unindu-se Ar-
dealul cu Ungaria. Asta o cred. Ci eu cred ca, se va ridica si
si daca nu se va uni, pentruca, i-a venit tinipul sa cada. 0 pu-
tere cumplith . si nevazuta, care lucreaza, In contra despotismului
pretutindeni, lucreaza demult si la surparea acestei cetati bar-
bare, si zidurile ei se vor rasturna acum peste aceia care nu
vor sa o darame din iubire catre omenire.
Vedem ca, ea s'a sters din Ungaria si a va cadea In Ar-
deal. Dar dad, se va face Ardealul Ora, ungureasca prin unire,
atunci libertatea Romanilor nu va trai nici un an si iarasi vora
&lea In servitute. i pentru ce? Pentruca In tara ungureasca,
si libertatea trebue sa fie tot ungureasca, si aceasta va fi legata

www.dacoromanica.ro
26 V. V. Hane$

de conditduni, care Romhnul nu le va implini duph asteptarea

si plácerea Ungurilor. Ungurii vOr da libertate numai celora ce
vor voi a se face Unguri. Pe acestia Ii vor ajuta la dreghtorii
politice, scolastice, bisericesti si le vor face venituri, si-i vor
lhuda in public; iar din contra, pe care Ii vor si,mti c nutresc
sentimente nationale, Ii vor depärta si Ii vor certa.. Care cu-
noaste firea RomAnilor, va prevedea a nu se vor supune asa
usor la mhsurile unguritoare. Ungurii Ii vor lua cu rhul ca sh-i
ungureasch prin scoalh, biserid si toate mijloacele cele mai
egoiste, care pot veni In minte unui guvern teroristic i tiran.
Romanii nu-i vor asculta, le vor sta In contrh, i asa-i vor lipsi
de libertate cum i-au lipsit In secolii trecirti, nu numai pe Ro-
mani, ci chiar i pe fratii lor. Ce cugetati, dad scria Wesslenyi
Inainte cu vreo cativa ani, eh numai acelor Romani sh le dea
drepturi de ceateni care se vor face Unguri? Au nu o va pune
conditiunea aceasta ministerul si dieta ungureasd acum duph
ce va avea putere nemhrginith peste Romani7 Ba, o va pune
fr Indoia1, i eu cred c i tergerea serVitutii e numai o
Tara', In undita Intregului Inghititor ungurism, cu care vreau
sh-i prindh pe Romani ca pe niste pesti Mfg, de pricepere.
Ce e drept, garda nationalh, care se promite In punctele
unguresti e cetatea cea mai tare a liberfatii si onoarea fiechrei
natiuni, asa incht, fard de aceasta si fhrh reprezentatiunea na-
tionalh, poporul e numai o turmh de oi pe care le mulge, le
tunde si le ucide un tiran cioban, farh sh se poath aphra de el.
Irish ce bucurie vor avea Romhnii child Ii vor vedea fe-
ciorii Insirati In gardele nationale si In regimente, child acestea
toate vor fi unguresti? Garda nationalh, paladiul libertAtii po-
poarelor celor culte, pentru Romanii Incorporati In tara ungu-
reasch va fi numai instrument de asuprire, de stoarcere si de
ucidere In mhna comandantilor unguresti, Pe Romanii dintr'un
sat li vor ridica asupra altui sat roman, care nu va voi a se un-
guri. La urinh Ii vor face sh jure ch vor aphra constitutia ungu-
reasc i vor phzi cu sfintenie legile unguresti, care sunt Mute
si se vor mai face pentru stingerea natiunii romane.
Insh la ce sh mai amintim mai multe liberfati unguresti,
cand nu numai In 12, dar nici Intr'o mie de puncte ca acestea
nu vei afla nici mhcar o libertate, precum nici intr'o mie de
trupuri moarte nu se eh macar o vieath pentruch a iesit su-
fletul din toate 1ibert4i1e, omorind natdonalitatea. Pentru aceea
zisei Ca libertatea fiectirei natiuni nu poate fi deciit numai natio-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratarilor romtini 27

mad, i cti libertatea färti de nationalitate nu se poate intelege nici

la un _popor de pe pdmânt.
Poporul care cunoaste cum cA lumina stiintelor si a artelor
mai malt nu poate fi proprietatea unor clase privilegiate, ci
trebue sa se facA bun comun la toatA natiunea, acela trebue sa
facA din culturA proprietatea comunA la toatA natiunea sa. SA
cercetAm la popoarele laminate care sunt mijloacele culturii si
vom afla c acelea, sunt scoalele si institutele pentru stiinte si
arte, iar mijlocul culturii politice, In special, 11 afläm In univer-
Kati. Universitatile nu sunt nicidecum mijloc arbitrar, ci sant
un mijloc necesar dictat de aceeasi indigentd fireascl a popoa-
relor chemate la vieata politick care i-au Inv Atat pe oameni a
semAna si a coace phnea ca s trAiascg. Numai dela universitAti
se poate astepta jurisprudenta luminatk dela scoale si institute
nationale, cultura natiunii. Insg, chiar pentruca, cultura e puterea
cea mai tare de pe pAmant si e o cetate nouA a unitAtii nationale,
natiunea Intreaga, trebue sA-si impreune puterile Intru ridicarea
acestor asezAminte i sA facA lucru comun din culturk de vrea
s'a se bucure de fructele ei ca de un bun comun.
InsA cum se va putea apuca natiunea de acest lucru co-
mun, färä de limba national:a? S luAm, de exempla, c gu-
vernal republicii franceze cere InvAlAtorilor de prin institutele
taxii sa, nu mai facA InvAtAturile In limba francezk ci In cea
latin,; sa, zicem a tot asemenea cere si guvernul englez, gu-
vernele italic si german. Ce ar urma din aceasta straanutare ?
Nu zic c invAtAtorii acestor natiuni luminate n'ar fi In stare a
face InvItAtura si in limba lating, dar mg, leg ca, n'ar trece mult,
si universitAtile acestor popoare n'ar fi mai luminoase decht
liceul catolicilor din Cluj. IndatA ai vedea, cA nu le e IndemanA
nici InvdtAtorilor, nici scolarilor a cugeta In limba lui Cicerone
ca In limba lor, mintea s'ar osteni sub greutatea cea strLnA,
stiinta din zi In zi tot mai malt s'ar Intuneca, s'ar face mai grea
de InvAtat i usoará de uitat, toate regiunile ei, i cele mai lu:
minoase, sar umplea de erori, cum era pe timpul despotismului
limbii scolastice, si, fatAcind Indata, mintea dela calea cea ad.e-
vAratk ar trece sate de ani &IA si-ar veni in sine, ca s cu-
noasa, afacirea. Religiunea s'ar Ingropa in fanatism i filosofia
n'ar fi In stare sA ridice piatra de pe usa mormAntului. Inven-
iunile si descoperirile In arte si In stiinte ar Inceta Indata. In:
dustria si comertul, care numai la lumina stiintei Inflorese, si
numai arta le poartA, mult s'ar Impiedeca si parte ar cAdea cu
total. Starea cea Infloritoare a omenirii de astAzi s'ar vesteji,

www.dacoromanica.ro
28 V. V. Hane$

sentimentul de libertate ar amorti si la natiunile aservite. Ins/

eu va asigur ca natiunile acestea luminate niciodata nu vor lua
limba straina pentru Invdtatura, ci vor demonstra totodata cu
consens universal ca natura pentru aceea i-a dat limba fiecarei
natiuni, ea sa se foloseasca cu ea In toate trebile vietii, precum
i-a dat picioare omului, ca sa umble pe picioarele sale, urechi,
ca sa auda cu urechile sale, ochi, ca sa vada cu ochii sai. Vai de
omul care-1 poarta altul. Vai de natiunea care nu umbla pe pi-
cioarele sale, sau nu vede cleat cu ochii altei natiuni, ci va fa-
mane pururea Intunecata ca orbul si serva natiunilor rapitoare.
Asa vor pati Romanii, daca vor baga limba ungureasca
In scoalele nationale. Si cu atat vor merita mai mult dispretul
lumii, fiindca traind In secolul luminior, védem descoperirile
gintdlor luminate, ne spu.n toate acestea ca cultura lor cea ade-
varata numai de atunci se Incepe de cand au Inceput a Invata
In limbile nationale.
De ce nu se poate face In Ardeal si In Ungaria ceea ce se
poate face aiurea ? In adunarile Elvetiei se vorbeste In trei limbi:
frantuzeste, italieneste si nemteste; In ale Belgiei iarta legea
sa se vorbeasca limba belgica si franceza; In Sardinia, italieneste
si frantuzeste. Si iata ca Ungurii nu sunt nici mai liberi, nici
mai fericiti deal aceste popoare luminate, ba sunt foarte de-
parte de ele cu toate acelea.
Au nu s'ar cuveni mai bine scopului societatii, Oen si
fericirii natiunilor conlocuitoare, a unde vor fi numai Unguri,
acolo si. dregatorii sa fie numai Unguri; unde vor fi numai Ro-
mani, acolo dregatorii sa, fie Inca amestecati, pentru ca sa ras-
punza lipselor poporului, fiindca, dupa mintea sanatoasa, dre-
gatorii sunt pentru popor, nu poporul pentru dregatori! Ce va
zice poporul daca-1 va Intreba cineva care dreptate-i este mai
ieftina: aceea ce se face in ascuns cu scrisori de sute de coale,
care nu le vg,d niciodata Artile litigatoare §i se taraganesc zeci
si sute de ani sau care se fineste mult In doua, trei zile, vorbind
partile in limbile lor in vederea si auzul tuturor? Si care guver-
nare ii este mai usoara cu dregatorii si cu limba straing sau cu
limba sa si cu dregatorii alesi de popor din sanul salt? De ce sa,
nu poata fi mai multe limbi In administrare de ad ihainte, eand
stim ca pana acum au fost In -uz mai multe limbi la dicasteriile
acestei tali si nefericirea tarii n'a venit dela multimea limbilor,
ci dela multimea privilegiilor..
Iar ce se tine de limba romana, aeeasta e limba oficioasa
de sute de ani la toate scaunele de judecata ale protopopilor si

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romezni 29

la consistoriile Romanilor din Ardeal. Pentru ce sg nu fie dar

maturd pentru legi si guvernare, card sunt tipgriti Intr'insa
codici de legi $i multime de alte cart"?
Din toate acestea urmeaz c unitatea limbii In statul
poliglot nu o cere nici unitatea statului, nici unitatea legisla-
tiunii, nici Ifflesnirea, nici ieftingtatea i repeziciunea guver-
ngrii, numai u$urarea despotismului si cugetul lui nelegiuit de a
rgpi libertatea natiunilor, ca s domneascg pesté ele.
Deci natiunea ungureasca nu poate sg pretindg privilegiu
peste alte natiuni nici In respectul limbii, ci trebue sg se mul-
tumeascg si ea cu egalitatea si cu dreptatea. Numai pang unde
tine dreptatea, este si umanitatea, dincolo de dreptate locuase
fare sglbatice. N'are natiunea ungureasca nici un scop necesar,
mei o indigentg adevgratg, care sd, nu le aib i celelalte na-
tiuni In aceeasi mgsurg'. Pofta domnirii peste celelalte nu e
indigentg adevgratg, ci e numai paroxism de friguri, care, la-
sand-o odatg, va pieri $i acea poftg de a Inghiti pe alte natiuni.
Dacg au lips Ungurii sä vorbeascg ungure$te In ad.ungrile
lor $i care tiran ar fi atat de nebun, ca sg-i facg a vorbi In
limba care nu o cunosc? au si Romanii tot aceeasi lipsg. Cum
Incape dar aci limba diplomaticg? Dang nu-si pot Inchipui
Ungurii cum sg-i guverneze cineva cu dreggtori strgini i cu
limbd, strging, care nu o inteleg, Romanii Inca nu vgd pentru
ce sg fie lipsa Ungurilor mai Intetitoare cleat a Romanilor In
cgutarea asta. Deci dad, e i aci tot aceeasi lipsg si tot acela$i
drept egal, unde este temeiul privilegiului limbii kr? DacdA
constrange natura pe Unguri cu necesitatea cea mai imperioasg,
ca s Invete In limba kr toate dela alf a pang la omega, tot acea
naturg 1i face si pe Romani, $i tot cu asemenea necesitate pi
tot pentru asemenea scop, ca sa, Invete romaneste. 0 naturg le-a
ngstut pe toate natiunile, o iubire le-a vgrsat In inimg spre
limba kr, un sentiment de onoare bate In inimile tuturor si un
scop le-a dat tuturor. Si acest scop nu se poate ajunge, clad
va domni una peste alta, ci numai domnind drept egal peste
toate. Unde are aci kc privilegiul fiecgrei limbi, pang cand va
sta numele de drept si de libertate pe plmant? Sau doarg
Ungurul are privilegiu si spre a-$i iubi limba si mai fierbinte
decat Romanul pe a sa, i ca sg fie mai superb cu originea sa
cea sciticg decal Romanul cu cea italiand? Pang cand nu se va
stinge sentimentul de iubire si de onoare din pieptul tuturor
Romanilor nicidecum!
A$a este, farti nationalitate nu e libertate, nici lumina

www.dacoromanica.ro
30 V. V. Hane$

nicdirea, ci pretutindeni numai lovituri, intunerec $i amortire.

Ge este apa pentru poti, aerul pntru sburdtoare $i pentru toate
vietuitoarele, ce este lumina pentru vedere, soarele pentru cre$-
terea plantelor, vorba pentru cugetare, aceea e nationalitatea
pentru fiecare popor. Intr'insa ne-am nascut, ea este mama
noastra. De suntem barbati, ea ne-a crescut; de suntem liberi,
intr'insa ne mi$cam; de sunte vii, inteinsa vietuim; de suntem
supdrati, ea ne alind durerea cu cantecele nationale; prim ea
vorbim astázi cu pdrintii noOri, care au trait inainte de mii de
ani; prin ea ne vor cunoaste stranepotii $i posteritatea, peste mii
de ani. Nationalitatea e indemnul cel mai puternic spre lucrare
pentru fericirea genului omenesc. Pe care nu-1 trage inima a lucra
nici pentru gloria si fericirea natiunii sale, acela nu e dead un
egoist pierdut pentru umanitctte, de care e pdcat cä l-a decorat
natura cu forma de om.
Nationalitatea e libortatea noastrd cea din urm i Umanul
mantuirii noastre viitoare. Numai libertatea aceasta n'a rapit-o
peind acum nici un barbar dela Romani, dupti ce le-a luat toate.
De 1700 de ani se Iuptei neamul roman in clepartata Dacie cu
toate turmele barbarilor $i ancora aceasta a tinut nava romand
in contra tuturor vaturilor de nu s'a scufundat in abisul pieirii
cu barbarii dimpreuna. i iata ca unirea cu Ungaria acum vrea
set frangd $1, th smulet aceasIta ancord de mântuire, vrea sä strice
acest organ al vietii romanesti, vrea sd rdpeascd dela Romani $i
libertatea cea de pe urmd.
Asta e Unirea pentru Romani! Pentru Unguri e vieatd,
pentru Romani, moarte; pentru Unguri libertate nemdrginita,
pentru Romani sclavie eternd.
Unindu-se natiunea romana cu Ungaria, nu va avea nici
scoale, nici dregdtori nationali, care sa. poarte grija de scoale $i
de interesele nationale, nici chiar biserica nationala. Toate acestea
se vor boteza a doua cora pe nume unguresc; toate se vor 1m-
braca In vesmant unguresc din ora In care se va declara natiunea
pentru Uniune, se va Invoi la pieirea sa Insasi; ea va Incepe
Indatd a se stinge si a pieri ca un arbore fulgerat. Atunci nici
om, nici Dumnezeu nu-I mai poate scapa pe Roman de pieire
nationald pentruca, Invoindu-se la sentinta mortii sale, va arata
cl preotii romani erau treculd de mai Inainte a idolii gintei
straine, patricii lor erau cumparati, poporul era vandut si toata.
natiunea era moarta mai dinainte, i Ungurii acum Ii fac numai
Ingropaciunea cea de batjocura.
Asa posteritatea romana se va mira de nesimtirea noastra

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 31

$i ne va blestema In morminte, cad am ascultat cu nepasare

sent* de moarte a gintii noastre, caci n'am recurs chiar $i
la cele mai din urma mijloace pentru apararea numelui roman,
caci nu ne-am ridicat told pentru unul si unul pentru toti, ca sa
departdm dela stranepoti aceasta infamie nemeritata. Nu era
lucru mai strälucit $i mai maret inaintea oamenilor si a dum-
nezeilor, ea, s ne ostim pentru nemurire $i mai bine 0, des-
cindem toti in morminte la parintii nostri Incoronati Cu glorie,
cleat sa lasam o infamie eterna ca ereditate nefericitilor nostri
stranepoti? Ce limba poate sa spuna amarul care-1 sufere numai
In trei zile condamnatul la moarte, dar apoi amarul unei natiuni
cine-1 va spune, pe care o ar vinde fiii si cei Intelepti? Ce
concleiu poate s descrie durerile celui ingropat de viu? Iaca el
se desteapta in mormant, Ii musca buzele si-ji roade manile
de disperare c nu-i luceste nicio raza de scapare In funclul mor-
mantului. Durerea acestui nefericit e scurta; iar durerea unei
natiuni ce merge spre pieire va trece Impreuna cu istoria din
secol In secol si dela generatiune la generatiune, child nu se va
mai auzi ninio vorba romana Intro Olt, Mures si Tisa, cand
sunetele cele dulci ale limbii noastre se vor fi schimbat de mult
In sunete barbarice amortite, &rid nu se vor gloria stranepotii
oelor de a,stazi cum ca sunt vile de sub oenil eel bland al Italiei,
cand le va fi rusine de memoria Soevolilor, Brutilor, Scipionilor
si vor jura poate c se trag de-a-dreptul din turmele lui At la.
Atunci sapa si aratrul barbarului va scoate din mormant cate o
piatra romana, ca sa rnarturiseasca cum c pietrele au mai multa
simtire de veneratdune catre memoria natiunii celei dintai care a
figurat odata In lume, decat milioanele de legionari, pe care ne-a
asezat aici Traian, ca sa pazim nemoarta gloria numelui de
Roman. Si noi, in loc sa o marim, o am micsorat, o am in-
tunecat, o am vandut si, Impreuna cu natiunea, o am ingropat
in anul 1848 L..
Ce se tine de intrebarea unirii, Adunarea sa raspunza sar-
batoreste dupa datina marilor nostri strabuni cum ca: Senatus
et populus Daco-Romanus beneficii et injuriae memor esse solet.
Ceterum Hungaris quoniam non poenitet delicti gratiam non
facit, foedus et amicitia dabuntur cum meruerint", adica: Se-
natul si poporul Daco-Roman tine rninte facerea de bine si ne-
dreptatea. Pe Unguri, fiinda nu le pare rau de relele ce i-au
flout, ci Inca vreau a-i face un rau $i mai mare, nu-i iarta: unire
$i amicitie va lega cu ei, &rid vor merita".
Fara conditia libertatii egale, Romanii sa nu paseascrt cu.

www.dacoromanica.ro
32 V. V. Hang

Ungurii la nici un fel de unire, ci sd se uneascd cii natiunile

care recunosc libertatea natiunilor i o respecteazd in fapt. Orice
chemare la unire, afard de conditia liberfatii nationale, e che-
marea la sclavie, la care toatd, natiunea liberd va rdspunde en
dispret, va protesta sdrbdtoreste In contra ei si se va apdra. Asa
se cade s facd, Romdnii.
Fiindcd natiunea, adtufandu-se din toate pdrtile la aceastd
sdrbdtoare a liberfatii, aratd cd, nu va mai fi supug altor natiuni,
mi se pare a fi de lipsd voia aceasta a natiunii adunarea s o
imbrace in vesmantul cel mai sdrbdtoresc, adicd : s proclame
libertatea i independenta natiunii romeme.
Fiinded natiunea, ajungdnd la cunostinta libertAtii, de aci
Inainte nu se mai poate purta ca servitoarea altei natiuni si vrea
a se tine si a se purta ca o natiune 1iber, mi se pare a fi de lipsd
ca obligatiunea aceasta i cu jurdm'antul Inca s. o intareascd,
adicd: Adunarea set depunei jurdmeintia intre.qii natiuni, cum cd
niciodatei nu se va lepeida de nationalitatea ei, i o va aptira in
etern cu puteri unite in contra dusmanilor i pericolelor si cu
puteri unite va lucra pentru vieata, onoarea, cultura fi fericirea ei
in tot timpul viitor.

www.dacoromanica.ro
 VASILE BOERESCU
Notd biograficd. Nascut la Bucuresti, In 1830, V. Boerescu, dupace
face liceul In tara, plead). in streinatate si se cultiva in stiinta dreptulut.
Incepe sa publice, prin ziare, dela 18 ani, devenind un factor important In
lupta nationala, pentru emanciparea Romanilor.
Licentiat in Drept, apoi doctor, publica o scriere de un merit real,
Mémoire sur la question politique et deonomiqpe de la Moldo-Valachie, In
preajma congresului dela Paris, din 1856. Atat In. aceasta lucrare, cat si In
La Roumanie apres le traité de Paris, ideea fundamentala e unirea Romanilor
laolaltg, spre a se pune frau abuzurilor din trecut.
In 1857, Boerescu vine in tara ca profesor de drept la Sf. Sava, apoi la
Fac. de Drept a TJniversitatii din Bucuresti.
Pe teren politic, a publicat foaia Nationalul (1857), pentru apararea
intereselor generale ale natiunii. Ales deputat In 1859, e sprijinitorul cel mai
aprins al alegerii lui Cuza, si in Tara Romaneasca.
Ca orator, fraza lui era de o tinuta uobil i inspirata de eel mai
inalt patriotism, izbutind s transmita auditorilor sentimentele pe care
el le nutria in chip sincer si desinteresat. Darul graiului i cunostintele sale
variate au Mout din el unul dintre cei mai mari oratori ai rii noastre, pe
care a slujit-o in mod himinat, ca jurisconsult i patriot, pang la sfarsitul
vietii sale.
La 5 Ianuarie 1859, Cuza a fost ales Domn in Moldova, iar la 24 Ian.
trebuia sit se faca alegerea si In Tara Româneasca.
Para in ajun, adunarea electiva era Impartita In mai multe tabere,
avand fiecare cate un candidat. In dimineata zilei de 24 Ian., partidul na-
tionalist din care Ikea parte si V. Boerescu, a propus Sa se aleaga tot Cuza.
Boerescu a tinut i un Inflacarat discurs care a avut cn urmare pri-
mirea cu entusiasm a candidaturii lui Cuza.

UNIREA PRINCIPATELOR
Pentru ce suntem impg,rtiti In &AA ampuri? Pentru ce
ne nilmim noi i voi? Ori nu avem toti aceeasi patrie? Ori nu
suntem toti fiii aceleeasi mume? Pentru ce s'a". zicem noi i voi?
Dece s. nu zicem noi, Romanii? Nu avem toti aceeasi iubire, nu

www.dacoromanica.ro
34 V. V. Hanes

simtim told aceleasi sentimente pentru mama noastra, comma?

Care este cauza diviziunii noastre? Care este marul de discordie
di ntre noi?
Acest mar de discordie, s 1111-i ascundem; el este donmia.
Cine va fi Domnul? Fiecare ii are convinctiile sale, fiecare ii
are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede cã tara va fi
mai fericita, având de domn pe cutare si pe cutare....
Ca sa ne unim toti asupra aceluiasi candidat, este posibil?
Cred cg, nu, fiindca, am zis, fiecare isi are credinta sa. Dar a ne
uni asupra unui principiu, ne putem uni, mai cu seama and
acest principiu este cel mai mare al nationalitatii noastre. Acest
principiu este al unirii
SA ne unim dar tori asupra principiului de unire, asupra
acestui mare principiu ce are sa reInvieze nationalitatea noastra.
SI ne dam maim ca frati si s cugetam c suntem muritori, ca
avem sg, traim cativa ani, si c copiii si stranepotii nostri au sa
mosteneasca un viitor glorios, creat de noi.
A ne uni asupra principiului unirii este a ne uni i asupra
persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoang este
Alexandru Ion Cuza, domnul Moldovei.
SA, ne unim ca frati asupra acestui nume, si posteritatea
ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si conscipta
noastra va fi Impacata c ne-am indeplinit cu religiozitate o
datorie sfanta.

RASPUNS DELEGATIEI MOLDOVENE

La 14 Februarie 1759, Moldova trimite o delegatie, In frunte cu
Mihail Kogillniceanu, cu o adres'a dare Adunarea, Titrii Româneati. Vasile
Boerescu riispunde prin urmittorul discurs :
Glorie vou, ne zic fratii de peste Milcov; glorie voua, le
ziceam noi, caci voi ati avut a sustine sub un guvern strein o
mai cranceng, luptd decat noi si stim ea, cu cat lupta este mai
grea, cu atat victoria este mai strälucita. Glorie you'd% cad voi
ne-ati aratat calea ce trebue sa urmam, voi ati dat Intaiul
semnal al unirii, voi ati fost oei dintai indata dupg, alegerea
Domnului, cari ati proclamat Inaintea Europei c singura si pen-
petua dorinta a inimii voastre este unirea. Vol ne-ati deschis
drumul binelui, noi 1-am urmat; voi ati Incept unirea, noi am
terminat-o.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 35

Dar atht noi, cat si voi, n'am facut mai mult dee& a
realiza un act care era pregatit de atati secoli...
Unire, dar, si Incredere in viitorul nostrul Sa piard dintre
noi orice urd si orice ne-ar putea gni_
Sper dar ca vom sti a lucra cu toatd energia, cu toata
prudenta si toata Increderea ce cere un act de natura aceluia pe
care 1-am savarsit.
Prezenta frati1or moldoveni intre noi este o 1egatura si o
angajare pentru viitoarea noastra lucrare. Aceasta prezenta
constitue pentru noi o sarbatoare, o asigurare pentru viitor, o
afirmare noua a unirii ce are sit domneasca intre amandoua
tari1e surori.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL KO GALNICEANU
Biografie.M. Kogelniceanu a fost fiul lui lie Kogalniceanu, boier
proprietar de moeli, ei al Catinc6i Stavila. Prime le lectiuni le-a luat in casa
Spiitarului V. Alecsandri, tatal poetului, dela un preot numit Gherman,
venit din Ardeal. A trecut apoi la Institutul Cuénim, unde a invittat mai
ales limbs. francez& A continuat in alt pension francez dela Miroslava Ilingg
Iaei, iar in 1834 a fost trimis de Domnul Moldovei Mihail Sturdza, impreunit
cu fiii acestuia, Dumitru ei. Grigorie, la Lunéville in Franta. Duprt, un an a
fost trimis, tot cu fiii Domnului, la Berlin, unde a invatat trei ani. La Berlin
a audiat cursuri la universitate ei a fost inscris ea student la Facultatea de
Drept. In scrisorile ei in operele sale a vorbit de celebrii profesori dela
drept Gans ei Savigny ei de istoricul Ranke, profesor la facultatea de
filosofie. Tr End la aceleaei gazde cu fiii lui Mihail Sturdza, s'a bucurat de
un mediu ales ei savant. A cunoscut astfel pe geograful ei. etnograful Al.
Humboldt ei numeroei reprezentanti ai aristocratiei germane. Tocmai acestui
mediu si in deosebi lui Al. Humboldt datoreete el publicarea primelor sale
scrieri. A cunoscut pe romancierul Wilibald Alexis (pseudonimul lui Wil-
helm-Henri Haering) 1718-1871, care a scris romane istorice. Intors in
Moldova, M. Kograniceanu devine adjutantul domnului Mihail Sturdza si
apoi codirector al Teatrului din Iaei, al4turi de C. Negruzzi ei V. Alecsandri,
ei director al ziarului oficial pentru tilsani Foaia Sneascit". In 1843 este
numit profesor de istorie nationalg, la Academia MilAileang din Iaei, unde
lei deschide lectiunile prin vestitul Cuvânt introductiv" 04 continuit vreo 4
luni tratAnd numai epoca panii, la Intemeerea Principatelor, cursul fiind
inchis din cauza interventiunei consulului din Iaei.
Rkboiul Crimeei (1852-1856) i tratatul dela Paris (1856) fixeazg,
linia desptirtitoare dintre Kogilniceanu scriitor si om politic. Atunci scoate
el ziarul Steaua Duntirii" (1856) ei luptit pentru drepturile politice ale
Principatelor. Evenimentele politice cari au urmat au avut nevoe de prea
multi); muncit ei au absorbit activitatea intreagg, a lui Kogalniceanu. Astfel
au fost : Divanele Ad-hoc (1857), Unirea Principatelor (1859), domnia lui
Alex. I. Cuza cu secularizarea averilor mIngstireeti, improprietkirea tAra-
nilor si organizarea InvatXmantului (1864), 115.zboiul pentru neathrnare
(1877-1878). KoggIniceanu a luptat in divanul Ad-hoc din Iaei pentru.
drepturile Principatelor, tot el pentru alegerea lui Cuza, caruia i-a fost

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 37

ministru i prim-ministru ; a fost g ministru de externe in vremea rz-

boiului independentei.
Discursurile. Ca orator, Kogglniceanu a avut o actiVitate mai
togatit dealt ea scriitor ; dar discursurile lui nu s'au publicat decal In mic
ifumgr. Inâi, Mudd, cea mai mare parte din discursuri nu le-a redactat, ci
numai le-a rostit.
Pân pe la 1870-1880 neexistand stenografie, ci numai tahigrafie
(scrierea cu prescurtgri), discursurile lui rostite n'au putut fi bine prinse;
cele de mai tirziu s'au publicat In Desbaterile parlamentare", de unde
n'au fost scoase In volum.
Primul discurs tiparit este Cuvantul introductiv la cursul de istorie
nationald, In care relevgm bogglia faptelor §i. multimea argumentelor istorice.
Un discurs care nu s'a tiparit, dar a consacrat pe Kogglniceanu ca
orator, mai mult ca cel argtat mai lnainte, a fost pledoaria rostitg In 1844,
In procesul orasului Botosani cu schitul Popluti, pentru mosia cu acelaa
nume, inchinatg," ca i schitul, patriarhiei din Antiohia. Judeand dupg.
aprecierile contemporanilor, discursul a fost de mare valoare si a avut un
puternic rgsunet nu numai in. Moldova, dar i in Muntenia si Transilvania.
Renumele de orator al lui Kogglniceanu se stabileste ln vremea di-
vanurilor ad-hoc si a Unirii Principatelor. La alegerea lui Cuza, 5 Ianu-
aria 1859, el a rostit cuvântarea de urare dare Dome. si Adunarea din Iasi.
Scurt, insufletit, plin de avant, lmpletit cu inspiratiuni istorice, discursul a
impus pe Kogalniceanu ca orator.
Dintre discursurile politice, Mai importante sunt:
I. Imbuna'atirea soartei tgranilor, Buc. 1862.
2. Cuvant asupra proiectului de organizare militarg, Buc. 1864.
3. Rgpirea Bucovinei, Buc. 1875.
4. Chestiunea Universitgtii din Iasi, Buc. 1877.
5. Congresul dela Berlin, Buc. 1877.
6. Tocmelile agricole, Buc. 1882.
7. Interpelarea privitoare la expulsarea Romenior de peste Carpati,
fjuc. 1866.
8. Stergerea privilegiilor boieresti, emanciparea tgranilor, Bua. 1891.
Partea I-a a acestui discurs alatueste Autobiografia lui Mihail Ko-
ggIniceanu".
Discursul pentru imbundtdtirea soartei taranilor. Prin tratatul dela
Paris din 1856, Principatele române au trecut sub protectia celor 7 mari
puteri europene de pe atunci i s'au bucurat de mai matt libertate ca In
trecut. Conducgtorii lor au avut curaj sa discute i sg Incerce i sg realizeze
unele Imbungatiri. 0 problenig care trebuia rezolvatg era cea tgrgneasca.
Inii reprezentantii puterilor europene s'au preocupat de aceastg. chestiune
IA au dispus ca. In adungrile ad-hoc sg participe i delegatii tgranior.

www.dacoromanica.ro
88 V. V. Hem;

Du$ ce s'a facut unirea Munteniei cu Moldova, problema agrarit s'a

pus din nou la ordinea zilei. In Muntenia, cel dintki brabat de Stat care a
cerut rezolvarea chestiunii taritnesti a fost Barbu Katargiu, in prezenta
Camerei din 17 Iunie 1861 ; iar and a ajuns prim-ministru (cel dintki prim-
-ministru al Munteniei si Moldovei la olalt1) a propus un proiect de lege
In acest sens.
Proectul prevedea libera Invoiara dintre carani si proprietari. Mai cu-
prindea improprietarirea Oranilor pe moii1e statului si infiintarea unei
institutii de credit pentru taranI, in vederea cumptirtirii de pgmânt. Koggl-
niceanu a cerut atunci ca piimantul lucrat de Varani pe mosiile boieresti sg,
le revin g. lor, pe veci, cu plata in 50 de ani.
Punctul lui de vedere n'a fost aprobat de o adunare formatii din mari
proprietari. Cu twill argumentarea stransii, a oratorului, intemeiatI pe
istorie si justitie, cu tot memorabilul lui patetic, s'a votat legea, lui Barbu
Katargiu, pe care Cuza n'a promulgat-o. Dupg doi ani, Domnitorul dizOlvA.
Camera, nu mai face alegeri, ci conduce singur cu guvernul format atunci
de Kogglniceanu. Atunci fac ei impreung, improprietgrirea trizanilor, apliand
principiile din discursul lui Kogginiceanu.

CUVANT INTRODUCTIV LA CURSUL

DE ISTORIE NATIONALA
Domnilor,
Dupa privelistea lumii, dupa minunile naturii, nimica nu
este mai interesant, mai maret, mai vrednic de luarea noastra
aminte, de cat Istoria.
Istoria, Domnilor mei, dupa zicerea autorilor celor mai
vestiti, este adevarata povestire i Infatisare a Intamplarilor
neamului omenesc, ea este rezultatul varstelor si al experientei.
Se poate dar, cu drept cuvant, numi glasul semintiilor ce au
fost i icoana vremii trecute. Karamzin, In alte cuvinte, o nu-
meste: testamentul lasat de care stramosi stranepotilor, ca sa
le slujeasca de talmacire vremii de fata si de povatuire vremii
viitoare".
In aceasta privire atat de importanta, istoria dupa Bib lie,
trebue sa fie, si a fost totdeauna cartea de capetenie a popoa-
relor si a fiestecarui om In deosebi, pentruca fiestecare stare,
fiestecare profesie afla In ea reguli de purtare, sfaturi la Indatoririle
sale, Invatatura la nestiinta sa, Indemn la slav a. si la fapta buna.
Domnitorul prin istorie se desteapta la nobila ambitie de a

www.dacoromanica.ro
Antologla oratorilor romeini 39

face lucruri mari si drepte, si prin urmare de a teal. In viitorime.

Lauda nestearsa si nemurirea cu care sunt Incununati ocarmui-
torii cei buni, defaimarea si hula care sunt totdeauna partea
celor ri, e cu neputinta ca sa nu le insufle In inima dorinta
spre bine si spre virtute, dad, inima lor nu le este Inca stricata
prin cangrena lingusirii. Cele mai Ina lte izbanzi, cele mai sla-
vite fapte, nu vedem oare ca s'au indemnat prin istorie? Spre
pita, biruinta Asiei, dupa marturisirea tuturor istoricilor vechi,
s'a pricinuit prin deasa citire a Iliadei de catre Alexandru-cel-
Mare. Cine nu 5tie ea' acest falnic izbanditor purta necontenit
cu sine, intr'o cutie de aur, poema lui Omer si ce este Iliada
alta, decat o istorie in versuri, cea mai veche si cea mai fru-
moasa din toate? Fara a merge in veacuri asa departate, nu s'a
vazut mai In zilele noastre un alt Alexandru, Carol XII, destep-
tandu-si geniul spre izbanzi si slava, prin citirea vieii Macedo-
neanului, scrisä de Quint-Curtie? Care, dar, imparat, care Domn
nu trebue sa tremure dinaintea istoriei, acest strasnic tribunal,
ce are sa-1 judece cu aceeasi nepartinire, precum odinioarii
Egiptenii judecau pe Regii lor iesiti din vieata?
Datatorul de legi, barbatul de Stat, In istorie Invata toc-
melile ocarmuitorilor, puterea si slabiciunea lor, pricinile de
sporire sau de scadere a staturilor, felurile de guvern sub care
a,u Inflorit mai mult, legile care au avut Inraurirea cea mai
priincioasa sau cea mai stricacioasa asupra puterii, asupra cul-
turii, asupra moralului noroadelor.
Osteanul in istoric gaseste pildeb cele mai drepte si mai
adevarate despre strategic; carturarul, filosoful In ea vad inain-
tarea duhului omenesc, ratacirile sale, descoperirile geniului,
pricinile nestiintei, ale superstitiei si ale intunerecului.
Simplul particular, In citirea istoriei, gaseste mangaiere
pentru relele de fata; ea li arata ca, prin o trista fatalitate, per-
fectie n'a fost nicioclata In lume, virtutea mai totdeauna a fost
prigonita in vieata, i ,ca rasplata ei cele mai multe ori nu i-a
venit decat dupa moarte. Cine nu trebue sa-si uite durerile si
nemu4umirile, child istoria ii aratä pe niste cetäteni vrednici
de a porunci lumii, care au fost jertfa tiranilor si, de multe ori,
chiar a compatriotilor lor? Nenorocirile noastre trebue sa le
socotim de nimic, and vedem pe un Socrat silt sa primeasca
otrava chiar din maim Atenienilor, pe un Aristid supus ostra-
cismului, numai pentru ca era numit cel drept", pe un Caton
dandu-si singur moartea, ca sa nu-si vada patria in robie. E cu
neputinta ca cineva, insuflat de asemenea pilde, sa nu-si im-

www.dacoromanica.ro
40 V. V. Haney

barbateze caracterul, sa nu doreasca a imita pe acesti straluciti

barbati facand abnegatie de sine, si ravnind. numai folosul
obstesc.
Cat trebue dark sa ne fie draga aceasta stiinta, Ina lta,
care las ca ne da o petrecere folositoare si prin citirea ei ne
Indestuleaza curiozitatea cea mai nobila, dar ne Invata Inca a
fi buni, ne mantue de prejudge, ne sporeste ispita prin ispita
veacurilor trecute, si ne lungeste, cum am zice, vieata!
A nu sti ce s'a Intamplat Inainte de a fi nascut, este,
zice Cicerone, tot aceea ca si cand ai fi necontenit prunc; caci
ce este varsta omului, daca memoria faptelor noastre nu s'ar
uni cu veacurile cele de mai Inainte?".
Istoria singura poate, ca Intr'o panorama Intinsa, sa ne
arate Imparatiile trecute Inainte de mii de ani; ea ne face pri-
vitori la luptele, la revolutiile, la sfaturile, la schimbarile Intam-
plate de la Inceputul lumii; ea scoate din morminte pe stramosii
nostri, si ni-i infatiseaza ca vii dinaintea ochior, cu toate vir-
tutile, cu toate patimile, cu toate näravurile Mr. Ea dara, ne
leaga cu vecia, puind In comunicatie semintiile trecute cu noi,
si iardsi si pe noi cu semintiile viitoare, carora are sa le pradee
povestirea faptelor de a-i cunoaste drept si adevarat.
Studiul istoriei, Domnilor mei, a fost In toate timpurile
ocupatia de predilectie a oamenilor ganditori. Niciodata Insa n'a
avut importanta si universitatea de care se bucura astazi. La
cei vechi, ea era partea numai a ostenilor si filosofilor, din
pricina scumpetei manuscripturilor. Astazi Insa, on si unde
natia este ceva Inaintata, istoria este citirea obsteasca a tuturor
starilor, pana si a celor Injosite. In Franta, taranul, seara la
coltul focului, ca sa se odihneasca de trudele zilei, citeste ma-
retele reforme ale Constituantei si stralucitele biruinte ale lui
Napoleon. In Prusia, de cate on mi s'a Intamplat sa vad, In
vremea popasului, pe muncitorul de pamant citiml, la umbra
unui copac, faptele marelui Frederic! Aceasta norocita popu-
laritate a istoriei vine mai ales din doua pricini: Cea Intaia este
ca astazi fiestecare cetatean are drept si Indatorire de a se
ocupa cu trebile statului, ca fiestecine doreste a sti care sunt
si cum se pazesc drepturile nationale, castigate de catre stra-
mosi; si unde poate cineva sa le gaseasca mai bine decat In
istorie? A doua Tricinsa, si cea de capetenie, este aflarea tipa-
rului; multumita, si de o mie de on multumita aceluia care
dintai a &it aceasta arta, cea mai Imprastietoare si 'Astra-
toare a Intamplarilor, fat% care istoria niciodata n'ar fi ajuns In

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rondni 41.

cinstea universala, In care se afla. Nici nu pot sa va arat eat

lipsa acestei inalte aflari arunca nedumerirea In povestiri, nesi-
guranta In opinii, nestling si Intunerec In tot. Aceasta lipsa,
Domnilor mei, este pricina c Intre Romani, chiar si Intre cei
mai Insemnati, se gAsesc asa de putini care cunosc istoria.
Tiparul, la noi, nu este Ind, destul de slobod si de Imprastiat;
noi n'avem Ind publicatd In limba nationala macar o istorie
universalk i ce vorbesc de istorie universalk dad chiar analele
patriei noastre zac In Intunerec, pastrate numai In niste ma-
nuscripte, din care douk din pricina copistilor, nu se potrivese!
Si en toate acestea, tiparul ar fi cel mai sigur si mai grabnic
mijloc ca s ajungem la civilizatia societatii europene. Noi care
ne Mira cu propasirile ce socotim.ca facem, noi, care nu vorbim
decat luminare si civilizatie, dad voim s avem In fapta aceea
ce vorbim, ar trebui s urindm pildei Nord-Americanilor, a
cdror cea dintai treaba, de care se apuck cand Ii fac vreo
noua asezare, este sa deschida un drum si s aduca cu dansii
un tease, spre tiparirea unui jurnal. Prin aceasta Indoit'd ope-
rgie, ei ajung telul si fac analisul a once sistem social, pen-
truck cum zice Volney, societatea nu este alta cleat comuni-
catia usoara si sloboda a persoanelor, a lucrurilor si a ideilor.
Dad, istoria In deobste, adica a neamului omenese, este
asa de interesanta In rezultatele sale, cu cat mai mult trebue
ci ne fie istoria patriei, a locului, unde am vazut ziva? Omul
totdeauna Inainte de neam si-a iubit familia, Inainte de lume
si-a iubit neamul i partea de pamant, fie mare, fie mica, In
care el s'a nascut, a petrecut dulcii ani ai copilariei ce nu se
mai Intone, a simtit cea Intai bucurie i cea Intai durere de
barbat. Acest simtamant sf ant, nu cunosc Inca nici un neam,
nici o semintie cat de bruta, cat de salbateck care sa nu-1 aiba.
M'as Intinde prea departe de subiectul meu, dad m'as pane a
vg, arata pilde despre aceasta; ele sunt nenumarate.
Ce interes mare trebue s alba istoria nationala pentru
noi, Imi place a crede, c i d-voastra o Intelegeti ca si mine.
Ea ne arata Intamplarile, faptele stramosilor nostri, care prin
mostenire sunt si ale noastre. Inima mi se bate, cand aud.
rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Stefan cel Mare, lui
Mihai Viteazul: da, Domnilor mei! $i nu ma rusinez a va zice
ed acesti barbati pentru mine sunt mai mult de cat Alexandru
cel Mare, de cat Anibal, de cat Cesar; acestia sunt eroii lumii,
In loc c cei dintai sunt eroii patriei mele. Pentru mine Walla
de la Razboieni are mai mare interes decat lupta de la Termo-

www.dacoromanica.ro
42 V. V. Raw

pile, si izbanzile de la Racova si de la Cglugäreni imi par mai

stralucite decat acelea de la Maraton i Salamina, pentruca,
sunt castigate de cdtrd Romani! Chiar locurile patriei mele Imi
par mai pldcute, mai frumoase decht 1ocuri1e cele mai clasice.
Suceava si Targovistea sunt pentru mine mai mult decht Sparta
si Atena! Baia, un sat ca toate satele pentru straini, pentru
avanul Rigd al Ungariei, Matei Corvinul, viteazul vitejilor,
Craiul Crailor, cum ii zicea Sixt IV, rdnit de sabia moldoveang,
fu pus In fugg si uita, drumul patriei noastre!
Trebuinta istoriei patriei ne este neapgratd chiar pentru
ocrotirea drepturilor noastre impotriva natiilor straine. Neavand
istorie, fiestecare popor dusman ne-ar putea zice cuvintele d-lui
Aaron: Inceputul ce ai este necunoscut, numele ce porti 1111
este al tau, nici pdmantul pe care locuesti! Soarta ta asa a fost,
ca sa, fii tot dupg cum esti; leapadd-te de Inceputul tau, schim-
ba-ti numele tam. primeste pe acesta ce ti-1 dau eu, ridicg-te si
du-te din pamantul pe care locuesti, cdci nu este al tau $i nu te
mai munci in zadar, cdci tu nu poti fi mai bine de cum esti".
Si. in adevdr, toate aceste cuvinte ni s'au zis de catre straini;
Inceputul nostru ni s'a tagaduit, numele ni s'a prefacut, pd-
mgntul ni s'a sfasiat, drepturile ni s'au alcat In picioare, numai
pentrucd n'am avut constiinta nationalitatii noastre, numai
pentrucd n'am avut pe ce s ne intemeiem si s ne apArgin
dreptdtile.
Domnilor, cand as fi asa de norocit s desvoltez mai mult
In inima d-voastra, interesul pentru istoria patriei, m'a f1i cg
am sporit In d-voastrd si iubirea cgtre patrie $i cd, prin urmare,
am contribuit la pastrarea nationalitatii; cdci, ce poate mai
mult sa ne-o pastreze, cleat aceasta, istorie care ne aratä ce am
fost, de unde am venit, ce suntem, si, ca regula de trei, ne
descopere si numdrul necunoscut: ce avem s fim!
0 asemenea carte ar trebui sa, fie pentru noi aceea ce
Iliada era pentru Greci. Si sa, m credeti, domnilor, c i istoria
noastra are IntAmp Idri, are portreturi, care nieidecum n'ar
rdmanea mai pe jos de cat eroii celor vechi, dacd acestora ii
s'ar scoade aureola poetick cu care pana geniului i-a Infrumu-
setat. Totul este, ca, veacurile eroice si mitologice au trecut de
mult, ca astdzi poezia nu se gaseste nici macar in versurile
poetilor si c numai un Omer a fost In lume.
Negresit, cd istoria Spartei, a Atenei, a Romei are mai
mult interes cleat a noastra pentru tot strainul: dintai pentru

www.dacoromanica.ro
..4ntologia oratorilor romdni 43

ca Grecii si Romanii sunt popoarele care pan g. acum rezumg,

civilizatia si lumea veche; al doilea pentruca, Inraurirea lor Inca
pand astazi se pdstreazd asupra noastra prin pravilele religioase
si civile, prin stiinte, prin arte, prin pämantul ce 1-am mostenit
dela dansii, si In sfarsit pentrucd toatd instructia clasicd a
junimei Inca astäzi se razima pe istoria Grecilor si a Romanilor,
si mai ales pentru a faptele acestor popoare s'au scris de nista
bdrbati ca Tucidid, ca Tacit, ca Tit-Livie. Sub aceste priviri, eu
singur mArturisese interesul universal al istoriei grece si ro-
mane; dar in ce se atinge de curajul individual, de Indfasneala
faptelor, de statornicia apardrii, de mdrinimia si Varbatia Voe-
vozilor nostri care, desi pe un teatru stramt si cu mici mijloace,
au savarsit lucruri uriase, In toate acestea, domnilor mei, nu
ma tern de a zice ea istoria noastrd nu ar fi mai jos de at
istoria a on si cdrui popor vechiu sau nou. Lupta nationala a
Romanilor, care mai trei veacuri au apdrat cu sabia Crestind-
tatea Impotriva tuturor puterilor Islamismului; domnia lui
Alexandru cel Bun si a lui Mircea cel Bd-tran, al cdror nume
rasunau dela Marea Bahia pada la portile Bizantei; stralucitele
fapte ale lui Stefan cel Mare; blancla figura a lui Neagoe V. V.
care, ca Ludovic XII al Frantei, lasd sfatuiri fiului Ma cum s'a
dornneasca; abdicarea lui Petru Schiopul, care prefera, sd se
coboare de pe tronul Moldovei de at, sl prateased, bir Turcilor;
chipul maret si intocmai ca al lui Ahil al lui Mihai Viteazul,
singurul Voevod ce ajunsese a uni pdrtile Daciei vechi si a se
putea intitula: Mihail, cu mila lui Dumnezeu Domn Valahiei,
Moldaviei si Transilvaniei"; inima de erou si geniul bArbdtesc
al Doarnnelor Elena si Flatica; patriotismul preotului Farms si
inalta Intelepciune a lui Miron Costin, care cu. aceiasi 'nand
purta sabia spre apdrarea patriei si condeiul spre scrierea ana-
lelor nationale; rivalitatea numai spre bine a Domnilor Matei si
Vasile; marile planuri sprijinite de man talenturi ale lui Serban
Cantacuzino, pentru care tronul Valahiei se 'Area prea mic si
ravnea la tronul Bizantiei; apararea a noua-spre-zece pldesi In
cetatea Neamtului Impotriva armiei intregi a lui Sobieski,
mantuitorul Vienei; toate aceste figuri, toate aceste fapte ar
merita mirarea chiar a strdinilor, cand istoria noastr'a ar fi mai
bine cunoscutd. Vroiti, Insd, un interes de roman, varietate de
Intampldri, episoduri patetice, tragedii care sd va ridice pdrul
pe cap, apoi nu voi avea trebuinta decat sal vd povestesc cru-
zimile si vieata aventurierd, a lui Vlad Tepes, moartea vrednicd
de un principe a lui Despot Eraclidul, domnia lui Alexandra

www.dacoromanica.ro
44 V. V. Haney

L'Apusneanu, intrarea Cazacilor sub Hmalnitki In Moldavia, care

singura este o poerad Intreag, navalirile Tatarilor, taderea lui
Brancoveanu si a famiiei sale, una din cele mai triste privelisti
ce istoria universaM, poate Infatisa, catastrofa lui Grigore Ghica,
In care se Intalneste tot neprevazutul dramei, si ate alte scene
grozave si uimitoare, ate alte Intampldri de cel mai mare in-
teres chiar pentru indiferenti!...

DISCURSUL PENTRU IMBUNATATIREA

SOARTEI TARANILOR
Domnilor mei,
Daa In tara este o chestiune mare si grea, negresit a
este chestiunea ce astdzi ni se Infatiseaza, spre deslegare: vreau
sI vorbesc de Imbunadtirea soartei taranilor, de Imbunatatirea
prin urmare a Insa,si temeliei nationalitatii noastre.
In adevar, domnilor, nici o chestiune In hota,rIrea ei nu
reclama, mai mult patriotism, Intelepciune, dreptate si abne-
gatiune totodata., decat marea reforma, ce suntem chemati de a
face, refornia care a fost grea si In taxile cele mai puternice si
mai luminate ale Europei, reforma, care asta,zi preface condi-
tiunile nationale si sociale din marele imperiu al Rusiei, reforma.
care si In Principate se urmaxeste MIA succes de mai malt de un
secol, reforma, grea si spinoasg, a arei solutiune pasintii ne-au
lasat-o ca o fatala, mostenire.
Da, domnilor, fatala," mostenire! Clci and suntem chemati
a deslega aceasta chestiune, a sa,varsi aceastA mare prefacere In
ideile noastre, In trebuintele noastre, In viata sociala, si economia
a proprietarilor de mosii si a trei milioane de ta,rani? In mijlocul
transformtirii noastre nationale si politice, In mijlocul luptelor de
'Arta In timpul and tot ce este vechiu este azut, cand. tot ce
este nou nu are Ina raddeinI, and Conventiunea,), marea noastra.
revolutiune,da, donmilor, Conventiunea este o mare, o Intreaga,
revolutiune In taro, noastra, and, zie, aceasta, Conventiune este
abia la Intaiul period al punerii sale In luerare, iata, epoca and
suntan chemati a hotarI si chestiunea socialal
Nu ma, Indoiesc, domnilor, de patriotismul nimanui; cred,
1) Conventiunea din Paris dintre marile Puteri europene privitoare la
Principatele-Unite, 1858.

www.dacoromanica.ro
Antplogia oratorilor tor/071i 45

domnilor, cA toti cati suntem aci, din orice partid am fi, sub mice
steag am fi adunati, told vroim Imbunatatirea soartei fratilor
nostri, ridicarea taranilor din starea Injosita in care se afla; tot"
vroim a da acestei chestiuni solutiunea cea ma bung; cad toti,
eel putin asa o crecl eu, vad In aceasta solutiune Insasi consci-
lidarea nationalitAtii romane.
Insa, domnilor, pe langa patriotism avem oare si toate stu-
diile pregatitoare, toate luminile trebuitoare, toata Intelepciunea
cerutg, si mai ales acea ochire dreapta, acea liniste de suflet, acel
sange rece, acel simt nepartinitor, oonditiuni neaparate ale legis-
latorilor, conditiuni far/ de cari legile iesite din mAnile noastre,
niciodata nu vor putea fi expresiunea echitatii si a nepartinirii,
nieiodata nu vor putea Indestula legiuitele interese ale tarii,
niciodatg nu vor putea aduce In mijlocul nostru linistea, pacea si
fericirea generala!
Cat pentru mine, domnilor, cu durere o spun, eu nu o cred!
Suntem In mijlocul luptei, lupta Intre trecut si Intre viitor,
lupta Intre societatea vechie i intre societatea moderna ; aceasta
stare de lucruri a facut din toate chestiunile o arma de razboiu.
Cum dar si chestiunea ruralg, de care sunt legate atatea marl
interese, sa nu fi devenit si ea, in manile partidelor, o grozava
masina de atac sau de apgrare? Asa dar nu and totul se agita,
cAnd nimica nu este stabil, cand lupta este elementul pang si al
legislatorilor, nu in mijlocul unei asa mari fermentatiuni, chesti-
unea rurala ar putea dobandi o solutiune de dreptate, de pace,
de Infra-tire, i prin urm are de consolidare a nationalitatii noaste-
Suntem mai presus de tot oameni ; este dar cu neputinta
ca si noi sg nu ne resimtirn de impresiunile, de agita-tdunile si de
patimile din afara1/2. i dar In frica lui Dunmezeu o declar: m.
tem cA In momentul de fata nu am fi la Inaltimea misiunii
noastre.
Daca aceastg temere a mea este gre,sitg, eu de mai Inainte
fac scuzele mele si a fi prea norocit ea rezultatul sa mg dove-
deasca gresit.
Ce bneurie ar fi pentru imfle, Ge fericire ar fi pentru targ,
ce frumoasa recomandatiune ar fi pentru clasele inteligente si
bogate ale Romaniei Inaintea Europei, cand am dovedi ca" suntem
In stare de a lua In manile noastre nobila in4iativa a acestei
marl reforme sociale, si cA capul i inima ne sunt atat de sus,
Incat sa fie capabil de a lasa deoparte interesele individuale si a
nu avea dinaintea ochilor nostri decat marele interese al Romaniei!
In asemenea caz solutiunea ar fi i ispravitA.

www.dacoromanica.ro
46 V. V. Hoge;

Oratorul comenteaza apoi problema taranului roman din punct de

vedere al raporturilor dintre el si proprietarul pe mosia caruia traeste, sub
aspectul istoric si juridic. Arata a membrii Comisiunii centrale dela
Focsani indrituita a pregati prospectul de reforma privind raporturile dintre
proprietari i tarani n'a cunoscut legiuirile anterioare In aceasta privinta,
din cele doua principate-unite; nu s'a respectat deasemenea principiul fun-
damental prevazut de marile puteri garante, In Conventiunea dela Paris,
din 1858. Staruie asupra Intelesului cuvantului revizure" cand e vorba
sa se revada vechile legiuiri i sit se puna In concordanta cu necesitatile
momentului.
;Si Adunarea RomAniei este astazi chemata de a hotari un
proces, un proces care dupa expresiunea reprezentantdlor Puterilor
garante, Intruniti in Bucuresti In anul 1857, este pecesul cel mai
mare, cel mai important, ce de doua, secole se trateaza In Prin-
cipate: proces.ul dintre proprietar i dintre tarani.
Cum Comisiunea Centralä, cum sectiunile fostelor Adunari
separate au cercetat si au hotarat acest proces? 0 stiti din cele
de mai sus. Necitincl dosarul cauzei, neavãnd subt ochi legile In
materie, marturisind cA 11.11 cunosc, ca n'au avut subt ochi legile
in vigoare, a nu stiu decat din spuse o parte din drepturile si
indatoririle Impricinatilor, neintreband si neascultAnd cleat o
singura parte: aci cealaltä parte era tinuta afarti, i nota bene
CA partea intrebata si ascultata, era totodaa si partea hotariteare!
Impricinati si judeatori totodatä!
Domnilor, de mai mult de cinci ani si in sAnul Comisiunii
Centrale, si in Adunarile separate, si in aceasta Adunare intrunita
a RomAniei auzim necontenit vorbindu-se de. guvernul constitu-
tional, de formele si uzurile regimului parlamentar. Desvoltatorii
libertatilor publice necontenit si cu drept cuvAnt ne citeaz a
Belgia si Anglia ca modelele ce trebue sa le avem in vedere.
Ei bine, d-lor, ia sa vedem cum se petrec lucrurile In
Belgia si in Anglia, and se atinge de a se modifica o lege vechie
sau de a se face o lege noua, oricat de neinsemnata ea ar fi!
In Englitera, d-lor, Inainte de a se spori darile cu un singur
shiling, ba chiar cu o fractiune de shiling, inainte de a se schimba
o iota din legea vannlor, sau aoeea a industriei, sau a legii
saracilor, toata tara se acoper'a de comitete, de comisiuni cerce-
tätoare, de meetinguri, de magistrati sau agenti, Insarcinati de a
Intreba pe interesati, de a afla toate motivele, pentru sau contra
masurii propuse. Toate protocoalele, toate raporturile, toate rezul!-
tatele dobandite se tiparesc spre a se da In critica presei si a
opiniei publice, i apoi toate acestea, criticate, sprijinite sau

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronzani 47

combatute de glasul lui Dumnezeu, adica de poporul Marei Bri-

tanii, Se comunicA parlamentului, care in fine In Intreaga cu-
nostinta de cauza judeca si hotdraste ca insusi Dumnezeu, adica
drept $i nepartinitor!
,Si astfel se facie a numai legea care s'a votat de reprezen-
tantii liberei Englitere, nu se poate zice Ca nu este expresiunea
adevdratei vointe si a adevaratelor interese ale natiunii.
In Romania, care insa aspira a ocupa un loc intre natiunila
libere si constitutionale ale Europei, nimic din cele oe se fac in
Anglia, in Belgia, in Italia nu s'au Mout, si Inca la ce oca-
ziune? La ocaziunea reformei oelei mai grele, oelei mai esentiale,
celei mai vitale: chestiunea proprietatii, chestiunea faranilor,
Intealte cuvinte insasi chestiunea nationalitatli romane!
Noi n'am facut nimica din cele macar ce in asemenea oca-
ziune s'au facut de curdnd in Rusia.
In marele imperiu al Slavilor nu exista, nici constitutiune,
nici parlament, nici ministri raspunzatori. Exista un Imparat, el
este singur stapanitor, el este autocratul tuturor Rusiilor. Din un
singur cuvant el ar fi putut In imperiul sau hotari chestiunea
proprietatii. Cu toate acestea Alexandru II, inainte de a opera
marea ref orma care va pune numele lui in istoria neamurilor
alaturea cu numele celor mai mari binefacatori ai omenirii, celor
mai liberali suverani can vreodata au ocupat tronurile lumii,
Alexandru II a voit sa studieze chestiunea, sa consulte toate in-
teresele. sa asculte ambele parti. El a instituit comitete In toate
provinciile, a trimis functionari in toate satele, a Mout o ade-
varata ancheta care n'a Unlit mai putin deca,t trei ani de zile.
Lucrarile acesIor comitete formeaza o Intreaga arhivI;
ele s'au supus deliberatdunilor unui comitet central, care a asternut
in deosebite regulamente bazele marei reforme, si apoi, dupa in-
deplinirea acestor studii constiincioase, a ieit i manifestul lui
Alexandru II, care cid libertate $i ptimtint la 25 da milioane de
Rust
' Si. noi Romdnii, ce am facut? Opt membri ai Comisiunii

Centrale, oricat de inteligenti au fost si sunt, insa din nenorocire,

ca oameni, supusi si erorii, au hat asupra-si, fara studiu, fara
anchete, fara a avea subt ochi macar legile in fiinta, retrasi
Inteun mic oras departe de once centru al opiniunii publice si
chiar al guvernului, Inchisi Intre patru pereti, au luat, me
asupra-si greaua raspundere de a asterne bazele marei reforme si
prin cateva pagine de scrisoare, sub nume de revizuire, au sters,
au desfiintat o stare de lucruri secUlara.

www.dacoromanica.ro
48 V. V. Haney

Domnilor, once cuvinte, cele mai energice, cele mai eloc-

vente, cele mai sfasietoare, nu sunt In stare de a descrie, ca simpla
naratiune a faptelor, tot neconstitutionalismul urmarii Comisiunii
Centrale in aceasta chestiune vitala pentru Romania. M'am mar-
ginit In expresiunea de neconstitutionalism, pentruca respectul
ce fiecare cetatean trebue s poarte Corpurile Legiuitoare, chiar
cancl ele sunt desfiintate, Imi impune datoria moderatiunii. Dar
acest respect tot nu va opri inima mea de a bate, nu va opri gura
mea de a protesta Inaintea d-v. despre o lucrare fcut en totul
afara din marginile prescrise de actul constitutiv al Principatelor-
Unite.
Ace lasi respect nu va opri glasul tarii de a se râclica catre
d-vs. si de a reclama contra votului dat de Comisiunea Central
In 28 Julie 1860. Nu va opri trei milioane de tarani de a Intim le
mânile care Domn si catre Parlament, catre domnia voastra
legalii reprezentanti ai trii, i prin urmare si ai br, i de a va
zice: c Comisiunea Centrala, acest inalt corp politic Intemeiat
de sapte suverani pentru a fi pastratorul si aparatorul drepturilor
si libertatilor natiunii romane, acest corp legislativ chemat de a
asterne bazele Imbunatatirii soartei taranitor, prin proiectul sau
de lege rurala, Ii izgoneste din buditica de ptimeint ce le-o recu-
noscura pang, si asezamantele din 1851, facute fara Impreuna
lucrare a reprezentatiunii nationale, si promulgate de sultanul
Otomanilor, si asa, osandeste la lipsa si la saracie i In curAnd si
la proletariat trei milioane de tarani. i aceasta s'a facut fa'rN,
macar a li se cerceta clrepturile i Indatoririle izvorite din legile
actuale; Intr'alte cuvinte, ei s'au ostinclit cu dreptatea in son.
Dar dela lucrarile din 1861 ale sectiilor separate facut-am
macar vreo Indreptare? Dar de cand Adunarile separate s'au In-
trunit In Parlamentul Ronahniei, chestiunea, studiatu-s'a mai
bine? Trimisu-s'a proiectul prin sectiuni, potrivit regulamentului
nostru ? Nu! Noi avem numai lucrarea sectiunilor Adunarilor
desflintate ; i avem, lucru curios, i doi raportori ! i nu gandim
ca In Parlamentul RomAniei sunt cel putin a treia parte de de-
putati can n'au figurat In Adunarile separate, and chestiunea
rupara venise pe tapet; si astazi toti, toti, nestudiind chestiunea
prin sectiuni, suntem pentru a vota, si1ii a ne m'argini numai
In studiul onorabililor raportori ai desfiintatelor Adun'ari! Cum,
domnilor, la facerea reglementului nostru, cu totii am recunoscut
ca modul uzitat de desfiintatele AdunAri de a se Incredinta car-
cetarea proiectelor numai unei sectiuni ad-hoc era vitios, cA nu
Mat,* Indestula garantie pentru studierea. cu maturitate a che-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 49

stiunilor, cu totii apoi am hotafit cA in Parlamentul Romaniei

toate proectele, toate propunerile, cele mai neinsemnate chiar,
urmau sa se trimita la toate sectiunile Adunarii, spre a se studia
prealabil de toti deputatii ; si tocmai chestiunea rural', aceasta
chestiune vitala a Orli noastre, noi voim sa o hotarim fara nici
o cercetare In sectiuni, Mra raportul comitetului delegatilor,
Intealte cuvinte In chipul cel mai contrar regulamentului Adu-
narii, In Phipul Gel mai opus, unei constiincioase cercetari! Si
asa, domnilor, noi am discuta si am Ineuviinta ma prealabila
cercetare un proiect de lege, dela a carui bung, sau rea chibzuire
atarna In mare parte viitorul Orli noastre!
Dar fie si asa: sd facem In sedinta plenara si publica aceea
ce n'am &Out in sectiuni ; sa ne punem dar a studia legiuirile
pe cari suntem chemati a le revedea. Prin urmare sa ne punem
a cerceta, a vedea ce drepturi si ce datorii rezulta din aceste le-
giuiri de pe dansele. Nu va suparatd, domnilor, ca zic drepturi
pentru locuitori. Acest cuvant este scris In fruntea tuturor legiu-
irilor noastre. In zadar am protesta In contra acestui cuvant. El
este! Dreptul exista! Taranii nu sunt proletari, nu sunt salahori,
nu sunt simpli chiriqi pe thosiile noastre. Ei au dreptul de a
locui, de a se hrani pe mosiile noastre..Ei sunt uzufructuari pe
anume catimi de pamant hotarite de lege ; si izgonindu-i In
total sau chiar In parte de pe aceste pamanturi lucrate de ei de
sute de ani, stropite si rodite cu sudoare, ba chiar adesea si cu
sangele lor, am face cea mai mare strambatate a secolului, o
strambatate si mai mare decat aceea cand populatiunea rurala
s'a fost redus la robia rometniei sau a vecindeitii.
In zadar, la auzul acestor cuvinte, unii Imi vor striga: co-
munism, socialism i Dumnezeu stie Inca ce! Comunip! El nu
exista decat In imaginatiunea acelora cari sunt surzi la glasul
dreptului si al nationalitätii, cari sunt orbi in fata reformei Co
s'a Mout In toate tarile uncle proprietatea este cea mai sacra, In
Franta, in Germania, si, sub propriii.nostri ochi, in Austria si
In Rusia.
Socialism; daca socialism este, el nu exista cleat In Insasi
legile noastre de astazi, cari asigura taranilor le droit au travail,
dreptul la munca, dreptul de a locui $i a se hetini pe mo$iile
noastre.
Zicand aceste cuvinte, departe de mine ideia, departe de
mine Indrazneala a voi a jicni sfantul si mantuitorul principiu.al
proprietatii. Sa se stie bine, sa se auza pretutindeni ca. si noi iubim
si respectam proprietatea, i noi o privim ca temelie societatn,
4

www.dacoromanica.ro
50 V. V. Harte$

ca agentul cel mai puternic al civilizatiunii si al IntAririi natio-

nalitatii, si noi dar vom apara-o, cand ea va fi atacata.
Insa, precum repectam proprietatea, tot asa trebue sa res-
pectam i adevarul pe care ni-1 aratä istoria, adevarul ci felul,
ca. exercitdul, c marginile proprietatii funciare au variat pururea
dupa secoli, dupd taxi si dupa legi.
Au in Transilvania nu exista proprietate? Au In Bulgaria
nu este asemenea proprietate? Ei bine, este ea una si aceeasi in
ambele taxi? Au proprietatea in Austria si in Rusia, inaintea marei
ref orme a emanciparii taraMlor, era ea tot aceeasi cum este astazi
rezolvarea chestiunii rurale?
Un mare imparat, un binefacator al omenirii Alexandru II,
in manifestul sau despre emanciparea taranilor rusi, zice Intr'un
chip categoric : ,,Drepturile proprietarilor au lost pang, acum
foarte intin,se si foarte imperfect definite de lege, la care au tinut
toe traditiunea, obiceiul i bunul plac al proprietarilor".
Chid imparatul ruspc a definit felul proprietatii in Rusia,
el, prin aceleasi cuvinte, Mem si definitiunea proprietatii in
Romania.
Asa dar fara, a pune in Indoiala c fiecare din noi n'ar fi
stapanul mosiei sale mostenite, sau cumparate, sprijin e aceasta
proprietate teritoriala a noastra este marginita, este supusä la
legi, la conditiuni altele deck acele la cari este supusa proprietatea
in Occidentul Europei. 51 cand zic aceasta, domnilor, nu zic nimic
dela mine Toate legiuirile din Principatele Romane, vechi si noua,
ne area aoest adevar, in chipul cel mai vederat. S cercetam ce
drept ne dau titlurile noastre de proprietate, voiesc a zice hrisoave
de danuire sau de Intariri ale vechilor Domni? A lua din zece
una din camp, din fanete, din pomet, din padure" etc..
Iata, domnilor drepturile noastre de proprietari, dupg chiar
actele noastre. Si iarasi dupa propriile aceste acte fiecare locuitor
de orisiunde era avea 'Ana la legile rurale din secolul trecut clrep-
tul de a ara, de a cosi cat ar fi voit pe mosiile noastre, and
numai dijm. Tata ce zice hrisovul din 28 Decemvrie 1794 al
Domnului Mihai Sutu ;
Child locuitorilor dela un sat nu le va fi Indestul mosia
aceea unde sed, ca sä are in destul i s faca faneata, dator A
fie vornicul satului sa mearga sa se arate la ispravnicii ti-
nutului, si ispravnicii Mcand cercetare, de se vor Incredinta
cum ea cu adevarat nu au loc in destul pe mosia unde sed de
arat si de faneata, s. caute pe alte moii, cari se marginesc, si
prin tiina stapanului acelei moii, sa le dea o bucata de be

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 51

de o parte, cat le va fi in destul pentru trebuinta br, unde et

nu faca stricaciune i paguba stapanului mosiei si sa-i pue sa
are unul lâng altul, si sa le ia stapanul mosiei numai dijma,
lar cal claca sau cu altele sa nu-i supere, i pamanturile ce le
vor ara locuitorii atat pe mosia unde sed, cat i pe locul ce Ii
se .va da pe mosia megiesa, luandu-si si stapanul mosiei dijma
obicinuitA, sti nu fie volnic a le lua pamantul, pana and nu-1
vor lása ei singuri, de veci etc. lar cand vor vedea pe vreun
stapan al mosiei indaratnic si nu va voi sa le dea loc de arat, pe
unul de acela ori de ce stare va fi, s nu-1 ingaduiasca, ci sad
Ned s Inteleaga a le da locul de arat, cum si de cosit".
Ei bine domnilor, in fata cu aceste hrisoave l cu multe
altele, putem noi sprijini c In Principate proprietatea fonciara
seamana cu proprietatea occidentala, cu proprietatea absoluta?
Cat pentru claca, ea nu este nicidecum un drept al proprietatii
izvoritor din actele de danuire. Claca si la noi, ca pretutindenia,
este o urmare, un drept al feudalitatii, adusa din tarile occiden-
tale In Ungaria i in Polonia, si de acolo In Principatele Romane.
Clasa, Ong, la Regulamentul organic din 1832, a fost la noi, fard
cea mai mica schimbare, aceeasi cum a existat In Occidentul Eu-
ropei, si In special in mai multe provincii ale Franciei, de unde
s'a introdus si in Polonia. Vou cita Intru sprijinirea ziselor mele
o carte, pe care domnul Presedinte al Consiliului1) a citat-o de
mai multe ori ca o buna autoritate: Dict,ionarul politic al lui
Gamier Pages. Tata ce se zice In aceastd carte despre claca:
Clacile particulare constau in indatorirea la care erau su-
pusi la inceput erbii i, dela liberarea comunelor, teiranii liberi
cAtre stapanii lor, spre a cosi fanetele lor, spre a ara locurile lor
de hrand, spre a face secerisele br, culesul viilor, etc.
Clacasul trebuia sd fie Incunostiintat cu doua zile mai
inainte. Stapanul sail nu putea cere dela dansul vreo munca, nici
inaintea Rdskitului, nici dupa Apusul Soarelui, el avea dreptul
de a se refuza la orice lucrare, care ar fi putut pune vieata sa In
pericol, sau a-1 ,Indemna a face ce este neonest, ori contrariu pu-
doarei. Dar era rar ca clacasul s aiba Indestul curagiu pentru
se Incerca de-a se servi de un asemenea drept
Suindu-ne apoi la originea cicii, adica Inaintea supunerii
taranilor la serbia rumetniei sau a vecinatatii, noi gasim dovada
cd claca nu era cleat o munca de bunavoie ce locuitorii o faceau
in folosul stapanului (seigneur, grundherr), a preotului ori a sar-
1) Barbu Katargiu.

www.dacoromanica.ro
52 V. V. Haney

manilor comunei. Acest simt panA astAzi Inca II plstreaz1 in

Moldova cuvantul clad i ; i astazi In districtele de pe Milcov se
fac clAci, adicg, muncd, de bung, voie, plgtite numai cu lAutari, cu
jocuri si cu pahaie cu vin In favoarea fie a preotului, fie a InvA-
tAtorului satesc, fie a vreunei vaduve sau a unui sAtean nepu-
tincios.
Boierescul In Moldova Insamneaza muncI pentru boier ; cAci
pang, la Regulament, proprietarul birnic, adicA... neboier, nu avea
drept sg, cearg, boieresc dela tgranii asezati pe mosia sa.
Asa era, domnilor, cu claca si In Polonia si In Rusia, si in
toate tArile unde existau legile slavone. Ea n'a devenit obligatorie
decat dupa ce tgranii s'au supus, dupg, vechia expresiune, jugului
robiei, dupg, ce ori prin ocarmuire, ori prin stapanii mosiilor, din
locuitori liberi s'au prefacut in rumdni, vecini, iobagi, podani, etc.
Dupa, acestea, oratorul face o incursiune In domeniul legiuirilor si-
milare, din tarile civilizate, ca Prusia, sau din cele vecine, cum sunt ta",rile
slave, cu vechile kr legiuri, In aceastg privintA si din care fatal s'au inspirat
domnii din trecut In asez6mintele lor.
Dar dupa ce istoveste tot ce se putea aduce ca dovad'a de convingere,
fie pe terenul istoric fie pe cel al dreptului, reaminteste solutiunea propusl
Conferintei dela Paris, din care a iesit Conventiunea dela 1858 i continua :
Dacl Europa nu s'a pronuntat hotAritor In chestiune, nu
este pentrucA solutiunea propusg, de presedintele Conferintei s'a
socotit rea, ci pentrucA puterile au voit sg, lase Insusi Guvernului
si Parlamentului roman misiunea si onoarea de a hotgrl chestiunea
In deplina lor autonomie, mArginindit-se numai a le pune Inainte
drept bug : necesitatea imbuntitatirii soartei täranilor.
Si noi, domnilor, legalg reprezentatiune a tarii, ne-am folosi
de aceastA autonomie, nu spre a da tAranilor ceea ce pretutindeni
li s'a dat, ceea ce Insgsi Puterile sträine au recunoscut ca singura
oonditiune de Imbungatire a soartei lor, ci spre a-i reduce la
soarta de chiriasi, ci spre a-i preface in proletari ; sau, aceea ce
este mai tot una, a le lua din stApanire mai mult cleat dourt tre-
imi din legiuitele lor pgrti de pAmant, si asa a Ingspri, In loc de
a Imbungtäti, soarta lor. Cad, domnilor, cand chiar legiuitele po-
goane de astgzi de abia ajung la Intretinerea unei familii, ce voiti
sug th'a cu un pogon dung sau trei, cum aud a unii din
d-voastrA, prin o parcimonioasA generozitate propun a se Casa, In
stApanirea sgtenilor ! Dar la o a doua generatiune ce are sg, devie
aceastg, iluzorie proprietate? Si cum se poate crede cA caranul
ar primi o asemenea lege cu mult mai ImpilAtoare decat legea

www.dacoromanica.ro
Antologia aratorilor romeini 53

actualg, care cu toate abuzurile ei, Incai le asigura pamant, na

numai pentru prezent, dar i pentru viitor?
Sarmanii tarani ! Ei pang, acum aveau in spinare un singur
sac ; acura ca imbunatatire am voi sa le punem pe umeri doi sac!.
Noi am da taranilor nostri libertatea pe care taranii poloni se tan-
guiau cA stapanirea lor voiau a le-o da in 1807 : libertatea past-
film. cari se gonesc de pe un copaciu plin de fructe pe un copaciu
cu crengi goale. Ni se propune a libera pe tarani de fiare ; insI cu
conditiunea c, odata cu fiarele, A, le luara i cizmele!
Noi Romanii cu un guvern romeinesc i bite() tara roma-
neasca, noi mandatari ai natiunii romane, prin reforma ce ni se
propune, am face ca taranii nostri, ca fratii nostri in propria lor
taia, sa se afle mai rail decal, sunt taranii romani in Bucoyina,
In Transilvania, in Basarabia, sub jugul Nemtilor, al Ungurilor
si al Rusilor.
Dar aceasta ar fi pentru noi o rqine nestearsa, dar aceasta
ar fi un pAcat de moarte, care ar pica pe capul nostru, pe capul
fiilor fiilor nostri. Dar Dumnezeu i natiunea 1-umii ne-ar lovi cu
un blestem, care in secoli nu s'ar mai sterge!
Tata, domnilor, cauzele cari m fac sa combat din toate pu-
terile mele proiectul Comisiunii Centrale i orice alt proiect care
ar linti de a lipsi pe tarani de o singura prajing, de pamant, din
ceea ce ei astazi stapanesc in puterea legilor in vigoare.
Asemenea proiecte sunt in contra dreptatii, In contra legii,
in contra nationalifatii si in contra chiar interesului proprietarilor
de mosii.
Ele ar fi in contra dreptatii, pentruca, nu este drept sa ne
folosim de puterea noastra de legiuitori, spre a strambatAti pe
cei slabi i pe cei neindrituiti de a radica glasul aci.
Ele ar fi in contra legii, pentruca ar trage din stapanirea
taranilor particica de pamant ce le-o garanteazA legile actuale.
Ele ar fi in contra nationalitatii noastre, pentruca, depart°
de a desvolta simtul patriotic in inima gloatelor, faira de care o
natiune niciodata nu este tare, ele n'ar face decat de a deslipi
clasa cea mai numeroasa a populatiunii noastre dela sAnul Patriei,
pentrucA nelegAnd pe tarani cu nici un interes la aparaTea pa-
mântului stramosesc, i-am face straini in propria lor tart, i poate
i-am sill, in desnadejdea lor, ori la o pustietoare emigratiune
peste hotar, ori la o grozava rezistenta In launtrul Varii!
Ele ar fi in contra chiar a interesului proprietarilor de mosii,
pentrucl proprietatea numai acolo este respectata, numai acolo
este signed, uncle ea are multi aparatori, pentruca istoria ne arata

www.dacoromanica.ro
54 V. V. Hanel

ca acolo unde proprietarii n'au avut Indestul patriotism si Inde-

stula inteligenta spre a se pune singuri in capul reformei, spre a
face singuri concesiunile cerute de folosul, de binele general al
Orli, ei au dat loc la grozave catastrofe, a carora au fost ei cele
intai victime.
Voiu combate In sfarsit once proiect care n'ar Indestula
drepturile si legitimele trebuinte ale taranilor, pentruca un ase-
menea proiect ar fi menit de a Intretine nestearsa ura Intre
doua clase, cari, pentru binele Patriei, trebue sa fie pururea In
cea mai stransa legatura de armonie si de dragoste, pentrua,
dupd, propria marturisire a unui ministru conservator al Franciei,
a lui Odillon Barrot, nicaieri ideile comuniste si subversive nu
nasc si nu sporese mai mult decat In tärile unde taranii sunt
lipsiti de proprietate si sunt redusi la starea de proletari sau si
chiar do coloni.
Servindu-ma In fine de expresiunile onorabilului d-nul Brai-
loin, child a combatut in sanul Comisiunii Centrale reforma legii
electorale, voiu combate once proiect care n'ar respecta stapa-
nirea taranilor ca un project de despotism $i de dezordine.
Si acum, o clonmilor, las dreptul cle o parte si ma voiu adresa
numai la inima d-voastra!
Nu voiu mai chema in ajutorul taranilor nostri cleat uma-
nitatea i patriotismut d-voastra.
0 ! fie-va mild, de un milion de tarani can cu femeile si cii
pruncii lor, desi tinuti afara si depute de desbaterile noastre, au
ochii tintiti asupra dealului Mitropoliei ca asupra soarelui man-
tuirii si va intind manile!
0, nu dramuiti brazda de pamant trebuitoare hria,nei Vara-
nilor. Ganditi la durerile, la patimile, la lipsurile trecutului bor.
Ganditi-va la origina averilor d-v. Ganditi ca cea mai mare parte
din ele o datorati muncii si sudorilor lor. Inchipuitl-va ca parintii
lor s'au luptat alaturea cu parintii nostri pentru salvarea tarii si
a altarului. Ganditi ca mane poate ora pericolului poate iarasi
suna; ca Med clansii nu veti putea apara nici Patria, nici averile,
nici drepturile voastre, si c, odata tara cazuta, nu yeti fi cleat
slugile strainilor, cand astazi sunteti In capul Romaniei, In capul
unei fan libere si autonome.
Aduceti-va aminte ca atunci cand era ocupatiune straina,
multi din noi treceam hotarul, iar taranii ramaneau si ne pazeau
moiile si averile !
Inchipuiti-vd, care era soarta nenorocitilor nostri tarani In
acele triste timpuri !

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini

Aduceti-va aminte c ei si cu insasi familiile lor adesea, au

fost redusi la stare de vite, Injugati la carele muscalesti, si ea
oasele a mu de tarani romani pang, astazi Inca Indthesc câmpiile
Dobrogei si ale Bulgariei !
0 ! fie-va dar mild, de dansii, fie-vd, mild, de tara noastra.
0 ! de ce nu se ridid dintre d-voastrd vreun urmas al ve-
chilor Domni romani, sau ai companionilor de luptg ai lui
tefan cel Mare si ai lui Mihai Viteazul, ai lui Serban Cantacu-
zino si ai lui Grigorie Ghica, si el s ia, el sa se pue In capul mare
reforme; s radice el steagul emancipgrii taranilor români, cum
au fdcut-o in Ungaria urmasii lui Zriny si al lui Bathiany, In
Pruksia unul din cele mai stralucite nume ale aristrocratiei ger-
mane, principele de Hardenberg, cum astazi In Rusia sunt in capul
reformei numele cele mai vechi ale boierimii moscovite !
0 ! Dad, Dumnezeu si-ar face mild, cu aceastd 'card, si ar im-
blânzi inmile cele Impietrite!
0 ! de ce nu am elocventa trebuitoare, pentru ca glasul meu
sd, poata triumfa de ideile egoiste, de fricile neintemeiate, de in-
teresele meschine, si asa sa izbutim ca aceastA mare si nationald
chestiune sa se hotarasca nu prin lupte, nu prin majoritate, ci
prin primirea tuturor, unanimitatea Parlamentului roman. De s'ar
face aceasta, ce mare si frumoasa zi ar fi pentru Romania, ce
glorie ar fi pentru clasele bogate si inteligente ale tarii, ce renume
pentru Adunarea Legislativk si cat de sus am radica natiunea
noastra in ochii Europei !
$i din contra, cc rusine, ce decadentd pentru noi, cand am
dovedi strainilor cd, nu avem putinta de a fi, de a ne ridica la
Inaltimea misiuni noastre, c in manile noastre era SA intarim
Romania si ca noi am ingropat-o de vie; dci nenorocind trei mi-
lioane de tarani, nenorocita va fi si tara noastrd ; si moartA va
fi Romania, and in asemenea chestiunea, noi, legiuitorii ei, am
da pilda strambatatii si a nelegiurii!
$i sa nu credem, domnilor, ca prin un vot al nostru am in-
neca pentru veci dreptul taranilor.
Nu, domnilor, dreptatea nu piere; ca trupul lui Hristos ea
se poate ingropa, dar intocmai ca si Hristos-Dumnezeu ea va
reinvia!
Si inainte de a sfarsi, donmule Presedinte al Consiliului,
Intaiul consilier al tronului Romaniei, dati-mi voie a vd, adresa
doud, cuvinte ; a vd, aduce aminte, o mare, o solemna fagaduinta.
Eram In Adunarea din Iasi. Unirea tgrilor surori se proclamase
de Care Alesul Natiunii. In acea zi, In 11 Decemvrie, d-voastra

www.dacoromanica.ro
56 V. V. Ilane$

aid zis la tribuna aceasta: totul pentru tarti $'1 nimic pentru noi.
Mild d-voastra ati zis aceste cuvinte cari au facut sa tresara mi-
lioane de inimi, d-voastra ati contractat o mare datorie; ati sub-
Boris o trata la acIresa tarii ! Astazi momentul platii a venit.
Facet! onoare subscrierii d-voastra. Aparati dar cauza taranilor
ca o misiune ce va vine de drept. Si cand veti infatisa lui Alec-
samiru Ioan I votul Adunarii, Inainte de a-i eere sanctiunea, o,
aduceti-va aminte de cuvintele ce, odata cu proclamarea sa de
domn al. Moldovei, i s'au adresat In numele Adunarii si al.Na-
UUllii ce--1 punea pe tronul lui Stefan-cel-Mare:
O ! Doamne1), mare si frumoasa Ili este misiunea! Conven-
tiunea din 7/19 August ne Insemneaza o epoca noua, si Maria Ta
est chemat sa o deschizi. Fii dar omul epooei ; fa ca legea sa
Inlocniasca arbitrariul; fa ca legea sa fie tare, iar Tu, Maria Ta,
ca Domn, fii bun, hi bland, fii bun mai ales pentru acei pentru
cori mai toti Domnii trecuti au fost neptistitori mu rtii.
Nu uita, ca daca cincizeci de deputati Te-am ales Domn,
Mg ai sa domnesti peste milioane de oameni; fa dae, ca domnia
Ta sa fie on totul de pace si de dreptate, impaca pasiunile si urile
dintre noi, si introdu In mijlocul nostru stramoseasca fratie!"

1) Aceste cuvinte sunt din discursul rostit de Mihail Kogginiceanu, cu

prilejul alegerii lui Cuza ca. Doinn al Moldovei in 1859.

www.dacoromanica.ro
 BARBU KATARGIU

Notd biograficd i caracterizare. Barbu Katargiu, descendent dintr'o

veche famiie boiereasa, s'a nascut la 26 Oct. 1807. La 12 ani a !Ilya :tat la
coala greceasca," dela Mggureanu i dupa, cativa ani plecJ la Paris. La 1834
ia parte la intemeierea Societrttii Filarmonice.
Activitatea. lui politick pentru care era desemnat incepe a se arttta
In divanurile ad-hoc. A luat parte la Unire g a -salutat cu un sincer patrio-
tism ziva infra:Orli definitive a celor dou'l Principate dunraene, la 11 De-
cembrie 1861.
Ca orator, Barbu Katargiu este improvizatorul prin excelenta. El ataca
fr pregatire cele mai grele probleme de Stat. Discursurile lui sunt numai
realitate i intuitiune. Nici o digresiune cu scop de a-si pune In relief §tiinta,
nici un abuz de eruditiune nu vine sA. Ingreueze mersul repede i viu al ar-
gumentarii sale... Katargiu nu compunea discursurile In tIcerea cabinetului.
NepAsiltor de furtunile ce va provoca, el vorbia de regulit din bancl O. nu se
urca la tribuna, decat numai atunci child solemnitatea momentului reclama
aceasta imperios. Temperamentul sau militant nu-i permitea sa: piarda: timpul
In exordii Indelungate sau In preludii pentru c4tigarea bunelor grata ale
auditorilor. Autoritatea i creditul säu erau destul de Intemeiate. De aceea
el int% dela inceput In inima chestiunii, Virg. introduceri obositoare. Vocea
sa sonora i puternic6 Iii cursul vorbirii, se cobora la Inceput la n4te note
surde, asemenea acelor murmure I.ntibuite din atmosferg, ce prevestesc fur-
tuna. Putin cftte putin licareau scanteile elocintei, acordurile deveneau diii
ce In ce mai pline, ideile §i simtimintele se ridicau la diapasonul ce con-
venia naturii sale pasionate, ochii säi strrduciau de o nada% neobicinuita,,
gesturile sale luau o fisionomie din ce In ce mai impetuoasg, §i, In mijlocul
taxerii generale, unde din accentele lui produceau efectele teasnetului...
(Anghel Demetrescu, Discursurile dui B. Catargiu, 1861).

www.dacoromanica.ro
68 V. V. Haney

Discursul tinut la ii Dec. 1861, pentru unirea definitivk a starnit

Oa i admiratia adversarior. Iata, cum 11 caracteriza Radu Ionescu In
ziarul Independenta", 12 Dec. 1861 :
D-1 Katargiu se urcA, la tribun6. si 1ntr'o tgcere adâncti, pronunta fru-
mosul discurs... 0 voce micat i sonorg, un accent puternic i vibrgtor,
imagini mari si cuvinte bine simtite, ridicau discursul situ la 1ng1timen fap-
telor ce-1 inspiraserii. In saIN, si la tribune, aplause sgomotoase ; si aclama-
tiuni generale au urrnat discursul situ, pe care Domnitorul a voit a i se co-
munica indatrt prin telegraf".

DISCURS PENTRU UNIREA DEFINITIVA

Sunt In vieata oamenilor evenimente de acelea In care
limba omeneasca e In neputinta de a exprima sentimentele ce
raised inimile.
Evenimentul zilei de astki e de acelea ce nu se exprima;
toti II pricepem In acest minut In aclancul inimii noastre.
Unirea e savarsita, ni s'a zis. Acest cuvant e un cuvant
Inalt! El cuprinde fagaduinta mantuirii si viitorul rii. Deaceea
el a circulat ca o scantere electrica in inimile noastre ale tuturor
si sunt incredintat ca, daca exista nemurirea sufletelor, dupa
cum religia ne incredinteaza, stramosii nostri au simtit si ei
acea Infiorare si cu lacrimi de bucurie ne binecuvinteaza din
Inaltimea cerurilor.
Unirea s'a facut. Aceasta unire este simtita de aceste doua
popoare de mai mult timp cleat ne putem noi aduce aminte;
dar, de au sin4it-o nu s'a fkut, de s'a facut, n'a innt decat un
moment.
In adevar, cei din veacurile trecute, furl barbati care in-
cercara Impreunarea natiilor despartite In doua. Dar fu inzadar;
si de ce aceasta, e lesne de Inteles. Pricina neisbutirii lor Alfa
mijloacele ce IntrebuinIara. Aceste mijloace erau in duhul vea-
curilor lor, era conchista, puterea materiala. Puterea veacului
in care traim este puterea morala, a Intelepciunii, a cuvantului,
a infratirii, pentru unirea ngionalitatilor.
Unirea noastra dar de astazi se face sub scutul Intelep-
ciunii si infratirii; si Intelepciunea ne vine dela Dumnezeu; In-
fratirea Intre oameni este unul dintre cele mai de capetenie
comandamente ale religiei noastre. S zicem dar ca biserica
noastra: Ceeace Dumnezeu a unit, oamenii sa nu mai In-
drazneasca a mai desparti"; nu. Dar ca s ne asiguram contra

www.dacoromanica.ro
 Antologia oratarilor romtini 59

unei asemenea primejdii, nu este destul unirea Intre tgrile

surori; ne trebue i unirea Intre fiii ei. A§a numai vom conso-
lida pentru veacuri marele fapt de astazi; asa numai vom pastra
. locul nostru Intre natiile Europei, uncle ne aflam de astazi in-
scrii. La din contra, acea binecuvantare a strabunilor nostri,
ce ne privesc din sanul vepiciei, se va preface Intr'un blestem;
si sunt in drept de a zice c cel ce va mai indrazni de astazi
Inainte a mai arunca taciunele discordiei Intre noi, sa alba, ble-
stemul nostru si al urmaWor nostri; el va avea hula O. ble-
stemul chiar al natiilor ce ne privesc.
24 Ghenarie fu. o zi asemenea de Infratire Intro noi; dar
din nenorocire nu eram Inca pregatitd; deaceea o §i vazuram
sfa4iata a doua zi.
Atunci ne lipsia Increderea. Mai multe Imprejurari ce
trebue sa le dam uitarii slujisera Inca a intemeia intre noi acea
neincredere.
Deaceea, avand aceeasi dorinta, aceeasi tinta, ne aflam en
toate acestea In neunire; temerea unora i Indrazneala prea
mare a altora se pretalmdcia Intr'un fel napIstuitor, i de aci
räul desbinaxii mergea creschnd.
. Acum ne cunoWem mai bine. Pang, aci voiam toti acelaSi
luau, numai mijloacele de a ajunge ne despartiau.
Acura, pe drapelul nostru, inaintea ceiruia sti fim toti in-
genunchiati, sti scriem asttizi: Toate pentru tarti, nimic pentru not!
SI traiasca Romania!

www.dacoromanica.ro
 ION C. BRATIANU
Notä biograficaS'a nascut la 2 Iunie 1821 la Pitesti. La. varsta
de 17 ani intra in armata. La 1811 plead. la Paris, unde-si face studiile mi-
litare si are ocazie sa ia parte la miscarile tinerimei franceze contra regelui
Louis Philippe. Intors in tara, devine curand, unul dintre fruntasii revolutiei
dela 11 Iunie 1848. Mind exilat, se duce din nou la Paris, unde sta pang.
In 1857. Acum lucreaza s castige simpatiile cercurilor politice pentru cauza
Romaniet ia contact cu membrii principali ai revolutiei europene.
In Iu lie 1857, se intoarce in taxa. Fiind ales membru al Divanului ad-
hoc, apoi deputat in Camera dela 1859, I. Bratianu contribue la unirea Prin-
cipatelor sub Cuza. Dupa detronarea lui Cuza, Bratianu care era printre con-
spiratorii dela 11 Februarie 1866, se intalneste cu principele Carol de Hohen-
zollern la Düsseldorf si se intoarce in tar a. cu noul Domnitor, la 8 Mai 1866.
La 24 Iu lie 1876 ajunge presedintele unui minister liberal si conduce
politica Romaniei tinap de aproape 12 ant Sustine interesele tarii la congresul
din Berlin. Moare la 4 Mai 1891 si e inmormantat la mosia sa Florica, WTI
Pitesti.
Prin agerimea mintii sale, prin patriotismul sau inflacarat i prin
tactul cu care a servit interesele rii, va ramane In istorie printre cei
mai de seama oameni de stat ai Romaniei.

DISCURSUL TINUT LA 8 IANUARIE 1869

(La banchetul dat de cetatenii Capita lei In onoarea sa)

In timpul revolutiei celei mari, a Franciei, care s'a Mout In

numele ratiunii, poporul francez a voit s institue cultul ratiunii
pentru ca s'o personifice; MA, Francezii nu ridicara statue, ci,
cand se strangeau ca s exercite acest cult, ei luau o fecioara, o
ridicau pe altarul patriei si adorau In acel moment IntrInsa ra-
tiunea ; o prefaceau In mintea lor In zeita a ratiunii. Dupa ce Ii
exprimau simtamintele, cultul lor care aceasta personificare mo-
mentan'a a judecatii omenirii, zeita se scobora de pe altar si de-
venea iarasi o simpla fecioara. Tot acest rol simt cb li l-ati dat
mie asta-seara. V'ati adunat ca s adorati, s afirmati simta-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 61

minteie d-voastra, ideile d-voastra, aspiratiile d-voastr i ati

avut trebuinfa pentru un moment de a le personifica Inteun om
i. le-ati personificat ast-seara In mine. Dar, d-lor ca s vedem
care sunt acele simtiminte, care sunt acele idei, care sunt acele
aspirapuni, cred c e bine ca din timp In timp, s ne amintim
In ce condipuni putem ajunge la idealurile ce ne-am creiat si
pate din acele conditiuni s'au Infiintat, ce mai avem s facem.
Nicaieri In Europa, d-lor, nu se vad mai multe milioane de su-
flete care sa vorbeasca aceeasi limM, fara dialecte, care desi
sub forme locale, oarecum deoSebite sa aiba aceleasi tradi-
tiuni, aceleasi credinte si la care, chiar simtimintele de toate
zilele ale famiiei, sit se reprezinte tot sub aceeasi forma; nicaeri
nu se vede aceasta ca la poporul roman. Este lucru natural, dar
mevitabil, ca top acei ce compun acest popor, sa alba aceleasi
aspiratiuni, acelasi ideal.
Cei mai multi din d-voastra ati umblat prin Europa pi ati
vazut ca, afara de societatea culta, poporul vorbeste, In fiecare
localitate a aceleiasi ri, alta limba; ca, la fiecare zecime de
leghe, dialectul se schimba. Chiar In Franta, daca un om din
popor face cateva leghe de cale, el nu mai pricepe nimic ; Wan
cu t'aran nu se mai Intelege. Este o deosebire pozitiva de limtd.
Asa este si In Germania, asa si In Italia, asa infine pretutin-
denea. Romanii singuri sunt un popor, care au o adevarata
unitate bazata pe o limba unica; ei prin urmare, au un avantaj
eare lipseste celorlalte natiuni.
Mat avem i altceva, d-lor, care ne deosebeste. Asefiati in
Orient. In mijlocul unor popoare eterogene, expusi la toate visco-
lele care ne-au venit intotdeauna din marele ses al Asiei, batuti
de toate vanturile i luptand necontenit contra lor, noi n'am
avut timp sa mergem ca i celelalte natiuni Inainte, in pri-
vinta civiizatiunii, Insa, pentruca am fost odinioara o natiune
civilizata, am pastrat instinctele ce disting o asemenea natiune,
am conservat prin traditiune civilizatiunea. Eu am facut aceasta
bagare de seama la o varsta foarte frageda, cand am plecat
pentru Intaia (Ara In Franta. Atunci, d-lor, am trecut prin pu-
stiul Ungariei i m'am inspaimantat de ceeace am vazut pe
acolo. Am vazut Inteadevar un popor, cum nu se vazuse decat
in timpul veacurilor al V-lea, al VI-lea si al VII-lea, adica In
timpul barbarilor. Mi-am zis atunci: iaca o natiune care e in
contact cu lumea civilizata, care de mult ar fi putut sa se clvi:
lizeze i in care, cu toate acestea, poporul de jos este mult mai
putin cult decat al nostru. Ziceam aceasta i comparam bru-

www.dacoromanica.ro
62 V. V. Hane$

talitatea ce vedeam cu fragezimea taranului nostru In familia

lui si cugetand asupra acestei deosebiri, mi-am zis in sine-mi
a ea nu poate veni din alta cauzk decat aceea ca poporul roman
a fost odatI civilizat, ea pastreaza traditiunile acelui timp, ale
stramoasei sale Rome. Inteadevar, d-lor, dada' civilizatiunea intra
greu Intr'un popor, cu atata iese mai greu, cand a apucat odat:a
de a intrat. 0 reflexiune profuna mi-a dat o convinctiune tare
ca civilizatiunea se mosteneste prin sange ca si celelalte calitati.
Astfel am si vazut si vedem taranii romani, opinca dela noi,
mergand la Paris isi'n cativa ani de zile identificandu-se astfel
cu civiizatiunea, Incat nu-i mai putem. deosebi de Francezi, cari
se civilizeaza necurmat si treptat de sute de ani. Acestea le-am
observat In partea morala a acestui popor.
SI vedem acum pamantul Romaniei. Toti ati calatorit si
ati vazut a nici o tara din Europa nu e mai bine inzestrata
cleat Romania. Am zis din Europa si asa credeam pana mai
deunazi, dar a venit onor. d. Mehedinteanu si mi-a spus a si
In America este tot astfel, ca si acolo este o parte de loc care Se
lasa far a. culturk caci este neproducatoare. La noi din contra,
tot pamantul este producator, prin urmare In tot suntem un
popor Inzestrat cu niste avantajii exceptionale, proprietar al unui
pamant din cele mai bine Inzestrate din toata Europa. Dar, d-lor
nu e clestul ca un popor SI fie bine instruit si ca o tara sa fie
bine Inzestrata dela natura; ne mai trebue si alte conditiuni, de
acelea pe care le creeaza omul insusi. VI aduceti aminte ca atat
timp cat acest popor n'a avut conditiunile politice trebuincioase
desvoltarii sale, cu toata bogatia faith, cu toate resursele sale, el
dormea In inizerie. Care sunt Insa aceste conditiuni, fara care
nu e progres, nu e desvoltare? Cea dintai este Impartirea, pro-
prietatii si siguranta ei. In Romania am vazut el Ma nicio
varsare de sange, fara zdruncinari de acelea de care in care alte
parti au trebuit sä sufere generatiuni Intregi, noi am ajuns a
Infiinta proprietatea mica alaturi cu proprietatea cea mare si
Intr'un mod pot sa zic absolut, adick asa bleat mai toti Romanii
sit fie proprietari. Din cauza intinderii pamantului, au putut el,
se Improprietareasca toti locuitorii, fara ca proprietatea mare A
fie jignita, Med ca sa, se simta macar.
Crearea proprietatii celei mid, alaturi cu proprietatea cea
mare care In toate partile lumii s'a dovedit ca neaparata pentru
prosperitatea unei tari, s'a facut la noi, pot zice, fara nicio zgu-
duire. Prin aceasta s'a facut si altceva, s'a garantat, s'a stabilit
proprietatea. Codul civil a venit apoi de a determinat conditiunile

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 63

proprietatii, care pana aci nu era nici bine definita, nici bine ga-
rantata. Prin crearea proprietatii celei mici, s'a sanctionat pro-
prietatea cea mare. Astazi inteadevar, asigurarea, scutul cel mai
mare al proprietatii celei mari este proprietata cea mica. Cele
doua ramuri, ale proprietatii, sunt strans legate Intre dansele ; ele
se vor respecta, sanctiona si Intari unele pe altele.
Mai era Inca o nevoie In Romania : poporul de mijloc era cam
putin laborios, fiindca in conditiunile in care se afla In trecut
societatea, le venea mai bine proprietarilor sa se duca sa, se fad.
functionari si s capete ranguri. Pentru titlul de ofiter multi 4i
vindeau mosiile. Astazi, pe Fang% proprietatea mica, suntem pe
cale de a constitui proprietatea de mijloc, care va da o alta fata
societatii, va deschide portile oamenilor la ocupatiuni active.
Noi am avut, d-lor, o norocire; am gasit un tezaur lasat de stra-
mosii nostri, un tezaur la manastirile noastre. Prin secularizarea
acelor averi de catre Stat, proprietatile cele mici cari depindeau
de manastiri, ne-au pus In pozitiunea de a crea proprietatea de
mijloc. Legea care s'a votat In Constituanta, pentru a se vinde
o parte din aceste bunuri ale Statului pe numerar si cu amortis-
ment, a pus cea dintaiu temelie proprietatii de mijloc, care e de
astazi pe drufn de a se forma $i fard de care o societate nu poate
avea echilibrul sau. Deacea eu unul am stdruit, staruesc a crede si
spera c Incet, Incet, aceasta o s devie o convinctiune generala,
CA nu facem un sacrilegiu cand luam acel tezaur si-1 Mcem sa pro-
duca mai mult, dandu-1 bratelor celor barbate de Romani ca sad
rodeasca pe de o parte, iar pe de alta, prin aceasta legatura cu.
pamantul sl se Lea si ei mai tari, mai hotariti pentru apararea
patriei lor, fiindca de ac.uni Inainte o s alba ce apara.
Dupa conditiunea proprietatii, d-lor, vine conditiunea indi-
vidului in societate.
Ei bine si intr'aceasta am avut norocirea ca fara mari sacri-
ficii, s ajungem Intr'un foarte scurt timp a face ca inthvidul
sa-si dobandeasca pozitiunea ce i se cuvine In societate, a stabih
egalitatea tuturor Romanilor inaintea sarcinilor, a datoriilor $1 a
drepturilor
D-lor, poporul roman a protestat Intotdeauna contra oricarui
fel de jug, chiar atunci cand Europa intreaga era sub feudahtatea
cea mai crancena si cand, chiar aici s'a cercat a se Infiinta feu-
dalitatea unii au zis c Mihai, eroul, este acela care a facut
aceasta Incepere. Mihai, d-lor, n'a facut nimic In privinta aceasta
el a dat numai un decret, care era inspirat de o necesitate pohtica

www.dacoromanica.ro
64 V. V. Haney

si care nu putea avea de scop de a infiinta o stare de lucruri, pe

care o gasise Melia gata.
Insa, d-lor, oricare ar fi timpul, and s'a infiintat aid feuda-
litatea, sau mai bine, and s'au facut incercari pentru aceasta,
Intotdeauna, In toti timpii nu numai clincoace, dar si dincolo
de Carpati poporul roman a protestat, nevoind s. primeasca
jugul feudalitatii. Acesta e faptul ce caracterizeaza pe Roman.
Puteti, d-lor, gasi multe decrete donmesti care regulau chepturile
muncitorului si invitau astfel a se intoarce, pe ac.ei romani, cari
fugisera. peste Dunare, pentruca nu voiau sa se supuna la Impi-
%rile acelora, oe se incercau necontenit a aseza feudalitatea la noi.
DacA, dar, zic, cand feudalitatea domnea in Europa si pang.
la oarecare punct si la noi, daca atunci chiar romanul a protestat
si n'a voit s primeasca Impilarea, cum puteti d-voastra credo CA
o sa primeasca acum? Aceasta nu mai este posibil, d-lor, i eu
unul va spun drept, rad, cand vad c cineva mai crede c o sa
se poatA sa mai pierdem noi ceeace am castigat. Nu, d-lor : toti
Románii proprietari, toti Românii liberi, toti Românii egali.
Acum, d-lor, care este a treia conditiune trebuincioasa unei
societati spre a prospera?
Voi arata-o indata, d-lor, i va rog s observati cA ceeace va
expun aici nu sunt teoriile mele, ci fapte savarsite i recunoscute
pretutindeni. Citeam istoria romana, istoria stramosilor nostri si
am vazut acolo cum s'a desvoltat societatea romana. Am vazut
ca In mai multe secole societatea romana s'a luptat ca sa constitue
mai intai proprietatea, apoi egalitatea si In fine capitalul. Aceasta
este a, treia conditiune pe care avem s o creem la noi.
Capitalul este mijlocul cel mai puternic, prin care nu numai
ca se va asigura munca, producerea, dar Inca se vor insoti rezul-
tatele ei; capitalul creat, pus in circulatiune, la dispozitiunea fie-
cArui muncitor, pe de o parte ajutA pe acesta, pe de alta se In-
multeste el insusi. Principiul cel mai salutar al economiei, este,
drlor, ca mai intai capitalul trebue sa nu sacra niciun minut
neproducAtor si apoi, ca sA nu fie un singur brat, o singuel into-
ligentA, care sA fie In stagnatiune, care sA nu poata produce din
cauza lipsei de capital. Iata conditiunea economica de care so-
cietatea are nevoie si de care se ocupa chiar, sunt acum 2300 ani,
strabunii nostri Romanii. i ca sa nu pericliteze nici proprietatea,
nici libertatea, ei erau siliti sa vie in tot minutul i sA caute mij-
loace, care sa faca capitalul s. poata fi dat ieftin; astfel, acum
2300 ani, capitalul putea sA se puna la dispozitiunea muncii Cu
5 0 6 la suta. Cancl ne intoarcem i privim la noi, vedem, d-lor,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronrcini 65

et Intr'aceasta ne aflam cu 2300 de ani inapoi, nu de Europa, ci

chiar de Romani, de stramosii nostri. Prin urmare institutlimile
de credit sunt pentru noi piste conditiuni sine qua non"; niste
conditiuni de care nu putem sa ne mai lipsim si trebue ca aceasta
idee s ne preocupe serios. Prin initiativa particulara, prin influ-
enta noastra asupra Corpurilor Legiuitoare i asupra puterii exe-
cutive, trebue s facem ca acele institutiuni sa se creeze cat mai
curand, cAci daca noi vom sta cu bratele Incrucisate, situatiunea
se va ingreuna si va veni o zi chnd capitalurile straine vor veni a ne
face conditiuni aspre, adica a ne desmosteni, daca nu vom lua
noi Insine initiativa pentru a creea aceste institutiuni.
In privinta aceasta, d-lor, a dori ca sä se faca, meetinguri,
sa se faca adundri, a dori ca toti oamenii, care pot prin inteligenta
Mr, prin capacitatea lor, sa vie sa cliscute in public, sa puie lumi-
Rile, stiintele lor la dispozitiunea tuturor, i sa aseze conditiunile
unui asemenea proiect, ca sa poata, cat o zi mai Inainte s devie un
lucru savarsit.
D-lor, mai este Inca o trebuinta, este instructiunea What.
Instructiunea publica, trebue sa ne punem asemenea cu toate
puterile noastre, ca sa dea toate roadele ei, de care are nevoe so-
cietatea, fiindca nici cu proprietatea, nici cu libertatea, nici cu
egalitatea, nici cu presa libera a d-lui Candiano, nici cu Intrunirile,
In fine cu nici una din acestea nu putem face nimic care sa aiba
tArie, care sa alba valoare, daca nu vom avea instructiunea. Ce
este In adevar libertatea? Este un mijloc de a-si exprima omul
ideile sale, de a-si exercita toata actiunea, sa. Daca Insa, n'ai
instructiune, n'ai idee, nu stii sa apreciezi. Intreaba, pe un taran,
vorbeste-i de libertatea presei si a Intrunirilor si el Iti va Intoarce
spatele, caci n'are idee de ce sunt acestea si este firesc lucru ca,
pe cat timp o ramane in asta stare, acel care nu stie o sa fie sta-
&lit de cel ce stie. Caci, cel care nu stie, merge adeseori din igno-
ranta pang, a se sacrifica pe sine ingusi, dupa cum am vazut din
stucliul ce-am facut documentelor vechi, in care se vede e ta-
ranii mosneni, când vindeau din Imprejurari moiile lor, vindeau
boerului nu numai panfantul, ci i pe ei Insusi Impreuna cu pa-
mAntul, fara sa stie ce face. Acesti oameni numai prin instruc-
tiune se vor lumina. Instructiunea dar este una din conditiunile
indispensabile ale unei societati.
Prin urmare, d-lor, instructiune, instructiune! cAci, fara
instructiune, fara lumina, nu vom putea realiza nimic; i chiar
daca am putea realiza ceva Intr'o zi, n'o s putem pastra .ce-am
Mut, cad vom fi ca un om neghiob, cAruia Ii dai un capital In
5

www.dacoromanica.ro
66 V. V. Haney

main, ca sa se procopseasca si el 11 pierde, fiinded nu stie nici cum

sa-1 faca, nici cum sa-1 pastreze. In fine, d-lor instructiunea popo-
rului este o conditiune, nu numai de prosperitate, nu numai de
marire, ci este si o conditiune de existenta nationalti,
Mai este, d-lor, Inca o a eincea trebuinta pe care noi ne-am
incercat a o indeplini si pentru care ni s'a facut atata crima,
atata critica si afara si Inauntru.
Am realizat oarecare reforme interioare, ne-am facut toti
proprietari. Dar spre a pastra acele dobandite, mai trebue un
lucru: mijlocul de aparare cand va voi sa villa, cineva sa ne
loveasca.
Eu nu cred ea este o crima, child un om care are putini bard
In buzunar, oarecare avere in casa lui, isi cumpara un revolver, Isi
ia o pusculitä in casa ca sa-si apere proprietatea lui.
Lasa a nu'nteleg cum se poate face o crima cuiva Ca ia ma-
suri de aparare, dar ma mir cum noug tocmai ne face o crima ea
vrem sa ne aparam, tocmai acum cand avem ce apara. Mai inainte,
d-lor, nu aveam nimic; eram proprietatea aceluia care se scula
mai de dimineata ; veneau Turd, veneau Muscali, veneau oricine
si noi eram ai tuturor, numai ai nostri nu ; in fine n'aveam ce
apara, ce 'Astra, dar astazi, child avem o proprietate a noastra,
o existenta a noastra nationala, astazi in sfarsit, cand avem unirea
noastra de aparat si mai cu seama un domn bun, pe care Dum-
nezeu a voit sa ne ajute ea sa-1 dobandim, pentru ce Dare se mira
lumea, pentru ce ni se face o crima ca ne inarmam ca sa putem
apara aceste daruri, aceste bunuri ? Asemenea incriminari, d-lor,
nu pot veni decat din partea acelora, cari voiesc a ne rapi aceea
ce am dobandit si d-voastra Intelegeti ce-ar voi ei sa rapeasca
mai intai de toate. Dar fara voia lor, Romania, va fi tare si fa-
milia domnitoare de astazi, cu concursul natiunii, va fi totdeauna
In capul ei.
Sunt cateva zile, d-lor, de and, tot it aceasta salsa, am mai
avut ocaziunea, ca sa va mai vorbesc. As fi avut atunci multe
sa va zic, dar va spun drept ea, de cateori vorbesc In public,
Inghit in mine multe lucruri, ce-asi dori sa le spun; dar mum,
fiindca suntem Intre noi, voesc s'o spun: doresc, d-lor, ca tot
Romanul sa alba o pu ea In mana-i si s'o poarte cu vitejie si,
child o tranti-o, sa se zgudue pamantul, sa se auda rasunetul ei
peste vai si peste munti, peste Carpati si peste Dunare si sa se
simta ca este aid un popor ce nu se va lasa ucis.
Ni s'a facut o crima fiindca am zis ca nu suntem nici Turci,
nici Ovrei, nici Muscali, nici 'Mari si ca suntem Romani; s'au

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 67

citat si s',au denaturat unele din cuvintele mele, dar nu s'a spus
tot; nu s a citat ceeace am spus despre origina si simpatiile
noastre de ginta. Am zis ca suntem de sange latin, de sange
roman i ca, atunei cand ma gasesc In Franta si in Italia, ma
simt mai in familie, &cat cand sunt in tara nemteasca.... In cea
ungureasca mai ales.
Aceste declarari nu s'au observat, nu s'au reprodus; s'au
uitat cu totul. Nu s'a vorbit cleat, de o parte a cuvintelor mele,
de acea parte In care am zis, analizand pozttiunea noastra, eA
sunt ortodox! Ei bine, da, sunt ortodox!
Este, d-lor, un cetatean dincolo de Milcov, in Moldova, il
chiama Negri.
Acest Negri este un om ca noi toti; nu este un geniu, caci
pana acum, Romania n'a nascut Inca genii; ei bine, acest om,
acest d. Negri, a ajuns sa fie un cult In Moldova. Stiti pentru.
ce ? Pentruca tatal sau vitreg, Konaki, li zise intr'o zi a vrea
sa-i dea starea sa toata, sa-1 faca bogat mare, numai sa-si
schimbe numele lui d'intAi. El n'a voit, d-lor! Apoi, dacg, d.
Negri, n'a voit sa-si schimbe numai numele de familie, cum voiti
ca eu sa-mi schimb numele de Roman si religiunea mea ?
Imi adue aminte, cand am plecat la Paris, la invatatura,
tatalui meu, mumei mele si fratelui meu celui mai mare, le era
teama ca nu cumva si-mi pierd religiunea. Ce s'a Intampplat
Insa? Cand m'am dus la Paris, m'am facut mai bun ortodox, tot
asa cum s'au facut si Petru Maior si Sincai si toti In fine, cati
s'au luat sub Maria Theresa si s'au trimis la Roma, ca sa vie
deacolo cu idei de catolicism si sa catoliceasca pe Romani; dar
d-lor, ei s'au facut mai ortodoxi, mai Romani cleat erau cand
plecasera.
Apoi, daca pe timpul acela de subjugare si In. Austria
n'a putut sa-i Intoarca pe acesti oameni dela credmia lor, si
daca, child eram copil n'am putut-o renega nici eu, mci altu ca
mine, cum voiti d-voastra astazi, pentru placerea unor amatori,
ca un popor intreg sa se lepede de religiunea lui, s'o renege si
sg, n'aiba curajul de a spune a este de religiunea stramoOor
sai, care si-au varsat atata sange pentru conservarea el si
pentru not?
D-lor, ma aflam In timpul caderii lui Cuza, In casa la
baron D'Avril; acolo mai era un strain si d. Simici tanarul, gi-
nerele lui Caragheorghe. Acolo se afla si un abate, un preot ca-
tolic foarte Invatat.

www.dacoromanica.ro
68 V. V. Haney

Noi strainii vorbiam fiecare, se'ntelege, de nevoile noastre

si abatele ne punea chestiunea si zicea: Nu e alta mantuire
pentru d-voastra &cat sa vA, faceti catolici si noi catolicii, Papa,
o s'a IA scapam prin influenta noastra". M'am Intors catre abate
si i-am zis: Iti fagaduesc sa-mi schimb religiunea, dar mai Intai
sa-mi deslegi o aporie1), pentruca sa ma convingi, a nu voiu face
degeaba acest sacrificiu; cum se face ca natiunea poloneza care
este cea mai catolica din lume si care a flout cele mai marl sa-
crificii pentru catolicism, a patit si a suferit atatea si voi Ai
stat cu mainile Incrucisate si ati lasat pe Rusia sa fad, din Po-
lonezi ce-a voit ? Cum dar, voiti sa credem noi astazi ca., dacg,
ne vom face renegati, 'o sa veniti sa fa varsati sangele pentru
noi, cancl n'ati facut-o pentru vechii vostri coreligionari! Sa va
vad Intai facand ceva si apoi vom vedea; pada atunci, sunt si
voi fi ortodox, cum m'a läsat Dunmezeu". Abatele a t'acut, cad
n'avea ce obiecta.
La noi, ca si In toata lumea, d-lor, religiunea joaca un rol
foarte mare. Nationalitatea noastra, ca si a Grecilor, a Sarbilor,
a Bulgarilor si a tuturor popoarelor In fine, care sunt de aceasta
religiune ortodoxa si-a gasit scaparea kr numai In unirea lor
cu biserica, de aproape 800 de ani Incoace. Prin aceasta straps/
unire s'a scapat nationalitatea; cum voiti dar, ca eu astazi, s'o
reneg ?
Aceasta ar fi o adevarata crima nationala, o ineptie poli-
tical Noi, d-lor, avem sa fim ceeace suntem, ce-am fost tot-
deauna. De aci nu rezulta ceeace place inimicilor nostri a deduce.
Pentruca voim a pasta vechia noastra religiune nationala, ni s'a
zis ca suntem Muscali. Dar child vorbim de ortodoxi, numai la
Muscali trebue oare sa ne gandim ? Dar Grecii, dar Sarbii, Bul-
garii, Albanezii, Macedonenii, Panslavistii, ce sunt oare? Vor el
oare pierderea nationalitatii kr, contopirea lor in cea ruseasca?
Nu, d-lor ! Cand Muscalii au venit la, noi, ei au cautat sä ne lo-
veasca pang la rarunchi si noi i-am urlt, pentrucA ne sugrumau.
Tot aoest simtimant avem pentru toti cati vor avea asemenea
tendinte. Suntem ortodoxi, insa voim sa fim la noi acasa; pot si
Rusii sa fie In bun/ vole ortodoxi, cum sunt, dar la ei acasa, iar
nu pe spinarea noastra. Voim sa urmam a fi ortodoxi, Insa cu bi-
serica noastra, In casa noastra, cu clerul nostru roman, care a fost
totdeauna In capul poporului In lupta pentru nationalitate. SA

1) Aporie, problemg, grea de rezolvat, incurcgturti, Indoiall.

www.dacoromanica.ro
Antologia o-ratorilor romdni 69

nu se zia dar cg dacg, nu ne renegdm religiunea, suntem Mus-

cali, suntem Panslavisti.
Nu, d-lor! Panslavisti pot fi tocmai aceia cari ne propun a
ne .schimba religiunea, aci tocmai prin aceasta, s'ar pune in
n nationalitatea noastrd. In adevdr, and oamenii care as-
pird la un rol politic In tara lor si-ar schimba religiunea, s'ar
face catolici, atunci toatd influenta lor ar fi pierdutd. Pansla-
vismul ar profita de aceastd greseald, ar exploata sinatimdntul
religios al natiunii, ar ardta pe bkbatii politici ce luptg, pentru
nationalitate si drept, ca pe niste renegati, ca pe niste lepädati
de lege; astfel ar nimici actiunea lor si s'ar pune In fata popo-
rului ca singurul apkgtor, ca, singura mdntuire a credintei strd-
mosesti romane, pe care acei renegati vor s'o trädeze catolicis-
mului. Tad adevkatul pericol, iacg, usa, prin care poate intra
panslavismul! Pe cat timp vom tine-o Inchisd, n'avem nimic a
ne teme. De aceea, o repet: suntem si vom rdmane ortodoxi, ore-
dinciosi traditiunii religioase a strdbunilor, adia nationalit4ii
noastre chiar.
S'a mai zis a suntem Muscali, flinda compdtimim cu toti
conlocuitorii nostri din Orient. Apoi, d-lor, d-voastra" In maha-
lalele d-voastrd cu vecinii d-voastrd, dacd trditi In pace cu ei,
daa trditi In armonie, trebue oare sd vg, fac '. cineva o crimd
pentru aceasta ? Ne zice cg, suferim pentru ei; apoi, este natural
a trebue sg. suferim, fiinda altfel ne-ar lipsi chiar instinctul
conservkii.
Dar poate a nu le place unora, ca acest sentiment de soli-
daritate sh," se desvolte In poporatiunile Orientului, fiinda stiu
a din ziva and va fi o solidaritate Intre poporatiunile Orien-
tului n'o sd mai poatg, sg, ne impartg, cu totul.
D-lor, as mai zice ceva, dar... nu stiu cum o sd mai In-
toara cuvintele mele nu Impotriva mea, ci Impotriva tkii
de aceea mg. opresc si sfarsesc cu un cuvant. Orientul, d-lor, este
al acelora care-I locuesc, care-I posedd de secoli, care In fine II
au In posesiunea lor dela mosi, strgmosi si daa chiar puterile
cele mari, and se jigneste un interes al uneia dintre ele, se
strang toate ca sd, declare a este solidaritate Intre ele, cu atat
mai mare ratiunea este pentru poporatiunile cele mici, cele ne-
puternice, ca sg, siintg, puternic a si ele sunt sohdare Intre clan-.
sele si sg, vie la convinctiunea si la hot:dr/Tea aceea de a privi
ca amici devotati ai nationalitatii lor pe aceia care vor avea o

www.dacoromanica.ro
70 V. V. Hane$

simtire de compdtimire fa-teased pentru dânsele si este foarte

natural ca sd se tearnd de cei ce vor fi inspirati de alte sen-
timente.
Orientul, d-lor, este al nostru, al Grecilor, al Shrbilor si al
tuturor celorlalti, care-I locuesc, este chiar al Turcilor, dacd vor
voi i ei sa traiasca in vieata noud.
Aceia dar, care vor veni deacum inainte cu alte preten-
tiUni, CU alte aspilatiuni decat acestea fie cu tenclinte de pan-
slavism, fie de panmaghialism, sau oricare altele vor fi pri-
viti ca inimici de acele poporatiuni, am zis-o in Cameid si-o zic
si aci.
Daca Insusi tatal meu s'ar scula din mormânt si-ar veni
sa. loveasca nationalitatea mea, patria mea, voiu intoarce cru
durere ochii... dar II voiu lovi fard crutare.

www.dacoromanica.ro
 PETRE P. CARP
Notti introductivd i earacterizare generald. Unul dintre principalii fun-
datori ai Junirnei, P. P. Carp contribue dela Inceputul acestei micrj literare,
la prelegerile populare initiate in Sala Band" Moldova din Iasi cu doua con-
ferinte : Tragedia antied $i modernd i Trei Cezari : Cezar, Carol eel Mare 0
Napoleon. Desi a fost unul dintre factorii proeminenti ai vieii noastre
publice trap de aproape jumatate de veac participand la toate discutiile
importante din jurul problemelor Statului nostru, P. P. Carp n'a fost socotit
printre marii oratori ai vietii noastre parlamentare, alaturi de M. Kogal-
niceanu, Barbu Katargiu, Al. Lahovary, T. Maiorescu, Take Ionescu, Barbu
Delavrancea, etc. Motivul ne spune criticul Eugen Lovinescu in noua sa
publicatie despre P. P. Carp trebue cautat In glasul strident, de care
vorbea Vasile Pogor i in moldovenismul accentuat, ce-i putea da pitoresc,
dar 1i strica eleganta i apropierea, i In acea lipsa a asa zisei actiuni
oratorice, parte principala a fascinatiei, pe care o exercita magnetic oratorul
asupra auditorului. Citite insa discursurile lui P. P. Carp castiga ceeace pier-
dusera la rostirea lor. Atunci se constata valoarea literara a manifestärilor
lui oratorice. Cititorul discursurilor lui se va astepta, de sigur s gazeasca
in ele marturia expresiei unei ideologii politice formulate Inca din tinerete,
dela Inceputurile Junimii i dusa cu o imp1acabu1 conseeventa pang, la cea
mai adanca batranete ; se va, astepta s &easel' o expunere competenta a
tuturor problemelor sociale, financiare, economice, politice, ce au agitat viea4a
noastra publica timp de jumatate de veac ; va fi insa pant surprins s.
gaseasca pe I1ing toate calitatile de fond ale unui om de mare cultura si
maturitate de conceptie politica, o expresie hterard... capacitatea lui de a
fixa 8ub forma, sententioask aforistica unele cugetari abstracte sau aprecieri,
unele situatii sau caracterizari portretistice, nota poate cea mai insemnata,

www.dacoromanica.ro
72 V. V. Hane$

a intregei personalitIti a lui Carp pornite temperamental spre expresie

lapidark i imperativk de comandament ; capacitatea lui de a imbrktisa
chestiunile in generalitatea lor, in esenta lor abstractrt, si de a le reda in
scurte expuneri admirabile prin conciziune ; capacitatea lui de emotie in
anumite momente memorabile ce-1 face apt si pentru improvizatia explozivk
si patetick, refuzatk de pildk lui Maiorescu, mai mult orator academic, fkia
pasiune ; spiritul i ironia, recunoscute de toti ca arme proprii, ce le dau
discursurilor o vioiciune cu elemente de improvizatie si de zanganit de
spade Pe lângl impresia de autoritate moralrt, de mare caracter, de 1101-
rime de conceptie si de competentk, austeritate de moravuri, cititorul rAmkne
si cu impresia unui P. P. Carp artist al cuvântului, orator cu o remarcabilk
putere de expresie litetara (v. E. Lovinescu, P. P. Carp).
Olimpian, pe Petre Carp nu-1 abktea nimic dela linia lui nemlkdioask,
unde prtzea pentru oricine biciul ironiei ne spune dl. Ion Petrovici, in ale
sale Figuri disparute (Buc. 1937). Era autoritar ; numai la el acasb, aparea
gi latura moldovanului ospitalier. Despre capacitatea i cultura lui, despre
caracterul sau ditrz i despre replicele sale tkioase i spirituale, istoria a
inregistrat numeroase pilde. In jurul sku se grupase pentru a-1 ajuta la lupta
politick pentru inaltarea patriei, oameni dintre cei mai de valoare, cum era
hist*. Titu Maiorescu. Aplecat pe coloanele ziarelor scrie dl. Petrovici
in lucrarea amintitk sorbeam i memoram, ca sk pot reproduce g altora
formulele scânteietoare, definitiile ingenioase, rapoartele lapidare care alck-
tuiau substanta intotdeauna concentratk a cuvAntkrilor lui. Nicio frairt ob-
sour., nici o vorbrt de prisos. Intrupa claritatea i data conciziunea.
Talentul parlamentar al lui Petre Carp nu numai ck, a ramas intreg
pknit la urma, dar cktre sfArsit, la ad/mei brttrânete, a produs poate cele
mai frumoase jerbe literare. Aminteasck-si oricine cele doug discursuri ale
fierului rosu" precum i discursul din vremea. neutralitktii, când fat% a
convinge parlamentul de justetea directivei sale, a uimit insk toatk lumea
prin unele formulkri aforistice superbe. Putini oratori pot rivaliza cu Petre
Carp in posibilitatea de-a li se extrage din discursuri at/tea cugetkri inalte,
in forme pe care literatura srt le revendice mkgulitk.
Grandoare simpla, formulare taiate in granit". Dar Petre Carp nu
poseda arta rostirii, vorba nu-i curgea destul de repede, iar productia dia-
lectalk, moldoveneascrt, 11 deservea.
Deobiceiu el nu vorbea ca ceilalti colegi,de pe banca ministerial/.
Trecea inaintea bkncii, se plimba, bkga Diana In buzunar, apoi o scotea din
buzunar, trecea degetul cel mare sub scorbura vestei, flutura celelalte patru
degete, Ii apostrof a adversarul cu aratatorul, era acask, era in parlament,
era intr'altk lume, a ideilor a a convingerior ; era fenomenal. (C. Gane,
P. P. Carp, II p. 261).

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 73

ART. 7 DIN CONSTITUTIE (28 Sept. 1879).

In sedinta Camerei se prezintii proectul de lege pentru revizuirea

art. 7 din Constiiutie, pTevlz&nd c deosebirea de credintl nu constitue o
piedicit de naturalizare, c imptimantenirile vor fi individuale, a numai
cet4enii vor putea dobandi propriet4i rurale. A fost o mare discutiune,
multi oratori fiind impotriva modificrii proiectate. IntructIt Ina era o cerere
a statelor europene, de care depindea independenta noastrii, a trebuit s.
se voteze.
In aceasth. discutiune, P. P. Carp reprezinta" spiritul ponderat i judicios,
care antlirind faptele, alege calea ce duce la aptirarea independentei patriei :

Intrucat priveste religiunea n'am nevoie s raspund, caci

un om mai elocinte cleat mine, pot zice cel mai ilustru orator
al Romaniei, a raspuns Inca de mai 'nainte. V aduceti aminte
cum in discntiunile Camerei trecute, d. Maiorescu, cu acea arta,
consecvent6,, care consta, in a descompune ideile si a le pune la
inclemana inteligentei celei mai greoaie, incat auditoriul poate
trage singur concluziunile firesti v. aduceti aminte, zic, cum
d-sa vorbea de diferitele misiuni ale natiunii romane si cum va,
spunea c'a In trecut misiunea noastra, simtul national nefiind
Inca, desvoltat conform cu ideile moclerne, misiunea noastra" era
in apärarea ortodoxiei, caci ortodoxia pe atunci era baza exis-
tentei noastre, cumca, de atunci lucrurile s'au schimbat i astazi
pe carmurile Dunarei nu mai suntem aparatorii ortodoxiei, ci
suntem aparatorii ideilor moderne, ai civilizatiunii occiden-
tale, In care suntem datori a vedea sensul nationalitatii noastre.
Impreuna cu D-sa, noi atuncea, cei cu mintea grea, am tras con-
cluziunea cumca. dacl In cestiunea aceasta noi vom opune un
veto indafatnic vointei Europei, avem s fim aruncati In bratele
Rusiei... Prin urmare, dad, am permite noi ca ortodoxia s iasg,
din biserica astazi si sa, intre pe faramul politic, cred cu d. Maio-
rescu c vom cadea in bratele Rusiei, si as sunt aceste brate, noi
o stim ; o stim inteatat, bleat ne intrebam cand sunt ele mai pe-
riculoase ? atunci cand ne strang cu ura, sau atunci cand ne
strang cu drag?
In ce priveste icleea de opunere in numele demniatii natio-
nale, i eu inteleg deranitatea nationala, tag inteleg i alt luau,
Inteleg c pentru cestiune de pufa denmitate nu este permis a

www.dacoromanica.ro
74 V. V. Hane$

compromite viitorul intreg al Orli, si omul serios de multe ori

trebue sa se supund, pentlu ca supunerea lui de astazi va face
maine inflorirea, tarii. A.a, au facut de multe ori parintii nostri
si de aceea suntem noi a tazi in pozitiune de a discuta aici asa
cum discutam. Ac asta politica a strabunilor nostri a fost cauza
renaste ii n astre si west ex mplu al istoriei noastre ne In-
deamna a nu impinge rezistenta pand la ultimele ci limite. Nu
deci che tiunea demnitatii trebue sa ne preocupe, si eu nu In-
teleg rezistent dee" t atunci cand cererile Europei ar fi atat de
teribile incat n'am avea al a, alternativa decat de a alege intre o
moarte demna sau o moarte ticaloasd.

ADRESA CAMEREI (4 Dec. 1884)

fragment
Daca incepe o erd noua e ca o erd veche s'a dus si In adevdr
era veche a luptelor cons ittAionale s'a terminat i incepe era
noud, a organizdrii Statului nos iu. Ei, ce este de fa,cut, d-lor? Ia
si vedem noi cand ne gdsim fa a cu societatea, s lasam cartile,
sa lasam teoriile si sa ne intrebdm: care sunt elementele aceStei
tari, care au drept la adanca noastra, solicitudine? In primal
rand eu pun clase e de jos, taranul si meseriasul
Pentru ce tinem noi sä facem tot ce vom putea pentru a
pune aceste doua clase pe o treapta de inflorire mai inaltd, decat
aceea in care se afld astdzi? 0 fac In intelesul claselor dirigente;
clasele superioare sunt ca ploaia, cc dupd frumoasele cuvinte ale
poetului, dela cer ne vine si la cer se'ntoarce in eternd alternare;
clasele superioare din popor yin si la popor se intorc, in eterna
alternare i daca poporul acela din care iesim i in care ne
Intoarcem este un popor zdravdn si noi vom fi zdraveni.
Dati-mi un popor care are in treptele de jos elemente pu-
ternice, In cari pe langa cultul proprietatii se desveleste In mod
cat de elementar neatarnarea omului ce se administreazd singur
si puteti fi siguri c insusirile odor care se tidied din sanul lui
pe treptele superioare ale societatii vor fi de mii de ori mai inalte
cleat daca ar fi iesit dintr'un popor slait....
Luati 0 notiune care are la bazd un element tafanesc avut
si neatarnat si puteti fi siguri c peste capul ei, fard a rasa alte
urme de cat urme trecatoare, furtunile vor trece. Copacii se vor

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 75

pleca, dar and devine cerul senin, Ii vor ridica iar varful lor
vor inverzi si mai frumos.
Dar pe Pangg, starea materia15, mai vine si acea calitate pe
care o lifam dela clasele de jos, adica' deprinderea d'a se admi-
nista singure in oarecare priviri; aceste deprinderi desvelindu-se
din generatie in generatie produc pe adevaratii oameni de Stat.
... De scoalá, primarul nu stie nimic; de drumuri?... de
biseriea?... In asemenea conditiuni nu exisa comunA rurara si
când vad oameni cari cu mandrie gAndesc ea, au fkut ceva and
au vorbit despre les droits de l'homme i stau neVasatori fatI
cu o asemenea stare de lucruri, atunci sg-mi permiteti sg, le ra-
gaduesc sau amorul de tara, sau intelegerea politic'd a cerintelor
unei societati.
Noi considethm organizarea acestui Stat ca misiune a ge-
neratiei noastre, precum crearea lui a fost misiunea generatiei
dela 48, 0. doresc din tot sufletul s avem i noi soarta genei-
ratiei dela 48.
Porniti la lupth, o seam'a de tineri, in vremuri In care Ro-
mania era impartita in cloud, in vremuri in care tara, era in-
genunchiath, in afara i ineatosata inauntru, care a fost idealul
lor? S, o vada unita, s o vada neatarnata in afara, s o vada
Iiberä Induntru. Lucruri pentru care in alto taxi au luptat cu
siroaie de sange, generatiuni intregi, in decurs de secoli, Dv. ati
avut rara fericire sa le vedeti realizate intr'un veac de om i azi,
ajunsi la sfarsitul carierii d-voastre, sa va ziceti: idealul tineretei
a fost realizat.
Tot astfel, d-lor, tiebue si noi s ne cram seama, care trebue
sa fie idealul nostru? Sa ne dam seama fiecare, cu puterea lui,
ce trebue s facem pentru a organiza aceasta taxa si s dorim ca
si noi, ajunsi la adanci lAtrnete, sa vedem visurile tineretei
noastre realizate, cum Ie-ati realizat dv. pe ale dv. In aceastg,
privinta, dv., tineri, aveti datoria imperioasa sA, gasiti, in afar'a
d ideile care ne-au deosebit pan`a azi, de ideile care au fost pe
drapelul Dv., idei practice si nationale pentru organizarea
acestui Stat. Daca nu yeti face aceasta, are sa va acuze gene:
ratiunea viitoare cum ea, ati mostenit un mare partid i ca 1-ati
transformat in o numeroasa clientela.

www.dacoromanica.ro
76 V. V. Haney

REGELE I DOROBANTUL
Regele i Dorobantul" a rams ca o expresie caracteristica, a lui Petre
Carp. A fost rostita in discutia la adresa, In Camera, la 29 Noemvrie 1886.
Oratorii atribuiau lui Ion Bratianu meritul de a fi creiat Romania moderna.
In discursul dm P. Carp nu neaga contributia omului de Stat, Ion
Bratianu, la infaptuirea Romaniei, dar socote0,e di cheile de bolta ale acestei
impunatoare cladiri sunt Regele i armata romana.
E vorba de rasboiul independentei i de sforfarile Regelui Carol I
atunci numai Domnitor pentru afirmarea poporului nostru.
Cine stie cu ce tact politic, ce energie morala si curajul
fizic e im ce mai des, dar energia morala e un ce mai rar
cine stie, zic, cu ce energie morafg, s'a luptat Regele, ca sa",
poata Romania lua locall ei in acest resbel, elfin merita sa ia,
faM cu pretentiunile aliatilor, acela stie ca cea mai mare parte
din merite 1i revin numai lui si &ad vorbesc astazi cu Coroana,
li aduc sincerele mele omagii.
Dorobantul! Imi permiteti sa vg, vorbesc de tul incident dela
Plevna. and batalionul de vanatori ataca reduta Grivitei, in
cateva minute pierduse aproape trei sferturi din efectivtil sail.
si a trebuit s'a se retraga. In dosul batalionului de vanatori, erau
alte regimente (14 si 16 inf.) care, and au vkut pe vanatori
Intorcandu-se, au Inceput sa strige Inspaimantati: Vin Turcii!
producand astfel pania In randurile tuturor. In timpul acesta
Turcii eofa din redute, Inaintand contra regimentelor romanesti.
Deodata, unul sau doi din dorobanti se intorc Mra orclin, 0
deschid focuri izolate; exemplul lor se lateste, focurile izolate
devin focuri de plutoane, focurile de plutoane devin salve de
batalioane, linia miscatoare a inamicului se transforma Intr'un
zid de trupuri moarte si, Turcii fiind Invinsi, dorobantii inta
In reduta! Pe cand acestea nu se stiau si pe cand se raportase la
cartierul general Ca atacul a fost respins, in cartea mareaM a
eroismului roman, obscurul dorobant Inscrisese cu sangele lui o
noud pagina mai glorioasa Inca cleat acele din trecut.
V6, asigur Ca sangele acel generos nu are sa faca sa creasca
plante parazite. Din jertfele Mcute acolo au sa iasa, sper, oameni de
un temperament mai tare cleat, acela al multora care vor sa tragl
pentru clansii si numai pentru clansii foloasele sacrificiilor farii.
De aceea, domnilor, pe rege si pe dorobant, ii revendicam
pentru noi toti, nu numai pentru stanga, nu numai pentru
dreapta, caci si una si alta sunt prea mici pentru o haina atat de
glorioasl. Pe rege si pe dorobant li revendica tara; ai nostri sunt
si-i vom pastra.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronaini 77

ERA NOUA

Discursul zis al erei noi a fost tinut In sedinta Camerei din 4 Decem-
brie 1884. El expunea ideia c'a luptele constitutionale au Incetat i c a venit
timpul luptelor pentru organizarea Statului.
Oratorul se Intreaba : ce cale ni se deschide de acum Inainte" ?

D-lor, In aceasta privintg sunt doug scoli, sau, dad, voiti,

doug tendinte, care corespund cu natura umang: sunt unii care
voesc sg meargg, tot Inainte si OW care zic cg odatg un principiu
dobAndit, trebue sg-i dgm vreme s prindg rAdAcini. De acolo se
produce si la noi ce s'a produs In toate societAtile lumei, doug
curente diferite. Recunoastem, zic unii, principiile liberale Inscrise
In Constitutiunea noastrg, nu voim sg, fie lipsitg societatea
româng de niciuna din aceste libertgti pe care Thiers le-a declarat
necesare societgtilor moderne, Inteunul din cele mai frumoase
discursuri ale lui. Odatg Ins cu aceasta, ei mai sustin c liber-
tatile nu dau roade prin ele Insele. SA nu credeti cA dad, Ai
decretat si mentionat libertatea presei, o sg aveti o presg cum
se cade; sg, nu gAnditi cg dad, decretati libertatea Intrunirilor, o
sä aveti discursuri cuminti In acele Intruniri; sg nu ganditi cg
dad, veti decreta oarece alte libertgti yeti croi, prin simplul acest
fapt ati fgcut mdrirea i fericirea unei tgri.
Libertatea in ultima instantg nu este cleat Inlgturarea
unor pieclici; libertatea pe tgfamul politic nu este In ultimg
instantg cleat posibilitatea data tuturor claselor unei societati
de a participa si conlucra la Inflorirea tgrii Thr. Dar dad o fac
sau nu, aceasta nu mai atArng de libertgtile publice, atArng de
munca tuturor, fie pe tgrAmul economic, fie pe tgramul politic.
Ei bine, numai in contra aoelora ne declargm, fiindd acea eroare
a produs o realg politiel modernä, care se arund din transfor-
mare politica In transformare po1itic i care la orice neajuns
pune lupta pe tgrAmul constitutional, niciodatg pe terenul ideilor
de organizatie de munca nationall. Cu sistemul acesta nu
mergem cleat din zguduire In zguduire si ca rezultat final
ajungem la ura, Intro clue si la nestabilitatea In institutai,
semne neInselgtoare de decadentg ale unui popor.

www.dacoromanica.ro
78 V. V. Haney

ANTISTRAINISM
(Discurs in Senat 7. II. 1895, in. apararea legii minelor)

Ia sa luam in aceastA, privintd istoria In mand; id sd,

aruncam noi o ochire retrospectivd asupra mersului civilizatiei
$i v'as ruga sa-mi ardtati in care parte din istorie ati vdzut dv.,
cd un popor a ajuns a fi tare, a ajuns a fi cult, ramanand redus
numai la propriile lui forte?
Nicaeri nu yeti gasi un asemenea popor. Acolo unde nu
putem constatq lucrul este cd nu avem stiintd despre timpuri
atht de departate; nu avem posibilitatea de a face proba acestui
adevar in timpurile anteistorice. De ex. nu stim care este civilizatia
anterioard care a ajutat pe Egipteni de a ajunge la civihzatia lor.
De altminteri insa, toate celelalte civilizatiuni au inceput cu
inrhuriii streine. Cine a educat pe Greci, dacd nu Egiptenii,
Asirienii, Fenicienii? Cine a educat pe Romani, dacd nu Grecii?
Cine pe Italieni, dacd nu, dupd luarea Brizantului, Fanariotii,
aceia uriti de Dv.? Cine a produs explozia cea frurnoasd a re-
nasterii fianceze? A pi odus-o Italia $i puteti fi sigur ca fdrd
Rafael, fard Benvenuto Wini, n am fi avut asfazi sd admirdm
cultura la care a ajuns art, pariziana. Pe terenul industrial, cAnd
Eduard al III-lea a vrut sa creeze industrie textila engleza, care
astazi clornineaza lume% intreaga giinditi ca el a zis ca numai
cu Englezii lui are sa o faca ? A adus lucratori din Flandra si cu
dansii a creia industrie textild in Anglia. Mid Colbert a vrut
sa infiinteze industria matasariei in Franta, el s'a dus la Venetia ;
$i pentruca legile venetiene impiedecau pe lucrdtorii venetieni
de a iesi din tara lor, el s'a dus si i-a furat din Venetia si de
atunci s'a infiintat industria dela Lyon si St. Etienne. In Prusia
de când dateazd mdustria, claca nu dela revocarea Edictului din
Nantes, chnd s'a lasat drum liber imigratiunii Francezilor,
goniti din sudul Frantei? Ei au adus in Prusia $i industria, $i
cunostintele lor teoretice, si iscusintele lor manuale.
Chiar vecinii nostri din Rusia de unde au lint ei civili-
zatia lor, dacd nu dela Germani? Daca este a$a, Dv. voiti ca
ceeace nici o natiune din lume n'a fdcut, sd, facem noi? Dv. vreti
ca atunci cand acesta e adevarul asupra valorii culturale, civili-
zatiei si IntAiirii popoarelor, caci intdrirea unui popor nu sta
nici in IntindeKea teritormlui lui, nici in nu stiu ce marye
exterioai a; ci intarirea unui popor sta in cultura, creerului sau

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romani 79

O. in clexteritatea mainilor lui, Dv. vreti ca noi fara streini

sa ajungem la acea stare de cultura?
Popor nou suntem in perioada de asimilare. Si pang, nu se
va termina acest proces de asimilare a stiintei, a experientei
altora, dela noi si prin noi nu va iei nimic serios, cum nu iese
nimic din colar, care sa nu fie o reproducere inca nelustruita a
asimilatiei din perioada tineretei.

EDUCATIUNEA POLITICA
DISCURSUL DELA CONGRESUL DIN 23-24 IUNIE 1902,
LA TEATRUL LIRIC
Congresul dela Teatrul Uric avea scopul dupa cum spunea Titu
Maiorescu in cuvantarea sa de atunci (23-24 Iunie 1902 ca partidul con-
servator de sub presedintia lui P. P. Carp sa dea seama de organiza ea sa,
care dela constituire (7 Oct. 1901) fl'cuse progrese insemnate si s explice
Orii rostul numeroaselor adesiuni ce s'au castigat, printre membrii invatAr
mântului public, universitar si secundar.
Cu acest prilej P. Carp tinu unul dintre cele mai frumoase discursuri
ale sale, energic si erudit, recapitulativ al trecutului si exponent al viitorului:
Domnilor, d. Maiorescu a facut apel la mine ca sa corn-
plectez programul schitat azi de d. Filipescu i sa-1 complectez
In calitate de ef, prin urmare In calitatea omului chemat a lua
raspunderea la un moment dat a aoestui program. D. Maiorescu a
afirmat adevarul c ideile sunt toate prin carti si daca ne-am
ulta numai la enuntarea ideei in sine, care e intre noi acela care
ar putea revendica pentru dansul meritul cutarei sau cutarei
idei ? Evident ea, nimeni.
Dar este un lucru care e de caderea omului politic si poate
cã lucrul acesta ne arata eine are si eine nu are valoare politica:
este alegerea momentului in care se dovecle0e c cutare sau
cutare idee e coapta pentru realizare. Si aceasta nu atarna
numai de noi si de vointa noastra, aceasta atarna de o stare
generala in care se afla o tara, stare care trebue bine studiata,
la care trebue s ne gandim cu maturitate si numai acela care a
stucliat bine, care se gaseste cu maturitate si alege momentul,
numai acela care alege din diferitele idei pe aceea care se poate
realiza, omul aoela, and o face, a realizat un adevarat program;
cel care n'a tiut s aleaga ideea care sa se poata realiza, acela
n'are program; acela are enuntari de idei culese de prin cArti.

www.dacoromanica.ro
80 V. V. Haney

Acum, d-lor, ia s vedem care a fost, care e programul

nostru, i ce anume din programul nostru este astazi mai apro-
piat de realizare si trebue sh fie pus inainte de toate de noi la
ordinea, zilei.
D-lor, chnd la 1881 i pe urmh, la 1888 ne-am ridicat noi
In contra tendintei diferitelor partide de a se gandi numai la
idei generale constitutionale; chnd am zis: frhmhnthrile pentru
libertati, framantarile pentru constituirea statului nu mai sunt
la ordinea zilei; liberthtile le avem, regatul 1-am Mcut, neathr-
narea o avem, trebuesc phrhsite vechile idei, atunci am gasit in
toate partidele din tarh, constituite de pe vremea aceea, cari erau
deprinse en luptele politice, insh numai pe thrhmul constitutional,
am gasit acea IntAmpinare i combatere puternich, pe care o cu-
noasteti cu totii.
Am fost invinghtori ! Pentru ce? Pentruch alesesem mo-
mentul nimerit. Din programul nostru de atunci o mare parte
a fost realizata de toti conservatorii, de cei oe primeau aceste
idei si de cei ce le comMtuserd altAdath ; o parte a fost chiar
adoptath de adversarii nostri liberal
Dar, d-lor, din toate aceste legi pe care le punem noi Inainte
si care se refereau la diferitele ramuri de activitate ale poporului
roman Inhuntrul statului deja format, sub pavhza Constitutiunii
deja dobanclite, numai o parte a fost realizatA si mai raman inch,
multe de realizat.
Trebue nu numai un program de proecte de legi, trebue
un program de schimbare de nhravuri, trebue un program de
educatiune politich a acestei thri. i iar, d-lor, ne intrebhm:
suntem noi Inteunul din acele momente unde chestiunea aceasta
de educatiune politich a poporului este sau nu actualh? Este
aceasta o idee asa cum sunt ideile culese de prin chrti, sau simtim
noi ca trebue sh zicem acestui popor c ceeace s'a castigat cu
jertfe nu se mentine decht iar prin jertfe?
Ei bine, cred c. tocmai asthzi este momentul In care trebue
A, vh, chemhm la asemenea jertfe.
Deaceea, d-lor, schimbarea de nhravuri; deaceea d-lor,
educatiunea politich. S'a zis i cu drept cuvant, ch politica este
in mare parte bazath pe cunostinta de oameni. Este adevhrat,
dar i acolo ne Intrebhm dach cineva are darul de a cunoaste
oameni, ce trebue s cunoash, In ei, dach vrea sh fach ceva
dintrInsii, nu pentru interesul shu propriu, ci pentru interesul
general, pentru interesul trii. Sunt, d-lor, unii care cred ca
cunostinta de oameni consth In arta de a se scrie de dansii si

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 81

care zic: a cunoWe pe oameni este a-i da seama de relele tor

porniri §i a trage toate foloasele din acele defecte: a maguli
pornirile lor cele rele numai ca sa fie ei la discretiunea unui
exploatator.
Sunt oameni care zic altora: tu e0i un ambitios ? Voiu face
sa luceasca la ochii tai cutare sau cutare pozitiune politica. A,
tu e0i lacom? Voiu gasi mijlocul sa te asociez la cutare sau
cutare afaceri, cari vor restabili trebile tale. A, tu eW. vanitos ?
Am sa te magulesc, am sa-ti zic, dei eti slut, ca eti frumos;
daca e0i prost, ea qti inteligent; daca e0i neonest, am sa zic
ca mai cavalereasca natura ca a ta n'am vazut Inca pe lume.
Pe toti oamenii aceia atunci Ii au la Indemana lor, O. cu danOi
se serva, ca sd, faca ce ? ca sa satisfaca poftele lor §i ca prin
satisfacerea poftelor lor sa ajunga ei sus.
Nu, d-lor, cine face aceasta, este un om pentru care pu-
terea nu este un mijloc, ci numai un lel: un om care face
aceasta poate sa creada ca va ajunge in fruntea unei tari pentru
ca nu a intrat Inca In conflict direct cu codul penal. Sa nu
uitam Insa, ca satisracand toate poftele, care nu pot sa vie la
iveala cleat atunci cand se pot satisface In Intunerecul intrigii
i al decadentei, nu i-am ridicat nici pe dai4ii, nici pe noi. Si
exploatator *i. exploatati raman pe acela4 nivel de inferioritate.
Nu, d-lor, cu aceasta cuno0inta de oameni nu se face edu-
catiunea unui popor; cu aceasta nu se deprinde un popor a face
jertfele fara de care, once ar fi cucerit vreodata, de graba se
vor pierde.
Domnilor, am avut In istorie exemple de popoare care n'au
vrut cleat sa se bucure de foloase materiale; am avut exemple
de popoare care n'au vrut sa fad, absolut nici o jertfa alta decal
munca necesara-- onesta sau neonesta era indiferent, ca sali
agoniseasca averi. Si asfazi ce-a rams din aceste popoare ?
Va Inchipuiti Dv. mai puternica republica i mai puternic tang
decat vechea Cartago ? A ramas macar un vas, o statue, o
amintire cat de mica din ce a Mcut acest popor pentru civili-
zatiune, pentru marirea omenirii? Nimic, nimic, nimic!
Pentruce ? Pentruca nu s'a gasit nimeni care sa fi avut
destula putere ca sa-i faca sa Inteleaga ca numai cu satisfacerea
poftelor i a pornirilor sale materiale nu poate sa mearga un
popor Inainte.
Dar Sibaris ? Stie vreunul din Dv. macar locul uncle s'a
aflat acest ora4 puternic de pe atunci, necum sa spunem ca ne-a
lasat o idee, o forma artistica, un rezultat cat de mic al gan-
6

www.dacoromanica.ro
82 V. V. Hane$

dirii umane ? Nimic, nimic! Tot s'a dus, tot s'a stills, pentruca
interesul prima totul, lipsia idealul si nu si-au dat seama c.
idealul, desi nu-1 putem atinge niciodata, totdeauna trebue sa-1
urmarim, cdci daca am ajunge macar la jumatate de cale, am
adus i noi o picatura cElt de mica la marirea si la propasirea
neamului omenesc.
De aceea, d-lor, nu de aceasta cunostinta de oameni trebue
srt ne folosim; alaturi cu pornirile cele rele, alaturea cu poftele
noastre pe cari le avem cu tatii, este in fiecare din noi ceva mai
presus, care face ca omul sa se ridice deasupra celorlalte vietati
In natura. Acel ceva II putem Inabusi, acel ceva Ii putem cultiva.
Cei ce-1 Inhbusesc sunt oameni de rand, care injosesc pe oameni
cu josimea lor ; cei ce cultiva acea, parte a omenirii sunt oamenii
care vor sh se ridice si cu dtnii vor sä ridice si intregul n6am.
De ac:eea nu la apetituri, nu la satisfacerea de pofte v'am con-
vocat. V'am convocat ca sä zicem ca relele deprinderi cari au
transformat politica la noi intr'un mijloc de chiverniseala, trebue
sa conteneasca odata in aceasta tara, si am Incredffea, d-lor, ca
acest apel va fi mai puternic deca cred protivnicii nostri.
Ca sa va dau o dovada, d-lor, de eroarea celor ce se lauda cu
numarul, sh admitem, pentru un moment, ea nu avem numarul,
dar suntem ceva, gandim ceva, lucram- ceva. V intreb : luati-le
printr'o imprejurare numarul, ce o sa, ramand? Ce au lucrat,
ce au gAndit, cc sunt ei? Nimic, nimic.
Sft piarda urma numarului si atunci are sa se inthmple ce
s'a Inthmplat odata unei doamne la Paris. Un print de Prusia se
afla la mash Intre D-na de Staël si o doamna frumoasa care avea
o reputatdune bine stabilita de prostie. Printul, politicos ca toti
printdi, spune d-nei de Staël:
Je suis entre l'esprit et la beauté.
Atunci M-me de Stal zise :
Si vous m'accordez la beauté, que reste-t-il A ma voisine?
Asa si noi : le acordam numarul, dar chnd nu vor mai avea
numarul, ce le mai ramhne?
Intelegeti prea bine cum ca ceeace zic in momentul de fata
despre indivizi, trebue sa se aplice In mod si mai larg partidelor...
Trebue sa-i zicem : daca vrei sa guvernezi aceasta tara, trebue sa
dovedesti in fiece moment ch te-ai gandit la nevoile ei, ch vrei sa
satisfaci aceste nevoi, si ca esti gata sa le fad... si aceia cari zic oft
trebue sa magulim vanitatea partizanilor, c trebue sa facem ca
senatorul roman, sh mergem prin forum, dand fiecaruia rahna,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 83

In rebandu-1 ce-i fac femeea si.copiii, chiar dach nu e Insurat,

aceasta nu trebue sa fie idealul nostru.
N'am fhcut-o niciodath si afirm un lucru ca desi am tratat
pe partizanii mei cum stiti, nu e om in aceasta, tara care conta pe
amicii sai ma mult decht mine. Ei, pentruce aoeasta? Fagaduit-
am eu ceva, vazut-ati ca am men inut put rea cand am crezut el
nu mai pot face cu dans nimic, decht c 1 mult a satisface vani-
tatea mea? Pentru ce, cu toate ace tea, tineti la directiunea pe
care am dat-o ? Tocmai pentruch ati inteles ch eu va stimez mai
mult decht aoei ce cred ca nu aveti decht pofte, fara sh se &i-
d asca dach este ceva de facut sau nu pentru aceasta tarh.
Si, acum d-lor, yen. -a momentul, mai mult decht oricAnd,
ca sh cauthm noi a face educatiunea morala a thrii.
Va veni si cea vreme, sunt sigur. Am Incredere in poporul
m u, am o absoluta incredere, d-lor, suntem un popor tanhr, $i
ar fi cel dinthi exemplu In istoria popoarelor cand s'ar putea con-
stata c un popor tanar are toate d f ctele senilitaii. Daca am fi
In situatiunea popoarelor cari dupa ce au Imbatrhnit nu vor A,
se foloseasca decht de tre utul lor, pentruca nu mai au la batrh-
nete e lor puterea de a pregati yr un viitor oarecare daca am fi
intr'o asemenea pozi iune, atunci as dispune de situatie. Dar nu.
Suntem un popor fnar, si unt c nvi s cum ca apuchturile cele
rele In a easta, taxa nu sunt nici in rente naturii noastre nu sunt
cleat rele deprinderi, si ca e suficient ca mice impreju ari ex-
te ne, ori o mana interna sa vie sa arate ca suntem mai buni
decht ne crede lumea si mai buni d ct va da s ama.
Ce v place mai mult, d-lor 2 Sh vie 'alarm, strainh si s fach
aceasta, probh, sau sa, vie o manh internh sa v ridice la ceeace
sunteti si la ceeace nu credeti Inch c sunteti In stare?
Aceasta manh internh ne Incerchm sh v'o dam ; si nu vor-
besc de mine, vorbesc de toti aceia care ma, ajuth azi, vorbesc de
aceia care ma, vor ajuta In viitor, si sunt s'gur c numarul lor
va fi asa de mare, Inca vom avea si majori atea.
Si atunci poate cA se va fi dovedit c nu am avut d cat
un singur merit, acela de a arunca 'ciphtul de alarmh, pe care
1-Ai ascultat. Si dach duph tiphtul acela de alarmh, ati luat
armele si cu vitejie ati aruncat imoralitatea din acest popor,
meritul va fi al vostru, si nu al meu...
SA nu ne manghiem, d-lor, cu ideea c cerul e senin ; ati
fazut cat de senin era cerul zilele trecute si ati vhzut cu chth
grabh a venit furtuna care a deseadhcinat copacii... De aceea
si noi cu pozitiunea geografich particulara, In care ne aflam, desi

www.dacoromanica.ro
84 V. V. Hane$

cerul astazi e senin, nu putem sti ce jertfe ni se vor cere maine.

Am Increderea a poporul acesta va sti sa le faca, si. and nu le
face, este pentrua nu i-am pus la dispozitie arma cu care singur
ar fi biruitor, si amar va trage el la raspundere, pe cei ce au
zadarnicit valoarea lui printr'o Inarmare necomplecta...
La aceasta opera de reorganizare morala si de educatiune
politica, la aceasta opera de reorganizare, de Intarire a armatei
noastre, va rugam sa ne dati concursul vostru.
Cat pentru noi, credem a avem dreptul sa vi-1 cerem,
pentrua In onestitatea noastra gasim puterea a -a zice: Ceeace
va promitem, aceea avem sa realizam!

POLITICA EXTERNA
(Guy. in Parlament 4 Dec. 1909)).

Domnii mei, am fost totdeauna de parere a o politica

externa serioasa, bine cugetata, nu poate fi apanajul partidelor,
nu poate fi un camp de rasboiu pe care partidele pot sa dea o
lupta de idei contrarii. Ac.easta nu poate si nu trebue sa fie, si
a o politica externa serioasa nu este buna cleat atunci and
gandul conducatorilor este egal cu gandul natiunii Intregi. Si
ca sa ajungem la aceasta, noi trebue sa ne Intrebam care este
interesul serios si permanent ce trebue sa conduca si. ideile con-
ducatorilor si aspiratiunile condusilor.
Domnii mei, politica este o stiinta, dar totodata ea este si
o arta, si precum poetul nu este un adevarat poet cleat atunci
and el da o forma plastia simtimintelor, idealurilor si aspira-
tiunilor ce zac de multe ori nebuloase In inimile noastre, tot asa
si In politica externa, adevaratul conducAtor este acela care a o
forma practica problemelor impuse de viitor, care framanta
inima unui popor ce are cunostinta de menirea lui.
Ei bine, d-lor, sa cautam! Gasim noi oare acea formula, care
sa corespunda nu numai intereselor de azi, dar care sa corespunda
intereselor permanente ale acestei tari, o formula care ar fi de
natura a apara prezentul si a pregati viitorul?
Petre Carp, neclintit in credinta a cel mai mare pericol pentru con-
stiinta neamului românesc sunt cei 150 de milioane de slavi, care unindu-se
ar strivi Roniiinia, litmureste si rezerva fireasa a Romanilor de a nu merge
cu Maghiarii, care ne subjugau fratii :
Dar si ad ma opresc sa ma ocup de o chestiune care atata
spiritele si sufletele 1a noi, mai ales a acelor tineri care n'au ex-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 85

perimentat imensa deosebire ce este Intro ideal si realitate, intre

dorinta si posibilitate...
Stam nepasatori, Domnii mei, pentruca, mai mandru cleat
nationalii nostri, eu nu am nicio Indoiala de rezultatul luptei. In,-
cercarea de a ridica unui nearn limba lui, incercarea de a-i surpa
credinta, este o incercare neputincioasa a priori. Cine zice limba,
nu zice numai posibilitate de a stabili raporturi Intro om si om,
eine zice limba indica cum se reflecta in inima i sufletul nostru
tot universul care ne Inconjoara. Cine zice 11mM, zice felul nostru
de a iubi, felul nostru de a uri, felul nostru de a se bucura de
prezent si de a pregati viitorul...

JUNIMISMUL IN LITERATURA SI POLITICA

In 1901, Petre Carp expune programul politic al partidului junimist.
La 28 Oct. la Iasi a vorbit toatl pleiada : Matei Cantacuzino, C. C. Arion,
Al. Marghiloman, Delavrancea, Maiorescu, si apoi, la sfArsit, Petre Carp.
Iesenilor, sunt acum 3 5 de ani decand am Orbit Iasul ca
sa intru in viata politic. Luam cu mine un stoc de idei care era
bunul comun al unui numar de tineri ce reprezentau pe atunci
miscarea intelectuall a Iasului : n'am decat sa," numar: pe Pogor,
T. Rosetti, Maiorescu, Negrutestii si altii. Mai luam cu mine si o
ferma hotarire de a aplica si in politica metoda pe care o intre-
buintam In literatura; precum in literatura, d-lor, am fost tot-
deauna de *ere ca o gandire originala nu e posibila cleat atunci
nand limba se desveleste In adefaratul ei geniu ; tot asemenea
am fost de parere acum c ideile politico trebue sa lie, chiar nand
le luarn din streinatate, prelucrate In sensul naturei poporului la
care le aplicam.
Daca ins In literatura lucrul era usor, caci nu trebuia cleat
talent, si talentul (arata pe d. Maiorescu) Ii avem, si pentruca
limba e recunoscatoare si cand simte cA o manuesti cu drag, ca
vrei s o desbari de toate elementele streine ce o denatureaza Ii
vine In ajutor, i in locul strainismelor ce le inlaturam pune la
dispozitiunea noastra comorile pe care le are In natura ei, In po-
litica era mai greu, pentruca In politica avem de luptat cu in-
rauririle secolelor, nu de decadere, dar secolelor de Impilare care
au lasat urme mai adanci, si mai grele, ale caror urme le vedeti In
cele desfasurate de d-1 Delavrancea, care poate pe ned_rept arunca
toata gresala asupra generatiunii de ieri. Secole intregi au con-
tribuit sa faca sg, slabeasca In Romani vechea idee de onestitate
si de caracter.

www.dacoromanica.ro
86 V. V. Haney

Mai aveam si o altä greutate, era farmecul ce exercita

asupra noastra un popor thnär cu aspiratiuni la toate idealurile,
la ideile streine, care au dat roade f umoa e aiurea pentru c acolo
sunt rezultatul unei mun i semi anter.oare, si despre care
credem ca nu avem d cht a ne fo o i de ele fara sä facem si noi
munca ce le-au dat nastere aiurea.
SA-I JUPUIM ? .

Sabotat de majoritate, P. P. Carp, prim ministru in 1901, ia o atitu-

dine hotaritoare i concludenta, in fata atacuiilor ce-i erau indreptate din
partea lui Take Ionescu :
In situatia actuala, chnd tara are nevoie sa impuna sarcini
asupra tuturor paturilor sociale, nu putem admite noi ca ele sa
apese mai gieu asupra unei categorii de impozabili decat asupra
altei categorii. Ce se iveste deodata? Si veti vedea, d-lor, c arta,
oratorica nu e in stare de a acoperi adevarul. Child cu un fel de
mhndrie d. Take Ionescu zicea : suntem 60 de avocati ad in
Camera si nu am vrut sa dam exemplul c noi nu vrem sa par-
ticipam la sarcinile Statului vom vedea indata cum au Inteles
ei aceasta abnegatiune, cum au inteles ei acel avant al unor
inimi nobile care se ofera sa faca sacrificii. Ei, acest avant se
reduce la o oferta de 70 00 fraud p ntru toate profesiunile
libere. Va inchipuiti, d-lor, to i avocatii trli, toti medicu, toti
inginerii, toti arhitectii, venind si spurand acestei tari: Noi ne
sacrificam pentru tine, na-ti 70.000 de lei.
Si voiti sa iau aceasta in seiios ? Un guvern cu constiinta
este acela cue zice : am venit aci sa administ ez averea Statului,
care nu este a mea, Nu ma pot servi de dansa ea s capat eu o In-
raurire, ce nu este legitimata prin propria mea valoare. D-1 Take
Ionescu are si nu are constiin a de p opr.a Tui valoar . Are con-
stiinta chnd rev ndica In tara ac sa op z iu e la care t,a-
lentul sau Ii d. drept ; nu are con,stiin § de d varata lui va oare
child zice : ca sa ma ure sus, trebue sa cumpar pe cei dejos.
Intrerupt de Barbu Paltineanu cu cuvintele : atuncj sa-i jupuim ?",
Petre Carp e cuprins de indignare, care da oratori i sale acc n e ciceroniene :
Vasazica sa-i jupuim? Im pare bine ca aud cuvintele aceste.
Domnilor stenogiafi, ma rog scrieti acolo ea am fost Invmuit de
a jupui pe prof sion's i pentruca le-am c iut 72.000 lei. Scrieti
va rog ca am jupuit pe comercianti pentruca n'au vrut sa-mi dea
decht 200.000 de lei. Scrieti-o sa se stie si sa ramhie, i scrieti c.

www.dacoromanica.ro
Antologia oTatorilor rometni 87

aceasta s'a zis in momentele acelea in care Romania era obligata

sd impund, sarcini grele orickei sufldri din aceasta tara, ca sa
scape nu averea lor, ci Ca S scape onoarea ei.
Si in asemenea conditiuni eu sunt intransigentul, eu sunt
casantul, in asemenea conditiuni eu sunt acela care nu tiu seama
de aspiratiunile partidului si vreau sa provoc prabusirea lui in
ziva de azi...

ANIVERSAREA DE 70 ANI A LUI MAIORESCU

La varsta de 72 de ani si jumatate, intalnim pe P. P. Carp
expansiv si sentimental, pasted-tor de vechi prietenii intelectuale
si sufletesti, care nu se uita si nu4se pot sterge din inimd, cu pri-
lejul aniverskii de 70 de ani a lui Maiorescu, la 17 Febr. 1910.
Aceastd serbare a coencidat cu banchetul anual al Junimii, care
a fost al patruzeci si seaselea. S'au Intrunit batranii junimisti,
ca Maiorescu, Carp, Rosetti, Negruzzi, Gane, Naum, Xenopol,
Aural Popovici.
Iata cum zugraveste acesta din urma aceasta sarbatoare (in.
Nationalism si democratie") :
0 said plina de literati. Langa Maiorescu, seade Petre Carp,
pe care aceasta lume necunoscdtoare Ii proclamase de mult : cos-
mopolit incorigibil. Se rostira mai multe cuvantki.
Se scaala P. P. Carp. Dupa o introducere, In care spune cA
$tiinta niciodatd nu e mediocrti, in schimb mediocritatile sunt
totdeauna $ttintif ice" , se intoarce spre Maiorescu si-i spune, in
felul sau lapidar :
5tii tu de ce te iube$te lumea qa de mult? Am sd-ti spun
eu. Pentiructi tu ai fost un caracter. Pentrucd atunci ctind au in-
ceput unii $i alfii sti ne schimbe $i sti batjocoreascd limba noastrd
rometneascd, cultura noastrd, tu ai avut curajul sti te ridici a
$tiinta ta corectd contra bor. Lumea simfia cd tu luptai dinteun
sentiment de datorie publicd".
La batranul Carp se vedeau lacrimi in ochi. El lug pe prie-
tenul salt si-1 sdruta in mijlocul adu_narii. A fost un moment de
mare entusiasm: aplausele nu mai conteniau. Emotia aceasta in-
semna ndvdlirea fireasca a unei puternice simOri, In obraji, In
ochi, in expresii romanesti, in lacrimi. Nimeni nu-1 vazuse pe
Carp gat de miscat. In acel moment oricine vedea limpede pand
in adancul sufletului lui ; pe fundul intotkleauna acoperit al su-
fletului lui, vedeai cum scanteiazd un adevarat focar de simtire
romaneasca.

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU LAHOVARI
Nati biograficd 8 i caracterizare. Alexandra Lahovari, nascut la 16
August 1841, in Bucuresti, este descedentul unei familii din Valcea, unde
strabunicul sau a fost caimacan. Bunicul a reprezentat acelas district in
primal parlament roman din 1831.
Si-a facut studiile la Paris. Intors in taxa a fost scurt tiinp magistrat
si apoi s'a dedicat politicii. A luat parte activa la evenimentele ce au cul-
minat In detronarea lui Cuza i alegerea printului Carol.
A fost ministru de justitie in cabinetul Lascar Catargiu (1871-76).
In timpul guvernului de 12 ani, al lui Ion Bratianu, Alexandra Lahovari,
ales de mai multe ori In Camera, a stiut st-gi asigure, prin rarul sau talent
oratoric, un Mc de frunte in vieata politica a tazii. Astfel s'a afirmat in
cunoscuta chestie a Dunarei si in Constituanta ce s'a convocat dui% con-
gresul dela Berlin.
Ca orator s'a afirmat apoi in intrunirile publice.
In cabinetul Teodor Rosetti, a fost Ministru de Domenii, iar in 1889,
in ministerul Catargiu, ministru de Externe.
Ultima lui manifestare oratorica a alcatuit-o memorabilul discurs rostit
in sala Dacia, cu un an inaintea mortii sale (1897), in. chestiunea mitro-
politana, discurs Mitt pereche in analele politica ale acestei tari. In aceasta
ocaziune, Alexandra Lahovari, ca totdeauna, a stint sa-si pastreze o linie
de conduita demna si la inaltimea situatiunii lui de om de Stat. A venit
in fate, populatiunii Capitalei i i-a expus limpede situatiunea. N'a cautat
st-i exalteze simtimantul religios, nici n'a indemnat-o sa, moue cu pietre
pe cei invinuiti de a fi batjocorit pe capul Bisericii ; dar a facut o leo-
tiune frumoas i demna despre chipul cum trebue sa tinem la credinta
noastra.
Referitor la tinuta sa in politica externa a tarii, spune inteun cu-
noscut discurs al sau ca
politica externa nu se trateaza la raspantii pi in adunarile publice ;
ea nu se trateaza nici chiar in Senat sau Camera, decal cu cea mai mare
prudenta, cu cel ma? mare tact i cu cea mai mare moderatiune" ;
sau :
Ca sa revenim la politica externa a tarii declar c aceasta politick

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 89

este din cele mai curate ; ea este corecta, sincerit, ea vrea mai ales pacea,
ordinea, linistea ; ea vrea respectul drepturilor fiecgruia ; ea este prietenoasa
cu prieteniii, tare cu cei ce ar vrea sa nu ne recunoasca drepturile ; amabila
politicoasa cu toata lumea ; este politica f parte inteleapta a guvernului
actual, al cgrui reprezentant modest si cinstit am onoare sa fin".
Vorbind despre boieria de sange i boieria de merit, Intfunul din
discursurile tinute in sale Eforiei (1892), Alexandru Lahovari spune :
Boieri sunt astazi toti aceia care se ridica prin talent, virtute, muncit
si merite. Toti cati sunt cinstii, toti sunt cetateni i totdeodata boieri, si
sunt mojici numai acei care sunt misei prin fapte i grosolani prin vorbe".
Ii respectit adversarii si le recunoaste meritele. In Camera, 29 Ia-
nuarie 1892, declara :
... nu voi lua nimic din meritele care revin unui Kogitlniceanu, fra-
tilor Bratieni, caci acesti oameni politici au RI-tut servicii foarte impor-
tante patriei lor... A merita sa fiu luat drept un pamfletar de rand, daca
n'as recunoaste ci multe din foarte frumoasele pajuri ale istoriei tarii
se datoresc acestor oameni. Recunostinta pe care tara le-a pgstrat-o a
flout sa li se uite greselile ; i pe mormintele kr, abia inchise, natiunea
care Ii plange nu-si aduce aminte decal de avanturile lor generoase i ac-
tiunile lor patriotice".
In discursurile lui Alexandru Lahovari se ggsesc multe pagini de
patriotism cald, de convingeri adanci, precum si de stil elegant modele
de gandire si exprimare. Caci el a fost i un artist de talent. Suflet de
elitg, cunoscator si admirator al literaturii, i streine i romanPsti, el filmsi
a cultivat poezia si ne-a lgsat bucati pline de farmec. Aceste predispozitiuni,
precum i culture sa literara 51 artistica, 1-au Mout sa se ridice mult de-
asupra altora i prin frumusetea discursurilor, prin arta pe care stia s'o
puna In exprimarea gandurilor sale.
Alexandu Lahovari, cu temperamentul omului emotir i intelectual,
Intruchipa principiul verbului, al elocintei, sub toate formele ei, ceeace-1
facea sit fie stapan pe orice tribung, (v. C. Disescu despre -Cum vorbia
Alexandru Lahovari", in Antologia Scrititorilor Ocazionali de E. Lovinescu,
pag. 169).
La tribuna populara, puterea lui era inspiratia, emotia momentului
pus In serviciul unei idei. Emotia, pasiunea aci sta tot secretul lui
Lahovari asupra maselor. La tribuna populara el nu se suia niciodatit fara
sit fie impins de o puternicg. emotie ; de aci caldura i frumusetea discur-
surilor. La Alexandru Lahovari emotia aducea cuvintele, cuvintele la randul
kr, produceau emotia, prin care se lega cu auditorul. Din emotia lui Iun-
tric unites furtuna launtric" pe care o manifesta in public prin mi-
scarea masselor ce-1 ascultau.
Cuvantul lui era plin de vioiciune, de c.ldur i exuberanta perso-

www.dacoromanica.ro
90 V. V. Haney

nalitäij lui. Adeseori acest cuvant era o nog. veselk si ironick, care sail-
gera pe adversar.
Ascultand pe Lahovari când vorbia, credeai a Inteinsul sunt douil
personalitilti una care vorbia mintii, era mintea lui ; alta, care se indrepta
inimii, era inima lui caldk si sincerk.
Iatk de ce in vorba ca si in fapta lui era si mksurat si vehement, si
respectuos si batjocoritor, si logic si entusiast. Cuvantul lui apksat, unit
cu gestul hotkritor 5 i cu privirea plink de convingere, dedea rationainen-
tului lui o putere si mai mare.
TJnii ciind vorbesc, cugetk. In vorba sa, in cugetarea sa, vedea ci
auzia fr sd asculte. Discursul lui nu era o compozitie muzicalk, facutk
acask ;era mai totdeauna o inspiratie a momentului, el nu era un meta-.
gizician. In vorbirea lui era o Intreagk actiune ; si massele II ascultau
cu plkcere tocmai pentruck, in loc de a le osteni mintea, le misca prin
emotia si imaginile lui.
Imagina, figura, simbolul au un mare rol in vorbire, pentruck dau
o emotie, o notiune, o idee In mod sugestiv. Acest, mijloc era foarte des
Intrebuintat de Al. Lahovari.

Iatit ce spune si Gh. Panu in Tipuri si portrete parlamentare" (1892)

despre acest orator :
Nu stiu clack d. Al. Lahovari a zis cuvintele ce i se atribue : mi-
traillez-moi cette canaille". Este Ina cazul de a zice apropos de ele si non
e vero e ben trovato".
D. Al. Lahovari are un suveran dispret pentru tot ce e popular, de-
mocratic, dispretul sku se preface In urk, decateori d-sa se vede Impiedecat
sau oprit de vreuna din manifestatiunile -vointei populare....
Orator pasionat, brutal, dispretuitor, el este cineva ; vorba lui no--
dreaptii este ascultatk, gestul sku trufas impune la cei timizi, iar morga ma-
reatk cu care spune lucrurile, d, multora impresia adevkrului.
D. Lahovari revolteaza, indigneazk pe auditor, niciodata lima nu 11
lask, indiferent. Multi din amicii sal deplang pasiunea i infurierea d-lui
Lahovari and vorbeste, e päcat ca are acest defect, zic ei, daca Lahovari
ar sti sk se stapitneasca, ar fi neintrecut". Noi credem din contra di talentul
d-lui Lahovari este facut din pasiune si din nedreptate. Ia-i pasiunea,
morga, brutalitatea oratorica si Indatk el devine un oiator banal".

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romani 91

PROPRIETARI I TARANI
Cu ocaziunea discutiunii generale asupra proectului de faspuns la
mesaj, in sedinta Camerei din 2 Dec. 1888, Al Lahovari, ministru al Do-
meniilor, a vorbit despre boierii din trecut, despre chestiunea agrafa si
despre liberalism si democratism.
In partea rcferitoai e la raporturile dintre proprietari i ärani, duprt
ce descrie succint suferintele din trecut, spune :
Nu sunt batran, si chiar in copilaria mea am vazut asemenea
lucruri. Dela 1853-58, numai in cinci ani, am avut cinci misiuni
de armate streine, doua Mere si mai multe invaziuni de lacuste.
Un scriitor insemnat, un poet cam uitat, Boliac, scria atunci aceste
versuri, pe care sO-mi permiteti s vi le aduc aminte, caci descriu
admirabil situatiunea :
Sable i foc in tard,
Cu holera pe picioare,
Vin Muscalii dela Nistru,
Turcii Dundrea 'mpresoard,
Biltile abia-i incap,
Nemtimea din munti coboard
Cu lacustele pe cap.
Aceasta era starea nenorocitei noastre tari si dv. veniti si
ne Intrebati dece proprietarii marl nu s'au purtat ca lorzii en-
glezi, de ce n'au casteluri, de ce n'au invatat, ajutat, cautat pe
ceilalti mici cultivatori ?...
Apoi in 500 ani de lupta, and am rasuflat? Dar cum pu-
teau sg, caute pe altii, cilnd nu se puteau cauta pe ei MOO_
Nu yeti aduce o piatra edificiului natiunii rom'anesti, pe
care trebue sa-1 zidim cu totii, asmutind urile intre diferitele clase
sociale, intr'o tara mica, cum e a noastra si inconjurata de- vecini
puternici, ci din contra... concordia, unirea, infratirea tuturor.
Mud regretatul Rosetti, in ziva când s'a luat Plevna si
cAnd pentru prima oara stindardele romane se plimbau victorios
dupg secole de Injosire, umilire si uitare, zicea c acum e de luat
Plevna interna, a zis, dupg mine, un cuvant foarte nepotrivit,
daca acel cuvAnt are interpretarea pe care i-o dati Dv. ; adica
dupg lupta cu streinul trebue lupta intre cetateni, rasboiul civil...
Dar eu Ii fac onoarea de a crede c, vorbind de luarea Plevnei
interne, a voit s zica sg, luam cu asalt, s. desfiintam urile, abu-
zurile, nedreptAtile si st InfrAim clasele, pe baza drepat,ei si
iubirii acestei 1,6,ri.

www.dacoromanica.ro
92 V. V. Haney

MANASTIRILE ROMANESTI

La discutiunea pe articole a proiectului pentru vânzarea bunurilor

Statului In loturi la tArani, In sedinta Camerei dela 28 Febr. 1889, Torbind
despre ragnUtiri si rolul lor In trecut, spune :

Dar $titi Dv. la ce s'au ganclit, stramosii no$tri ? De$i ne

contestati dreptul de a vorbi In numele lor, Imi voiu permite a
vh, spune c ei s'au ghndit la cdutarea sufletului $i la fundarea
de mdnästiri. Cht, pentru $coale, biserici, spitale, ajutoare, acestea
sunt fraze stereotipe care rdsund de vreo 35 ani Ineoace $i care
niciun moment n'au trecut prin mintea strdmosilor ; nu s'au gamdit
ei nici la $coald, nici la stabilimente de culturd sau de binefaceri;
nu intrau in capul stramosilor nostri conceptiile acestea moderne,
$i nu trebue sh, cldm oamenilor din secolul al XVI-lea $i al VII-
ka ideile noastre de astdzi ; ei s'au ghndit la sehimna monahald
$i la cdutarea sufletului, iar nu la ee ne gandim noi In s. al
XIX-lea ; $i sh, nu tratdm de nepriceputi pe stramosii no$tri,
fiindcd, precum noi ne gandim la necesitatile secolului nostru,
a.sa $i ei se ghndiau la necesitatile secolului lor, $i ceeace cdutau
ei era un lucru foarte Intelept atunci, oricht de ridicol s'ar pdrea
asthzi unora. Ce erau atunci mdndstirile sau bisericile? Erau
addpost pentru &Mori, erau fortdrete In contra inamicului.
Acestea erau cele doud mari necesitdti ale timpului. Atunci
cand lumea tedia In tara româneased, pe solul romhnesc, In-
tocmai ca pasdrile fugdtoare de pe o cracd de copac pe alta, atunci
child oardele dela Nord $i dela Sud radturau ca nil uragan pa.-
mhntul acestei thri, atunci lumea ,se gaindia la necesitatea de a
face un addpost unde sis se Inchidd phnd va treee vijelia dw-
manilor...
Toate nandstirile sunt zidite In forma de fortgreald. Dar mai
era $i alta necesitate ; atunci lipsiau drumurile, poliia $i hanurile,
si prin urmare oamenii la care trebuiau sd se ghndeascd cineva
mai cu Ingrijire, erau calatorii, comerciantii ; $i pentru a putea
face sh, meargh, micul nostru comert de atunci, s'au gandit sa
dea un addpost in lungile cdlgtorii ce se fdeeau dela o margine
a tgrii la alta... i In fine era $i sentimentul religios ; cci acolo
se retrAgeau in singurdtate, pentru rugdciuni, cei osteniti do nei-
voile lumii.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 93

INTERPELAREA IN CHESTIA DUNAREI

In 1856, tratatul dela Paris a hotArit libertatea plutirii pe Duntire.
La 1877, congresul dela Berlin a decis ca o comisiune europeanil A, redac-
teze un proiect in aceasfa privintti. Regulamentul elaborat avea s5 fie
aplicat de statele riverane, ale DunArei, cererea Austriei de a fi si ea luata
in vedere la aplicarea lui nefiind admisit.
Cu privire la rolul Romaniei asupra acestei probleme, s'au fg.cut des-
bateri marl. in Parlament.
Alexandru Lahovari a ocupat locul culminant in aceste desbateri.

Sa trecem dar peste pasiuni, peste resimtiminte si chiar

peste sentimente, sa le Inecam pe toate... In Dunare; sa luam
chestiunea In sine, asa cum merita sa fie luata. Interesul ce avem
pentru Dunare este cel mai vechiu, cel mai mare si cel mai per-
manent interes al Romaniei ; nu este chestiune care sa fie mai
importanta pentru aceastg, taxa, caci precum a zis Herodot a
Nilul a facut Egiptul", trebue sa zicem si noi a Dunarea a
creat importanta politica si economica a tarii noastre.
Daca vom Pam din aceasta mostenire stramoseasca o bu-
caticA cat de mica, cu greu vom mai pune mana pe foloasele ce
ni le-au dat, acum 25 de ani, niste imprejurari exceptionale si
concursul Europei Intregi, unita pentru a proclama principiul
libertatii de navigatiune pe acest mare rail; noi trebue sa facem
totul pentru a lnvinge dificultatile de astazi si sa Inlaturam pe-
ricolele viitoare. Pentru ca sa tratam Insa aceasta chestiune In
mod obiectiv, nu trebue sa amestecam nici simpatiile, nici anti-
patine noastre, nici chiar prejudecatile unora...
Da, nu este gresala care sa fie mai definitiva decat gre-
sala pe care am face-o noi cu Dunarea : tractatele de comert, cat
de Tele le-ati presupune, au un termen, se pot relnoi si Indrepta,
dar chestiunea Dunarei nu poate sa alba un termen ; cand yeti
primi o pozitie falsa din punctul de vedere al faptului, cand yeti
declara ca este ceeace nu este, cand yeti Inscrie In tractate de
ex. a teritoriul Austriei se Intinde mai jos de Portile de liar;
aceasta, desi este o declaratiune falsa In mod geografic, Ina va
fi adevarata din punctul de vedere politic si etern obligatorie,
cum sunt legile naturii si faptele fizice!
Oratorul face acum istoricul chestiunii, argtând a intada oarg, prin-
cipiul libertatii de navigatie pe rfturile internationale s'a stabilit la 1815
In songresul dela Viena. Dupg aceea, tratatul dela Paris (1856), declari

www.dacoromanica.ro
94 V. V. Haney

Dundrea liberd pentru navigatie, dela Linz pand la Mare, deci, pe toata partea
ei navigabila.

Dela epoca dechnd au luat loc In dreptul public european,

articolele 20, 21, 15 i 16 din tratatul dela Paris, de atunci Ro-
mania a d venit ceeace este si a inceput s phseasch cu pasi repezi
si siguri pe calea prosperitatii. S'a vhrsat multh cerneald si s'au
pronuntat multe discursuri pentru a se pune intrebarea eine a
facut marirea de azi a Romaniei, cine a facut un Stat inflorit
dintr'o provincie parasita, eine a facut s curgh avutia In casele
noastre, sa se ridice orasele, s infloreasch porturile, sh rodeasch
campiile; cine a facut In fine, ca sh se inzeceasch valoarea mo-
siilor noastre? Multi si-au insusit aceastä glorie, dar fie-mi
permis a o spune c numai tratatul de Paris, care a garantat li-
bertatea Dunarei si a desfiintat si piedicele naturii si obstacolele
politice, a ridicat 5i a facut sa infloreasch, Romania. Sh-mi fie
permis dar sa aduc un omagiu acelor mari puteri, cari si-au
varsat aurul 5i sAngele pentru acest rezultat ; sh-mi fie permis
Intr'o chestiune in care si azi trebue s fim, nu cum s'a zis Rusi
sau Austrieci, ci numai Romani inteligenti 5i recunoschtori, sä
aduc aminte acest mare fapt al Puterilor occidentale, cari au pus
bazele prosperithtii noastre nationale, 5i nouh, copii ingrati 5i ri-
sipitori, nu ne este permis s azvhrlim asthzi in vânturi, duph
Indemnul nu stiu cui, acea mostenire ce ni s'a dat cu atat nobil
shnge 5i athtea sacrificii !
Tratatul dela Berlin (1878) consfinteste dispozitiunile celui dela Paris,
adica absoluta libertate de navigatiune pe Dundre. Oratorul cere respectarea
hotaririi si ca regulamentul de aplicare al lor sa fie flout de td.rile riverane.
Si incheie astfel :

Cat despre noi, vh declarhm c aceasth chestiune sth mai

sus cleat consideratiuni treehtoare de partide politice, de lupte de
opozitiune, o considerhm ca chestiune eternh. Conventiunile,
tractatele, oricht de rele ar fi, au un termen, se implinesc, tree ;
o conventiune asupra regimului Dunhrei este de naturh sh fie färh
termen. Ea va tine cat va curge Dunhrea spre Mare. Aceasth
Dunare, pe care dealtmintrelea am deschis-o comertului liber 0
leal al tuturor natiunilor lumii, aceasth Dunhre e a noastrl ; am
platit-o In destul In trecut, chci au fost secoli In care ea a dus
la mare mai mult shnge ronfanesc cleat aph.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 95

IN CHESTIUNEA MITROPOLITULUI GHENADIE

In Mai 1893, fiind ministru al Cultelor, Take Ionescu scoase din scaunul
metropolitan pe Iosif Gheorghian pentru a-1 Inlocui cu Episcopul de Arges
Ghenadie Petrescu, fiind silit s schimbe i legea sinoda1i in acest scop.
Indata dupsa venirea lui Dimitrie Sturza in fruntea guvernului (1895),
acesta se adresk" noului Mitropolit cu rugAmintea de a-1 introduce In ad-
ministratia Asez'amintelor Brdncovenesti, unde nu puteau plitrunde dupd
testamentul Saftei Brancoveanu, cleat membri din familia ctitorilor. Di-
mitrie Sturza InfA4is5, chiar un arbore genealogic prin care voia sg, dove-
deascl Inrudirea lui cu aceastit familie. Ghenadie se lttsg, convins si fku.
dupl cum voia primul ministru.
Unul dintre ctitori, beizadea Gheorghe Bibescu, fiul Domnitorului,
se impotrivi là acest amestec al primului ministru in afacerile familiei lui.
Mitropolitul rdspunse prin refuzul ce opuse la aprobarea bugetului. Bibescu
se puse sub scutul regelui, iar regele sftui pe Mitropolit s'a, lase Admi-
nistratia Brancoveneascg in pace, cici nu era In aderea lui sit se amestece
in afacerile ei.
Glienadie se crezu indreptiltit a rezista autoriatii regale. Lupta ra-
masa ins6 deschisl IntrP Mitropolit i Bibescu, care numai omul care sd,
se lase bgtut nu era. Scrutand viata lui Ghenadie, a alatuit un dosar pe
care-1 In MVO. Miinistrului de Justitie, StItescu, care trimise In judecatti,
pe inaltul prelat. Sfantul Sinod, Intrunit la 20 Mai 1896, II caterisi, trimi-
Vandu-1 ca simplu alugra la Cgld'6.rusani.
Opinia publiad, incepe A. se agite. Oamenii politici de toate nuantele
luarA atitudine In favoarea Mitropolitului. La una din Intrunirile publice,
tinute In acest scop, la Dacia, a tinut Alexandru Lahovari memorabilul sdu
discurs In chestia metropolitang..

Domnilor,

Ne-am adunat ea s ne consMtuim fateste, crestineste,

asupra unei chestiuni care atinge sentimentele noastre cele mai
intime, ne-am adunat ea s'a," ne adresgm Regelui s'a", fa& drepl-
tatea pe care o refuzA guvernul...
De eancl a venit la putere guvernul a cesta nu crez s'a", fi
fkut ceva pentru tar i interesele publice. Dar un lucru trebue
ss-i recunoastem, Ca", ineidentele sgomotoase se tin lant i c gu-
vernarea lui se aseam'anA, cu o charrfa, bine imaginaM, In care in-
teresul nu lancezeste un singur moment, dar noi credem ca,
pentru binele i cinstea rii, ar fi timp ca cortina s`d,
Am avut Intâi, chestiunea seoalelor din Macedonia. Cu mari

www.dacoromanica.ro
96 V. V. flane$

jertfe si cu greutate multa, Infiintasem In imperiul turcesc, scoale

In care sa, se predea limba romand copiilor de Romani. Azi pro-
fesorii acestor scoale rAtdcesc Mil domiciliu pe drumurile Mace-
doniei sau cersesc prin Bucuresti... Avusesem norocul, fiind Mi-
nistru de Externe, sa, ridic drapelul romanesc la Bito lia, infiintand
aci un consulat romanesc. Erau veacuri uitate de cand orice re-
latiuni erau Intrerupte Intro Romanii dela Dun Are si 1%1)24i-te1e
neamului din Macedonia si din Epir. Si nu uitati cd un consulat
comercial in aceastA parte a Europei nu inseamnd o autoritate
comerciald sau administrativA, ci o autoritate cu puteri mari, cu
putere de a judeca, de a aresta, osandi si ocroti. Ei bine, o mama,
profand si insolentA 1-a ddramat din nou la &Rant...
Astfel aceastd bucata, de pAmant romanesc, ingiAclita In
mijlocul imperiului otoman, a dispdrut, spre marea Intristare 0
mirare a Romanilor din Balcani...
Obldduirea aceasta e tAndra, daca-i numdfam zilele, Mang
dacd-i numArAm pdcatele si gArbova, dacA-i socotim prostiile.
Ii trebuia mai mult : trebuia sd vie si In mijlocul Bucu-
restilor si In fata tdrii uimite, care pand, azi nu s'a desmeticit incd
de o asemenea Indrdzneard, sa, pue mama pe Mitropolitul tdrii, pe
al doilea demnitar al Regatului, dupd, M. S. Regele, pe acela care
s'a asezat in scaunul Grigorior si Neofitilor, pe eel care are in-
treita Investiturd : a Parlamentului, a Sinodului si a Suveranului,
si sd-1 trateze mai rdu... cum trata Inchizitia spaniold pe acuzatii
sdi sau cum se poartA un Rege negru din fundul Africei cu su-
pusii sAi....
Au luat noaptea pe capul Bisericii, 1-au pus Intr'o birjA cu
doi jandarmi si un prefect numAr pe jandarm inainte odd pro-
babil era mai de omenie cleat prefectul si 1-au Inchis Intl.' o
chilie, uncle i se aplica regulamentul monahilor fatdcitori.
Este culpabil, zice guvernul. Fie! Dar nu este om, care cul-
candu-se seara nevinovat sa, se scoale dimineata osandit cand
legile au fost respectate....
Fondul? Invinuirile In contra Ieromonahului, care pentru
Dv. ca si pentru mine este tot I. P. S. S. Mitropolitul primat
tot asa de mare in chilia dela CdIddrusani, ca 0 In palatul mi',-
tropolitan, mai mare as zice In restriste si umilintA cleat In
pompd si In slavA, ca orice adevdrat crestin, sunt de doud, feluri:
unele de competinta Sinodului si allele de competinta Curtii de
Casatie. Asupra celor dintai, Sinodul a fost nedrept 0 pdtimas,
asupra celorlalte, Sinodul a fost incompetent, arbitrar si abusiv.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 97

Iau una sau doug din invinuirile care intrau In cadrele Si-
nodului.
Se acuzg Mitropolitul a ar fi ordonat ca o ruggciune Care
SfAnta Treime in loc sg se zieg mistic in. altar, sg se rosteaseg
tare In auz; alta, ca la slujbele unde e de fatä Insusi Mitropolitul,
episcopii In loc sg, slujeasa cu mitra In cap, ar fi fost orgnduiti
sg slujeasa faa mitrg si fArg arje.
Ei bine, daa chiar asa ar fi, pedeapsa fost-a ea In proportie
cu vina? Dar am Intrebat clerici superiori, oameni cunosatori
In materie, si toti mi-au afirmat a Invinuirile ce se aduc Mitro-
politului sunt niste fleacuri si nimicuri" propriile lor ex-
presiuni.
Dar apgrarea Mitropolitului este foarte simplg; el zice a
sunt traditii In aceastg privintg: sub Nifon se face asa, sub
Calinic s'a flout altfel. Mitropolitul Ghenadie n'a Mout In
cazul and Invinuirile ar fi intemeiate de at sg se Intoarcg.
la o veche traditie....
Guvernul neputAnd obtine semngtura Regelui, s'a lipsit de
&Lisa. Si avea dreptate. Ca sg ridice pe un Mitropolit, ca sg-i
spargl usile, ca sg-1 trimitg noaptea la mAngstire, n'avea tre-
buintg cleat de jandarmi.
Petre Carp a zis: Regele si dorobantul"; guvernul de azi a
simplificat formula reduand totul la dorobant", la jandarm.
Dar ceeace nu stiu ei este cg mai existg un Rege si o opinie
publicg si la aceste Inalte instante ne adresgm, ca la un ultim
recurs, aci toate celelalte garantdi sunt desfiintate de fapt.
Juclecat Mg sa fie chemat, osAndit Mg sg fie apgrat, si
pot zice, executat fgrg sa fie osandit aci aceastg oshndl nu
era definitivg aceasta este situatia I. P. S. S. Mitropolitului.
Si mg intreb dece atAta urgie in contra Mitropolitului Ghe-
nadie? Inteleg lupta regelui Frantei In contra Papilor ambitiosi,
care li excomunicau si incercau sg usurpeze drepturile puterii
seculare, dar dusmgnia In contra Mitropolitului Ghenadie, stiind
a mitropolitul este al Orli si al bisericii mgrturisesc a nu
Inteleg
Doug victime a Mout guvernul prin faptele sale nechibzuite:
cea mai putin lovitg este I. P. S. S. Mitropolitul Primat, cxci
consciinta sa curatg li face usoarg suferinta; dar victima cea
adevgratg este Biserica romang si sinodul sgu; pe unul 1-a lovit
numai, pe celglalt 1-a necinstit. Aceastg institutie, Ina fragedg a
primit o loviturg de moarte. Judecata lui II va judeca. Biserica
noastrg nationalg are astAzi o patg care greu se va putea sterge.

www.dacoromanica.ro
98 V. V. Haney

Aceasth defaimare a trecut de totarele Varii si celelalte biserici

surori carora II s'a comunicat sentinta si dela care se astepta un
raspuns, s'au manifestat prin theerea dispretului Mr.
Este ceva mai gray.
Este de temut ca dad, nu oamenii cul0, eel putin multimea
care nu poate sa fact distinctiuni sa nu faca thspunzatoare
Insti legea crestina de nevrednicia slujitorilor sai si sa nu se
lateasca in tara aceasta necredinta i nepasarea de cele sfinte.
Dar aceasta nu va fi.
Suntem Romani, suntem crestini, suntem oameni. Nu e cu
putinta ca un fapt care a calcat Constitutia, legile sense si legile
chiar nescrise ale omenirii, dar care sunt adanc Infipte In cugetul
fiecaruia, sa nu ne miste pang In fundul inimilor noastre. Aceastii
odioasa judecata putea chiar s zdruncine credinta. Dar 'Ana aci.
Aceasth credinta, In care ne-am nascut i In care voim s murim,
cars a presezut la cele mai man acte ale vieii noastre, care a
impreunat mainile noastre cu mainile sotiilor noastre, care a
adumbrit leaganul copiilor nostri, care a, veghiat mangaietoare la
capataiul stthmosilor nostri adormiti, in care si noi spethm St
adormim in pace, pentru a reInvia in speranta, acea credinta nu
poate fi pangarita de un Partenie, nici siluith' de un Sturza.
Dansa a fost dela Inceput i dealungul istoriei una cu natiunea
romana, dansa a purtat In lupta steagurile biruitoare ale Mihailor
si ale Stefanilor, pentru dansa au murit Basarabii In Constanti-
nopol. Ea este amestecata cu pamantul a cu tarana acestei taxi,
ea este dospita In inimile i In cugetele noastre.
Nimic nu o va sdruncina.
Guvernul, sprijinitorii lui, scribii a carturarii lui dela un
timp Incoace repeta, In toate modurile ca i child ar voi sa se
Intremeze pe ei Inii chestiunea este Inehisa, flucrul este
sfarsit".
Domnilor, and mantuitorul lumii fu pironit pe cruce, cand
dete ultimul strigat i and Duhul sau se intoarse la cerul de
uncle venise, poporul ucigas al Evreilor a strigat si el Inteun
glas: S'a sfarsit".
S'a sfarsit! au zis Ana si Caiaf a; s'a sfarsit au zis fariseii;
s'a sfarsit au zis judecatorii nedrepti; s'a sfarsit a zis multimea
orbita; s'a sfarsit a zis Pilat din Pont si si-a spalat poate mainile
pentru a doua oath.
Ei bine, nu se starsise si nu s'a sfarsit Inca. Poporul, com-
plice al celei mai man crime In istoria lumei, a fost risipit in
cele patru unghiuri ale parnantului, imperiul roman a. cazat;

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rontani 99

atatea alte inapAratii s'au format si au pierit si Inca nu s'a

sfarsit. Sunt peste o mie nouA sute de ani, milioane de crestini
la zile anumite se adunä si ridicA rugile si blestemele lor la cer
in contra poporului ucigas si juclecAtorilor infami. 0 nedreptate
nu se sfkseste nici odatA; ea strigA cAtre cer si cltre pAmânt.
Si sA nu zia fatarnicii ca asemAn pe mitropolitul primat cu
insusi Isus Christos, cad se stie ca nu mitropolitul primat, dar
cel din urma vinovat este in fata nedreptAtii egal cu Christos.
Tot sranta scriptura ne spune fiat justitia pereat mundus.
SA se facA dreptate chiar de ar pieri lunaea.
Dreptatea, acea simtire nascutA in inima fieckuia din noi,
cere o inaltl satisfactie In aceasta chestiune, si nu se va linisti
panA cand nu va fi Indestulata. SA avem sete, sl avem foame de
dreptate, 0 vom fi saturati.
Lumea nu va pieri pentru aceasta. Va pieri eel mult pana
si suvenirea atentatului odios sub nume de judecatA, plAmAdit
de mi guvern fAra streaja si primit de un sinod färA neatknare
si a cArui victima mareata a cAzut un batran, un preot, un ar-
hiereu, un sef al bisericii.
Lucrurile nu pot sa ramanA asa.
Dela un capat al tkii p&na la celAlalt, sub Carpati "Ana
la Dun Are, sA Ina ltAm catre Rege, cAtre Suveranul iubit 0 slAvit,
Intr'un cuget, Inteo suflare, un singur glas, un singur cuvânt:
sa se Lea dreptate! Si printr'insa se vor impaca constiintele, se
va aduce pacea si inbirea, unde este zavistie si urA, se va restabili
cinstea Bisericii, buna faima a Orli si se va IntAri Inca mai mult
Increderea natiunii In alesul ski. In aceasta sperang ne-am
intiunit, cu aceasta sa ne despartim.

www.dacoromanica.ro
 TITU MAIORESCU
Sosit la Iasi la 4 Decembrie 1862, In varstg, de 22 ani, avâncl ca titluri
doctoratul in filosofie din Germania si licenta In drept dela Paris, iar ca
functii profesoratul la Universitate si directoratul Liceului National al
Academiei Mihrtilene cum Ii era titulatura atunciMaiorescu desfasoarg din
capul locului o activitate din cele mai remarcabile.
Clasele secundare le Meuse In vestitul Theresianum" din Viena In anii
1851-1858. Dupg, examenul de maturitate din Iulie 1858, el se hiscrie In
acelas an la Universitatea din Berlin. In cursul anului uringtor ascultg di-
verse prelegeri la facultatea de filosofie, i trece, dupg un singur an de
studii, In Iulie 1859, doctoratul In filosofie.
In Noembrie al aceluias an, merge la Paris, urmeazg Literele la Sor-
bona, si Dreptul la Facultatea Juridicg, si-si inchee studiile aci hi Noembrie
1861. In intervalul acestor din urmg ani 1860-1861 a giisit timp sg scrie o
carte filosoficg In limba germang, carte elogios apreciatg de pres i despre
care un recenzent afirmg crt agerimea si claritatea stilului aduc aminte de
claritatea stilului lui Lessing"
Ca urmare a activitrttii sale de scriitor, Maiorescu este ales membru
corespondent al Societatii filosofice din Berlin si e trecut printre cola-
boratorii revistei Der Gedanke", organul Societgtii.
Intorcandu-se In OA, la 27 Noembrie 1861, s'a frtcut imediat cunoscut
In cercurile intelectuale printr'un sir de prelegeri Despre educatiunea ten
familie" tinute cu Incepere dela 10 Decembrie 1861 pang la vacanta Pastilor
din 1862 prelegeri la care afluenta publicului era foarte mare.
La Iasi prin pretuitele sale cursuri universitare, prin atraggtoarele si
instructivele conferinte publice, prin Infiintarea societatii Junimea" 1m-
preung, cu oameni din cei mai alesi, ca Th. Rosetti, P. R. Carp, V. Pogor,
Iacob Negruzzi etc.; mai tfirziu prin Intemeierea revistei Convorbiri lite-
rare", prin spiritul siiu critic, prin lupta Impotriva a tot ce era vorbgrie
goalg, neadevgr i formg fgrg, fondul corespungtor, el Insuflg peste tot un
non ritm de vieatg intelectuaTh i moralit.
In cuvantarea La Centenarul lui Titu Maiorescu", tinutg la Aca-
demia Romank in sedinta solemng dela 16 Februarie 1940, Dl. I. Petrovici
spune :
,,Titu Maiorescu a fost poste tot o armonie In faptti In vorta

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronalni 101

in scris. Alid oameni de cugetare 11 vor fi depa.sit probabil In descoperiri de

ordin concret, dar ca priveliste armonica, dansul a fost fara egal, caci cel
putin pe taramurile noastre nimeni n'a incarnat mai bine armonia ca lege
-suprema a universului".
Discursurile lui Maiorescu sunt uneori diluate, elegantele lui fraze
sunt poate mai comune ca ale altora, dar ceeace impresioneaza e ordonarea
Intregului, nu valoarea intrinseca a partilor. Maiorescu avea talentul vor-
.birii, intovarasind vastele perioade de muzica unei voci melodioase si de o
mimica minunat de expresiva, si debita discursul cu un ansamblu de acom-
paniarnente artistice care ni Inaboldiau simtirea, ducandu-te adesea pana la
hotarul dintre uman i divin (I. Petrovici, Figuri dispärute, Buc. 1937).
Un portret al lui Titu Maiorescu nig da, regretatul Eugen Lovinescu
In ultima sa publicatie despre maestrul sau:
....Cu o evidenta infatisare de sanatate fizica, cu elasticitate hi mis-
can l. pana la adanci batranete, impinsa chiar la un fel de sprinteneala. Cap
taint dur, energic, dominat de o admirabila frunte sculpturala, ochi adanci
sub streasina unor sprancene stufoase, din jocul carom scotea mari efecte
de expresivitate.
Nu vorbea nepregatit; lecii1e lui nu se pierdeau in improvizatii si
digresiuni, ci constituiau un bloc organic, cu compozitie constructiva i cu
darul evocatiei lui de pedagog
Facuta din luciditate, stapanire de sine, din argumentare logica si
din toleranta, elocinta academica a lui Maiorescu s'a pastrat mai mult pentru
valoarea ei literara. (Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, II, p. 417-419).
Dar Titu Maiorescu a jucat i un important rol politic. Discursurile
sale politice cele mai de seama sunt cele privitoare la revizuirea art. 7, in
chestia evreeasca, cel In jurul constitutiei din 1884, in care gasim avant de
natura ideologica. Totdeauna a vorbit de spiritul de toleranta, dragoste
pentru libera cugetare i expresia ei, in apararea aroma, peste argumentarea
logica, se simte urcandu-se in cuvinte, caldura inimii"
In 1913, in timpul rasboiului balcanic, a prezidat Conferinta dela
Bucuresti, j cu acel prilej talentul sau oratoric s'a afirmat din nou.

www.dacoromanica.ro
102 V. V. Hane$.

DISCURSUL LA CONGRESUL POLITIC, 1902

Congresul de fata a voit sa raspunda la trei cerinte: intaiu,,
se va dea seama de organizarea partidului nostru, care precum
ai vazut e mai tare de cat se presupunea; a voit al doilea, sa
semnaleze si s explioe pentru ce atatia reprezentanti din cei
mai distinsi ai Invätamantului public au venit s contribue la
actiunea partidului conservator de sub conducerea d-lui Carp;
si a voit, in al treilea rand, s expue inaintea d-voastra programul
politic al partidului nostru, program pe care in parte 1-a expus
ieri bine siintitul si bine ganditul discurs al d-lui N. Filipescai
si pe care 11 va complecta indata d. Carp.
Dupa cat s'a vorbit en i astazi, ati putut constata cet
programul nostril are doua parti: una, special politica, de masuri
legislative si administrative; alta, numita ieri partea sufle-
teasca" de Inaltarea cugetelor si intarirea caracterelor.
Ce este un program de idei politick?
D-lor, ideile politice, In generalitatea br, stau toate publi-
cate in carti; ba sunt chiar, pentru comoditatea cititorilor, asezate
In ordine alfabetica si prin. dictionare.
Cine vrea s cate asemenea idei, numai ca sa fie vorba de,
ele, le Oseste &tie va voi si uncle va voi.
In deosebire I de aceste generalitäti, adevaratul program al
unei politice reale este scoaterea la ivea1 i elaborarea acelor idei
care Intel:, anume ar i Intr'un anume timp sunt indicate de
Imprejurarile de fapt si trebuesc efectuate In ordinea treptata a
urgentei si a importantei lor, In timpul apreciabil al generAiei
In care se produc.
Ia ganditi-va cu ce claritate si preciziune barbatii politici
din Divanul-Adhoc dela 1857 i atunci nu era vorba de deo-
sebire Intre partid liberal si partid conservator barbatii po-
litici de atunci, partidul national unul i singur, cu ce claritate
precisa a formulat cele patru-cinci puncte ale constituirii Sta-
tului Roman.
La realizarea lor treptata au lucrat cu totii si ele s'au ei
realizat de generatia lor, in timpul oel mai scurt posibil.
Dupa Indeplinirea constituirii, a venit la 1881 necesitatea
sa se formeze tot asa de clar si precis care e, generatiune Cu
generatiune, opera de reorganizare acum Inauntru Statului con-
stituit.
Aici ne poate servi de model guvernul care a si introdus
pentru prima oara o realizare de asemenea program politic, ne

www.dacoromanica.ro
 Antologia oratoraor romdni 103

poate servi de model ministeriul T. Rosetti - Carp - Ghermani

dela 1888.
Ce ziceau acesti oameni atunci? Ne trebue inamovibilitate,
ca idee de dreptate; ne trebue starpirea agiului, ca scgpare a situ-
atiunii financiare momentane; ne trebue Vanzarea de loturi mici
la tarani si legea minelor, ca idee de Infarire economic1; pentru
mai thrziu legea meseriilor si altele indicate.
Si aceste idei, nu doar1 inventate de vreunul din ei, dar
afirmate de ei ca necesiati practice ale momentului, cu adaosul
hotarIrei din partea lor de a trdi viata lor politica' pentru efec-
tiva lor Indeplinire, aceste idei au fost asa de hotAritoare pentru
insemnatatea unui partid politic, In cat acel lArbat care a In-
trupat In vremurile noastre In modul cel mai stlruitor politica
conservatoare, faposatul Lascar Catargi, el, a carui cultura nu-1
punea In stare A, formuleze Insusi ideile politice, dar al arui
tact si bun simt, In felul vechilor patrioti, II floea totdeauna ca-
pabil de a simti si ideea cea adevIrat1 si cugetul eel sincer, el,
spre srarsitul vietii sale, a Imbfatisat si s'a identificat si cu
aceast1 noul formulare, precum fusese si la Inceputul vietii sale,
In Divanul adhoc din 1857, printre nationalii unionisti. Si astfel a
consfintit si el In ultimul s'au minister dela 1891-1895, pro-
gramul politic al d-lui Carp dela 1881, realizat In mare parte,
de guvernele conservatoare, incepand cu cel dela 1888 de sub
presidentia d-lui Teodor Rosetti.
Rosetti a realizat inamovibilitatea; Ghermani a realizat dis-
paritiunea agiului; Carp a realizat Improprietaxirea tAranilor si
legea minelor. Iat1 ce Insemneazd program politic In adev1ratul
lateles al cuvântului, lucru de o asa esentiara important/ intr'un
Stat cu oare-care viatI politicl.
Dar, stiti cum se Intampl1 cu lucrurile importante; imi
vine 81 zic, ca sl nal apropiu de priceperea Firmer dela prietenii
nostri fevruaristi, stiti ce se Intamplii cu o bunI mared de f a-
bricti: cu cat marca e mai bunl, cu atAt vine mai curAnd fa4i-
ficarea si contrafacerea. De aceea vedeti, cI o dat1 ce introdusese
ministerul dela 1888 realitatea programelor politice In regatul nou
constituit, Incepem a avea belsug de asa numite programe! Lumea
credea ca. tot ce-i trece prin cap si-i sun1" bine la ureche, e
program.
A venit cu un program foarte puternic, sguduitor al con-
stiintelor romanesti, seful partidului liberal d. Sturdza, Ma%
ce a lost proclamat seful partidului; a venit la 1893 i 1891 cu
programul national de a Imbuatki soarta Romanilor In contra

www.dacoromanica.ro
104 V. V. Hanq-

aceea ce numia d-sa barbaria Ungurilor, prin interventiunea Sta-

tului nostru. Enorm program! Dar cand a ajuns la guvern, in
Octomvrie 1895, nu 1-a realizat, a inselat aspiratiunile tinerimei
intregi care se increzuse intr'insul i s'a coborit la scuzele
din Iasi.
Noua insa, oameni In varsta, ni se cuvine s avem judecata.
mai cumpanita si s fim drepti si nepartinitori, mai ales cu
adversarii nostri. Se zice de prietenii d-lui Sturdza: Sturdza este-
un patriot si om de mare experienta". Este fara indoeala, o erect
si o zic si eu. $i cand a facut acel incendiar discurs dela Orfeu
§i a venit sa atace din guvernul Lascar Catargi, pe ministrul de
externe Lahovary, Alexandru fireste, el stia sau eredea c sunt
Imprejurarile politice asa, in cat sa poata interveni Romania In
contra Ungurilor i s indrepteze soarta Romanilor de dincolo".
Foarte bine! Dar n'a trecut nici anul dela ultimul sau dis-
curs din Senat in acelas sens, si la Octomvrie 1895 a venit el
insusi la guvern. De ce si-a schimbat atunci imediat parerea?
Amicii si raspund: Child a venit Sturdza la guvern, se schim-
base. Imprejurarile externe si ceea ce se putea atunci and a
zis-o, sau eel putin i se parea a se poate, a vazut ca nu se mai
putea In momentul cand era sa vie la guvern".
Bine, sa le-o admitem si aceasta. Dar atunci era un mijloc-
indicat pentru seful liberalilor de a-si scapa onoarea sau demni-
tatea politic, 0 aici se vede indata ce gravitate are adevaratul
program, In deosebire de contrafacerile Inselatoare; atunci, daca
programul cu Ungurii era nerealizabil, trebuia el personal sa
nu vie la guvern, ci s delege pe un Aurelian oare-care In numele
partidului. Sau nu trebuia s vorbeasca la Orfeu i In Senat asa
cum a vorbit, sau, dad, a faeut-o, nu trebuia sa vie la guvern asa
cum a venit; adica cu scuzele umilite dela Iasi.
$i pedeapsa nu i-a lipsit i 1111-i putea lipsi. El s'a aratat
nevrednie de a fi la putere In acele momente ale crizei nationale,
si enorma deceptinne cu care a raspuns la aspirarile trezite i.
aprinse de el, 1-a si rasturnat dela guvern asupra aceleiasi
chestii nationale, si bine i-a Mout: exemplul va servi de-acum
Inainte tuturor.
Cad tara s'a cumintit si Incepe a-si revizui vechile pareri,
dupa fericita expresie de adineaori a d-lui Delavrancea, marelui,
fenomenalului nostru orator.
Ce autoritate permanenta, ce ideal al tinerimei ar fi ramas
d. Dimitrie Sturdza, daca nu si-ar fi repetat programul national

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 105

pentru a pune maw, pe un guvern efemer, ci ar fi adus jertfa

ambitiei i ar fi stat la o parte pana la un moment mai oportun!
Acum In sfarsit, venind din nou la putere, In 1901, a putut
sa-si restabileasca o parte a creditului pierdut. Si-a restabilit-o,
tincl-ca chestia scoalelor dela Brasov a fost In Murata prin re-
zolvirea ei nu examinez, daca buna sau rea, i acum este la
ordinea zilei chestia budgetara, iar In privinta ei d. Sturdza s'a
purtat politiceste corect: a cerut in opozitie economii i le-a
aplicat la guvern.
De aceasta trebue s ne bucuram i noi adversarii lui: este
totdeauna bine ca o tara sa-si gaseasca la momentul oportun
omul oportun si ca un om Incaruntit In trebile Statului sa
ajunga In sfarsit sa fie de adevarat folos In politica tarei sale.
Iata dar, cu exemplul d-lui Sturdza, ce serios lucru este un
program politic si realizarea lui. Ca sg, variem exemplele, s ne
aducem aminte si de aniicii nostri fevruaristi. Vezi bine, si d-lor
au vorbit de program. A venit veneratul sef" si a mentionat ca
program special, la Iasi, cadastrul, irigatiunile
Tara era Inaintea unei catastrofe financiare, si veneratul"...
vorbea de cadastre!
Dar suta de milioane care se cere ca sa facem asemenea
luclari, de uncle?
S'a vazut Indata c veneratul" nu e om de guvern.
Si ca s simtim si mai bine deosebirea, noi toti cati
suntem aici, si jurnalistii, 1mi pare bine a sunteti Impreuna
cu noi, pe aceasta estrada, caci nu avem nimic de ascuns aici,
din contra: e bine sa se lamureasca toata opiniunea publica In
cunostinta de cauza, sa ne inchipuim pentru un moment, noi
toti CAM suntem aici, nu numai ai nostri" c ar esi aici si
acum din gura d-lui Carp vorba: ne trebue cadastrul! TWA tara
ar zice: omul acesta e hotarlt sa-1 faca; daca a spus-o, o va
realiza; e ceva acolo, el nu vorbeste degeaba!
Dar cand a spus-o venereal la Iasi? Tara facea haz! Vom
guverna cu bland*, c dreptee, vom face cadastru, vom face
irigatiuni, tumineazti-te $i vei fi $. c.1., aceasta Insemneaza con-
trafacerea unui program politic.
Si mai e acolo un set ori un aspirant, generalul pivot, 11
auzim vorbind i pe d-sa de program: d-sa a Mout faimosul
Decalog! In toate dictionarele 11 &esti, pe nide a si rams.
Dar ce sa ne rairam do d-1 general a n'a priceput nici pana
astazi, pentru ce decalogul d-sale e o simpla contrafacere, and

www.dacoromanica.ro
106 V. V. Hano-

amabilul general contraface chiar si limba romaneasca pentru a

se trimite In efigie" la clubul dela Iasi.
Mai e acolo un set Ei, acela e inteligent, In adevar in-
teligent.
Ace la, fireste, ajunsese In momentele grele, adica dupa ce
generalul compromisese situatia, sa duca finantele tarei, si atunci
trebuia un foarte serios program financiar.
A 0 venit d. Take Ionescu cu noul buget al tarei si 1-a
dus In camera conservatoare de atunci, 0 aid sa ma ierte amicul
meu Anion, In camera aceea, In care am wilt onoarea sa fiu
si eu ca ndnistru de justitie cateva luni, am gasit ca spirit
conservator al majoritatii o foarte build dispozitie, si daca ar fi
trait camera, ar fi trecut printre camerele de merit; vorbesc de
majoritatea conservatoare, care a fost acolo, nu de Imperecherea
unei minoritati cu opozitiunea liberall. In acea camera a venit
d. Take Ionescu, care este fireste un mare orator, si prezentand
budgetul a zis, cu o vorba luafa din istoria frantuzeascrt: Salu-
tati-1 (budgetul dunanealui), caci este marele budget echilibrat
al taxer.
Toata lumea stie ce a iesit din faimosul echilibru. Contra-
facerea d-lui Take Ionescu consista In aceea Ca d-sa a confundat
echilibrul budgetar cu echilibristica oratorica.
In deosebire de aceste contrafaceri, o stiti, d-lor, cand v'a
vorbit eri d. Filipescu, si cAnd va va vorbi astazi d. Carp, va fi
precizie si hotarare'. In aceasta grupare conservatoare a noastra,
nu Incape amagirea opiniunei publice.
Dar sa, ma grabesc a ajunge la srarsitul neinsemnatei
rade vorbiri, atingand si partea cea-lalt a. a programului nostru
politic.
Partea a doua a programului e partea sufleteasca" cum a
numit-o un orator ieri, parte cu deosebire caracteristica pentru o
politica In opozitie, fiind-ca se adreseaza la reculegerea cugetelor,
la Intarirea si Inaltarea caracterelor, pe cari astazi d. Florescu si
d. Delavrancea au aratat-o cu deplina claritate ca hind adeva-
ratul mijloc de scapare al unei taxi asa de mici In privinta pri-
mejdiilor din afara.
i tocmai In aceste momente, cand odata cu latirea unui
mai bun Infatilmant istoric In scoalele noastre se trezeste con-
stiinta nationala si se simte necesitatea de a complecta lipsa
numarului prin Indoita energie a patriotismulai, ne vine dela
amicii fevruaristi apelul la poftele budgetare ale partizanilor si
ni se da ca o buna tactica In luptele politico. Aid cel putin nu

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronalni 107

mai este o contrafacere, ci reinstalarea pe fata a fabricei, cu

vechia ei marca, pentru atragerea clientelei spre una din mar-
furile cele mai eftine si mai de rand: colectivitatea intereselor
private in locul partidului principii1or politice.
Al patrulea sef, sef-aspirant, al amicilor fevruaristi s'a
insarcinat cu formularea acestei pretinse tactice, d. general Jac-
ques Lahovary. 0 fi fost d. general ce o fi fost, cand se ocupa
de cele militare; dar de cand s'a lasat de militarie si a Inceput
sa se civilizeze prin colorile capitalei, a apucat o cale foarte
curioasa; i dac 1i Inchipueste d-sa i vrea s propovadueasca
si altora, c, teoria sacrificiilor este o utopie si ca numai prin
interese se -tin ai nostri", conform traditiilor istoriei si politicei
Tomanesti, atunci comite 0 mare erezie.
TWA' istoria noastra nationall Ii d o desmintire, i istoria
este politica trecutului, precum politica este istoria prezentului.
S m incere a va dovedi din exemplul evenimentelor noastre
contimporane, ca din toate firele, cu care se tese panza istoriei
nationale, din toate aceste fire strabate un anume fir cu o anume
coloare, strabate jertfa acelora, cari au faptuit ceva In orice
epoca Insemnata, din istoria
Noi Incepem politica noastra moderna, care a devenit In
parte deja istorie, cu anul 1859. Noi adica cei Inaintati In varsta
din generatiunea aceasta, generatiunea respectatului nostru pre-
sedinte, generatiunea veneratului" de dincolo si a generalului
Manu, noi, ace,stia, caH continuam imediat pe cei dela Divanul
ad-hoc, noi ar trebui s ne dam cu atat mai bine Rama ce vrea
sa zica, daca printre sarbatorile nationale de astazi, si la scoli
si la tribunale, este Insemnata, ziva de 24 Ianuarie, amintirea
unirei. Ia Incercati si dv. mai tineri s v, Infatisati i sa, pH-
cepeti ce trebue sa se fi Intamplat atunci In Bucuresti, la 24 la-
nuarie 1859, pe dealul Mitropoliei, uncle era vorba sO, se aleaga
un domn indigen al tarei romanesti; unde erau aspiratiunile,
poate legitime, a catorva familii maH de fosti domnitori. Depu-
tau' erau Impartiti dupa aceste aspiratiuni de alegere la domnie.
a va puteti Inchipui ce Insemnau alergarile dupa domnie, daca
vedeti ce Insemneaza numai alergarile dupa o sefie de partid, ce
dusmanie de moarte era Intre fratii Dimitrie i Joan Bratianu,
ce zizanie Intro d. Aurelian si Sturdza, cu ce ur urmareste
d. general Manu pe d. Carp, ce se petrece Intre veneratul"
,si altii!!
Ce trebue s fi fost la 24 Ianuarie 1859 pentru o domnie a
Tarei Romanesti! j ce a esit din 24 Ianuarie? A suflat printre

www.dacoromanica.ro
108 V. V. Haner

reprezentantii poporului romanesc acel ideal al propasirei natio-

nale, au renuntat toti aspirantii la pretentiunile br, i a esit
cu unanimitatea glasurilor, eine? Cuza, alesul de la Iasi, necu-
noscutul Cuza, fiindcg, In persoana so Intrupa icleea unirii!
Ce Insemneaza aceasta? Aceasta Insenmeaz c s'au jertfit
toate ambitiunile competitorilor, pentru a face un pas inainte
in politica nationala a Tarii. Ce s ar fi intamplat la 24 Ianuarie
1859, dad, oamenii politici de atunci ar fi urmat dupg sfaturile
d-lui Lahovari: ai nostri numai pentru ai nostri!
i vedeti ce-au Mcut i Iesenii? Au primit aclamarea, si a
venit Voda Cuza la Bucuresti ca Domn al Principatelor-Unite,
iar Iesenii si-au jertfit capitala Moldovei si au Ingenunchiat
Inaintea Bucurestilor, caci ideia cea mare si nationalg a unirii a
Insufletit atunci pe toti locuitorii acestor tari, i fara jertfg, nu
se putea Infaptui nimic.
Din aceste doua jertfe s'au tesut cole d'intai fire ale istoriei
nationale din epoca noastra.
a venit apoi al doilea moment important din istoria si
politica romana contimporang, si aici mai multi din d-voastrg,
1-ati simit, Caci eroti In varsta de o-1 putea aprecia, a fost mo-
mentul rasboiului de la 1877.
Erau multi la noi, si nu trebueste sg, va mirati, cari ziceau
bona fide: pentru o tara nepregatita, cum eram noi, este mai
cuminte sa ne abtinem, capul plecat nu-1 taie sabia". Armata?
La munte cu ea! Ne retragem noi, iar Marile Puteri sa ,bine-
voeascg". Si zicea asa d. Dimitrie Sturdza, si raposattil Ion
Ghica, i raposatul Nicolae Cretulescu, i altii, dupg vremuri.
Convingerea lor, slabiciunea cugetului lor. Dar totusi si atunci a
triumfat ideia ca. fgra jertfg nu se castiga nimic In viata po-
poarelor.
Daca tara voia sg, iassa neatarnatg din acel cataclism oriental,
nu trebuia sa astepte mila diplomatilor, ci sa jertfeascg sangele
fiilor poporului sau!
Si asa s'a hotarIt rgsboiu1 si acel rasboiu a cucerit indepen-
denta noastrg, recunoasterea noastra, considerarea noastra. Cu
aceasta minunatg, jertfa se tese a doua paging glorioasa In istoria
contimporana a Romaniei.
Atunci a venit si Domnitorul Carol pe campu1 de luptA si a
adus i jertfa lui, expunandu-si viata algturi cu ostasii romani.
Atunci a simtit el jertfa poporului nostru, si poporul nostru a
simtit jertfa lui, i numai In aceastg impreung simtire Dinastia

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 109

straina a devenit acum romana si Romania a devenit dinastica,

odata en independenta ei astfel cucerita.
Si cMar in zilele de azi, cari in invalmasala momentului
ne par zile de micime si anevointa , daca le privim de d'asupra
si oare-cum istoriceste, vedem ca de trei ani Incoace, de la acea
camera conservatoare, de care vorbeam adineauri, so Infaptueste
al treilea eveniment Insemnat in istoria tare!. Ne-am trezit, acum
trei ani, inaintea unei calamitati financiare si economice; ne-am
trezit cu teama de-a nu mai face onoare creditului si. numelui
t'arei in strainatate. Mad. ne-am trezit, nel-a fost teama la toti;
si deja, di ne-a fost teamd la toti, e marele semn! Sunt alto po-
poare, si vecine mai man, si mai departate mai mici, si la apus
si la miaza-zi, cari cand s'au trezit ca nu mai pot plat, au zis:
ei si! sa nu mai platim! Sa vie control strain si atata paguba!
Poate chiar castig. Nu e vorba, se pierde ceva din onoarea na-
tionala, vin comisiuni europene ca sa te puie sub epitropie, ca pe
un risipitor, dar ce face! existenta materiala tot merge Inainte,
si piele mai subtire.... putin lucru!
Romania nu va cugeta asa. Toti, si camera conservatoare
si camera liberala, si guvernul Cantacuzino, si guvernul Carp, si
guvernul Sturdza, toti s'au unit In acest gand al natiunei :
Onoare Inainte de toate! Nu am dat faliment, dar am jertfit cu
totii cat am putut, am primit impozite, am primit reduceri, am
scazut din averile noastre materiale, dar am fost mandri ca am
scapat creditul si onoarea tare!!
Iata trei exemple cunoscute din Istoria, noastra contimpo-
rana, si acuma am dreptul sa zic: masura, dupa care se judeca
valoarea istorica, valoarea omului de stat, valoarea unei grupari
de oameni, valoarea unei conceptiuni politice, valoarea unui
popor Intreg, este jertfa ce o aduce pentru existenta si onoarea
sa ca stat.
Si aici nu -poate veni cel dintaiu agramatos al vre-unui club
sa ne vorbeasca de tactica intereselor particulare ca de adevaratul
element politic.
Pentru a termina, domnilor, nu ne vom mai mira acum,
de ce atatia profesori distinsi au venit sa lucreze Impreun'a cu
noi. Ei au zilnic chemarea de a 1nvata tinerimea, de a-i da
exemple si povete. Dar si d-voastra toti, parinti, frati, cari aveti
tle a face cu copii mai tineri, ce povata le yeti da? Le veti zice
dupa tactica fevruaristilor: la buget ai nostri", sau le yeti zice:
sus inimile! Mai sus cugetele! Binele Tani Inainte de toate"!
Asa se explica a doua parte a programului nostru politic.

www.dacoromanica.ro
110 V. V. Hano'

Noi indeosebi am lost adese ori acuzati de presa liberala,

pe nedrept acuzati, c n'am avea incredere in poporul roman.
Nu este exact; tocmai contrarul este adevarat: am avut totdeauna
cea mai adanca Incredere in neamul nostru. Fara o asemenea
Incredere, cum am fi putut noi Intreprinde acum 40 de ani acea
lupta literara, de care vi s'a vorbit? Si chiar astazi, In politica,
not apelam la partea cea mai nobila, la partea cea ideall a po-
porului. Si simplul fapt, c In toata convingerea noastra si ca
element anume distinctly facem un asemenea apel, aceasta este
cea mai mare dovada c trebue sa avem incredere in vitalitatea
poporului.
Si o avem, di-lor, pentru cd, de n'ar fi clecat cele trei eveni-
mente contimporane ce vi le-am citat, ele ne dovedesc c acest
popor mic, mare, cat este, cA aceasta tara, peste care au trecut
atatea greutAti ale vicisitudinilor istorice, peste care s'a asezat
Inca mai la urma patura domniei fanariote i bizantina, a pastrat
totusi sub cenusa vremurilor o scAnteie vie din acel foc sacru pe
care 1-a mostenit de la Romani, de la acel popor care a stiut sa
dea lumei intregi cel mai mare exemplu al unui stat constituit
pe subordonarea intereselor particulare In favoarea binelui obstesc.
Astfel suntem i cu aceasta Incredere sa lucram mai de-
parte si s privim In viitorul Tarei.

LA ANIVERSAREA DE 70 ANI A REGINEI ELISABETA

MAIESTATE,
Prea Ina itatti Doamet,
Vg, rugam s dati voie Consiliului de Ministri s V aduca
respectuoasele sale omagii si felicithri, Impreuna cu semnul lor
extern, Marea Cruce a Ordinului Carol I, pe care Maiestatea Sa
Regele a Incuviintat s V'o oferim.
Saptezeci de ani petrecuti in cele mai felurite imprejurari, la
Inceput In multe tari al Europei, dela 1869 incoace cu viata sta-
tornicita In tara noastra, dar din mijlocul ei, prin o inaltare
treptata trimitand raze de lumina peste toate hotarele, aceasta
este soarta unica In felul ei, pe care Providenta a harazit-o Reginei
Elisabeta a Romaniei.
Cu inaintarea varstei, cu sporirea anilor, a crescut si pri-
ceperea lumii, a crescut desavarsirea in ale artelor, a crescut

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 111

raspanclirea binefacerilor, a crescut i durerea, pAna In ultimele

zile Inaintea serbarii de astazi.
Dar Maiestatea Ta ai stiut Inca din copilarie s fii prietena
cu durerea i ai cautat totdeauna, cu o neobosita staruinta, s o
Imbratisezi prin mAngAierea celor Indurerati.
Deie Dumnezeu ca mangAierea altora s alba, puterea de a
se rasfrAnge si asupra Maiestatii Tale si pastrandu-i seninatatea
rainy)), st-i adaoge cea din lima binefacere la care se poate
astepta o vArsta inaintata: linistirea inimei.
Sá traiesti Majestate, s traiesti pentru Majestatea Sa Regele
pentru Augusta Familie, sa traiesti pentru Insufletirea celor
ce 1ucreaz i pentru usurarea celor ce sufar, s traiesti pentru
noi toti, Ina ha Doamna!
(Cony. Lit., p. 246-7 Martie 1916)

DUPA PACEA DELA BUCUREFII

In sedinta Senatului din 4 Dec. 1913, Titu Maiorescu, Presedinte al
Consiliului, raspunde criticilor aduse guvernului de catre I. I. C. Bratianu.
Justifica atitudinea de asteptare adoptata de Romania Inainte de a intra In
rasboiul balcanic. Apoi [Tara Cartea Verde, care cuprinde actele referitoare
la rasboiul balcanic i Pacea dela Bucuresti. Apoi continua :

On ce ati m1ni-6A i rastalmaci Dvs. din acte impotriva ac-

tiunii noastre, realitatea este CA actdunea aceasta a adus ca re-
zultat Pacea dela Bucuresti. Fireste, dupa proverbul francez, multe
cAi due la Roma, poate ar fi fost alte mijloace de mers. Dar ce-ar
fi fost daca n'ar fi fost ce a lost? Ce ar fi fost, dug, ar fi fost
ce n'a fost? Aceasta duce la nesfArsitul posibilitatilor omenesti.
Realitatea se margineste In ceeace este si nu In ceeace ar fi
putut fi, realitatea este Pacea dela Bucuresti, realitatea. este CA am
ajuns la acest rezultat fara a fi primejduit Tara, i Inattand
prestigiul RomAniei, astfel cum este Inaltat.
Cartea Verde? Cartea Verde e isvorIta din simtimantul de
raspundere ce-1 avem Inaintea tarii pentru actiunea noastra, ras-
pundere pe care de mai multe ori o luasem Intreaga Inaintea
Parlamentului.
Am publicat dar toate, dar absolut toate acele acte, care BA
va. puie In stare sa Intelegeti Intreaga actiune i sa. ne judecati,
raid Insa a compromite Intru cAtva interesele superioare ale TAAL
degeaba zice d. Bratianu, c publicarea este trunchiata, si este

www.dacoromanica.ro
112 V. V. Hane?

facuta" numai in folosul guvernului; ati putut constata din dis-

cursul D-sale el actele sunt destul de complet publicate pentru
a-i fi dat D-sale putinta de a ne aduce, pe temeiul lor, feluritele
invinuiri care ni le-a adus.
Numai, onorate d-le Bratianu, sd ne intelegem asupra unui
punct.
Ati fost, poate veti mai fi ministru de externe. Nu pot llsa
s'a tread,' vorba D-voastrA ca o norma, c'a trebue s'a fie publicate
toate actele.
Dl. I. I. C. Bratianu: Toate actele necesare pentru a Igmuri
chestiunea, färd a compromite vreun interes.
Dl. Pre$ed. al Consiliului: Toate actele care nu compromit
interesele farii?
Dar eine are aa le aleag'a?
Eu! Imi pare rau: eu, nu D-ta.
Fireste; eram eu pe banca aceasta.
Dar ce vroiti s'a. zicetd?
CI era mai bine, dacg, asi fi fost mai inteligent, mai pre-
vgzAtor, mai cuminte?
Da, ce dreptate aveti, D-le Bratianu!
$i de ce folos ar fi fiecgruia din noi cand ar fi mai cuminte!
Am Mut si eu cat am putut. i mi-am pus toat6 sarguinta,
cAci eu sunt cel putin om s'arguitor. Mi-am pus toate puterile, de
cari dispun, slabe cum sunt! Un fel de simtimAnt de datorie, ca
s'a implinesc sarcina ce mi-era pusg de Imprejufari; atata am
putut face!
Dar oare cere Adresa sa ne exprimati recunostinfa?
Este vorba, cum era in alto state, de dotatiuni, pentru ca
s5, va ridicati astfel In contra noasta?
A cerut d. raportor Dr. Istrate si-i multumesc pentru
aceassta, rezervA ssa se voteze vre-o singurI vorba de lauda
pentru noi?
D-sa zice la sfarsit numai: Recunoscator Tronului i Na-
tiunei, Increzator in guvern".
Nici macar recunostinta nu ne arata!
$i bine face! Caci atunci ca,nd vorbesc faptele, trebue sa
tad', cuvintele.
Am iscAlit chtiva din noi Tratatul din Bucuresti, pen-
truca eram aci pe aceste band; 1-am iscalit, dad, voiti, ca niste
simpli grefieri! Trebuia sa-i daM autenticitatea. Dar altii 1-au
Mut? D-voastra 1-ati facut? Opinia public/ 1-a facut? Nu este
suparare pentru aceasta! Miscarea nationala 1-a facut? Foarte bine!

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 113

Sunteti multumiti cum s'a facut?

Ei, sa ne fie de bine!
Atunci, intr'un moment critic a intervenit mediatiunea
Europei, in destul explicata in Cartea Verde si mai Inainte in
desbaterile Parlamentului. Rezultatul ei a fost protocolul dela
St. Petersburg.
Insa, Cand s'a iscalit protocolul dela Petersburg la 27 Aprilie
4si cand vi 1-am propus spre aprobare, aveam propunerea sarbo-
greaca de alianta cu noi, in contra Bulgariei, aceea care I Bra-
tianu n'ar fi voit sa figureze in Cartea Verde.
Petersburg, Mare le Puteri si Romania! Da! Romania nu
este o mare putere, dar este si ea o putere, o putere, care are
constiinta de sine, putere care se reazama pe un avant national,
care a uimit lumea; si este o mai mare putere in micul sau teri-
toriu decat unele Puteri in marele lor teritoriu.
Protocolul dela Petersburg! Avem sa ne felicitam IncA odata
ca partidul national liberal a facut actul politic Insemnat de a
ne ajuta, a da adeziunea parlamentara la acel protocol.
Astfel ne-am putut continua drumul pana in momentul
and a sosit trenul pe care il asteptam. Spargerea blocului bal-
canic, inalta misiune ca Romania sa puna' ordine si sa aduca
pacea in Balcani, de asta data aprobata de Europa intreaga iiI
actiunea sa.
D-lor senatori, atat avem de zis si daca admiteti politica
noastra si rezultatul ei, atunci, va rog, votati proectul de Adresk
Asa cum vi s'a prezentat.

CU PRILEJUL PENSIONARII
Cu prilejul iesirii sale la pensie (22 Noemvrie 1909), Universitatea din
13ucuresti slrbItorindu-1, Titu Maiorescu a laspuns printr'un discurs re-
marcabil.
Vorbind de profesorii s'ai., aratI cti le aduce un omagiu de admirare,
.ctici i-a fg.mas fncredintarea cg, :
...dacrt ei stiau mai putina carte cleat noi, aveau fnsa cel mai fnalt
simtrtmant al datoriei si cea mai cald g. inimit pentru tinerimea care-i In-
.conjura". i apoi :
Cred Ca singurul criteriu al vocatiei e urmatorul: intere-
sarea calda pentru acea parte a omenirii, asupra careia esti
chemat sa lucrezi. Nu gandul la situatia ta individuall sa te ho-
tarasca caci aici vanitatea sau te iniri ce alte porniri egoiste te
8

www.dacoromanica.ro
114 V. V. Hailer

pot insela ci gandul la ceilalti, In spre al cgror folos este in-

stituit in societate, felul functionarii tale...
Inteun petec de grgding arunci germenii de plante, te-
interesezi de florile ce ies, si sä famM rece la Inflorirea sufleteascg
a elevilor tai?
Se intelege, nu In toate capetele Incoltesc germenii, nu toate-
tulpinile dau flori. Dar sunt i unele binecuvantate dela natura,
la care descoperi deoclata o impozantg, Inflorire deosebitg, clari-
tatea unei sinteze tiinif ice, pronuntatg, dispozitie la oratorie,
impulsivul talent poetic....
Cei ce s'au dus dincolo de ocean ca sg, caute aur, la cat
nisip, la cal stanca stearpg n'au trebuit sg, munceascg pang, ce
le-a sclipit deodata un grgunte de aur, o bucatd, o yang, de aur.
Dar si ce rasplatá atunci!
Ce fericit a trebuit sg, fie primul profesor care a dat de-
prima lucrare a scolarului Eminescu! Si ce fericit a fost cel ce vg
vorbeste acum, cand la Trei-Erarhi din Iasi a dat de prima
lucrare a scolarului ski I. Crean&

www.dacoromanica.ro
 BARBU DELAVRANCEA
Notti introductiv i caracterizare generald.Putere spiritua1 6 impre-
sionantO, prozator cu limbg copioas i pitoreasea, orator nrwalnic de vijelii
ai. cutremure.
Notorietatea lui de prozator a fost depOsitO de celebritatea sa oratoricl,
statornicitO prin cateva viguroase lovituri la tribung. Silueta lui Delavrancea,
.cu trOsaturile lui dure, cu coama lui leoninO, concorda asa de bine cu
.elocinta bubuitoare ca., tin uragan.
Asprimea vocalg., nepotrivit g. la frazele unei introduceri dornoale,
devenea minunat de adecvatl, indatO ce oratorul ridica grAbit treptele vor-
birii avantate.
Indatg ce perioadele au Inceput sg. se rostogoleascO, scOpOrand fulgere
de manie, glasul sau. cu vuete subterane era in cea mai perfectl concordantä
.cu Intreg ansamblul peisajului spiritual. In salit nu se auzea nicio soaptri.,
iar oainenii se strangeau pe scaune, vrand par'ea A. se facl mai mititei
pentruca la cea dintai pauzet accentuatä, sit umple intervahd dintre fraze
cu explozii de aclamatii, uneori prelungite pang. la Mir. Delavrancea se
gOsea la apogeul talentului sau oratoric i cu toatil cultivarea pasionata a
formei poetice, cu recuzita ei de imagini fosforescente, el nu neglija scheletul
dialectic al discursului, care era de cea mai bung: calitate. Cuvantarea avea o
solid coloan g. vertebralO, cuprindea o demonstratie sistematia, un lant, de
4rgumente incisive, care Inrosite In vOpaia cuvintelor, intrau In carnea ad-
versarilor pang, la sange" astfel caracterizeaza d. I. Petrovici un.ul dintre
discursurile lui Delavrancea, in Figuri disptirute, p. 86.
Cine a auzit pe Delavrancea vorbind, 1i aduce aminte de pasiunea
pe care o punea, de puterea comunicativrt a artei sale oratorice, cuvintele
.cresteau in glasul lui cu izbucniri furtunoase, ori se implantau cu ascu-
4isu1 ironiei, iar alteori se mIadiau blande, induesetoare i totdeauna frazele
se desfIsurau Inteun ritm bogat i cu imagini care le dau o stralucire
literarg. oratorul se vedea di era si scriitor. Asa 11 caracterizeazg pe Dela-
wrancea ca orator, succesorul situ la Academie, 0. Densusianu.

Orator politic. Inzestrat cu prisosintit, Barbu Delavrancea a fost so-

cotit, de T. Maiorescu, ca cel mai de pret, dintre oratorii romani. In oratoria

www.dacoromanica.ro
 116 V. V. Haney

politica chestiunea ce 1-a framgntat mai multi a fost chestiunea nationalL

Luptand cu cuvgatul pentru acest ideal, ajunge ca Intre anii 1893-1918 sit
fie cel mai venerat dintre vorbitorii timpului sgu.
La 1898, 21 Martie, Delavrancea Infatiseaz g. astfel idealul national :
In popoare sunt sperante, iluzii si vise de diferite inaltimi si durate,
de o zi, de un an, de o jumatate de secol. Sunt tug sperante, iluzii si vise
seculare, constituind forte In virtutea cgrora, geniul popoarelor se desvoltg
si existents, lor se garanteazg. Chestiunea nationala cuprinde In ea spe-
rantele, iluziile si visele noastre de o indefinitg durata. si Ingltime dela
care pururi ne vom inspira".
$i crezul lui 11 va Intovarasi pang in amurgul vietii, and In 1917
rezuma toate credintele sale astfel :
Eu sunt un biet om cu o singurg idee fixrt, chestiunea nationalg.
Mai tot ce am gandit, ce am scris, ce am vorbit, au pornit dela i pentru
aceasta idee. Discursuri parlamentare sau dela Intruniri publice, In toate-
am slujit aceleasi idei. La legea instructiunii publice a dommuluil Take
Ionescu, la legea reformei Invgfamantului secundar a raposatului Haret, la
legea sindicatelor lui Stolojan, In conferintele mele Taranii nostri i tgranii
mizeriei", Doina", Natura In poezia popularg", In doug discursuri din
Academie, singurele pe care le-am tinut, au fost inspirate si nutrite de
aceeasi idee".
Cine n'ar fi fost patruns de aceste cuvinte, rostite la Meeting-ul Ligii
Culturale, la 20 Septembrie 1915 :
Aceeasi origing, acelasi geniu, o identitate de functiune In omenire
In trecut ca si In prezent, fac din noi Românii, o singura fiin animatg
de un suflet In necontenitg crestere, reflectand In aceeasi constiintg, durerile
trecutului si sperantele viitorului.
Din durerea unui popor care sufera robie pe pamantul aparat atatea
secole cu jertfe si eroismul generatiilor lui trecute, care sufera robie acolo,
unde a rgsunat liniba lui cu sute d ani Inainte de primele zile ale mile
niului maghiar, care sufera robie fr barem sa fi fost cucerit prin arme de
asupritorii lui, iaca, din ce a nrtscut chestiunea nationalV.
Acelas farmec II rgspgndeste In jurul sau and vorbeste In sale,
Dacia, cu privire la renta scoalelor dela Brasov :
Apar Inaintea Dumneavoastra, un ranit luptator politic, care pe
and Imi legam ranile Inteun colt, ca lasii mi-au smuls coiful i mi 1-au
umplut cu pulbere, mie, care 1-am ridicat din pulbere i 1-am asvarlit
In astri".
Nu putea sa aleaga cuvinte mai potrivite pentru a critica felul In.
care guvernul Inngbusise rascoalele targnesti dela 1896 $i 1899, de at cele
urmatoare :
Ati relnviat scenele invaziilor maraoi. Ati dat foc locuintelor ell

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 117

dite pe pamantul ce nu era al taranilor. Si acum simt adanc fiorul ce 1-am

simtit atunci and s'a innabusit in ange revolta din satele noastre".
Ce suflet n'ar fi vibrat ascultand frazele, pline de talent literar, care
se desprind din discursul sau impotriva lui Take Ionescu, and acesta
atacase politica lui P. Carp :
Impotriva muntelui de stauc a. din mijlocul marilor dau asalt toate
valurile, turburi si infuriate. E o genune oarba in atmosfera. Vijelia se
potoleste i muntele apare spalat pe poalele lui. Pang la picioarele muntelui
s'au ridicat valurile starnite. Si-au fascolit zadarnic nisipul pe care stau.
Asa se rascolesc de and lumea. Rolurile se Implinesc fatal : ruuntele sa
vegheze asupra valurilor si valurile s tread. dela liniste la furie si dela
furie la liniste".
Acelas talent literar In cuvintele din care se reliefeaza figura lui Ion
Bratianu :
La el se simtea o logia prin salturi, ca. o stand. care se rostogoleste
la vale si isbeste panta muntelui din and in and, scap'arand 1umin i
pierzandu-se in adancuri".
hag cum infatiseaza pe primul Rege al Romaniel :
Maria-Sa, om de neam bun, pus in fruntea unui popor bun, El a
isbutit s creeze un regat iubitor de pace si netemator de razboi. El este
intelept ca Mircea cel Battu, glorios ca Stefan cel Mare si neobosit In
vremi de pace ca i in vremi de razboi. El a tras firul zilelor noastre cu
rabdare si mestesug si istoria va zice : un fir lung, deopotrivä i neted".
Sau iat a. cum reda minunata legatura dintre poporul roman si doing :
Un cer intins pe deasupra unui lac adanc i limpede. Pe cer a fost
senin, au trecut noun si astri luminosi, apoi s'a intunecat i intunerecul a
durat mult, pana mai acum catava vreme. In lacul aclanc s'au rasfrant
fenomenele de sus : seninul, primejdia, stralucirea si genunea oarb a. ca o
lunga noapte de pieire. Aceasta este legatura dintre sufletul Romanilor si
doina Mr".
Din discursurile sale, Delavrancea apare ca un mare ganditor, pe
ale arui cugetari, poetul care era, aruna vestmantul minunat al poeziei.
Tata ce frumos ne arata cat este de puternic geniul, care nu se pleaca.
decat In fata naturii :
Geniile razbat si inving, rastoarna si nu se pot comprima Numai
natura le poate invinge, numai ea Insasi Ii deschide anul pentru a le
primi In adancul i in misterele ei".
Iar ravagiile pe care le face timpul le redit astfel :
Timpul, Incetul cu Incetul dar sigur i necontenit, preface tot. El
pileste cele mai tan muchii de cremene, el mananca si spall dealurile, el
netezeste suprafetele accidentate, umple Odle, schimba cursurile apelor
si preface intreaga fata a pamantului".

www.dacoromanica.ro
 118 V. V. Haney

Cu toate ca. Delavrancea nu cruta pe nimeni si spunea totdeauna

adevarul, suparator pentru unii, discursurile sale aveau, asupra ascultatorilor,
efectul unei bucati muzicale interpretata de cel mai subtil specialist. Cu
aceasta muzica a putut sa-si amuteasa adversarii si 0, Inflacareze pe cei
ce-I ascultau vrajiti. $i tot cu aceasta muzica a stiut sit prezinte In ade-
varata lor lumina' pe maestrii scrisului nostru.
N'ar fi putut sa redea mai bine valoarea lui P. Ispirescu, decat prin
urmatoarele cuvinte :
A trait stramtorat si a murit sarac : nici bani, nici glorie. Vieata
lui Ispirescu este o gluma rea a soartei si o villa de neiertat a societatii.
Vieata lui Ispirescu curge si se curma In miros de plumb si de untde-
lemn, In urueli, In culegere de litere, In paginari si corecturi. Vieata plum-
bului si a fontei ii, imputineaza sfanta lui vieata. Ispirescu a fost jurnalul
enorm in care s'au topit ramasitele nelamurite ale legendelor noastre".
Oratoria judiciard. La omul de drept se Impleteste atat de armonios
elementul sufletesc cu ratiunea, incat mintea nu poate gasi dreptatea cleat
unita cu sufletul.
Dar instants, In care a predominat emotivitatea, a fost Curtea cu juri.
Aici talentul oratoric al lui Delavrancea s'a putut manifests, In de-
savarsita lui amploare. $i psihologul care era Delavrancea, a stiut sa apere
mai ales pe cel slab, pe cel invins, dezarmand cu bunatatea dumnezeasca de
care dispunea si ajungand sit reaea onoarea celui acuzat.
Eugen Lovinescu, asistand la un proces unde pleda Delavrancea, II
caracterizeaza astfel :
Cuvintele sburau Invalmasite, icoanele ropoteau, frazele se desfa-
surau serpuitoare. Largi privelisti se deschideau : graiul romanesc se lumina
de o podoaba nebanuita".
Procesul care a facut mare valva a fost acela prin care Delavrancea
a aparat pe Caragiale si pe care-I redam In aceasta culegere.
Arta sa, de orator judiciar, se mai poate urmari In procesul In legit-
tura cu focul dela casa Socolescu :
Aceleasi timpuri, aproape aceleasi Imprejurari, aceleasi evenimente
si aproape aceleasi aspiratiuni, determina constiinta unei generatiuni si In
sfera ei larga cuprinde constiinta fiecaruia din acea generatiune. Fara sa
vrera, dar chiar fara sa stim, sufletul nostru se sprijina pe sufletul ei si su-
fletul ei se sporeste sau sufera cu marirea sau caderea fiecaruia din noi.
Priviti la un codru cu copaci de aceeasi varsta, crescuti pe aceeaei
inaltime, In aceleasi conditiuni de china si soi... Oricat s'ar ddosebi Intre
ei, unii pe altii se sustin, Impartasindu-si umbra in timp de seceta, spriji-
nindu-se ca sa nu fie franti In timp de vijelie". (v. Emilia Milicescu, Dela-
vrancea orator).

www.dacoromanica.ro
Antologia oratortilor romtini 119

RAZBOIUL SI DATORIA NOASTRA

(La Acad. Rom., 2 Sept. 1916)

S'a deschis sesiunea ordinara a Academiei Romane In

niste 1mprejurari extraordinare.
Europa se dating din temelii subt greutatea armelor. De
doi ani si mai bine Europa 1nnoata in sAnge. Milioane de vieti
s'au stins, si se sting, unanim si eroic. Omenirea pare sa fie
cuprinsa de furii. 0 veche civilizatiune atacata, ranitd si 1m-
pinsa la exasperare s'a ridicat ndpraznic impotriva navalitorilor.
In tot sirul istoriei universale nu se and un flagel comparabil cu
cataclismul la care, din nenorocire, ne este dat sa asistam. Raz-
boaiele celor mai mari cuceritori sunt jucarii pe langa cumplitul
macel de astdzi.
Europa a ajuns un vast abatoriu de oameni.
Rdzboiul s'a Inc lestat pe pamAnt, pe subt pamAnt, pe ape,
pe subt ape, si In aer, la Inaltimi vertiginoase. Nu cunosc In-
chipuire bolnava prin care sa fi trecut un tablou Infiorator.
Noi am fi cdlcat, ca niste rataciti, si porunca istoricd si
porunca etnica. Istoria povesteste izbanzile si suferffitele, gloria
si urgia, pe cari le-a gustat si le-a Indurat neamul nostru nefe-
ricit adeseori si pururea cu acelas instinct si cu acelas ghnd de
unire. Cronicari si istorici, moldoveni, ardeleni si munteni,
necontenit cu aceiasi grije: sd, nu uitam ca, suntem acelas neam
din aceiasi tulpinrt. Etniceste am macMat si sorbit sam&nta
straind scuturata de o parte si de alta a muntilor. Ne-am lipit
de Carpati and au navalit valurile invaziilor si ne-am sculat
iardsi, dupa cutremurele cari pareau ca ne 1ngroapa, cu aceiasi
constiintd Intdrita cd suntem romdni si crestini. Ne-am pdstrat
aceeasi limba MIA deosebiri profunde, fara dialecte, asa, ca motul
din Ardeal sa Inteleaga pe munteanul dela Dundre si pe pldesul
din Moldova.
Suntem o fiinta pe care Carpatii nu o despart, ci o Intregesc.
Avem acelas dor, aceleasi dureri, aceleasi aspiratiuni.
Cantam aceleasi cantece, si aceeasi doing se aude dela Tisa pAnd
In Marea Neagra. Durerile si bucuriile celor de dincolo sunt si
ale noastre, sunt si ale lor. Dusmanii lor sunt si ai nostri. TAlharii
card 1i prada si Ii ucid, ne prada si ne ucid. Visul atAt generatii
de stramosi, de mosi si de prtrinli, 1-am visat si noi, si, acum,
11 vedem aevea. N'avem cleat sa ne sangeram cu barbdtie ca
sa-1 realizdm. Si Angela generos al ostasilor a Inceput sa curga
si va mai curge Ina

www.dacoromanica.ro
120 V. V. Haney

Un neam nu piere prin siluire, ci numai prin abdicare. $i

noi n'am. abdicat nici la, trecut, nici la constiinta nationalk
Si azi, cand harta Europei se va schimba, noi ce-am fi
putut face? Dupd doi ani de grea asteptare ne-am hotdrIt. Doud,
grupari erau In fata noastra. Ne-am ales gruparea In fruntea
careia sta rasa noastra, reprezentand civilizatia straveche, elo-
cinta, ordinea si blande-tea neo-latina.
Si de aceea bunul roman, marele roman, Regele nostru
Ferdinand, a sintetizat trecutul cu prezentul neamului nostru
cand a zis ostasilor Sai : V'am chemat sa purtati steagurile
noastre peste hotarele unde fratii vostri va asteapta cu ne-
,rabdare si cu inima plina de nadejde. Umbrele marilor Voe-
vozi Mihaiu Viteazul si Stefan-ce-Mare, ale cAror ramasite zac
,,In pamanturile ce veti desrobi, va indeamna la biruinta ca
vrednici urmasi ai ostasilor cari au Invins la Razboeni, la Ca-
lugareni si la Plevna! Si Romania, simtindu-si ochii Incar-
cati cu lacrami la auzul acestor cuvinte, a binecuvantat si a slava
pe Suveranul care a izbutit sa se Invinga pe El insusi pentru a
chezasui triumful neamului Intreg. Da, domnilor, sunt sigur
ca ma intelegeti cad. in Regele nostru este si un raartir si un
erou. Pe fruntea Lui va sta pururea o raraura verde de stejar
Impletita cu alta de melancolic merisor.
Noi n'am intrat In haosul acestui macel pentru cuceriri,
ci pentru desrobiri... Noi nu vrem ce nu este al nostril, ci vrem
unirea cu fratii nostri din Ardeal, din Banat si din Bucovina...
Vrem Carpatii, cu tot podisul lor, unde ne-a asezat Imparatul
Traian ca sa fim veghe si straja civihzatiunei romane Impotriva
hoardelor de barbari navalitori... Noi nu ne croim cu sabia o Patrie
noua, ci ne-o Intregim... Duhul adevarului, al dreptatii si-al
fraternitatii mana vitezele noastre ostiri... Carpatii au fost tre-
cuti Inteo clipa, si clipa aceasta o vom preface intr'o vesnicie...
Si vom avea de suferit, si vom suferi muti de admiratie In fata
jertfelor... Si vom avea de plans, si ne vom Inghiti lacramile...
Si nu ne va covarsi durerea, hotarlti sa biruim In numele sfintei
cauze a neamului nostru...
Orice deosebire de vederi a Incetat. La semnalul dat de
Regele Ferdinand ne-am simtit cu totii o apa si-un pamant.
ChM. s'aprinde focul al mare, lumanarile se sting. Bisericu-tele
si-au pecetluit usile pentru ca tot ce e romanesc si simte roma-
neste sa-si pregateasca sufletul si sa-si plece fruntea In uriasul
templu al Romaniei de maine...
Domnilor, Academia Romana coa mai Inalta institu-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratoTilor romdui 121

tiune de culturA intemeiatA in 1866, a avut ca scop funda-

mental nu numai unitatea morala si intelectuala a Romanilor de
pretutindenea. Ea, primind In sanul ei reprezentanti si din
Ardeal, si din Banat, si din Bucovina... subt aceeasi cupola am
vazut necontenit, de o jumatat'de veac, imagina virtuala a Ro-
maniei mart Ea, simbol premergator al aspiratiunilor noastre,
a izbutit sa, intretie flacAra unui patriotism integral care nu
recunoaste hotarele artificiale ale Romaniei, ci, saltand peste
Carpati, infratia de fapt pe cei cari erau frati de drept. Ea,
topind istoria suferintelor noastre seculare, a scos din sgura tre-
cutului, nobil si lamur, un singur suflet al unei singure fiinte,
al romAnimii de altadata si al romAnimii de totdeauna...

PENTRU CARAGIALE
Pkdoarie tinutii inaintea Curtii cu Jurati din judetul Ilfov,
in edinta dela il Martie 1902.

Domnule Pregdinte,
()watt"' Curte,
Cazul pe care II judecati dovedeste, din nenorocire, cA a
natura rea nu se indreapta de Invatatura, a Invatamantul uma-
nitar si universitar uneori inmulteste naturile perverse, Inde-
letnicirile dezonorate. Prin calomnic, se poate vatAma un om in
onoarea lui, se poate zdruncina In mijloacele lui de existentk dar
se poate, cand ura nu mai are margini, sa izbeasca in onoarea, In
mijloacele de existenta si in ratiunea de a fi a cuiva. Sunt nu-
ante ; sunt grade de vinovatie, dupa cum vinovatul a cuprins o
parte sau intreaga personalitate a victimei, in Intrebuintarea
publica a calomniei. Ataci pe un proprietar In malul de a uza
de proprietatea lui, afirmAnd, prin publicitate, ea,' In casele lui
se petrec scene de o toleraata imoralk Ai calomniat, atingandu-i
pe lAnga onoare si mijloacele de existenta. Izbesti pe un ofiter,
pe un om de arme, in curajul lui, acuzandu-1 ca e un las. E evi-
dent : calomnia ii atinge ratiunea de a fi; o mai mare ofensa,
un mai mare discredit, nu s'ar fi putut rasfrange asupra aceluia
care Isi prepara, o vieata intreaga, sentimentul de jertfa, pentru
un moment de primejdie si de glorie. Pe un bancher poti OA
micsorezi in bravura sau In stiinta ; va ridica din umeri, va
surade, &dci li sunt indiferente thate Insusirile, care nu sunt In

www.dacoromanica.ro
 122 V. V. lime;

legatura cu creditul banesc. Aci sa nu-1 izbesti. Unui judecator

sa nu-i calomniezi seninatatea si dezinteresarea, caracterul esential
al rolului lui social, caci in aceasta ipoteza, ii distrugi insasi ra-
tiunea lui de a fi.
Pe un Caragiale, carele si-a Inchinat vieata Intreaga &al-
maturgiei nationale, a-1 acuza a a furat capetele lui de opera,
va sa zica a-i pato, onoarea lui, a-i Imputina mijloacele lui de
existenta, a-i spulbera chiar si ratiunea lui de a fi fost phial astazi
si de a fi si de astazi inainte. Ce-i mai 'Amalie din onoare, and
Ii rapesti bunul renume? Ce vor mai produce operele teatrale child.
le tagaduesti atractiunea originalitatii lor ? i ce semnificare ar
mai avea o asenaenea existenta pentru el Insusi si pentru ceilalti,
daca izbutesti fie si prin calomnies1 convingi opinia publiCa
ca credinta ei In dramaturgul ei a fost o trista iluzie si o lungii
inselaciune ?
Caragiale putea fi criticat. Dar oricare ar fi fost forma
criticei, rautatea ar fi fost boanta si ura fail efect.
Ce i-ar fi pasat autorului glorificat de un potop de atacuri,
fie si nedemne, de aluziuni, fie si inveninate de patimile oarbe,
fie si desfranate ? Ceeace se dobandeste cu stiinta, cu rabdare,
cu munca si cu talent, nu se clatina de furia celui dintai venit si
nici de un dusman de valoare, &tad pasiunea este singurul mobil
al luptei intreprinse. Chiar daca, trecand marginile destul de
desfranate ale polemicelor noastre, Caragiale ar fi fost acuzat
mi-e greu sa pronunt cuvantul ar fi fost acuzat ca a furat",
chiar daca ne-ar fi fost dat, cum din nenorocire s'a Intamplat,
sa-1 vedem pus trite() revista, alaturea de Zdrelea si Maruntelul, cu
nerusinata concluzie: Zdrelea si Maruntelul si-au luat pedeapsa,
iar Caragiale este sarbatorit de opinia publica, pentru jafurile
sale literare", chiar In aceasta revoltatore ipoteza, as fi sfatuit
pe amicul meu O. tack sa nu scrie, sa nu se planga justitiei,
lasand ca opinia publica sa vestejeasca pe calonmiator. Oricat de
mizerabila ar fi fost tentativa, acuzatiunea prin Indrazneala ei
imorala si prin usurinta scandaloasa a acuzatorului, ne-ar fi
aparat de orice banuiala. Pacatul n'ar fi gasit nici credit, nici
crutare. Mud hag. Caion trece si aceasta, masura si plazmueste
aparente, care pot Insela pe marea majoritate a cetitorilor, and
nu mai e vorba de o acuzatiune de cea mai mare gravitate, ci de
niste fapte materiale, In virtutea carora deocamdata Caragiale
este zugravit ca un plagiator al muncii si talentului unui autor
strain... problema se schimba, Caragiale nu se mai putea bizui pe
originalitatea hii recunoscuta, pe talentul lui enorm. Fireste, dom-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronzasni 123

nilor, c trebuia s nu se mai bizue pe creditul lui literar, cad pe

mai multe coloane sta", opera lui Istvan Kemeny", drama Ne-
norocul" tradusa la 1848 de Al. Bogdan si imprimata la Brasov,
iar in fata ei, pe acelas numar de coloane, stA invinuita opera a
lui Caragiale, drama Napasta".
Trivialitatea atacului inceta de a mai juca vreun rol In ho-
tarirea noastfa ; calificarea faptului imputat se inlatura ca un
lucru fara valoare; dar faptul brutal, paralelele, documentul, dom-
nilor, se infatisa publicului zdrobitor pentru Caragiale. Cati mai
ramasesera neclintiti In convingerea lor ca chiar paginele din
Kemeny nu dovedisera plagiatul, furtul? Zece, cincisprezece, eel
mult ; adica, numai aceia cari cunosteau profund, In toatA com-
plexitatea lui sufleteasca, pe incomparabilul nostril dramaturg.
Dar ceilalti? Dar miile lui de lectori? Dar masa... mândria lui
si echivalentul valorei lui actuale, ce va fi gandit? Ce pot gAndi
oamenii In fata faptelor concrete, In fata probelor materiale, In
fata documentelor ? Acestei multimi se cuvenea o proba contrarie,
tot asa de materiala, ca, si proba acuzatiunei ; altfel calomniatul
ar fi fost invins, pe nedrept, dar invins.
Domnilor, un Caion si-a dat bine seama de micimea lui si
monstruozitatea acuzatiunei. Si nu din tinerete svapaiata, ci din
socoteala rece, din perversitate precoce, a Inteles ca, pentru a rani
pe un Caragiale, avea nevoie de niste aparente palpabile, de niste
probe de fapt, care scapa de subt puterea argumentelor obicinuite.
Inca de mai inainte de a calomnia a cords un alt delict, a int-
ventat un autor si a preparat niste foi. Pentru a izbuti in ca-
lomnie, a savarsit un fals. Niciodata Curtea cu jurati n'a judecat
o calomnie mai cutezatoare, o calomnie captusita cu un alt de-
lict tot asa de dezonorant, ca i delictul principal. N'as putea
compara mai potrivit pacatul delicventului, decat cu urmatorul
caz. Un pervers, miscat de abjectul sentiment de ura, urmareste
o fazbunare contra unui adversar. Ar voi sa-1 implice intr'un
furt. Ii trebue o dovada sdrobitoare. Si nu gase.ste altceva mai
potivit urei sale, cleat faptul de a-i imita sorisul si iscalitura. In
adevar, dupa o truda calculata, rece in ferocitatea ei, izbuteste
St alcatuiasca o scrisoare aidoma ca si cum ar fi scrisa de acela
pe care-1 prigoneste si o iscaleste asa de bine, ca si cum victima
ar fi Apoi, denuntul prin publicitate si la parchet, iar
proba : plazmuirea, falsul, scrisoarea. Fireste ca pAna se va des-
coperi falsul, adversarul e nimicit In opinia publica. Ati putea
imagina o calomnie mai Infioratoare? Ati putea concepe o per-
versitate mai mare?

www.dacoromanica.ro
124 V. V. Hane$

Ei bine, domnilor, acest Caion a calomniat intocmai pe Ca-

ragiale. A inventat un autor, a inventat un traducator, a plazl-
muit cateva pagini pe care le-a tiparit cu litere chirilice si s'a
incercat astfel, armat de probe materiale, s sgudue si s cli-
struga o fel nationala.
MA de ce zicem c n'ati mai judecat o asemenea speta, In
care e de pedepsit nu numai o sfruntata calomnie, dar si un fals
uimitor !
Domnilor, o prima dovada, vi s'a flout prin depozitiile
d-lui Stoenescu. D-sa a regretat calomnia adusa lui Caragiale,
prin Revista literara". Sa nu se creaza D-1 Stoenescu, micsorat
de regretele exprimate. Regretele onoreaza o constiinta surprinsa
si repara gresala care flea voie a comis-o. D-sa v'a marturisit
indata ce a auzit c amicul meu Caragiale a intentat actiunea in
calonmie, a cerut dovezile acuzatiunei colaboratorului i primului
sau redactor. Eu sper c 11-1 Stoenescu regreta i ca a avut un
asemenea prim-redactor. Si dovezile ce i s'au adus au fost aceste
doua foi, tiparite cu litere chirilice, pagina du titluj pretinsei
opere a lui Kemeny si paginile 74 i 75, ca si cum ar fi fost
rupte de pe la mijlocul operei, pe care afirma acest Caion, c o
poseda ca un exemplar rar, daca nu si unic. D-1 Stoenescu v'a
spus de ce paginele acestea n'au rezistat la prima cercetare i ca
urmare neaparatA, d-sa a suspendat pe falsificator din atribu-
tiunile de prim redactor al Revistei literare", pang, ce justitia se
va pronunta. D-sa a si youblicat in fruntea Revistei aceasta ho-
tarire. Ar fi destul, In lipsa inculpatului, s va atrag atentia
asupra documentului fals i s v cerem osandirea lui 1ega1 i pe
deplin meritata. Totusi, domnilor, sa-mi permiteti a vg, da toate
dovezile acestei revoltatoare calomnii, ca Dumneavoastra sit pro-
nuntati deciziunea cuvenita, intemeiati mai mult pe probele ce
vom desfasura, decat pe faptul c Indraznetul calonmiator n' a
avut respectul, datorit justitiei, de a se prezenta inaintea
D -voastra.
Sa incep cu partea final/ a calomniilor. Cu a doua calomnie
ce ni s'a adus In fata juratilor si a publicului din aceasta gala,
cand indraznetul acuzat a afirmat ca furtul literar s'a savarsit
din opera lui Tolstoi, La puissance des tenèbres".
De aceasta noul calomnie flu ne-am plans justitiei. Am
putea s trecem peste noua dovada de perversitate i s ne oprim
numai la primele articole publicate in Revista literara. Dar nu,
domnilor, voim s spulberam toate clevetirile, toate acuzatiunile,
toate calomniile, pentru ca deciziunea ce yeti pronunta sa fie In-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 125

temeiata, nu atat pe imprudenta evidentA a acuzatului, cat pe

duvezile noastre sdrobitoare. Am fi putut s ne restrangem la
prima calomnie, pentru care fusese adus Inaintea justitiei, dar
preferim intregul camp de calomnii, hind convinsi c nimic nu
va rezista desavarsitei noastre dreptati.
Acest Caion, afland i nu-i era impoSibil c d. Ca-
ragiale, dupa doua luni de muncA, a strans toate dovezile legale
si stiintifice cu care sa convinga justitia i opinia public c o
drama ungureasca Nenorocul" este o inventie, cA traclucatorul
Bogdan nu exista, c Ungurii n'au avut un autor dramatic
Istvan Kemeny si cA clocumentele publicate sant un fals... de
spaima... a schimbat tactica. A scos o revista Rodica", numai
In vederea procesului si fiti siguri cA va inceta dupa rezol-
varea procesului si In aceasta revista a recunoscut, subt pro-
pria sa iscalitura, cA Kemeny este o inventie, ca tot ce a plkmuit
ar fi o cursa Intinsa lui Caragiale, de teama ca, la orioe alt fel
de critica, Caragiale n'ar fi raspuns. 0 cursa?... Ce fel de cursa?
$Si de ce o cursa?... Cursa... Kemeny? Cursa... Bogdan? Cursa...
opera Nenorocul", dupa care ar fi plagiat Caragiale? Dar In
sfarsit cum ar explica documental oil litere chirilice?
Aceasta cursa cui fusese IntMsa?... D-lui Stoenescu? Nu,
domnilor, nu e vorba despre o cursa, ci despre un fals, In scop
d'a calomnia si vesteji prin mijloace necinstite, pe una din cele
mai luminoase figuri literare. In pornirea lui deplorabila, a corn-
binat toate mijloacele, toate aparentele, i ura si invidia de-
crepitului moral, fatal au ajuns la cel din urma grad de perver-
sitate: la conceptia unui volum imprimat en litere chirilioe. and
si-a vazut Insa toata cladirea infarniei spuMerata de dovezile
noastre, ameteala vinovatului prins 1-a facut sa declare, In se-
dinta trecuta, ca Tolstoi a scris o opera subt pseudonimul de
Kemeny, ca Kemeny e Tolstoi, ca Nenorocul" este La puissance
des ténèbres", ca Napasta" lui Caragiale este... regret ca trebue
sa pronunt cuvantul... furata dupa La puissance des tOnèbres".
Din sedinta treouta, auzind o asemenea imprudenta aparare,
am fi putut sa nu consinntirn la amanarea procesului; am fi
putut sA invoCam art. 296 din Codul penal si s impunem acu-
zatului probele prevazute imperios de lege singurele permise
hotariti judecAtoresti, acte autentice, Inscrisuri sense si sub-
scrise ce ar emana dela Caragiale, dar am renuntat la aoest
drept al nostru si-am deslegat pe acuzat de aceasta obligatiune
legala, consimtind, In interesul unei largi si luminoase just-W.,
sa aduca La puissance des ténèbres", tradusa i legalizata do

www.dacoromanica.ro
126 V. V. Haney

Ministerul de externe. Am primit tot. Nu am voit sg-1 strgngem

In asprimea dreaptg a legei. Dar eram siguri CA astgzi nu va
veni cu traducerea, Mnuiam chiar cg, va trimite un certificat
medical, prin care sg se constate cg suferg de influentg" cu
repercutgri nervoase. Nu-1 puteara Impiedica de a se Imbolnlvi,
dar ceea ce ne-a stat prin putinta am fgcut: am tradus noi drama
lui Tolstoi si am legalizat traducerea la Ministerul de externe.
Incredintgm Curtii textul francez, traducerea româneascg si
drama lui Caragiale.
Dela Inceput facem o declaratie. Nu ne vom servi In des-
bateri de exenaple ilustre. Nu vom invoca nici ceea ce s'a invocat
bungoarg, pentru o glorie a Frantei, pentru Moliere, relativ la
drama sa Don Juan", inspiratg din subiectul similar tratat de
Spanioli si de Italieni. Nu .sinatim nevoia nici unei pilde istorice.
PrimiM ca sg ne judece Curtea, din comparatia severg a acestor
doug opere.
In subject, nici o asenagnare posibilg; In spiritul general,
afirm cg acesti autori, Tolstoi si Caragiale, pornesc dela doug
inspiratiuni care se exclud una pe alta. Lume deosebitg desi
tgrani si tgrani; suflete deosebite, contrarii; porniri profunde, dar
diametral opuse. La puissance des ténebres!" Infiorgtoarea
putere a Intunecimii! Constiinte distruse, bigotism orb, abiz al
beznii! Credintg, crimg, cruzime, nesimtire, lacrimi... si nimeni
nu-si d'a seama de ce face, de ce vrea: crimele se sgvgrsesc de cei
caH nu vor sg le sgvgrseascg; si cei cari vor crimele, nu le-ar
sgvArsi. In aceastg genial monstruoasA epopee a crimei, se invoacg
imagina diving a lui Christ si crucea se pune de ucigasi pe
pieptul victimelor. Religie si nelegiuire! Ce asenagnare ar fi po-
sibilg cu drama lui Caragiale? Niciuna. Caragiale nu se ocupg de
Intunecimea mintii. Ad, o femeie de o vointg extraordinarg, In
serviciul dreptAtii, vrea cu oHce pret sa descopere si sg pedep-
seascg pe asasinul primului sgu bdrbat. Anca e toatg drama. In
Inversunarea ei de a descoperi crima, consimte sg se mgrite cu
acela pe care-1 Mnuia c`a e ucigasul, In scop de a descoperi teri-
bilul adevgr. Conflictul psihologic, de o emotie profund tragicg,
nu urmAreste, dela Inceput si pang la ispeavit cleat un scop:
justitia!
SA analizam mai de aproape tipurile, caracterele, din aceste
doug drame. Femeile. In drama lui Tolstoi sunt trei femei, care
contribue la Incordarea dramaticg: Anissia, Matrena si Akulina.
Marina, orfana, n'are nici o importantg. Ar putea lipsi din dramA.
Anissia nu poate suferi pe blrbatul sgu, un bgtran bolnav,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratoritor români 127

suparacios, avar si osgndit sa piara. Anissia traeste inteascuns

cu Nikita, o sluga a lor. E fericita traincl astfel, dar Matrena,
muma lui Nikita, urmarind pricopsirea fiului si buna ei stare, o
Indupleca cu greu, sa dea barbatului bolnav doug feluri de pra-
furi. Anissia ar astepta bucuros ceasul firese, moartea naturala,
ca sg se marite cu Nikita si sa stearga pacatele, potrivit legei".
CAnd Matrena ii arata prafurile, ea tresare: Ho! ho si daca e vreo
primejdie!" Matrena starue: Tot o sg moara!" Matrena o pridi-
deste. Anissia cedeaza jeluindu-se oh! bietul meu cap!" i dupg
ce-si otraveste barbatul, auzindu-1 cum genie, li zice Matrenii:
Mai bine ar fi fost sa moara de moarte buna! De ce mi-ai dat
acele prafuri?" Ce femeie este aceasta? Ii e frica de lege, spaimg
de pacat, si totusi mecanic, isi otraveste barbatul, sugestionata
de Matrena. Ignatici moare. Anissia Ii furg, banii si ii da lui
Nikita. E aci vreo vointa? E aci vreo constiinta? Anissia e o
fiinta rea sau bung? Nu. Criminala fara sa vrea, ba Inca voind
sa nu fie. Iaca primul monstru al inconstientii, al Intunecimii,
In care orbacaesc toti ceilalti nefericiti eroi al dramei tolstoiene.
Matrena, muma lui Nikita, e culmea credintei si a nesim-
tirei. Crede in Dumnezeu, In cruce, In Isus, dar credinta ei e un
abis, In care crimele cad fara s'o emotioneze. Un animal, ramas
animal, cu idei religioase. 0 absurditate feroce, o nelegiuita
teista, o fiara care nu clipeste in fata celei mai sfgsietoare dureri.
Pe viitoarea sa nora, pe Anissia, o convinge sa-si ucida barbatul
si sa-i fure banii, pe fiul sau Nikita il face sa paraseasca pe
Marina, o orfang pe care o batjocorise.
Akulina e o toanta.
Ce asemanare posibila ar fi, domnilor, intre aceste trei
femei din drama lui Tolstoi si Anca, singura femeie din drama
lui Caragiale? Anca iubea pe Dumitru, primul ei barbat si 11
plange Intreaga vieata; si toata vieata ei nu urmareste altoeva
decgt descoperirea si pedepsirea asasinului. Anca e o energie
curata, un suflet eroic, o vointa extraordinarg, o constiinta lim-
pede si pune legea si dreptatea de pe pamânt mai presus de ideea
religioasa. Anca nu comite nici o crimä, ci face suprema jertfa
de a se marita cu Dragomir, ca sa-1 chinuiasca pana va mar-
turisi si va ispgsi crima. E evident, GI dela Anissia, Matrena si
Akulina, trei fiare inconstiente, trei monstri ai Intunecimii, nu
poti nici sa te inspiri, dar mite sa imiti, ca sa ajungi la con-
ceptia Anchii. E evident, e dovedit.
S. comparam barbatii din Tolstoi cu Vanbatii din Ca-
ragiale.

www.dacoromanica.ro
128 V. V. 'lane;

In Ndpasta", Dumitru, victima, nu existd. La ridicarea

Gortinei fusese ucis de 9 ani. Dragomir, al doilea Varbat al
Anchii, din dragoste si gelozie, pandise pe Dumitru In pddurea
dela Corbeni si-1 ucisese. 0 crimd din iubire. Se insoard cu femeia
pentru care devenise ucigas si ar fi fost fericit, dacd Anca, ln
timp de noug ani, nu 1-ar fi privit cu. niste ochi tdiosi, nu 1-ar fi
ars cu un glas de foe, nu 1-ar fi turtit cu cuvintele ei, In anumit
scop, si nu i-ar fi rdscolit sufletul, pand ce ajutata si de neferi-
citul Ion, nu 1-ar fi prins In mdrturisirea pdcatului. Dragomir
n'ar fi avut remuscare. Vieata li place. Fara voia lui, cu de-a-Ca,
se duce sd expieze o crimd pe care n'o comisese, In locul crimei
sale, pentru care fusese nOpastuit un nevinovat. Cu eine s'ar
asemana, fie si pe departe, Dragomir? Cu Ignatici, primul bdrbat
al Anissiei? Dar Ignatici e un bdtran, un bolnav, un avar si
moare otrdvit de Anissia. Ignatici e victimd, Dragomir este uci-
gasul. Nici un fel de asemdnare In firea kr, in caracterul kr O.
nici In rolul pe care-I joacd In dramele de care ne ocupam. Nikita?
Nikita este indicat de Tolstoi ca un coq de village". Un sensual
Mrd vointd; un usuratec MIA scrupul; un nestatornic care nu
iubeste serios pe o femeie. A 1nse1at pe Marina. A petrecut
cu ea si a pdrdsit-o. E slugd la Ignatici. Sotia acestuia, Anissia,
se amoremazd de el. In sfarsit ii e sild de Anissia si trdeste cu
Akulina, fata vitrega, a sotiei sale. Ametit In praceri, se da, la
chefuri. Nu bea ca sd-si uite vreo crimk cdci nu savarsise nici
una, ci de poftd, de pracere. Si desi are oroare de sotia sa, de
Anissia, Indata ce af1 a. cd si-a otrdvit primul ei bdrbat, comite,
din sldbiciune, din fried, din lipsd de energie si de voinIA, o
crimd cumplitd: isi ucide copilul... Si cum Il ucide? Intr'o bui-
macire stupidd, II aruncA jos, Ii pune de-a-lungul o scandurk
peste care se tranteste cu toatä greutatea trupului. Un tipat.
Oasele fragede ale victimei trosnescl Si Inteo clipd II apuca
furia remuscArii. Se repede pe garliciul pinmitei; apucat de spas-
muri, striga In fata ma-sii: Plange, n'auzi cum plange! Si cum
trosnea subt mine oasele lui!!" Cine nu-si aduce aminte de Mak-
beth si de strigatul lui de remuscare, cand 1si vede mainile pline
de sange? Toata apa oceanului n'ar fi in stare sa spele petele
acestea !" In acest moment suprem psihologic, o perfecta asemd-
nare Intre Tolstoi si Shakespeare, numai ca remuscarea din Mak-
beth se petrece In palat si cea din La puissance des ténèbres"
In colibd. Nikita, sdrobit, plange In bratele md-sii: Maic, mai-
culitd, nu mai pot, nu mai pot... ah! fie-vd mild de mine!" Si
md-sa Ii rdspunde: Oh! dragul mamii, ce fricd ti-e! Du-te de

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 129

bea, ca s prinzi inimk bea niticd vtitcd,". Nikita e o victimd.

Oribila lui crimä, In fond, nu stie de ce a comis-o. El nu mai
poate trM cu acest grozav pleat In fundul constiintii. Nu e
nebun, nu, donmilor, ci In clipa In care si-a ucis copilul, un
fulger Ii lumineazd sufletul. E un iluminat, un pocdit, un ne-
fericit hotarIt sd mdrturiseascd lumii si sk" ispäseascd In fata
legii si a lui Dumnezeu, grozavul sdu 'Amt. Au venit nuntasii;
beau si petrec; Akulina se mdritd; Nikita a dispdrut din mijlocul
veseliei. S'a dus Inteun grajd, s'a aruncat pe un malddr de paie;
sil-a pus un streang de gat; priveste la un porn Malt. S'a se span-
zure? Nu. Nu poate, trebue s mdrturiseascd. Anissia, Matrena,
11 chiamd sä dea binecuvantarea sa Akulinei. Dar cum sd punk el
mama pe icoand? Apare In mijlocul multimei, In fata tatklui
sdu, bdtrannl Akim, dar descu1 i cu capul gol. Materna tresare.
Bdnueste, Vrea s5,-1 departem, ba chiar sd-1 facd nebun. Nikita
cade In genunchi. Priveste pe Marinka si zice eu glas tare: Ma-
rinka, vinovat sunt. Ti-am faggduit sd, te iau de nevastd, te-am
Inselat, te-am pdrdsit. Iartd-md In numele lui Isus". Apoi spre
Akulina : Ascultati mir ortodox, Akulina, sunt un nelegiuit,
vinovat swat Inaintea ta. Tafal tau ifs murit de moarte bunk ci
otrIvit. Eu 1-am otrIvit. Iartd-md In numele lui Christos! Aku-
lina, te-am Inselat si ti-am ucis copilul, copilul flu si al meu.
oasele lui trosneau... apoi 1-am Ingropat. Eu, eu singur,am fdp-
tuit acestea...". Si Inchinandu-se In fata bdtranului sdu tatd:
Iartd-mk tatd. Nu to-am ascultat, Caine ce sunt, si toate s'au
Intamplat dupd cum ai spus tu. Iartd-md In numele lui Isus !".
Cu eine domnilor s'ar asemdna Nikita? Cu Dragomir? Dar stiti
ea Dragomir a comis o crima din iubire, c e un hotarIt, cI
n'ar márturisi nimic, c'd nu din remuscarea lui, ci torturat de
Anca este prins, dupd noul ani de sbucium. Cu Gheorghe, In-
vdtdtorul! Dar Gheorghe curteazd pe Anca fIrd nici un succes
si e un mititel mediocru, care nu e In stare de nimica. Si
Intfadevdr nimic nu i se Inamplit nici vreo ispravk nici vre-o
faptd rea.
Din drama lui Tolstoi, domnilor, ne mai famlne de ana-
lizat bdtranul Akim, bdrbatul Matrenii i tatd1 lui Nikita.
Akim e un bdtrAn tuluit, prost, In neputin/d de a lega doud cu-
vinte, Inganandu-se stupid In vorba fdrd nici un sons ta-i-e".
Akim 'Mg crede In Dumnezeu, nu bea alcool si nu fumeazd. In
acest simpiu pand la cretinism, e toatd religia marelui rus, care
a spus de atatea on cit Inteun pahar de raehiu i o lulea de
tutun stau potential doud crime. Akim nu poate vorbi, balgu-
9

www.dacoromanica.ro
130 V. V. Haney

este $i totusi din and in and, din gura lui se aud cele mai
sfinte invataturi : lacrimile ofensatei nu cad alaturea, ci peste
capul ofensatorului". In aceasta bruta, cele mai nobile revolte.
Vine la fiu-sau. Abia $i-a scos obielele $i a inceput sa se
1ncalzeasa la soba and, vazand pe fiul sau intorandu-se beat
dela thrg, se ridia amenintator ; Ii acuz c trae$te in pacat si
plead noaptea $i pe ger, strigand lui Nikita: Lasa-ma, nu pot
sa mai stau! mai bine A, trec noaptea langa un gard cleat in
casa ta scarboasal" Iar and fiul sau marturise$te crimele In
fata starostii $i a satului, Akim Ii incurajeaza asa : Vorbe$te,
fiul men, spune tot $i te vei usura. Deschide-te inaintea lui Dum-
nezeu, nu te sfii de oameni !" Tolstoi a ales pe Akim, ca sa-$i
propovaduiasa inspiratiunile lui de profet. Intr'o bruta $i-a
pus toata adancimea lui religioasa, tot geniul lui de credincios.
Akim este intelesul, teza, problema dramei. In Akim triumfa
Tolstoi. Uncle e preocuparea profetica in drama lui Caragiale?
Ion, nebunul $i nevinovatul, are halucinatiuni, vale pe Maica,
Domnului, dar nu $tie ce vrea, nu $tie de ce sufera $i se ucide,
Mudd,' asa Ii porunce$te lui, in accesul de furie, aceea pe care o
vede In inaltimea cerului. E aci vreo asemanare? De sigur nici
un fel de apropiere nu este cu putinta.
S'a zis, domnilor, de unii patimasi : drama tolstoiana re-
prezinta triumful dreptatii $i in drama lui Caragiale tot dreptatea
triumfa si nu din cauza aceasta s'a facut vreo asemanare Intro
ele. Dar este asa in cazul nostru? Triumfa dreptatea in La
puissance des tènèbres?" Nikita marturise$te din remuFare.
Nikita e adevaratul criminal. Nikita a otravit pe Ignatici? Nu,
Anissia. i Nikita ia asupra lui crima. Nikita a voit sh-si ucida
copilul? Nikita a luat copilul de lângh" Akulina? Nu, Matrena
$i Anissia 11 pun cu de-a-sila s ucida. Anissia arunca copilul
in pivnita. Matrena acopera cu pamânt victima. Si Nikita ia
asupra lui toate crimele. E aci triumful dreptatii? Dar Anissia,
otravitoarea, scapa de- pedeapsa. E triumful dreptatii? Matrena,
fiara intunecimii, ea care da otrava Anissiei i o 1ndeamna sa-si
ucida barbatul i sa-1 fure, care prin spaima face pe fiul su
sh-si ucida copilul, irf scop de a trM bine $i linistita, ea nu mar-
turise$te $i nu e banuita i nu-$i ia pedeapsa. E ad triumful
dreptatii ? La Caragiale, da, triumfa dreptatea $i triumfa coml-
plect. 0 crima s'a comis, Dragomir dupa 9 ani i$i ia pedeapsa.
Si era natural sa fie asa.
Tolstoi $i-a propus s dovedeasa, in infioratoarea lui

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 131

drama, puterea intunecimii si triumful credintei simple si pro-

funde in Akim, care crede si nu bea i nu fumeaza. Caragiale
a creat un caracter, pe Anca, si prin Anca triumfa dreptatea
omeneasca. In Tolstoi lumea e vanturata in vartejul intunecimii,
al inconstientei, in valurile bigotismului, ale credintei, ale sen-
- i miscata de trebuinte materiale, asociaza, MI% sa-si
dea seama, crima cu religia. Taranii lui Caragiale sunt con-
stienti, ageri la minte, stiu ce fac, stiu ce vor i prin capul nici-
unuia nu i-ar trece ideea sa-si inchine victima sau sa-i pue
crucea pe piept, dupg ce ar fi doborit-o subt loviturile de cutit.
La Tolstoi : vagul, confuziunea, hate() epopee grandioasa. La Ca-
ragiale lumina perfecta, intfo drama profund emotionanta.
Domnilor, am sfarsit cu prima parte a pledoariei mele si
sunt incredintat CA am dovedit cum aceasta noug acuzatiune ce
s'a adus lui Caragiale este o noua calonmie. Am fi putut s tre-
cem peste ea. S. cerem os'anda cuvenit'a calomniatoruhn pentru
prima calomnie, dar n'am voit ca juratii, publicul si in deosebi,
astazi D-voastra, domnilor magistrati, s v pronuntald deci-
ziunea cn indoiala c, daca Caragiale n'a plagiat pe Kemeny, ar
fi putut s plagieze pe Tolstoi.
Domnilor judecatori, tree la prima calomnie pentru care
am pornit procesul de astazi. Acest Caion in Revista literara",
dm 1 si 20 Decemvrie 1901, a afirmat subt propria sa semna-
tura c d. Caragiale a furat drama Napasta" dupa drama Ne-
norocur a unui autor Istvan Kemeny, tradusa de Alexandru
Bogdan si imprimata cn litere chirilice, la Brasov, in anul 1848.
Caragiale a furat? Acest Caion pune in paralele, pe mai multe
coloane, scene din Napasta" lui Caragiale si scene din Neno-
rocul" lui Kemeny. Si scenele sunt absolut identice. Iaca de ce
Caragiale a pornit autiunea de fata. Caion nu a aparut astazi In
fata justitiei. S dovedim noi, pe lftngä afirmarea lui Caion c6.
Kemeny nu exista, c Alexandria. Bogdan, traducatorul Neno-
rocului", nu a existat, ea drama aceasta este o inventie i ca do-
cumentele publicate de Caion constituesc un fals.
Am fost la Brasov, am fost la Budapesta. Caragiale a
alergat in toate partile; s'a trudit ; a cheltuit ; s'a adresat la toate
autoritatile competinte; si astazi posedam un lung sir de dovezi
despre perversitatea caloraniatorului i despre falsurile
Sunt convins, domnilor, c toate aceste autoritati, savanti
de prima ordine in literatura dramatica maghiara, c toate aceste
afirmatiuni stiintifice i dezinteresate, ca toate aceste volume

www.dacoromanica.ro
132 V. V. Hane ?

speciale i scrisori, au des5Arsit dovada calomniei pe care nu

eram datori sg, o facem, dar am facut-o, co, sa nu aparem in fata
d-voastfa, miscati de sentimentul rAzbung,rei, ci de adânca noastrA
convingere in dreptatea pe care o cerem,.in reparatiunea legitim
ce ni se datoraste in virtutea legii si a celor mai elementare prin-
cipii de demnitate si de ordine socialS.
Renumele lui Caragiale, operele lui Caragiale, spiritul lui
Caragiale, Ii prigonesc, Ii rdscolesc ura. Simte un mizerabil in-
teres de a-si potoli apeasfa urk aceastd invidie. Are un interes.
Si nu copildreste cautd sa si-1 satisfacd, cAci nu se oprote la
critick oricht de rea, de murdarl si de inversunatd ar fi fost ea.
Domnilor, se poate face o critick dreaptd sau nu, pAtimasS sau
senink o critics filologick o criticd estetick Se poate s urmd-
rest Inteun autor, pe lang estetica lui, i etica lui, i s6, te
ridici la o criticA filosofick Mai mult, pe 1âng toate aceste ra-
porturi, se poate s studiezi epoca omului, ca pe langd, omul In
sine, sg, stangi de aproape toate cauzele care au determinat idea-
litatea autorului i natura intimS a operelor, ca si cum ai face
un capitol din istoria nationta. Astfel s'ar Infdtisa critica cu as-
pectul, cam pretentios, de criticg stiintifick
Oricare fel de criticS s'ar fi incumetat acuzatul s Incerce
In contra lui Caragiale si oricat venin, de mititel, neputincios
si fdu, ar fi vdrsat in cadrul Incercdrii sale, Caragiale ar fi A-
mas senin, ar fi sulks, cel mult, poate ar fi aruncat vreo scanteie
de spirit, daca ar fi crezut c patima adversarului merita o scan-
teie din spiritul WI. Dar nimeni, domnilor, nici In RomAnia, nici
aiurea, nu poate fi asa de mare, Meat un fals, combinat cu do-
cumente, cu probe de fapt si pus pe doud coloane, sd, nu fie
expus la discredit si la dispretul publicului. Fat'a de documente
din care reiese furtul, de orice naturS ar fi el, numai justitia te
poate apdra, dacA documentele sunt false si tu nevinovat. Yds-
punsul lui Caragiale n'ar fi easturnat faptele concrete, ba ar fi
contribuit là dezonorarea lui. Numai justitia este In stare sd, sal-
veze onoarea cuiva, c'and calomnia i falsurile sunt dovedite.
In politick violenta uneori confundându-se cu calom-
nia, ura i Inversunarea, au explicatiunea lor, elacl nu chiar
scuza. Un om Insemnat, Inzestrat cu un temperament robust si
cu un real talent, In politick nu reprezintd numai vointa lui,
sentimentalitatea lui, aspiratiunile lui, credintele lui ; ci in el
se Insumeazd pornirile tuturor partizanilor. El e o sumg de vointe,
de sentimente, de aspiratiuni, de credinte. i patimile de pretu-
tindenea, cu Intreaga suing, a impulsivitdtilor, se concentreazd

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronteini 133

In acest campion. In fata lui, un adversar identic de covarsit

de toate energiile suflete,sti ale coreligionarilor sai. Din aceasta
cauza, uneori se Intampla descarari de o violenta extraordinara.
In asemenea descarcari, In confuziunea pasiunilor, uneori sca-
Ora si calomnia. Si totusi justitia trebu.e sali faa clatoria, aci
altfel, subt pretext de patimi politiee, moravurile s'ar scoborI
si mai mult, iar vieata publicA s'ar dezonora pang la salbaticie.
Dar In arta, il literatura, ce explicatiune usuratoare ar
avea calomnia?... Ura personala a unui invidios ?... Da, stiu ca
stralucitul talent al lui Caragiale a starnit In cativo, perniciosi,
pasiuni oarbe. Lumina lui stinge acele slabute liariri, slabute
ca fosforescentele chibriturilor trase pe un perete. Renumele lui,
fara voia lui, proieeteaza o umbra groasa, peste unele nume,
care nu merita sa traiasca. Aceasta este cauza calomniei si a
falsurilor.
Cum, domnilor ? . Un popor Intreg admira pe Caragiale...
Admiratiunea trece peste Carpati. Bunul lui nume trece peste
hotarele neamului romanese. Si pe acest om sg-1 acuzi, sprijinit
de falsuri, a operele sunt jafuri literare? Dar asta Inseamna a
izbi In credinta, In admiratiunea si in fala Romanilor ! Si ce s'ar
fi Intamplat, daa criticul impostor n'ar fi fost prins? Ce s'ar
fi Intamplat, daa nu adunam noi aceasta multime de probe?
0 mandrie a tarii ar fi fost vestejita, nu numai Caragiale In-
fierat ! Si ce idee si-ar fi facut strainii de noi, Romanii? Ca
suntem un popor, care ne sarbatorim pungasii, a gloriile noastre
se Intemeiaza pe jaf, a geniul nostru este o rusine, a n'avem
nici constiinta, nici demnitate?
Si and ma, gandesc a omul acesta a veghiat jumatate
din noptile sale, pentru a ne crea o dramaturgie original... cu
cat talentul lui e mai mare si. osteneala mai covarsitoare... eu
atat calomnia e mai odioasa si Incerearea mai demna de asprimea
legilor ! A! Stiu, cunosc acuzatiunile puerile ce s'au adus lui
Caragiale. Ai atacat libertatile publice!" Ai batjocorit
constitutia!" Ai zeflemisit egalitatea!" Ai ponegrit demo-
cratia !I" Nu, domnilor, spiritul profund si ascutit al lui Cara-
giale a denuntat sarlatania si usurinta, a rechemat la realitate
pe naivii svapaiati, a zugravit zapaceala si denaturarea spiritului
national. Rolul lui a fost de a contribui In parte, la Insanatosirea
vietii noastre publice. Si, In fond, In dramaturgia lui, nu e rau-
tate, ci iubire. Caragiale nu waste pe Catavencu, pe Danda:
nache, pe Ipingescu, pe corm Leonida. El nu-si calomniaza mci
personagiile create de el. Para II vad retras Intr'un colt scan-

www.dacoromanica.ro
134 V. V. Haney

teindu-i privirea de pdtrundere, surazand de sincerd si bund pld-

cere : isi asculta eroii pretutindenea, cu dragoste II studiazd, ii
rotunjeste in mintea lui, li descarcd de partea banal-indiferentd
si ii reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Asa si-a studiat
tipurile; si animat si de alta dragoste, de enorma dragoste de
limba romaneascd, s'a jertfit ei, framantand-o, pentru a-i spori
vieata, puterea si farmecul. A muncit din greu ; si-a robit tot
talentul si toatd inteligenta lui, pentru fala noastrd a tuturora ;
si trdind din greu, n'a atins nadna nimdnui si nu s'a plans nici-
odata de ingratitudinea acelora de care a depins soarta popd-
rului roman, nici de rdacirea multora, care n'au inteles cd vieata
unui popor atarna, nu numai de desvoltarea lui materiala, ci si
de Indltarea geniului lui. $i Cand Caragiale sta resemnat la o
parte si trdeste din muncd aspra, cinstitä si demnd... sa-1 izbim,
sd-1 patdm... sd-1 infätisdm lumii ca pe un fur ordinar ?... Ii
produce ceva teatrul, teatrul lui care a inveselit si insänd-
tosit, sag calomniem... sd comitem falsuri... sa-1 jecmanim si
de acest venit, pentru care si-a jertfit vieata intreagal... Cara-
giale a prezentat chiar in anul acesta, un volum la Academie...
pe el ! sä convingem pe toti cd e un scriitor de contrabanda...
Dar termin, domnilor, rugandu-va sa nu pierdeti din vedere
eine e calomniatorul si eine e calomniatul; sa vd ganditi la mij-
loacele intrebuintate de calomniator pentru a pipai bine gradul
lui de perversitate : sa vd Inchipuiti suferintele morale ale ca-
lomniatului, caldtoriile si cheltuielile pe cari a trebuit sa le facd
cu adunarea probefor ,pentru ca, pe langa osanda ce se cuvine
vinovatului, sd acordati despagubirile ce se cuvin nevinovatului
0. pe cari le-am formulat in scris in plangerea noastra.

ESTETICA POEZIEI POPULARE

La inceputul discursului Om, autorul isi aratl mirarea cit a fost
ales membru al Academiei Române, socotindu-se cu modestie inferior altor
scriitori ce nu sunt Ina in aceastl inalfa societate.
Apoi vorbeste cu laude si cu bunAvointg despre vieata si activitatea
decedatului academician loan Cavaler de Puyeariu, in locul cgruia a fost ales.
Tree acum, cu voia dv., la al doilea obiect al discursului
meu, la Invatamintele ce ar trebui sa scoatem din estetica poeziei
populare, poezie care de veacuri a strabdtut sufletul fara noroc
dar sanatos al neamului romanesc din vadurile Tisei pand'n
sMarcurile Mdrii Negre.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rom&ni 135

Coborind vile, suind dealurile, saltand Carpatii, creatiu-

nile anonime s'au dus de aici dincolo si de dincolo dincoace, ca
fluxul i refluxul oceanului, rascolite de puterea uriasa a in-
stinctului.nostru, pururea nazuind s ne simtim o singura, fiinta
cu acelasi dor, cu aceleasi dureri, cu aceleasi limbi Mra dialecte
ei cu aceiasi tropi pe care au curs inspiratiunile batranesti.
Poezia populara se poate studia subt raportul istoric. Cu
ce arme ne-am luptat In viforul invaziilor ? Cu ce instrumente
muzicale ne aduna i ne Imbarbata pentru a ne izbi In massele
strainilor Insetat de jaf si de cucerire! Cu ce mestesug strategic
am izbutit deatatea ori sa biruim osti cu mult mai numeroase
ca ale noastre? In ce fel de locuri asteptam hordiile navalitoare?
Pe ce i cu eine schimbam productele agricole ale tarii? Care
erau credintele, datinele i superstitiile noastre? La asemenea
Intrebari am gasi raspunsul cateodata limpede, cateodata so;-
väind, in stihurile traditionale, din care cea mai insemnata parte
s'au strans si s'au imprimat, ceva cam tarziu ce e drept, cand
Incepusera s so rareasca randurile continuatorilor vechiului
cantec. Din poezia populara ar putea tresari sufletul nostru evo-
luand In sirul vremurilor, acelasi totdeauna i pretutindeni ca si
sufletul unui om, acelasi de child se naste i pang cand apune.
M. voiu Incerca cu alt prilej, s va supun cercetarile mele In
aceasta privinta. Deocamdata, ma voiu opri asupra catorva pro-
bleme estetice, si sper sa v dovedesc c estetica noastra popu-
lara este la fel, in legile ei fundamentale, cu estetica operelor de
cea mai Inalta cultura.
Din rapsodiile omerice, Grecii i azi toate popoarele
trasera materialul trainic pe care Intemeiara Intreaga lor cladire
estetica.
Pana la 1860 erau barbati care spuneau cantand rapsodiile
noastre strämosesti, i unii din ei erau vestit prin mestesugul
cu care evocau trecutul sporit in inchipuirea urmasilor, si In rau
si in bine, si In spaima si in crancena vitejie. Melodiile, adevarate
melopei din cateva note, cele de mai multe ori din cinci, pe care
Ii lasau sufletul lor de artist ca pe firul unei ape ce n'ai sti
de unde vine cu suetul ei si pe unde va trece cu povestea ei fer-
mecatoare. Firste ca cei mai multi se Incercau sa ante, mai sa-
rind, mai mototolind, mai poticnindu-se In povestirea faptelor
petrecute si trecute din generatune In generatiune. Nu au fost
numai lautarii profesionist care sa le zica, ci ziceau, la se-
zatori, la läsatul secului de Paste si de San-Petru, la hora, la
Iogodne i la nunti, flacaii si mai cu seama Mara alesi cu

www.dacoromanica.ro
136 V. V. Haney

mare cinste, ascultati cu mare evlavie, caci thti credeau In ceeace

le spuneau rapsozii transfigurati. Memoria, c la nestiutori de
carte, te uimea cu puterea ei de retinere. Unii tineau minte ca
la 15.000 de versuri, si mai i. Pastorii, pang, mai deunki, Ii
varsau potopul de oi dela munte la vale si le desfkeau In turme
de mii, fara sa fie lnsemnate i fära vreo deosebire fireasca. Dar
In retorica populara sunt mijloace care ajuta tinerea de minte,
mai ales In rapsodiile vitejesti i istorice, adick tocmai In acelea
care prin felul lor dureaza si mai mult.
Poezia, ca si muzica, se desfasura In timp, in deosebire
de artele plastice care se infatiseaza In spatiu. In timp, prefa-
cerile nesfarsite i universale. Poezia este exprimarea artistica.
a unei actiuni, fie actiune obiectiva, fie actiune subiectiva. Ac-
tiunea, In prim rand se arata prin vorbe. 'Si este stiut cA omul
care a fost martor la un eveniment poate uita numele i varsta
persoanelor, infatisarea lor, data Intamplarii, poate chiar sa le
schimbe rolurile Indeplinite, dar ceea ce Ii ramane adanc In-
semnat In amintirea lui este actiunea petrecuta care constitue
evenimentul In sine. i cel mai Insemnat mijloc mnemonetic al
poeziei populare st In reducerea ei la esentialul actiunii, la verb.
Bunaoara, Intrecerea eroicA dintre Miul i Ianos.
Ianos necajit:
grata cti-incingea, Buzdugan prindea,
Buzdugan lua i mi-1 sprijinea,
mi-1 opintea, Si-uncle Alta,
$1 mi-1 invetrtea, Sus cti-1 asvetrlea,
$i mid azvetrlea, Pe Ianos lovea,
Vtintui vajelia, Nu stiu mi-1 lovea
Frunza suiera, Ori mi-1 ametea,
Codrul rtisuna, Cat lanos ctidea,
Iar Miul reidect, Barba-i tremura.
Yana ccrntindea,
Rimele In general, ware asonante la verbe se potri-
vesc dela sine, cAci cantaretul se bizue mai pretutindenea pe im-
perfect, cum fu In exemplul citat mai sus. i dad', schimba
timpul, alunecA In gerundiv, i iarasi verbele cad In rima sau
In asonanta :
Incepea dar de-a ctilare Sulitele invetrtind,
Harta cea din fuga mare, Buzduganele izbind,
Palosele zeingeotind, Si din gurti chiuind.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtinti 137

drept e ea nici n'ar fi avut nevoie de altceva pentru

ca sa", simtim Inversunarea luptei, Cad verbele se pot clasifica In
cele cu o actiune, cu doul si cu mai multe actiuni, cu o actiune
si o coloare. In verb s'a fost gIsit un simplu, dar puternic mijloc
de a impresiona multimea. Actiunea se incordeazk Inchipuirea
se aprinde prin transmisiunea concentrata a evenimentului, In Ice
sg, se desl'aneze si sg, te adoarmI prin substitutele In care s'ar
descompune.
Limba, dupg o frAmantare seculark ajunse la un clepozit
comun de rime ca si astdzi in poezia culta stingher, un-
gher ganduri, ranclurf, scanduri si de perechi de versuri,
unele rechemând pe celelalte. Un mare arsenal national care, pe
langg, aceste arme, cuprindea epitetele cristalizate, constructdunile
consacrate, Incrucisdrile hemistihurilor, si altele, pe care orice
inspirat, crescut in armonia staveche, le despindea si le Intro-
lminta ca elemente ajutatoare. De-o pildk Rime: Intinsk cu-
prinsk stânci, adanci, munte, arunte, taci, faci, des-
faci, etc.
Mash 'ntinsti Masa mare stei intinsei
Si, cuprinsei De boierime cuprinsei
Prin dealuri cu Wiwi $i prin MVP cu steinci
Si prin yid addnci Si prin vdi addnci
Stili facei pe munte Pe vdrfuri cdrunte
Pe vdrfuri cdrunte Dincolo de munte
Taci tulpinei, taci Taci. inimei, taci
Cd n'ai ce sti faci Cdci tot tu le fad,
Tot tu le desfaci.
Constructiuni consacrate: Bate-mi-se bate P11mb6,-mi-se
plimbl Imi mama au nu-mi manca tire-ai, Doamne, au
nu stii.
Versuri pe care le Inthlnim In diferite rapsodii, cu sau Mit
Incrucis'ari piezise:
Ca' mi-e murgul scurt in gett,
Scurt in gtit $i lung in trup.

www.dacoromanica.ro
138 V. V. Haney

Rtimeii, doamne, stindtos,

Cd la bune meini ti-am fost
C'asa-i legea din beitrdni.
Pe la miez de noapte
Ce frunzd se bate?
Jelui-m'as ctimpulvi,
Ctimpului pustiului,
Jelui-m'as codrului,
Codrului voinicului.
Si cu o preciziune matematicA a fixat urmAtorul tabou cat
al plAiesilor nostri el e turnat In versuri care nu se vor schimba
de-apururea cat se va auzi pe lume graiul romAnesc:
Fetisoara lui Perisorii lui
Spuma laptelui Pana corbului
Mustecioara lui Ochisorii lui
Spicul gretului Mura cdmpului.
Si cu o preciziune matematicA a fixat urmAterul tablou. cat
sA nu mai sarA din memoria cea mai boantl:
Apa-i reicoroasd, Apa-i de bdut,
Frunza e umbroasti, Frunza de sezut,
larba e pletoasti; larba de pdscut.
Un alt mijloc mnemonetic de alcAtuire si de transmitere.
Se ia sirul IntamplArilor care contribue la evenimentul capital
subiectul poemei si pe fiecare in parte o preparg, revenind
asupra versurilor care cuprind In ele clipele cele mai Insemnate,
In asa fel ca sA ajute t,inerea de minte a creatorului si a acelora
care vor voi sg, cante dupA el. E o repetire mnemoneticA In afaa
de cea esteticA. Repetirea nmemoneticA slujeste ca sA. imputer-
niceascA memoria mecanicA a faptelor, in deosebire de repetirea
esteticA care are rolul emotiv, ca un fel de leitmotiv adeseori de o
tristete covarsitoare. Dacl am lua unul din cele mai lungi
cAntece bAtranesti, pe Mesterul Manole" din colectiunea regre-
tatului G. Dem. Teodorescu, si 1-am citi cu de aproape bAgare de
seaml, am constata ea poetul popular n'a ajuns la 800 de versuri
decat repetand aproape jumAtate din ele. Unele grupAri de versuri
revin de mai multe ori, sporind emotiunea si preparand cata-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratoritor románi 139

strofa. Calfele aruncI pe sotia lui Manole In zidul Manastirii

Curtdi de Arge§ §i zoresc Infioratorul lucru strigand necontenit:
Var si caramida,
eti-i pustia multa,
Ca-i lucrare lunga,
doar de va nabu§i vaetul ei desnadajduit:
Manole, Manole,
Mestere Manole,
Zidul rau ma strange,
Tdteqoara-mi curge,
Copilasu-mi plange!
0 fatalitate anted a cazut plaza rea pe cea mai harnicA si
cea mai frumoasa dintre sotii. Zidul li trece de mijloc, II stoarce
sdnii, i-acoperti gura, apoi dincolo de cre§tet... Cumplita crima s'a
savarsit. i ca o mustrare de constiintA, nefericitul Manole
Tot mai auzea, Mestere Manole,
Un glas ragusit, Zidul rau ma strange, .

Un vaiet topit: Tatasoara-mi curge,

Manole, Manole, Copilasu-mi plange!"
he'd cateva mijloace de creatiune la care au ajuns ne§tiu-
torii de carte ai neamului nostru: verbal pentru strangerea si
retinerea actiunii, alegerea timpilor care usurau rima sau asO-
nanta, constructiunile tipice, perechile de rime si de versuri care
se rechemau Intre ele, repetirea si mnemonetia si esteticl. $1.
dad,' adaugam versul scurt, dela cinci la opt silabe, vom bite lege
cum s'a fost Great si cum s'a fost pdstrat poezia populara, acest
cel mai mare titlu de glorie literard, si aceasta cea mai puternicd
dovada de unitate In limbd si de identitate In aspiratiunile sufle-
tului nostru amarit, dar mare.
Domnilor, acum sa vedem dacA unele din creatiuni satisfac
cerintele fundamentale ale esteticii, dacA deosebirile ce existA
Intro poezie 0 pictura au fost constient sau inconstient observate
de poporul nostru lipsit de mama, de critica 0 de doctrina, In
seculara vieata de griji, de suferinte §i de restristi. Cred cd, nu
este nevoie sd, VI vorbesc de lunga noapte In care au plutit si-
fletele noastre pand la Romania Modernd", Romania Regelui

www.dacoromanica.ro
140 V. V. riane

Carol, a caruia glorie se resfrange ca o lumina asupra generatiilor

noastre.
Ce rol joaca natura in poezia populara? Si In ce pro-
portii? Natura este refugiul fiintelor alese, fericite sau nu,
batute de soarta sau de noroc. Ea ne cuprinde, ne mangaie, ne
lini$te$te $i ne face de multe ori mai buni decat am sosit pe
lume. Ea ne potole$te durerile $i ne toce$te cutele Invrajbirii pe
care 1mprejurarile ni le-au sapat adanc. Cu nepasarea ei fa% de
durerosul nostru sbucium de o dlipä, ne treze$te In minte cugetul
senin ea suntem un fenomen trecator, c urile $i razbunarile
noastre sunt seurtari din scurta noastra vieata. Ea este izvorul a
tot seninul, a toata pacea, a toata 1ndurarea, caci In ea ne afun-
dam ca Inteo nemarginita $coala, al careia cel dintaiu $i cel de
pe urma Invatamant e strans In versul lui Emineseu, Ce e val
ca valul trece", i pe care poetul popular 1-a formulat In urma-
toarele versuri:
C'qa-i lumea treceitoare,
De voinici ameigitoare,
Ca o apei curgeitoare:
Unul na$te 0-altut moare.
Noi ne restrangem asupra naturii de$artele noastre aspi-
ratiuni $i meschinele necazuri de o zi, ea 1$i revarsa asupra
noastra nemarginita i eterna ei poema de continua fenomenalitate.
Nu e om oricat de ordinar ar fi care sa nu gaseasca
In mijlocul ei o clipita de ademenire. N'a fost $i nu va fi om
mare care sa nu se inspire din sfanta ei simfonie, din Infatigrile
ei marete, $i din waptele ei $i fericite $i melancolice. Popoarele
Incepatoare au Inzeit-o; popoarele Inaintate au cantat-o. Si oil-
care ar fi prefacerile omeninil, cultul naturii religios sau
profan va rämanea pururea nepieritor.
Intro natura $i poporul roman este o straveche $i legen-
dara dragoste. La adapostul muntilor Inalti, al vailor adanci $i
al perdelelor codrilor neguro$i, s'a Impotrivit cumplitelor navaliri
$i a dobandit biruintele existentei noastre nationale. In deosebi
aceia care In mijlocul ei gasiau mantuireaau Incununat" cum
zice nemuritorul Alecsandri cantecele for cu frunza verde",
foaie verde maracine", (Italienii pun catte-o floare In stor-
nelIi-le lor) In semn de supunere $i de Inchinaciune, presarand
aoeste invocatiuni de mai multe ori In aceea$i opera ea ni$te

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rondni 141,

odihne ale mintii. Naturd, haiduc, cavalerism si cttntec fioros

din frunzd de fag, sunt notiuni care in trecutul nostru se leagd,
intre ele ca belciugele unui lant. S'apuc calea codrului" nu este
strigatul unui rdufdcdtor orclinar, ci sinteza noastrd istoritA si
sociald de doud veacuri si mai bine. Un temperament de om, iar
nu de slugd, covarsit de nedreptAti, era fatal sd se ridice impo-
triva muncii robite" si sd-si spuie ce avea pe sufletul lui de
revoltat:

Ci sunt bun de codru verde,

Cd ce ai nu se mai pierde
ce iei nu se mai vede...
Dat-a frunza fagului,
Pus-am cruce satului
coadd baltagului...
Bate vdntul, bate vtintul,
Bate vdntul, arcle crtingul,
les la camp ca sti md sting,
Dar de ming mai rdu m'aprind...
Codre, codre infrunzit
Codre frumos inverzit,
Tine-md'n tine ferit
,Sti, de frunze acoperit...
Teiule cu frunzei latd,
Nici un vtint Ai nu te bard,
Cd bine mi-ai prins odatd...
Rand aci natura este invocatd numai sub raportul unei stdri
sociale dispärute, nectmoscutd noud urma,silor redesteptdrii na-
tionale.
Dar ca frumusete in sine cum a fost antatd natura? SI
ne inchipuim o priveliste. Codru, phrae, munti i cer. Copacii
sunt despärtiti intre ei, fasiile de apd suit despdrtite de pddure;
munti fumurii, asa de usori din depdrtare, se deosebesc de codru
si de firul apelor; si toate acoperite de coviltirul albastru al
cerului. Tabloul se desfasurd in spatiu i frumusetea lui rezultd
din impresia generald, cdci inteo clipd deosebitele pdrti se imbind
Inteo unitate armonia si emotionantd. In zadar poetul s'ar In-
cerea s ne dea acest tablou. Poezia e conditionatd de timp. Enu-

www.dacoromanica.ro
142 V. V. Hane$

merativ, impresia se dumica, neclispunand de mijloacele picturii

care pa o panza de o jumatate de metru ne face sa gustg,m fru-
musetea condensata din privelistea mai multor leghi. Tablou
genial In poezie e cu neputinta. Cu cat poetul ne va descrie mai
multe lucruri din natura, si mai pre larg, cu atat impresia thtului
se va sterge din inchipuirea noastra buimacita. Aceasta funda-
mentala deosebire dintre poezie si pictura a fost observata dela
antici si pana in ziva de astazi, dar nimenea n'a formulat-o mai
limpede ca dramaturgul german Gotthold Lessing in cartea sa
de doctrina si de critica intitulata Laocoon". and? Cum?
Uncle? Sunt cele trei intrebari la care poezia trebue sa raspunza.
Cum, e hotaritor al poeziei. Unde, e necesar pentru peripetiile lui
cum. Cand adeseori reiese din intregul cuprins al ei, MIA' a-i
arata data anume. Cum, e actiunea, In deosebi a poeziei; Unde,
e locul, e natura, In deosebi a picturii; Cdnd e datarea eveni-
mentului, si e mai mult al istoriei.
Domnilor, poporul roman instinctiv a priceput a Intr'o
poen* o descriptie amanuntita ar fi un nonsens, si pentruca
poezia ar fi neputincioasa de a reproduce un tablou din natura,
si pentruca ar taragani actiunea, scopul de capetenie al ei. El s'a
multumit cu cateva note dominante, cu cateva semne caracte-
ristice, cu date o sinteza vie si puternica:
Ba doamne-am vdzut Ceinii, cum il vdd,
Pe unde-am trecut La el se reped
Un zid ptirdsit 'Si latrti-a pustiu,
.5'i neisprtivit; $i, urld-a mortiis...
Un zid Orbit, naruit la Intamplare, vazut de departe, In
neguri crepusculare, ca o namila posomorita si schiloada, ca o
dihanie de pe taramul celalalt, gata sa te prinda si sa te sugrnme
In labele ei intinse. De aceea canii latra a pustiu" si urla a
mortiu". E un presentiment ca aci se va petrece cea mai sfasie-
toare tragedie. Manole isi va zicli de vie, In zidurile Manastirii
Curtii de Arges, pe femeia lui cea fara de pacat si farit pie
de ving.
0 spargere de non in cateva cuvinte:
Norii s'adunct, Ploaie spumegatd
Ceru 'ntuneca Ce face pecrae
$i curgea de-odatti $i, umflti mvoaie...

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 143

Se'ntuneca, rapaie, se umfla, spumega. Nici o amaruntime

migalita. Cateva cuvinte incisive. Furia fenoinenului, ca In oel
mai 41,,,! seama pictor flamand. ,
oteca Miului, o dara cotita. Sa tread, picior de om? Ar fi
cateva urme. In peria cothului oricine s'ar pierde, daca s'ar In-
cumeta sa strabata tainele adancimii. Ai patruns? 0 perdea de
paltini pica $i te-a Inghitit:
La valea adancd, Stretmtei 0 cotitti,
La poteca stramtd, Cu frunze boltitti...
iSteranita Voda, gonind ca o naluca, ca peste un cioban.
Opre$te calul $i-1 intreaba de urma Miului. Ciobanul chiar
Mid in ve$minte de pastor faspunde:
Cunosc calea codrului
Peinten fundul fundului...
0 vorba repetata fundul fundului $i e destul. Imagi-
natia noastra se trage inapoi speriata de aceasta vedenie.
$i nu cunosc un tablou In care perspectiva $i lumina sa
fie mai bine cumpanite ca In urmatoarele patru versuri:
Sub poale de codru verde
Mititel foc?or se vede,
Mititel 0 potolit,
Tot de voinici ocolit....
Nici vorba, e prins din departare. E din departare, caci
focul nu s'ar vedea asa de mititel". i mai mult se pare mititel.
0 vapaita n'ar fi ocolita" de haiduci. E potolit", fara joc de
flacari, ci numai cu clipirile de lumina care maresc $i micsoreaza
rotocolul verde al codrului. Tarim, cu fata spre noi, $i ceva mai
sus, chipurile haiducilor sub para focului, ceva mai jos, altii,
tolaniti $i pierduti ca niste pete de umbra pe un fond auriu. Ca
Intr'un clar-obscur din celebrele schite ale lui Rembrandt. 0,
domnilor, $i dad, ati fi auzit spunandu-le, pe o melopee straveche,
(pe care o $tiu $i-acum) pe acel cantaret la care cascara gura,
sorbind silabele recitalului, cum Intarea la codru verde" $i
cum ostenea la mttitel $i potolit", pe loc ati fi siratit, fara bataie
de cap, tabloul pe care 1-am admirat In copilaria mea, nu 1-am

www.dacoromanica.ro
144 V. V. Hane$

Tarasit In tineretele mele, si-1 port si acum In mine ca pa una

din cele mai scumpe amintiri.
De multe ori inspiratul necunoscut se multumeste a arunca
In treacAt ate un semn particular, si e de ajuns:
Cdo 'n zarea celor culmi,
La gropana cu cinci ulmi....
Glas s'aude, glas se pierde
Pe dealul cu coama verde.
Natura se umanizeazA, incarcAndu-se de atributul senti-
mental:
Si-incepea mdre-incepea Lin pe cal mergea,
Cu frunza de piera, Du lee ce-mi ctinta,
Codrii se cutremurau Frunza tiuind,
Paltinii se clatinau Codrii ispitind...
Un pas mai departs si legdturile dintre om si natura atat
de mult se strang, a natura devine muma, sora, frate, tovaras,
ca sa planga pe erou, ca sa duca grija pruncilor lui plapanzi, si
ca sa-1 mangdie la suferintele pe care le Indura. O. acest rol este
de o asa intensitate, ca-ti aduce lacramile In ochi. In Miorita",
culeasa de Alecsandri, Vranceanu si Ungureanul urzesc moartea
ciobanului Moklovean. Bolnavioara Miorica" Ii aude si-i da de
gol. Ciobanul Moldovean Ii zice trist ca de-a fi sa marl sa-1
Ingroape
In strunga de oi,
Sd fiu tot cu voi...
0. de va Intalni pe batrana lui mama, sa-i spuie ca el s'a
Insurat, dar sa nu-i spuie
Cei la nunta mea I-am avut nunta$i,
A ctizut o stea, Preoti, muntii mari,
Soarele $i luna Pdstiri, ltiutari,
Mi-au tinut cununa, Ptistire le mii
Brazi $i pdltina$i Si stele WM...
Un antec de leagdn din Corsica atribue soarelui, lunii si.
stelelor mai acelas rol:
Quando poi nacisti vui, E lit soli In cumpari;
Vi purtanu a battizani: I stelli ch'eran' in cielu
La cumari fu la tuna D'oru aviani li culani...

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 145

Stiu, domnilor, c s'a zis, de-acum 20 de ani, c acest

frumos amestec al firmamentului ar fi fost un dres patriotic
Imprumutat de Alecsandri pentru nevoia cauzei. Alecsandri a
fost un poet atht de mare, a usor i-ar fi fost g-si scuture fan-
tazia lui asupra inspiratiunilor populare. Da? SA luAm un alt
exemplu din colectia lui G. Dem. Teodorescu, si yeti vedea Indatl
cA e cu mult mai poetica" participarea naturii la durerile omului.
Si G. Dem. Teodorescu n'a cules pe la 1848, n'avea dar cauzA
patriotig imediatA de apAxat si nici genial poetic al lui Alec-
sandri. Cand zidul se Inchiega peste iubita lui sotie, mesterul
-Manole, la vaetul:
Manole, Manole, Tatasoara-mi curge
Zidul rau ma strange, Copilap-mi plange,
plânse, oftA, si-i rAspunse, ca o supremg mângalere:
Copilasul tau, Ninsoare de-o ninge,
Pruncworul meu, Pe el ni l-o unge;
Vaza-1 Dumnezeu, Ploi, cand or ploua,
Tu, cum l-ai lasat Pe el l-or scalda;
ln pat, desfapt, Vant, cand o sufla,
Zanele c'or trece, Mi l-or legana
La el s'or intrece Dulce leganare,
Si l-or apleca, Pan' s'o face mare...
Tata ca i-or da;
Acest tablou lipseste pe de-a'ntregul din Alecsandri. Eram
Topa, In clasele primare mi-aduc bine aminte; tata ne chnta
pe Mesterul Manole", i chnd ajungea la mangaierea neferici-
-tului Manole, el Manna, si noi copiii plangeam d'a-binelea.
In starsit, aduceti-vA aminte ca Timon din Athena al lui
Shakespeare, un mizantrop mai hain ca Alceste, ii alege mor-
mântul pe tArmul mrii unde, odatA pe zi, Ii vor acoperi valurile
ei umflate, grate si amare Eminescu, In poezia sa Mai am un
singur dor" In catesi patru variantele, acelasi lucru: g-
pati-mi un mormAnt la marginea mArii". Natura, in poezia po-
pularA, Indeplineste i chemarea aceasta de biajin i virtualA
_mangLere d'outre-tombe". i parcA e mai atinggtoare
Te lasa, te lasa,
Salcie pletoasa,
Sti te Wei vantul,
Sa-mi umbroti pamantul,
Sa-mi saruti mormantul...
10

www.dacoromanica.ro
146 V. V . Haney

ca celelalte versuri ale lui Alfred de Musset:

Mes chers amis, quand je mourrai
Plantez un saute au cimetiere:
J'aime son feuillage éploré,
Sa pelleur m'en est douce et chere
Et son ombre sera légere
A la terre oft je dormirai...
Astfel, domnilor, poporul nostru tratd natura, in rapso-
diile lui, respectand instinctiv deosebirea dintre picturd si
poezie, numai In cdteva note fosforescente. i de Cate ori s'a
Intins mai nault, a trebuit sd tread, naturii o parte din actiune,
punAnd-o Intl° o miscare sentimental's,' si emotionantd. Cu o sim-
plitate mdreatd, de o potrivd cântecelor omerice, adeseori creeazd
nepieritoare modele pe care n'ar face rau sd le studieze cu dra-
goste orice poet, orice om cult. Spuneti-mi, eine a ritmat mai
larg si mai epic vreun tablou ca cel urnadtor?
lar la masd cine-mi $ade
Cu bdrbile rdsf irate
,Sli cu pletele ldsate,
Cu armele lustruite,
Cu plato$e zugrdvite?
Banii Severinului,
Caimacanii Oltului
i boierii tOrgului
Stau la dreapta Domnului,
Cam din fata cortului.
lar la sttinga Domnului,
ed Buzegii $i Cdple$tii,
Cdpitanii ogilor
$i groaza peigdnilor.
Mai la urmd cine-mi $ade,
Cu trupul kisat pe coate?
$ade un blitrein vestit
Cu chip aspru $i smolit...

www.dacoromanica.ro
 AL. MARGHILOMAN

?iota introductivii. Alexandru Marghiloman s'a nascut la 1854 si a

murit la 1925. A fost un om politic de frunte, manifestandu-se ca ministru
sau reprezentant al natiunii. La inceputul rasboiului trecut a, fost de parere
ca Romania sa ramana aliata Germaniei sau in neutralitate. Nu Insemna
tns g. a uita revendicarile noastre nationale, de peste munti. Lupta pe alta'
cale, ca s ajunga la acelasi scop : unirea tuturor Romanilor intr'un singur
Stat. Discursurile lui Al. Marghiloman aduc o Insemnata contributie la
opera de educatie politica, atat prin abundenta i claritatea ideilor ce contin,
cat i prin desavarsita unitate de gandire. El se integreaza in gruparea
junimista, care se calauzea dupg principii bine stabilite respectarea ade-
varului, in forma cea mai impersonala posibila ; asimilarea numai a acelor
forme de cuItur i civiizatie, care sunt susceptibile a se aclapta gradului
de desvoltare organica i naturii proprii a poporului.
Un orator de rasa ; un mare improvizator. Pregatit In marile sale dis-
cursuri, fraza Ii apare fug, totdeauna natural i parca fumega proaspata in
clipa rostirii. Vorbitor eminent, utilizabil in momentele critice, spre deo-
sebire de alti oratori mai vibranti si mai sguduitori, dar miscandu-se mai
agale, care nu puteau fi trimii in locurile primejdioase unde dusmanul
dedea lovitura pe neasteptate.
Marghiloman avea dibacia rara de-a lasa in umbra lucrurile care nu-i
erau favorabile, fara ca sa se remarce aceasta alunecare ; iscusinta de-a
exploata pozfliile prielnice, tragand din ele toate avantajele posibile. Panza
vorbirii lui era tesufa' din nenumarate fire, care se Incrucisau fara, a In-
fatisa nimic haotic ; se distingea prin limpezimea cristalina a exprimarii
asociata cu precizia expresiilor. Nu vei gasi la el ingra'madiri de culori sau
Inmanunchieri bizare de cuvinte.
Elocventa lui Astra oarecare distinctiune. Fraza lui In general era
mai aleasa. Avea linii de delicateta rafaelica dupa cum o caracterizeaza
D. I. Petrovici, Figuri dispdrute (1937, p. '209) ; Al. Marghiloman nu-si
altera timbrul vocei si n'avea gesturi repezite, desi nu era strein de ceeace
numim la oratori, cautarea efectului.

www.dacoromanica.ro
148 V. V. Hane$-

REINTRAREA BASARABIEI
IN SANUL PATRIEI-MUME

Domnii mei, ne-am adunat ca cinstim data, pentru tot-

deauna memorabilk de 27 Martie 1918, cand Basarabia a reintrat
In sanul Patriei-mume...
Ce-a fost unirea Basarabiel cu Moldova In clipa cand ea
s'a produs? Nu uitati ca a fost prima zare de lumina ce strabatu
cerul negru si mohorit care de 18 luni apasa peste intreaga
Romanie; a fost picätura de roug, care a cazut pe buzele fripte-
de friguri ale Romaniei sangerande; a fast mai pre sus de toate
vestirea resurectiilor totdeauna posibile. Da, domnii mei. Mad
Intr'un neam de o suta de ani despartit de ai sai; in mijlocul
prabusirei catastrofale a unui mare imperil, pe un pamant bata-
torit de dezertori cari fug de pe front, pe holdele pustiite de ban-
ditisme, In mijlocul naruirei tuturor autoritatilor, un popor, la
prima chemare a vremurilor, W regaseste simtul national, se
adunk nechemat de nimeni, si, din clipa dintai, Isi proclama
legitimitatea lui moldoveneascti, and un fenomen de felul acesta
se petrece, toatg, Romanimea poate sa alba incredere, ori cari ar
fi ceasurile nasterii, in viitorul ei.
Si cand, astazi, un imperialism sovietic vorbele rad cate
odata de a se gasi astfel asociate and un imperialism so-
vietic contesta Basarabiei legitimitatea ei moldoveneasck con-
testa, temeiul prin care s'a alipit de Patria muma, ar fi fost bine
ca sa ne gasim toti la o lalta, acolo la Chisinan.
Daca erau de seriat aspiratiile noastre, nu mg, ascund:
Intai alergam spre Basarabia si mai pe urmg, spie Ardeal. Pentru
ce? In Ardeal: o limba care nu se stinge, o cultura care, gratie
admirabilei preotimi si Invatatorilor de acolo Inflorea; In Ardeal
un popor economiceste viguros, cu institutiuni bine construite,
un popor care ajunsese sa cotropeasca el economiceste pe Un-
guri si sa puie el, tarmuire la Impietarile sasesti. Un popor ca
acela putea Inca astepta, daca era o absoluta necesitate, sfaritul
unei domnii imperiale, pe cand Basarabia nu mai putea asteptar
In Basarabia de 100 de ani clasa conducatome absolut rusf-
ficata. Cu tristeta un patriot, Ioncu, spunea, la un congres In
Kiew, ca toate capeteniile Basarabiei ajunse In Dania sau In
Consiliul imperial, erau cei mai aprigi sustinatori ai politicei
imperiale pentru desnationalizarea Basarabiei. Comertul Basa-
rabiei, In Diana de straini. Si cari straini? Straini de aceia pe

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 149

cari din cAnd In cand pravoslavnica Rusie, pe cale de pogro-

muri, ii aducea la smerenia voita pentru ca totdeauna ei 0, fie
un instrument in mainile politiei. Iar poporul de jos, singurul
care mai pastrase intact talismanul limbei si al bisericei, pe cale
de a le uita si pe acestea pentru cA, una cate una, i se smulgeau
din biserici cartile romAnesti pentru a fi inlocuite cu carti rusesti.
Lucrul, domnii mei, ajunsese pana acolo 'neat atunci cand s'a
prezentat In Duma o lege pentru nationalizarea scoalelor, In cele
12 natiuni pomenite, Basarabia nu era cuprinsa! Da, era o cre-
dinta absoluta in cercurile de sus ale Rusiei, cA nu mai existA
limba, nu mai exista cultura, nu mai exista biserica moldove-
masa In Basarabia.
Si child, donmii mei, tara aceea era cu sufletul pe buze, cre-
deti-ma: nu era impietate fata de idealul nostru and gandeam ca,
inainte de toate, trebue sa luptam pentru Basarabia! In caz de
primejdie, care este copilul care al d'intai alearga la poalele
mamei sale ca A se apere? Este copilul al slab, al crud, si numai
pe urma vine Mietandrul, flacaul. Copilul bolnav, Basarabia, tre-
buia intai ajutat pentruca flacaul Banatean, flacAn1 Ardelean
aveau puterea Inca sa astepte.
Domnii mei, ce sa mai rasfoim trecutul? A fost o pronie
cereasca mai inteleapta decat conceptiunea oamenilor, care a In-
vartit asa evenimentele secolului, ca deodatA s'a realizat visul
celui mai visator patriot si de odatA am avut in bratele noastre
si Ardealul, si Banatul, si Bucovina, si Basarabia.
DacA am reamintit acest trecut este numai ca sa afirm aici
a In chestiunea Basarabiei, noi avem precadere pentru a o sar-
batori, noi avem precadere pentru a stabili adevarul istoric.
Cum s'a realizat unirea? Caci e de un viu interes astAzi,
cand tot procesul e din non adus la bara lumei, ca sa i se cu-
noasca toate fazele si sa se rascoleasca toate filele.
Cazuse imperiul. Guvernul trecAtor al lui Kerenski, se eta-
Una, era Rusia In ajunul evenimentnlui bolsevismului. De odatA,
din initdativa unui soviet moldovenesc din Odesa se aduna
la Chisinan, In Octombrie 1917, congresul tuturor Moldovenilor
din toata Rusia. 0 miscare pornita dela popor.
In congresul acesta, In care erau reprezentate toate armele,
toate clasele, prima gandire a congresului a fost sa reia numele
de Moldovenesc" si sa proclame Basarabia autonoma politice,ste
si ca teritoriu.
Este foarte interesant sa stiti cum s'a motivat aceasta reJ-
zolutiune :

www.dacoromanica.ro
150 V. V. Hane$

Avand in veclere cultura nationa1a a neamului moldove-

nese, trecutul sau istoric,; plecand dela principiul proclamat de
revolutiune a fiecare popor are dreptul de a dispune de soarta
sa, pentru a realiza o unire mai stransa a poporului moldovenesc,
primul congres al Moldovenilor din toata Rusia in unanimitate
a decis :
Basarabia se bucura de aiei Inainte de autonomie terito-
riala i politica".
Acesta este, domnii mei, prologul alipirei Basarabiei.
Acest vot al unui popor, neinfluentat de nimeni, incalzit
numai de simtimantul national, contine in germeni desf4urarea
istorica a tot ceeace s'a petrecut. Si cand, te gandesti cA Cicerin
si Krestinski tagaduese spontaneitatea alipirei Basarabiei de
Moldova, a, zice ca nu cunose istoria contimporana a tarii lor,
ori atunci pacatuesc contra adevarului.
A doua grija, a acestui congres a fost de a convoca un Sfat
al tarei care sa ochrmuiasca treburile Basarabiei.
Cu cata Intelepciune acest c.ongres dozeaza, reprezentanta
In sfatul tarei ! El hotar4te a vor fi 120 deputati : 68 din partea
Moldovenilor, restul reprezentanti ai tuturor minoritatilor etnice.
Exact, proportdunea dintre neamuri. Si congresul acesta, desi iesit
din revolutiune, proclama mai sus decat oricine dreptul tuturor
minoritatilor sa participe la vieata comuna. El rezerva 10 locuri
i pentru Moldovenii de peste Nistru.
Se aleg deputati din toate breslele, din toate partidele; Co-
mune, Zemstve, pana i Liga culturala a femeilor au reprezen-
tantii lor.
In Noemvrie, acela an, se aduna sfatul la ChiOnau.
Sedinta inaugurala a Sfatului Tarii a fost o solemnitate
rarl de seama : episcopul rus din Cetatea Alba, Gavril, 1i da bine-
cuvantarea In limba moldoveneasca; se face slujba In limba mol-
doveneasca pentru 1nthia oara!
La sedinta inaugurala, cel dinthi care saluta congresul este
d. Inculet care pang atunci era Comisar ajutor trimis dela Petro-
grad pentru ca sa precipite revolatiunea In Basarabia.
Vorbesc pe rind Ucrainienii, Moldovenii; se rosteste par-
tidul socialist revolutdonar, se rosteste partidul socialist-democrat
se rosteste reprezentantul cooperatdunilor, se rosteste doamna
Alistar, reprezentanta Ligei culturale a femeilor; vorbeste un Ar-
mean, un Grec, un German, un Evreu, un Rolonez. Toate breslele,
fara exceptiune, Intr'un singur glas proclama independenta,
autonomia i dreptul la o viata libera a Basarabiei.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romôni 151

In dimineata zilei de 27, dupa ce vazusem In ajun preo-

timea basarabeana, reprezentantii comunitatilor, reprezentantii
nobletei, reprezentantii comertului, dupd. ce avusesem conferinte
cu conducatorii, in dimineata de 27 nu mai era decat o singura
rezistenta, aceea a d-lui Tiganko, cand din Intamplare se raspdn-
deste svonul fals ca avem intentiunea de a restabili pe proprietari
pe pamanturile expropriate In favoarea poporului si deodata se
produce iarasi spdrtura In blocul taranesc si Savenco ne face o
intreaga rasturnare a situatiunei. A ajuns insd c.uvantul cal vom
respecta legile rii, ca sa putem procede la formularea condi-
tiunilor pe baza carora se putea alipi Basarabia de Romania.
La 3 ore ma due la Sfatul Tarei. Am precautiunea sl
pdtrund numai cu prietenii civili can erau pe MO mine. Nici
o uniformd nu s'a vazut in Sfatul Tarei, nici o uniforma impre-
jurul Sfatului Tarei. Intru in sala de sedinte. Sala ma primeste
In picioare, afara de gruparea rezistentilor care ca demonstra-
tiune, nu s'au sculat. Iau cuvantul ca s arat ce beneficii pentru
Basarabia, ce mantuire pentru neamul intreg dad, unirea se face.
Am pus, domnii mei, toata caldura de care sunt capabil, tot
darul de convingere si vedeam cum cuvintele mele prind, cdci
unul cate unul rezistentii se sculau si la sfarsitul cuvantarei mele,
toad sala era in picioare.
Am declarat atunci, dupa ce am depus pe masa biroului
conclitiunile formulate In dimineata aceea cu reprezentantii gru-
purilor, ca, pentru a rasa Sfatului Tarei deplina lui libertate de
judecata, ma retrag, Impreuna cu toti prietenii veniti din regat.
8i de fapt ne-am dus la Cercul militar unde am asteptat rezul-
tatul discutiunilor.
La Cercul militar ni s'a flcut o primire calda, dar dipele
pareau zile, orele luni, trecea timpul si nu venea nici un raspuns.
Sfatul Tdrei delibera dupa obiceiul de acolo: fiecare partid avea
sala lui si discuta cu infinita aprindere. Se face 5, se face 6,
ajungem la 7, se Intuneca si nici un raspuns dela Sfatul Tarei.
VI Inchipuiti ce infrigurare era pe noi la ideia c ceva necunoscut
a putut aduce surparea conferintei, cand, apare Colonelul Con-
deescu din jandarmerie. Venise In fuga mare sa anunte cd, ma-
joritatea se rostise in favoarea motiunei blocului taranesc.
Cea dintalu Wane se daduse pe chestiunea votului
anume: dad, se va vota pe Ltd i cu apel nominal sau nu, si
majoritatea oranduise votul pe Ltd. Bat:ilia era astfel castigata,
intrigi nu se mai puteau produce, acei can trageau pe dedesubt
itele nu mai puteau exercita arta lor si eram sigur de astadatä

www.dacoromanica.ro
152 V. V. Haney

a votul va fi asa cum II asteptam. De fapt, ni se spune cl, cu

mare majoritate, Sfatul Tgrii, cu apel nominal, a votat unirea cu.
Romania.
Domnii mei, plecqm de astAdafa In cortegiu pompos oficial
cqtre Sfatul Tani. Cu noi, toti generalii, ofiterii superiori, escorta
de cavalerie basarabean. In cap, escorta lancierilor roman! In
spate. Ajungem la Sfatul Tqrii. Cel dintai pe care-1 intalnesc, e
Stere. Ma due la dansul 0,-1 felicit. Atat a putut A spuie: S'a
votat" si mi-a cazut in brate In hohote de plans. Minute Intregi
n'a putut rosti un cuvant.
Mai departe, pe scara, doctorul Cazacu, de obiceiu atat de
stapan pe dansul, cu vorbirea aspra si ascutifq, pe care o cu-
noasteti, In imposibilitate de a rosti o vorba, ochii lui plini de
laciami, graind ceeace nu putea sq, spuna cuvantul lui; dar ge-
neralul care este aici, In care se desteptase vechiul sange basa-
rabean stergand lacrimi furtive, m'a Imbatisat multumindu-mi
ca i-a fost dat sq, traiasca araturi de mine aoeste clipe nemuritoare.
Nu va mai spun, domnii mei, In ce stare eram eu: cu clestele nu
mi-ai fi putut smulge o vorM.
Ganditi-va : eu, trqdatorul, aveam norocul sq, iau de rang
Basarabia, s'o duc la Patria Muma!
Intram, oficialitatea romana, Inteo sail mid, made trebuie
sq. asteptam ca sa se faca din nou randuialq. Apoi suntem in-
trodusi In Sfatul Tarii si raportorul ne comunica cl Sfatul Tarii
a votat unirea prin 86 voturi pentru, contra hind 3 si abtineri
30. E cel mai mare numar de votanti care vre-odata s'a rostit In
Sfatul Tarii In tot timpul cAt a fost In sesiune.
Am luat atunci cuvantul. Sala, se schimbase : toata lumea
era In picioare, ciorchini omenesti pe toate marginele sclrei. Si
atunci, am rostit urmqtoarele vorbe :
In numele poporului romanesc si al Regelui Romaniei, cu
adanca, emotiune si cu falnicq mandrie, iau act de hofgrirea quasi
tmanima a Sfatului Tarii. La randul meu declar a de astAzi
Inainte Basarabia este pentru vecie unita cu Romania.
In aceste clipe mari sq, ne Inchinam cu smerenie In fata ge-
niului rasei noastre care dupq o despsartire de un veac si mai bine
gaseste singur calea fireasa, sq o cluea la mantuire, calea fi-
reasca ardtatI de istorie.
SI ne unim cu totii inimile si sq," strigam, Impreuna si ou
oei ce s'au abtinut, tralascq Romania una si nedespartita!"
In sala, explozia unei emotiuni nemaipomenite. Nu mai era
bucurie, era delir : Generalii nostri adeau In bratele deputatilor,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 153

soldatii grutau pe ofiteri, iar noi &dam niste clipe de fericire

nespus/.
N'a mai fost cortegiu, domnii mei, n'a mai fost parad*
a fost o multime In delir, ca un potop, se ducea spre cateclrala.
Iar In vasta biseric/ din Chisinau, 1uminat ca Inteo sear/ de
Past, Episcopul Gurie proclama pe regele Ferdinand si pe regina
Maria, Domni sapanitori ai Basarabiei i oficiaz/ un Te Deum
solemn.
Domnii mei, in multimea aceea, In care erau oameni de
toate clasele, de toate religiunile, asa de mandru a fost sentimentul
national 0/ nu s'a Inregistrat o vorbä de contestatiune ; nu s'a
reprimat un gest de opunere.
Si ast/zi, domnii mei, profit de aceast/ ocaziune ca sg, ma
lnchin cu slava' Inaintea modestilor deputati din Sfatul Tarsi.
Erau acolo oameni de multe ori cu culturl rudimental* erau
acolo oameni aproape Omani, esiti .din popor, unul, dar unul
nu si-a precupetit votul !
Si-au ap/rat cu cerbicie convictiunile, au amas, unii
dintre dansii, ireductibili ; pe aJii i-a rupt apa i pe dansii ; dar
n'a fost unul care s fi negociat ceva pentru dansul, nu a fost
unul c/ruia sa-i fi putut face necinstea cineva sa-i propuna ceva.
Ei, domnii mei, and eliberarea Basarabiei s'a fkut pe baza."
de liber arbitru, de rostire democrat/ si printr'un act curat ca
apa de cristal, nu mai poate nimeni s/-i tagIcluiascá legitimi-
tatea i procesul este pentru totdeauna Inchis.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAE FILIPESCU
Notä biografica.Urmas al unei vechi familii, ale carei traditii de
cinste si de patriotism le pastra cu sfintenie, Nicolae Filipescu a facut studii
economice In Franta si s'a devotat de timpuriu vieii politice, pe care a In-
cercat s'o purifice si s'o inalte. A fost Primar al Bucurestilor, Ministru de
Domenii, Ministru de Rasboiu. In aceasta calitate a intemeiat Liceul Militar
dela Manastirea Dealului, pe baza celor mai noui prineipii pedagogice.
Temperament combativ, neobosit, a luptat aprig contra superficialitatii
si a declamatiunii. Cuvantul it iesia greu ca plumbul, fraza lui cadea de sus
en un torent si strivia. Se inspira din conceptiunile inalte morale, ca Barbu
Katargiu si Al. Lahovari, si-i placea sa-pi coloreze discursurile prin cugetari
lapidare, exprimate simetric.
Cele mai celebre discursuri ale lui, nepublicate insg, in volum, sunt
cele In chestiunea nationala din anii 1914-1916. El a fost i organizatorul
ii sufletul acelei marete miscari de mandrie nationala care a dus la las-
boiul pentru intregirea neamului. Au ranaas celebre apostrofele lui, ea aceea
la adresa Regelui Ferdinand : Cronicarul zice ca trtisnete i fulgere erau in
cer and in scaun s'a urcat Serban Voda,' Cantacuzino. Era o prevestire. Cand
pe tron s'a urcat Regele Ferdinand, Europa era zguduita de cel mai infri-
cosat rasboiu, din ate sunt cunoscute de istorie. E i aceasta o prorocire
de ce va fi domnia de azi. In vrernurile furtunoase In care traim, nu cerem
dela aceasta domnie, nici bogatia i inflorirea din timpul lui Petru Rares,
nici iscusinta diplomatica a lui Constantin Brancoveanu. N'asteptam dela
Regele nostru s dea la lumina pravile intelepte ori sa. fie ctitor de biserici
ca Matei Basarab. Ursita lui e s ne dea vitejia. Se vede ca asa a fost scris
sa. fie si de aceea ii zicem : Esti trimisul lui Dumn u ea si Implinesti
visul unui neam. Mei fi cel mai mare voevod al Orli, impodobindu-te cu
titlurile lui Mihai Viteazul..., aducand pe deasupra straluc'r a purpurei regale,
sau rapus In cel mai suprem avant de vitejie al neamului, vei fi totusi
sfintit ca erou national. De ni va fi nici una, nici alta, grozav ma tern ca.'
nici praf nu se va alege de tar's,' si de dinastie. Deaceea marirea ce ti-o warn,
Sire, este sti, te incoronezi In Alba Iulia, sau s mori pe campia dela Turda"
(v. P. V. Hanes, lit, lit. ronitine#0.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 155

CESTIUNEA TARANEASCA
Discurs rostit in Parlament, la 26 Noemvrie 1907

Oratorul comenteaz g. programul guvernului de atunci, cu prilejul dis-

cutiunii Adresei Tronului. Problema arzrttoare la 1907 era problema. lard-
neascl. E vorba de institutia Casei Rurale, despre tocmelile agricole, despre
principiile unei guvernAri socialiste in materia agrafa, i despre valoarea
principiului conservator ca eagaz In fata pornirilor socialiste.

Nu noi vom bate in struna aceasta taranului nostru, In care

cred c zace Inca o santeie din care mai pot rasari fapte mari.
Din nenorocire toate imprejurarile au contribuit pe intrecute sa
amorteascA energiile tdranimii.
Asupra caranimii noastre apasa un trecut de jale, desi nu
asa de negru cum se pretinde, caci niciodata robia la noi n a ca-
patat caracterul de cruzime pe care 1-a avut In unele OH din apus
si In tarile invecinate cu noi. Dar trecutul acesta e Inca recent.
Serbia, care in Franta Incepe s dispara Inca din secolul al
XIII-lea, e oborita la noi abia in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea.
Aceasta taranime iesita de curand din servagiu, n'a avut
macar siguranta fara de care se descurajeaza orice muna, fiinda
fara siguranta nimeni nu agoniseste bogatii dincolo de nevoile
imediate. Ei bine, am cunoscut ororile invaziunilor Ong, aproape
de zilele noastre. Gndii-v c batranul de 60 de ani, care la
1864 era flacau si a muncit ca cfacas, a aflat din gura chiar a
parintilor s'ai cum ei se ascundeau in vizuini In timpul zaverei
si cum erau inhamati la tunurile rusesti In timpul ocupatiunii
din 1828.
In r'agazul dintre doug, invaziuni, t'aranul nu se bucura
macar de o administratie regulata, ocrotitoare a munch sale, cAci
aveam administratia din timpul suzeranifatii otomane.
Nu aveam macar administratia aspra, dar parinteasa de
care se bucurau fratii nostri de peste munti, in timpul absolutis-
mului lui Iosif al II-lea sau Mariei Tereza si care le-a promis
sa ne ia inainte...
Probitatea care este una din conditiunile succesului eco-
nomic nu gasia un reazam sufletesc In Biseria, care, In loe de
a insufla in destul principiile mantuitoare ale religiunii crestine,
ne tinea amortiti in practicile bigotismului, aci pA,n5, la Matei
Basarab i Vasile Lupu, Rom'anul n'avusese macar un catechism
In limba romaneasa.
Acesta este trecutul care ap5sa asupra poporului acesta, care

www.dacoromanica.ro
156 V. V. Haney

avea un pamant prea manos si ducea o vieata prea usoara pentru

a gasi in aceste Imprejurari un stimulent. Un gamant prea roditor
n'a fost niciodata un imbold spre civilizatiune, caci nu pe el se
nase acei pionieri energici, fasariti din aventurieri, ori din rase
puternice, cum sunt Olandezii, cari prin lupta au cucerit asupra
valurilor marii un pamant ingrat.
Peste acest pamant blagoslovit, o atmosfera orientala care
apleaca mai mult spre indolenta. Aici o clima, nepotrivita si ex-
trema amorteste iarna vointa, si vara moleseste energiile. Chiar
si melanc.olia naturii e un Indemn la descurajare, cu tot farmecul
peisajelor. Nu cunose, va marturisese, nimic mai maret, dar nici
mai melancolic., ca un amurg senin In campiile dunarene, precum
nu cunosc nimic mai fioros ca o vijelie deslantuita In campiile
Baraganului.
Inchipuiti.-va descurajarea omului ce se simte asa de mic
fata de maretia sesurilor nesfarsite si aplecarea lui spre contemi-
platia Ingrijorata In fata zarei nemarginite. Jalea trecutului si
tristetea privelistilor prea adesea sadesc In om abdicarea vointei
staruitoare, care reactioneaza numai prin svacniri furioase si
nimicitoare.
Peste toate acestea, legea a venit si ea sa amorte,asca ini-
tiativele si vointa.
Legea, iar nu lupta, a dat pamant taranului. Tot legea 11
pironeste pe taran pe pamantul lui. Inalienabilitatea pamantului
tintueste pe omul de initiativa pe un petec de nimic si Inlantueste
In mediocritate pe plugarul harnic care nu se poate Intinde peste
ogorul celui nevrednic.
Acesta este regimul pe care 1-a Indurat, In cursul veacurilor,
taranul nostril, care afara de foarte putina plugarie, ducea mai
mult vieata contemplativa a pastorilor si care deodata a fost as-
varlit cu multe suferinte, in munca agricolli si In valmasagul con-
curentei universale.
Ne-am socoti nevrednici dacA acestei Oranimi am veni st-i
predicam doctrinele deprimante ale socialismului.
Avem, cat pentru noi, o alta datorie f MA de tgAnime,
datorie pe care ne-o vom Indeplini nepasatori de cArtelile de
reactionarism.
Vom Intinde acestei faranimi o mana de ajutor. Dar nu-i
vom ascunde nici chinurile vietii, nici truda care e pretul succe-
sului, nici opintelile cu belsug rasplatite, ci li vom adresa vorbe de
Imbarbatare si Indemn de vitejie, cum se cuvine fata de un popor
care cred ca. nu si-a spus cuvantul de pe urma In aceasta lume.

www.dacoromanica.ro
 CONST. C. ARION
Notd introductivd. thud dintre oratorii micrii politice junimiste,
a fost C. C. Anion, care a condus vremelnic si invgAmantul românesc. Doctor
in drept dela Paris, a fost profesor universitar si a publicat cftteva studii
juridice si conferinte : Statul antic si Statul modern, 1884 ; Despre preju-
ditii, 1886. A fost membru onorar al Academiei Romane. Se distingea
printr'o aleasä culturti. Memrä si prin cursivi,tatea si eleganta verbului situ.
Realm din Convorbiri Literare" (An. XLV, Nr. 11, Noemvrie 1911,
pp. 1201-1205) discursul s'au, cu prilejul inaugurarii statuei lui Mihail
Eminescu la Iasi, In 1911.

LA STATUIA LUI EMINESCU

Se Inaltd In marmord alba, monumentul cugetdrii adanci si
senine, al poeziei nemdrginite, al iubirii de neam si de tard, cum
n'a fost vreodata, mai mare!
Se Inaltd aci monumentul lui Eminescu.
. Dar pe dulmile icleii, ale frumosului, ale patriotismului se
Inaltd i gdndul nostru, pentru ca, In aceste clipe, s cuprindd, o
viegd Intreagd, vieata lui", de muncd, de luptd, de sbuciuwäri,
de iubire fard, seamdn, de tristd nebunie, In care se perde un
un geniu luminos, vecinic lumindtor si se stinge o vie*, fard de
noroc.
Putini sunt acei, cari cuprind si identified in vieata lor un
moment al gandirii timpului In care trdesc, i prin aceasta chiar
devin Intruparea vie a acelui timp.
In mintea lor se resfrAng simirile vremurilor i aspira-
tiunile neamurilor, precum In acele lacuri pline de luming,, Pe
care le cAntd poetul, se resfrdng tdrmurile, care le Inconjoard, cu
toate frumusetile lor.
Printre acesti alesi ai omenirii, eu nu cunosc vreunul, care
sd Intreacd pe marele nostru Eminescu.
In creerul sdu puternic, se adund cugetdrile cele mai lnalte,
in inima lui cAntd poezia cea mai fermeatoare, In versul lui
strdluceste o limbd romdneascd, neasemdnat de frumoasd !

www.dacoromanica.ro
158 V. V. Haney

De aceea opera sa e mare, ea a radiat asupra contempora-

nilor 01, ea radiaza astazi, ea va radia In veci !
Precum razele soarelui fac s rasara din pamant samanta
aruncata,, opera lui Eminescu face sal Incolteasca germenele de
talent in mtnile poetilor.
Un poet este mare prin ideile generale, ce exprima, adre-
sandu-le omenirei intregi, c.a expresiune a unor simtiri pe care
toti pot sa le simta, dar numai lui ii este dat s le consacre in
forma lor desavarsita.
Un poet poate fi mare iarasi, cand exprima in forme nepe-
ritoare simtiri pur nationale.
Din amandoua aceste puncte de vedere Eminescu este mare.
Poetul este un ucenic al frumosului si pentru ca sa fie desavarsita
opera sa, el trebue sa, fie pe rand sculptor si pictor, orator si
cantaret.
In ce bronz si In ce marmura si-a turnat si faurit versurile,
In ce aur fin le-a cizelat ti Cu ce colorit, and intens, cand de o
nespusa duiosie, stie s picteze !
In visul lui Baiazid, luna transformata in fecioara se coboara
din ceruri, ca sa-i fie mireasa iubita si cand fecioara frumoasa
Inainta spre dansul :
Inflorea cdrarea ca de pasul bleindei primdveri".
Numai un vers, dar ce admirabil tablou!
In el vezi florile, luminile, farmecul dulce al primaverii.
Ochii ei sunt plini de umbra tetinuitelor dureri".
Codrii se infioreazei de °Ueda frumusete.
Apele incretesc in tremur streiveziile lor fete."
Pulberea de diamante cade find ca o burd,
Sccinteind, plutia prin aer i prin toate din naturei,
$i prin meindra fermecare sunti-o muzicd de papte,
tar pe ceruri se inaltei curcubeele de noctpte".
E vre'un pictor, oricat de nemuritoare paleta ar fi avand
care sd, fi fixat pe panza, farmecul diafan al noRtii, cum a fAcut-o
Eminescu In cateva cuvinte? !
Fara iubire In toate manifestatiunile ei nu poate fi poezie.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 159

Nu e muzica mai frumoasa, decat versurile, in cari canta man-

gAerea ce rasare din pasiune:
Revarsti liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi
A,51i deasupra mea rtimeii
Durerea mea de-o curmli,
Cad esti iubirea mea d'inteliu
i visul meu din urmä" !
Sau taina dragostei :
,,,Sli ltisetndu-te la pieptu-mi,
Nu $tiam, ce-i pe ptimeint,
,,Ne spuneam atect de multe,
Ftirti-a zice un cuveint".
Cand iubirea dela sentiment se ridica la patriotism, cu ce
maretie, cu ce ardoare, cu ce mandra elocinta vorbeste el de tam,
pe care In patima curatd, a aratat-o cu. cuvantul, a Inaltat-o cu
gandul, ca nimeni altul, fie In luptele politice, fie in versuri ne-
peritoare.
El este mai ales un amant pasionat al trecutului. De acele
amaraciuni ale vietii de toate zilele, care 11 fac sa strige Intr'un
moment de desna'dejde geniul e o nefericire"? el se adaposteste
In trecut si acolo el afla mangaere. In contact cu gloria strabuna,
mintea lui scanteeaza si gaseste neasemanate accente, ca sa cante
iubirea de taxa.
Va ramanea pururea, cat va fi o patrie romaneasca, eds-
punsul pe care Mircea Il da lui Baiazid; raspuns In care sufletul
Romanului se uneste cu natura tarii lui, pentru ca sa reziste was-
masului, pentru ca sa-1 doboare, pentru ca patria A, dainuiasca
In veci !

Eu imi aptir stirticia $i nevoile si neamul,

,051 de-aceia tot ce misan tara asta, recul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, 'lard tie dusman este,
Dusmánit vei fi de toate, felr'a prinde chiar de veste,
N'avem osti, dard iubirea de mosie e un zid,
Care nu se'nfioreazti de-a ta faimei, Baiazid".
Caracteristica cugetarii lui Eminescu este nota trista, pesi-
mismul da tonul Intregii lui scrieri. Dar e un pesimism Inalt,

www.dacoromanica.ro
.160 V. V. Haney

pornit nu din revolta poetului contra amgthciunilor vietii, ci

dintr'o amgritA privire a mersului omenirii.
Trisfa e i filosofia lui. Cugetatorul Eminescu ne apare ca
un discipol al lui Schopenhauer, discipol i acesta al lui Kant si
al lui Platon.
Iar cand priyirea lui se Indreaptil asupra celor athtate de
vieafd, el thmâne convins de neputinta sfortArilor noastre atat
pentru a Indrepta natura omeneascrt si a o preface, cat si de ne-
putinta de a schimba norma relatiunilor sociale.
In toatti omenirea in veci acelq oni".
Mad cugetul lui se avanth asupra celor, pe care vieata nu
le aratI, ci ne face numai a le Maui, el fam'anea convins cii."
neantul este stAphn asupra Intregului univers si c lumea aceasta,
careia vieata Ii d fiintA, nu e decat o Intamplare in cursul
veciniciei.

Cad, e vis al nefiintei

Universul eel himeric",
Convingerii lui, cl nu putem nimica In cursul lucrurilor
omenesti, c viata chiar a lumii nu este cleat un vis al nefiintei,
Ctind pe aceastä lume
Sä treeem ne e scris
Ca visul unei umbre
,51 umbra unui vis",
felului acesta de cugetare datorim melancolia seninl a poeziei
sale, care a thsrtrit ca o floare din solul arid la doctrinelor lui fi-
losofice si 1-a coprins In parfumul ei divin scrisul Intreg al On-
dirilor sale.
BinecuvAntatd, melancolie, careia Ii datorim, eum o zice
chiar dansul, faurite In versuri, gAndirile lui ; binecuvântatA me-
lancolie, care potrivindu-se atat de bine firii noastre, Intregii na-
turi a tgrilor romAne, ne-a dat pe eel mai mare, pe cel mai ro-
mânesc poet al nostru.
Resemnat fatA de mersul nesovIelnic al lucrurilor omenesti,
nedând lumei exterioare, cleat abia atentia cuvenitA unei trecg,-
toare Intampl.ri, Eminescu si-a ad6postit vieata Intl° o lume

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 161

ideata., unde, dupa firul fanteziei, putea sa-1 ducA gandul intr'un
univers de plasrauiri neperitoare.
Acolo dobandia credinta nemarginita In geniul sau, plana
sus, departe de realitatile pamantesti.
Era in lumea lui, nemuritor $i rece...."
Acolo tot ce Invatase si tot ce vkuse cu mintea lui de poet,
tot ce e frumos si tot ce este Malt trada o vieata vecinic vie.
De acolo ideile ii cereau, ca sa, iasa In lumea celor multi,
vesmintele vorbirii.
Vesminte de zane si de feti frumosi, croite din razele soa-
relui nostru, tesute In nemarginita lumina, romaneasca, argintate
de Vapai le blandei luni, Impodobite cu flori de pe plaiuri de
Carpatd, astfel de vesminte, erau cuvintele lui Eminescu. Erau
cuvinte romanesti, Invaluind o stralucita gandire romaneasca.
Tot ce a gandit si tot ce a Kris, este romanesc, cAci felul
gandirii lui este romanesc.
Nimeni ca dansul nu a stiut sa redea privirii noastre, fru-
musetea codrului batut de ganduri, sa adune in ochii cuminti
ai iubitei, povestile noastre batranesti, sa ne fure mintea la auzul
buciumului Indepartat, sundind dulce, suntind greu", sa, ne
faca sa tresarim de mandrie, la vuetul vitejiei romanesti, care
vine, vine, vine, calcti totul in picioare".
Maestrii, dupa care dansul isi croise mintea si vieata, cu-
getau, ca singure ideile, dupa care e faurita lumea noastra, sunt
nenauritoare.
Fie dansul nemuritor, ca acela care a intrupat mai mult
ideia si simtdrea romaneasca.

11

www.dacoromanica.ro
 ALEXANDRU DJUVARA

Notd introductivd. Om politic de mans. Intâi, Alexandra Djuvara a

jucat un rol Insernnat In cadrul partidului ideilor liberale. INrescut la 1858, a
ajuns advocat i s'a dedicat politicei. A publicat studii despre problemele
politice din timpul sgu a a limit mai multe conferinte. S'a afirmat ca
orator de seamrt, in Parlament L in adunarile populare, fiind si un cuno-
sditor profund al problemelor noastre economice (v. discursul despre In-
dustria nationald ; tinut la Galati, la 21 Oct. 1908). Discursurile sale la
Mesaj sant dintre cele raai impresionante (v. cel dela 1 Dec. 1886). Altele, ca
acelea asupra Politicei junimiste, asupra chestiunei Ghenadie, etc. an con-
tribuit s. sublinieze puternicul talent cu care era inzestrat, precum i cul-
ture aleas'e care da discursurilor sale o deosebitg. valoare literarA.
Redam discursul rostit inter) adunare popularti, la 27 Oct. 1902, dupI
ce se tinuse la Teatrul Liric, marele congres politic prezidat de Petre Carp
si unde s'au evidentiat cei mai mari oratori ai Orli.

VA multumesc pentru aplauzele cu care ma, primiti ; a dori

din suflet, pentru a va vorbi, s fiu ajutat de puterile fizice tot
atat cat ma impinge inima sa v vorbesc....
In preziva luptei electorale, ca si In preziva unor lupte mi-
litare, partidele politice, ca si armatele Ii strang randurile, Ii
desfasura drapelele, Ii spun cuvantul lor de ordine pentru 1111-
barbatarea trupelor. Sit cercetam care sunt formatiunile ce se ga-
sesc fata In fata.
Avem de o parte gruparea conservatoare de sub directiunea
d-lui Carp, care s'a manifestat In aceste alegeri printeo scrisoare
care presedintii comitetelor electorale si printeo Intrunire pu-
blica. ,Seful acestei grupari povatueste corpul electoral sa aleaga
pe cei mai luminati, pe cei mai destoinici, pe cei mai cinstiti :
povata Inteleapta ; naste Insa, o Intrebare: cum se vor alcatui
listele candidatilor, cine le va propane? Nu ,se poate ca initiativa,
In aceasta privinta, sa fie lasata IntAmplerii...
D-nul Carp prin declaratiunile sale mai urmareste ceva.
D-sa voeste sa atraga atentiunea rii, sa se singularizeze In lup-
tele noastre politice, sa mire lumea prin chipul sau special de a

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 163

fi. Gramacleste paradoxe peste paradoxe, utopie peste utopie, foil-

mula peste formula....
Statul major al grupgrii junimiste pare a crede ca. drapelul
este cu atata mai glorios, cu cat matasea lui este mai straluci-
toare, mai impodobita si mai batatoare la ochi ; a generalii aunt
en atat mai viteji in ochii trupelor, cu cat au galoanele mai bogate
si mai strälucitoare. AR/est stat major, din punct de veclere elec-
toral, este un stat major de parada, care atunci cand se sung.
atacul, face In departare de campul de batae o defilare sub
cort, asteptand rezultatele luptei.
Este de prisos sä adaog ca asemenea adversari nu ne pot
inspira nici o teamg, pentru ziva de lupta.
Tot in fata noastra sta a doua formatiune conservatoare.
Aceasta formatiune pretinde a 'Astra acum singura traditiunea
si cadrele vechiului partid. Statul major al acestui partid a fost
vaduvit de aceia din conducatorii de odinioara, care-i faceau In
ochii partizanilor, fala si aria... Cadrele lui sunt ramasitele unor
trupe Infrante, cari nu mai pot fi miscate pentru ziva luptei,
decat sub imboldirea pornirilor patimase, cari le asmute la asaltul
puterii In perspectiva foloaselor personale, a caror satisfacere este
fagaduita de sefi.
Directiunea acestei grupari, compromisa, seamana acelOi
state-majoare de armata, In cari trupele nu mai au Incredere,
stiind din trecut cg, au acumulat dezastru dupa dezastru.
Si care este tactica de lupta a acestei grupari ?
Fac ei apel la vreun sentiment Inalt, la vreo virtute cota-
teneaseg pe care sa caute sa o miste in inimile si cugetele
d-voastra?
Ei au pornit in toatg, tara o campanie activa de recensa-
mant al nemultumitilor ; au despartit corpul electoral In bucati
deosebite; au chemat rand pe rand: pe pensionari, pe functionarii
suprimati, pe proprietarii de imobile urbane depreciate, pe lefegyi
cu apuntamentele scazute, pe meseriasi; si pe toti au incorcat sasi
miste, pe toil au Inoercat sa-i inobilizeze pentru asaltul desna-
dajduit pe care vor sa-1 dea.
Peste tot undo este o suferinta, peste tot -uncle banuesc o
durere, ei alearga ; ar crede cineva cg, coprinsi de o nemarginitg:
milk', ei vor sg, mangle, sg, aline, sg, adoarma acele sufermte si
acele dureri.
Nu, domnilor !
Dacg, ei chiama de pretutindeni oarneni nevoiasi, este pentru
ca sä speculeze nevoile lor ; daca ei cautg, suferinta, este pentruca

www.dacoromanica.ro
164 V. V. Hanel

sa provoace resentimentele ; daca ei urmarese durerile este pentruca

sa Invenineze rana si sa asmuta urile ; astfel cred ei ca Impingand
lumea la desnadajduire vor putea mai lesne sa sdruncine -aria
partidului liberal.
Dar nu se multumesc cu atat. Dupace au Incercat sa In-
vrajbeasca sentimentele acestor oameni, ei incearca s'a destepte
IntrInsii poftele cele mai nesanatoase, tinand In ochii acelora care
sufera, eel mai cinic mezat de fagaclueli...
Cu aceste fagadueli ei vor sa ademeneasca, sa va arunce
energia In toropeala. Ei incearca pe MO Dv. farmecul primeklios
al unui adevarat miragiu, al unui vis ce nu se poate realiza :
acela de a avea un buget enorm fära mijloace, de a promite satis-
facerea tuturor poftelor, fgra sacrificii.
Sunt sigur ca langa un asemenea vis, dv. nu yeti rasa sa
va adoarma consciintele.
Vi s'ar Intampla, daca ati face-o, aceeace ne spune poetul
oriental a se Intampla langa unele lacuri blestemate.
Cand spre apusul soarelui lumina stralucitoare a cerului se
oglindeste In acele lacuri, ele desvMuesc ochilor o priveliste Mfg
seaman. Nisipul scanteietor al tarmurilor pare presarat cu 0 pul-
bere sclipitoare de diamante ; aldura razelor din urma te mangae,
pe cand o -aware Imbalsamata se raspandeste pretutindeni;
totul pare ca chiama pe calatorul obosit ca sa se odihneasca pe
tarmurile acelui lac. Calatorul se ademeneste si se Intinde Mel
grip, pe tarm, si Incetul cu Incetul 11 coprinde somnul. Se Inse-
reaza lush' repede si Indata ce se fac nevazute cele din urma raze,
o ceata nesanatoasa se ridica de pretutindeni, vazduhul se cuprinde
de aburi primejdiosi, iar din apele ispititoare ale lacului, ies fri-
gurile searbacle, care Intind bratele lor de ghiata, coprinzand In ele
pe necunoscutul calator si secandu-i pentru totdeauna puterile
de vieata.
Tot astfel cu fagaduelile pe care conservatorii vi le fac ; ele
nu sunt deal un miragiu plin de primejdii ; ei vor A, Lea sa
capituleze sentimentele dv. de patriotism In fata unui egoism mes-
chin si culpabil ; ei vor sa va adoarma consciintele, sa va sece
energia si puterea de rezistenta In traiul vietii, pregatind astfel
cu nesocotinta ruina si disolutiimea acestei tAri.
In fata acestor 'Jolla fractiuni Conservatoare sta falnic si
neclintit din lupta partidul national-liberal. Pe steagul lui glorios
stau scrise toate cuceririle Romaniei moderne !
Sub acest steag si-au adapostit creclintele si patriotismul
fruntasii acelei generatiuni uriase: Golestii, Bratienii, Rosetti, Ko-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rointini 165-

galniceanu, Campineanu i atatia altii, sub acest steag ne ada-

postim i noi crediatele noastre si cat timp el va sta In mana con-
ducatorilor nostri, Ora poate sa fie hills= si fär grija pentru
viitor....
Politica profiturilor personale n'ar putea cleat sa v Injo-
seasca caracterele si sa VA prepare ruina.
sa nu vä preocupe un interes personal si egoist, sa fii
preocupati de marile si permanentele interese ale tAxii.
Ati vazut acele pasari mici de razoare cari nu eunosc alt
orizont decat orizontul marginit al raclacinii buruenilor depe
campii? Ele Ii petrec viata clutand grauntele ee se &este Ina-
intea pasului br. Aoele pasari, domnilor, sunt destinate glontului
vanator ului.
Eu v doresc din inima o soarta mai mandra.
Ati vazut ce fac vulturii muntilor nostri: child parasese pa-
mantul ca sa-si ia sborul lor urias, ei Inchid ochii si bat cu putere
din aripi; ei se ridick se ridiel neIncetat i fr teamk pana In
sferele Inalte, uncle se pregAtesc trasnetele si unde se Incruciseaza
fulgerele, si de acolo privesc cu mila i ademenirile i amemn-
tarile de jos.
SA faceti ea vulturii muntilor nostri si In aceste ceasuri
grele pentru tara sa va ridicati consciintele pang, la Inaltimea da-
toriei ce aveti de Indeplinit catre ea.

www.dacoromanica.ro
 TAKE IONESCU
Notd biograficd i caracterizare. A facia studii stralucite de drept la
Paris si a devenit unul dintre cei mai marl advocati romani, prin inteligenta
lui sclipitoare, prin fluiditatea si armonia glasului sax. A jucat rol politic
de seama, a lost Ministru de Instructiune publica, de Finante. Dupa rasboiu
a fost Ministru de externe In cabinetul Oeneralului Averescu (1919-1921),
impus de meritele ce si le castigase in tir_npul ritsboiului in chestiunea na-
tionalli. A fost unul dintre organizatorii Micei Antante.
A culminat casi Filipescu i Delavrancea, In discursurile nationalist&
din vremea neutralitatii Romaniei (1911-1916).
Insusirile esentiale ale talentului sau sunt fluiditatea cuvantarii, ar-
monia frazei i usurinta improvizarii (v. P. V. Hanes, Istoria lit. rom.).
Elocventa lui era populara. Gasiai pe alocuri expresii si intorsaturi
mai familiare, daca nu chiar plebee. Fraza lui era mai sensuala si amin-
taste chipurile rumene ale lui Rubens dupa, cum o caracterizeag, d. Ion
Petrovici, In Figuri disparate.
Oratorul cauta efectul, repezia gestul si maria timbrul vocei. Deaceea.
era mai gustat ca altiL in intrunirile publice i faima de orator a lui Take
Ionescu a depasit pe a altora, tot atat de talentati. .

La 16 si 17 Decembrie 1915, Take Ionescu rosteste In Parlament cel

mai elocvent discurs din vieata lui : discursul instinctului national. Camera
era ocupata pana la ultimul loc. Tribunele publice erau incarcate. Banca.
ministeriala in complectul ei, cu Ion Bratianu in cap. Palid i coplesit de o
emotie pe care si-o stapania cu greutate, Take Ionescu se urca la tribuna.
Intr'o impresionanta tacere 1i incepe discursul.
Discursul se compune din trei parti distincte : In prima parte oratorul
cerceteaza Intelesul adanc al marelui rasboiu si importanta urmarilor lui ;
apoi cerceteaza situatia Romaniei In conflictul mondial de atunci, patrun-
zand In tainele sufletului curat romanesc ; in a treia parte lamureste politica.
noastra externa.
In peroratie, evoca Intl° o luinina de apoteoza perspectivele ce i se
deschid prin Infaptuirea Romaniei Mari, dupa ce glorifica marirea sufle-
teascä mai pre sus de marirea hotarelor, dupa, ce preamareste vieata noul
ce va matura curentele vieii marunte de ohinioara.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronidni 167

Adunarea, In picioare, aplauda furtunos pe orator. 0 rumoare in-

delunga plutea asupra valului de lume, care incet-incet se indrepta spre
EA.. Toti erau cucerig de discursul tinut.
Un comentator strein a scris cl nu s'a gasit niciodata mai bine Im-
pieta idealismul eu realismuL ca in discursul lui Take Ionescu. Politica se
Impleteste aici cu morala, calculul cu sentimentul, istoria trecutului cu
perspectivele viitorului, istoria cu pateticul, faza, ca inspiratia larg i pu-
ternica a oratorului sa, aiba o sovaire sau slabiciune. E elocventa clasica cea
mai desavarsita si mai senina. (v. C. Xeni, Take lonescu, 1858-1922, p. 341).
El cerea tarii sa intre pe data, fara siivaire, in rasboiu, alaturi de aliati, sit
cuprincla Ardealul i s desrobeasca pe fratii romani din lanturile maghiare:
Patrunzand In sufletul ancestral romanesc, gasesc acolo porunca
instinctului national.
Vad deschizandu-se usile raiului i o teama superstitioasa imi zice
sk inchid ochii : e prea frumos....".
... Generatia aceasta a fost ursita de soarta s indeplineasca fapta
cea mare. Ea va fi sau gropasa milieu de veacuri, sau zamislitoarea unei
vremi asa de frumcase, incat vedenia ei m smereste". La auzul acestor din
;Irma cuvinte, Camera sari in picioare si deslantuindu-se o furtuna de
aplause, sedinta fu imediat suspendata, fiindca nici odata parlamentul ro-
manesc nu traise astfel de clipe" (v. Gane, P. P. Carp II, p. 525).

DISCURSUL INSTINCTULUI NATIONAL

D-lor, politica, instinctului natiunii o vom examina In afar/
de toate celelalte consideratiuni. Nu ma voiu ocupa de chestiunea
&CA pot Romanii, al caror titlu de nobleta este ca sunt popor
latin, sg, se gaseasca In contra tuturor latinilor care sunt acum
In rdsboiu....
Ei bine, pentru mine, daca m'as Intreba ce este mai bine
de facut, a zice : cel dintai lucru de consultat, e instinctul nea-
mului.
S'a vorbit de strada si de opinie publica pervertita. Strada
sunt cateva sute de insi care se plimba, opinia publica se poate
perverti printr'o campanie abila de cateva luni, instinctul nea-
mului, Ina, din coliba taranului Oa, In palatul bogatului, asta
nu este nici opera de opinie publica pervertita, aceasta nu se
chiama nici strada, afara numai daca ai ideea ca Romania nu
este tara de suveranitate nationala; ci ca ea trebue sa intre pe
calapodul Varilor In care un om poate sa spuna ca vointa lui este
supremo. lege.

www.dacoromanica.ro
168 V. V. Haney

Instinctul nimeni nu-1 poate tagadui. El vorbeste si vorbeste

asa de limpede, Incat atunci cand noi am fost siliti sa ducem o
alta politica oficiala, n'am indraznit s'o publicam, a famas un
secret intre *Iva oameni, nu a fost supusa, fiindca nu putea sa
fie supusa, aprobarii natiunii.
Aceasta politica instinctiva nu este o ameteala, nu este o
greseala; nu, d-lor, ea este bazata pe un fapt primordial, tot atat
de primordial ca si dreptul la viata. Fiecare popor are dreptul
sa-si traeasca vieata lui, sa si-o traeasca Intreaga, cu toti ai lui,
fiindca numai asa poate si el sa creeze o civilizatiune a lui care
sa intre In armonia tuturor celorlalte civilizatiuni.
Acest drept 11 simte fiecare popor, acest drept este dreptul
primordial, dreptul esential si deaceea poporul roman a Inte les
totdeauna, cate odata poate inconstient, altadata constient, ea
de o mie de ani s'a pus o problema intre el si unguri: on ungurii
pang In varful Carpatilor si de acolo dominandu-ne pe noi, ori
noi asezati In cetatuia Transilvaniei si de acolo dominand pusta
ungureasca; altfel nu se poate.
De o mie de ani asa sta problema, o mie de ani n'a disparut
niciodata din constiinta noastra.... Nu am fost un stat de don
Quisoti, dar nici un stat de inconstienti: dela dascalul de sat cu
harta Daciei Traiane, cu numaratoarea farilor romane stapanite
de altii, pang la omul politic, la toti In sufletul lor sta scris cu
litere de foc Ardealul si unitatea nationala"....
Caci scopul final, scopul din toate sufletele, scopul din toate
inimile, a fost acelas: unitatea nationala, nu numai culturala, dar
si politica, intregirea noastra a tuturor In granitele In care ne-a
pus Traian, calare peste Carpati, fulgerand si In dreapta si In
stanga, cu toate puterile noastre.
Acuma, d-lor, venit-a ceasul?
As spune, d-lor, un mare neadevar daca as afirma cii, In
vieata mea mi-am inchipuit a am sa vad ceasul in care sa se
poate realiza visul secular al neamului romanesc....
A venit ceasul Inainte de a ne Inchipui noi. Sa fim fericiti
ca a venit si sa ne ridicam la inaltimea ceasului care a venit
Apoi, dupa ce analizeazg intentiunile politice ale acelora, care cereau
sa ne intereskn mai mult de primejdia ruseasa, dinspre rAsrtrit, dead de
unirea cu Românii din Transilvania, pe care nu trebue sA-i pierdem, contina :

Dar nu vom pierde numai trupurile Romanilor de dincolo,

ei vom pierde si sufletul lor. Oamenii aceia isi vor zice: &di

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtlni 169

nici in aceasta Imprejurare, pe care nimeni n'o prevdzuse, In im-

prejurarea cd statele cele mai puternice din lume sunt coalizate
si interesate la nimicirea Austriei, daca nici atunci fratii nostri
n'au indraznit pentru noi, cand sd mai vie ceasul In care ei sd,
Indfazneascd? i s'ar stinge In lacrimi amestecate cu blestem si
dispret, ultima flackd a lor pentru Patria romaneascal
Inteleg, d-lor, Inteleg dacd urgia oamenilor n'ar fi deschis
niciodatd nicio imprejurare In care noi sd, putem trece cu trico-
lorul peste Carpati; dar ca noi In fata Imprejurkii unice, ul-
tima alta cum s'ar mai putea sd vie? noi srt stdm nemiscati?
Am fi pierduti pentru totdeauna In fata fratilor nostri si am
merita soarta noastrd. Nu ai dreptul sd Geri nimanui sd se jert-
feascd pentru lasi; aceasta nu se poate!...
Instinctul natiunii a fost asa de puternic, incat atunci cancl
noi mobilizam sd trecem In Bulgaria, poporul interpreta mobil-
zarea noastrd prin pancartele purtate pe stradd, pe cari era scris:
Jos Austria".
Mad trimeteam soldati peste Dunare, soldatii In cazdrmi
credeau cd tree Dunkea ca sd ajungd In Transilvania. Drumul
Transilvaniei prin Bulgaria. Experienta de azi dovedeste cd in-
stinctul lor era mai Intelept cleat toatd judecata noastrd.
Nevoia de-a iesi din clestele in care ne-a pus soarta, nu
mai poate fi satisfkutd, prin combinatii diplomatice, ci numai
pe o asa sporire a fortelor noastre, o asa Intkire a energiilor
noastre, incat A, putem lupta si la dreapta si la stanga, apkand
drepturile noastre seculare....
Cine dintre noi este asa de vanitos, ca sd-si Inchipueascd GI,
persoana lui, ca vieata lui, GI Insdsi cariera lui si viitorul amicilor
lui, atarna ceva in balanta In care se cantdresc destinele unei na-
tjuni? Cine este acela dintre noi care nu ar da voios si trecutul
si prezentul si viitorul lui, care n'ar primi sd fie Intunecat pentru
totdeauna, asa incat sd nu se mai vadd niciodatd, A, nu i se mai
stie nici de nume, de lumina cea mare pe care o va provoca ecoul
care ne va da Romania Mare?
Dar increderea nerationatd, dar tkerea nemotivatd, ar fi un
pkat si in contra tkii, pe care o reprezentdm, ar fi un pdcat si
fatd de d-voastrd, care aveti in mand directiunea fortelor ei, ar fi
un pkat fatd de generatiunile care ne-au precedat si fatd de cele
care vor veni dupd noi.... D-lor, se uitd cam prea mult cA pohtica
azi n'o fac cabinetele, ea politica azi o fac popoarele.
Ceasul acesta era ceasul In care noi apkandu-ne interesele,
apdrandu-ne mersul cdtre idealul nostru, aduceam cel mai mare

www.dacoromanica.ro
170 V. V. lianu

serviciu, pe care nu-1 vom mai putea aduce atat de integral oricat
ar dura rasboiul, si prin urmare capatam acel drept fata de po-
poarele care conduc Europa, drept de care se poate ca maine sau
poimane sa, avem nevoie pentrud nimeni nu stie cum au A se
Intoard evenimentele si sub ce pericol ne vom gasi....
Veni-va alt ceas? Cateodata, judecata ma face sa ma in-
doesc, dar patima dogoritoare ma Impiedica sa ma Indoiesc, si
daca n'as crede ca va veni alt ceas, n'as avea uncle sa gäsesc
destula putere, ca sa ma urc la aceasta tribuna.
Cred ca are sä vind ceasul, dar cer In fata acestui ceas, in
toe de atitudinea pasiva care asteapta evenimentele, atitudinea
activa care prepara ceasul si-1 face sa soseascal
Child o natiune are pretentiuni asa de mari ca ale noastre,
cand de satisfacerea acestor pretentiuni atarna o chestiune de
vieatA si de moarte, gasesc ca nu ne indeplinim datoria stand
numai sa vedem cum are sa tread norocul pe langa noi; trebue
sä preparam venirea lui, s'a facem si noi actiunea noastra ca sa
soseasca ceasul, In care sa putem pune in balanta Intreaga
noastra putere, intreaga noastra vigoare. Caci, d-lor, ia Inctd-
putti-va dv., ce ar fi viata noastra dad nu ar mai veni ceasul
cel bun, daca am ramane in situatiunea de astazi! VI dati
seama? Ar fi, d-lor, vista intf o permanenta rusine, care i-ar ri-
dica tot pretul, ar fi sfarsitul zilelor noastre in cel mai groaznic
din chinurile sufletesti.
La un moment dat a venit un fost prieten si mi-a fault o
imputare. Unii dintre noi ne gandeam, rail faceara ca ne gan-
deam, si la soarta noastra personala. Intr'o Roman% care si-ar
face datoria, dar care nu ar avea noroc, datoria omului este sa
stea pana la ultima suflare a lui, sa munceasca en mai multa
vigoare cleat oricand. Dar intr'o Romaine care s'ar dezonora, ce
viata am mai putea trai? Si ma gandeam Intr'o zi slabiciune
sufleteasca ca nu ne-ar ramane deat pribegia. Dar si pribegia
e imposibila, fiindca asi vrea sa-mi spuneti prin oe colt de pa-
mant ar putea sa umble un roman atunci, fara sa-si tie privirea
vesnic Indreptata la pamant?
D-lor, ia priviti si ipoteza cealalta!
Ia Inchipuiti-va CA sacrificiile iloastre mari vor fi foarte
mari facute In acest moment in care Imprejurarile ne deschid o
perspectiva pe care nu am asteptat-o niciodata si pe care nu ne-o
vor mai da niciodatA, vor reusi sa ne creeze Romania la care
visam!

www.dacoromanica.ro
Alitologia oratorilor románi 171

Ia ganditi-va, nu la marirea ei teritoriala, nu la multimea de-

locuitori, ganditi-va la marirea sufleteasca a Ronfaniei celei noui.
Toata viata noastra, toate micile noastre combinatii, toate
certurile noastre, in can ne-am sleit fortele noastre, can au pu-
trezit tineretele, toate aceste alcAtuiri artificiale, resturi ale unei
oligarhii dintr'un mic Principat, gancliti-va cum ar fi maturate
de curentele cele vii can vor pune o viata noua In locul lor!
Ia ghnditi-va la problemele ce se vor pune odata ce s'ar
Intruni oameni despartiti de o mie de ani : ia Onditi-va la cei
tineri ce opera fecund, si utila vor avea sa fad, ei, ca sa orga-
nizeze din non toate temeliile noului stat romanesc! Vacl deschi-
zAndu-se usile raiului, si o teama superstitioasa imi zice sa Inchid
ochii; este prea frumos!
Sarcina aceasta de a scrie o epopee vie a cazut pe genera-
tiunea noastra, desi nu a fost generatiune mai putin pregatita
pentru o viata eroica, cleat generatiunea noastra. Noi suntem
prima generatiune romhneascA, care a mostenit fara sa produca.
Din munca generatiilor trecute, din suferintele lor, ras-
boinici In vremea rasboaelor, diplomati In vremea diplomatiei, s'a
Inaltat aceasta tribuna, din jertfa lor, dreptul pentru noi sa
vorbim cum vorbim. Noi nu am contribuit cu nimic la stabilirea
acestui drept.
Generatiunea noastra, traita In Imbogatirea cam repede a
Romaniei, a capatat si un gust de buna stare, care o goneste
dela eroism.
Oare vieata factice a Bucurestilor In ac.este 17 luni, In mij-
locul tragediei Românilor de pretutindeni, care se bat sub toate
steagurile si sufera toate invaziunile, nu e ea si o insulta la su-
ferinta neamului?
Adicã sgomotul acesta de vagoane, care se aude chiar la
aceasta tribuna, uncle se vorbeste de tainele neamului, nu este si
el o dovada de ce putin preparata pentru rolul ce ar trebui sa-1
joace este aceasta generatie?
Si cn toate acestea, d-lor deputati, pe aceasta generatie a
urzit-o soarta sa Indeplineasca fapta cea mare. Ea va fi sau
gropasa muncei de veacuri sau zamislitoarea unei vremi asa de
frumoase, Incat vedenia ei ma smereste.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAE TITULESCU
Nota biograficti. S'a dascut la 4 Octombrie 1883 In Craiova, tatal
Eau Ion Titulescu flind presedintele Curtii de Apel de acolo.
Liceul II urmeazN, In Craiova. Laureat In doda randuri al Facultatii de
Drept din Paris, se intoarce in tara si intra in baroul de Ilfov, fiind princi-
palul colaborator al lui Take Ionescu.
In 1905 este profesor de drept civil la universitatea din Iasi. In 1909
este transferat la Bucuresti. Deputat pentru prima data In 1912 ; este delegat
la Conferinta de pace si unul dintre semnatarii dela Trianon.
A fost ministru de finante (10 Iu lie 1917-29 Ianuarie 1918) In ca-
binetul Bratianu si in al Generalului Averescu (dela 13 Iunie 1920-17 Dec.
1921).
La 1921 e numit ministru plenipotentiar la Londra, apoi delegat per-
manent al Romanilor la Liga Natiunilor. A mai reprezentat tara la conferin-
tele dela Londra (in Mai 1921) si Haga (1920-1929). La 6 Iu lie 1927 pang,
In August 1936 este ministru de externe, cu intreruperea dela 16 Noembrie
pang, la 20 Octombrie 1932. A fost membru activ al Academiei Romane.
Orator neintrecut, a obtinut fa'sunateare succese In strainatate, mai
ales In problema optantilor unguri.

DISOURSUL ROSTIT LA MEETINGUL NATIONAL

DIN PLOESTI 1915
lubiti cettiteni,
Se apropie anul, de child, brusc, fafa pregatire, tragic,
Romania a fost pusa In fata clipei, care trebuia sa decida de toate
straduintele trecutului ei Intunecat si vitreg, si de toate faga-
duelile viitorului ei luminos si falnic; clipa suprema, pe care am
Intrezarit-o cu totii In visurile noastre de marire, clipa pe care
nu indrknea sa spere a o vedea sosind, generatiunea chemata s'o
tralasca!
Ce s'a Intamplat atunci, cum a fost Impedecata faptuirea
pacatului monstruos si inept de a ne varsa sangele pentru ap'a-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 173

rarea granitelor vrAjmasilor nostri, a acelor granite, can de

veacuri ne sufocA, a acelor granite, cari sunt ca niste tdeturi
adanci si dureroase in corpul viu al natiunii, a acelor granite,
cari dacd nu vom reusi sd le spulberdm, ne vor incAtusa ca zi-
durile unei temnite, la umbra cdrora viata se ofileste si se ,stinge,
ce s'a intamplat atunci o stim cu totii!
Cum am fost feriti atunci sa nu ajungem nenorociti i mici,
nedrepatiti si nedemni, asupriti si totusi despretuiti, aceasta va
fi o vesnica, glorie pentru acei cari au avut menirea s o inde-
plineascd!
Instinctul neamului, prin a1eii lui, a vorbit la timp!
Instinctul nu se poate Insa, opri aci, instinctul nu poate st
adoarmd, atunci cand a trezit sufletul!
Si sufletul romanesc, rdscolit de amintirile istorice, rdscolit
de destinul lui mdret pe care deapururea 1-a intrevalut in zare
rascolit de puterea momentului prin care trece, sufletul romanesc,
mai treaz si mai sus azi ca ori-cand, ordond ca actiunea sd nu
intarzie!
Problemul care se pune azi Romaniei, e infricosator, dar
simplu: sau Romania pricepe datoria pe care i-au creat-o eveni-
mentele in curs, si atunci, istoria ei abea incepe, iar viitorul ei va
fi o rdzbunare prelungita si mdreatd a umilintelor ei seculare;
sau Romania, mioapd la tot ce e maine", cu ochii marl deschisi
la tot ce e azi" nu pricepe i Inlemnitd std pe loc, i atunci
istoria ei va Infdtia pentru vecie exemplul unic si mizerabil, al
unei sinucideri vietuite!
Din 1mprejurdrile de azi, Romania trebue sa, iasa, IntreagA
si mare! Romania nu poate fi intreaga, fara Ar deal; Romania nu
poate fi mare %fa jertfd!
Ardealul, e leagdnul care i-a ocrotit copildria, e scoala care
i-a faurit neamul, e farmecul care i-a sustinut viata. Ardealul e
scânteia care aprinde energia, e mutilarea care strigd rdzbunare,
e fAcarnicia care chiamd pedeapsa, e sugrumarea care cere liber-
tateal Ardealul e romanismul in restriste, e intdrirea care de-
parteazd vrdjmasul, e viata care chiamg, viata!
Ne trebue Ardealul! Nu putem fdra, el! Vom sti sd-1 ludm
si, mai ales sd-1 meritAm!
Pentru Ardeal nu-i viatd care sd nu se stingd cu plAcere;
pentru Ardeal nu-i sfortare care sa, nu se ofere dela sine; pentru
Ardeal totul se schimba, totul se infrumuseteag, pãn i moartea
se schimbd: Inceteazd de a fi hidoasd, devine atragdtoare!

www.dacoromanica.ro
174 V. V. Hone;

Ardealul nu e numai inima Romaniei politice; priviti harta :

Ardealul e inima Romaniei geografice!
Din culmile lui, isvorasc apele cari au scaldat Romanismul
In istorie: La mina" noapte, Somesul, la apus, Muresul, la miaza
zi, Oltul! Dealungul CarpaWor, Romania de azi se intinde ca o
simpla zona militara a unei fortareti naturale, incaputa in maini
straine!
Acel care nu se simte taiat la beau, cand priveste Ardealul,
acela nu-i roman, acela-i semanta straina pripasita In Romania,
pe vremea cand o bateau vanturile din toate partile!
Ne trebue Ardealul, dar ne trebue cu jertfa! Nu se lipeste
came de came, fara sa curga sange! Nu se ia Ardealul cu neu-
tralitatea! Neutralitatea si-a avut rostul, dar si-a trait traiul!
Si-a avut rostul, pentrucA neutralitatea noastra n'a fost nici
calcul, n'a fost nici teama!
Neutralitatea noastra a fost la Inceput zidul definitiv ridicat
contra acelora cari voiau sa ne impinga la o nelegiuire de neam,
si de care s'a sfaramat viziunea lor heraldica : vulturul roman
purtand In cioc Coroana Sfantului Stefan; ea s'a transformat
apoi In adapostul din dosul caruia ne puteam pregati si puteam
astepta ziva cea mare; neutralitatea a devenit azi panza de pa-
ianjen, pe care cel mai inocent zefir o poate rupe in bucati !
Romania nu-si poate prelungi neutralitatea peste limitele
trebuintelor sale si mai ales peste limitele demnitatii sale.
Un stat nu poate sa ramana neutru cleat atunci cand. n'are
de cerut; un stat nu poate ramane neutru atunci cand are reven-
dicari de impus, atunci mai ales cand le-a si formulat! Aceasta
ar Insemna sau ca nu e In stare sa cucereasca ceea ce pretincle
ca e al sau, ceeace e umilitor pang, la durere, sau ca a renuntat
de build voe la idealul lui, ceeace e absurd pang, la nebunie!
Nu se poate ca ceeace a conceput mintea romaneasca, ca
ceeace a simtit inima romaneasca, sa nu poata Infaptui energia
romaneasca.
Dar nimic nu slabeste mai mult energia ca asteptarea,
nimic n'o uzeaza mai sigur ca neIntrebuintarea, nimic In schimb,
n'o aprinde pang la paroxism ca constiinta ei ca-i tare si con-
siderata!
Or, de aceasta consideratiune, romanismul are azi nevoe
mai mult ca oricand, ce zic? mai presus de oricel
Azi cAnd cele mai civilizate state au acceptat acest macel
lngrozitor, aceasta pustiire farA, exemplu, nu pentru a desfiinta o
natiune, ci pentru a distruge o conceptiune, nu pentru a Introna o

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 175

dominatiune, dar pentru a inaugura o politica, apare clar ca ni-

meni nu se va bucura de roadele noii sari de lucruri, daca nu
s'a aratat demn din vreme, nu numai cu vitejia, dar mai ales
cu sufletul!
Fara jertfa sangeroasa si bogata, fara fratie de arme si de
durere, nici o piatra de granita nu se va muta din locul ei!
Fara, Increderea acelora cad ne-au precedat In lupta, fara
convingerea lor a avem o profunda ideie de drept §i de datorie,
fara iubirea sincera a libertatii, nu numai a noastra, dar a tu-
tutor, fara o Inaltare sufleteasca sustinuta, jertfa noastra oricat
de mare ar fi nu poate sa-si dea roadele, pentru ca Ii lipseste
tocmai aceia ce-i da fiinta : valoarea ei morala!
De aceea, eu cred, ca acei ce ne c.onduc, nu vor uita o clipa
ca ei reprezinta azi mai mult cleat dibacia romaneasca, Ca ei In-
trupeaza azi Inalta conceptiune morala a romanismului, ca fortg,
civilizatoare! iSi poate ca aceasta s'ar impune mai lesne printr'o
atitudine de cat printfun argument, mai lesne printr'un act de
eroism de cat printr'o negociere prelungita.
Sau Romanismul se va dovedi a fi o forta civilizatoare de
prim ordin, si atunci va triumfa, sau Romanismul se va dovedi a
fi fost numai marca unui egoism las si hraparet, si atunci el va
pieri, cum va pieri pe urma acestui rasboi, tot ce n'are reazim In
drept si jertfa!
Dar ce zic? Romanismul sa piara? Nu e care In fiecare din
noi dorinta de jertfa? Nu e In fiecare din noi revoltA pentru ne-
dreptate, dezgust pentru asuprire?
Nu dorm in sangele nostru stramosii cad asteapta ceasul
de-a fi desteptati In marire?
Nu, nu va pieri romanismul pe urma acestm razboi; vor
pieri numai aceia cari nu s'au aratat vrednici de dansul!

www.dacoromanica.ro
 ION I. C BRATIANU
Nota biograficdFiul lui Ion C. Biltianu ii face studiile la Paris
devenind inginer. Continuand activitatea politid, a tatrdui su ajunge seful
particlului liberal. Flind In mai inulte rânduri prim miniptru, a prezidat in
fruntea guvernului destinele Romsaniei in timpul rrtzbolului de intregire.
El continua o intensd activitate po1itic panil, la moartea sa, in 1927.
A fost un om de o culturg, aleasa si un mare orator. Afara de dis-
cursuri, rostite in Parlament si de manifeste politice, a tinut trei conferinte,
pe care le-a i publicat, despre Romania i chestia Orientului (1927).

DISCUTIUNEA GENERALA
ASUPRA LEGEI INVOIELILOR AGRICOLE
(Camera 14 Dec. 1907)

FramAntarile din primavara anului 1907 ridicasera mari si grele

probleme a caror deslegare se cerea cu necesitate. 0 lege chematg, a Ira-
bung:4 starea taranior nostri era legea privitoare la tocmelile agricole care
a dat nastere la ample discutiuni i observatii.
Legea invoelilor agricole este adusI in discutiunea adung,rii de-
putatilor in sedinta dela 11 Dec. 1907.
Opera de ref orma implica, in primul rand, linistirea real/ a sufle-
tului romanesc. Se cerea, pentru aceasta, curmarea abuzurilor din trecut
cari ridicaserri, pe taranul muncitor impotriva proprietarului de ptimant.
Ion I. C. Bratianu aratti cl de fapt cauzele revoltei se pot rezuma
intr'o singurg cauzg, anume distanta prea mare intre tArgnime i intre
restul societAtii românesti. Deci nu se mai poate discuta necesitatea sta-
tului de a interveni pentru Imbunatirea unei sari de lucruri devenitl
intolerabila.
Proiectele guvernului urmlresc egalizarea conditiunilor deci libertatea
reala a acelora care contracteazg, claritatea conditiunior stipulate si exe-
cutiunea serioasti sub control sever a contractelor agricole odata" stabiite.
Ion I. C. BrAtianu subliniazti, in fragmentul de mai jos, conditiunile
in care se pot duce la o bung realizare proectele elaborate de guvernul li-
beral pentru ridicarea st6rii economice a Itignimii rominet3ti.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 177

Eu sunt convins Insa c modul cum am alcatuit organele

speciale insarcinate cu aplicarea legei Invoelilor agricole ne asi-
gura ca ele vor da maximum de eficacitate, pe care un organ
administrativ Ii poate da In tall, la noi, c'aci desigur eficacitatea
oricarui organism depinde de educatiunea noastra generala. Nu
pot sa ut c unul din cei mai neincrezatori, care zicea eri ca nu
se Increde nici in primar, nici in secretar comunal, nici in jude-
cAtor de ocol, nici In inspector agricol, nici In consiliul superior
al agriculturii, era d. Iorga, care e profesor universitar.
Nivelul administratiunei depinde, In primul rand, de edu-
catiunea pe care o primesc toti romanii si, prin urmare, corpul
invatatoresc, cu cat e mai mare, contribue la buna sau reaua
functionare a Intregei administratiuni.
and s'ar da, ca prima baza a educatiunei, constiinta ca
fiecare om are o datorie de indeplinit, iar nu un folos de tras
sau un rol de jucat, eu cred ca ar fi cel mai mare progres moral
care se poate face In aceasta societate.
D-lor, a fost un om In aceasta tara, care a avut mare iz-
Una', in activitatea sa sociald, tocmai pentruca credinta sa fun-
damentala era ca vieata trebue considerata ca o datorie de In-
deplini t.
Nu odatA, dar neincetat, I. C. Bratianu ne-a spus : Om
de talent, om capabil, om superior, nu depinde de oricine ca sd
devina, dar om de treaba depinde de fiecare ca sa fie".
In aceasta convingere, in sentimentul mci datorii mari de
Indeplinit, rezida increderea, pe care o avem In rmita operei la
care lucram.
Nu suntem doctrinari. Am fost acuzati c, suntem socia-
list, cl suntem anarhiti, c venim cu teorii care n'au fost adop-
tate In tari mai Inaintate.
Va marturisesc ca nu am avut in vedere facerea niciunei
teorii abstyacte ; nu facem opera de doctrina pentru iubirea cu-
tarei teoril abstracte ; ne aflam in fata unor necesitati reale pe
care nimeni nu le poate nega si ne aflam Inaintea acestor nece-
sitati pe aceste banci, nu pentruca noi am voit s velum pe ele,
ci tocmai pentruca acele necesifati ne-au adus.
Ne-au adus, pentruca a fost un simtamant unanim ca si-
tuatiunea era at:at de grea, incat trebuia sa se afle la carma.Sta-
tului un om cu experienta si patriotism, care sa aibe la dispo-
zipunea operei pe care trebue s o Indeplineasca un partid
Cu unitatea de actiune care coordoneaza toate energnle pentru
ajungerea unui scop ; un partid cii acea disciplma pe care
12

www.dacoromanica.ro
178 V. V. Hane$

o da simtul moral si inalt al telului de ajuns, Inaintea caruia

dispare once nazuinta de interes individual. Acest adevar 1-ati
putut constata chiar acum, In persoanele care au fost membri In
conntetul delegatilor, can sunt too man proprietari, afara de
unul si acela numai din consideratiuni familiare. Constiinta da-
toriei de Indeplinit e atat de mare Inca nuantarea ideilor gene-
roase nu se poate clasa depe numarul de hectare pe care Ii po-
seda fiecare.
Ne-a fost permis astfel sa dam operei noastre adevaratul
caracter pe care trebue sa-1 aibe ; adica nu caracterul unei lupte,
nu caracterul victoriei a unei clase contra altei clase, ci caracterul
unei solidarizari de interese in vederea unui interes national
superior.
Si cAnd am facut aceasta, D-lor, am fost consecinti cu tra-
ditiunea constanta, cu traditiunea glorioasa.
In ea am aflat increderea c vom reusi a ne indeplini da-
toria, oricht ar fi de grea. Si credinta care ne imbarbateaza se
defineste In urmatoarele cuvinte ale lui Ion Bratianu prin cari
el, in mod involuntar analiza Insasi cauzele pentru can vieata
sa putuse sa fie atAt de rodnica pentru acest Stat : vorbind de
Lazar, de marele invatator pe care taranimea din Transilvania
11 trimisese s lumineze boierimea de aM, Ion Bratianu zicea:
,,Ce putere supraumana avu Lazar, ca la fandul sau sá ridice
depe patul mortii nu un individ ci o natiune si sa-i zica : Scoala-
te si mergi" si aceasta s mearga?
Nici una, nici alta, decAt aceia pe care a dat-o Dumnezeu
oamenilor care se hotarasc sa, se ridice cu sufletul i cu inima spre
a se face expresiunea unei nevoi, unei trebuinti simtite, spre a se
face expresiunea unei idei man i cari la momentul propriu. sa se
gandeasc i sa voiascA pentru o natiune Intreaga".
D-lor, pentruca suntem convinsi ca In momentul de fata
suntem expresiunea unei nevoi mari ; pentruca suntem convinsi
ca In momentul de fata Impreuna cu noi si la fel cu noi simte
neamul nostru intreg, pentru aceasta suntem convinsi a opera pe
care am intreprins-o este trainica i buna si a ea se va efectua.
Si deaceea sunt convins c Dl. Lahovari, care este un mare pa-
triot, oricare ar fi deosebirea de vederi can ne separa, va regreta
cuvintele pesimiste pe can le-a pronuntat en, precum amicii po:
litici ai D-sale au regretat acele cuvinte de nelncredere cu can
au Intampinat trecerea trupelor romAnesti peste Dunare, la 1877.
Erau suflete conservatoare care ziceau : so vor lasa case ro-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 179

manesti In Bulgaria, fara nici un un folos pentru tug,. Dl. La-

hovari s'a dus i s'a batut pentru tara atunci, peste Dunare. Si
de randul acesta am avut concursul sau ; ne-a ajutat cel putin
ca sa indeplinim opera de conciliare la care am 0,juns, D-sa Insa a
ramas pesimist.
Noi n'avem nicio Indoiala c, precum timpul a dovedit cab',
dreptate aveau la 1877 aceia cari aveau mai multa Increclere in
viitorul i desvoltarea politica a acstui neam, tot asemenea si de
randul acesta dreptatea va iei pentru aceia cari au mai multa
Incredere ca masurile de solidarizare sociala o s'a-si aibe trainice
efecte j o sg, ajute la desvoltarea sanatoasa, si la pacificarea
repecle a tarn. noastre.

ATITUDINEA ROMANIEI FATA DE CONFLICTUL

EUROPEAN
In edinta Senatului din 10 Dec. 1915, In cadrul discutiunii raspun-
sului la Mesagiul Tronului, ia cuvantul I. C. Geaditeanu acuzAnd guvernul
ca n'a tinut Parlamentul tarii In curent cu Inf6ptuiri1e sale, In special cu
politica sa externa. Ion I. C. Batianu faspunde punct cu punct la acuza-
tile aduse aratAnd motivele care au determinat fiecare act al guvernului
in ce privete economia intern5, i aprovizionarea armatei. Iii ce privWe
politica externg, Ion I. C. Bratianu spune :

Vin acum, d-lor, la al treilea punct care a fkut obiectul

de capetenie al discutiunii la care am asistat, adica la politica
internationala.
Am rugat sa nu se Lea aceasta discutiune pentruca n'am
crezut ca este in interesul obstesc ca ea sa alba loc, atunci cancl
guvernul nu poate s expuna politica si actiunea sa.
De sigur, a este o deosebire capitala Intre ceeace face opo-
zitiunea si datoria pe care o are guvernul.
Noi trebue s constatam cu sange rece realith4ile, pentruca
actiunea politica Insemneaza prevedere i realizare".
D-voastra v marginiti s manifestati simtiminte necontro-
late, a caror raspundere nu va apare la fiecare moment.
Astfel, incontestabil, discutiunea Intre opozitiune si guvern
se stabileste pe un teren foarte nefavorabil.
Au fost i pentru noi, vremuri cand In opozitiune ni se im-
punea o datorie, cum este aceea care credeti c vi se impune astazi
Dvs. La anul 1913, luni de zile ne-am impus o Were pe care nu

www.dacoromanica.ro
180 V. V. Hane$

o intrerupeam decht pentru a da guvernului concursul de care

avea nevoe si dupg cum unii din cei mai autorizati membri ai
guvernului de atunci ni-1 cereau.
S'a fkut o mare nedreptate and s'a invocat discursul meu
dela 1913 ea un argument pentru atitudinea D-voastra de azi,
pentrua discursul men 1-am pronuntat atunci and victoria de-
finitiv'a stabilea soarta armelor, and Conferinta dela Londra
dicta conditiunile pacii.
O. tot asa de nedreapta este si acuzatiunea adusa adineauri,
pe cale de intrerupere, de dl. Filipescu, care zicea : Ati cerut
guvern national".
Am cerut guvern national and s'a declarat razboiul i ye-
cinul d-lui Filipescu, ci. Take Ionescu, o stie : nu 1-am voit mai
inainte.
Nu numai a nu am cerut guvern national, dar am refuzat
concursul care mi se promitea: s vin la guvern, cu conditiunea
impusa dinainte, aceea de a declara rasboiu, oricare ar fi condi-
tiunile in care m'a, fi aflat si oricare ar fi convingerea mea.
Voiu raspunde si la afirmarea d-lui Gradistenu, a nu m'a
intalnit la Liga culturala. Intre numele acelora cari s'au inte-
resat de aceasta Liga, d. Gradisteanu bizara lipsa de me-
morie Bit/ tocmai pe intemeietorul, pe creatorul, pe sufletul
Ligii : pe Grigore Bratianu. Daca si-ar fi amintit de dansul si
dacá ar auta In registrele dintdiu ale Ligii culturale, va gasi
poate i numele meu.
Si WU, de omisiunea d-lui Grddisteanu, poate c e momentul
de a spune si eu o amintire personald :
Murind Grigore Bratianu, au venit la mine amici din aceia
cari hotarau atunci presedintiile Ligii culturale si mi-au propus
it fiu presedinte al acestei Ligi. Le-am declarat: Primesc pre-
sedintia Ligii cu o conditiune: s ies pentru totdeauna din po-
litica militant/ a tarii cki nu pot i nu concep sã fac si
una si alta totodata", deoarece eu in Liga cultured, vedeam un
instrument de cuJtur i unitate culturala, cu un caracter pe care
de sigur, dud,' 1-au vkut multi, insa nu toti au inteles cum sa-1
aplioe.
D-lor, ziceam c cerusem sa nu se discute politica extern/.
Adversarii nostri insa au cliscutat si au fkut astfel tabloul ac-
tiunii guvernului si al situatiunii internationale 'neat, in afard
sau pe deasupra altor insusiri de artist ale oratorilor cari m'au
precedat, ei desigur au probat a au indeosebi marl insu0ri de
pictori.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 181

Intr'adevar, cand un pictor reprezinta o priveliste, cu cht

artistul este mai mare, cu atAt tabloul reprezinta mai mult starea
sufleteasca a omului care picteaza decat infatisarea natufii pe
care ar vrea sa o reprezinte. Astfel, d-lor, vazand lumina vanata
si sinistra sub care se Infatiseaza actiunea guvernului, am recu-
noscut mai mutt patimile si amaraciunea sufletelor care discutau,
cleat situatiunea si taxa pe care au descris-o.
Nu, d-lor, situatiunea Romaniei nu este scazuta ; nu, d-lor
nu facem parte dintr'un Regat desconsiderat. Nici umilinta, nici
desconsiderare ; din contra : respect si considerare din partea stra-
inatatii !
A prezenta astfel situatiunea RomAniei este o gresala si un
pacat. Desigur cA sunt cruzi acei cari, cunoscAnd imposibilitatea
de a raspunde, ridica asemenea acuzatiuni. Sunt ei sinceii si
sunt ei drepti?
0 vom c.onstata mai thrziu, child ni se va deslega si gura
noastra. In mice caz, este o durere mare de a asculta cate am
ascultat si de a nu putea raspunde. Credeti-ma ca daca ceva per-
sonal In sufletul meu poate sa fie In asemenea Imprejurari, acea
parte personala sufera adAnc, constatand cate spuneti si la Cate
n'am dreptul sa va raspund.
D--lor, n'am dreptul sa va raspund si sufar In momentul
and constat aceasta, dar desigur ca, nu sunt acestea trudele cele
mai mari pe care le avem noi de pe aceasta banca, noi pe care ne
credeti obositi sau pe cari nu ne credeti personalitati la nivelul
superioritatii Dvs.
Nu, d-lor, trudele pe care le avem an trebui sa fie si grijile
Dvs. si de aceea am crezut ca nu este o cerere exagerata din
partea noastra ca, cerAnd concursul majoritatii, sa cer liniste din
partea opozitiunei.
In orice fel, nu este drept si nu se cuvine sa luati In nume
de rail atitudinea hotarita a majoritatii, increderea ei linistita,
pentruca ea nu e impusa de un om sau de colegii sai din Minister,
ci de misiunea ce o avem, precum in biserica, child preotul slujeste,
reculegerea si respectul se impun de slujba care o face, pentruca
In cuvintele lui nu graeste vointa unui om, ci credinta unamma
a acelor care-I Inconjoara, ci nadejdile lor, ale tuturor.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAE IORGA
Note biografice 0 caracteristice generale. Nicolae Iorga a vgzut lu-
mina zilei la 5 Iunie 1871, In casa pgrintilor sgi din Boto0Lni, strada Co-
poului. Prin mama sa, descindea dintr'o familie boiereascg a lui Manolache
i a fiului acestuia, lordache Draghici, care au avut roluri insemnate in
Moldova, fie politice, fie culturale. Orf an de tatg la 5 ani, a trait In mare
stramptoare ca copil. Se ducea la coala primarg a lui Marchian Folescu si
cetea foarte mult, stand departe de distractiile celorlalti copii. La liceu, a
fost tot retras fata de colegii sdi, imprietenindu-se mai mult eu Petre Liciu,
marele actor de mai tarziu. Terming Liceul National din Iasi, in 1888. La
Universitate, urmeaza Scoala Normalg superioara. Si-a luat licenta cu glorie.
Era numai de 18 ani 0 jumItate, 0ia limbile clasice, apoi franceza, spaniola,
italiana, 0 se ocupa de limba germang. Plea pentru studii in strgingtate,
unde stg trei ani. Vede Italia, unde cerceteazg arhivele, trece In Franta, la
Paris, apoi la Leipzig, unde audiaza cursurile vestitului Lamprecht 0 I0 ia
doctoratul acolo.
Toatg uriap sa Invgtgtura ne spune d. Barbu Teodorescu In recenta
sa bropra despre Nicolae Iorga pe care a strans-o din toate colturile
lumii, a folosit-o, Inainte de toate, pentru a lumina 0 explica vieata trecutg
0 prezenta a neamului romanesc. Toate studiile sale de istorie romaneascg
din ofice moment sunt wzate In cadrul istoriei universals".
La 23 ani e numit profesor universitar la Bucure0i. Pang la 1899 se
ocupg numai de prelegerile 0 cercetgrile sale, in toate arhivele streine. A
publicat zeci de mii de documente In colectii faimoase.
Prin articole publicate In ziarul Epoca (1901), stranse apoi In Cuvinte
adevarate", incepe sti. se inchege conceptia sa nationalista. Din timidul pro-
fesor dela inceput, Nicolae Iorga ajunge la 30 de ani cea mai desgvar0t1
i curata fortg, moralg i intelectuall .a Romaniei.
In 1903 ia conducerea Semdnatorului, In 1906 dg, vieatg, ziarului
Neamul Romdnesc. In ace184 an da lupta impotriva imitatiilor streine, con-
cretizata prin 13 Martie 1907. La 9 Iunie 1907 e numit secretarul Ligii Cul-
turale, ducand lupta pentru unitatea nationalg. In acela4 an intrg In Par-
lament, uimind lumea prin minunata sa forta oratoricg, iar In Iulie 1908,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 183

Infiinteaza Universitatea populara dela Valenii de Munte, in special pentru

Romanii din tinuturile neunite.
Cand a inceput razboiul mondial, din acel ceas Nicolae Iorga n'a trait,
n'a scris, n'a vorbit, n'a muncit dealt pentru victoria Wit Vorba sa a
aruncat fulgere In contra celor ce impuneau neutralitatea, a luminat f run-
tile Incruntate, a dus de mama pe cei timizi i neincrezatori... Nicolae lorga
a fost un profet ; in timp ce nimeni nu avea curajul sa se opuna fortelor
oculte, el s'a ridicat pe deasupra tuturor si dela cele mai inalte culmi Nicolae
forga a indicat calea de urmat si acolo a ramas senin, convins ca va vent
numai ceeace dansul prevazuse. Mid in 1916-17 se prabuseau hotarele,
cand nici un om politic nu mai credea in victorie, singur Nicolae Iorga a
ramas din nou in seninatatea vederilor sale".
Dupa rasboiu si-a continuat opera-i vasta, si pe taram ptiintific, pi
pe taram national.
Discursurile. Din Discursurile Parlamentare (Buc. 1939, vol. I) re-
levam In chestia macedoneana i ardeleanl", Chestia romaneasca si aliatii
(15 Dec. 1912), Pentru Romanii din Serbia" (18 Dec. 1912), Despre rascoa-
lele din 1907" (12 Mart. 1913), Chestiunile inscrise in Camera Reformelor"
(17 lunie 1914) :
Si nu stim cand va veni acel ceas. i nici nu trebue sa-1 stim,
fiindca, altminteli, ne-am pregati numai in apropierea imediata a lui si tocmai
fiindca avem teama ca in once moment poate s vin chemarea, de aceea
puterea sufletului trebue s ramana incordata, organismul nostru national
trebue sit fie straits legat, pentrucä in once moment ar veni chemarea, sa
putem merge ca o adevärata natiune, ca o natiune solidaras spre a ne In-
deplini, in contra orisicui, misiunea noastra istorica".
Deasemenea : Despre hotarirea ce va lua Romania in marele ras-
boiu" (14.XII.1915) : Omul care nu si-a capatat idealul, acela II striga.
Omul care 1-a avut in toatii vieata lui, acela 11 sopteste. Paganul car a
calcat intaia oara pragul bisericii, acela racneste credinta sa Intru Dumne-
zeul bland al crestinilor, iar acela care 1-a pastrat In sufletul sau gaseste
ca si exprimarea usoara a unui cuvant de inchinare este o indrazneala".
Iar in Incheierea discursului sau,oratorul spune :
Nu cred ca vreodata sa se fi ridicat vreun popor Indreptand greselile
sale si cucerind terenul pierdut prin atestatele din dreapta sau din stanga.
Ce ramane atunci ? Poporul nostru si oastea lui ; acest popor, care este o
caste si aceasta oaste care este un popor ! N'a alergat nimeni dintre ei s.
scape, n'a cerut nimeni sal fie trimes acasa pentru nevoile acelea groasnice
ale micii lui gospodarii. PIeac oraseanul ; lasa casa, mijloace de intretinere
pentru familia lui, sunt rude, sunt sprijinitori, cari acorda banul lor. Omul
dela Ora se duce la.sandu-si copilul gol si familia muritoare de foame.
Mid poti sJ. infatisezi lumii un exemplu ca acesta, este permis oare

www.dacoromanica.ro
184 V. V. Hane$

descurajarea aceasta care pleaca dela vinovati catre nevinovati, dela noi,
vinovatii de sus, conrupand patriotismul eroic si rabdator al nevino-
vatilor de jos ? Acum in urma, o buna parte din foi a tiparit ceva care
spun mai mult cleat tot ceia ce elocventa noastra de catedia, tot ceia ce
elocventa noastra de club, tot ceia ce experienta noastra estetica, ne-a In-
vatat sa spunem, intfo Camera si in cealalta! De sigur c titi cu totii
acel cuvant al unui ofiter care a vrut sa-si Incerce soldatii si el le-a spus :
Oameni buni, a venit un ordin ca oricine nu vrea s. mearga soldat activ la
razboiu, poate s. aduca serviciu tarii in alte rosturi. Numai aceia dintre
voi care se simt tari trupeste i sufleteste, aceia s plece la lupta! Cine
vrea, s iasa inainte ! Nu s'a miscat unul. V atrag atentiunea
nu este nicio dezonoare, nicio dezertare dela datoria fata, de patrie. Cu-
noastein cä unii sunt mai slabi, mai saraci, mai nenorociti decal altii. Cine
vrea sa serveasca tarn altfel cleat luptandu-se fatis cu dusmanul In ran-
durile d'intaiu, s. iasa ! Si n'a iesit niciunul... Niciunul.
Eu daca a fi In locul d-tale, d-le ministru de razboiu, m'as interesa
uncle s'a petrecut acest lucru i m'as duce eu In persoana de asi decora pe
fiecare dintre soldatii cari au dat o asemenea dovada... Caci nu se poate da o
mai frumoasa dovada de solidaritate In apararea intereselor supreme ale Tarii.
Nu. Nu trebuie s. ne descurajam cand avem un astfel de popor.
Si nu ne putem descuraja, nici and avem inteligenta reala, experienta
indelungata a acestei clase conducatoare, care ar fi putut sa. faca de o suta
de ori mai mult decat ce a facut daca ar fi vazut virtutile de jos, virtu-
tile permanente de jos, in loc sa se inspire dela trecatoarele traditii neno-
rocite ale trecutului fanariot de sus !...
Daca voiti, veti izbandi Inca. Si trebuie a voiti, fiindca natiunea
insasi, nu se poate ridica sa-si apere interesele ei. Sunteti condamnati toti
sa voiti. Toti solidar ! Caci nu va este permis s v luptati intre d-voastra
Trebue sa Inlocuiti acum printr'o munca insutita, toata neglijarea inte-
reselor diplomatice, militare si morale ale acestei natiuni...
Dad, ma yeti intreba cum, va voiu raspunde printr'o icoana. Po-
porul romanesc o sa-si capete candva in intregime dreptatea lui. Pentru
mine dreptatea este ceia ce e natural, ceia ce e logic pe lume. Este Irma
neexistenta nedreptatea altfel cleat In momentele acelea in cate turbu-
rarile lumii o ingaduie.
Cu sabie de dreptate vom izbandi. Dar sabia aceasta de dreptate tre-
buie sa fie -Omuta, de mans, sigura a Romaniei. Mann aceia a Romaniei
trebue sä fie gata a purta sabia dreptatii neamului romanesc. Dar mare
greseala ar face acei earl ar zice, c aceasta sabie poate fi purtata si dusa. la
biluinta daca Insi Romania, prin porniri prea grabnice sau prin abavi
prea indelungate, si-ar slabi bratul.
Deci o Diana sigura de sine, o marl neslabita prin discordii i ne-

www.dacoromanica.ro
Antologta orctorilor romdni 185

grgbitg prin setea de aventuri. Cu sprijinul lui Dunmezeu, atunci, cu sabis

biruitoare In mama. va veni vremea cand din aceasta Romgnie Inca sfa,
$iata $i mancata de discordii vom face altceva decat contra-facerea mo-
derna a organizatiei politice fanariote : vom face un Stat national si po-
pular, cuprinzand cu aceleasi drepturi pe Romgnii din toate clasele $i pe
Romgnii din toate partile".
In chestia amnistiei rrisculatilor tarani" (12 Iunie, 1907), tinut cu
prilejul rgscoalelor tgraneIti din 1907, Nicolae Iorga are acccente sgudui-
toare : Initiativa a fost a,$a de strapica pentru noi aceasta este o in-
vgtaturg, $i este $i pentru ei, sgracii ;dar invatatura pentru 110i a fost a$a
de gravg, and am vazut ca se cutremurg pamantul sub picioarele noastre
si opera mare a multor generatii, $i eu zic : a tuturor generatiilor dela in-
temeierea Principatelor pang acum, amenintg sa fie sfgramatg ". In
,Partidele i tara" (discurs la mesaj, 23.XI.1909), oratorul arata ca nimic
nu s'a schimbat dupg zguduirea prin care am trecut : Ei bine, s'au pe-
trecut toate lucrurile acestea ; ramasesera Ms g. nevinovati, ramasesera copiii
si femeile acelora. Era firesc ca in societatea noastra sa se iveasca un imem,
sentiment de mila pentru dansii. Ar fi fost o datorie de inalta cuviintg sa se
fi vgzut cg, In primavara mean rosie nu sunt petreceri, cg In prinfavara aceea
rosie nu sunt sburdaciunile obicinuite ale vietii noastre sociale, nu este
luxul acela sälbatec, care este $i nepotrivit cu conditiile noastre de train.
Si niciodatg nu a existat un an, in care sa,' se fi petrecut mai mult, in care
sl se fi scgldat lumea de sus mai inconstient In placeri cleat anul acesta,
eel mai serios an, cel mai tragic pe care I-a trait vreodata neamul nostril.
A$a este. Pe langä aceasta, a fi voit Inca un lucru : a fi voit sl se de$-
tepte mila sub altd forma. D-lor, multg vreme s'a crezut cg tara noastra este
o targ foarte bogatg ; am revenit...Stim cu cal durere dg sgracul banul
cu care se tine tot luxul Statului roman, ban care, inainte de rgscoale era
udat de lacrimi i dupg' lascoale a lost ruginit de sange ; $tim toat g. lu-
crurile acestea. In tara aceasta, care se presupunea asa de bogatg, In care clasa
dominantg, fär Indoialg, zburda de bine, este mai mult lux de petreceri si
plimbare, in Bucuresti decat la Viena. Numgrul de trgsuri de maitre in Bu-
cure$ti nu se poate asemlna nici pe departe cu numa'rul trgsurilor din
Viena, fatg cu bogatii $1. numgrul familiilor mari din Viena.. Prin urmare,
s'ar fi asteptat ca, banii bogatilor sg se cheltueascl In satele sgracilor ; sg,
imbungtiiteascg suferintele, s facg sg, se usuce lacrimile calde ngscute cele
de mai multe ori de o femee cgreia Ii murise bgrbatul $i Miami cel mare
0 care era sortitg, la o vieatg, 1ntreagg de nenorocire".
Si apoi :
Eu intelegeam dup g. evenimentele zguduitoare din Martie, dupg po-
cMnta aceea cu lecuiri bogate, dupg imbracarea hainei aceleia de om careli
recunoavte pgcatele $i se Inching lui Dumnezeu, ca sg fie iertat, credeant

www.dacoromanica.ro
 186 V. V. Ilane$

a, dupa toate acestea, and se va cauta a se intemeia o Romanie noug, Ro-

mania cea dreaptal, Romania cea adevgrat naionaI i cu caracter demo-
cratic, se va tinea in seamg si dreptul pe care-1 au cei mai multi 0 mai
muncitori dintre locuitorii pg.mantului romanesc"...
Iatä ce spune despre superioritatea de spirit a conducgtorilor nostri :
Ma inchin inaintea lor i pentru faptul cg reprezintg traditiunea
vechei generatitmi dela Divanul Ad-hoc si o aduc in mijlocul generatiei
de acum... Noi, d-lor, avem o admirabilg bltranete, bgtrani de aceia pe
care putem sa-i schimbam des, fiindcg se aseamang cu ceila1i, Mudd se
potrivesc pentru carmuire, si unii i altii. Ce marcantg personalitate, cu
anumite insusiri geniale, este astfel d. Carp !"

Cu prilejul 1mplinirii a 60 de ani de vieatg, Nicolae Iorga a fost sat.

bgtorit de tara intreagg. Atunci a vorbit despre elocinta lui, d-1 I. Petrovici,
la Teatrul National din Bucuresti
Oratorul arat g. cg, personalitatea lui N. Iorga este asa de considera-
bill a nu mai incape in cadrul unel epoci determinate si cg a intrat de
pe acum in nemurire i planeazg pe deasupra timpurilor. Militantismul
sau de fiecare zi aminteste mai putin pe luptgtorul care incruciseazg spada
de cat pe arhanghelul care sung dintr'o trambitg, transcendenta".
Trecand la elocventa lui N. Iorga, 11 prezintg ca pe unul dintre cei
mai puternici oratori. Dacg spontaneitatea frazei fericite spune oratorul
este si rgmane insusirea esentiaRi a oratorului, apoi fgrg indoialg, a N.
Iorga este un orator in cea mai inaltg, acceptiune a cuvantului. Dansul dis-
pune de o spontaneitate uimitoare, o vitezg, extraordinarg, de a-si inseria
ideile, de a le turna in fraze noug, bogate, serpuitoare, brazdate de pro-
pozitiuni incidente, care totusi nu sfarmg unitatea frazei, ce se incheie de-
savarsit i armonic, cand ajunge la sfarsit".
apoi despre discursurile lui :
Discursurile lui N. Iorga nu sunt ca un rau canalizat, unde apa este
egal de leg in toate pgrtile. Un discurs al lui N. Iorga este ca un isvor care
10 croeste albia, o albie cotitg, dar din ce in ce mai largg, 0 mai ma-
jestoasg,".
In legaturg, cu ideea cg, discursurile nu se invatg, ci se rostesc sub
imboldul talentului de a improviza 0 a formula gandurile i simtirile, in
arta verbului, D-1 I. Petrovici face interesante constatgri, a la N. Iorga,
nu scritorul alimenteazg pe orator, ci acesta alimenteazg toatg opera de
scriitor". La N. Iorga nu existg o preggtire speciala a unei prelegeri, ci
existg o preggtire permanent i generalg, existg o formidabilg memorie,
pentrucg in mintea lui N. Iorga nu e numai memoria sa proprie, ci me-
moria omenirii intregi, statornic prezentg, caci ce este alta istoria universalg
cleat memoria omenirii in Intregimea ei ?"

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 187

Dupa ce stabileste ca prima insusire in oratoria lui N. Iorga, sponta-

neitatea, oratorul o releva pe a doua : elanul, temperamentul dionisiac si
eruptiv, care arunca valvataie de lumina, care bubuie, care cutremura".
Desi D-1 I. Petrovici e in contra extraselor din discursuri pentruca un
extras e ca o floare pe care o tai, o smulgi din brazda, o secatuesti de seva
si o izolezi de armonia culorilor gradinii", totusi d-sa alege cateva Cita-
tiuni din cuvantarile lui N. Iorga, dintre cele mai expresive si mai carac-
teristice. Le alege in deosebi dintre acelea care reliefeaza, pitorescul de
expresie, al oratorului, imagini care coloreaza, formele lapidare, care taie
in marmora ideea". Prefertt discursurile din vrernea neutralitatii, atunci
and N. Iorga a avut rolul de pilot pe valurile sbuciumate ale tuturor spe-
rantelor i asteptarilor, si a impins, cu toate vanturile contrarii i luptand
cu dansele, corabia pân. la tarmul Intrevazut".
Din Discursul la Adunarea Ligii culturale dela Galati, 1915", D-1 I.
Petrovici citeaza in Fulguratii filozofice $i literare, cele ce urmeazti :
Suntern un trup, ne infatisam toi 1aoIalti, ca un mandru i roditor
pom, care se inalta in mijlocul livezU omenirii. Ramuri din acest porn se
intind si in tail straina. Am fost generosi, am läsat ca altii s culeaga, si
culeg si aici, aproape de d-voastra roade din pomul nostru. Dar, oricat se
culege in fiecare ark se vede de unde p1eac puterea care le produce, care
di roadele din fiecare an : acea seva a trecutului nostru unic, aceea diti
vieatit i In puterea ei vom putea s reclamam toate drepturile noastre in
viitor, la momentul potrivit asupra tuturor roadelor.
SI se hraneasca si vecinii o ciip, chiar impotriva dreptatii, din roada
care pleaca din seva noastra nationalii. Dar, and vecinul se va apropia cu
securea de partea din radacina, care se intinde pe pamantul lui, and in
felul acesta va incerca sa dea lovitura ucigasa insasi vieii trunchiului cornun,
ei bine, domnilor, atunci ii nad gandesc la loviturile pe care Ungaria le
pregateste asupra puternicilot noastre radacini, intinse sub solul ei, sub teri-
toriul ei, atunci este o singura solutie I sa mutam gardul pang la ultima
ramificatie a radacinii".
Si apoi interesantul studiu al D-lui Petrovici continua astfel : Un
alt pasaj. tot dintr'o cuvantare din timpul neutralitati, In care d-sa vrea
s. apere poporul romanesc de invinuirea ca nu este un neam vioiu,
care sa, stie s reactioneze. Sub aspectul acesta domol, ne spune d-1 Iorga,
se ascunde o vointa ferma, care Ii asteapta ceasul. Dar, s cetesc din d-sa :
Multi zic : ce natiune grea de urnit ! Eu zic altfel : ce bine ca
natiunea noastra este grea de urnit ! In vieata mea n'am vazut lucru bun,
facandu-se altf el decat cu urnirea grea a celui care, and s'a urnit odata,
si un intreg sir de munti se cutremura si se darama".
Credeti c. furtuna in natura, in orice parte a lumii, se porneste asa :
incepe un vantisor, creste din ce in ce sgomotul, se misca putin praf la

www.dacoromanica.ro
188 V. V. Haney

suprafata, apoi se fascoleste un vartej mai mare, norii se strecoara oa o

perdea 'Ana acoper tot cerul, fulgerul se desfasoara Intai, ca o ingusta
dunga de foc, pana, ce pare ca va crapa universul intreg ? Nu : e liniste
desavarsita In atmosfera, dar lumina scade, vietatile se ascund, pasärile nu
mai canta, si deodata bolta cerului se frange de cele dintai, lovituri ale
trasnetului. Ei bine, asa este In miscarea multimilor, la popoarele serioase,
adanci in cuget, cum e poporul nostril".
Credeti dvs.", aici vine un raspuns la Invinuirea ca Romanii din
Ardeal au Impins pang la marginea absurdului loialitatea lor fag de mo-
narhia habsburgica, credeti dvs., Ins, ca in sufletul oricarui taran care
se ridica pentru Imparat putea fi ideea aceasta naiva, pe care i-o atribuim
noi aici si a1ii aiurea ? Ca, el se lupta pentru Imparat In Insusirea lui de
Imparat? Once steag pe lume este alcatuit din colon, dintr'un semn viu,
care eta deasupra steagului si dintr'un bat oarecare. Steagurile se tin cu
betele. Daca Imparatul a crezut la 1848 ca fiinta lui e mai mult cleat un
bat de steag, a fost mai naiv de cum ne Inchipuim noi, ca erau Romanii
atunci. Batul de steag, cand ai sa aperi steagul Insui, and II strangi la
piept ca sa cazi de moarte, Insangerandu-1 cu cele din urma picaturi vii din
trupul tau, batul acela obisnuesti a-1 frange de genunchi si1 asvarli ea un
lemn netrebnic. Ei bine, lucrul acesta 11 vor face Romanii ardeleni, !Ara
indoiala".
Evident, e mult mai frumos s. lupti si fatis numai pentru tine, dar
este eroic, este Inaltator, este semnul celei mai inalte mucenicii sa ascunzi,
sä ai puterea de a ascunde scopul cel adevarat pentru care lupti i s. lupti
totusi in constiinta ta pentru scopurile sigure ale neamului tau".
Credeti dvs. cä aceia cari au murit pe campiile Galiiei i in Carpati
au slarsit cu un cuvant de comanda austriac sau maghiar pe buze, on au
murit cu cel din urma cuvant romanesc, prin care-si chemau mama, on pe
eei de aproape ai lor, satul lor, vieata lor romaneasca? Lupta lor are deci
nu sensul steagului sub care s'au dus, ci al celui din lima cuvant are a
incremenit pe buzele celor care mureau. Aceasta-i Intelesul".
Si In sfarsit, Incheierea acestui discurs:
Al nostru a fost pamantul acesta totdeauna, nicio mulled n'a lost
nai indaratnica, n'a fost mai pagana cleat munca a mu i mii de Romani ;
n'a fost vreodata mina mai des rasplatita prin palme, prin sangerari decat
munca noastra; n'a fost mucenicie mai Indelungata a unei cauze mai drepte
decat cauza noastra. Mii si mii au cazut ca sä apere tara de dusmanii din
afara si pe Imparat de dusmanii lui din taxa. Astki, alaturi de acesti
dusmani ajunsi stapanii nostri, mergem si cat sange este In vinele tine-
retului, tot 1-au dat. Drepturi asupra noastra nu mai ai de acum lnainte,
Imparate; si-am scapat franturile tale austriace si am castigat prin aeeasta
eMar dreptul de libertate pe pamantul nostru stramosesc".
In sfarsit, Imi veld permite i o u1timl citatiune din alt discure, din

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini
189

celebrul discurs pe care 1-a rostit d-1 Iorga la Iasi in iarna anului 1916, In
Camera. Iasul era atunci capitala refugiului si a suferintei, in cele mai
tragice momente ale existentei noastre nationale, arid armatele noastre fu-
sesera Invinse si trei sferturi de tara erau cotropite. Atunci d-1 N. Iorga, In
acele zile sumbre, a rostit un discurs splendid, tin discurs din care se vede o
barbatie care nu cedeaza si un optimism, care nu se indoaie. Acest discurs a
fost botezat de raposatul Take Ionescu un imn national". VI voiu ceti
cateva pasaje din el:
Si cand vom trece de aceste greutati, vom putea cuprinde trei mari
icoane in cadrul trecutului nostril: icoana Intrupata in fiinta lui Stefan cel
Mare, apoi icoana mare, frumoask intreaga in mucenicia ei, dureroasa a
eroului pe urmele caruia am mers in suferinte si mergem astazi la intregirea
biruintii si rasplata suferintelor, Mihai ViteazuL Am. suferit cu el, ca maine
vom merge si vom pedepsi ca el pe aceia care acopar cu uzurparea lor pa-
mantul romanesc: Goroslau dupg. Mirislau. Dar a treia figura va fi a aceluia
care in 1916 s'a Invins pe Sine, rasa Sa mandrk amintirile Sale de copil,
secole intregi legate de stramosi, legati de alt pamant, pentru a ne oferi
nona, nu numai persoana Sa, dar sacrificiul tuturor stramosilor Sai".
Spre noi se uita astazi o ostire, ostirea Romaniei, care este mora-
liceste intreaga, este mai mare chiar decal in momentul dud Intâiul deta-
sament a sfardmat cu patul pustii piatra de nedreptate la granita. Atunci,
om viu lâng om viu, ea reprezinta numai puterea fizica si increderea de
biruinta; astazi cei vii aduc _cu dansii mostenirea sufleteasca a celor care
au murit pe campul de lupta. Precum noi lasam la altit averea i numele
nostru, aceia care cad pentru tara si viitorul neamului Ii lasa sufletul
intreg, atat de mare cum era in momentul sacrificiului lor, acelora in mij-
locul carora cad. Tot sufletul ostirii romanesti se &este astazi in aceia,
care se Intorc coplesiti de numar, cum au fost coplesiti soldatii lui Stefan,
strabunul si gata ca i dansii sa se intoarca asupra biruitorilor. Cei din
urma soldati cu haina sfasiata de suferintele i rabdarile indelungate feta de
asprimea naturii si de cruzimea dusmanulut, aduc, in faptura lor moral pe
toti aceia, care nu-i vom mai vedea aievea niciodata".
Si In sfarsit, incheierea discursului: Undeva, aici aproape, in codrii
Vasluiului, este o bisericuta frumoasa de lemn de stejar, In care ai crede
c. s'au cuprins numai taranii din vecinatate. In aceasta bisericuta, acum
trei sute de ani, Vasile Lupu, izgonit de tatari, s'a straits cu familia lui si
cu toti boierii si a inaltat in fiecare zi de särbatoare rugaciuni catre Dum-
nezeu. Vremea a trecut, Tatarii s'au dus, dreptatea fiind a lui Dumnezeu,
care este crestin, bun, milos i d biruinta celui drept. Pe pamantul curatit
de hoarde si astazi in adancul codrilor sta bisericuta de stejar, infatisand
In ea o Invatatura asa de mare. Ea ne spune astazi, chid alte valuri au
navalit granitele i ne-au calcat parnantul nostru cel dant: in coltul acesta,
unde ne-am straits, sa pastram cu scumpatate samanta de credin i vom

www.dacoromanica.ro
190 V. V. Haney

vedea si noi la randul nostru disparand negura stapaniti straine si vom

putea zice, ca Petru Rares, fiul lui Stefan, ca vom fi iarasi ce am fost
si mai mult cleat atat".
...Talentul oratorio al d-lui N. Iorga este alcatuit din spantaneitate ai
dintr'un elan tumultos. Talentul oratoric al d-lui N. Iorga este un fel de
forta a naturii in izbucnirea ei elementara. Talentul su, personalitatea sa,
nu se simt bine si nu se desvolta, in voie decat numai in chestiunile mat,
in problemele cu zari indepartate, care, fatalmente, depasesc cadrele oricarui
partid. i niciodata nu crecl c'a fost mai in largul sa'u cleat atunci and a
putut schimba subtitlul ziarului sau, din organ al partidului nationalist-
democrat, in organ al constiintei nationale luptatoare.
Va amintiti cu totii opera sa in chestia nationala precum si opera sa
In chestiunea taraneasca. Aceste chestiuni ajunsesera la un moment dat pa-
raginite, aruncate la periferia constiintei noastre publice. A intrat d-sa, in
arena, le-a vanturat cu pasiune, le-a transformat inteo adevarata valvataie
de lumina si le-a instalat in mijlocul preocuparilor noastre generale. Still
ce a facut In chestiunea nationala i apoi in chestiunea taraneasca; ce
munca de zi cu zi, ce pledoarii neobosite fata de o patura indiferenta, pu-
nand necontenit in evidenta fondul taranului, munca lui rodnica, si meritele
sale sufletesti. Erau foarte multi cat spuneau atunci: lorga exagereaza,
cum alta data exagerase Eminescu, care avusese i dansul aceeasi slabiciune
pentru patura taraneasca. Ei bine, rezultatele totusi au venit s justifice
aceste pretinse exagerari, si-mi voiu permite sä repet un. lucru, pe care 1-am
spus i altadata: taranimea aceasta s'a dovedit di, este sprijinul tarii, nu
numai in momentele grele, and se simte nevoie de brate vanjoase, ci tot pe
dansa ne sprijinim, chiar atunci cand te-ai astepta sa ne sprijinim pe altii;
de ate ot se fac expozitii internationale si concursuri intre natiuni, noi
triumfam si ne impunem nu cu operele individualitatilor noastre artistice,
ci tot cu scoartele i cu tesaturile lucrate anonim de arta poporului nostru.
Amploarea d-lui N. Iorga Ii impune anumite indreptare si-i creiaza
anumite fatalitati ; cu structura d-sale sufleteasc a. nu s'a putut margini
niciodata sa priveasca tara dela fereastra unui partid, marginindu-si per-
spectiva de pozitia si forma acelei ferestre. Acela pe care 1-am numit o forta
a naturii nu s'a putut i nu se poate inchide vesnic in intocmiri politice
limitate, pe care le va depasi in permanenta, dupa cum, supus unei disci-
pline organice aparte, el nu poate fi omul micii discipline a bucatatilor
politice.
Filosofii antichitatii spuneau c lumea se compune din patru ele-
mente: foc, aer, apa si pamant. Aceste patru elemente intra in componenta
fiecitruia dintre noi. Insa, pe and la cei mai multi focul din alcatuirea lor
este o lumina de opait, apa o balta stagnanta, pamantul pulbere uscata, iar
aerul miasma, in componenta lui Nicolae Iorga focul apare ca un fulger,
aerul Ca 0 vijelie, apa ca un torent navalnic, pamântul ca o taring fecundi".

www.dacoromanica.ro
Antodogia oratorilor romdni 191

DISCURSUL DELA 1906 (DIN LUPTA PENTRU

LIMBA ROMANEASCA")

Sunt multumit intaiu pentru imprejurgrile particular de

inaltAtoare in care s'a tinut manifestarea D-vs de ieri.
In aceastA targ, s'au vg,zut multe manifestAri studentesti.
Din nenorocire, cele mai multe din aceste manifestgri au fost
determinate de interesele unui partid sau interesele celuilalt
partid. Manifestärile acestea determinate de vre-un interes de
partid, n'au nici-o valoare ideala linan nici-o valoare nationalä,
si studentimea trebue s'a" trgiasa numai pentru ideal si numai
pentru nationalitate.
Conferentiarul arafa, c manifestarea aceasta a fost prima manifestare
pe care studentii au fkut-o pentru interesele superioare ale poporului ro-
manesc din toate locurile si din toate timpurile.
Ii exprima', apoi, bucuria ce simte c manifestarea a decurs in cea
mai des'avarsita disciplinrt, care poate servi de model oricarei studentimi de
ori unde i araca c'a e mandru ci tanha generatie de profesori (din care
facea parte) a putut face sa, se coboare aceasta disciplina in sufletele
studentilor.

S'au mai fkut, d-lor, demonstratiuni cu caracter nationalist

in aceastg, taf6. Demonstratiunile cu caracter nationalist s'au
Molt insb.," in vederea imprejuearilor de peste Dunare.
Ei bine, si-mi dati voie s. cred c6. nu e mare vitejie In a
demonstra inaintea consulatului strgin care este aOrat de politia
romAneasca.
a nu e mare vitejie de a provoca nici patimi care se faz-
bun6 dincolo pe spinarea fratilor nostri cari n'au mijloace de a
se apgra. Dar este farg, indoialA vitejie ca Inteo targ stIpania
mai ales de o clasI politic desnationalizaa, care se imparts in
adevar in particle, dar care pAstreaza toate leggtunile de la un
partid la altul, in care clasa aceasta desnationalizath, intelege
mu1t1 vreme s pgstreze ceia ce se cuvine a se ceda poporului In
infAtisarea, In intelesul cel mai Malt, este o vitejie, este o Mr-
bätie ca tinerimea s manifeste In potriva acestor obiceiuri rele,
in ciucla tuturor sfatarilor, in ciuda tutulor presiunilor, in ciuda
tutulor mijloacelor de inraurire, in ciuda amenintArilor au
pumnul si ispitirilor cu deosebitele mijloace pe care oamenii
puterii le au totdeauna la indemana.

www.dacoromanica.ro
192 V. V. Hang

Ii exprimä din nou bucuria ce simte and vede la studentime atitta

avant, de o parte §i atata dsciplin a. i mania In manifestarile sale, de
alta parte.

Dupa aceasta declaratie, sa-mi permiteti sa va vorbesc de

primejdia nationala care rezulta pentru un popor din desnatio-
nalizarea clasei sale dirigente.
D-lor, acum cativa ani de zile am sarbatorit amintirea lui
Stefan-Gel-Mare, cea mai mare amintire pe care am pastrat-o din
tot trecutul nostru, prinosul adus celui mai mare om pe care 1-a
produs poporul roman. Acesta a fost intelesul acelei manifestari.
Eiruintile lui Stefan-cel-Mare, stralucirea Domniei lui, In-
delungata ei durata si moartea senina a marelui Voevod se pot
explica in multe feluri: unii pot sa aduca inainte vitejia boierilor
de atunci; altii pot sa aduca inainte destoinicia taranului roman
din acea vreme, altii iarasi marele talent militar si geniul politic
al acelui Voevod. Nici-una din aceste explicari nu e deplinä.
Adevarata explicatie este ca atunci, in timpul Domniei lui
Stefan-cel-Mare, poporul roman, desi campus din mai multe clase
care aveau interese fireste deosebite Intre dansele, poporul acesta
era legat prin aceiasi credinta, vorbia aceiasi limba, avea acelasi
ideal, forma o singura flinta, reprezentata deopotriva prin Voe-
vodul Tarii de pe tron si prin eel din urma luptator biruitor din
armatele sale. Aceasta este taina biruintii lui tefan-cel-Mare.
Poporul, d-lor, se Imparte fireste in clase, clasele se Impart
in indivizi. Interesele indivizilor nu se impaca intro ele, si inte-
resele claselor de multe ori se dusmanesc; insa, mai presus de
interesele indivizilor, mai presus de interesele claselor, trebue sa
se ridice solidaritatea nationala, sentimentul de unitate care sa
Imbrätiseze o societate de la un capat la altul. Acest sentiment
asigura mentinerea unui popor, acest sentiment asigura afirmarea
unui popor si ii da biruinta in toate imprejurarile.
Dece natura este acest sentiment de solidaritate nationala?
Acest sentiment de solidaritate nationala nu se poate sprijini
decat pe urmatoarele temelii neclintite:
Intaiu: vorbirea limbii nationale de toti aceia cari fac parte
din acel popor, vorbirea cu aceiasi iubire, cu aceiasi curatie de
la Gel mai mare la eel mai mic, de la cel mai bogat la cel mai
sarac.
Dela cel care sta in fruntea unui popor pana la cel din urmii

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 193

dintre supusii s,i. Numai pe aceasta baza se poate Intemeia, In

randul Intain, acest sentiment de solidaritate national.
In randul al doilea, sentimentul de solidaritate nationala
se sprijina pe constiinta aceleiasi traditiuni istorice. Toata lumea
trebue sa-si aminteascA, nu din carti, nu din lectiuni, ci sa,si
aminteasca din turnarea In sufletul sau a trecutului, de faptele
mari pe care intreg poporul le-a savarsit In curs de mai multe
veacuri.
In al treilea rand, solidaritatea aceasta nationala, care nu
are un caracter material, caci nu suntem laolalta pentruca
este acelasi regim vamal, aceiasi administratie, aceleasi Impre-
jurari de vieata zi de zi, nu pentru aceasta, ci pentru cA acelasi
saflet Insufleteste pe toi, aceasta solidaritate nationala prin
urmare se razima pe cultivarea aceleiasi literaturi, pe iubirea
pentru aceiasi poezie, pe cantarea aceluiasi cantec, pe urmaxirea
ca valoare si frumuseta, a vietii actuale, si a vietii trecute, si a as-
piratiilor de viitor ale poporului Intreg.
Numai pe aceasta temelie se poate fixa solidaritatea sufle-
teasca care merge dela cel dintaiu la cel din urmä, care Imbrati-
seaza pe toti locuitorii teritoriului national, care cuprinde pe toti
oamenii de acelasi sange, numai prin aceasta se poate asigura
pastrarea tot Inainte unui popor.
Din trecutul nostru va voiu aduce dovezi care sa Intareasca
aceasta :
Pe vremea lui Stefan-cel-Mare, am fost unul din cele
thin popoare ale Rasaritului Europei. Astazi cine se teme de noi?
Vecinii de peste Dunare se cred de o potriva cu Romanii, mai
vechi cleat dãnii. Vecinul dela Rasarit i vecinul dela Nord.,
dela Apus sunt mai puternici deck noi. Aproape nu mai exista
printre vecinii nostri unul care sa ne stimeze cu stima aceea care
se indreapta Care un egal sau catre unul mai batran si mai Ina-
intat In civilizatiune. Aceasta este situatia de astAzi, sa nu
ne Inselam !
Nu exista in istoria Europei neam mai izolat de fratii si
de Ange si mai primejduit, nu exist/ neam privit cu mai multa
dusmanie de vecini ca acest sarman neam romanesc din care
numai sase milioane locuesc pamantul Romaniei iar eei1aJi sunt
In ghiare sangeroase, In ghiarele tuturor pasarilor pradalnice dela
hotarele noastre. Prin urmare, d-lor asa suntem astazi !
Pe vremea lui tefan-cel-Mare nu era insa un vecin care
s nu ne respecte, nu era until care sa cuteze a calca pAnaantuI
moldovean fr s'a se gandeasca la strasnica razbunare a tam-
13

www.dacoromanica.ro
194 V. V. Hano

rului sau a batranului Voevod. Dela Inceputul carierei sale si

pana la moartea-i seruna, flu numai In marginile hotarelor sale,
ci mult departe peste aceste hotare! Si din acele departari ale se-
colului al XV-lea, i astki se inalta el pana la noi ca o umbra
tutelara, tinand in mama' spada vesnic ocrotitoare a terii sale.
Si de ce oare? Pentruca in persoana Voevodului, In sabia
Voevodului sta simtul sigurantei care pornia din adevarata uni-
tate a poporului intreg. Pentruca acei cari-1 compuneau nu erau
izolati In clase dusmane, fiindca o clasa dusmana nu se formase
prin alt ideal de cultura i prin alta limb. vorbita de acea clasa.
A trecut o bucata de vreme, si solidaritatea sociala a dis-
parut, poporul roman a ckut adanc sub stapanirea turceasca.
Atunci s'a ridicat un om ales de Dumnezeu, pentru a ne
ridica iarasi la Inaltimea de unde cazusem. Acest om ales de
Dumnezeu a fost Mihai Viteazul.
Stiti cariera lui Mihai Viteazul: sfaramand pe de o parte
lanturile care ne tineau aici, el a strabatut, pe de alta pasurile
Carpatilor si a cucerit Ardealul. A rkbunat peste hotarele Verii
de cate ori a voit el pana prin apropierea Constantinopolului, si
a facut sa se aucla In toate unghiurile Europei Inca odata nu-
mele unui viteaz roman !
Si stiti cum a lost sfarsitul Tui Mihai Viteazul fata de
sfarsitul lui itefan-cel-Mare. Dupai o Indelungata Domnie la
vrasta cea mai inalta pe care o poate dori un om, Stefan-cel-Mare
s'a stins linistit in capitala Sucevei. Mihai Viteazul, a ckut tanar
sub sabia unui tradator, pe campia Turdlii!
De ce?
Pentruca pe vremea lui Stefan-cel-Mare, intreg neamul ro-
manesc, pe deasupra deosebitelor clase, traia aceiasi vieata su-
fleteasca, avea aceiasi constiinta nationala, avea adevirata soli-
daritate a neamului.
Pe vremea lui Mihai Viteazul insa, poporul romanesc era
taiat In doua clase dusmane: deoparte eya boierimea bogata, boie-
rimea viteaza, boierimea stapanitoare, In puterea tuturor insusirilor
sale covarsitoare, iar de cealalta parte era teranimea noastra sod-
racita, umilita, teranimea care se multumia cu *lea muceda ;
Intro clasa de sus care traia In belsug i cea de jos .ce tram, in
lucrul greu de plugarie la straini, care nu-i aducea rasplata,
nu era nici-o legatura; ochii unora se uitau cu ura In ochu celor-
lalhi. Si atunci cand boierimea, In frunte cu un Domn genial, a
plecat s. cucereasca Ardealul, teranimea a ramas In taxa, i, in
loc sa mearga dupa steagul Marelui Voevod, aparandu-1 pana In

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romani 195

momentul din urn* s'au vazut mosneni cari au mers In Ardeal,

la Alba-Iulia, spre a cere farama lor de dreptate dela acela care
reprezmta, Inainte de toate, interesele boierilor. Si acele cete de
mosneni desbracati de proprietatile lor, s'au Intors Inapoi, nu
bucurosi ca au vazut pe Voevodul lor biruitor, ci cu ultiMa la-
crima de desnddejde In ochii lor scursi de plans.
Aceasta a fost cauza pentru care a pierit Mihai Viteazul :
disparitia solidaritatii sociale, disparitia unitatii de constiinta a
poporului roman. Si, pe dad Stefan-eel-Mare s'a stins Intre vitejii
sad, Intre sfetnicii ski, Intre cei d'intaiu ai poporului sau, Mihai
Viteazul a murit In astfel de Imprejurari, Incat nimeni nu s'a putut
ridica, dintre oamenii cumparati, dintre oamenii cu leaf/. dintre
oameni pe vanzare si pe Inchiriere, cari stateau in jurul lui, toti
straini, too mercenari, niciunul nu s'a putut ridica dintre dansii
pentruca sa apere, macar printr'o ultima lupta, printr'o ultima
razbunare, numele bun al sefului asasinat. A murit Intre straini
mani straine, si a trebuit sa se gaseasca mana evlavioasa a
unui adevarat boier, tovaras de lupta, al sau ca s culeaga macar
capul trupului aruncat pe campie si s aduca acest cap spre In-
mormantarea de care pang astazi se bucura crestineste in mana-
stirea parintelui sau dela Dealu.
Deoparte evlavia acestui singur om care era Roman de nea-
mul sau, pe de alta parte indiferenta, raceala acelei gloate, care
a luptat cu Mihai Viteazul, cand o ducea la biruinta, adeca la
prada, si care-I parasea cand era Invins, fara sa verse apoi o la-
crima pentru moartea lui. Teranimea era in Ora, era nedespartita,
era injosita si saracita, teranimea nu avea tragere de inima pentru
boierii sai, pentru Domnul sau ; si acesta a fost rezultatul : moartea
acelui om care, dupa Stefan-eel-Mare, a cuprins mai multa putere,
care a avut mai muita credinta In viitorul neamului romanesc
din cati oameni a dat west pamant
Iata rezultatu1 dusmaniilor de clase, iata rezultatul urii
care se iveste intre acei cari detin tot si acei cari n'au.nimic,
iata prapastia care se deschide Intre aceia cari iau o anumita cul-
tura straina pentru dansii i acei cdrora li se interzice orice drept
la cultura.
Mergem mai departe
Mihai s'a dus, i am cazut tot mai adanc in robia turceasca.
N'am ajuns In robia turceasca pentruca eram mai rai ca odi-
nioara ; am cazut In aceasta robie pentruca aveam mai putme
mijloace de a ne apara, pentruca vieata era mai slaba in noi si
de cate ori vieata slabeste Intr'un popor, deatatea ori vieata pu-

www.dacoromanica.ro
 196 V. V. Haney

ternicA a altui popor se arunca asupra lui. Si vieata unui popor

slabeste totdeauna In masura lipsei de solidaritate a deosebitelor
clase care-1 alcgtuesc.
Pentruca In secolul al XVII-lea boierimea era si mai hra-
pareata cleat odinioara, pentruca In secolul al XVII-lea boierimea
aceasta se simtia Inca mai putin romaneasca decal lnainte,
pentrucg teranul era si mai nenorocit, si mai robit, si mai Intu-
necat, din aceasta cauzg am cant noi in acea nenorocita situatie
de robie desavarsita fata de Turci. $i, and au venit Grecii, de
ne-au stapanit cu boierimea lor, cu negustorii lor, cu cartea lor
Ina lta, cu clerul lor superior, nu a fost vina Grecilor, ci a noastr&
. A fost vina noastra pentruca, printr'o desvoltare gresita, printr'o
dusmanie nenorocitg Intre clasele care alcatuiau poporul roman
de atunci, el nu era destul de strans laolalta pentru a Impiedeca
Implantarea, patrunderea necontenita si dominatia rasei strgine.
Si In felul acesta prin sentimentele gresite ale boieriraii,
prin lipsa de sentiment a teranului, coborit pang la situatia de
rob al ogorului, am fost supusi In acelasi timp la doua robii...
In imprejurarile acestea deci am platit, timp de o sutadoua-
zeci de ani, lipsa de solidaritate national&
A venit apoi secolul al XIX-lea, secol de trezire a neamu-
rilor, secol de libertate, secol de prefacere a popoarelor care pot
sg, traiascA.
Compar a. secolul al XIX-lea cu primgvara. Arat rt. cg, prinfavara se
Inoiesc toate puterile, si cei cart nu-si pot Inoi puterile, sunt InIgturati de
natura nemiloasg.

Ei bine, acelasi lucru se intampla, si cu popoarele. : secolul

al XIX-lea invie sau face sa disparg, neamuri. Iar din secolul al
XX-lea nu vor iesi decat acele popoare care vor dove& ca se pot
Intineri, nu vor iesi din acest secol al XX-lea &cat popoarele care
vor dovedi ca se pot supune conditiunilor noug de existent& Nu
vor iesi din acest secol decat popoarele Infloritoare, popoarele
unite.
Am apucat anul 1901, s'a ne fereascg Dumnezeu ca ne-
potii nostri sa nu apuce niciodatg anul care va Incepe veacul
al XXI-lea sau sg-1 apuce sub acea stApanire straing, care este
mai rea pentru un popor decat chiar distrugerea materialg a
tutulor acelora can 11 alcgtuiesc, decat chiar moartea, om de om,
a tuturor acelora can formeazg Impreung poporul, pentruca

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 197

aceea este moartea trupului cu suflet mandru, pe child cea1a1t6.

este moartea sufletului In trupul scoborit spre mormant!
D-lor, pentru a ne reface, pentru a ne rentineri, pentru a ne
pune laolalfa cu celelalte popoare, am simtit si noi nevoia de a
gusta cultura apuseanN..
Aran; a nu urlste cultura apuseank dar Isi exprimrt pkerea cg,
aceastg culturit trebuie luatä de aceia cat n'au lucrat la alatuirea ei,
potrivit nevoilor si nu mai mult. Vorbeste apoi de bkranii dela 1820-1830
cat s'au dus In strainkate sa, Inv* carte europieneascii" si cari au venit
cu gandul ca, Intorsi cu acea cultura apuseang, O. grilbeascit Inaintarea
noastrg, sa. Intkeascit puterea noastrrt si BA ne pregkeascl adevkatul viitor
modern.

Multi dintre laltranii acestia au murit In ImprejurAri grele,

multi nu se stiu unde sunt Inmormântati, dar lacrimi de recu-
nostintg ar trebui sI cad5, pe naormintele acelor oameni cari s'au
dus ca sg. aducg din depArtgri, pentru fratii lor de tarrt si de
neam, comoara cea scumpg, a culturii europene,
Intro (latish este un Petrache Poenaru, cel d'intaiu oran-
duitor al scolii noug romane, un Eufrosin Poteca, este acel
Costachi Moroiu care a fost unul din cei d'intaiu Intemeietori ai
Faculatii noastre de drept.
Lrunureste foloasele ce le-am avut de pe urma acestor batrAni :
Intemeierea literkturel noastre propriu zise, Intemeierea InvkImitntului
superior ; de pe urma kr poporul a fost altul deck cel dela sfksitul epocei
Fanariotilor.

A venit dup g. aceia alfa. generatie. Generatia aceasta s'a

dus In strdinnate, nu la vrhsta de maturitate, ci la vrasta child
un -Max nu poate sN, opuie nicio resistentrt avsalirii cotropitoare
a unei culturi strAine, oricht de nepotrivita ar fi pentru dansul.
Conferentiarul aratk a aceast6 a doua generatie (Inca cinstia) nu
a adus din strkatate iubire de culturä, ci iubire de ideile liberale.
Acesti domni" din generatia dela 1848 s'au tutors mândri de ei,
dispretaind pe pkintii, pe bunk% pe strrunosii kr, dispretuind titrtinimea
acestui phmAnt.
$i-au atras astfel numele de guleratii, pantalonarii strUnatkii,
duelgii strainAtkii". Erau tisk oameni cinstiti. Pacatul nu era al lor, ci
al imprejurkilor rele In care au ajuns sit cunoascit cultura europeang..

www.dacoromanica.ro
198 V. V. Hano-

Deci, k 1848, au venit intr'o tara de Intunerec, o tara de

mizerie, de nedreptat, Inteo tara In care milioane de creaturi
vii, supuse tuttiror maltratarilor, erau reduse la o situatie mai
rea uneori decat a dobitoacelor. Au venit In aceastä tara cu
gandul s ridice steagul tricolor care, In astfel de imprejurari, nu
putea fi cleat o zdreanta, au ridicat zdreanta kr cea mandra, au
adunat Imprejurul acestei zdrente lumea, strigand trei cuvinte
straine pe care lumea nu le Intelegea: libertate, egalitate, fra-
ternitate, In schimbul carora trebuea s se auda doua vechi cu-
vinte romane$ti: omenie i dieptate!
Au venit $i au Mcut In Bucure$ti revolutiune". Nu rds-
coed, nu ridicare a poporului, revolutiune. Au facut revolutiune
cu lipscanii greci din Bucure$ti, au facut cu frantuzitii dela Paris,
au creat guvernul provizoriu".
Vorbeste apoi de cumintenia tNzanilor care au venit chemati de un.
Moldovean cu ininfa., de Ion Ionescu dela Brad, cerând nu s'a li se dea drep-
tate, ci sg. li se dea voie s'o rdscumpere.
Aratti a dorinta acestor tilsani era saii räscumpere demnitatea ome--
neasa $i dreptul dp a avea un loc pe brazdil, un loc sub soare.

Stiti ce le-au spus ideologii dela 1848, plini peste cap de

ideile frantuzite ? Nu-i aceasta graba ; graba este sa negociem cu
Turcii $i cu Rnii, $i cu dracul si cal lacul, pentruca lucrurile cele-
lalte se pot face mai tarziu. Judecati dad, se puteau face mai
tarziu!
Aceasta au facut. Aceasta o poate face tineretul instrainat
al clasei diriguitoare a unui popor cand el pierde legaturile Cli
familia din care a plecat, cAnd pierde legaturile cu tara in care
s'a nascut $i cu poporul pentru care trebue sa se lupte.
Conferentiarul Ii spune apoi parerea despre rezultatul revolutiel frau-
tuzite dela 1848, care a clzut aanc In noroiu, iar fruntasii s'au risipit In
dreapta si. In stanga.
Totusi, feciorii tAranilor cafi aduseserl Inainte dreptatea lor In cu-
vinte cuviincioase, au $tiut sg. moarit cu piepturile Inaintea tunurilor unei
armate de atatea oil mai mare deck, a lor.

$i a mai venit, d-lor, cu vremea Inca o generatie de tineri

plecati In apus. Ace$tia nu se duceau, In atatea cazuri, nici pentru
carte, nici pentru idei liberale: se duceau pentru a straluci cu limba
irant,uzeasca, pentru a straluci en Imbracaminte si palariuta

www.dacoromanica.ro
 Antologia oratorilor romdni 199

frantuzeasca, pentru a straluci cu bastonas frantuzesc, pentru

a straluci cu o obraznicie pe care o cred frantuzeasca!
Adevaratele insusiri bune ale poporului francez nu se gasesc in cafe-
nele sau pe strada, ci in scolile franceze, in societatile literare si stiintifice
franceze, in sfânta familie a burgheziei franceze, care este temelia nea-
mului. Ori in locurile acestea n'au pittruns toti tinerii nostri cari au plecat
de pe la 1830 ca sti, se adape la civilizatia Apusului. Ei n'au plecat deci
din iubire de culturg, din iubirea unei idei, n'au plecat mai ales din iubirea
noastrA, ci din sentiment de dispret, pentru noi, intorcandu-se cu un sen-
timent de dispret inmiit fatii de not

N'au vrut sa pastreze rolul lor romanesc decal, in doua lu-

cruri, care, singure, nu valoreaza nimic: Au vrut sa pastreze un
nume care suna frumos si care nu e un nume oarecare de rasta-
quouere, iar In afara de acestea au vrut sa, pastreze aid in tara
acele legaturi care pot pregati pentru o cariera politica' si pentru
o cariera practica. Atat le-a ramas din rostul Mr romanesc. Tot
ceiace au adus de dincolo n'a fost nici pentru folosul nostru, si a
fost si spre mai adanca scadere a acestei close.
i chiar cei buni s'au Intors asa, incat abia Isi mai recu-
nosteau tam ; si putini s'au deprins de atunci a o cunoaste; si
mai putin pentru a o iubi.
Isi pune intrebarea ce ar faspunde acesti oameni, ai acestei generatii,
unui istoric care i-ar Intreba ce au fitcut In cei patruzeci de ani de liniste.

Ii vor raspunde : In acesti patruzeci de ani am vorbit si

si cetit frantuzeste, am exploatat teranul, ne-am dus pe la Paris
si ne-am intors batjocorindu-ni tara, si am murit avand mandria
ca suntem mai putini Romani cleat altii.
Aceasta este scara desnationalizarii clasei noastre dirigui-
toare ; aceasta este povestirea pierderii unor ani pretiosi din vieata
noastra contimporana, aceasta este istoria scaderii unei close con-
ducatoare si a Indepartarii unui popor de pe drumul firesc pe
care-I indica trecutul si care j]luce la viitorul sam...
Am spus: este In adevar o fatalitate ea clasele noastre di-
riguitoare sunt astazi In gradul de Instrainare In care se Oa,
dar fatalitatea aceasta este ca o infirmitate rusinoasa care se as-
cunde si care se Inward, a fi lecuita cu sarguinta, iar nu se ex-
hibeaza, nu se scoate In vileag ca un titlu de merit. $i totusi la
noi 0 astfel de infirmitate se exhibeaza ca un merit oridecateori,

www.dacoromanica.ro
200 V. V. Haney

fatd cu un popor ale carui idei, ale arui sentimente, a carui

limba si al arui scop sunt bine cunoscute, se exhibeaza o alta
limba, care cuprinde alte amintiri, care se Inclreapta spre alt
viitor si care inseamnd un element de instrainare si de slabiciune
si poate de peire In viitor a poporului nostru.
Si am mai adaugat: ma voiu duce la orele 6 si voiu tinea,
Impotriva oricui, aceasta conferintä, si, dac m intrebi ce vor-
face studentii, ti-as putea spune: Aceasta nu ma priveste...
Niste tineri sdrmani i fara, sprijin, tineri cari n'au fost
sprijiniti, nici indreptgi de nicdiri, au izbutit sa aduca desvol-
tarii civilizatiei romanesti unul din acele foloase care nu se uita...
Cad mai la urma urmei asi dori sd am situatia si vrasta
d-voastra ca s ma duo, cu dreptatea si cuviinta mea, pang acolo
unde se Impunge lumea cu tesacul sau se In Mud' lumea cu cotul.
Dar daca ma yeti Intreba ce a fi Mut eu flind in vrasta
d-voastra, as fi facut urmatorul lucru: m'as fi dus Inaintea acelor-
oameni cari nu recunosc sufletul romanesc, ci numai existenta
materiala a unui popor roman. M'as fi dus inaintea acestor oa-
meni si a fi stat pe Piga Teatrului i Imprejurul pietei un ceas,
doua si chiar trei ceasuri si n'as fi facut nimic alt cleat a fi
cantat acel imn care rezuma vechile noastre lupte din Ardeal, acel
imn la auzul cdruia se va cheltui acolo Ina multa vitejie ro:
maneasca, m'as fi oprit doua-trei ceasuri pe piga Teatrului si
as fi cantat senin si cu ochii spre viitor : Desteapta-te Romane

RASPUNSUL LA MESAGIU
rostit In sedinta Camerei de Miercuri 14 Decenabrie 1916
extras din. Rtizboiul nostru in note zilnice"

As fi dorit s infatisez In .alta atmosfera, o atmosfera de.

liniste si de pace, de Imbarbatare, lucrurile pe care am intentia
sa, le spun, cat de sincere i, Intnicat este In puterea mea, de fo-
lositoare. S'au spus vorbe foarte grele In putinele zile ale acestei
sesiuni; nu voiu sa repet nimic din vorbele grele care s'au spus,
nici sa adaug cele tot asa de grele, care s'ar mai putea spune...
Nu voiu repeta cele ce am spus o vieata Intreaga. Le-am
spus In zilele and tah era fericita, and multi aveau dreptate
sa fie mandri de aceasta fericire, and nu batuse asupra noastra
deat acele aburiri pline de miresmele fericirii, care ne-au Im-
-Mat. Astazi and la spatele nostru sta, suferinta terii, and stra-.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 201

Inul este pe pamantul nostru, nu as aduce niciuna din Invinu-

irile pe care le-am adus alta data. Ele s'au coborit In sufletul
fiecarma si acolo fac o opera fecunda. i blastamat ar fi omul
In sufletul caruia cuvintele care au zburat odinioara In zadar nu
s ar preface in puterea care Intinereste si Insanatoseaza si care
pune pe fiecare la dispozitia, nu a prietenilor sai pohtici, ci a nea-
mului si a tarn sale...
In ce priveste vechiul regim, nicio Adunare deliberativa de
pe lume nu-1 poate jucleca astazi sau maine. Ca toate regimurile
care se ispravese, el se gaseste astazi in asteptarea judecAii gene-
ratiunilor care vor aprecia opera lui. Si nu este timpul pentru
istoric a cereeta, a fixa cine este mai vinovat Cred ca sentinta
aceasta venind foarte tarziu, niciunul dintre noi nu va fi In viata
In clipa hotaririi depline asupra jumatatii de veac care a pre-
cedat nenorocirea de astazi. Vom fi murit toti and aceasta sen-
tinta va fi rostita. Doresc lnsã sa nu Se bucure In mormantul
lor acei cari au mai putina vinovatie, ci doresc numai ca acei
cari sunt mai vinovati chiar, sa aiba tarana lor mai usoara decat
pacatele pe care vremea le-a gramadit pe umerii lor...
Am trait un regim constitutional fara libertate jos si fara
autoritate sus, lucruri cu totul neaparate, fiindcA nu poate sa
existe autoritate pe care sä nu o recunoasca, sa nu o aclame jos,
libertatea, si nu poate sa exists libertate pe care sa nu o coordo-
neze, sa nu o Intrebuinteze spre un scop folositor poporului, spre
o singura tinta nationala autoritatea. Ne vom convinge tot mai
mult de adevartil acesta...
Am fost Insa In fata primejdiei firul de nisip, in loc sa
fim granitul pe care sa nu-1 poatä nimic sfarama, fiindca ni-a
lipsit libertatea, care da numai elementeTe puterii i hinder', ni-a
lipsit i autoritatea, care poate s stranga aceste elemente In
forma imposibila de sfaramat.
Trebue sa ne punem la lucru. Cei de sus, oameni cari au
avut contact cu autoritatea, vor avea o mare datorie: aceia de
a nu cere respect decat fatA de o autoritate care s'a flout tot-
deauna respectabila si care este Intrupata In persoane a aror che-
mare pentru. anumite situatiuni sa fie indiscutabila si pentru cel
mai atroce revolutionar. Fiecare om la locul lui ! Sunt convins
ca, dacA astfel putini se vor coborI mult mai jos, atatia se vor
ridica, In aceasta tar& liberata i curatata de straini, milt
mai sus...
Si atunci trebuie s ne gandim la ei toti, la acei cari
asteapta dela noi un raspuns, la. acele sute de mii de oameni

www.dacoromanica.ro
202 V. V. Hano-

acoperiti In nenorocire cu laurii gloriei, precum exploatatorii des-

copenrilor industriale de pretutindeni, acaparatorii lor sunt aco-
periti de rusine pentru Insesi miioanele prin care ?i-au castigat
biruinta.
Nicio biruinta omeneascA nu valoreazA, In adevar, cleat
prin doua elemente : prin cat suflet a fost pus inteinsa si prin
cat suflet se aduce dela dansa Inapoi acasA, i deci exploatatorii
de masini vor vedea ce ii va aduce la urma executia care li-a dat
iluzia Ca au supus jumAtate din nenorocita EuropA.
Se indreapta cAtre noi in acelas timp privirile, pline de o ru-
gAciune tAcutA, ale unui popor sfios, care veacuri Intregi n'a
gasit atat de adeseori cuvinte mari pentru suferintele lui, dar
care le-a simtit cu atat mai adanc, cu toatd gura sa
SA se Ingaduie unui glas care nu vorbeste in numele Tro-
nului Insusi cum pot sa vorbeascA ministrii, a recunoaste
superba pildA moralA pe care Ferdinand care este astazi numai
Regele Romanilor a adus-o Inaintea lumii...
Si cand vom trece de aceste greutAti, vom putea cuprinde-
trei mart icoane In cadrul trecutului nostru : icoana intrupatA In
fiinta lui tefan-cel-Mare. Apoi icoana mare, frumoasa, Intreaga
In mucenicia ei dureroasa a eroului pe urmele caruia mergem
pe urmele cAruia am mers In biruint, pe urmele cAruia am mers
in suferinte i mergem astAzi la Intregirea biruintit si la rdsplata
suferintelor : Mihai Viteazul. Am suferit cu el, ca mane vom
merge si vom pedepsi ca el pe aceia cari acopAr cu usurparea lor
Valliant romanesc : Goroslau dupa MirAslAu. Dar a treia figura
va ft a Acelui care In 1916 s'a Invins pe Sine, rasa Sa mandrA,
amintirile Sale de copil, secole lntregi de stramosi legati de alt
pämant, pentru a ni oferi nouA, nu numai persoana Sa, dar sacri-
ficiul tuturor stramosilor SAL
Spre noi se uita astazi o ostire, ostirea Romaniei, care este
moraliceste Intreagl, este mai mare chiar decat In momentul cand
intaiul detasament a sfaramat cu patul pustii piatra de nedrep-
tate la granitA. Atunci, om viu 1ãng om viu, ea reprezmta numai
puterea fizic i Increderea In biruintA; astazi cei vii aduc cu
dansii mostenirea sufleteascg a celor care au murit pe campul de
luptg. Precum noi lAsgm la altii averea i numele nostru, aceia
cart cad pentru tafa i viitorul neamului ii las'a sufletul Intreg,
atat de mare cum era in momentul sacrificiului lor, acelora In
mijlocul carora cad. Tot sufletul otirii romanesti se gAseste
astazi In acei earl se Intone coplesiti de numar, cum au fost co-
pleii soldatii lui tefan strabunul, i gata ea si dansn A, se

www.dacoromanica.ro
_Antologia oratorilor romiini 203

Intoarckasupra biruitorilor. Cel din urma soldat cu haina sfasiata,

de sufermtele si rabdarile Indelungate fata de asprimea naturii
.$1 de cruzimea dusmanului aduce In Mptura lui morala pe toti
aceia pe care nu-i vom vedea aievea nicioclata...
Cine va fi putut spune sau scrie ca, armata noastra, oricate
neajunsuri i-au venit din partea unor elemente pentru care ea in-
sasi nu este faspunzatoare, cA aceasta sfanta armata nu si-a In-
-cleplinit datoria ei, nu numai fata de taxa, de tara de acum, dar
fata de una din cele mai glorioase mosteniri si fata de generatiile
care ne asteapta, pentru a ne judeca, eine va spune ca teranul
roman a scazut catusi de putin fata de stralucita vitejie care i-a
fixat In generatiile precedente un rang Intre natiuni, aceia nu
numai ca savarsesc un act de nepatriotism, dar si un act de ne-
dreptate fata de partea cea mai sanatoasa, mai Nina de MO-
duieli si de viitor a neamului nostru.
Armata noastra, in Imprejurarile de fata reprezinta un
popor lntreg. In afara de acei cari se luptd, de acei cari-i ajuta,
fiecare cu tot ce poate, in afara de acei cari Intovarasesc fiecare
lupta cu suferinta lor, cu adanca vibratiune a fiintei lor Intregi,
In afara de ei toti nu exista popor romanesc. Poporul romanesc
se cuprinde In acei cari tin arma In mann, In cei cari li dau tot
sprijinul pentru a o putea Intoarce impotriva dusmanului si In
acei cari traesc. numai spre a admira acest eroism, a-i culege roa-
dele pentru popor si a da mana de ajutor care este trebuitoare
pentru a garanta victoria...
Nu se poate ca soarta sa fi colaborat Int Fun chip mai vi-
zibil pentru dreptatea taranului cleat in acest razboiu. Daca raz-
boiul nostru s'ar fi purtat pe plaiurile Ardealului, nu ar fi fost
din nou, cum este acum, din cel mai departat colt al Olteniei pana
In apropierea noastra, o noua framantare a acestei tarane si a
acestui sange.
Nu am fi vrednici de tot ce s'a Mout pentru noi claca,
pentru a usura destul de greaua vinovatie pe care o avem cu
totii, mane chiar nu am primi pe soldatii nostri, dupa biruinta
,operei de dreptate, dupa eliberarea teritoriului nostru, dupa In-
tregirea teritoriului rasei noastre, nu numai cu florile culese In
acest pamant, ci si cu darul Insusi al pamantului birmtor pe
'care ei II muncesc...
In trecutul nostru multi oameni au suferit. Daca suntem
ceva, nu suntem prin biruinta stramosilor nostri, ci simtem ceva
numai prin suferinta Ion. Toate puterile noastre nu sunt altceva
.clecat jertfa lor, stransa laolalta si prefacuta In energie. i unul

www.dacoromanica.ro
204 V. V. HaneF

dintre acesti stramosi, mare fiinded a fost nenorocit si el, inteo

chi% de suprema restriste, când i se zicea: las`a tara si du-te sub
jug, el Gheorghe tefan, din partile unde lupta ostasii nostri la
Oituz, a strigat: decat A plec pentru totcleauna de aici mai bine
sg, ma manance cainii pamantului acestuia". Au trent trei vea-
curi dela 1650, and Gheorghe tefan spunea celor vechi aceasta
hotarlre a sa si favä de care, nici noi nu putem spune altceva
cleat sa" gasim fericirea, linistea si binele din gratia strainului
dusman.
Undeva, aici aproape, In cod.rii Vasluiului, este o bisericut5,
frumoask de lemn de stejar, In care ai crede ca s'au cuprins
numai teranii din vecinalate. In aceasta bisericut`a acum trei
sute de ani, Vasile Lupu, isgonit de 'Mari, ,s'a &trans cu familia
lui si cu told boierii si a in'altat In fiecare zi de sarbatoare ruga-
ciuni c'atre Dumnezeu. Vremea a trecut, Mani s'au du§, drep-
tatea fiind a lui Dumnezeu, care este crestin, bun si milos si dg,
biruinta celui drept. Pe pamantul curatit de horde, si asfazi
Inca In adancul codrilor sta bisericuta de stejar, infatisand in
ea o Invatatura Rsa, de mare. Ea ni spune astazi, cand alte horde
au nafalit granitele si ne-au incalcat pamantul nostru cel dant:
in coltul acesta uncle ne-am strans, sa Vastram cu scumpatate
Oman% de credintk si vom vedea si noi la randul nostru dis-
parand negura stapanirii straine, si vom putea zice ca Petru
Rams, fiul lui tefaiTil ca vom fi iarasi ce am fost si mai mult
decat ataa".

www.dacoromanica.ro
 A. C. CTJZ A
Nord introductivti. Octogenarul A. C. Cuza, care a cucerit lumea
intelectua1 g. prin spiritul stiu vecinic vioiu si prin talentul literar evidentiat
mai ales in Epigronele sale, s'a manifestat din tinerete prin colaborarea la
Convorbiri Literare", Intre 1886-1902, a publicat un volum de Versuri Ia
1887 i apoi numeroase din discursurile sale tinute In Parlament. Ca profesor
de Economie Politic s'a dovedit competent in problemele economice ce in-
tereseaza, tam i neamul si a luat o atitudine precis6 impotriva elementului
minoritar evreesc, care a acaparat ramurile de productie i avutie ale Sta-
tului. A publicat un studiu despre Poporatie (1899) i altul despre Natio-
nalitatea in arta (1908).
In publicatia Monopolul Alcoolului" a cuprins discursurile rostite
in Camera, la 7 Martie si 27 Noemvrie 1894.
Din primul, In care preconizeazA o serie de mAsuri Impotriva plagei
alcoolismului, care amenintli gray srmatatea poporului, dupg, ce In ultima
propunere cere aplicarea cu stricteg a legii ce interzice evreilor de a locui
la sate si de a vinde lAuturi spirtoase Ia comunele rurale, dm Incheierea :

Si ad, D-lor, sa-mi dati voie srt-mi Intorc privirile cu pietate

care trecut i s salut pe oei care au stiut s ne Ostreze tara
aceasta prin atatea greutati.
Si ce cuminte erau batfanii nostri ! In totdeauna ei au
privit aceastä cestiune a ifavglirii evreilor In tark ca o cestiune
mare de salvare nationalk si In mintea acelor oameni, care nu
erau stricati de o Invatatura pe jumnate, care nu se ametiseed
de principiile de fals liberalism ce au nWalit asupra capetelor
noastre, In mintea batfanilor, se oglindeau interesele tarii in
mod limpede, pentrucd ei nu se conduceau de cuvinte. Si fiindcA
pe acea banca se atIa D. Lascrtr Catargiu, om vechiu al Ozii,
sa-mi dea voie sa-i citesc ceeace se petrecea cu vreo sutd de ani
In urma... (ilaritate).
Voci: Nu este asa MAI). !
A. C. Cuza: Vreau s zic c D-lui ca sef al unui partid
conservator trebue s urmeze traditiunile cele bune ale acestei

www.dacoromanica.ro
206 V. V. Hanes

tari, sa studieze nevoile reale ale poporatiunii romanesti, precum

se facea In trecut, si sa nu se lase abatut care deprinderile rele
din ziva de astazi, child Mea a se mai tine socoteala de obiceiu-
rile noastre, si de interesele noastre romAnesti, se iau masuri im-
portante de peste noua mari si noug tari, si care neavAnd nici o
legatura cu starea de lucruri din tard dela noi, nu pot sa dea
roade bune.
Face un scurt istoric al opririi evreilor de a locui la sate si releva
rezolutiunea lui Alexandru Mavrocordat in aceasta priving.

Va sa zica pentru aceea, ca sa nu fie nimeni viclenit si

jefuit In tara aceasta, si pentrucA evreii pagubeau i vicleneau
pe locuitori, de aceea li s'a interzis in trecut de a locui pe la
sate. i tot pe aceste motive trebue sã li se interzica satele
astazi.
Era dar economicA aceasta cestiune acum o suta de ani In
urma; e economic i astAzi, cu deosebire numai, c astAzi din
cauza numarului prea mare al evreilor, a devenit mai aspra si
mai grea decat era atunci.
Pentru a va arata insa, D-lor, cum stiau batranii sa-si apere
interesele lor, va voiu cita urmatorul fapt petrecut tot In vremea
lui Alexandru Mavrocordat:
Intre boierii de atunci, unii erau pentruca s admita fabri-
cile de holerca, altii erau In contra acestor fabrici, si fiindca se
produsese doul curente deopotriva de mari, 6,re so tineau In
cumpana, Voda, nevoind sa se pronunte deodata, a convocat pe
boierii divanisti si nedivanisti in Sfanta Mitropolie a Moldovei,
si le-a supus cazul cerandu-le sa-si dea parerea. i adunarea
cere desfiintarea velnitelor : ca sa se desradacineze cu totul o
rautate ca aceasta din pamantul nostru".
Boierii cu o pricepere a adevaratelor interese ale trli, pe
care trebue s o admiram, i cu un patriotism vrednic de toata
lauda, mai cnnstata a nu este o paguba pentru satean de a nu
bea holerca: fiindca In locul holercei, aicea se face rachiu, care
este si cea mai buna bautura cleat holerca, caci se face din pere,
mere, prune, din tescovina, din drojcliile vinului 0 din vinul ce
se stria, si nu este bun de bAut"... Ei bine, D-lor, a fost nevoe
ca In fata prezentului pe care-1 cred molesit, in fata prezentului
care-1 cred lipsit de ideal si lipsit de aspiratiuni, mai presus de
toate zilele, sa tinem icoana trecutului nostru, cn oamenii sal
cuminti i iubitori cle tara, si sa v spunem c pe and patura.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rometni 207

wstra culta se Imparte in cgmpuri ostile, uitand de interesele

reale ale tarii, i pe cAncl noi ne batem capul cu o multime de
retteme care nu sunt Intemeiate pe cunostinta nevoilor adevarate
ale ))oporului nostru, poporul nostru degenereaza i piere pe fie-
care zi, tocmai pentruca nu stim sa ne facein datoria care d'ansul.
Caci poi suntem luminatorii ski, pentru noi munceste ca s ne
intretna, si noi la fandul nostru trebue s muncim pentru
dânsul,.
Dar noi nu ne dam seama de aceea ce se petrece In tara
si de exproprierea a Carel victime suntem, caci pe and noi, pa-
tura culta de aici, ne batem pe stradele Bucurestiului pentru a
ne inlocui unii pe altii, e un popor care, Incetul cu Incetul, prin
activitatea sa, ne Inlocueste pe toti....
Trebue Insa sa va dati seama ca luptele Dv. politico nu
pot sa pasioneze tara In general, nici pe noi tinerii, fiindca noi
nu vedem c. rezulta ceva din aceasta sterila activitate, careia
va dedati Dv., cei de sus, fgra ca cei de jos s aiba vreun folos...
Astept dela patriotismul Dv., cum si dela acela al tutulor
oamenilor politici din oricare partid ar face parte, ca sa va gan-
diti serios i sa ne Indemnam cu totii ca sa venim cu un sistem
de legi astfel facut, Inc At sa Inceteze odatä aceastA anomalie du-
reroasa, cA populatiunea cresting, In tug' la noi, nu poate sa," tra-
easca i trebue sa piara.
Am zis.

LIGA NATIUNILOR I DIPLOMATIA

(Camera Deputatilor, 28 Sept. 1932)

...Prin urmare, d-lor, claritatea pentru noi, cat suntem

Intre noi.
Dug a avea tratat cu altii, Cu streinii, poate cA a putea
sa fiu mai putin clar, pentru
Sunt trei mari probleme, asupra cArora trebue sa ne clari-
helm, odatA pentru totdeauna, si din care Dv. Ai facut trei ca-
tastrofe.
Prima catastrofa: Societatea Natiunilor (ilaritato. Cata-
strofa, pentru ce? Pentruca, D-lor, se preocupa Statul romanese,
in momentul de fata, de grava perspectiva, ca sa nu fie repre-
zentat la Liga Natiunior ! Dack d-lor, dupa atata vreme, dupa
atAtea dovezi de incapacitate patenta, principialk a acestei pre-

www.dacoromanica.ro
208 V. V. Haile;

tinse Societati a Natiunilor, mai veniti Dv. si v preocupati

sa fiti reprezentati acolo sau nu, de oricine, eu v, exprim toatt
regretele mele!
Mai intai fata de aceasta preocupare sa-mi dati voie sa
fac rezerva mea i sg, spun a avem puteri diplomatice, aIem
elemente, reprezentanti ai diplomatiei noastre, care vor fi e ca-
pabili s ne reprezinte si la Sodetatea Natiunilor. Dar, D-lor, aici
intervine cea de a doua catastrofd care a intrat In obichminta
Dv. prin Inrhurirea ziarelor, a presei. D-lor, deja un lucrtt sus-
pect: c d. Titulescu are totdeauna o presd, favorabila! Suspect,
d-lor! Eu am o presa detestabild (mare ilaritate).
Explicati Dv. contrazicerea aceasta. Eu nu am pretentra
sit mit compar cu Titulescu, d-lor, dar, In sfarsit, voiu fi Mout
si eu ceva In tara aceasta... Am eu multe documente, ca s va,
dovedesc a am facut ceva. Dar eu va desfid ca Titulescu st-mi
arate un singur document, ca sa-mi dovedeascd a a facut ceva
pentru tara (mare ilaritate).
D-lor deputati, sa-mi dati voie s m unesc oil aclamdrile
Dv. admirative sub presiunea presei! Dar ce are presa aceasta
cu Titulescu, nu stiu; probabil a are motive sunatoare ca sad
sustina pe Titulescu (i/aritate) i Titulescu Insusi are destule
fonduri la dispozitie, ca s poata sa-si pregateasa o presa sim-
patica. Aceasta este tma din cauzek pentru care eu n'am avut o
presd, simpatia; n'am fost niciodata In situatia ca sa pot distribui
fonduri (ilaritate).
D-1 Vaida-Voevod, presedintele Consiliului si Ministrul de
Externe: Dar un oarecare talent 1i adiniteti si d-lui Titulescu!
A. C. Cuza: D1-1 Prim Ministru cu o abilitate, pe care 1mi
permit a o admira, a stramutat chestiunea tocmai pe terenul la
care voiam si eu sd, vin, pe terenul talentului.
D-le Prim Ministru, a fost un Englez, pe care nu stiu cum
Ii chema, care daundzi, tot auzindu-1 pe d. Titulescu al nostru,
a spus : omul acesta vorbeste prea mult.. i pentrn un diplomat
arta superioara nu este de a vorbi, ci de a facea (mare ilaritate). .
Unul dintre cei mai man l. diplomati pe MO,' a era
unul din cei mai mari diplomati, era si unul din cei mai ilustri
si mai recunoscuti oameni de spirit, Talleyrand a spus: Cu-
vantul i-a fost dat omului, ca ascuncla gandirea". Da, d-lor!
Vedeti, prin urmare, contrazicerea unui diplomat care tine
discursuri (ilaritate).
D-lor, Bismarck nu tinea discursuri. Diplomatul nu trebue
sa tina discursuri. Cu at vei vorbi mai mult, cu atat vei Incurca

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronuini 209

lucrurile, caci este imposibil ca din multimea cuvintelor, uncle sa

nu poata fi rastalmacite.
D-1 C. Argetoianu: Cateodata talentul este sa le Incurci,
caci pe urma le descurci. (ilaritate).
A. C. Cuza: Da, dar vezi ca nu este aceiasi chestiune, nand
le Incurci, le incurci pe seama tarn. i daca poti sa le descurci,
este Inca o problem/. Va rog sa nu va jucati cu Incurcatul, d-le
Argetoianu (mare ilaritate). En te-am craut pe d-ta mai di-
plomat; dar In astaseara mi.-ai dovedit ca nu esti si am saii arat
lucrul acesta (ilaritate).
D-1 C. Argetoianu: Nici n'am pretentia.
A. C. Cuza: Prin urmare, d-lor, catastrof a lui Titulescu, a
lui Titulescu care lipseste, din diplomatia romaneasca, a lui Ti-
tulescu, care lipsind pune taxa la doua degete de pieirea sa,
pentruca toti c,eilalti nu mai exista, daca Titulescu lipseste...
Talent stralucit de avocat, atht, dar talent de diplomat, nu, nu
a dovedit prin niciun fapt pozitiv, prin nicio opera mare de care
sa lege numele sau, cu binele Romaniei i progresul Romaniei...
Este o figura reprezentativa, este o figura placuta, este un om in-
trodus In societatile streine, si cum sa nu fie bine primit In so,
cietatile streine, cAnd face toate gusturile acelor oameni !...

14

www.dacoromanica.ro
 OCTAVIAN GOGA
Notd biograficd i caracterizare.Din anul 1900, vieata nationalg
a Ardealului Isi ggseste ecou In opera lui Goga.
Octavian Goga s'a ngscut in satul ascuns de brazi al Rgsinarilor.
In tinutul Sibiului, la 1881. Mama sa, ai cgrei inaintasi erau cgrturari, a
transmis poetului dgrzenia, puterea de muncE $i impetuozitatea sufletului
sau. Taal sau Ii transmite simtirea duioasg si dorul de libertate al sufletului
de om dela campie.
Cursul liceal I-a urmat la Sibiu, si apoi la Brasov unde terming
cursul secundar la liceul românesc. Aici este atras de cursurile de istorie
literarg ale lui Virgil Onitiu $i de cursurile de limba si literaturg lating
ale lui Vasile Go1di. Cursurile acestea formeazg izvorul din care se adapa
patima pentru poezie a elevului Octavian Goga.
Dela Brasov, trece la Universitatea din Budapesta unde studiazg
literele i filozofia. Studiazg serios si traduce din marii scriitori al
Apusului. La Budapesta infiinteazg in 1902 revista literarg i socialg, Lu-
ceafarul" In care publicg cele mai de seamg, poezii ale tineretii lui, cum $i
vederile sale politice.
In 1904 Ii adung poeziile care cuceresc toate cercurile românesti
prin adâncimea simirei, prin noutatea imaginelor, prin puterea $i con-
vingerea cu care indeamng la luptg. Academia Romang le incoroneazg cu
cel mai mare premiu literar al ei; iar epoca literarg ce urmeaza este epoca
lui Octavian Goga.
In Apus, se imprieteneste cu marii luptgtori ai libertgtii popoarelor.
In 1912 dg piesa Domnul Notar" a cgrei reprezentare pe scena
Teatrului National din Bucuresti si Iasi sgudue puternic sufletul romãnesc-
Ajunge prin scrisul eau, sa determine curentul rgzboinic pentru li-
berarea Transilvaniei. In epoca neutralitatii scrie volumul Cantece farg
targ", In care cere pentru neamul sgu unire i libertate sau moarte.
In 1920 este ales membru al Academiei Române, iar In 1924 i s&
conferg marele premiu national pentru poezie.
A condus ziarul Rena$terea Romang" din Sibiu, Incepand lupta
pPntru deplina unire sufleteasca a poporului românesc. In tot timpul scrii-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor roindni 211

torul a fost una cu 1uptiitoru1. A scris mereu inalzit de gandul ridicarei

-poporului romanesc.
La 7 Mai 1938 se stinge din vieatit, lAsancl in poeziile sale toatg., sim-
tirea calda", si toata dragostea de tara de care era stapanit.
Un crtrturar de mare calibru, un estetician cu rani calitati i un
creator de reale valori, un taietor de drumuri in culture. noastrri, multi-
plicat de un orator cum rar a avut tara.
Fermecati de conferinta tinuta la Universitatea din Cluj, despre
_Diorite, pe care a clisecat-o ca un chirurg extraordinar si a analizat-o ca
cel mai competent critic, profesorii de acolo 1-au cerut profesor pentru ei,
si 1-au avut.

I. C. NEGRUZZI
Discurs tinut la 4 Dec. 1931 la Academia Romana cu ocazia sArbatoririi
lui I. C. Negruzzi la implinirea varstei de 90 de ani.

In judecata curentA varsta popoarelor se fixeazd deobiceiu

(lupa tampul and, la addpostul unei libere alcdtuiri de stat, au
apucat sa-si pund la contributie energia proprie In laboratorul ci-
vilizatiei universale. Dupd acest criteriu de apreciere, fireste,
romanismul reprezintd tineretea Incepdtoare cu toate luminile
si umbrele ei. Suntem o casd noud ziditd din ruini strdvechi,
mesteri proaspeti si planuri pripite uneori. Veacul XIX-lea, venit
dup Un cutremur vulcanic, sguduind pretutindeni Intocmirile
feudale, in tendinta lui de a normaliza harta continentului a
pornit sd, IndeplineascA si la noi un act de justitie thrzie. Prin-
-cipiul national, asvarlit In cumpana istoriei, a devenit pärintele
nostru politic si spiritual. Ca dupd o Indelungatd amortire In in-
tuneric poporul romanesc desmeticit la Intaia razd de soare s'a
frecat la ochi, a privit Imprejur i s'a trezit la vieatA. Redestep-
tarea ne-a prins grabnic in tot convoiul ei de ispite Infrigurate.
Ca Fdt-Frumos din povestile noastre populare care Intel) zi creste
,cht altul intr'un an acest neam smuls din toropeald s'a des-
cdtu.sat Intr'o clipd din apdsarea vremurilor si cu o putere de
adaptare exceptionald a Inceput prin toti porii lui sa primeasca
si sa elaboreze la el acasd preceptele Occidentului.
Acest prooes, de sigur, nu s'a ispfavit Incd, el e In curs, azi
poate Intr'o desfdsurare si mai accentuatd; deaciatatea fenomene
Ingrijoraoare de multiple crize pe care v arsta i ngrata, le aduc
-oricArui organism. Dar ghnditi-v d. la faza primordiala a acestei
transformari vertiginoase, reconstruiti In treacdt tabloul primului

www.dacoromanica.ro
212 V. V. Hatter

nostru contact cu aspectele vietii moderne: Ce valmasag de con-

traste izbitoare, ce amestec capricios do Apus si de Orient, cat pf-
toresc pe la toate raspantiile dar i cAta alergatura haotica in
bietul nostru colt de pgmant, uncle o asezare patriarhala era rds-
cella cu cruzime de lozincele de peste granita!
Ideologii nostri dela patruzeci si opt, cu elanul lor generos.
izbutisera subt ocrotirea unei constelatii internationale prielnice,
sa faca unirea Principatelor sub sceptrul unui domn pamantean.
Era dat astfel cadrul unei evolutii viitoare, dar totul se sbatea
Inca plin de intrebari Mrd raspuns. Structura politica se resimtea
pe de-a'ntregul de urmele unui trecut cumplit in rosturile lui.
iStransa In chingi de cele trei imperii vecine, tara noua respira
greu si rezonanta seculara a semilunii staruia Inca In suflete ca
si In toate stradaniile ei. 0 lume primitiva de plugari, mari si
mici, se bucura aici de darurile pamantului, Incercuita In tra-
ditii de demult, Mra nici o legatura cu vreun curent de cultura
inovatoare. Islicul turcesc stgpanea Inca In toate sensurile clasa
conducatoare, ai cgrei copii ipnotizati de cupola Domului Inva-
lizilor, Intorsi pe la conacurile parintesti, plimbau In lung si lat
dezechilibrul lor fatal de neofiti ai alfabetului. Parisul cu su-
flarea lui de foc, creator si anihilant, darnic i pustiitor, a In-
ceput sa-si Intinda aici mrejile fermecate, In vreme ce de peste-
munti, Ardealul, de subt penetratiunea germana Intrezarea im-
pulsuri dospite Intr'o altg, zona de ganclire.
Vieata sufleteascg purta pang In mici amgnunte aceasta
pecete de provizorat incoerent i lamuritor. In toate ramurile in-
telectuale, un popor reinviat se cauta pe sine Insusi, se pipaia si
nu se gasea Inca. 0 retrospectiune cat de sumara, ne reaminteste
zigzagul acestei nevroze a tuturor Inceputurilor. Din orice mani-
festare crturreasc de atunci, striga diletantismul retoric, po-
leiul de suprafata fara adancime. Sg luam pe rand: In istorie, der
pilda, se tAraia -Inca In imperiul basmelor... Constiinta batinitatn
recent desgropate, Impgienjenea toate privirile cu mirajele ei ade-
menitoare. Umbra martialg a Imparatului Traian se asternuse
de-a-curmezisul propriului nostru trecut i legionarii lui ne
alungau fr mi1 cetele voievozilor dela Dunare. In filologie
aceeasi erezie de iluminati. Etimologismul ciparian confectiona
hlamida stralucitoare menita s, Imbrace fictiunile istorice. Intreg
spiritul public se imbatase de acest romantism grandilocvent. In
care un Barnutiu aruncase formula magicg: Dreptul Romandor
este dreptul roman". Constiinta urmi popor se simtea astfel cum.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 213

aluncea pe panta irealitatii, imbhcsindu-si orizonturile cu fana-

tism si innabusind glasul adevarului.
Nenorocirea era ca in aceasta atmosfera, de iluzionism fae-
tice, o literatura adevaratd nu putea prinde fiinta. Arta ca sa
invie cu toate splendorile ei trebue s e hraneasca cum am zice,
din carne si din sange, din sbuciumul real, nu imaginar al unei
societati. Creatorul ca sa atinga cu fruntea lui Inaltul cerului,
picioarele trebue sa-i fie Infipte pana In glesne in pamAntul stra,-
mosilor. Alecsandri, cu. o fericitd intuitie de artist, a Inteles dela
Inceput aceasta taina de atelier. El a prins farmecul Mioritii,
dandu-si seama din primul moment ca folclorul trebue sa con-
stitue nu numai temeiul pentru desvoltarea unei limbi litetare,
dar i cadrul firesc pentru o productie originala. Alecsandri Insa,
cu marele lui talent, In pragul anilor saizeci ai veacului trecut,
era un precursor numai. Configuratia literara a vremii aparea
intreaga napaditth. Inca de-o falsa clamoare patriotarda, care Inteo
limba innistenta, inventata adhoc, proslavea altarele gloriei
greco -roman e...
Aceasta ratacire, _dinc,olo de raza vietdi noastre, trebuia SA.
se curme odatd. Constiinta publica a unui popor trebuia chemata
la realitate. Dreptul la existenta al noului venit nu se putea
justifica cu zei de imprumut si cu legende vaporoase. Se cereau
durerile si lacrimile proprii. Numai marea spovedanie autohtona
legitima aceasta noua nastere politica, din coapsa Europei. Un
ferment critic, deci, devenise o nevoie organica aici si in aceasta
indrumare spre noi Insine, in reIntegrarea centrului nostru de
greutate, trebue cautata semnificarea istorica, a Junimii dela Iasi.
Celebra societate, dela a carei Injghebare s'au scurs aproape
saptezeci de ani, reprezintA cea dintai sfortare metodica a culturii
romdnesti, pentru a-si crea un acord cu curentele de gandire din
Apus. Pornita, subt o influenta paralela germana si franceza, mis-
carea Junimii lanseaza la noi problemele curente ale intelectuali-
tatii moderne, frange barierele Inguste ale diletantismului bastard
si ierarhizeaza valorile printeun examen luminat i onest. 0 ple-
iada Intreaga de scriitori, cu Insetarea caracteristica a primei
generatii de carturari, se agita In capitala vaduvitA a Moldovei.
Personajul central al acestei cete de guerila e Maiorescu. Tanarul
profesor, exemplu de elita, temperament petronian perfect echi-
librat, descinde dela Inceput pe arena in armura unui refortaator
implacabil. Avea intreg arsenalul de lupta: orientarea teoretica,
un admirabil rafinament intelectual, un talent de polemist ine-
puizabil i acel zâmbet de ironie superioara, de care se frangeau

www.dacoromanica.ro
214 V. V. Haile?

sägetile .adversarului ca de-o minimal cuirasa, de otel. &I nu

uitam ca la aceste insusiri trebue adaugate si imprejurarile cu
totul speciale ale descenclentii lui Maiorescu. Ardelean prin or--
gina, nascut In Muntenia si asezat In Moldova, el avea toti com-
ponentii suflete,sti ai romanismului integral si era preparat
astfel pentru o judecata obiectiva a marelui tot, pe deasupra
oricarui particularism local. Imprejurul acestui luptator complex
cu multe resurse, se stransese un manunchiu de forte MA
astampa,r, In plind vigoare si dornice de hartd.
Societatea Junimea si-a pornit activitatea din prima zi cu o
revarsare tumultuoasd de energie. Programul ei si Indraznetul
spirit iconoclast care-o diriguia a lovit sigur si fard, gres. Lupta
s'a pornit crancena pe baricada ideilor noi. Un principiu de selec-
tiune intelectuala ii tinea alaturi pe combatanti. Toti trecuserd
prin botezul purificator al Occidentului. Dar pe langa, aceastl In-
rudire, se mai cereau stedcluintele unui sef de stat-major care
croieste planul de ansamblu, armonizeaza, si coordoneazd pornirile,
mentinandu-le in albia unei solidaritati militante. A! Nu era
deloc usoara, o astfel de sarcind... Tagma, din fire iritabila, se
complica prin insasi compozitia ei sufleteascA: diverse aptitudini
in lumea abstractiunii brodate pe instinctele unei civilizatii de
prima generatie. Evident, omul care trebuia sa domine situatia
inteo astfel de Injghebare, avea trebuinta de o dubla Investitura:
o netagaduitA prestanta intelectuala si anumite dispozitii native
de muncA si ordine, pe care numai distinctia unei raosteniri su-
fletesti le putea pune la indemana.
Norocul a vrut ca toate acestea sd se incarneze In c1-1 Jacob
Negruzzi.
Din cele dintai zile ale Junimii, a carei origina, dupa ex-
presia glumetului Vasile Pogor, se pierde In noaptea timpurilor,
d-sa a fost din promotorii de capetenie. Tandrul profesor, vemt
din Germania cAtre sfarsitul anului 1863, alaturi cu Maiorescu,
Carp, Th. Rosetti si Pogor, a aranjat eel dintai ciclu de prelegeri
populare la Iasi, care au dat nastere Junimii. Iacob Negruzzi a
devenit dela inceput majordomul societatii, spiritul ei.organizato r.
Soarta in adevar II predestinase acestui rol de chibzutta, diriguire
literark Fiul lui Costache Negruzzi aducea cu sine stTavechi im-
pulsuri familiare In dragostea de arta. Cine stie ceademeniri de-
partate din cetaniile bunicilor, care-si doseau cartile, pe vrenlea
razmiritii volintirilor, Inteo lada brasoveneasca ferecata, aim-
tita, cu duiosie undeva de batranul povestitor, sbuciumau nej
contenit subconstientul tinerei mladite de boier, ca sa-1 prinda

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romilni 215

pe-o viega Intreaga In itele lor fermecate? Din strainatate, unde

si-a .facut educatia Impins de-o sete de-a sti, pe care psihologia
unul .homo novus In fata aspectelor de civilizatie europeana o
justifica pe deplin, Jacob Negruzzi s'a intors cu dorinta progra-
mated de-a transplanta la el acasa notdunile cu care se Imprie-
tenise peste hotare. Berlinul si Heiclelbergul au framantat cu
putere acest primitor aluat moldovenese si-au transformat pe
stranepotul paharnicului Vasile dela Hotin Intr'un Kultur-Mensch,
receptacol sensibil al tuturor curentelor de idei. In mijlocul car-
turarilor dela Iasi, cu diversitatea lor de preocupari, Maiorescu
reprezenta formula de gandire reformatoare, iar Iacob Negruzzi
trasatura de unire Intre elementele disparate, menita sa le recon-
cilieze Intre ele si sa le Insirue pe aceeasi platforma de lupta. In
valtoarea atat de agitata a veacului trecut, care a procreat Ro-
mania moderna, cea mai luminoasa pagina e de sigur a acestui
sinedriu de conspiratori intelectuali, printre care silueta mobila a
nonagenarului de azi, raspandea pasiune, tenacitate si acea man-
drie de clan care e la temelia tuturor biruintelor colective...
Revista Convorbiri Literare apare la 1 Martie 1867. Re-
dactorul ei e I. Negruzzi. Rostul acestui organ e clasat limpede
In istoria culturii noastre. Opera de daramare si noua cladire in
spiritul public la noi indeplinita de acesti razboinici neindurati e
hotarItoare. Problemele cardinale ale redesteptarii s'au lamurit
aici categoric si definitiv. Criticismul ascutit si distrugator a
desfiintat pe rand multele divagatii, punand cultul competentei
la baza unei civilizatii incepatoare. S'au dat mai Intai preceptele
normale pentru inchegarea unei limbi literare, s'a facut prin
aceasta nu numai un pas inainte In destelenirea mintii unui
popor, dar s'a fixat si supremul criteriu pentru unitatea lui. S'au
lamurit subt cercetarea unei critici acerbe adevarurile funda-
mentale ale unei evolutii metodice In toate ramurile. S'a instalat o
politie intelectuala la aceasta revista, care urmarea pe toti in-
fractorii cugetarii publice si-i pedepsea cu stigmatul celei mai
crude ironii. Cate rataciri nu s'au curmat astfel si ate valuri de
funingine n'au fost date la o parte! Cine priveste azi cu ochi de
analist In jurul lui si Inregistreaza ravagiile zilnice ale resturilor
de strainism care turbura Inca unisonul simtirii noastre pe atatea
chestiuni de mare interes obstesc se gandeste cu Infricosare prin
ce coridoare Intunecate ne-am plimba Inca, daca Convorbirile n'ar
fi deschis cele dintai luminisuri si n'ar fi netezit drumul? Unde-
am fi oare, daca actualele tribulatii ale unui regionalism politic
inoportun, s'ar complica si cu renitenta lui u scurt, bunaoara, In

www.dacoromanica.ro
216 V. V. Haneis

ortografia dela Blaj? Maiorescianismul e cea dingi epocd de ma-

turitate la noi, c.olaboratorii Junimii sunt enciclopedistii Roma-
mei: Destmul a hogrit ca dupa cea dint:di perioadd de rascolire
critica, sa se ridice si stalpul de lumina orbitoare care sa dea
tuturor fiorii artei eterne. Profilul lui Eminescu s'a ivit la Con-
vorbiri! Prin rostul maestrului nu numai limba veche si inte)-
leapta," a intrat in prerogativele ei naturale, sfaramând teoriile
gramaticilor, dar geniul creator ne-a straus pe toti laolalta in
aceeasi tabärä sufleteasea, M.sand unirea politica sa se desprinda
in mod logic ca un fruct copt al Implinirii unui proces, de
crestere.
Daca acest curs de Ina ha pedagogie a unui neam si-a men-
tinut linia clreapg si caracterul de continuitate Intr'o tam, uncle
Indemnurile reformatoare se nasteau si mureau cu aCeeasi wi-
ring, minunea se datoreste d-lui Iacob Negruzzi. Neobositul ani-
mator, dela masa lui de scris, ca dela un post de comanda, a
diriguit inclaratnica si stralucita batalie literara. Plin de inventie
in urzirea planului, patima$ in crezul lui, neiertator, cu adver-
sarul si intarindu-si propriul front cu rezerve noi descoperite cu
mulg clibacie, d-sa si-a urmarit programul cu aceeasi preciziune
de bun gospoclar, treizeci de ani. Stu ca esti om, care cAnd
zice vorba, ii merge RomAnului la inima sf-mi Inchipuesc a cu
chipul acesta a trebuit sä ademenesti multi crestini" asa-i
scrie undeva rdposatul Duiliu Zamfirescu, pe bung, clreptate. Re-
dactorul Convorbirilor a privit in toate partile si-a angajat toate
provinciile locuite de Romani'. Colectiile revistei pe cele trei
decenii, sunt dovada ca a pipait romanismul In intreaga ranu-
ficarea lui. In aceasta vreme, ca scriitor, a aitins toate genurile.
Cu o vivacitate de spirit elastic, cu inclinari deosebite de bun
observator al fenomenelor politico-sociale pline de pitorese In acele
zile de prefacere, cu daruri de bun povestitor si clispozitii de
umor sanatos mostenite de acasa, agerul publicist s'a mentmut
pe primul plan al interesului public. Negresit multe chn aceste
pagini au fost eclipsate de productia altora: versurile usoare s'au
evaporat, satirele electorale s'au Incadrat In epoca kr, piesele de
teatru au devenit documente de istorie literard, dar In yestatele
Copii de pe naturd s'a pdstrat Inch, pe mama posteritatii, o lec-
tura' de-un bland farmec arhaic, care te Invalue cu ispite .de
demult, si cu o dulce molesala, ca un paharel de Cotnar vechm,
sorbit In arhondaricul unei manastiri...
Eheu fugaces, Postume, Postume,
Labuntur anni...

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 217

Câtä dreptate avea surasul reseninat al Inteleptului Horatiu,

d-le Iacob Negruzzi! Cum s'au dus anii unul dupa altul, lung
sirag, torcand ceas cu oeas firul unei vieti rodnice si gra gresuri.
Cum au alunecat repede si cum au luat cu ei toata stralucirea de
odinioara! Atatia s'au asternut subt glie; atatia dorm acoperiti
de uitare. Au amutit pe veci si silogismele lui Maiorescu i para-
doxele lui Carp si glumele lui Pogor. S'au coborit toate, aeolo
jos, In adancimea rezervorului de simtire obsteasca, Imbogatind
cumoara noastra anonima. Ati famas singur din intrega pleiada,
ea un stejar pe-o culme, dintr'o padure pustiita de vifor. Ciudath .
si nepatrunsa randuiall a sortii. Cu caleidoscop colorat, ce east-
can, de imagini, ce joc capricios de amintiri trebue s v mi-
jeasca acum. Sufletul d-voastra se misca la mice adiere, ca o
batrand 'mute brumata, luting peste svarcolirea unui veac. Cate
vanturi n'au batut-o din seorbura vrenni... In amurgul calm,
acum, la sfarsit de paveste, toate roiesc parch venind de departe
pe aripa vesniciei. Istoria tarii Ii deapana filele sub degetele
D-voastra, ilustre coleg! V, reapar zilele de slava: Unirea Prin-
cipatelor, Plevna, Regatul, Mdfastii i Marasestii, niamil la Bu-
dapesta... Prea grea povara In goana unei singure vieti! In or-
dinea literara va reinvie tovarasii de demult, toate chipurile de
pe acesti pareti v fac semn. Sunt franturi de ganduri care joacg.
acum, sunt zambete uitate, sunt teorii avansate... Pe deasupra
vartejului lor secular In linii man l. rezumative, se Inchiaga con-
stints, misiunii until nearn. Tripticul celor trei Regi, trei trepte
la pragul eternitatdi straluceste Inaintea d-voastra: Carol al
intemeierii, Ferdinand al izbavirii si Carol al contopirii...
. Inearcandu-va de atatea daruti, v'au alintat zeii, venerate
Nestor al Academiei Romano!
Nu v'au acordat numai binefacerea anilor nouazeci, ci v'au
ridicat deasupra varstelor, vrand pe serape s rasplateasca in
mangaierea voastra rastristile Neacurilor trecute, ,sau sa pastreze
cat mai mult aprinsa Inca o curata candela de veghe pe seam&
viitoriniii.
Noi, ci pietate ne vom trichina totdeauna In fata ei.

www.dacoromanica.ro
21 8 V. V. Haney

IOAN BIANU
Cuvântarea la moartea lui I. Bianu, Martie 1935

Societatea In prefacerea ei continua e o Intantuire de energii

care s'au dus, lasand in urma, fiecare o contributie la patrimoniul
corium.
Pedestalul gloriei prezentului e totdeauna ecatomba zilei
de eri.
Cultura romaneasca, aceasta acumulare de avutie spirituala,
constructie desavarsita, Insa in plind crestere, poate fi urmaritd
deabinelea In procesul ei de desfasurare. Ce s'a dadit aid si cum
s'a cladit se stie. Temeiurile mostenite se cunosc, avanturile si
piedicele deasemenea se desfac In mintea noastra ca Inteo carte
deschisa. In clipe de c,ercetare rezumativa, apar ca lumina unui
fulger sfortarile uriase ale unui popor nedreptatit, care, luptand
cu obida vremurilor, se smulge dintr'un cathu de viatd primitivd
si, pe deasupra tuturor obstacolelor afirma, cu Indadire o nazuinta
spre o civilizatie proprie. E un caleidoscop de imagini triste, tra-
gice de multe ori In acest calvar, dar este o linie ascendenta care
nu se frange, e o necontenita alergare spre culme.
In istoria Romaniei moderne e bine fixat rolul fiecarei parti
din marele tot. Provincii, categorii de oameni i zestrea oricarui
ins sunt pe deplin lamurite in paginile trecutului nostru. De
unde au tasnit limbile de foc, ca si unde au palpait candelele de
veghe, cronica le-a Insemnat pe toate. Cu deosebire veacul al
XIX-lea cu tot sbuciurnul lui fr ragaz, e un camp de lupta.
vazut limpede si controlat pang In mici amanunte. Ca intr'o
mare familie oropsita, ou puteri unite s'a facut ridicarea noastrd.
De pretutindeni, instinctul de conservare a trimis un strop de
fluid creator si a Intarit un inceput de procreatie intelectuald.
Cele doud principate Indrumate spre o libertate politicd au de-
venit, fireste, fundamentul existentei de maine spre care din
ambele flancuri se concentreaza svacnirile aceluiasi organism.
In aceasta larga revdrsare de forte desteptate se Impleteste
munca asa zii1or dascali ardeleni din ultima junaltate de veac,
Inainte de razboi. Configuratia noul a statului roman a cam
pierdut din vedere tagma lor, dar generatia care a facut unirea
oea mare, nu-i va putea uita niciodata. Unitatea nationala de
astazi s'ar putea zice c e o rezultanta directa a ideologiei care s'a
creat de acesti pribegi rdsletiti aproape prin toate centrele mai
de seama din Moldova si Muntenia. Strabunul lor Gh. Lazdr, le-a
indicat drumul pe care aproape toti 1-au urmat eu sfintenie.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 219

Plecand din Ardealul unde s'au nascut si a carui atmosfera de o

prestune,, devenise irespirabila, ei au trecut muntii la frati si au
devenit m vatatorii lor. Nu este scoald secundard In tara, la care
sa nu se fi pastrat traditia acestui prototip a carturarului nostru
de legea veche. Istoriograful sau poate romancierul de maine va
trebui sa-1 fixeze, daca va vrea sa zugraveasca in mod veridic
mstrumentarea sufleteasca a societatii românesti.
Dascalul ardelean n'a fost desigur o flacara orbitoare ivita,
pe orizont, nici o energie eruptiva care sa uimeasca cu deslan-
tuirea ei. El a reprezentat Insa in econpmia spirituala a neamului,
inteo vreme de oscilari agitate si adesea dezordonate, principiul
continuitätdi de munca persistenta $i metodica. Fiu de taran, sau
de preot, el s'a nazuit spre vkful piramidei sociale, dar a Incarnat
si a practicat ideia puritatii de rassa cu toate consecintele ei.
Intr'o lume incepatoare, al carei echilibru nu se stabilise Inca, in
golul dintre putdnii de sus si protestarea sumbra de jos, acest
nou venit s'a intercalat, si gandirile lui au fost puntea de trecere
dela o clasa la alta, pentru infaptuirea unei con$tiinte de unitate
organica. Intr'o perioada cand aici la Dundre, staruia Inca spuma
incerta a unei exploatari sträine de veacuri, acest apologet al
Romei antice a instalat cultul lui Traian adus de-acasa, cu tot
cortegiul unor sugestiuni de straveche mandrie. A realizat astfel
un punct de razim pentru o renastere moral& deschizand In acelaa
timp, drumul reinvierii noastre politice. La Liceu sau la Uni-
versitate oriunde a fost sortit, dascalul ardelean a ramas omul
datoriei. Fat6 cu vivacitatea spiritului muntenesc care primise
poleiul influentei franceze sau fata cu specialele Inclinari spre
abstractdune ale moldovenilor, el mergea Inainte pe linia bunului
simt, calauzit de o robusta sanatate popular&
Asa cum a fost el carturar, dramuitor si inveterat latinist,
temeinic Mfg, stralucire, dar staruitor MIA oboseal& greoiu dar
rectilin, ponderat si onest, IntrupAnd virtulile burgheze la un
Inceput de infiripare social& el devine un stall) al romanismului
in ascensiune. Pe deasupra Ins& a tuturor indeletnicirilor sale,
acest profesor e un ambasador de fiecare clipa al Ardealului
robit, In al carui microcosm, invaluit de duhul strain, el nu se va
putea reintegra niciodata, dar pe care Il plimba cu o sfanta devco:
tiune pe toate cararile lui. Dar In clipa cea dintaiu a marelui
razboi, in sufletul vechiului regat, cucerirea Ardealului s'a impus
cu puterea mistica a unei predestinari, minunea se datoreate fap-
tului ea visul nostru de isbanda, inainte de a primi botezul de
sange, a Mout popas un veac aproape la catedra dasailor arde-

www.dacoromanica.ro
220 V. V. Hane$

leni. Din aceasta lume de simtire a descins Ion Bianu, un exem-

plar de elita, poate eel din urma, al unei tagme istorice care s'a
stns. E datoria de onoare a posteritAtii sa se opreascA la fiinta
lui s a-i judece rostul si sa transmita viitorului aspectul unei vieti
exceptionale. Figura lui se Incadreaza cu preciziune In aceasta
galerie de Inaintasi, urzitori ai Ondirii romanesti moderne. Noi,
care cinci zeci de ani si mai bine am resimtit palpitand fra-
mAntarea lui Joan Bianu suntem prea supusi de durerea clipei
ca sa-i putem cumpani azi vrednicia si sa o putem arata dea-
proapelui. Analistul de maine nu va intarzia insa, sa schiteze pro-
filul intelectual al distinsului filolog si istoric literar ale cArui
studii au luminat In tainele trecutului nostru. Judecatorul obi-
ectiv se va opri de pilda la Bibliografia Romeineascti Veche sau
la studiile Manuscriptelor sau Documentelor Romelnegi ca la
operele de ampla orientare, menite sa ramAna carti fundamentale
pe seama specialistilor; tot astfel cercetarile sale de literatura
veche si noua vor fi invocate, ca tot atatea dovezi ale unui spirit
stiintific perfect Inzestrat cu toatA armatura trebuincioasa.
Ceeace-i da insa vietii lui I. Bianu o semnificare particulara
si disparitiei lui o parere de fau mult mai intensa e legatura cu
Academia Romana. De cand exista institutia, a trecut pe aici In
cursul anilor o Intreaga pleiada de alesi. Din portretele de pe
pereti le privesc chipuri hrminoase de scriitori si savanti. Fiecare
a semänat un gand, a lansat o preocupare. Din toate la o lalta
s'a inchegat prestigiul care a introdus aceasta aula In constiinta
publica. Unul singur a fost pentru care Academia a Insemnat
rostul de capetenie al unei vieti. Este I. Bianu. Notiunea Insasi a
asezamantului nostru e legata de numele iui. El n'a fost oaspe
aici, a fost acasa. Academia a inzestrati-o el, e opera lui nemuri-
toare. Stapan si majordom a petrecut sub aceste ziduri vechi
adunand carti si azi si mane, peste o jumatate de secol. Nu exista
colt sa nu-I fi chibzuit, nici foaie In biblioteca sa n'o fi atins.
0 nobila si anacronica pasiune de umanism bibliofil stralucea In
pupilele vii ale acestui cap caracteristic de Oran de pe Tarnave.
De unde aducea el oare impulsul supracivilizat de fanatic al
cartii? Dela Cipariu sau Moldovanut dela Blaj, al caror ucenic a
fost, dela vizionarul Treboniu Laurian, dela biblioteca din Milano
unde si-a desavarsit studiile, sau dela Dimitrie Sturdza care a
ocrotit neincetat din primele zile pe taranul Invatat? Numai cine
i-a vazut degetele alunecand cu savoare pe pergamentul unm
vechiu codice al limbii romanesti, sau i-a surprins chpirile sirete
dupa o achizitie rarisima pe seama bibliotecii, numai acela va

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rotnani 221

putea aprecia munca, competenta i patima neobositului colec-

tionar al neamului. Sub manile lui, dintr'un mald'az de carti
ravasite, dupa cinci zeci si sapte de ani de neintrerupta prive-
ghere, aproape o junatate de milion de volume s'au asezat In
rafturile neincapatoare i grace ale Academiei.
Dar activitatea aceasta a fost mult mai complexa si mai
dificila La Academie, dincolo de biblioteca cerea cuvant un sir
Intreg de obligatii care de care mai migaloase si mai dispa-
rate. Aid s'au administrat fonduri, s'au editat carti, s'au gospo-
dant mosii, s'au impartit premii, s'au supraveghiat scoli... Un
lung convoiu de Indatoriri fard lnrudire una cu alta. Toate se
concentrau la I. Bianu, catalogate meticulos, cumpanite pe toate
laturile, urmarind invariabil acelasi scop, beneficiul Academiei,
interpretat cu demnitate i devotament. Scrupulul corectitudinii
era Impins pana la extrem, o promptitudine occidentala diriguia
totul. Cat despre online, ce sa mai vorbim, era formula lui sacra-
mentala Decenii dearandul el a pastrat-o In acelas ritm al muncii
oneste.
cu toate acestea, omul socotelilor precise n'a fost un mi)-
zantrop retras dupa obloanele unei mandrii reci i dispretuitoare.
Dimpotriva, I. Bianu era un temperament deschis, fire blanda
inclinand spre humor si duiosie. Cate anectocle de ale lui n'au
descretit fruntile batranilor colegi. Glumet Cu nuante de find
ironie muindu-si sagetile In discretie i eleganta el urmarea cu
un viu criticism. toate fenomenele din jurul lui. Marea drama a
neamului Insa i-a starnit totdeauna valuri adanci In suflet. El a
fost deslipit de Ardeal; desradacinat niciodata Cine nu stie
cum, sub vitregia anilor de demult, I. Bianu, sfetnic al sefului
unui mare partid, a fost un factor politic care Inraurea itele
miscarii de peste munti. l3lajul traia permanent In amin-
tirea lui si era un punct fix in programul lui de vieata. Soarta
i-a liardzit norodul de a vedea biruinta cea mare, In fata careia
s'a cutremurat in toate fibrele de simtire... Dupa razboi, spec-
tator neadormit, inregistrand i linii marl i detalii, el nu s'a
Inselat nici In aprecierea situatiilor, nici In judecarea oamenilor.
In fata revarsarii turburi postbelice, vechiul luptator national
a ramas departe de once desteptaciune, n'a cerut nimic. Cate
fapturi improvizate, adeseori strambe sau monstruoase, nu s'au
agitat pe atunci pe ecranul vietii publice smulgandu-i indulgenta
sau amara osanda? De Cate on n'a vazut maini nepricepute, lo-
vind In melodii sfinte ale unor altare stravechi, de cateori n'a

www.dacoromanica.ro
222 V. V. Llano'

simtit desgustul pe urma diletantismului frivol care napadise

arena ?
In toate Imprejurarile, acolo In biroul lui modest, uncle se-
veritatea lui Dimitrie Sturdza te privea din bustul de marmora
alba, Bianu ii rostea sentinta cu obrazul crispat de amaraciune...
Asa a mers Inainte zi cu zi, ceas cu ceas, pazind destinele
Academiei.
Cand deunAzi, apropindu-se de pragul anilor optzeci s'a
Imbolnavit, el a Inteles cu seninatate c AA la poarta amurgului
de veci care se poate deschide din clipa In clip. Echilibrat si
clar vazator ca totdeauna si-a pus hartiile In regula, a verificat
acte, a Insemnat cele din urma dorinti i, ca sa lase totul in all-
soluta ordine si-a pregatit Insusi telegramele care anuntau ru-
dele i prietenii :
Ioan Bianu a decedat...
Da, a murit Joan Bianu, dar la groapa lui Invie un Inva-
tamant : numai cu astfel de oameni se tine o societate, se cre-
iaza o civilizatie si se cladeste o viata de stat.

IDEEA UNIRII
Cuvântare tinutl la 24 Ian. 1931 la Radio

Este pentru Intaia oaf& dragi Mieti, c vorbele mele tur-

burl pacea vazduhului si alatoresc departe pe undele moi... M'am
ferit de microfon pana acum, mai Intaiu fiincicA ma urnesc greu
sau dau povete altora inteo vreme and glasul multor Intelepti
rasuna des, si al doilea, fiindca o nepriceputa sfiala m'a tinut
totdeauna departe de descoperirile pe care mintea mea nu le-a
patruns deabinele... Poate e la mijloc pe langa acestea i un In-
demn mai adanc si mai nelamurit... Dorinta de-a pastra misterul
pe seama cerului i de-a-I lasa neatins de Intrecerile noastre de
jos... Din clipa Insa In -care nil s'a cerut sa Intretin pe devil de
liceu ateva minute asupra ideii de unire din care s'a zamislit
tara noastra, rezistenta mea n'a mai gasit nici o justificare. Tot-
deauna am crezut a de sub tamplele argintii trebue s porneasca
o Indrumare spre tamplele fierbinti ale tineretului, salvand astfel,
daca nu inrudirea de credinta dintre generatii, eel putin legatura
sufleteasca menita sa tina Intfo Inlantaire organica Intreg valul
de simtire al unui popor.
Ideea de unire, nazuinta neamului romanesc de pretutindeni

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romoini 223

de-a strange Intr'o singura inchegare de stat, a trait In toate

vremile la noi.
Din zile stravechi instinctul de conservare a fost prins In
sangele nostru. Aici In Carpati, unde ne-am pitit sub navalirile
barbare, adapostinclu-ne atat de bine dupa brazi si stanci Incat
istoria universala aproape o mie de ani ne-a, pierdut urma, noi
am perpetuat nestirbita constiinta diferentierii de rasa. Popor
de ciobani si de plugari, ne-am inclestat de petecul de pamant,
care a fost leagänul nostru traco-romanic. Pesemne, o faramitura
depärtata din patrimoniul Romei, a pastrat In subconstientul
nostru o pornire alcatuitoare de stat. La eel dintaiu moment pri-
elnic al istoriei, am scos capul din anonimatul medieval si prin
fondarea celor doua Principate am asezat temeiurile noastre de
eixstenta. Faramitati sub domnia mai multor Imparati, ne-am
creat doua puncte fixe, pe care se sprijinea un angrenaj sufletese
cu vaste ramificari. Veacuri de-arandul, veacuri de Intuneric si
de rastriste, au urmat dupa o scurta perioada de stralucire a voie-
vozilor nostri, dar cele doua satulete si-au incleplinit menirea lor
precursoare. Toata vremea, Intregul organism national si-a men-
tinut pand In cele mai departate unghiuri ale fiintei sale etnice
coeziunea molecular& Ardealul de pilda, robit principilor calvini
mai intai si Habsburgilor mai pe urma, n'a Incetat o clipa sa fie
In contact cu Muntenia si Moldova. Ne simteam cu totii una, un
singur trup, avand Carpatii sira spinarii, cum spunea Dela-
vrancea. Pe deasupra hotarelor mestesugite, era o comunicare
tainica, dela atom la atom. Vorbea pamantul cu graiul lui plin
de inteles si-i tinea laolalta, in aceiasi tabara, pe frati. Dar
constiinta unitatii pe atunci palpita mai ales In fata altarului.
Biserica la noi a fost din vechime un criteriu de nationalitate.
Cartile tiparnitelor dela Govora sau Targoviste, se razletisera
pretutindeni prin stranele bisericutelor de lemn ale Transilvaniei
si sträjuiau acolo cu toate sugestiunile Thr. Mitropolitul dela
Alba-Iulia Isi primea singhelia lui dela Mitropolitul Ungro-V1a-
hiei, care era socotit in ordinea canonica drept Cap bisericesc al
tuturor Romanilor pravoslavnici... Era deci un simtamant al uni-
'Atli, care se desfacuse din lumea turbure a instinctului si se
sbatea In cautarea unei formule pentru a fructifica, gandul tu-
turor si-a pregati biruinta.
Idea unirii, ca lozinca militanta, a trecut prin mai multe
faze pana s'a desprins ca un fruct copt si ne-a dat Inchegarea
de azi. Peste negura vremilor selipise In treacat barda lui,Mihai;
lasand sa se intrevada ca la lumina unui fulger drumul destinului,

www.dacoromanica.ro
224 V. V. Haney

dar aceasta era numai licarirea profetica a geniului, care se pla-

teste scump cu prisos de lacrimi si suferinte, MIA a se putea
banui macar ziva Tascumpararii. Trebuia sa vina mai Intaiu In-
vatatorii neamului, creatorii de doctrink care In lumea abstrac-
tiunii sa ridice problema la nivelul unei dogme, cu gandul de-a o
Instapani In toate mintile. Acesti pedagogi ai neamului au ra-
sa'rit din Ardeal. Unirea bisericeasca cu Roma, un proect al
desmembrarii noastre spirituale combinat la Viena, ni i-a dat,
vrand oarecum soarta sa dejoace planul dusman care urzea pier-
zarea noastrk Un Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuil Micu,
carturari ardeleni dela sfarsitul veacului al optsprezecelea, atrasi
de splendorile Romei, chinuiti de enigma originii lor, au des-
coperit marea noastra taina de familie si intorsi acasa au spus-o
tuturor. Acesti istoriografi, parintii scoalei latiniste de mai
tarziu, sunt prinni semanatori constienti ai ideii noastre de
unire. Fireste paginile lor nu codifica programul luptelor viitoare
pentru realizarea unui plan, dar de subt cuviinta kr umila de
slujitori ai prea-Inaltului chezaro-craiesc scaun" se riclica ochii
iluminati de amintirile anticului Latin. Nici o putere din lume
nu-i mai putea clatina In credinta lor; otrava sfanta le patrunsese
toate fibrele gandirii, samanta era aruncatk rodirea asteapta In
umbra.
Romanismul a intrat In veacul al XIX-lea, deci, preparat
sufleteste pentru luptele pe care avea sa le dea si Inarmat cu doc-
trina corespunzatoare pentru a Intelege principiul de nationa-
Mate, pe care Occidentul 11 asvarlise in laboratorul Europei
scaldat In rauri de foc si de sange. Mad Gheorghe Lazar,
prin anii donazeci ai veacului trecut si-a deschis la Bucuresti
modesta Scoala Romaneasca", s'au gasit boieri care sa-1 'lute-
leaga. Spiritul public se desmeticea de sub apasarile domniei fana-
riotice, si resvratirea lui Tudor din Vladimiri era o dovada cate-
gorica pe seama tuturor, ca jos In culcusul adanc al energiilor
populare ura Impotriva strainului clocotea cu deslantuiri patimase.
Continentul, care fierbea germenul de revolta al mostenirii lui
Napoleon si pregatea multimile pentru viitoarele schimbari de
harta, In sensul unor delimitari etnice, continentul cand a Inceput
sa-si Intinda reteaua lui fermecata asupra latinilor dela Dunare,
a gasit ecou aici, din ce In ce mai puternic. Parisul, urias stalp
de foc cu o revarsare planetark ne-a trimis tot mai des ispitele
lui. Repede, cu acea Infrigurare care stapaneste totdeauna ado-
lescenta popoarelor, un impuls romantic de unire a rasunat la
noi si a vrajit toate inimile. S'a Injghebat generatia ldeologilor

www.dacoromanica.ro
toIntologia oratorilor români 225

dela patruzeci $i opt, a doua isbucnire colectiva a constiintei

noastre nationale... De astadata, primind Indrumarile din Apusul
civilizat, dogma a crescut in intensitate i in adancime. Litera-
tura, stiinta, politica, toate manifestarile noastre de vieata, s'au
brodat pe ideea unirii. Anul patruzeci si opt care a sguduit Europa,
a fost botezul nostru de foc pentru consfintirea acestui erez. Kogal-
niceanu este exponentul politic, iar Alecsandri corifeul literar al
epoch. 0 admirabila pleiada de suflete generoase si de talente
deosebite se salta pe arena. Contactul cu strainatatea e luat si
proltema unirii celor doua Principate se wag In perspectiva
unui cadru international. Revolutionari si emigranti, visatori la
Inceput, constructori mai tarziu, se agita din toate partile, fiecare
in rostul lui de suflet si de nervi. 0o1etii, Bratienii, Kretulescu,
Costache Negri, Ioan Ghica i atatia altii. In atelierul lor s'a
faurit unirea Principatelor. Alegerea lui Cuza la 1859 ca Domn,
nu e decat pecetluirea ideii nationale In apogeul ei. Aceasta gene-
ratie grabita in foamea de adaptare la Apus a creiat Romania
moderna. Dinastia straina a fost amutirea oricatui egoism local
In fata patriei noui. Razboiul de independenta si proclamarea
Regatului nu sunt cleat Incoronarea unui Intreg ciclu de in-
faptuiri realizate de acesti ideologi dela patruzeci si opt, care vor
ramane in istoria noastra cu aureola de parinti ai patriei.
Al treilea popas al evolutiei romanesti s'a facut sub domnia
Regelui Carol I.
Vieata laborioasa a Inteleptului monarh a schimbat aspectul
Romaniei. 0 munca metodica savarsita Intr'un ritm febril s'a
desfasurat subt privegherea purtatorului Coroanei d Otel. In
aproape patruzeci de ani de pace, tara consolidata si-a largit te-
meiurile culturii i orizonturile de gandire. In aceasta vreme
dogma a progresat, unitatea sufleteased, a Romanilor de pretu-
tindeni s'a statornicit in cugete si a devenit formula curenta a
stiintei romanesti. Nu este acum momentul and s'ar putea rosta
nume proprii, pentru a detalia acest sbucium indelung. Nici con-
stelatia literara, nici vasta eflorescenta politica nu pot fi invocate
aici. 0 singura personalitate stapaneste de sus, dela Ina ltimi si-
derale neatinse Inca la noi, cerebralitatea neamului: e Emmescu,
poetul i cugetatorul. Creatiunea lui artisticA e cea. mal Malta
culme, cugetarea lui politica rosteste sentinte definitive. Din
ziva In care suflarea lui de foc a asvarlit in clocotul constuntel
obstesti deviza: Dela Nistru pan'Ia Tisa", din zma aceea, ideea
unirii. se Inclestase In sufletul si in carnea noastra. Izbandirea ci
era numai o chestiune de oportunitate. Privirile tuturor Romamlor
15

www.dacoromanica.ro
226 V. V. !Janet

erau Indreptate In spre acest Regat, de unde porneau necontenit

radiatiunile credintei. Soarele nostru la Bucuresti rasare" spunea
cineva In Ardeal si avea dreptate. Regatul de eri e punctul arhi-
medic al rom'anismului de azi. Ce-a urmat mai tarziu, dela In-
ceputul de epoca pan'a la famAntarea de azi, se stie. Subt sceptrul
Regelui Ferdinand, ideea trup s'a flout, i sangele sutelor de mil
de ostasi a Infarit cu pecetea vesniciei Imbeatisarea noastrd.
Voi, roeti, care mi-ati ascultat In cuvinte pripite zugrsd-
virea trecutului, voi sunteti noua generatie care se plam'adeste
acum i va primi, nu peste mult, mostenirea printi1or. Intoarceti
privirile spre cei de odinioar i dutati s fiti continuarea fi-
reascä a vechiului basm. Duoeti mai departe firul, ideea unirii,
lozinca magick farA de care tara fraged'a Inca, se taramiteaz'a In
mozaicul de eri. Eu cred In voi! Sunteti copiii furtunii, peste al
caror leaggn a vuit tunul liberator dela Maresti i Mdfasesti.
Sufletul vostru, cristal proaspUt, nu cunoaste zgura umilintelor
de ieri. Strigoii zidurilor daramate, de asemenea, fug de lumina
care stfaluceste din ochii vostri.
In pragul zilei de 24 Ianuarie, care vg desgroap'a unirea
veche mai fericiti decat acei care poarta Inca urmele nenoro-
cului de demult, dar mai neIncercati cleat ei, cu Indrbnea,16.
chibzuit g. si cu credint'd dank din plmant, din visuri i .din
stele clditi pentru viitor peste tArana stiamosilor, umrea
cea nouM

www.dacoromanica.ro
 I. PETROVICI
Notd introductivd $i caracterizare. D-1 I. Petrovici este oratorul cel
mai de seamrt al actualiatii. Inzestrat cu darul vorbirii, farmecul impon-
derabil al cuvantului s'au rezidU in timbrul melodios, care ura $i coboarI
duptt" nuantele simtiril, Grand un fel de atmosferä muzicalti, printre audi-
tori" astfel 11 caracterizeadt D-1 Serban Cioculescu, unul dintre criticil
no$tri de astbi. Si mai departe: Ca un mare instrumentist care se iden-
tifier). cu bucata executatk d. Ion Petrovici $tie st't pung, In valoare efluviile
elanului interior, prin vibratiile unui delicat diapazon vocal, care evitti in
chip natural sonorizArile Inalte". Dela cultura sa clasick a dobAndit masura
0 discretia insu$iri deosebit de pretioase in arta oratoriei.
Toate aceste calitati cu care a fost inzestrat sau i le-a dobandit
printr'o culturti, adana au fost afirmate $i prin rolul de profesor universitar,
in care pe lângä darul expozitiv, a aprttat mai mult inclinarea vorbirii, mo-
bilat de talentul au de scriitor $i vocatia sa de filosof.
Activitatea oratoria a d-lui I. Petrovici e de mai multe feluri : uni-
versitarl, academia, parlamentarti $i ocazionall. In oricare din aceste feluri,
a acordat cea mai mare griya deopotrifa' pentru fond, ca $i pentru forma.
Cultura sa literarrt 1-a facut sa puna In serviciul intuitiei, comparatiile
desprinse din experienta simtirii sale estetice".
Oratoria d-lui I. Petrovici continua criticul este in fond expresia
liria a unui temperament optimist care s'a intemeiat totdeauna pe virtuali-
trttile nobile ale speciei noastre, care a crezut In om, In demnitatea $i per-
fectibilitatea lui, oricare i-ar fi scaderile ; ea se reazemti pe o viziune ar-
monicrt a omului In univers. De aci rezulfa virtutile ei tonice reconfortante.
Dupti, cum T. Maiorescu era oratorul de zile mari al Junimei, tot a$a
$i I. Petrovici e apt a ridica glasul Oa la acea vibratie inala $i purl, pe
care o cere o comemorare sau alt gen de festivitate.
Putini sunt acei oameni capabii sa-si adapteze sufletul, impreju-
rbirilor solemne, de caracter colectiv sau national; $i mai putini sunt Inii
vorbitorii chemati sit de$tepte inertia morall a ascultrttorilor $i sit le trans-
mitti o emotie intensti $i totodatrt de bung, calitate... Dug e vorba s sapit-
neasa in sufletele auditorilor, emotii de alt nivel de cat eel obicinuit,
eratorul trebue srt sapãneasa o oarecare mIsurk disponibilitAtile de

www.dacoromanica.ro
228 V. V. Hane$

poet spre a-si comunica propria stare suf1eteasc

i posibilitati de artist
pentru a da acesteia expresia care Amine i dupa ce cuvintele au fost
rostite".
O catime de poet si alta de artist stint asa dar strict necesare lxi
structura oratorului, indicat prin talentele sale literare sa sinulga, pe ascul-
tatori din banalitate. Cine nu le are, le siinte lipsa i cauta s'o compenseze
prin gesturi largi sau prin simulare literara, acumuland expresiile poetice
de-a gata, cliseele falsului scris frumos".
I. Petrovici se incadreaza in familia spirituala a beletristilor ce si-au
gash vocatia adevarata, realizandu-se ca artist al cuvantului.
Desi, In toate discursurile sale d. I. Petrovici n'a putut evita pasiunea
literal* de care a lost totdeauna Insufletit, aceasta n'a exclus, la nevoe,
energia i hotarirea Reg, in momentele determinante ale vietii noastre Ra-
tionale : Noi suntem un Stat National.... tara romaneasca are un teritoria
unic, pe care datorita vitregiei vremurilor i ospitalitatii proverbiale s'au
infiltrat popoare streine de poporul nostru. Dar sa nu se uite un luau :
daca pe pamantul nostru toate minoritatile au drepturi, de drept ad se
gaseste un singur popor, poporul romanesc". (La 13 Iulie 1926, cu prilejul
discutiei la Mesaj).
I. Petrovici este scrie I. K Toroutiu In Convorbirile Literare" din
Iunie 1940 nu numai cugetatorul adanc care lumineaza probleme filo-
sofice, daltueste statui spirituale pentru Descartes, Kant, Schopenhauer,
Maiorescu i alii, dar este si un clasic creator al frazei românesti. Gandi-
torul dublat de un captivant talent oratorio, cand vorbeste sau scrie, te
copleseste prin acea talazuire continua, din alternarea concretului cu ab-
stractul, din jocul vioiu intre figurant i propriu. Ideea inainteaza cu sta-
ruitoare surpriza a noutatii informative, dialectice, metaforice. Oricat de lung
ar fi vre-un discurs de-al sau, oricat de Intim vre-un articol, dupa ce s'a
terminat, simti parerea de rau ca a fost prea scurt. Ajunge numele lui
I. Petrovici, pentru ca i cea mai incapatoare ,sala sa nu poata cuprinde
afluenta publicului, care da, acelasi verdict : Petrovici a vorbit frumos !
Frumusete In substanta, in constructia frazei, In cadentele ei launtrice, In
aranjamentul ideilor i succesiunea kr inteun ascendent interes stiintific ;
la un punct de culminatie se strecoara abil o glosa sau o gluma, menite sa
produca destindere in atentiunea incordata a ascultatorilor ; un popas de
odihna a spiritului, pentru ca firul gandirilor sa se rasuceasca din nou,
ideile sa se avante i sa se Inalte i impreuna cu ele si cuprinda Intregul
auditor in vraja cuvantului sau rostit cald, senin, convingator. Asemenea
proza vorbita sau song, care se construeste dupa tehnica legilor esteticei
trece ca podel In paginile de antologie i transforma, subt pana lui I. Pe-
trovici, cel mai neinsemnat f apt divers in literatura autentica. Fin obser-
vator, cugetator profuncl i limpede, patruns de un Brim sincer, povestitor

www.dacoromanica.ro
 Antoiogia oratorilor romdni 22g

epic, gasind totdeauna atributul intr'o dozare perfecta, ceruta i acceptata

de substanta a cestor alese insusiri li se alatura nota de cavalerism de-
savarsit si marcanta trasatura de rug, omenie, In cugetarea i fapta lui
I. Petrovici.
Discursurile.Din intinsa sa activitate cultural,. desprindem operele
care privesc rolul de orator in istoria literaturii romane:
Valoarea omului, conferinta, In Studii istorico-filosofice" (Buc. 1925,
Ed. Casa Scoalelor, Bibl. pedagogica No. 28) ;
Comemorarea lui Hegel, conferinta tinuta la Fundatia Carol in ziva
de 17 Octombrie 1931, Valenii de Munte (extras din Cuget clar" anul al
IV-lea, N-rele 17-24);
Viata si opera lui Kant (douasprezece lectii universitare, Buc. 1936);
La un secol si jumdtate dela nasterea lui Schopenhauer, Buc. 0938,
cuvant omagial la Academia Romana ;
La centenarul lui Titu Maiorescu, Buc. 1940, cuvantare rostita. la 16
Februarie 1940, la Academia Romana ;
Dincolo de zare, conferinfa tinuta la Ateneul Roman, la 23 Aprilie
1939, Buc. 1940;
Simtiri rostite, Buc. 1923, Bibl. universala : La inmormantarea lui
Delavrancea, la inmormantarea Aristizzei Romanescu, la Manastirea Dealu
cu ocazia readucerii capului lui Miliai Viteazul, la centenarul lui I. C.
B ratianu ;
Momente solemne, Buc. 1927 ; noulisprezece cuvantari, vorbite !litre
1912-1926: Take Ionescu, Dimitrie Canternir, In memoria lui Titu Maio-
rescu, etc. ;
Rdspunsul Ia discursul de receptie al lui Lucian Blaga despre Elogiul
Satului romanesc", 1937;
Rdspunsul la discursul de receptie al lui Liviu Rebreanu despre Lauda
taranului roman".
Momente solemne, noua editie, intregita la Casa Scoalelor, 1943.
Din nouile discursuri, adause la cele din prima editie relevam La 30
de ani de cariera didactica", cuvantare rostita ca faspuns la discursurile
omagiale, in ziva de 13 Februarie 1938:
Lite() zi ca aceasta de astazi, cum sunt putine in vieata mea, inima
imi bate altfel, iar gandurile imprastiate de suflarea unei puternice emotii
se vor strange si se vor inchega mai anevoie". i apoi, despre participanti
Niter de printi ai cugetarii romanesti, care s'au inmanunchiat in-
tr'un splendid ansamblu luminos si alcatuesc fata de evolutia vietii male,
cu etapele ei esentiale, o gama completa care se incadreaza intre doul pra-
guri extreme, profesori de-ai mei, deoparte, i elevi de-ai mei, de alta parte.
Tata i sufletul de profesor si educator :
Tot in cadrul vocatiei de profesor, voiu semnala desfatarea sincera

www.dacoromanica.ro
230 V. V. liane$

pe care o simt i pe care am simtit-o totdeauna, fath de orice sclipire de

talent, fath de orice schnteiere intelectualh. In acest domeniu, eu nu am
cunoscut invidia sau gelozia i nu existh thnhr bine Inzestrat, in drumul
chruia sa, mg, fi pus deacurmezisul, duph cum pururea am sprijinit din toate
puterile eforturile celor tineri pentru a se Inla. E poate trilshtura moralä
pentru care simt orgoliul cel mai deplin".
Din tot discursul nu stii ce si pretuesti mai mult : justetea fondului
sau frumusetea formei : i una si alta, armonizate Impreunh, alchtuesc fru-
musetea unei conceptii si a unei atitudini sufletesti. Finalul e un model
de simtire si stil :
Dar vhd ca Incep s mi pierd In negurile viitorului, ceeace e chiar
mai periculos decht sä cutreeri prin. meandrele trecutului! Orele sunt destul
de Inaintate i Inteleg c trebue sS, curm sborul aceStei cuvânthri, oricat de
greu mi-ar veni sa lephd din mAng, firul de aur al zilei de astazi, cu care
n'am sh, rah mai Intalnesc niciodata! Chci orice s'ar zice, cu terminarea
acestei festivitati, este o paging, din viata mea care se Intoarce definitiv, ba
chiar mai mult cleat atata, e un capitol care se Incheie, capitolul cel mai
Intins 5 i eel mai prins de vrajh al existentei mele. Cartea vietii e posibil sa
mai aibl file pentru mine si nhdhjduesc O. mai scriu i alte capitole, poate
chiar mai febrile, pentruca de-acum inainte nu mai am vreme de astep-
tare si nici timp de pierdut. Dar oricum, tomul vietii se desparte In douh
de semnul implacabil al acestei zile de jubileu. E, deci, natural ca, o undh
de melancolie sa se coboare asupra sufletului meu, desi o cred trecatoare,
pentruca de maine sunt convins ch, ma, vor lua din nou in sthphnire, elanul
de inunch si simtul datoriei. Munca j datoria alchtuesc un climat cu care
m'am obicinuit de mult si care contine rezerve inepuizabile de rnultumire
sufleteasch, menite cMar sa tie locul altor izvoare de fericiri, child acestea
au disphrut".
Alte discursuri ale d-lui I. Petrovici sunt:
Puterile muzicei, conf. la Radio, 5 Ianuarie 1935 (Arte i Ar-
tist"). Poezie i 1ogic, conf. la Radio, 23 Februarie 1935 (Arte i Ar-
tisti"). Psicologia actorului, conf. la Radio, Ianuarie 1935 (Arte i Ar-
tisti"). Intreceri spirituale i matchuri de box, conf. la Radio, 14 Iulie 1936
(Arte si Artist"). Centenarul lui Ion Creangh, cuv. comemorativa la
T. National, Buc. 25 Martie 1937. Doi care s'au dus, la Radio (26 Iunie
.1937). SemicentPnarul lui Victor Hugo, cuvântare la T. National Bucu-
resti, 16 Dec. 1935, precedand reprezentarea dramei Ruy-Blas. Aniversarea
lui Francois Coppée, cuv. la Radio 31 Iulie 1933.
In volumul Fulguratii fiosofice si literare", (Buc. 1942), aunt publi-
cate trei conferinte ale d-lui I. Petrovici: Puterea i limita traditiei" (6
Martie. 1941); Crestinism i nationalitate", rostith la, Societatea. Ortodoxá a
femeilor române (Ianuarie 1940); si N. Iorga, orator", tinuth la Testrul

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilr romeini 231

National din Bucuresti (1931) in ansamblul conferintelor festive instituite

la aniversarea a sease decenii dela nasterea ilustrului savant; precum si
Raspunsul la discursul de receptie al lui Liviu Rebreanu, la Academia Rom.
Evocarea trecutului.Iat6 ce scrie d. Gr. Tgusan (Kalende, III, No. 6,
7) despre evocarea trecutului in discArsurile D-Iui I. Petrovici : A sti a
privesti trecutul cu ochii vii si intelegatcri; a avea darul de a reInvia ceeace
a fost nuanta nostalgia, a sentimentului ireversibilitatei, Ina farg durerea
inutilg si deprimanta a tot ceeace e inferior e rim fag de trecut, este
privilegiul acelor personalitati cari au darul de a aduce In provizoratul tim-
pului, popasul amintirilor, care parca opresc in loc minunata iluzie
fuga vietii.
0 astfel de personalitate In care amintirea joacg un rol de prim ordin
In complexul sufletului ne-o prezinta profesorul Ion Petrovici In scrisul au
artistic si In oratoria sa atat de elegantg pe cat de plina de substanta.
Panegiricele d-lui I. Petrovici desaluesc pe Inteleggtorul unui mo-
ment de induiosare, disparitia unei yield ce fusese exceptionala, dar si pe
omul care pretueste lucrurile si oamenii ce au fost, cu tot farmecul si bite-
lesul lor adevarat.
Personalitati artistice, oameni politici, savanti contemporani, dar si
eroi ai istoriei noastre indepartate, gasesc In cuvantarile d-lui Petrovici
putinta de a fi asezati in cronica, in antologie ori a fi Inscriptii pe mar-
morg, pentru ca panegeristul a stiut a sublinieze ceeace e etern In vremelnicia
vietii avand generozitatea pe care numai cei bogati sufleteste o pot avea In
judecata lor despre altii, de a ierta micile pacate pe care pasiunile zilei le
exagerau, pentru marile calitati pe care vremea nu trebue a le uite. Iata
cum vorbeste cu prilejul comemorarii nasterfi lui Ion Bratianu In 1921,
dl. Ion Petrovici: Un blestem, care apaa asupra omenirii, nu ne Ingadue
a ne facem dreptate unul altuia in viata, si ne trecem timpul scormonin-
du-ne gresalele si defectele noastre. Sa ne despagubim de aceasta scadere,
restituind cel putin mortilor dreptul lor intreg si acordand recunoasterea
deplina pentru ceeace au bine meritat".
Aceste cuvinte sunt de fapt un credo al oratorului Insusi; si ele re-
Recta o conceptie dominanta a celui ce le-a restit.
Vorbind la mormantul unui mare om politic, care a cunoscut fatali-
tatea aceia pe care anticii o numeau ftonos theon, adica invidia zeilor, fata,
de cei ce depgsesc media comung a umanitatii dl. Ion Petrovici Imprastie
ca o mireasmg, a bungtatii, clementa fata de scgderile pe care adeseaori
mediul social i le impune omului celui mai bine intentionat:
Cel putin duit din simtamantul acestei clipe In care ne desperso-
nalizam, ne ridicam deasupra noastra. Insine, am pastra ceva si pe urma,
and despartindu-ne de cel mort ne vom Intoarce intre cei vii! Cel putin
daa ne-ar ramane In permanentg ceva din dispozitia acestui moment, <And

www.dacoromanica.ro
232 V. V. Hane$

nu ignorrtm calitatile unui om din cauza defectelor, ci le uitaim bucuros pe

acestea din pricina calitatilor! De ne-am Intoarce cel putin la rosturie
noastre, de unde, fireste, lupta nu va lipsi nieiodat, cu inima mai bunk cu.
Intelegerea mai larggi, cu sufletul mai puldn patimas, incorporând in con-
stiinta noastra, constantgi macar o urmg din ceeace resimtim acum si ceeace
a fost Ina o tras'atufg, frumoasgi, a aceluia care plead, dintre noi: anume
ignorarea urii i a raufatii". Umbra lui Take Ionescu este astfel cu dreptate
si cu pietate evocatä de panegiristul atat de echilibrat In judecata sa despre
oameni si in special fata de eminentul bitrbat de Stat comemorat si a arui
memorie trebue sa fie mereu prezentA in sufletul nostru.
Iata evocarea lui Octavian Goga: S'au inchis ochii lui Octavian Goga.
Dar in clipa cãnd peste globii lor albastri s'au l'asat perdelele grele ale unor
pleoape ce nu se vor mai ridica, am siratit multi cum ochii lui severi s'au
redeschis In alta, parte: in constiintele noastre, unde ne privegheaza gandul
si ne urmareste fapta. Ochiul acesta atent i pironit in noi insine va strajui
neinduplecat activitatea noastig, cetateneasa, ne va feri i de drumuri co-
mode si de carari periculoase, ne va indruma pe singura cale ce nu te abate
din datorie si nu te scoate din ratiune. Iar maine poimAine and si noi
vom apuca spre alte tarttmuri, ce mostenire mai pretioasa am putea lasa
urmasilor, deal facând a tread, din constiinta noastrg, in constiinta lor
farul luminos si implacabil: ochiul lui Octavian Goga?".
Poetul profet care a iluminat o epoa si a desemnat un destin, in care
limitele timpului se sparg i granitele se cutremur, a gAsit astfel in dl. Ion
Petrovici pe evocatorul ce i-a fixat locul in firida amintirilor noastre tele
mai scumpe.
Si rasfoind paginile Momentelor solemne retinem la intAmplare
portretul lui Duiliu Zamfirescu, In care poetul i omul renasc aevea: .,o in-
susire pururea prezenta in opera literal% a lui Duiliu Zamfirescu poezie
sau proza o regasim statornic impresionantrt in toatti, tinuta i comportarea,
lui zilnica. Told aceia care au avut norocul sä-1 apropie, vor recunoaste fara
greutate ca aceasta insusire dominanfa era eleganta. 0 elegantit naturalI
combinata cu un orgoliu lArbgitesc, care nu se ascunde i nu se reneagi, Ii
clAdeau aere superbe si adeseori te Ondeai farg, voe at de bine ar fi im-
bracat un costum de secol aceast b". mândrete de om si-1 vedem succesiv ap5,-
randu-i deopotriva de bine fie in zalele tavalerului, fie cu cisma ittsfrantit
a muschetarului, fie in dantelutele i panglicele oamenilor de curte din al
XVII-lea si al XVIII-lea veac.
Farr), sa aiba in spatele lui o veche nobilime, un lung §irag de stfa-
mo§i aristocrati, omul acesta a isbutit, printr'o norocoasti alatuire naturalti.
gi printr'un simt estetic neadormit, sit realizeze in persoana lui o supremä
eleganra de prezentare, dar o elegantg viril care echilibreag galanteria
.prin orgoliu si care II facea s. deteste manierele efeminante ale unor eleganti

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 233

mai celebri, ca scriitorii Pierre Loti sau Gabriele d'Annunzio, pe care II

ounoscuse de aproape In cariera lui diplomaticg si de care nu se putuse
sufleteste alipi".
Dar nu putem insista i asupra altor pagini din Momentele solemne
multumindu-ne a sublinia ca o notg, caracteristicit a panegiricilor petro-
viciene lipsa /or de conventionalism si de retorism didactic. Dintr'un gen
orator de multe ori steril ca o formg proceduralg si steriotip ca un articol
tomeinorativ de ziar, dl. Petrovici a stint sg ridice panegiricul desuet
incolor la o creatiune literarg, pling de vivacitatea stilului, coloratg de su-
gestii originale, de judecgti definitive, de discrimingri pline de echitate pi
lucide ca orice proces logic. Oamenii care nu mai sunt se aseazg. In icoane
colorate i vii si eroii vieii tree in altarul artei chemati la o noua viatg,
prin duiosia amintirilor. Nicio stridentg de actualitate, niciun conventio-
nalism al oratoriei ocazionale nu vine sg, scadg discursurile d-lui Ion Pe-
trovici, ceeace explica impresiunea fascinantg a lor spre deosebire de alte
discursuri celebre pe vremea kr, dar care transcrise si recitate sunt departo
de a impresiona tot asa cum ele impresionau pe auditorii lor contemporani.
$i aceasta notg, distinctivg a discursurilor d-lui I. Petrovici, retiparite,
f gra a-si pierde farmecul impresiunilor orale, este un indiciu al felului In
care autorul Momentelor solemne" a reusit sa-si exteriorizeze gandurile sale.
Evident a oratoria de bung calitate este isvoritg din insusiri psihice
nu usor de realizat. Ea cere o spontaneitate de end, si in acelas timp o
impresie fulgeigtoare a frazei, in asa chip !mat ea sg, se poatg turna In
tele mai clare i impresionante tipare expresive. Cine e orator ingscut nu
Ii invata discursurile. Ele nu miros numai a lampa cum spunea Demon-
stene cgci preggtirea unui discurs se impune, dar ele dau si impresia pe
cat de certg pe atilt de neplgcutg a unei meinorizgri mecanice. Se simte cg
discursul nu se plamIdeste atunci, ci e elaborat fgra calda spontaneitate ce
se naste din dinamismul celui ce vorbeste in contact cu sensibilitatea colec-
tiva a auditorilor.
Oratorul este dupti, definitia lui Quintilian nu numai un Acendi
peritus, dar si un creator de imagini, un fauritor de expresii ce merg cu
mestesugire spre cugetul celui ce le ascultg. $i de aceia nu orice vorbitor,
chiar avand facilitgti de exprimare i ggsind cuvintele cu inlesnire are si
darul oratorio cel adevärat care e conditionat de o vibratie interng, de o
sensibilitate artisticg, si de inlesnirea de a trece in lumina constiintei, cu o
repeziciune exceptionalg, a frazei ce are sg, fie rostitg.
Si dacg aceastg, scrutare a psihologiei oratorului, este aproximatiV
adevgrafg, atunci ea ne dg, In particular si o explicare a felului cum dl. I. Pe-
trovici reuseste sg, se impung celor ce-1 ascultrt, dar si sg, impresioneze pe
cei ce-1 citesc, In paginile reproducgtoare ale discursului, care hind initial

www.dacoromanica.ro
234 V. V. Haw,'

luminos rostit Ii pkstreazit In fixitatea tiparului, calitatile lui intens

sugestive.
Dar aceastä evocare a trecutului, facuta In lumina idealului si la
caldura pietatii, are si o deosebita valoare educativa. Ne gandim in primul
rand la efectul lor asupra sufletelor tinere.
0 constatare care a trecut aproape in inventarul adevarurilor banale
este a generatfile tinere sunt mult inclinate spre auto-admirare Insotita de o
regretabila desconsiderare a oamenilor de alta data. Imaginea antica a tn.-
cerii fortelor din mama, In alta, pentru ca lumina sa nu se stinga, imaginea
care In plasticitatea ei, rezuma intreaga evolutie a sufletului omenesc, este
de fapt, Insi desconsiderata de tinerii prea grabiti, care cred c. lumea
incepe sau se lumineaza cu generatia din care ei fac parte. Entusiasmul
fericit din primavara vietii, care e necontestat un isvor de fapte mari nu-i
gaseste un corectiv In ideia salutara ca progresul departe de a fi o forma
vulcanicit a existentii, este mai degraba un neintrerupt lant, In care gene-
ratiile se unesc si se infratesc pentru care marile victorii ale unui neam pe
plan cultural ori social sit se poata infaptui.
Punerea in cadru etern al artei a figurilor din trecut este astfel in
fapt o mare lectie morala care ne Invata c mormantul nu inchide definitiv
nicio glorie autentica. Citind discursurile d-lui Petrovici capeti astfel in-
credere In trainicia valorilor, iar mahnirea produsa de amintirea lucrurilor
ce nu mai revin se micsorPaza prin consolatia optirnista c providenta nu a
creiat firele exceptionale pentru ca ele s aib numai viata trecatoare a unui
meteor, ci dimpotriva sa se bucure de infinita iradiatie a stelelor care pun
pecetea lor pe documentul cerului.
mai este un castig sufletesc ce-1 capatam din lecture acestor mo-
mente solemne: Este cantecul acesta de poezie nostalgia, In care ne re-
gasim cu ceeace avem mai bun In noi, egoismul feroce and e lasat In voia
lui, se topeste intro clementa constiinta ce ne Invata sa nu urim prea mult,
sit nu criticam prea aspru, s nu invidiem cu accese de icter, caci viata e
mai bunk decal credem, e mai inteleapta decal, o judecani si c sufletul
omului daca nu e un complex de calitati, nu e nici o vasta urma de otravuri.
$i dac ar fi nevoie Insa de o incheiere rezumativa a impresiilor de
lector al Momentelor solemne, ea s'ar putea formula astfel: ele sunt o che-
mare a trecutului -vrednic de a fi gorificat; o imbkrbktare statornick, pe
con0iinta c valorile autentice rtiman eterne i c judecata noastia despre
oameni capkta reliefuri noui child ea se face dintr'o perspectivk destul de
blank, pentru ca patimile prezentului sk' dispark.
0 carte deci de reconfortare moraI i de consolatie intruckt tristetea
vremelniciei lucrurilor, se tempereaza prin gandul a ceeace e autentic creator
0. exceptional nu moare, nu poate muri. Natura s'a cheltuit prea mult
Grand pe cei exceptionali, ca A inggdue pulverizarea lor in neant.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 235

DIMITRIE CANTEMIR
Discurs rostit in aula Universitga din Iasi, la comemorarea
a 250 de ani dela nasterea marelui infatat
In calitate de insarcinat al Universitatdi cu organizarea
acestei sedinte comemorative si ca Decan al facultatii de litere
filosofie, asa dar a acelei facultati, care cuprinde materiile undo
a stralucit geniul lui Dimitrie Cantenir si careia iertati-mi
aceasta reverie ar fi apartinut el Insusi, daca ar fi existat de
atunci invatamAnt academic la Iasi si dad, sangele salt princiar
nu 1-ar fi harazit altor destine mai Inalte, declar sedinta des-
chisa, rugandu-va sa-mi Ingaduiti mai inainte de a da cuvântul
altora, s rostesc i eu un scurt cuvânt introductiv.
Comemoram astazi un patrar de mileniu dela nasterea
uneia dintre cele mai culminante figuri ale neamului nostru,
permiteti-mi sa adaug ale Moldovei, Mra nicio umbra de gAnd
separatist, caci provincia care la 1859 a aratat un spirit de
sacrificiu pe care am fi bucurosi sa-1 aflam si la alte provincii
unite mai thrziu cu tara romaneasca, nu poate nutri gAnduri
separatiste ci dintr'un sentiment de fireasca nfandrie a pro-
vinciei noastre pentru faptul de-a fi adus contributii asa de in-
semnate la tezaurul de valori al neamului intreg. Altii cari vor
lua cuvAntul dupg mine, va vor povesti in amanunte peripetiile
vietii lui Cantemir si vor arata sirul complet al operelor sale.
Eu ma voi margini s amintesc c In 1710 s'a urcat pe tronul
Moldovei, aicea la Iasi, un fiu de domn plin de Invatatura si cu
un talent multilateral. Literat, istoric, filosof, ar fi fost un al
doilea Marcu Aureliu, pe un tron de sigur mai modest cleat acel
dela Roma, dar ca om si mai uimitor poate, prin aparitia sa ne-
asteptata lute() tara nepregatita si nedesvoltata. Din nefericire,
domnia lui Dimitrie Cantemir a fost excesiv de scurtl, nici chiar
un an Implinit, si dupa asta a trebuit sa paraseasca tara pentru
a nu se mai Intoarce niciodata.
Cunoasteti Imprejurarile i cauzele catastrofei. Dimitrie
Cantemir s'a dat de partea Rusilor In razboiul, pe care acestia Ii
aveau pe atunci cu Turcii. Ostile tarului Petru au fost Invinse
pe Prut la Stanilesti i Cantemir abia a putut scapa cu fuga de
furia razbunatoare a suzeranilor tarii sale. Gestul politic al lui
Dimitrie Cantemir a fost a anticipare prematura a unei conceptii
In sine logica si buna: ideea de-a elibera tara robita cu ajutoral
unei imparatii crestine, care se lupta cu Turcii. Planul acesta,
esuat In 1711, a fost executat cu izbanda la 1877, sub doinnia

www.dacoromanica.ro
236 V. V. Haney

lui Carol I. Cantemir a graft numai momentul si pentru ce i-am

reprosa atata, cdnd el are meritul de-a fi Intrezdrit limpede cu
prilejul acesta, care e calea cea bund si drumul oel adevarat. Cu
tot esecul IncercArii sale personale, a lasat astfel posteriCatii o
rodnicd mostenire indicarea drumului care va duce la
desrobire.
Neaparat acum c acea Infrangere a avut si urmdri dure-
roase: Cantemir a trebuit sd se expatrieze si cu dansul au mai
plecat In Rusia si chteva familii boierasti. Prin aceasta, s'au scos
definitiv dintre granitele Orli un numär de forte $i talente, care
In loe s famand in serviciul neamului, au sporit patrimoniul
culturii altor popoare. Fiul lui Dimitrie Cantemir, Antioh, a fost
un Insemnat scriitor rus... si pentru a mai cita un caz eontem-
poran, trebueste s, v amintesc c si marele savant Metchnikoff
descindea in linie directa, din boierul Spdtaru, plecat cu Can-
temir In surghiun si rams acolo pentru totdeauna. A fost ceva
asemandtor pastrand toate proportiile cu exodul hughenotilor
din Franta, care a sustras gloriei franceze athtea forte insemnate,
pe care le-au folosit taxi straine, spre slava si inadtarea bor.
Dar trecand peste aceste urmari dureroase, trebuie sd re-
cunoastem c, ederea lui Cantemir in Rusia, corespunde cu o in-
tensificare a activitatii sale stiintifiee, destul de fecunda, si rand
atunci. In curand numele su capatd un rdsunet mondial. Cateva
din operele sale sunt traduse In unele limbi apusene, faima sa
dep'aseste cu mult pe aceea a oriedrui alt seriitor roman de pand
la dansul, inclusiv pe aceea a marelui nostru Miron Costin.
Ca o urmare a acestei reputatii europene, Intre alte onoruri,
el este ales membru al Academiei din Berlin, unde strdlucise
gandul lui Leibniz, marele filozof. Prin aceasta Cantemir deschide
cu atatia ani Inainte, drumul Academiilor straine celor chtiva sa-
vanti romani, cari cu mare greutate au izbutit sd-1 parcurgd abia
In zilele noastre. Opera lui Cantemir este putem spuneo
splendida prefata, scrisd mai de vreme cu mai mult de un secol, a
activitätii noastre stiintifice Inchegata temeinic numai de cateva
decenii.
Comemorarea acestei mari personalitati ne-a apdrut ca o
datorie, fiindc nil popor nu merifa stima dad nu stie sa-si ve-
nereze Inaintasii si luceferii lui. Un popor nu trdieste numai prin
munca pe care o depune, ci i prin prestigiul de care se bucurd.
Iar ceea ce Ii constituie mai Indinte de toate prestigiul, sunt oa-
menii lui de seamk pe can Ii are sau i-a avut. Ganditi-vd ce
beneficii, pot zice chiar nemeritate, a tras adesea Grecia modernd,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 237

revendicand pentru sine printeun echivoc, toatA acea falangit

nemuritoare de genii, care au f/cut podoaba vechei Elade. De
ate oH nu si-a atras prin aceasta bundvointa si simpatia stri-
nt4ii!?
Noi n'am avut atAtea figuri mdrete, meg indoiald; avem
mai putine, dar totusi autentice. Pe acestea sa le punem cu oHce
prilej In evidentd, sd le Inconjurdm cu pietate, cAci cultul stra-
mosilor s'a dovedit a este drumul cel mai sigur Vand la Dum-
nezeu. Daca celebrarea celor vii poate adesea 'Area suspectd,
pomenirea color morti, caH nu ne mai pot da nimica, aceasta
Ina ltd intotdeauna.
MIHAI-VITEAZUL
Discurs rostit la nfan6stirea Dealul cu ocazia readucerii testei
Voevodului In ziva de 26 August 1920
Un suffet nu poate avea odihnd cad vreme nu i se Im-
plinesc ndzuintele sale. Aceasta ne-o inchipuim, nu numai pentru
timpul cat std in amard pdm'anteascd a trupului, dar i dupd ce
se desface de dansul, duandu-se in lumi pe care mintea noastrd,
le Mnueste fdrd a le putea pätrunde in deajuns. Daa a fost un
suflet ursit la sbucium i Indelungl fränihntare, desigur a fost
acela al lui Mihai Viteazul, care acum 300 de ani a conceput,
atingandu-1 o elipd, un vis care pdrea urias, ca sd se poatd In-
fdptui repede, un vis care pdrea cutezdtor chiar pentru zilele
noastre si de implinirea surprinzdtoare a aruia 'nu suntem des-
meticiti nici azi. Naminta de a se reintrupa vechea Dacie dispd-
rutA, ea Stat actual, nazuinta aceasta trditd, fie si instinctiv la
1600, nu putea sd nu pedepseasa sufletul, care a Indr/snit s o
aibd asa de curand, la un neastAmpdr, al cdrui capdt nu se putea
Intrezdri. Solidar cu acest suflet, cdruia i-a slujit eandva de
addpost, nici trupul lui Mihai-Viteazul nu s'a putut bucura de
pacea mortilor si de somnul adormitilor Intru veci.
StrApuns la Turda de sulita dusmand, care pe aceste me-
leaguri auta s stdpdneasa card drept, batjocorit de o sdlraticie
neomenoask sfartecat cu o urk care va fi crezut, c niraicind un
om, desfiinteazd o cauz i distruge o pretentie legitimd, care
totusi nu putea muri niciodatk corpul marelui Voievod a fost
tdiat In doud, despdrtindu-se bratul care Infdptuise, de capul
care a conceput. Nici fdramitat, trupul Domnitorului nostru iIu
s'a putut contopi cu acea tarand, care nu mai stie de sbucium si
de pribegie.

www.dacoromanica.ro
238 V. V. Hane$

Teasta sa sea:path' de maini pioase si prevgzatoare, care au

inteles de cata Insemnatate este sa procure urmasilor o moaste
pentru inchinare, a treeut inapoi Carpatii, indärgtul carora su-
fletul romdnesc Isi aduna energiile si Isi intretinea nadejdile
pentru o faptä, care putea intarzia, dar la care nu era posibil sg,
se renunte vreoclatk
Aci la poalele muntilor, pe drumul trecdtorilor, tidva care
condusese a-0,0a osti vietorioase, astepta necontenit sa primeasca
defilarea ostirii stranepotilor, carora le afatase drumul si pe cari
ii invOtase biruinta. Capul isi cauta trupul, nepasgtor la urma
urmei daca se vor impreuna sau nu In aceeasi cripta, dar tinand
mai presus de orice la alta: ea SI se impreune intr'o singura taxa
tinuturile In care zaceau fiecare din ele.
A asteptat trei veacuri, fgra sg, vadd armate, care sg sue
pentru a elibera, ci din child In child armate care seoborau pentru
a robi.
In sMrsit, intr'un ceas, pe care cartea istoriei il va insemna
cu o slav a. deosebit de stralucitoare, ostirile Romaniei rendscute,
care invatasera mai inainte calea Dundrii, au luat drumul mun-
telui. Cel dintai Rege al Romaniei izbavise tara lui Mihai-
Viteazul de suzeranitatea dela Sud. Era menirea celui de al doilea
Rege care si-a Insusit nazuintele neamului si n'a confundat o
clipa gurile Dunarii cu izvoarele ei, ca sg, aduca Voevodului ucis
la Turda deplina impaeare si deplina odihng.
In groaznica restriste, care a precedat biruinta, raidasita
pamanteasca a lui Mihai-Viteazul a mai adaugat o pribegie. Dim-
preung cu armatele noastre intoarse de 'furtuna, craniul revenit
astazi la manastirea Dealul, si-a aflat adgpost In acea Moldova,
care, stiind sa se apere, a putut sa ocroteascg,.
Iasul a adapostit in nenorocire, alaturi de Regele, care avea
sg, faca Ronfania-Mare, teasta Voevodului care o urzise cel dintai.
Mihai-Viteazul a intovg,r4it In Moldova pe Regele, care se retrg-
sese pentru suprema Incordare. Intoarcerea triumfgtoare a Regelui
Ferdinand la locul sail de scaun si de stdpanire, a Mcut cu putintg,
si Intoarcerea lui Mihai-Voda la, locul de odihnk de data asta
intreagg, si neturburatk
Odihneste-te in pace intre zidurile mângstirii dela Dealu,
MO, Targovistea ruinelor istoriee si a stafiilor incoronate. Dormi;
nici turcul nu ne mai suge, nici austriacul nu ne mai Inseald,
nici ungurul nu ne mai batjocoreste. Pe pa'mantul dreptului
nostru, stapanii suntem noi, si aci unde te afli, si la Alba-lulia,
unde ai intrat victorios, si. la Turda, unde ai pdtimit ea un

www.dacoromanica.ro
rAntologia oratorilor romtini 239

mucenic. Iar eel care a avut neIntrecuta cinste sa fie delegat ad

de Camera Romaneasca, vorbeste acum In numele unei Camere,
care nu mai e a unei frdnturi de lark ci a RomAnilor de pre-
tutindeni.
Dormi, cki mortii razboiului din urma ti-au Mout tara
Intreaga, cum ai vrut-o, iar noi acestia vii, Iti fagkluim c o
vom tine nestirbita mai departe.
Iar voi, zicluri ale manastirii dela Dealu, care dimpreund
cu cele dela Putna, sunteti pdn'a astki cele mai fericite si mai
gloriodse dintre ziduri, paziti linistea neturburata a eroului,
care s'a framktat prea mult, ca sa, nu se odihneasca de acum.
Inainte, si a avut griji prea grele, ca s n'aiba tarana usoara!

BARBU DELAVRANCEA
Discurs funebru rostit In biserica Banu" din Iasi, In ziva de 1 Mai 1918
(Epoca tratatului din Bucuresti)

In numele teatrelor nationale, carora talentul lui Barbu

Delavrancea le-a daruit sen de arta Inaltatoare, vin s aduc o
smeritä i Indurerata Inchinare In fata corpului sau neInsufletit.
Inca un vdrf de munte pe care Ii pierdem, Inca o culme
care trece clincolo de hotarele noastre!
Cu el nu s'a stins o lumina si a amutit un glas; cu el s'a
stins un cer intreg de astri i o furtuna de glasuri, un clocot de
voci care Indearana, care nfdna, care rascolesc.
De mult nu se va fi simtit o tacere asa de adancd, cum
este aceia care se coboara in jurui. nostru acum!
Inzestrat cu talentul lucrurilor man si cu patima lucrurilor
frumoase, Barbu Delavrancea a strabatut mai toate tinuturile
artei, amator merituos In toate, maestru neIntrecut In cdteva.
Cu greu se vor gasi nuvele superioare acelor ale lui Delavrancea
si mai cu seama, greu se vor gäsi discursuri, care sa nu par/
plapdnde alaturi de cuvântarile lui! Ce izvor de vorbe fermecate,
ce pestera de vijelii navalnice era aceasta gura, pecetluita astki
pentru totdeauna! Cine a rezistat cuvktuIui lui Delavrancea,
eine n'ar fi mers la porunca lui, cine mai cuteza s vorbeasca
Indata dupa dansul, s paraseasca portul tacerii In uriasa agitare
de talazuri pe care o lasau dupg, ele peroratiile elocventei lui?!
Consacrãndu-se toata vremea nuvelei, pe care a Inaltat-o,
tribunei, pe care a sfintit-o, Delavrancea a abordat teatrul
tdrziu. S'ar fi putut crede c. genul acesta va ramanea complet

www.dacoromanica.ro
240 V. V. Hane$

In afara de rodnica sa activitate literara. Si totusi oricat de

thrziuDelavrancea trebuia sa urce scena si s'o ample cu plas-
muirile puterii lui creatoare. Mesterul vorbei artistic° si impe-
tuoase, al expresiei care misca, al ripostei care nemereste, nu putea
sa nu se lase ispitit pang, la urma de dialogul dramatic, unde toti
vorbesc bine si toti raspund la timp, unde chiar acela, care se
exprima cii neindemanare, trebuie sa-si arate stangacia tot cu
arta, si cu mestesug. Istoria trecutului nostru i-a dat cadrele cele
mai potrivite, pentru intruparile lui dramatice. S'a sculat Stefan
dela Putna si Rams dela Probota, s'au revazut adusi de dansul
in mijlocul urmasilor, in mijlocul nostru, pentru a ne fi pilda de
vorba, inalcatoare, de gand cuminte, de fapta stralucita! Dela-
vrancea a proslavit in dramele acestea c'o dragoste duioasa pa-
mantul Moldovei, unde nu si-a inceput zilele, unde nu si le-a tors,
dar unde i-a fost dat sa le sfarseasca, coborindu-si acum oasele
alaturi de toti acei stramosi, despre care zicea in drama Apu-
sului de Soare", ca proptesc pamantul Moldovei ca umerii unor
uriasi... Creator catre finele vietii sale de eroi de tragedie,
i-a fost dat lui insusi sa sfarseasca in tesatura oelei mai grozave
tragedii. Moare rapus si fara sa fi putut, ca eroii pe cari ii alca-
tuise dupa chipul si asemanarea sa, fara sa-si fi putut striga su-
ferinta care-i mistuia faptura, in stralucita tirada a unei zgu-
duitoare incheieri. Fiindca in tragedia care 1-a rapus pe dansul,
nu se vorbeste, se spune numai din ochi si se picura numai
din gene!
Dormi suflet amarit si nemangaiat! Odihneste-te in pa-
mantul acestei Moldove, ospitaliera a tuturor suferintelor. Cul-
cA-te cu fata in spre Rasarit, sä vezi numai florile care rasar din
vM, nu si zabranicul care se lasa peste multi! Aduca-ti vantunle
numai sunetul lanturilor care cad, nu si al catuselor care se prind!
Viseaza oeea oe n'ai putut vedea si uita ceea oe-ai vazut!

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 241

LA COMEMORAREA JUNIMEI
CuvAntare rostitä la Iasi, In ziva de 3 Mai 1936
(festivalul dela Teatrul National)

Suntinca miscat de evocarea D-Iui C. Meissner, unul dintre

foarte putanii supravietuitori al Junimei" dela Iasi ai zice o
columna de marmora ramasa In picioare Intr'o incinta de coloane
doborIte, sunt Inca miscat de povestirea amintirilor sale per-
sonale, despre vremuri de demult, vremuri glorioase si fecunde,
deosebit de scumpe pentru oricine se simte legat de vieata sufle-
teased', a Iasilor.
Trebue sa constat totusi ca aceste istorisiri Induiosate, nu
mi-au produs numai emotie, ci mi-au starnit si putina gelozie.
Nascut prea tarziu pentru a fi putut fi martor la acele evenimente
luminoase din care s'a Inchegat vieata Junimei" literare, ma
vad lipsit astazi de un Indoit beneficiu, deopotriva de pretdos:
prim, de o comoard de amintiri personale din acele timpuri fru-
moase, Incantator de evocat, si secundo de perspectiva de a scapa
mai repede de vremile actuale, cu care nu simt nicio afinitate si
pentru care n'as vrea sa port nicio raspundere.
Daca insa din cauze biografice, n'am putut lua parte la
adunarile Junimei" dela Iasi, si nici n'am contemplat candva
aevea pe Eminescu, Alecsandri, Creanga, Vasile Conta si pe altii,
disparuti de timpuriu, in schimb am avut norocul sa cunosc per-
sonal pe seful Junimei", a carui figura urmeaza sa o evoc
indata, potrivit cu insarcinarea ce mi-a fost Incredintata din
portea comitetului organizator.
Sunt peste douazeci de ani de cand am vazut pentru ultima
oara pe Titu Maiorescu (mort in 1917), vreme suficienta ca sa
se lase negura asupra departarilor si sa nu mai poti simti con-
tactul cu cineva calatorit dintre cei vii; dar in ciuda celor dou'd
decenii intercalate si a tuturor schimbarilor care au prefacut as-
pectul si nazuintele societatii noastre, niciodata nu m'am sirntit
mai aproape ca astazi de Titu Maiorescu, de sufletul lui armomos,
Inzestrat cu o putere spontana de a deosebi numaidecht, adevarul
de eroare, frumosul de contrafacere, virtutea de simulatiune.
Maiorescu poseda dela natura darul minunat de a vedea lucrunle
clar, de a le reflecta exact si de a le aseza fara, gres In ordinea
valorii kr efective. Spiritul sau era o admirabila balanta de pre-.
cizie, si chiar dad, Intre c.ontimporanii lui vei ft gasit pe alto!
sl-1 admiri mai tare ca pe clansul, de nicio apreciere insa nu eral
mai mandru si in niciuna asa de Increzator, ea in aceea a lin
16

www.dacoromanica.ro
242 V. V. Hane$

Titu Maiorescu. Notarea lui infai1ibil valora mai mult decAt

notele oricui altul, de-ar fi fost acesta Impodobit cu toate ta-
lentele i cu toate stralucirile spiritualiatii.
Cum sa nu te duci cn gdndul la un asemenea om, cum sá nu
convietuesti mereu cu amintirea personalitätii sale, ba chiar sa
te surprinzi IngdnAnd o rugaciune, implordndu-1 sa se Incarneze
iar, Intr'un haos ca acesta de astazi, Intr'o vreme in care s'a
rdsturnat cu totul scara de valori si s'a falsificat etalonul de
masura, Inteo epoca In care se confunda asa de lesne talentul cu
Indrasneala, inteligenta cu galAgia, sau energia cu lipsa completa
de scrupule? Nu a fost poate alta epoca In evolutia noastra cul-
turala, care sa se fi indepartat mai tare. dela principiile lui Maio-
rescu, bineInteles prävalindu-se, nu suind, si pare îi vine o
olipà sa te intrebi, ce sa mai caute o balanta de precizie intr'o
vreme In care norma generala pare a fi pretutindeni lipsa la
cAntar? Pentru cine Insa nu se resemneaza la ceea ce este si vi-
seaza indaratnic la ce ar trebui sa fie, pentru acesta n'a fost
epoca mai vrednica decdt a noastra de o operatie chirurgicala,
fdcuta cu arta de mester, asa cum a dat odata pilda Titu Ma-
iorescu.
Sau cum sa nu te duci cu mintea iarasi la dAnsul, cel putin
la ipostasa lui de critic literar, intr'o vreme chnd ni se ofera cu
ifose de poezie superioara, defilari de silabe fara Inteles, un fel
de poezie ultravioleta, plina de pretentii i goala de sens?
Maiorescu a fost acela care Intr'o vreme de confuzie si de
desorientare analoaga cu acea de astazi cn deosebirea inope-
rantd ca literatii de atunci nu sburau In ultraviolet, ci se tdrau
In infrarosu, deci tot intr'o zona situaa dincolo de gama lmu-
rit. a colorilor peroeptibile Maiorescu a fost acela care cu ba-
gheta lui infailibild, a Indreptat lucrurile si a adus lecuirea,
zicand sa se Lea lumina si lumina s'a Mcut!
Insemnatatea acestui om de vasta actiune oulturala care
unea cu limpezimea ideilor curajul Infaptuirii se vede deopo-
third din tot ce s'a realizat pe child ddnsul era In vieata si din
tot ce nu se poate face astazi, Gaud nu mai este printre noi.
Ce a putea sa mai adaug pentru a completa schita acestei
marl figuri comemorate, stiut flind ca in timpul restrdns ce ml
s'a pus la Inderadna, nu poate fi vorba de un desen de detahu, CI
numai de rezumative caracterizari?
Socot Oa mai Inainte de orice alta trebueste sa scot In evi-
denta exceptionala unitate a spiritului 5U, cu toate laturile lui
perfect armonizate, culminAnd cu cea mai grea dintre toate con-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 243

cordantele: aceea dintre gand si fapta. La Maiorescu fapta 5i

ganclul nu mergeau pe drumuri divergente, intelegand sa pretindA
nu numai altora, dar mai cu seama siesi, aplicarea strictä a nor-
melor morale. Ba mai mult cleat atata, pe cand in genera, omul e
mai sever cu altii si mai indulgent pentru sine, Maiorescu
dimpotriva cu nimeni nu a fost mai riguros cleat cu el Insusi.
Adeseori experienta lui Intinsä, largimea sa filosoficA si un simt
al yelativitatii, propriu oamenilor superiori, Il faceau mai inga-
dultor cu altii, in timp ce fata de sine mergea cu intransigenta
pang la nedreptate, impunandu-si uneori jertfe exemplare pe care
totusi nu le merita.
Sufletul omenesc este in deobste asa de greoiu la indepli-
nirea datoriei, incat chiar un filosof de austeritatea lui Kant a
facut din datorie legea altei lumi, decal, aceea pamanteasca, uncle
imperativul etic e stavilit atat de puternic de interese personale
si calcule egoiste Maiorescu a aratat totusi o admirabila sprin-
teneala la indeplinirea celor mai severe datorii, executandu-si
darza linie etica, nici cu stangacia sovaelii, nici cu scrasnirea
efortului, ba parca mai de graba cn gratia unui sbor. Omul acesta
simtea ca mice alunecare poate lesne sa se prelungeasca inteun
lant de alunecari, si a fast unul din putinii oameni care parea
patruns de ideea acestui vers al lui Corneille:
Un pas hors du devoir 'nous peut mener bien loin".
Desinteresarea lui exemplara, aversiunea de compromisuri
si de complicitati cu subiectivismul, echilibrul perfect al judecgii
si masura In fapta, au contribuit toate impreuna sa-i procure un
prestigiu si o autoritate de care nu s'a bucurat poate niciunul
din contimporanii sai. Pe fruntea lui Maiorescu vedeai parca ras-
frangeri de raze transcendente, si oricare ar fi fost incurajarea
sa, uneori destul de familiara, niciodata na ti-ar fi trecut Pm
minte sa scurtezi distanta, sa scapi in prezenta lui o vorba mai
riscata, necum sä gresesti a-1 atinge cu mana, asa cum se putea
Intampla cu altii, de aceeasi varsta si in toata celebritatea unor
minti creatoare.
li fiindca am pomenit cuvantul de creatie", nu pot sa tree
cu vederea a lui Maiorescu i s'a reprosat cateodata, oarecare
lipsa de puteri inventive, recunoscandu-i-se numai glom mmora
a unui critic foarte ascutit.
Nu stiu daca notiunea de creatie" n'ar trebui supusa la o
revizuire si ma intreb daca omul care a scos din nebuloasa Ince-
puturile culturii romanesti, Impingandu-le pe drumun de lu-
mina, n'a savarsit o adevarata opera creatoare, mai ales ca

www.dacoromanica.ro
244 V. V. !lane;

dupa, mentalitatea evolutionista, creatia a fost de mult echivalata

cu trecerea dela confuz la limpede, dela haotic la definit si in-
chegat. Dar chiar dacA s'ar continua sa se refuze la Maiorescu
epitetul de creator, nu i se va tagadui insa niciodata acela de
intelept. i atunci am putea atrage atentiunea ca scopul ultim al
omului ca si al tuturor sfortarilor umanitatii nu este creatia,
ci Intelepciunea, creatiunile aparand mai de graba ca un
mijloc pentru atingerea Intelepciunii, care ar fi cunoasterea exacta
a adevarului si contemplarea tuturor lucrurilor prin prisma ves-
niciei. Iar la aceasta stare ideala, unii privilegiati pot sa, ajunga
fara multe esafodaje creatoare, fara multe constructii accesorii,
care nu sunt asa dar un scop in sine.
In orice caz nu se poate bagateliza cu una cu cloud, o minte
ca aceea a lui Maiorescu, care Isi boltea cupola unei Intelepciuni
Inalte peste ansamblul armonic al bogatelor sale Insusiri. De sigur
o cupola are si dansa limite, iar intelepciunea Isi are si ea pla-
fonul ei. 0 intelepciune nelimitata e greu s'o mai cherni intelep-
ciune si nu de geaba a zis poetul:
Ce n'est pas etre sage,
D'etre plus sage qu'il ne faut".
i dad, ceva este drept, e ca Maiorescu a avut din toate
atat cat trebue, atat cat trebue pentru a nu se vatama splen-
dida sa armonie, adevarata minune a aoestei naturi, care e parca
mai destoinica sa desvolte o insusire razleata, chiar pang, la su-
perlativ, decal sa repete coordonari de insusiri multiple, fara nicio
imperfectiune.
Cum altadata Prometeu a rapit focul din cer si 1-a pus la
dispozitia oamenilor, tot asa pared Maiorescu a rapit simfonia
sferelor cosmice, dintru'ntai pentru sine, dar de aci permu nevoile
culturale ale neamului sau, pe care le-a descurcat admirabil si
le-a indrumat cu mama de maestru. Este drept a astazi pare a
se fi instalat din nou haosul si incoherenta. Dar cand va fi sa se
restabileasca iarasi randuiala, aceasta nu se va petrece, cleat
printr'o Intoarcere pocaita la traditia maioresciana.
Fireste nicio epoca nu seamana desavarsit cu alta, iar aceea
In care ne aflam astazi oricate analogii fundamentale ar pre-
zenta Isi va avea nuantele ei distincte si exigentele ei aparte.
Traditia maioresciana va trebui si dansa adaptata, insa de
sigur nu Inlaturata. Iar daca ar fi sa schitam o completare, cel
putin acolo imde lucrul e mai clar, as zice ca ea va trebui Into-
varasita de o constiinta si mai vie a drepturilor noastre ca popor,
care n'am ravnit niciodata sa stapanim pe attii, dar care avem
pretentda fireasca, de a fi stapani la noi acasa.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 245

LIVIU REBREANU ACADEMICIAN

Raspuns la discursul Au de receptie
Fotoliul academic pe care Institutia noastra 1-a incredintat
scriitorului Liviu Rebreanu, este nou infiintat. Lacul Ii sclipeste
proaspat, iar imbracamintea n'are urma de uzura. Preocupat sa-si
creieze si el o traditie, care momentan li lipseste si cum putea
pasi mai norocos cleat chemand_ sa-1 inaugureze pe unul dintre
cei mai de Rama prozatori ai nostri? el nu poate oferi niciuna
aceluia care vine sa-1 ocupe azi. Inaintas fara predecesori, noul
nostru coleg n'a avut putinta sa faca In discursul sau de receptie,
dupa uzanta academia, elogiul unei personalitati determinate;
totusi, neputandu-se sustrage sufleteste, odatg, in mijlocul nostru,
datinei de a Incepe elogiind, si-a ales un alt obiectiv pentru lauda,
un Inaintas, in felul lui, si dansul: pe marele rezervoriu al nea-
mului nostru, pe taranul roman.
Datorim acestei Imprejurari pagina de convingere tare si
de elocinta insufletita, pe care o asc.ultaram acum, paging, in a
arei dialectica a strabatut ceva din energia aspra, din apriga
vigoare a accentului cu care ne-a obisnuit romancierul in puter-
nicele lui povestiri.
Dar cu toatg, barbatia tonului, noul nostru coleg pare sä fi
Intovarasit aceste elogii ale taranului de oarecare snail Ne-o
spune de altminteri singur, declarand a socoate o nedibacie sa
lauzi pe cel slab si umil, fiinda numai atunci and vorbesti de
reprezentantul unei clase puternice, poti avea certitudinea ca
lauda va prinde si va complace tuturor.
As ruga, pe noul nostru coleg sa nu considere compania
noastra, cel putin din punctul acesta de vedere, inferioarg, sensi-
bilitatii sale proprii. Ca sa-i risipesc temerile exprimate, ii voiu
reaminti ca Academia mai inainte de a fi un salon, este un cerc
de intelectuali, iar intelectualul, mai mult sau mai putin de rasa,
are neaparat ceva din stofa de apostol care nu dispretueste pe
mojic si pe cel slab. Poate dimpotriva, elogierea cuiva puternic,
suit nu totdeauna prin merit, va destepta In cercuri mai rafinate
sentimente de fronda si de opozitiune. Chiar daa In ce priveste
exteriorizarea, arturarii nu merg in directia aceasta, de regula,
prea departe, sunt totusi putini aceia care Imping obedienta
macar atunci and nu se Intemeiaza pe o convingere nestra-
mutata pang, In intimitatea sufletului lor.
N'eas voi sa pierd din vedere obiectivul principal al cuvan-
tarii mele, care va trebui sa Imbratiseze intreaga activitate a c,o-

www.dacoromanica.ro
246 V. V. Halle ?

legului, pe care am cinstea sad primesc In aceasta incinta, si de

aceea voiu starui numai in treacat asupra discursului sau de
astazi, de sigur interesant mai putin prin concluzia sa, cat prin
consideraVile proprii care au condus la acea concluziune.
Convingerea cA valorile noastre culturale se cuvine sa pa-
streze legatura cu glasul pamantului" si cu spiritul autohton",
ca toti creatorii nostri numai inentinand contactul spiritual cu
taranul roman vor produce opere autentice... si universal preti-
oase", inteun cuvant a trebue neconditionat sa se asculte de
imperativul specifictilui etnic, ca suprem criteriu de creatie si de
diferentiare, convingerea aceasta care a fost substanta concluzi-
unii discursului ascultat, nu este deosebit de noua, ba am putea
spune ca e astazi foarte raspandita, uneori chiar pe cale sa
alunece in primejdioase exagerari. Caci este bunaoara o exagerare
sa extinzi principiul acela etnic chiar la cercetarea adevarului
(stiintific sau filosofic) asa precum Inoearca unii s'o sustina,
ceea ce ar avea ca rezultat, daca lucrul s'ar infaptui realmente,
faramitarea unitatii si universalitatii adevarului in comparti-
mente nationale clistincte un adevar deosebit pentru fiecare na-
tiune, sfaramandu-se puntdle de colaborare si chiar de intelegere
Intre popoare, amenintandu-se cu disolutia Insasi ideea de speta
omeneasca, socotita candva de filosoful Platon ca un prototip
superior, pe care lumea materiala nu-1 poate realiza intopmai,
dar catre care trebue sa -and, neincetat, Indeplinindu-si o nobila
si ncsovilitoare datorie.
Nu doar ca la taranime nu s'ar gasi pe alocuri aschii de
gandire patrunzatoare si interesanta. Dar chiar Intelepciunea
maximelor taranesti, adeseori uimitoare, Isi are in general va-
loarea ei, In masura in care au reusit sa incorporeze viziuni
asupra adevarului etern si universal valabil, iar nu pentruca
ar fi spus lucruri pe care nu le poate simti decal, un Roman, chiar
daca, evident, expresia lor e autentic romaneasca. De altfel, nu
pot Invinui catusi de putin pe colegul nostru ca s'ar fi facut
partas si dansul la asemenea exageratii, intru cat aplicarea prin-
cipiului In chestiune o cere categoric reproduc cnvintele sale
Intocmai: mai ales In arta si literatura", unde de sigur are drep-
tate. Pästreaza totusi o acere, care poate fi semnificativa, cand e
vorba de adevar si cunoastere, dupa cum cred ca. nu s'a gandit
nici sa ne Intoarcem In vieata practica la etica taranilor si sa
adoptam cumva, ca norme inspiratorii, coniportarile impulsive,
pe care le-a zugravit cu halucinanta intensitate In romanul sau
tArAnesc Ion".

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronztini 247

Elogiul frumos al taranului era parc indicat din partea

colegului nostru si pentru a mai atenua o oarecare impresie de
pada, pe care ne-a lasat-o sumbra povestire a romanului citat.
Recunosc ca si in elogiul de astazi taranul nu ne-a fost prezentat
fara defecte, ba parca si marile lui ispravi istorice s'ar datori,
macar In parte, unor insusiri, care absolut luate, n'ar merita cine
stie ce calificative magulitoare. Fara a ma pronunta asupra ca-
zului de fatal, trebue sa recunoastem ca principial profunda i&ea
a, uneori succesele In vieata se datoresc unor defecte, iar nu
numai calitätilor, asa precum ar vrea sa sustina o pedagogie con-
ventionala. Aceasta convingere pesimista se poate imblanzi cu
gandul ca pang la sfarsitul sfarsitului tot valorile luminoase tri-
umfa i se impun. Dar pana atunci e o cale lunga, pe care de-
fectele isi afirma adesea valoarea lor vitala si netagaduita. Nu
stiu ce vor crede istoricii de profesie, de interpretarea d-tale,
scumpe coleg. Dar pentru moment ai avut norocul sa-ti raspunda
la discursul de receptie nu un istoric cu vederi precise, ci repre-
zentantul unei discipline deprinsa cu controversa si, de aci, mai
indulgenta cu felurimea ipotezelor.
De asemeni, mai stiu ca o intuitie de artist poate nimeri
cateodata aclevarul istoric, chiar fara aplicarea riguroasa a me-
toclelor specialistului, ca un istoric de insemnatatea lui Frédéric
Masson a recunoscut. inteo imprejurare solemna, ca adevaratul
Ma maestru la patrunderea si intelegerea evenimentelor a fost
Honoré de Balzac, iar personal nu ma simt obligat a zambi fata
de versurile aparent naive sau pretentioase ale lui Edmond Ro-
stand:
Un rêve est moil's trompeur, parfois, qu'un document"
sau
Kerne quand il a tort, le poete a raison".

In fine, pentru a Incheia, eu unul n'as putea face dificultati

prealabile sa acord intuitia trecutului, cuiva care a dovedit ca
poseda, In asa masura intuitia prezentului, Inca a putut sa zugra-
veasca c'o exactitate nimitoare ca In Rascoala sau Padurea
Spanzuratilor" unele intamplari la care n'a participat si n'a
fost martor niciodata. .
Dar nu voiu Intarzia, precum am spus, asupra expunerii
istorico-ideologice, pe care colegul nostru ne-a facut-o astazi in
forma abstracta, dialectica, mai ales ca ea nu poate alcatui decAt
un mic episod in vasta lui activitate de scriitor, care curge im-

www.dacoromanica.ro
248 V. V. flane;

belsugat in alth albie: aceea care i-a atras un lung sirag de con-
sacrhri, incununate en chemarea in Academie.
Caci oricare ar fi deosebirile de gust individual si orichte
nuante personale vor aduce unii si altii la judecarea operelor lite-
rare, nimeni nu poate contesta cA Liviu Rebreanu n'ar fi unul din
aceia care au contribuit mai mult, In ultimele douh decenii, la
Indltarea prestigiului literelor romhnesti. Scrierile lui, In deosebi
cele epice, s'au desfacut in numeroase editiuni, au intrat in con-
stiinta publica cu titlul si continutul lor, servesc adeseori ca uni-
tate de masurh pentru lucrhrile de acelasi gen, duph cum vor
servi si ca modele, fecund inspiratoare pentru acei cu talent, des-
curajante poate pentru acei cu aptitudini mai reduse. De asemeni
nu fiira o legitimh mandrie lugm cunostinth de larga lor difuzare
dincolo de hotarele tarii, uncle au fost curhnd traduse in nume-
roase si variate idiomuri: germanice, neolatine, slave, turanice,
chino-japoneze, plimband pe mai multe continente posibilitAtile
de infaptuire literarh ale natiei noastre, phnh In prezent nu de
ajuns de cunoscute. Pot sh, desthinuesc o mhrturisire directh pe
care mi-a fbicut-o unul din traduchtorii romanului Ion" e
vorba de colegul nostru corespondent Pierre Mesnard, bun cu-
noscAtor al limbii romhne, emerit universitar francez si cornen-
tator valoros al filosofiei cartesiene. IntAlnindu-1 anul trecut la
Alger, chteva luni mai Inainte ca el sh fi schimbat roba profeso-
rului cu uniforma de chpitan de artilerie in serviciul patriei sale,
acest thnhr cugetAtor plin de Mghduinte mi-a imphrthsit entu-
siasmul sau pentru ace4 puternic roman romhnesc, si mi-a arhtat
cum *Iva ani de zile si-a intocmit vieata sa spirituald, alterrand
adhncirea lui Descartes cu thlmhcirea pe frantuzeste a ,lui
, Ion", o tovhrhsie de care autoral romanului n'ar putea fi decht
realmente mhgulit. Cu faima de mester mare al geniului epic a
stradtut numele colegului nostru si in ar i in strhindtate, cu
toate ch dAnsul a mai scris si In alte genuri literare, cum ar fi in
teatru, ba pot sh afirm, farl teamg de a fi gresit prea mult, c5,
dintre toti romancierii nostri de seamg, este acela care a Incercat
teatrul cu mai mult noroc. De altfel, si In romanele sale, dialogul
personagiilor nu este strivit de partea narativl, ci infloreste viu
si dramatic, Incat fArA multA trudA din partea adaptatorilor, unele
din romanele lui Rebreanu au putut fi transpuse cu real succes
pe scen't. Dar de sigur, forta de cApetenie a scriitorului nostril e
romanul si nuvela, mai ales romanul, fiindcA suflul vijelios si
puternic al acestui fAuritor de vie* n'a putut IncApea comod in
spatiul restrtins al nuvelei, undo mai potrivit se joacg zefirii si se

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 249

Incrusteaza nuante delicate. Desi nu trebue sa uite nimeni nuvelele

sale cutremuratoare: Catastrofa", sau Itic trul dezertor", ca-
pod'opere necontrovesate, care ne dovedesc Ca autorul kr, osebit
de puterea intensa a creatiei, nu e strain nici de mestesugul greu
al concentrarii si conciziunii.
Dar notorietatea sa fixata si rasunatoare Incepe cu ro-
manul, cu Ion". Desi patina' pada apasatoare Inconjura, cum
ziceam, aceasta epopee a caranimii ardelene cu un erou care-si
snopeste parintii in bataie insa prin puterea epica, prin nu-
marul considerabil al personajelor amestecate In povestire, prin
combinarea savantd a micilor actiuni razlete, care se intretes cu
dibacie Inteo vasta canava unde niciun fir nu se pierde si toate
ajung la tinta, in sfarsit prin realismul brutal cii care ni se zu-
graveste acel microcosm de instincte si patimi elementare, Ion"
este un roman social puternic, care a deslantuit, dupa succesul
sau, o productie febrila de romane.
Pana la Ion" romanul romanesc a reprezentat un curaj
razlet, avantposturi pe care grosul scriitorilor le lasau sa se in-
departeze, fara a le urma. Liviu Rebreanu e acela care a reusit
sa antreneze masele scriitoricesti In fagasul romanului. Este drept
ea in acest antrenament au fost tarite si elemente mai slabe,
care ar fi putut ramanea cu foks la indeletniciri mai modeste.
Dar incercarile neizbutite se elimina dela sine, iar principalul re-
zultat a fost un gust si un elan tot mai viu pentru cultivarea
ronlanului. Insa acel care poate a fost Imboldit mai tare, de
primul d-tale succes de romancier, iubite coleg, ai fost d-ta Insuti,
continuandu-ti fresca epica, cu o harnicie si cu un rasunet nedes-
mintit. Ba, unele noi romane au starnit, cel putin la unii, un en-
tusiasm care a depAsit pe acela pentru Ion".
E cazul mai ales cu Padurea Spanzuratilor" si cu Ras-
coala", nude puterea evocatoare, macar la unele capitole, nici nu
fusese sprijinita de experienta d-tale proprie. Cel putin la Ion"
documentarea ti-o stransesesi singur la fata locului, in acel colt
nasaudean de unde-ti tragi obarsia, caci esti nascut aco, la ras-
crucea Transilvaniei cu Moldova, amandoua provincii deosebit
de binecuvantate la zamislirea talentelor literare. (Cum vezi,
scumpe coleg, te-am tras putin si de partea Moldovei mele si poate
mai tare cleat, trebuia, dar asa se Intampla cu scriitorii marl:
ajunge o umbra de justificare ca sa-i revendice toata lumea).
De sigur, nu esti primul scriitor care zugraveste magistral
medii cu care n'a avut atingere directa si, cu atat mai mult expe-
rienta kr nemijlocitA.

www.dacoromanica.ro
250 V. V. Haney

Academicianul francez Paul Bourget, nu de mult dispdrut,

ldsand In amintirea urmasilor nu numai fizionomia sa de roman-
cier,_ ci si pe aceea a unui critic ascutit, a scris odata textual
urmatoarele: Cei mai mari pictori ai naturii omenesti, acei care
i-au scrutat mai adanc misterele si talmacit In chip mai elocvent
bucuriile si suferintele, fost-au ei oameni care au trait o vieata
pasionald, incarcata de drame? Nu, ci mai de graba au fost
mesteri profesionisti, cu experienta personala scurta, cu o exi-
stenta mediocra si goala, putin amestecati pe scena vietii si ale
caror aventuri mai importante au fost operele lor. La ce moment
Shakespeare bunaoard, a putut sa traiascd efectiv si sa se lase
rostogolit de valtoarea omeneasca, el care a cumulat, In decurs
de treizeci de ani, functiunile absorbante de autor dramatic, de
actor si de impresar? De asemeni, la ce moment Moliere, al carui
mestesug il tinea la o parte de lume si care a experimentat dra-
gostea in conditii asa de marunte, aproape asa de ridicole? In
sfarsit, la ce moment Balzac, acest salahor al scrisului, care inainte
de 1829 compusese o Intreaga biblioteca de romane iscalite cu
pseudonim, si care dela 1829 la 1849 a conoeput si realizat cele
patruzeci de volume ale Comediei umane?".
Cum vezi, n'am vrut sa," te las singur, scumpe coleg, in ce
priveste arta miraculoasa de a reda la perfectie o realitate pe care
n'ai trait-o cle-a-dreptul. Dar oricum, te-am asezat, cu ajutorul
randurilor citate Intfo companie glorioasa, unde te poti simti
chiar si mai mandru decat dad ai fi initiat domnia-ta insuti
sistemul, sau a fi primul caz al intruparii sale izbutite.
Cariera literard, a lui Liviu Rebreanu numard, cel putin
doud, decenii de succese. In timpul acesta, critica noastra autori-
zata si-a spus cuvantul In repetate randuri, analizand opera si
definind-o cu cele mai nimerite caracterizari. Nu voiu data
astazi cand trebue sa-mi sprijin si eu elogiul pe o caracteri-
zare, , nu voiu data de dragul originalitatii sa prezint
creatia literara a noului nostru coleg inteun fel In care n'a mai
facut-o nimeni, mai ales a am putinta sa evit intrucatva bana-
litatea repetirilor, prin aceea cd aceleasi lucruri se pot lega In
capul fiecarui de alte aduceri aminte si se pot nuanta In chip
deosebit.
Liviu Rebreanu este mai Inainte de toate un puternic scriitor
realist, dusman instinctiv al artificiilor care deformeaza realitatea
si-i dau fireste cu scuza bunelor intentii si a unor nobile as-
piratii un aer fals sau conventional. Chiar razborul, cu vite-
jiile lui eroice, nu ne este descris, de acest mare epic. al nostru,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 254

in chip romantic si idealizat, ci sumbru, groaznic, sinistru. Ero-

ismul care de altfel nu lipseste e imbinat en brutalitatea
vietii, fasarind pang la urma luminos dintr'insa, iar nu inserat,
cum se intampla adesea, in atmosfera unei poezii factice i ar-
tificiale.
Fara a imputina catusi de putin coardele suflei,esti ale po-
porului nostru i posibi1itäile mi verificate de creatie artistica,
Imi voiu exprima totusi credinta c realismul e poate forma de
arta cea mai potrivita cu bunul simt al acestui popor, in generP
fär Inclinri deosebite pentru declamatie sau conventional si
avand poate ca singura maniera de mascare a adevarului, dis-
eretia i sfiiciunea.
Liviu Rebreanu zugraveste vieata asa cum este, in arta lui
realisto-naturalista. De altfel, zugravirea exacta poate fi conside-
rata In deobste ca o conditie de viabilitate artistica, o conditie pe
care, macar in forma' minima1, trebueste sã si-o Insuseasca orice
directie literara. Chiar o opera de fantezie romantica, atunci cand
a izbutit sa se mentina, e Ca are o latura exacta, un fond de
adevar, pe care arta naturalista nu face decat sa-1 Ingroase, In
acelasi timp subtiind pana la nefiinta elementul conventional.
Postulatul zugravirii credincioase este asa dar un fapt artistic
esential si e simptomatic ca un asa zis adversar al naturalismului,
ca Brunetiere, a trebuit sa se justifice, spunand a in fond el nu
ataca naturalismul, ci din contra qu'il le defend contre lui-meme,
centre ses excès, contre les courtisans de son propre succès".
Tin sa relev cu deosebire ca realismul colegului Rebreanu
nu se multumeste mai niciodata cu zugravirea unei vieti marunte
si monotone, asa cum este a majoritatii oamenilor, el nu socoate
intriga indiferenta, ci cauta In deosebire de alti scriitori rea-
listi simultan cu descrierea vie, evenimentul interesant si
daca se poate chiar sensational. Autorul ii d seama ca arta
n'are numai rolul redarii fidele i daca vreti tipice, ci i da-
toria de a te scoate din banalul cotidianului, sau de a Intregi
vieata zilnicã cu intamplari, de sigur verosimile, dar mai neo-
bisnuite. Evadarea In tipic nu strica sa se imperecheze cu aceea
In dramatic si sensational.
Nicio mirare ca intr'o zi autorul nostru era sa Incerce ro-
manul politist, asa precum singur Ii denumeste ultimull sau
roman: Amandoi". Aci apare, si mai In relief fireste, dragostea
sa de sensational, eu toate ca ea, chiar In cazul acesta, ramane
Incadrata tendintelor zugravirii realiste. Caci desi In toata tesa-
tura istorisirii se vede negresit intentia de a Incurca pe cetitor,

www.dacoromanica.ro
252 V. V. Hane$

dupa cum se simte aranjamentul" mestesugit al Intamplarilor

si mana autorului la spate, totusi evenimentele sunt asa de viu
prezentate si Inlarituirea lor pare atat de fireasca, Incat chiar
romanul acesta pastreaza tinctura realista, mai ales ca, cu pri-
lejul crimei misterioase a carei deslegare se face abia la urma,
se perinda o fresca de scene si tipuri provinciale, realmente sa-
vuroase.
Puterea evocatoare a povestitorului Rebreanu este slujita in
toatg, galeria operelor sale de un stil viguros si natural, ale cdrui
colori mai mult intunec.ate sant cand trase cu pensula, cand
asternute gros cu cutitul. Daca ar fi sal-1 compar pe seriitorul
nostru cu scriitori celebri de aiurea caci va trebui sa mai treaca,
poate vreme pang, cand literatura nationala ne va oferi destule
exemple autohtone pentru a gasi analogiile caracterizatoare in
propriul ei cuprins dad ar fi deci sa-1 compar cu scriitori de
aiurea (si mi se va ierta dad ma refer de preferinta la acea lite-
ratura care-mi este mai de mult familiara si s'a coborit in mine
mai adanc) a putea spune cä stilul lui Rebreanu reprezinta o
mijlocie Intre scrisul lui Zola i acel al lui Maupassant. Are mult
din forta animatoare a celui dintai dar combinata cu ceva, din
precizia si masura celui de al doilea prozator. In orice caz, el se
opune stilurilor Intortochiate si maladiv chinuite de setea non-
thtii, asa cä as putea s reactualizez, In legatura cu proza lui
Rebreanu, cateva randuri din unica i celebra prefata a lui Guy
cie Maupassant, unde marele scriitor repudia cu hotarire re-
produc textual: vocabularul bizar, complicat si chinezesc, care
ni se impune astazi sub numele de scriere artistica". (SO con-
statam In treacat c stilul natural al autorului acelei prefete a
supravietuit stilului artificial, cu pretentie de arta rafinata, al
celor vizati de catre el).
As mai putea s adaug ca abundenta si revarsarea vijeli-
oasa a inspiratiei lui Rebreanu II Indeparteaza si de categoria
acelor scriitori, acestia sanatosi si realmente artist, care cize-
leaz i migalesc fiece propozitie c'o Indaratnica sfortare, ce Insa,
macar in 'mole momente, poate parea exagerata. Nu s'ar putea
spune in orice caz despre Rebreanu ceea ce Dumas-fiul a spus
odata cu putina rautate referitor la Flaubert, ea omul
acesta Ii face impresiunea cuiva care doboara un stejar pentru a
construi o cutioara; cutioara e perfecta, dar parca pentru attta e
prea mult s doboare un arbore intreg".
Liviu Rebreanu Ii pare mai de grab c desradacineaza
multime de stejari pentru a alcatui dintelnsii barnele uriase ale

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romani 253

unor constructii de eiclop. El nu cizeleaza excesiv stilul, dar 11

animeaza de suflul unei puteri epice neobisnuite, facandu-1 na-
valnic ca valul In spuma. N'as putea totusi spune c scriitorul
nostru nu este preocupat de aproape de scrierea ingrijita plastica
si bine ritmata, ceea ce o dovedeste oricare din operele sale; nici
chiar cd n'ar fi obsedat efectiv de perfectia artistica si de frumos
In genere, ceea ce ne-ar marturisi-o i calatoria sa la Paris, pe
care ne-o povesteste In cartea sa: Metropole" si unde ne spune
miscat dar fara niciun fel de emfaza ca mai In fiece zi petre-
cuta In capitala Frantei, oricare i-ar fi fost directia raitelor
natura intereselor, nu putea sa nu se abata o jumdtate de ora la
Luvru numai pentru a contempla Venera din Milo si a se mai
impregna odath de gratia incomparabila a statuii, cdreia capriciul
mutilarilor a mai adaugat pared un coeficient de frumuset,e rea-
lizgrii artistice Insasi.
Trebue s relevez de asemeni c vigoarea brutald a unui
stil, foarte propriu s. zugraveasca miscarile de mase i furia in-
stinctelor primare, nu-1 Impiedeca pe autor s alba cate-odatA
tonuri de gingasie impresionanta, de care beneficiaza mai ales
precum just s'a observat unele siluete feminine, asa ca de
fapt intalnim in opera literara a noului nostru coleg, aproape
toath gama stilistica dela violenta salbatica, la duiosia suavd
puthndu-i-se aplica astfel, fara gres, unele versuri, In care Victor
Hugo se descria, orgolios, pe sine Insusi:
Mon vol est sill.
J'ai des ailes pour la tempête
Et pour l'azur!
Un adevarat romancier trebue sa fie un psiholog, si Liviu
Rebreanu evident ca este. Poate c n'ar fi recomandabil ca sorii-
torul s intercaleze In povestire, Intrerupand-o, lungi analize ab-
stracte si fastidioase, disecand abuziv mecanismul launtric al
sufletului, asa cum obisnuia pe vremuri Paul Bour get, despre
care acelasi Dumas-fiul spusese, inteo butadd, c ii face impresia
unui om care cand Ii Intrebi cat este ora, el In loc sa-ti faspimdd,
ori eventual sa-ti arate cadranul ceasornicului, s'apuca sa-i des-
faca masinaria.
E de sigur preferabil pentru farmecul povestirii, ca evolutia
psihologica sa rezulte din fapte, ori macar sa fie Incorporath In
fapte, stravázandu-se prin ele. De altfel nu numai exigentele
plastice ale artei, dar chiar psihologia de astazi, n'ar mai fi favo-
rabild procedeului lui Bour get, Intru cat stiinta psihologicd, mo-

www.dacoromanica.ro
254 V. V. Hane$

dung trece dincolo de mecanica elementelor psihice cunoscute,

In adaneuri Intunecate, care pot izbucni fara legatura aparenta
si nu pot fi cleat sugerate sau talmacite indirect.
In povestirile lui Rebreanu se deschide masinäria ceasorni-
cului foarte rar, dar evolutia orelor iti este aratata cu precizie si
cu putere, intocmai ca la un ornic de turn secular care iti vesteste
necontenit timpul, cu bti sonore si vibrante care te scoala din
somnul eel mai adanc. Asa e In genere de expresiva zugravirea
evenimentelor si elocinta faptelor ci te face sa, vezi strafundul
sufletelor, fara nicio disectie pedanta. Imi voiu pernkite totusi, cu
toata admiratia pe care o nutresc pentru realizarile literare ale
noului nostru coleg, s mentionez c uneori, desi foarte rar, sub
influenta poate a romanelor rusesti, vesnic incarcate de surprize
psihologice, gasim si in evolutia morala a unor personaje ale ro-
manului Rebreanu, unele obscuritati superflue. Asa ar fi in, de
altfel, splendida Padure a Spanzuratilor", cazul locotenentului
Bologa, personaj de-a-capul complicat, ceea ce se traduce la ex-
terior prin oarecare incoherente de atituclini, impotriva carora
n'as avea nimic de obiectat, mai ales ea pana la nrma ele se In-
sumeaza pe un fir, iar din totalizarea lor rezulta tipul viu al
unui personaj bogat si framantat sufleteste. Numai in seena
finald, cand se precipita catastrofa, a fi vrut evolutia sufleteasca
a eroului, ceva-ceva mai limpede, oricare ar fi participarea intu-
necimilor subconstiente, de sigur greu analizabile, dar care nu
trebue in tot cazul s dea impresie de arbitrar. Mai ales ca arta,
paralel cu oficiul intensificarii colorilor, Il mai are nedespartit si
pe acela al clarificarii obscuritatilor, mcar si cu o slaba geana
de lumina.
Elogiul men, facut cu multumirea unor convingeri bucu-
roase sa se exteriorizeze, se apropie de sfarsit.
Nu pot insa mai inainte de a incheia sa nu fac mentiune,
iubite coleg, c operele cu care ai imbogatit literatura, romaneasca
nu se marginesc in deobste s prezinte largi rash de vieata, indi-
viduala si colectiva. Ele cuprind adesea i probleme de un ordin
mai 'Malt, sociale sau chiar metafizioe, cum este acel roman, ce
pare a face o figura curioasa in ansamblul scrierilor d-tale:
Adam si Eva", In care pentru prima oarg, parasesti mediul ro-
mânesc si ne transporti rand pe rand prin tari exotice i epoci
diferite, pentru a concretiza ideea metafizia a supravietuirii si a
unei reincarnari succesive a sufletului, pana ce va ancora la urma
pit un plan ontologic de liniste neturburata.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor ronaini 255

Adam si Eva" e o sang pretioasg de povesti exotice, ase-

zate .pe un fir metafizic, ce face din aceastg opera o Incercare
ambrtioasa si oarecum temerara. Dar si daca s'ar rupe firul acesta
subtal i pretentios, pentru unii poate chiar impresionant, tot
raman margaritarele unor povesti colorate, in care a fost topita o
vasta eruditie mitologicg sau istorica, si in care fluiditatea sti-
lului dobandeste pe alocuri o vraj i un farmec deosebit.
In orice caz, romanul acesta e un testiraoniu pentru varie-
tatea mijloacelor dumitale artistice, care nu pot fi exclusiv inchise
in formula naturalista. Procesul evolatiei sufletesti individuale
este, cum stim, la toata lumea, un proces de ingustare treptata.
Bogatia nazuintelor din tinerete se pot reduce mereu, pang cand
ramanem la urma, In cazul cel mai norocos, oamenii unei orien-
tari singulare, on s zicem a unei aptitudini determinate. Dar
pe Marginea acestei linii unice vegeteazg In umbra si alte veleitati
innabusite, care insa nu amntesc cu totul si aspirA cand si cand
la vieata. De acest fapt psihologic se leaga faimosul violon d'In-
gres", expresie a unor slabiciuni in care lumea nu prea are in
deobste Incredere. D-ta ai avut cel putin norocul ca manifestarile
laterale s i se iveasca tot in cadrul literatarii i chiar al roma-
nului, sub forma de Incerari dincolo de cararea naturalista, ba
chiar sa-ti asiguri si In aceasta regime pretuirea sincera a mul-
tora, dad, nit chiar la tel pe a tuturor.
Am deviat ingg putin dela chestiune, fiindca era vorba
principial de prezenta problemelor mai Inalte In structura marilor
d-tale romane.
Daca consideratiile metafizice par a constitui o exceptie
izolata, In schimb, problemele sociale .sau politice formeaza un
substrat obisnuit al povestirilor faurite de darul d-tale creator.
Dintre aceste probleme care framanta ori au framantat nu de
mult actualitatea, voiu mentiona pe una deosebit de delicata,
care s'a pus incisiv in vremea razboiului nostru de Intregire: e
vorba de cumpana morala in care vicisitudinile politice au aruncat
pe fratii nostri Ardeleni, fortandu-i numai decat s aleaga Intre
doug ci ireconciliabile: sau s alerge langa fratii de acelasi
sange, porniti sa-i elibereze, sau s ramang sub steagul statultu
strain uncle jurAea credinta. Aceasta rascruce care numai o
declamatie ieftina Ii va fi inchipuind ca era usor de rezolvit a
fost reluatg si in roman si In nuvele de vigurosul nostru prozator.
De sigur, asa cum s'a petrecut si In realitatea istorica, pang la
urmg birueste glasul datoriilor catre neam. Insa ni se zugraveste
cu mare intensitate dramatismul luptei sufletesti, incle5tarea

www.dacoromanica.ro
256 V. V. Haney

conflictului, care nu era eel cornelian, intre datorie si pasiune,

intre Inger si bestie, ci clilema dintre douh datorii, una pecetluith
de mistica jurhmantului, oealalth strigath de adancurile inefabile
ale fiintei. Era glasul a douh trambite diferite care se opuneau,
chemhndu-te fiecare in spre zarea ei, dar amhndou h. transcendente,
amandoua, prevalandu-se de inhltimea unui plan de etich su-
perioarh.
In inshsi opera asa de valoroash a colegului nostru, paginile
care cristalizeazh aceasta crunth desbinare Ihuntrich sunt dintre
cele mai sguduitoare. Fara sh mai vorbesc de faptul ch, oarba
complicatie a imprejurdrilor conduce obisnuit la moartea eroultti,
fie de streangul acelora pe care se hothrise a-i phrhsi, fie de
glontul nestiutor al acelora chtre care se indruma.
Terminand aceste cateva reflectii, care sunt departe de a
istovi ceea ce se poate spune despre opera scriitorului Rebreanu,
dar care au fest adaptate cadrului nostru circumstantial si n'au
urmhrit alta decat sh dea o motivare onesth unui elogiu convins,
socotesc ch e timpul sh inclielu.
Nu stiu cat de serios crede colegul nostru in migratia su-
fletelor si in posibilitatea reincarnhrii lor dupg moarte. Iar in
cazul chnd aceasth idee e la dansul mai mult decht o juchrie de
romancier, nu stiu ce reintruphri asteapth pentru sine, duph ce-si
va fi implinit rosturile vietii ,sale phmante,sti. Dar de un lucru
poate fi sigur de pe acuma: de supravietuirea numelui shu, slat
cht va exista o literaturl romaneasch si oameni care sh se desfete
de frumusetile ei. Iath, iubite coleg, o nemurire certh pe care n'o
mai astepti dela cine stie ce misterioase posibiliati metafizice,
ci pe care ti-ai cucerit-o singur prin munca si meritele d-tale.
Academia desenmandu-te sh completezi ghirlanda ilustrilor pro-
zatori care te-au precedat mai de mult in aceasth incinth, n'a
fhcut decat sh consfinteasch o situatde de fapt. Academia In ge-
nere nu se precipith, si de aceea uneori poate sh si intarzie. Dar
totusi, cu toath circumspectia sa naturalh, li place sh si anti-
cipeze, iar in cazul acesta al d-tale, institutia noastrh e convinsh
ch a anticipat, cu incredere desvarsith, asupra viitorului shag
de scrieri valoroase pe care pana d-tale neobosith ni le va dhrui
si de acum inainte.
Exprimand aceste nhdejdi, lipsite do orice element hi-
meric, termin cu formula batraneasch, a chrei simplitate caldh nu
poate fi inlocuith de nicio mestesugire stilistich, cu formula tra-
ditional: Fii binevenit In mijlocul nostru!

www.dacoromanica.ro
 SIMION MEHEDINTI

Notti introductivd. D-1 S. Mehedinti e o puternick personalitate a

spiritului românesc. La Universitate, ca i in arena publick, in fata stu-
dentilot, ca si in fata opiniei publice, apare ca un exemplu de intransi-
gentk si de consecventa in idei i principii. In oratoria politick a apärut
la Congresul din 1902, cu discursul pe care-I rediim in aceastg culegere.

DISCURSUL DELA TEATRUL LMIC

(La congresul politic din 1902, 23 lunie)

Child vedeti pe un tdnar cA ia cuvantul pentru intdiasi data

inteo adunare politic, sunt sigur, fiecare clintre Doraniile Voastre
ati doh sa aflati mai Intaiu de toate, ce gdnd 1-a Indemnat pe
acel om nou, ad vorbeasca Inaintea multimei. i aceasta nu doara
din interes pentru persoana vorbitorului, care va este necunoscut
si prin urmare indiferent, ci din grija pentru viitor, care fie bun,
fie ran, prin fatalitatea trecerei anilor va trebui s apese mane,
poimdine mai mult asupra acelora cari pasesc astazi pragul vietei
politice.
De aceea, o marturisire de credinta din partea unor astfel
de oameni noi e numai de cat neoesard; si ea va fi, cred, cu atdt
mai bine primita, cu cat va fi mai limpede. Iata pentru ce, pe
langd frumoasele cuvantAri ale oratorilor cari m'au prececlat, va
rog sa-mi dati voe, sa adaog si eu chteva cuvinte, nu pentru a
multumi eine stie ce semetie personala caci daca o Imprejurare
binevoitoare ar fi adus In acest moment, la aneasta tribun d. pe
alt-cineva In locul meu, eel mai fericit eu as fi fost ci numai
din nevoia de a nu Faso, nici macar o umbra de Indciala asupra
caracterului manifestarei noastre politice.
D-lor, este netagacluit, a In opera de reorganizare a parti-
dului conservator, elementele politice mai tinere au atras In acest
an atentia adversarilor mai mutt de cat ar fi putut si ar fi trebuit
17

www.dacoromanica.ro
258 V. V. Hane$

cineva s'a se astepte. In deosebi, intrarea unui grup de profesori

In clubul partidului conservator a fast Intampinata cu critici
foarte aspre de eateva ziare, care pentru demnitatea acestei adu-
nari e mai bine nici sa nu fie pomenite aid.
De ce nu fa cAutati d-voastra de catedrele pe care le
aveld? ca si cum noi am fi fost In aceasta tar)", cei dinthi. pro-
fesori, cat sa ne fi amestecat In luptele politice!
D-lor, Intrebarea nu cei care au Intrebat Intrebarea
aceasta, evident, merit)", un raspuns, iar raspunsul neted si la-
mutt e urmatorul:
Daca taxa noastra ar fi Inconjurata cu ziduri Inalte, dupg
cum zicea alta data d. Maiorescu plin de o patriotica Ingrijire;
daca din toate panne ea ar fi asigurata contra tuturor primej-
diilor, o marturisesc, pentru nimic, dar pentru nimic In lume,
nimeni dintre noi nu si-ar fi turburat o clipa macar linistea se-
nina a studiilor.
Sunt atatea de vazut si de cercetat In lumea aceasta! 0 eter-
nitate Intreaga sa trdiesti, si sunt sigur, ai muri cu parere de
rau, ca n'ai aflat si nu te-ai bucurat In deajuns de tot binele si
de toata frumusetea, pe care Dumnezeu a Imprastiat-o sub ceru-
rile sale. Si apoi ce minunat ar fi, sa poti privi lumea de sus ca
din balcon! In kc sa te cobori acolo unde stii a vei fi stropit cu
noroiu, sa-ti permiti chiar iluzia a esti cine stie ce faptura deo-
sebita, cu mult superioara puhoiului care 10 trece pe sub ochi.
Da, d-lor, s'ar putea si asta; adeca s'ar fi putut, daca prin
vre-o Minune ca cele din povesti ne-am fi trezit Inteo bunI
dimineata, a un zid urias ocoleste de jur Imprejur neamul nostru,
punkidu-1 la adapost de orice surprinderi neplkute.
Din nenorocire Insa pentru noi, stiti, d-lor, ca altul este
adevarul. De la rasarit, de la apus, de la miaza-noapte, din toate
panne sufla numai vanturi aspre asupra pamAntului tkei noastre.
MIA, si de la miaza-zi am avut sa ne Ingrijim si va trebui sa
ne ingrijim si pe viitor cu toata luarea aminte, daca suntem
destul de realist In politica.
Si atunci, daca astfel sta lucrul, In fata oricarui om drept
la cuget, mai Intaiu de toate se pune limpede aceasta Intrebare:
Te simti tu dator, in mod exclusiv, fat)", de preocuparile tale
stintifice si literare, ori ca parte a unui neam amenintat privesti
ca cea mai de seama datorie a vietei pastrarea Insäsi si ridicarea
neamului din care te-ai nascut si prin care ai ajuns sa fii ceea
ce esti?
Aceasta e, d-lor, Intrebarea. i in sa raspund fara Incunjur

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rontini 259

tuturor fatarnicilor, can au binevoit sa insinueze la intrarea

noastra in partidul conservator, ca prin aceasta ne-am fi abatut
de la datoria noastra profesionala. Iar raspunsul, pentru tot-
deauna si pentru toti, e urmatorul:
E o Ingamfare de spirit mecliocru, e o presumtie de cap
incult sau in once caz foarte putdn cleprins cu generalizarile filo-
sofice, s creada cineva, c easta lui o teasta oarecare din
anul 1902, e numai decal, fatal indispensabilä progresului
stiintelor in secolele i miile de secole care yin. Din contra, d-lor,
once adevarat om de stiinta intelege si irebue sa Inteleaga
macar atat: cat lumea va fi lame, stiintele vor progresa fara in-
cetare, de oarece setea de a cerceta va fi In veci neastamparata;
si ce nu poate unul azi, vor putea mane altii; zeci, sute, mii si
mii de mii. Un neam Insa dad piere, pierdut ramane pentru
vesnicie. Cu dansul piere o limba, pe care n'are s'o mai auza
nimeni; piere un suflet deosebit i prin urmare o posibilitate de
civilizatie noua, care era sa fie, dar nu va mai fi nici odata.
Si iata dovada Inaintea ochilor.
Adunatd acum mijloace pentru ridicarea unui monument
marelui scriitor Ioan Creanga. Cine insa dintre dv. Indrasneste
sa afirme, ca acel genial taran, In care s'a manifestat mai limpede
de cat on si unde sufletul neamului nostru, eine ne asigura cA
In alte imprejurari politice, autorul Amintirilor", spirit inde-
pendent si neastamparat cum era, n'ar fi pierit -Mind sare In
ocnele eine stie carei tari departate! $i dacA cu dansul si cu
altii ca dansul s'ar fi Intamplat asa ceva, unde ar fi azi strain-
citul Inceput de literatura, pe care 11 avem, si care fara Indoiala
este una din bucuriile cele mai curate In momentul de fata al
culturei noastre romanesti? $i nu cumva stiti cu totii o In-
tinsa tara romaneasca, undo din pricina Imprejurarilor politice
graiul romanesc sa fi cazut in paragina si sa se fi stins aproape
si cea din urma licArire de cultura romaneascA? FarA indoiala,
d-lor, la inceputul, la temelia fiecarui neam sta cuvantul, dar
cuvantul e dat de Dumnezeu neamului, i neamul e cuvantul, e
graiul In care si prin care traeste tot ce e mai ales si mai scump
In fiinta noastra de popor deosebit de alto popoare. Aici e temeiul
originalitatei viitoare in cultura unui popor. Iata de ce pastrarea
unui neam si a unei limbi e o datorie, care se inalta ca cerul
fata de clamant de-asupra oridrei datorii catre once stiinta parti-
culara. Toate la timpul lor. Acum e timpul sacrificiului pentru
constituirea definitiva a statului si a neamului romanesc; iar
pilda sacrificiului de sine trebue s o dea Inainte de toate cei ce

www.dacoromanica.ro
260 V. V. Hane$

traesc in sferele ideale, profesorii, cari cu parere de rau resem-

nandu-se a fi filologi mai mid, mai mici matematicieni, mai
mici istorici, etc. vor face cu putinta pe viitor in neamul si prin
neamul lor: mai multa matematica, mai multa filologie, istorie,
fizica.... mai mult din toate cele-l'alte stiinte.
0 repet, aceasta e tinuta momentului. Vanatorul adevarat
trage Mat, eat crede a poate atinge tinta. Singuri nebunii au
privilegiul sa impuste In luna, soare sau stele, ramanand veseli
totusi si impacati in suflet pentru o ast-fel de isprava.
Acesta e, d-lor, cuvantul, cu care tineam sa raspund o data
pentru tot-d'auna acelor oe vor voi sa ma intrebe, daca profe-
sorilor le este ingaduit sa se amestece in luptele politioe sau nu.
i acum, d-lor, a doua intrebare:
De ce am intrat noi, o seama de tineri, in partidul con-
servator si nu ne-am abatut cum-va spre o alta formatie politica'?
Ori-cine observa en nepartinire prefacerile partidelor noastre
politice, trebue sa constate, ca un vant de renastere conservatoare
sufla peste intreg pamantul tarei noastre. Acuma zece, doua-zeci
de ani, sa fi zis un tanar ca este conservator, ar fi fost o adevarata
temeritate. Valurile luptei constitutionale ridicate de furtuna de
la 1348 impinsese tinerimea asa de departe, In cat a nu fi liberal
se parea celor mai multi o adevarata absurditate. Astazi, ca o
reactiune fireasca, renasterea conservatoare devine din ce in ce
mai vadita; si aceasta e asa de adevarat, in cat ori-cine poate sa
observe, cum toate steagurile liberale, incepand en cel socialist
rosu ca para focului, pang, la rosul mai stars al radicalilor si oel
de tot palid al liberalilor, cum toate, dar toate s'au inalbit cu
mult fata de ceea-oe erau odinioara. Peste tot, dupa o experienta
dureroasa, nascuta din imitarea strainismului, lumea noastra
romaneasca a inoeput a se sfii de piste culori asa de batatoare
la ochi.
E o iluzie aceasta? Eu cred ca este realitatea Insasi, si WI
dovada pipaita:
Mid am inceput si noi a deschicle ochii la lume, sus de tot
falfaia steagul socialist al d-lui Nadejde. Colegii nostri de clask
cari voiau sa para mai mult de cat erau, isi ziceau intre dansii
tovarasi"! La moda erau brosurile unui oare-care Krapotkin,
socialist rus mi se pare si nihilist. Ba mi-aduc aminte, unde-va
umbla vorba intre tovarasi" sa poarte si t)luze ineretite la
asa de mare era pe atunci zelul pentru ale d-lui I.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romdni 261

Si ce repede s'au schimbat de atunci incoace lucrurile!

Unde o fi steagul d-lui Nadejde? Unde-i ceata tovafasilor de
odinioara? Unde or mai fi brosurile lui Krapotkin? S'au dus toti
si s'au dus toate, s'au dat afund. Le-a inghitit pentru totdeauna
marele ran al uitArei. Si eel care o marturiseste mai fara incunjur
e.insusi d. Nadejde. Inteun articol de revista d-sa si-a luat sar-
cma anul trecut sa ne arate, ca nu numai in practid, dar nici
in teorie un partid socialist in tara noastra nu-i si nu poate fi
eu putinta.
Gaud a vazut ca tovarasii" d-sale Semiti au inceput sa
strige Sus Macabeii, jos Romanii" vezi Revista Romana, Maiu
1901 s'a desmeticit d. Nadejde; a revenit la, sentimentul rea-
litatei imediate: si-a dat seama, a e cuminte lucrul, g vedem
unde ne strange opium i cojocul nostru, nu bluza si bocancii de
lemn ai uvrierului din alte tari, pe care nu-i cunoastem si. cu care
nu avem nici in din nici in manecA.
Si-au venit in fire socialistii; au vopsit steagul lor cu o cu.-
loare mai alba, ceea-ce sincer vorbinci le face multa onoare, pre-
supunand ca intoarcerea lor la calea dreptatei este la toti sincera
si pentru totdeauna.
Dar radicalii! Cine nu-si acluce aminte cata electricitate
era in atmosfera noastra politid pe cand ziarul lor de lupta
tuna si fulgera, in deosebi asupra Capitalei si mai ales in preajma
Suveranului. E de mirare, cum de n'a cazut atunci trAznetul pe
cineva dintre eei ce erau mai aproape de nouri si poate chiar pe
acel ce sta mai sus de cat toti, ceea-ce ar fi fost o rusine si o
nenorocire de o incaleulabila consecventa istorid.
Si azi! Ce repede s'a inseninA cerul politic al d-lui Panu.
D-sa care cerea pe atunci libertati 1 radicale, ne-a faeut iarna
aceasta in interesanta revistA Saptamana" destainuiri, care nu
mai lag nici o Indoeala a si d-sa a renuntat en degvarsire la
chimerele de odinioara.
Libertatile, multe si din ate le avem, sunt zadarnice,
ne spune d. Panu. Una e iluzia constitutionall si alta e realitatea.
Constitutia a fost pentru noi o haina asa de lunga si de largg cu
atatea cordele si falbalale, In cat ne-am impedecat inteinsa, cum
patesc copiii, cand se imbrad cu haina vre-imui om matur. Am
dat-o prin noroiu, am calcat-o and unul, cand altul... Destul cu
atata bufonerie!
N'o zice d. Panu chiar In forma aceasta familiark cum
mi-am permis sa, v'o spun eu, dar acesta se pare a fi adancul
convingerei d-sale. De aceea cu Inalbirea parului si-a Inalbit si

www.dacoromanica.ro
262 V. V. Haw

d-sa steagul, ceeace drept vorbial Ii face aceeasi onoare ca si

sefului de odinioara al socialistilor.
Despre liberali, d-lor, voiu zice numai doua vorbe. Partidul
acesta, produsul culturei moderne influentate de revolutiile seco..
lului al XIX-lea, si-a Indeplinit cu prisosinta programul i simte,
ca era luptelor pentru libertati constitutionale e definitiv Inchisa.
Ce deputut liberal mai Indrazneste azi sa ceara in parla-
ment largirea libertatilor!
Libertati?! Dar avem s dam in dar i celor care n'au. De
aceea i partidul liberal a obosit de a mai cere altele noui. Se
odihneste si face foarte bine ca se odihneste.
Ba mai mult. Ca un fel de compensare pentru exagerarile
trecutului, liberalii incep sa faca amenda onorabila. Dovada, e
legea meseriilor din ultima sesiune parlamentara.
and d. Carp In 1881 acum un sfert de veac patruns
de Ingrijire, nu pentru libertati eftine, ci pentru soarta elemen-
tului romanesc de la orase, cerea concentrarea si organizarea lui
In bresle, indemnandu-ne sa smulgem arma din mana adver-
sarilor, ce indignare n'a starnit propunerea aceasta in parlamentul
liberal de atunci! A trebuit urbanitatea clasica a discursurilor
d-lui P. Carp, ca sa nu i se spuna in fata eine stie cc cuvant de
ocara.
Si ce drepte sunt ate odata imprejurarile. Iata azi, reac-
tionarul, medievalul Petre Carp, iata-I la moda Inteun parla-
ment liberal!
Sk judecara, d-lor, trecutul cu asprime? Nu. Onoare part-
dului liberal, ca a revenit la sentimentul realitatei si se sileste
sal indrepteze unele erori din trecut. Cat despre seful nostru, dacA
ar fi accesibil micilor pasiuni, ar putea s so simta nu numai
multumit, ci deplin fasbunat. Gratie d-sale si altor barbati de
felul d-sale, vad azi pãn i orbii ca, un vant de sanatoasa re-
nastere conservatoare sufla peste tot pamantul romanesc. Idolii
revolutiei internationale, la care s'au inchinat toate partidele
noastre din stanga, sunt i la noi ca i aiurea In deplin amurg;
se cufunda pe incetul in umbra istoriei.... Ar fi o nebunie i o
necuviinta s insulti idolii, child coboriti de pe piedestalul glo-
riei trec tristi In umbra rece a muzeelor. Adoratia lor a fost un
pacat al tineretei" poporului nostru. Pacate de acestea au i pc:
poarele ca si indivizii, si e bine ca, le-am avut i noi, tocmal
pentru a fi siguri c. nu le vom mai avea nici °data.
Si acuma, cand aurora renasterei conservatoare ne pre-
vesteste o dimineata Invioratoare de puteri, mai e nevoe sa de-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 263

monstrez cuiva, de ce noi tinerii am intrat In partidul conser-

vator? Evident, nu. Acuma 20 de ani, cei mai multi dintre noi
ar fi fost probabil liberali. Azi, urrahnd curentului vremei, suntem
conservatori si nu ne facem nici un merit din aceasta; dar iargsi
mmeni n'are drept sg, ne faeg, din aceasta o ving. Istoriceste
dreptatea este de la Inceput pe partea noastrg, si la aceastg
dreptate suverang a istoriei tdnem mai mult decht la toate Jude-
cgtile pasionate ale contemporanilor nostri interesati In cauzg.
Iar acuma, d-lor, o ultimg, intrebare si cea mai delicatg
dintre toate: De ce noi tinerii ne-am alipit de partidul conservator
reprezentat prin d-1 Carp si nu ne-am rgacit cumva spre forma-
tiunea, alii zic firma pseudo-conservatoare a februaristilor?
Formatdunea aceasta, d-lor, este unul dintre inciclentele ar
trebui sg, zic accidentele cele mai triste din viata noastrg, de
stat cu regim constitutional, e im adevgrat anachronism politic.
In adevgr, pe chnd liberalii de toate nuantele, pang si so-
cialistii ati vgzut au devenit sau sunt pe cale a deveni partid
de guverngmant, In intelesul obisnuit al euvantului, o parte din
fostii conservatori, perzhnd simtul realitgtei, s'au intors tocmai
ei, contra tuturor asteptgrilor, la zgpgoeala demagogicg, a unor
timpuri, pe care nu e orn politic cat de slgbänog sg, nu le con-
damne In vremurile noastre.
Si iatg, dovada: Nici In timpurile clemagogiei celei mai
libere, nu cred sg fi pronuntat cineva Intr'o adunare publich vorbe
mai Indrgsnete de cat acelea, pe care le-a rostit anul acesta la
Dacia reprezentantul recunoscut al firmei februariste.
Dati-mi voie sg, citez:
Cetateni, l 4 Aprilie vom da o btlie mare. De as putea
deschide inimile, as gasi in fiecare numele
M. sfiesc., d-lor, s. pronunt In aceastg adunare numele
acela. Col ce vorbea la Dacia nu s'a sfiit, ci a continuat cu paths:
Cetateni, va trebui sI luptati pentru a cIpIta thepturile,
cAci mai thrziu va trebui sg le cApItati cu sInge".
Cum adecI? Steagul unei lupte vfasmase pang, la veirsafe
de seinge, ridicat In 1902, In mijlocul capitalei regatului? Dar ce
s'a Intamplat? Care e calamitatea publica, din care sg iasg, pang
si Indemnul la rgzboiu civil? Si cine este bgrbatul de stat, eroul
sub steagul cgruia trebue sg se dea o bgtglie asa de cfanceng?
D-lor, rgspunsul e asa de umilitor pentru mhndria noastrg
de RomAni, nu mai e vorba acuma de nici un partid In cat
mg tem cg, nu veti crede propriului d-voastra auz. In adevar, cine

www.dacoromanica.ro
264 V. V. Haw

si-ar fi inchipuit ca la 25 de ani dupg, razboiul independentei,

and atatia i atatia Mrbati politici ai tarei au adormit somnul
de veci, 1uminati abia de raza palida a unei slabe amintiri intre
prieteni, cine s'ar fi asteptat s vada in capitala regatului, suin-
du-se in viata la Capitoliu, pe avocatul I. Bratescu, Un avocat
familiar tuturor stradelor capitalei? Un Bratescu intampinat cu
imnul national si incununat ca eroii de o ceata de fecioare imbra-
cate in alb? Un Bratescu ridicat, in viata, pe piedestalul gloriei
strigandu-i-se osana! i Inca in numele partidului conservator,
in numele partidului ilustrat de Catargiu, Mavrogheni si Alex.
Lahovary?
Ce suflet cinstit, ce conservator cu putin simt de demnitate
pentru tara i partid se va putea apara de o adanca inclignare
fata de aceasta bufonerie, prin care am starnit nu rasul, ci corn-
patimirea chiar a adversarilor nostri ! Ce, ne-am coborit noi oare
iarasi la gloriile de strada" si dela usa cafenelei" ca in tim-
purile triste ale satirei lui Eminescu?
Sunt, d-lor, lucruri asa de triste, incat nici cel mai cumpatat
nu se mai poate stapani. Deprins cu tonul academic al discutiu-
nilor senile, ma doare In suflet, c pomenesc in fata Domniilor-
Voastre aceste josnicii, cari batjocoresc vieata politica din statul
nostru. Nu de placere le amintesc, caci inima se strange de durere,
cand vezi raul chiar si la un adversar neimpacat. Le pomenesc
insa, spre a se sti, c fatä de acest cinism, care constitue un ne-
asteptat anachronism in hiptele noastre politice, tinerii ar fi tre-
buit sä fie orbi ori demagogi ei Inii, ca s poatg, lua calea spre
Clubul Retorului si al lui Bratianu.
Triumviratul pe care west doi decadenti 1-au facut im-
preuna cu bogatul Crassus, spre a stapani prin bani pe toti
nefericitii, care n'au libertatea materialg, i morala, nu putea fi
si nu va fi niciodata idealul unui adevarat conservator. Iau de
martori pe toti cei constienti de demnitatea noporului nostru,
ca aceasta nu se poate i nu se va putea nicioclata, oricare ar fi
sa fie sacrificiul.
* *

Si totusi: i raul isi are partea sa bung,. Mild formatiunea

februaristg, s'a coborit la acte de o demagogic asa de vinovata,
atuncea a trebuit sg, iasa si mai bine la ivealg, caracterele ade-
varatului conservatorism i valoarea barbatului politic care Il
reprezinta. Toti cei capabili de judecata obiectiva, desinteresata,

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor románi 265

si-au zis: unde e demagogie, nu poate fi conservatism.. Cinste

si mmciund la un loc asta nu se poate.
Ne-am dat seama i noi cei relativ indiferenti pand atunci,
ne-am dat seama mai bine decat orisicand, cd, intruparea cea
mai desavarsitd a ideii conservatoare e consecventa personalitate
pohtica a d-lui P. Carp, care Inteo lungd carierd, a avut tot-
deauna mai presus de toate preocuparea patrioticd de a Intari
temelia statului, apdrand tocmai caracterul romanesc al insti-
tutiilor noastre, nefacand nici o concesiune modelor si altor sla-
biciuni de moment.
Ce vaditd, e bundoard pentru toti cei ce au ochi s vadd
intentia breslelor d-lui Carp ! Emancipati pe thrgovdt, economi-
ceste; emancipati-1 chiar prin crearea unei concurente fortate!
Acesta e cuvantul d-lui Carp. V'asi Intreba, m rog, cine era
atunci mai aproape de simtirea poporului nostril: cei ahtiati de
forme constitutionale asa de eftine, ori conservatorul care spunea
verde : Nu bAgati de seamd c cu cat se fargese liberthtile. cu
atata sporeste elemental strain al evreilor"?
Si iarasi, ce limpede e alt cuvant al d-lui Carp : Proprie-
tatea tdranului ca i constituirea breslelor e o cestiune nationald.
Singurd natiunea, care are tdrani bogati neatarnati, poate In-
frunta primejcliile soartei". Pironiti deei acesta e cuvantul d-lui
Carp pironiti proprietatea in mainile plugarului, sd nu scape
emnva in mama cdmdtarilor.
Sau trecand dela tdranul plugar la tdranul ostas, nu e oare
semnificativ din punct de vedere conservator, cd cea mai frumoasd
lauda a vitejiei tdrdnesti peste Dundre e tocmai aceea datoritd
d-lui Carp ?
Auziti-1 povestind In parlamentul tdrei, cum la Infalmdseala
de MO Grivita, child ordinul de retragere fusese dat, curn un
dorobant, s'a oprit i MA, ordin a inceput a trage orbeste in gfa-
madl; cum exemplul lui a fost imitat de alti eativa; cum fo-
curile rdslete s'au prefaeut In focuri de pluton ; acestea In salve
de batalioane ; cum linia miscdtoare a inamiciului s'a oprit
Inteun zid de trupuri moarte, si astfel indaratnicia si apor
avantul dorobantilor a chemat sub steagurile noastre victoria,
care o elipd ne pdrdsise.
A trebuit sd, simfa adanc mandria si vrednicia rasei noastre,
oratorul, de obiceiu foarte sobru, care a povestit totusi asa de
miscat eroismul acelui obscur dorobant. i ea dovada, c d. Carp
a avut simtirea aceasta nu Intampldtor, ci In tot cursul vie-ter,
avem pe langd legile d-sale conservatoare i frumosul cuvant de

www.dacoromanica.ro
266 V. V. Haney

raliare din asta toamna : indtireit spre rtiztiqii ha .5tefan

Voda!
Acesta e cuvant de conservator. Aceasta trebue sa fie
calea istoriei noastre. In semnul acesta vom invinge noi conser-
vatorii. nationali, In deosebire de pseudo-conservatorii Cazuti In
demagogie!
Si cand ziva gloriei linistite va sosi, iar istoria senin va
deosebi, nepartinitoare, adevarul de minciuna, vei fi bine-
cuvantat eel ce ai ocrotit pe taran, si meserias ; cel ce ai laudat
cu atata caldura pe osteanul umilit, care a intors pe tovarasii sai
la victorie; vei fi binecuvantat ca In politica tarei romanesti,
pe cand altii se nomoleau in mlastina, In viroaga patimilor mes-
chine si in trivialitatea unei demagogii fara de exemplu, prin cu-
vantul tau ai intors pe toti conservatorii adevarati spre simtul
de mandrie si de sacrificiu al razesilor lui Stefan-Voda. Ti-am
auzit chemarea si iata am rdspuns cu tutii, in cuvantul acela am
auzit nu glasul unui om, ci glasul Insusi al neamului nostru.
*
*
*
Ar fi deajuns, d-lor, si atata, pentru ca sa justificam ali-
pirea noastra de steagul d-lui Carp. Dar vorba evangheliei!:
celui ce are i se va mai da. D. P. Carp nu numai a e bogat In
conservatism prin cariera d-sale de o minunata consecventa
semn al unei inalte culturi politice d-sa mai e bogat si prin
bogatia prietenilor pe care li are.
De-asi sta sa-i Insir pe toti, n'asi mai ispravi pang maine.
E unul insa caruia i se rezerva In istoria neamului nostru un loc
aparte, si caruia partidul conservator Ii datoreste necalculat de
mult.
Pe cand d. Carp se Ingrijea de Romanul plugar, meserias
si Wean, acel prieten al d-sale, mai bine de un sfert de veae, s'a
Ingrijit de sufletul neamului nostru In sensul conservatismului
celui mai idealizat.
Si anume: Pe °and cei orbiti de stralucirea culturei euro-
pene batjocoreau poporul nostru Indesandu-1 cu italieneste, cu
frantuzeste, nemteste si alte nasdravanii, d. Maiorescu, d. Maio-
resell, ca o vie protestare a sentimentului nostru de rasa, desi
tanar, cu foarte putini tovarasi, a esit la lupta contra tuturor
si le-a strigat energic tuturor naucilor : Indarat spre poporul
nostru, spre limba lui, spre sufletul lui, care este si mai trebue
,sa fie romanese inainte de toate.
A! cu ce larma si cu ce pornire patimasa nu s'a aruncat

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rontâni 267

asupra-i toata ceata semicloctilor ! Dar vorba d-sale favorita :

biruit-a gandul.
Ca Roman esit tocmai din leaganul neamului nostru, cu un
admirabil instinct In lupta contra imitatdei straine, tanarul de
atunci, repetand cuvantul cronicarului: biruit-a gandul, s'a ada-
postit dela inceput sub scutul istoriei neamului nostru. Si in
adevar, a avut dreptate, cad dupa o lupta crancena, adevarul
national a biruit pe toata linia contra mincinoasei si nesana-
toasei imitatii a strainilor.
Toti poetii si prozatorii de valoare cum este dat tuturor
sufletelor deosebite au priceput repede norma acelei lupte si
au trecut Indata pe partea oelui oe Intelesese firea neamului lor.
Si In locul limbei pasaresti si a ineptiilor literare de odinioara,
am ajuns la Pastelurile lui Alecsandri, la limbo, lui Eminescu
dulce ca un fagure de miere", la Amintirile lui Creanga, pentru
a cita numai cativa dintre cei morti. Pe cat de mare a fost
lupta, pe atata de mare a fost si victoria.
Va fi si va ramanea o etern neintunecata glorie pentru
scoala literara din Iasi, c tocmai In mijlocul ei s'a adus croni-
carilor ?i, voevozilar nostri lauda cea mai sincera si mai Indlta-
toare de suflet. Cine nu simte azi pe tot pamantul romanesc un
fior de mandrie, child se gandeste la nobila figura a lui Mircea-
cel-Bg,tran din epopeea luptei dela Rovine i and gandeste la
tot trecutul nostru din vremurile de care se invredniciserg, cro-
nicarii si rapsozii?
Va fi apoi i va famanea o etern neIntunecata glorie, cg.
tot In scoala literara dela Iasi a rasarit acea nepretuita floare,
Doina" lui Eminescu, in care se aude suspinul de secole al po-
porului nostru si totdeodata si strigatul lui de revolta.
Sa o stie toti, cei ce mint prezentul, cu gandul sa mina
asupra viitorului, Doina care se sfarseste cu Stefane Maria Ta,
tu la Putna nu mai sta" a fost scrisa atunci, chipul marelui
Voevod se aratase in bronz In vechea capitalá a Moldovei, iar
cetirea acelei doine In vesela Junime a adus lacrami de induiosare
in ochii tuturor color de Ltd,. Rasesera cei din scoala d-lui Maio-
rescu de tori nerozii, cari batjocorisera neamul nostru; au plans
fug de Induiosare In fata marelui poet, care Ii glorificase dupa
dreptate.
A biruit gandul. Biruise adica sentimentul pastrarei limbei
si al mandriei de originalitatea neamului nostril.
Se Induioseaza astazi contimporanii nostri, cand aud ca
bietul Sincai a umblat pribeag purtand in traista un mare odor :

www.dacoromanica.ro
268 V. V. Haney

istoria neamului sAu. Se va Induiosa de asemenea pe viitor cel ce

va ceti, cd acelasi prieten ar trebui sA zic frate de cuget al
d-lui. Carp ca Max ministru de instructie cea dintaiu grijA a
avut-o, sl dea fuga in Bucovina, sä scape din primejdia nem-
teasd documentele, care fac nepretuita Colectie Hurmuzachi.
Dar ridicarea din paraginA a slAvitului monument dela
Curtea de Arges, legatA de numele acelorasi corifei conservatori?
Uncle erau pe acele vremuri de lupta pentru intemeerea cul-
turei noastre nationale, pentru culegerea documentelor din bA-
trAni si restaurarea pioasa, a trecutului nostru ca ifeam, unde
erau eei din cohorta triumvirilor de azi ? Cine din toatä gloata,
Med trecut si MIA neam din jurul lui Crassus, a Retorului si a
lui BrAtescu, cine IndrIsneste s'a, ridice mama si sA, zicA: iatA
am fost si noi pe atunci !
A, d-lor, ce n'ar da acuma cei ce vor sä legitimeze preten-
tile lor de azi cu un pic de traditie In istoria partidului conser-
vator, sa", se poata ImpArtbisi retrospectiv de o licarire, de o slabA
licArire Dakar, din gloria asa de sening a corifeilor partidului
nostru. Istoria insa, nu i-a cunoscut nici In trecut, nu-i cunoaste
azi si Ml-i va cunoaste nici In viitor. Nu-i cunoaste, fiindcA
istoria nu se scrie dui% minciuna registrelor, ci dupA fapte de
vederea Intregului neam.
Si n'am sfarsit nici aici. Trebue s'a, pun paz5, gurei mele,
cAci de-asi numAra tot capitalul conservator adunat de prietenii
d-lui Carp care a ajuns un adevdrat nabab politic n'asi mai
isprävi o sApfamAnsa. E de ajuns Ina, trecAnd dela bAtfani la cei
tineri, s'a, VI atrag Inca,' luarea aminte, cd, dacA araturi de generali
bAtrilni, conservatorii cinstiti ar vrea sA gAseasa In viitor pentru
o mare luptA, de principii un fel de Bayard conservator, un ca-
valer MIA teamA si fATA patd, pe acela tot MO, steagul d-lui
Carp '11 vor gAsi.
Al nostru a fost trecutul, al nostru va fi prin urmare si
viitorul. Toti marii conservatori, can odihnesc Intru Domnul,
doarma linistiti somnul lor de veci. Pentru batjocora, pe care
demagogii au adus-o partidului si tarei, conservatorii adevArati
vor aduce in schimb prinosul curat al luptei desinteresate
pentru idee.
Nu ne temem si nu ne vom teme nici odata de opintirile
celor ce vor s'a InvingI cu numArul. In 16,turi gloata MA, de
nume.... Panem et circenses.... paine si haine si restul ti le va da
Crassus. Suveranul tArei nu-ti va da InsA guvernul, Cad guvernul
nu poate fi dat ori-cui, ca o hainA oare-care de dar. Cel mai

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini 269

ofensat de cat ori-cine de aceasta cinicd demagogie este Insusi

Suveranul.
Sd, ne adtmdm multi. Sd fim grei. Sa tragem la balantd.
Sd plecdm Diana Suveranului spre noi.
Acesta este strigdtul, care räsund In tabdra disidentd, In-
cepand din ziva memorabild a acelui asasinat politic, pe care ei
insi-si 1-au recunoscut In fata lumei drept un asasinat cu pre-
meditare. Si In setea cinicd de putere, partidul acesta bizuit pe
greutate" cearcd sd reducd rolul Suveranului la acela al unui
cantar automat, in fata cdruia sa se compare ponderea gloatelor
inferioare politiceste.
Dar pentru demnitatea noastrd de popor, aceasta nu se va
Intamp la. Nici un Hohenzollern nu-si va pleca ochii spre Bizant,
Caci In ziva cand in politica tdrei cei cu greutatea trupului ar
1nvinge pe cei cu inaltimea mintei, ar fi In primejdie insasi viata
acestui neam. Asemenea geniului, care la cei antici isi pleca la
morminte Melia spre a-si ascunde fata inaintea mortei, toti pa-
triotii adevdrati ar trebui atunci sd-si ascundd fata de durere,
spre a nu fi martori la rusinea si totala decadenta a poporului
nostru.
Dar nu.... va birui gandul, dupd cum a biruit si In trecut.
Va birui de jos si pang sus. Si tocmai pentru biruinta aceasta
definitivd a gandului celui curat si a idealului nostru ca neam,
alergat-am si noi tinerii sub steagul politic al d-lui Carp, ori cat
de umilite ar fi puterile noastre.
Nu e si nu putea fi nici o aspiratie personald, care sd ne fi
dat acest indemn. Ipoteza aceasta e atat de ofensgtoare, atat
pentru noi cat si pentru d-voastrd, In cat nu mai insist asupra ei.
Nu e nici simpatia personald. Aceasta e totdeauna o sldbi-
ciune si o eroare, de Cate ori judecata suferd din pricina ei.
E singurd simpatia, adicd afinitatea intelectuald, care a
adus In randurile idealistilor maturi pe o seamd de tineri, cari
pdsind de-a binele peste pragul maturitatei, au dreptul sd creadd,
CA stiu ce fac, mai bine de cat altii cu mult mai tineri de cat ei.
Nu venim deci nici pentru ambitiunile noastre, nici pentru
ambitiunile altora.
Din contra, am auzit glasul d-voastrd, tocmai fiind-cd ati
fäcut apel la sacrificiu. Si fiind-cd ne d'adusem seama, cd de-a-
supra vietei triviale a celui ce trdeste numai pentru un moment,
se inaltd si se vor indlta senine chipurile celor ce prin sacrificau
sunt capabili sa se ridice de-asupra propriei lor vieti, ne-am zis:
acestia trebuesc ajutati, ori cAt ar costa sacrificiul personal.

www.dacoromanica.ro
270 V. V. Haney

Mfg, de ce cu ochii tinfa la luceardrul, care ne licgreste peste

negura viitorului, linistiti dar hotdrIti, ne-am Imbarcat pe vasul
conservator, condus de carmaciul slu istoric, d.. P. Carp. Esim
astfel In largul marei si pornim spre o tinfa depArtafa, lAsAnd
cabotajul eftin si interesat pe seama volintirilor de ocazie si a
tuturor piratilor momentului.

www.dacoromanica.ro
 ION MIHALACHE
Nord introductivei.D-1 I. Mihalache, inzestrat cu talent oratorio, s'a
manifestat In cadrul preocuparilor sale, impresionand opiniunea publica ro-
maneasca prin discursul tinut, in numele invatatorilor, la inmormantarea
mi Spiru Haret.
Sub impulsiunea sincerit4ii sale, glasul i-a vibrat in fraze ample si
sustinute, pline de avant si de multe ori de insusiri literare. In acest dis-
curs se observa o logic stransg si un remarcabil bun simt popular.
Domnia-sa a rams legat toafa vieata de satul si scoala romaneascrt.

DISCURS LA INMORMANTAREA LUI SPIRU HARET

(in numele infatatorilor)

Doan:me al Tariilor, d tarie glasului meu, s poatA plange

durerea ce Incearca sufletul a 6000 de InVatatori ai Trii, acum,
cand parintele kr Ii paraseste, si sa poata plAnge durerea a mill-
oane de tarani, In momentul In care eel mai mare iubitor al lor,
dela Cuza i Kogalniceanu Incoace, Ii lasa.
Moartea lui Spiru Haret Inseauma o cruda lovitura pentru
Invatatorimea si taranimea romana, cu care el era identificat In
simtiminte si aspiratii.
Parinte al nostru i suflet din sufletul nostru, ne lasi, child
Inca aveam nevoe de tine! Inspaimantat,i de imensitatea golului ce
lasi In urma, striga in noi cu tarie si toate vane tarii poarta
rasunetul acestui stigat, mareata opera ce ai savarsit pentru D.
noastra mantuire.
Ne chinuiam s, trezim la viata ,satele noastre. Cei mari pi
cu putere vecleau In aceasta, opera de anarhie; i, slabi, risipiti,
far'd pic de stabilitate si de garantie legala, eram de batjocura
tuturor i toti ne huliau.
Esti cel dintaiu, care ne-ai Inte les, si, iubindu-ne cu iubirea
sufletului de apostol, In kc s ne lovesti, ne-ai ajutat; In loc sa
ne opresti, ne-ai Inderanat; In loc sa ne 1ncurci, ne-ai luminat
calea; ne-ai coordonat sfortarile, te-ai pus In fruntea noastra ca

www.dacoromanica.ro
272 V. V. Hane$

un viteaz general si ai impartasit la olalta bucuriile muncei de

dezrobire, dar si suferintele si lovirile de martir al unei cauze
marl.. In noi se asvarlia o sageata In tine o sutd. Totdeauna
Ins cu capul sus ne-ai Imbarbatat i ne-ai strigat: Inainte cu
credinta In izbanda. Si scoalele noastre pustii s'au populat. $i
numdrul nostru s'a marit; i coala poporului a devenit cii
adevarat a poporului, servind nevoile lui. Lumina a patruns In
inassele largi ale poporului.
Dar ceeace va lega pentru vesnicie numele de Haret cu taxa-
nimea romana, este activitatea extra-scolarrt.
0 putere uriasa, necunoscuta, se pune in servicitil natiei.
Taranul adult este chemat la, adunari prin cercuri, sezatori si
Incepe si el rosturile Orli acesteia; etici $i, el este fiu al tarii
aoesteia. Pentru el se organizeaza biblioteci populare, societati
orale j de lecturd. Si, de ()data cu miscarea culturala, se orga-
nizeaza miscarea economica, prin Bancile Populare, Obstii, Coope-
rative, cari-1 scapa, de cei ce-1 storceau si-1 fac stapan pe munca
lui i constient de soarta lui.
Se pune Inceput dezrobirii economic° si cal aceasta se ivesc
zorile unei noua, Romanii, luminata de o constiinta, de sus
pang jos.
Opera nu era desavarsita. Si noi stim cat 11 munoea gandul
de a ajuta sd se faca, cat mai de graba dreptatea cea mare, cea
Intreaga, chemandu-se i faranimea la via-0, politica, a Varii.
N'ai avut parte s'o vezi 1nfaptuindu-se! Ea se va infaptui
sub puterea Mellor ce ai semanat.
Precum la caldura soarelui de primavara, se desteapta viata
In gfauntele amort,it si creste firul chiar prin bolovani de piatra
pravaliti In cale-i, asa la raza ideii ce ai semanat, fortele trezite
vor cere dreptul la viata.
Mergi, Slavitule, In Imparatia Domnului! $i nu ne uita nici
de acolo, pe toti cei ce ne-ai iubit! Pune cuvant de bine pe lttnga
A tot Puternicul, st lumineze pe toti oblacluiterii tarii acesteia
si s Inmoaie inima celor tari, ca s duca cu totii Inainte opera-Ti
mareata! $i tu, Doamne A tot Puternic, aibi In paz i grija Ta
pe al nostru Spiru Haret. Un norod intreg, cuprins de jale si de
suferinte Te roaga! $i Intareste pasii nostri, cugetul nostru
vointa noasträ, ca s putem merge cu vrednicie pe calea co ni s'a
deschis de Spiru Haret!
0 tara Intreaga, un neam Intreg te va binecuvanta acum si
In vecii vecilor.

www.dacoromanica.ro
 GRIGORE IUNIAN

Notti introductivii. 0 fortg a oratoriei române0i 0-a glsit con-

cretizarea In mintea, inima §i. talentul lui Grigore Iunian. Oni de conceptii,
intransigent In convingerile sale, a jucat un rol important, fiind respectat
de toatti lumea, amici sau adversari.
Cu prilejul reformei agrare i electorale, Gr. Iunian a tinut Un discurs
remarcabil.
Finalul discursului e urniatorul :

Si d-lor, tan, ne va asculta i ne va crecle, caci tara de

maine nu va mai fi tara de ieri. Tara a avut s sufere durerile
rasboiului, tam a valut pe cei mai buni fii ai ei pierind, dandu-si
tributul de sange si viata lor cu abnegatdune si eroism pentru
largirea hotarelor si infaptuirea unitatii nationale; Ora a vazat cu
clurere cum inamicul cotropea pas cu pas teritoriul nostru
Tara a suferit durerile refugiului; tara tarIta aici In refugiu a
vazut cum fiii ei cei mai buni mureau nu la hotare salvand
onoarea neamului, ci decimati de epidemii...
Tara socoteste de datoria ei s. mearg s lupte Inainte
pentru Infaptuirea idealului ei maret; dar maine cand Romania
Mare va fi Infaptuita, cand Ardealul va fi alipit Romaniei Mare
va fi Infaptuita, cand Ardealul va fi alipit Romaniei sub seep-
trul celui mai iubit si mare Rege, atunci, d-lor, tara se va re-
culege si daca durerile pe care le-a suferit nu vor fi destule
pentru aceasta, va interveni un element nou care va contribui
la trezirea ei. Ea va veni In contact cu Ardealul, va gasi acolo
o patura, taraneasca Intarita economiceste, Intarite sufleteste,
va constata a aceasta patura taraneasca prin ea Insasi si prin
conducatorii ei care s'au ridicat din sanul ei, a putut sa se con-
duca singura si s ina piept vreme Indelungata, celei mai mari
si grozave tiranii si a reusit s aiba, cuvant hotarItor.
Si atunci, d-lor, tara vazand toate aceste va intelege, vor
Intelege massele profunde populare, a au In ele putere Indestula
sa guverneze prin ele Insasi.

www.dacoromanica.ro
274 V. V. &me;

In sedinta Camerei din 2 Martie 1934, land cuvântul la Mesaj, si-a

expus cu vigoare opiniunile sale, fat's', de programul de realizrtri al guver-
nului tiirii :

Gr. Ittnian: Eu rOman la locul meu, indiferent de ceeace s'ar

Intampla... Raman cu Intelegerea mea ; raman cu principiile mele;
raman cu credintele mele, pe care le-am aparat cu aceeasi sta-
tornicie $i In mijlocul Dv...; raman un rasvratit permanent,
care am luptat alaturi de generosii din partidul Dv. , In epoca
aceea care prezenta reale posibilitati de Indreptare $i de
fauriri. Am plecat din partidul dv. cand aveam credinta ca
sunteti in culmea puterii; am plecat pentru o neintelegere de
ordin principial....
N'am urmat in vieAa mea politica nici favoruri, nici situAii
personale. Am lamas bogat doar cu credintele mele politice $i
voiu ramanea pand la urma aparatorul fervent al acestor cre-
dinte, oriunde m'as afla....
N'a-g putut Intelege acest spirit nou, n'ati putut adauga la
tot ceeace pretindeti ca ati realizat, la tot ceeace pretindeti c ati
durat In aceasta lark n'Ai putut adauga si Indreptatirea de a
prezida si de acum Inainte la actele $i actiunile de Indreptare $i
de consolidare....
N'Ai intieles ci toate aceste framantari cer o noul Infatisare
si a vietii politice $i a vietii economice; ati lamas Inchisi mai
departe, In casa dv. Intunecoasa, ati lamas Imbracati In haina
stramta a credintelor dv. de ieri, care astazi iau Infatisarea unor
prejudecati...
Ati putut la un moment dat s v recastigAi fortele si sg,
Inf4i$Ai o noua speranta In vieata noastra politica.
D-lor s'ar putea sa realizati aceastA misiune si astazi. Eu
v'a$ dori-o din toatA inima....
Sunt pornit pe povarnisul vietii mele; Imi iubesc tara,
cum o iubeste fiecare din dv. Sunt foarte adanc Ingrijorat de toata
situAiunea primejdioasa prin care trecem: primejdii din afara,
stand In amenintarile revizioniste care se manifest/ din zi in zi,
tot mai hotaritoare, primejdii dinauntru, trase din acea stare de
spirit de nemultumire, de rasvratire, care ia In fiecare zi concre-
tizari tot mai periculoase....
Nu se poate contesta nici generAiei noastre, nici generAiei
razboiului orice merit; cum iarasi ea nu poate revendica pentru
ea toate meritele.
Avem greseli, pe care suntem datori s le recunoastem, avem

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romtini 275

si unele merite, pe care suntem in drept sa le cerem recu-

noscute....
SI cautam sa, ne Intelegent unii pe altii, s'a caufam s'a re-
ducem Impotrivirile, sa cautam sa facem In noi, intai actiunea de
Inoire si apoi organizarea sfortarilor colective, pentruca, cel putin
prin aceasta noua manifestare sa putem suplea la lipsa de edu-
catie a tineretului, pentru care purtam cu toii raspunderea si la
aceasta noua sward, politica, fiecare sa devenim capabili sa
educam tineretul care se ridia, pentruca sg,-1 facem In masura
sa primeasca maine transmiterea sarcinilor si a raspunderii de
conclucere a treburilor In aceasta tard.

www.dacoromanica.ro
 ISTRATE MICESCU

Notti introductivd.Unul dintre asii baroului nostru, Dl. Istrate Mi-

cescu a excelat prin discursurile judiciare, dar juand si un rol politic, s'a
afirmat 0 prin discursurile sale parlamentare.
In guvernul din 1940, fiind Ministru de Justitie, a räspuns, in numele
guvernului, la discursurile in jurul proiectului de rrtspuns la Mesaj, in
Camera Deputatilor (22 Martie). Ap`afa neutralitatea, adoptata de Statul
Roman, in acel timp, si lamureste reformele interne proectate:

Ceeace s'a crezut urgent, fiind imperios actual, se gaseste

ca un minimum In Mesajul tronului. Dar aceasta lista nu este
Inchisa; fiindcA seria celor In ea enuntate nu imbratiseaza toate
problemele.
Consultarea Dv., sugestiile Dv. nu fac cleat s'o complecteze.
Va rugam sa nu uitati ca. daca Dv. sunteti consciinta natiunii,
purtatori de glasuri, aducatori de ecouri ale tuturor nevoilor, sem-
nalizatorii tuturor lipsurilor, organul de executie, In cadrul nouei
Constitutii, organul de actiune este guvernul. Ori, actiunea nu
poate iesi din actual. Instrument de actiune guvernul trebue
sa fie deci In actual, adica In prezent. Desigur, prezentul, inej de
legatura 1ntre trecut si viitor, este in functie de trecutul care-1
determina, dupa cum viitorul este In functie de prezentul care-1
prepara.
Fara a uita deci relele trecutului, ci, din contra, tragand
pilde din ele, Intelegem sa le lasam deocamdata In penumbra
actualului, pentruca prezentul ne da asa Ingrijorari si ne pune
In fata unor astfel de greutati ineat trebue sa Incordam toata
atentiunea noastra spre a le face fata.
Neamul nostru se gaseste la o cotitura istorica, la un viraj.
Ei bine, asupra virajului, nu se discuta prea mult, pentruca risti
sa nu-1 mai poti lua. Un viraj se ia, nu se rationeaza. Aceasta nu
Inseamna ca preocuparea de a pregati, de a studia din vreme,
tot ceeace se poate presimti, e In afara tle actiunea de guver-
namAnt.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor rometni 277

Dar, deocamdath, actualul dominh, si actuaIul, repet, ne d o

mare ingrijorare. Pentru a-i face fatd, adaug apelul guvernului,
la sperantele semhnate in aceastA salh de elocinta armonioash a
d-lui Petrovici. Pe ce ne bizuim? Pe trhinicia acestui neam; pe
vitejia otirii noastre, pe Mrnicia acestui popor, pe puterile lui
de sacrificiu, pe tot ceeace a dovedit In trecutul lui glorios, pe
vointa lui de vieath, afirmath in succesiunea generatiilor.
Arunchndu-si privirile spre generatiile noui, guvernul se
asociazh la toate preocuphrile, pe care reprezentantii natiunii le-a
formulat cu privire la problema tineretului. Intelegem, insa, in
aceasth privinth, ca duph ce am suprimat lupta dintre partide,
sh nu destantuim lupta intre generatii.
Pentru mine, ca i pentru d. Petrovici, ca i pentru multi
din ei care au exprimat aceste ingrijorhri, nu se pot face deosebiri
intre generatii, duph cum nu se poate spinteca cursul unei ape,
cu sabia.
Träinicia continuitaitii unui neam prin succesiunea genera-
tiilor nu este cleat acela rãu, cu aph nouh, pornith din aceleasi
isrvoare. Dar ce nesocotinth poate invfajbi contra undelor in drum
Spre mare, pe cele care le preced? Ce discontinuitate se poate in-
fige in succesiunea lor fireasch dela obarsia isvorului pang la
limanul final?
Vieata este elan indivizibil, zicea un filosof favorit d-lui Pe-
trovici. Cum se poate creia o sciziune trite generatii cum se
poate nhzui la incontrarea lor? Cum se poate asmuti o infajbire
intre ele?
Generatia noastrh toath a participat la rhsboiu. Fruntariilf,
de azi ale tarii s'au targit prin sAngele ei; ele au fost hothrnicite
prin shngele ei. Dealungul plaiurilor, la Oituz, la Onesti, la MLA-
sesti, la Märhsti, sunt mormintele ei.
Dach generatia nouh este nerabdRoare a ne inlocui, avem
si noi dreptul spunem:
Ti-am l'asat o mostenirQ mare si frumoash. Fii demnI de ea!
In vieata popoarelor, pentru a relua metafora unui orator,
desprinsh din freamhtul codrilor Bucovinei, este ca in vieata
copacilor. Rhdhcinile se afundh In adancul phinhntului la fel cum
obArsiile vieii popoarelor se afundh In adhncul cimitirelor uncle
odihnesc stramosii. Din ele purced generatiile de asthzi.
Cei ce odihnesc acolo ne-au begat phmAntul i datinele lor
chm datinh inseama, ceeace ne-a fost dat, ca sh-1 transmitem
urmasilor nostri.
Dach copacul se hrhneste prin rhdacinile ce trag seva man-

www.dacoromanica.ro
278 V. V. Haw

tuitoare din pkrant si o mang prin vinele trunchiului, spre frun-

zipl care se scaldg in razele de soare, pentru a prinde din ele
luming si vigoare, nu poti, In pling lung a lui cuptor, sg, desprinzi
frunzele din copac sub cuvgnt cg graba,5ti mugurii care vor sg
yin/ in primgvara viitoare.
Sg a§tepte mugurii, &ad vor fi si ei frunze! Nergbdarea celor
tineri sg inggduie celor mai bgtrani macar un sfat. Sg asculte
experienta lor: niciodatg copacul nu reia, pentru anul urmgtor,
frunzele care au cgzut In toamng, ci se Imbracg In altele noui.
Rang, atunci, In grija ce guvernul actual poartg nevoilor
tgrii, insufletindu-si speraata In viitorul acestui neam prin cre-
dinta Intemeiatg pe trecutul lui, vg roagg sg aveti consciinta
treazg ca nu cumva sg, se pung pentru noi Intrebarea: a fi sau a
nu fi".
Asociindu-mg la unanimitatea cu care, de sigur, Camera va
vota proiectul rgspunsului la Mesajul Tronului, tin sg va declar
cA a fi sau a nu fi" nu este pentru mine o Intrebare cu mai
multe rgspunsuri. In consciinta mea, acest neam mai bine sg,
nu mai fie, cleat sA nu fie in stare sg ramaie asa cum este.

www.dacoromanica.ro
 MAREALUL ION ANTONESCU

Notd introductivd.Maresalul Ion Antonescu, Conducltorul Statului,

reprezintl, in evolutia elocintei românesti, o etapa nouk, afirmând valoarea
discursului eroic, prin urniatoarele Insusiri sufletesti: credintl, convingere,
consecvent6 si cgldurg. Din armonizarea acestora, se evidentiazti genul
D-lui Maresal Antonescu, care prin temperament si educatie, adauga ho-
tgrirea de otel a executiei si fraza incisiva a expresiunii. Strtilucitele mo-
mente din istoria noastra, contemporang, la realizarea c'grora a contribuit In
primul rang, cum sunt realipirea Bucovinei si Basarabiei la patria-muniä,
i-au dat atatea prilejuri, pentru afirmarea elocintei sale.
Din discursurile sale, desprindem pe urnigtoarele: La aniversarea de
50 de ani a Fundatiei Regele Carol I (9 Mai 1941); La masa Cavalerilor or-
dinului Mihai Viteazul (8 Noemvrie 1941); La mormantul Eroului necu-
noscut (14 Mai 1942); Cinstirea memoriei Regelui Ferdinand (20 Julie 1942).

ANWERSAREA FUNDATIEI CAROL I

(9 Mai 1941)

Punand aeum o jumatate de veac, piatra de vesnica temelie

a acestui asezamant donmesc, Regele Intemeetor a rostit vestitor
0 Increzator urmatoarea rugaciune: Facd cerul ca veacurile ce
vor urma sei ne dea dreptate cu prisos $i ca din acest loca$ lal
$tiintei sti se reispandeascd, ca dintr'un focar nestins, caldele raze
ale unui patriotism luminat asupra Neamului Romemesc".
Ca o oglinda luminoasa a propriei lui constiinte luminate,
Regele Carol I a zidit acest asezamant In fata Palatului Regal.
Nedespartita de viata Tronului, Regele Ctitor a voit sa dove-
deasca odata mai mult prin aceasta Fundatiune a regalitatea
moderna este domnia spiritului si a exemplului; ca viata unui
neam se Indrumeaza prin forta culturii si prin disciplina muncii;
ca viitorul unui neam sta In tezaurul de cultura pe care II aduna
trecutul in paginile cartaor si in sfatul Invataturii.
Dela Intemeerea ei si Ora azi, Fundatia a primit generatie
dupa generatie, pe tuti Invataceii neamului; i-a adapostit In zi-
durile ei; le-a Imbelsugat cugetul cu podoabele ei.

www.dacoromanica.ro
280 V. V. Haney

Dorinta Noastrd, a Reginei 0, a Principelui Mogenitor

este ea aceastei Fundatiune sei contribue a inteiri freitia printre
studentimea universitarei". Astfel si-a marturisit raxnele Regele
Carol 1, la ziclirea acestui asezamant.
Neinteles atunci, de studentii can i-au manifestat potrivnic
cluar In ziva inaugurarii, trairea unei jumatati de veac a acestui
asezamant este azi o dojana aspra, pentru acei cari au umbrit
multumirea Regelui ziditor de tara, tocmai in ceasul cand o
merita mai mult.
Deaceea, dupa u_n popas de decenii, cari au dat perspectiva
istorica operei claditoare a marelui Rege, Imi Inclrept
In aceasta
clipa de proslavire gandul meu pios catre toti cei can si-au
depanat firele studiilor In acest asezamant, pentru a le spune:
Voi care ati trait aici ceasurile surkatoare ale tineretii lacome
de lumina; voi care n'ati Inteles dintru Inceput darul de inobilare
pe care 1-a facut Regele, natiunii sale; voi toti, de once varsta
si In once colt al tarn ati fi, retraiti In aceste clipe ceasurile de
eresuri si de crediate tineresti si Infratiti-va toti In gandul de fad-
tare a Patriei, in iubirea de neam si in credinta nebiruita a viitorului.
Este singurul semn de recunostinta pe care II puteti aduce
aceluia, care a Intemeiat tara si aceasta Fundatiune.
Iar voi, studenti dragi, Intelegeti sfatul de cultura, de
infratire si ridicare a neamului pe care 1-a dat, prin exemplul
sau ziditor, Marele Bunic al iubitului nostru Rege. Desprindeti
din acest sfat credinta ca, dupa cum nu poti zidi un asezamant
Mra suflet si Mra caramizi, tot asa nu poti Intemeia o personali-
tate si un neam fara lumina cartilor si disgiplina munch.
Popoarele mari si marii Conducatori de popoare si-au
brazdat drumul In istorie numai dupace puterea cArtilor si a
muncii le-a deschis 1 rg orizontul viitorului. Numai cunoscandu-ti
drepturile istorice I i poti Implanta vointa de neam in istorie.
Numai pretuind crezul Inaintasilor, c.unoscAndu-1, Invatându-1,
nu te simti singur, nu te simti slab, nu te cutremura prabusirile
trecatoare. i aceasta n'o poti dobandi, decat apleandugi cu-
getul pe cArtile trecutului romanesc, si Insufletindu-ti credinta.
din suferintele marturisite de cei cari, deaceea au scris, ca s'a fie
Intelesi si urmati. Cartile Iti dau viziunea vietii; ele te Indeamna
sa-ti pretuesti tara, sa lupti pentru Inaltarea ei, dupace Intr'Insele
ai descoperit viata altor neamuri, lupta si biruinta lor.
Deaceea, In aceasta zi de inchinare pentru Ctitorul acestui
asezamant, va doresc, Sire, ca prezentul sa va Inconjoare de In-
fratirea studentimii de azi, pe care a asteptat-o Carol I; si ca

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor români 281

toti arturarii neamului, cari si-au plamddit mintea lor de In-

vatati si sufletul lor de Romani in acest locas, sd ra incunune
Domnia cu unirea lor luminata, si credinta lor recunoscdtoare In
puterea Dinastiei si drepturile vesnice ale Poporului Romanesc.

LA MORMANTUL EROULUI NECUNOSCUT

(14 mai 1942)

In fata flkdrii sfintite, care strdjueste jertfa nationald si

mandria noasträ ostäseasa; in fata ta, erou nestiut, pe care
destinul te-a ales ca sa, fii altarul luptelor si credintei noastre,
ne-am adunat azi, ca si altdclatd, pentru ca sd rostim cuvant de
spoveclanie si din lumina ta s'a ne Imbdrbdtdm fapta.
Am venit In fata ta, stropiti de sange; am venit In fata ta
spdlati de dezonoare; am venit in fata ta, asa cum te-ai ardtat
tu in fata mortii, plin de credintd In drepturile neamului, plini
de onoare in fata vietii.
Tu, Erou Necunosout, tu ai privit, sub piatra vesniciei tale,
ani Intregi de deadere; si ai astetat ca, din uitarea popasului
nostru de dezonoare, s'a toaroem iardsi ceasul acesta sfintit al
invierii nationale.
In fata ta am adus sarbdtoarea cugetelor noastre unite si
ti-am Mgdduit sd cinstim legea Sarmisegetuzei, care cere sd mori,
pentru ca Patria sa, trdiasa; in fata ta, acum un an, am spovedit
pkatul dispretuirii datinelor strdmosesti si mdrturia sufletelor
noastre frânte, atunci and granitele se prdbusiserd In fata fla-
cdrii tale dojenitoare.
Din remusearea pe care acum un an am tarit-o In fata
mormantului tau, am ridicat o culme de credintd noud si ti-am
fagaduit, Erou Necunoscut, auzindu-ti dojana asprd, a tkerii, oa
sd duram din puterea statorniciei tale, statornicia Indatoririlor
noastre; ca sd aprindem, din Melia ta, lumini de credintA Innoi-
toare si vesnia, vesnia cum numai flacdra ta poate sd fie.
Ne-am legat sd-ti Implinim legea; ne-am legat sd-ti urmdm
jertfa; ne-am inchinat Patriei si ti-am cerut s'a ne despici drumul
viitorului. Azi, ne adundm iar In fata ta. Fruntea noastra nu
mai e pdtatd de dezonoarea umilirii pdmantului strImosese, a
traddrii sfintei noastre legi, care ne cere A, murim pentru. ca
Patria sd trdiasa si mai curand sft fim stane de piatra In glia
stiamosilor cleat trup robit intr'o glie contropitd. Azi, am Ina-
plinit In parte poruncile facerii tale. Din credinta strdmoseasca

www.dacoromanica.ro
282 V. V. Haney

si prin lumina ta ne-am deschis drum nou la Rdsdrit si, jertfd

prin jertfd cgicand, am liberat pdmantul strdmosesc dela Rdsdrit.
dinta stfamoseascd si prin lumina ta ne-am deschis drum nou la
Rdskit si, jertfd prin jertfd calcand, am liberat pdmantul strd-
mosesc dela Rgsdrit.
Sub dalele tale de piatrd se adund acum, poruncitori, toti
eroii nostri ckuti dincolo de Prut si de Nistru, pentru Cruce si
pentru lege, pentru Patrie si pentru onoare, pentru pdmanturi si
pentru dreptate, pentru tine si pentru legea ostkeascd a Sarmi-
segetuzei si a flacdrei tale.
In fata ta, pentru dojana ta, venim acum sd Ingenunchem
mandria noasted si din nou sd-ti cerem, purtgtorule de credintd
nationalk sd fii si de azi Inainte crez de luptd noud, veghetor
de drepturi sfinte, desrobitor de pdmanturi nedesrobite. In fata
ta, erou nestiut, aduc azi crezul de viatd, al unui neam Intreg,
care si-a regasit puterile, asa cum tu Iti vei fi regdsit linistea.
In fata ta, Ingenunche azi un neam intreg, pentru ca toti sg, stie
cd neamul romanese nu cunoaste altd, lege decat a pdmantului
sdu; si nu se Inching, la nicio aka, credintd, decat a jertfei sale.
In fata ta, mkturisesc mandria noastrd de urmasi; In fata
ta aliniez azi, asa, cum Decebal si-a adunat generalii altddatg,
In front al vesniciei, pe toti eroii acestui rieam, cdzuti In luptd,
sMntd pentru Cruce si pentru dreptate, pentru pdmanturi si
pentru civilizatie, pentru ca, neamul Intreg sd sima, In voi, sta-
nele ocrotitoare ale luptei noastre de maine.
Tie, Erou Necunoscut, Iti Inchindm mandria noastrd si tot
tie Iti fagAduim sd facem din aceasta credintd temeiuri de luptd
noud, pentru ca pretutindeni neamul romanesc sd-si buciume
dreptul sdu la onoare, si fruntea noastrg, sg, fie stearsd, nu numai
de petele Rdskitului, dar si de umbrele Apusului.
Asa cum tie ti-am fagdduit, Erou Necunoscut sd-ti cinstim
jertfa, fagdduesc azi In fata luminii tale cg, toti cei cari s'au
jertfit pentru neam, ca tine, vor fi cinstiti si urmasii lor i0 vor
primi din bucuria neamului rodul indltdrii noastre: ocrotirea si
grija Tkii.
Nu este mandru eel ce trgeste, cleat In mdsura in care stie
sd moard. Armata noastrk urmand pilda acestui erou al jertfei
de totdeauna, a ardtat a §tie sg, lupte si sd moark
In fata Eroului Necunoscut Iti inchin tie, ostas al luptei
noastre de azi si de maine, creclinta mea a vei Oi sd iei din pilda
negrdird a acestui soldat al mortii pentru Patrie, puterea de
jertfd, pe care s'o duci la toate hotarele Patriei.

www.dacoromanica.ro
 MIHAIL ANTONESCU

Notd introductivd.Profesor universitar, d. Mihail Antonescu, in-

zestrat cu o frumoas'a cultur i un. real talent oratorio, se distinge prin
puterea sa sufleteascg de a evoca lucrurile, figurile i momentele caracte-
ristice din vieata noasted culturalit, trecutd, sau prezenta, precum i prin
darul unei expresiuni sugestive 0 a unei viguroase limbi literare.
Ba'rbat politic, chemat la rAspunderea situatiilor actuale, D. Mihail
Antonescu imbin cultul trecutului 0. al traditiilor cu sperantele revendicI-
rilor prezente i din aceasta au isvorit numeroase din discursurile sale cele
mai elocvente.
Discursurile d-lui Mihail Antonescu au fost publicate recent intr'un
elegant volum.

ARDEALUL NOSTRU
Cuvant rostit la Universitatea din Cluj-Sibiu
31 Mai 1942

Ardealul nu este pentru noi un prtmant, un teritoriu, o

provincie.
Ardealul este istoria nationald
Pe pamantul Ardealului, ne-am zAmislit fiinta atunci and
dourt marl imperii: Imperiul Dac i Imperiul Roman s'au In-
fruntat ,si din moartea lor ne-am n'ascut noi, straje a acestei glii.
Pe p`am'antul Ardealului, in codrii Carpatilor nostri de tot-
deauna, i eac de veac, neamul nostru a Ins'ailat suferinta de su-
ferinta atunci child cotropirile asiatice desMtulau potopul lor
de intuneric asupra ba.trAnei civilizatii a Continentului.
Teri ca si azi.
Din acelas crestet de viatg, romAmeasc6, din Carpatii Ar-
dealului a pornit desc'alecarea voevozilor nostri i prin lupta
lor zidirea Principatelor Romãnesti care au raisfirat neamul pe
plaiurile Munteniei si ale Moldovei, pe intinsul Dufkii si al
Marti Negre.

www.dacoromanica.ro
284 V. V. Hanel

Tot aici In inima Ardealului, In Alba Julia si-a Infipt In

istorie misiunea lui de ziditor al unitatii noastre Mihai Voda
Viteazul, atunci cand, Implinind un rost european de aparare
cresting a civilizatiei si de unire cu Imparatul german Impo-
triva navalitorilor, a asezat pentru veacuri nu numai unitatea
noastra cresting., dar Insusi sensul destinului nostru national.
Aci pe pamantul Ardealului, In zumzetul clopotelor ridicate
de credinta noastra crestina, Biserica Ardealului, pastratoare
de suflet a unui neam obiclit, a ridicat catapetesme de mandrie
si a renascut neamul In suferinta, deschizandu-i drumul drep-
tätii prin cuvantul amvonului si In rgsunetul scoalei romanesti.
De aceea, Ardealul nu este un pamant, o provincie.
Ardealul suntan noi toti, este istoria noastra, este sufletul
nostru Insusi.
Iubim Ardealul. ,Si cum o mama Isi adora pruncul pe care
aducandu-1 pe lume i-a dat cea mai mare suferinta, ne este
scump Ardealul pentrucg el este leaganul suferintelor noastre.
Naframa neamului In care plansetul veacurilor s'a adunat
si ne-a spalat suferinta, este pling de lacrimile Ardealului nostru.
Sa, nu asteptati dela mine azi marturii si declaratii.
Noi nu mgcinam cuvintele prin repetitia lor nefolositoare
si nici nu le repetam pentru a ne Inchipui numai asa ca credem
In ele.
Lasgm altora sa Lea din cuvinte instrumente de viata
nationalg.
Noi nu participam la istorie prin cuvinte, ci prin fapte,
prin jertfg si prin sange.
Deaceea, misiunea noastra, destinul nostru In acest ceas
romanesc vg rog sa Intelegeti ca sta, In maim ostasului roman.
Toate cuvintele pentru a ne rosti credintele si toata, fapta
pentru a ne apara drepturile, nu se scriu cu cerneala si nu se
Implinesc prin vorbe, ci sangele jertfei si al onoarei noastre
cladete pentru noi.

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romani 285

INCHINARE EROILOR DESROBITORI

(cuvântare la radio, 27 Iunie 1941)

Zorii .sfintiti din 22 Iunie s'au Imbujorat de sangele celor

dintai bravi. Apele Dtmgrei si ale Prutului au prelins in bgtrana
lor mated romaneascg, sangele tangr al ultimilor mucenici cgzuti
pe pgmantul crestin al Basarabilor. Vgzcluhul nostru s'a frg,-
mantat de luptg, si de jertfg. Din Inaltul lui, pe aripi de vitejie,
sburgtorii nostri au primit cu freamgt de surasuri, mandria de a
lupta pentru cerul romanesc si de a muri pentru el.
Si astfel, In ropotul surd al nelinistei noastre, In sbuciu-
marea exaltatg a ceasurilor de luptg si In fiorul de rgsbunare
dreaptg care ne-a cotropit aprig sufletele, abia am simtit ca, acolo,
departe, pe plaiurile Moldovei lui Stefan, sub cerul de aur al
Duagrei, istoria neamului si a armatei noastre a primit darul
veciniciei din prinosul de sange si de vieti al celor dintai eroi
desrobitori, cgzuti. In luptg.
Sunt puini, dar sunt mari. Fapta lor cinsteste tara, invie
trecutul si sparge viitorului romanesc porti de veacuri in stanca
nesfarsinii.
Din stanele vremii au coborlt Intre noi bargnii ctitori ai
neamului. Ei nu mai au fruatile crunte i bratul umilit. Ei nu
se mai scuturg de desngdejde i dispret In fata faptei noastre,
ca pang ieri. Ci privesc mandri cum In cripta veacurilor se ali-
niazg, ca generalii lui Decebal la Sarmisegetuza, ca pleii Mol-
dovei In Cosmin, ca arcasii lui Mihai la Selimbgr, unul dupg.
altul, drepti i mari, mandri i romani, cei dintal eroi ai desro-
birii sfantului nostru pgmhnt.
Sub dalele lui de piatrg, Eroul anonim, Eroul necunoscut
tresare. Umilit, uitat, pgrgsit, Eroul Invesmantat in flacgra rem-
nostintei militare din Parcul Carol, asteptase ani dearandul A
audg goarnele i rapsozii, luptgtorii i poetii buciumand chemarea
neamului la Implinirea destinului sgu. Sub dalele lui de piatrg
necunoscutul soldat al jertfei n'a asteptat zadarnic. Azi flacg,ra
mormantului e luminatg de viafg. Sub dalele recunostantei s'au
adunat umbre: iimbre de eroi, umbre de martini, umbre de zidi-
tori de targ....

www.dacoromanica.ro
286 V. V. Haney

PENTRU TINERET
cu prilejul deschiderii cursurilor Universiatii din BucurWi
15 Noenibrie 1941

In acest ceas, mh adresez mai ales tie, tineret drag, nh-

dejde curath a acestui neam, ariph care trebue sh. alerge Intot-
deauna sprinten si sh bath Intotdeauna puternic pentru ca
neamul sh se poath Inh lta.
Si te indemn sh-ti privesti Regele: este Regele generatiei tale.
Este Regele generatiei tale, este lacrima de bucurie prin
care pleoapa de suferinth a neamului romhnesc surade azi plinh
de putere si credinth In viitorul si drepturile neamului.
Si te Indemn, tinere drag, sh te ghndesti la Concluchtorul
Statului, la Maresalul Antonescu.
Desi nu apartine generatiei tale, este thnhr ca si tine; este
curat ca si tine.
Aripile lui bat tot atht de puternic ca si ale tale, dar bat
strhpunse de athtea gloante prin care o viath Intreagh de lupth
n'a facut decht sh-i ridice si mai sus sborul si st-i dea si mai
mult povara raspunderii.
Intelegeti eh Ill aceste ceasuri grele trebue sh Intemeiem,
Incephnd cu Universitatea, o asezare a neamului In care: sh nu
existe niciun alt crez, cleat crezul national; sh nu existe nicio
alth porunch, decht porunca nationalh; sh nu existe nicio alibi
fapth, decht fapta pentru neam; sh nu existe niciun alt coman-
dament, deal jertfa pentru tarh.
Cu aceste ghnduri:
Generatie, care ai trhit sub cerul liber al strhmosilor
nostri srhsiati; generatie mandrh, care trebue sh readuci nea-
mului mândria, simte-ti chemarea si porunceste-ti sh-ti urmezi
Regele si Conduchtorul, pentru Intreaga biruinth a neamului
românesc.
Intelegeti-l.
Pentruch Maresalul Antonescu nu a trhdat si nu va trhda
niciodath nici drepturile Orli, nici propriile tale drepturi.
A venit la rhscruce de veac.
Intfun an i-a dat Providenta toate Incerchrile blestemate
ale durerii.
Si totusi, In popas de un an, a izbutit sh sufere nu numai
poverile de desonoare ale trecutului, dar sh despice creste noi
de viath si de drepturi pentru noi toti.
Intelegeti ea nimic din frhmhntarea lui, nimic din sufe-

www.dacoromanica.ro
Antologia oratorilor romeini. 287

rinta lui nu trebue s va fie strain, daca v iubiti cu adevarat

neamul si daca intfadevar sunteti Romani si vreti desrobirea
neamului acestuia, Inauntru si in afara.
La 4 Mai 1942, cu prilejul Inaugurrll Slptrimânii universitare" :
Asi vrea sa," simtiti recunostinta pe care v'o poarta omul
din mine, fiindca m'ati Inteles, fiindca 15 ani si viata IntreagA
singurele bucurii pe care mi le-a dat viata, voi mi le-ati dat,
studentii mei dragi.
Deaceea, trebue s Intelegeti c Intre constiinta mea si
constiinta voastra, Intre credinta mea si credinta voastra, nu
exista decat Inchinarea acestei recunostinte pe care v'o aduce
tot cugetul meu.
Saptamana aceasta pe care o deschideti azi, satamana
aceasta universitara nu este numai un semn c tineretul nostru
universitar a Inteles ca drumul neamurior nu se mai reazima
de acum Inainte pe ideologie, ci pe biologie, ca de forta de lupta
si de prabusirea lasitatilor depinde viitorul neamului si al
oamenilor; saptamana aceasta nu este numai Implinirea acestui
semn ca tineretul vrea s aseze pregatirea si viata de maine a
generatiilor noastre pe o Inoire fizic, pe o desfasurare de viata
noud; saptamana aceasta este pentru mine un semn national.
Ati facut, studenti dragi, dovada unitatii voastre, a sufle-
tului vostru, care nu cunoaste alt hotar decat hotarele sangelui
romanesc.
Si ne-ati ajutat pe noi dascalii si cei cari carmuim ras-
punderile tnii ca aici, sa facem si un alt semn de unire, unirea
generatiilor, dar o unire facuta pe stanca sanatoasa a onoarei
si luptei nationale, In amvonul sfintit al credintei de totdeauna,
al culturii, si nu In campuri de transactii sau In drumuri de
lasitati.
Acest semn de unire Ii iau ca o chezasie si va exprim
mandria mea c, m'ati facut s. particip la el, fiindca In acest
ceas, child armata noastra uneste sub steagurile ei pe toti
Trednicii fii ai neamului, este timpul ca toti sa ne unim pentru a
ajuta pe Maresal s Implineasca marea revolutie romaneasca si
sa redobandeasca drepturile neamului.

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERII
Pag.
Introducere 3
1. Antim Ivireanu.Notti introductivd. Cuviint la inscMinarea ca
Mitropolit . . . . . . . . . . 9
2. Simion Mrnutiu. Notd introductivd. Discursul rostit in 1848,
in Catedrala Blajului . . . . . . . . . 15
3. Vasile Boerescu. Notei biograficd. Unirea Principatelor. Ras-
puns delegatiei moldovene . . . . . . . . 33
4. Mihail KogaIniceanu. Biografie. Discursurile. Cuaint intro-
ductiv la cursul de istorie national& Discursul pentru im-
buntiteitirea soartei tdranilor . . . . . . . 35
5. Bargu Katargiu. Notti biograficd $i caracterizare. Discurs
pentru unirea definitivd . . . . . . . . 57
6. Ion C. Bfatianu. Notre biograficd. Discursul tinut la 8 lanu-
arie 1869 . . . . . . . . . . . 60
7. Petre P. Carp. Notd intoductivd $i caracterizare general&
Art. 1 din Constitutie. Adresa Camerei. Regele $i Dora-
bantul. Era nouti. Antistrdinism. Educatiunea poli-
tied. Politica externd. Junimismul in literaturei $i
054 jupuim?. Aniversarea de 70 ani a lui Ma-
iosescu . . . . . . . . . . . ; 71
8. Alexandru Lahovari. Nord biograficti $i caracterizare. Proprie-
tari si tarani. Mandstirile romdne$ti. Interpelarea in
chestia Dundrei. In chestiunea Mitropolitului Ohenadie . 88
9. Titu Maiorescu. Notd introductivd $i caracterizare general&
Discursul la Congresul politic 1902. La Aniversarea de 70
ani a Reginei Elisabeta. Dupd pacea dela Bucure$ti. Cu
prilejul pensiondrii . . . . . . . . . 100
10. Barbu Delavrancea, Nota introductivd $i caracterizare generald.
Orator politic. Oratoria judiciard. Rdsboiul $i datoria
noastrd. Pentru Caragiale. Estetica poeziei populare . 115
11. Al. Marghiloman.Notel introductivd. Reintrarea Basarabiei in
sánul patriei-munte . . . . . . . . . 147
12. Nicolae Filipescu. Notd biograficd Cestiunea tardneasca . 154

www.dacoromanica.ro
290

Pag.
13. Const. C. Arion. Notd introductivd. La statuia lui Eminescu 157
14. Al. Djuvara. Notd introductivd. Discurs la o adunare populard 162
15. Take Ionescu. Notti biograficd i caracterizare.Discursul in-
stinctului national . . . . . . . . . 166
16. Nicolae Titulescu. Notd biograficd. Discursul la meetingul din
Ploesti, 1915 . . . . . . . . . . 172
17. Ion I. C. Bratianu. Notti biograficd. Discurs la legea invoelilor
agricole. Atitudinea Romeiniei fatd de conflictul european 176
18. Nicolae Iorga. Note biografice i caracteristice generale.Dis-
cursurile.Discui sul dela 1906 (Lupta pentru limba roma:
neasca). Rtispunsul la mesaj, 1916 . . . . . 182
19. A. C. Cuza. Nota introductiva.Discurs la legea monopolului.
Liga natiunilor i diplomatia . . . . . . . 205
20. Octavian Goga. Notd biografica i caracterizare. I. C. Ne-
gruzzi. loan Bianu. ldeea unirii . . . . . 210
21. I. Petrovici.Notd introductivd si caracte-rizare.Discursurile.
Evocarea trecutului. Dimitrie Cantemir. Mihai Viteazul.
Barbu Delavrancea. La comemorarea Junimei. Liviu Re-
breanu academician . . . . . . . . . 227
22. Simion Mehedinti. Notd introductivd. Discursul dela Teatrul
Liric . . . . . . . . . . . . 257
23. Ion Mihalache. Notd introductivd. Discurs la inmormtintarea
lui Spiru Haret . . . . . . . . . . 271
24. Grigore Iunian. Nota introducti vd.Discurs la impropr iettirire.
Cuvant la mesaj . 279
25. Istrate Micescu. Cuvant la mesaj . . . . . . . 276
26. Maresalul Ion Antonescu. Notd introductivd. Aniversarea Fun-
datiei Carol I.La mormantul eroului necunoscut . . 279
27. Mihail Antonescu. Notti introductivd. Ardealul nostru. Inchi-
flare eroilor desrobitori. Pentru tineret . . . . 283

www.dacoromanica.ro
 Pretul Lei 500.

www.dacoromanica.ro