You are on page 1of 10

ANTONIMELE IN SISTEMUL LEXICAL

(cu exemple din limba latina)


CE

LUCIA WALD

Bibliografia lucrarilor de semantic& din ultimele decenii arata cA,


In comparatie cu sinonimele i omonimele, antonimele an atras in mai
mica masura atentia cercetatorilor. Faptul e cu atit mai curios cu eft,
in raport cu alto categorii lexicale, antonimele se preteaza mai riper unei
analize structurale, datorita raporturilor dare de opozitie pe Cake le con-
tracteaza.
Insuficient clarificata este Inski problema definirii antonimelor.
Nu exista pin& In prezent o definitie unanim acceptata ; definitia co-
muna, de cuvinte cu sens opus" Intilnita in toate manualele de lingvis-
tica Si ilustrat& cu acelea§i exemple e prea vaga, okra vreme nu se pre-
cizeaza ce se intelege prin ,sensuri opuse". Criteriul logic care sta la baza
definitiei se dovede§te valabil pentru o serie de cazuri tipice (ca bonus-
malus, magnus-parkas, iuuenis-senex etc., dar opozitia lingvistica este
mai larga decit cea (logic& Din punct de vedere linguistic, i singularul
e opus pluralului, §i diateza activa celei pasive, §i aspectul imperfectiv
celui perfectly etc.
In functie de criteriul mai ingust sau mai larg dupa care e apre-
ciata opozitia de sens, s-au formulat §i definitii diferite ale antonimelor.
Astfel R. A. Budagov consider a ca pot avea antonime numai cuvintele
care slut legate, direct sau indirect, de exprimarea unor notiuni cali-
.tative'. Definitia pare prea Ingusta chiar pentru exemplele care o ilus-
treaza (npaeaa coma, moaumb nenamOemb) gi la care nu e vorba de
calitati, ci de aprecieri subjective ale unei afirmatii (npaeaa nowt') sau ale
unei atitudini (mo6umb neitaeuaemb).
S-a remarcat, pe drept cuvint, ca lexicul confine kti cuvinte care
exprima opozitii cantitative (mult-putin, tot-nimix), opozitii spatiale
(sus-jos, dreapta-stinga) §i temporale (zi-noapte)2.
1 Bee8einie a Ham o Ream, ed. a II-a, Moscova, 1965, p. 66-67.
2 A. A. Kireev, 06 aumortumax, In Pyccimil nai,u a uncone", 3, 1954, p. 10.

www.dacoromanica.ro
6 LUCIA WALD

Lnii autori au simtit nevoia sl distinel antonime propriu-zise de


alte categorii de cuvinte cu sens opus. In prima categorie sint cuprinse :
a) cuvinte care exprima gradele extreme, trepte diametral opuse
ale unei insusiri (mAsura, volum, pret, importantA, greutate etc.) : mag-
nus-paruus, bonus-malus, prope-procul etc. ; ele exprima opozitii logice.
b) cuvinte cu sens opus reprezentind opozitii privative, exprimate
prin rAdficini diferite (uir-femina), dar mai ales prin perechi de cuvinte
deosebite printr-un prefix (utilis-tnutilis, similis-dissimilis etc.).
A doua categorie de antonime cuprinde cuvinte care, sub aspect
logic, pot fi considerate parti ale unui Intreg, faze diferite ale unui proces
sau o singura actiune privita din puncte de vedere opuse (dies-now, dare-
capere, interrogo-respondeo, emo-uendo etc.) 3.
Acad. Al. Graur stabileste o distinctie intre antonime propriu-
zise gi cuvinte care, fart' a fi antonime, se leag& si se opun printr-o tea-
s6tur& (de exempla cuvinte opuse ca gen natural : mama -tatd, bdiat-fatd,
gdind-cocof)4.
Din cele arAtate pins aici rezulta ca problema definirii antonimelor
nu poate fi rezolvatg, prin simpla raportare la criteriile logice. Antonimia
lingvistica este mai larga decit opozitia logic.. Se citeazA cazul unor
cuvinte a ciiror opozitie nu o reproduce strict pe cea logics, cum e cazul
lui viafd moarte devenite antonime In urma frecventei for opozitii In
cele mai variate contexte. Sub aspect logic aici se opune un concept
durativ unuia momentan; opozitia notional& e Intre naftere §i moarte,
polii sau punctele extreme ai liniei ce reprezintA viata3. Exist& §i cuvinte
care devin antonime mai ales sub actiunea unor factori extralingvistici ;
se pot aduce exemple din domeniul culorilor. Raspindita e aici opo-
zitia alb negru (cf. rom. on e albd, on e neagrd; lat. alba et atra dis-
cernere ; candida de nigris facere; engl. to tell white from black ; fr. passer
du blanc au noir) care are la bask un criteriu logic (lipsa oric6,rei culori
i amestecul tuturor).
Dar In limba rush, In perioada razboiului civil se creeaza cu sensuri
figurate antonimele alb root, fapt de vorbire care devine fapt de limba.
In legatura cu definirea antonimelor apare necesarg, gi luarea in
considerare a aspectului gramatical al problemei. Caci nu numai din
punctul de vedere al formantilor, dar si din cal al sensului antonimele
implic& gi aspecte gramaticale.
Intr-adevar, data criteriul logic este prea ingust pentru o deli-
nitie a antonimelor, ce continut semantic dam termenului opozitie"
In limb& se opun nu numai bun §i razz dar si a vinde a cumpdra, a in-
cepe §i a termina; mergind pe aceast6 links se constata cs se opune si sin-

3 A. A. Uflmteva, Cleo e nencwcci3emannzunecnod cucmeme sauna, Moscova, 1960,


p. 190-196.
4 Incercare asupra ',adult,' principal lexical al limbii roman, 1954, p. 132.
5 V. N. Komissarov, Ilpo6nema onpedenenus cuunonusca (0 coonutoucenuu Aoeuttecnoso
u nabocoeoeo e cemacu000euu), In Bonpocu R311110311aEllUI", VI, 1957,2,p, 53.

www.dacoromanica.ro
X:MELE LN SISTENIUL LEXICAL 77

gularul pluralului (ve.rogew avail), §i femininul masculinului (bdr-


bat .fe ht eie). ;-: prezentul trecutului, §i perfectivul imperfectivului etc.
Cu aceasta insa 'titian' in domeniul opozitiilor gramaticale.
Ni se pare a e neeesar totusi sa facem o distinctie intre opozitia
semantics a dona cuvinte si opozitiile gramaticale, care caracterizeaa
serii Intregi de cuvinte. Nu ne referim, desigur, la criteriul formal caci
opozitia lexical& poate fi exprimata prin afire, de tipul utilis inutilis,
iar opozitia de gen, numar sau aspect prin radicale diferite, ca bos
yucca lame. Aloft sau fero tuli , ci la criteriul semantic.
In legatura cu diferenta dintre antonimele propriu-zise sau clasice
antonimele relative sau conversive, s-a afirmat a la primele exista,
de regula, un al treilea termen intermediar, neexprimat6. Dar afirmatia
aceasta nu se verified., in toate cazurile. Si poate ca unul din criteriile de
distinctie a antonimiei lexicale de opozitiile gramaticale e tocmai faptul
ca, In primul caz, avem a face cu opozitii binare, in timp ce In al doilea,
opozitiile nu sint (0 mai ales nu an fost) obligatoriu binare : astfel e opo-
zitia tripartite de gen (MFN), de 'mink (singular dual plural),
de timp (prezent trecut viitor), de mod, caz etc. Diferenta se explica
daces ne raportAm la originea categorillor gramaticale : In fazele mai vechi,
cu mijloace lexicale limba Incerca se redea ipostaze diferite ale aceluiasi
obiect (numk, caz), ale aceleiasi Insusiri (grade de comparatie), ale ace-
leiali actiuni (aspect, mod, timp) sau se clasifice lumea obiecteler (gen).
In lexic situatia e alta; In principiu, fiecare cuvint are sensul lui; In
aceasta masa eterogena semantic se grupeaza la un pol cuvintele sinonime
(pe principiul asociatiei dupe asemSnare), iar la celalalt pol, cuvintele
cu sens opus (pe principiul asocierii dupe contrast).
Pornind de la aceste considerente ne expliam 9i situatia antoni-
melor din punctul de vedere al reprezentArii for la diferite parti de vor-
bire ; ale sint o categorie specifics adjectivelor, adica cuvintelor ce ex-
prima Insusiri, $i acestea pot fi nu numai diferite, dar si direct opuse ;
le Intilnim frecvent la adverbe, care reprezintA o ipostaze a adjectivelor.
Sint o categoric mai putin rispindia la verbe (care -'i exprima opozitiile
prin oategorii gramaticale) ; substantivele exprima obiecte diferite, iar
cazurile rare de antonime reprezinta opozitii de sex (uir femina),
opozitii spatiale (caelum -- terra) sau temporale (nox dies); opozitia
spatiala e ei la pronume (hic ille) gi la adverbele construite pe baza
for (istuc illuc).
Inca insuficient elaborate este $i problenia diferentierii, sub aspect
semantic, a antonimelor formate cu radacini diferite de tale care folosesc
un afix negativ. In legatura cu aceasta problema s-a emis parerea ca
tipul bonus maim ar corespunde, pe plan logic, notiunilor contrare
reprezentlnd membrii extremi ai unei serii (ceea ce inseamnA ca ar corn-
porta Intro ei verigi intermediare), hn timp ce tipul utilis inutilis ar
corespunde raportului logic al incompatibilitatii. Afirmatia aceasta este
6 A. A. Whiney, lucr. cil., p. 193.

www.dacoromanica.ro
78 LTICILk WALZY

respinsg, de N.V. Komissarov7 cu argumentnl crt la tipul inutilis termenul


negat confine ceva pozitiv. si anume afirn1;:i-t.a insusirii opuse aceleia
exprimate de utilis.
Ni se pare c6, diferentierea opozitiilor in coin radicturii si contrarii
priveste logica i nu lingvistica. Exists intr-adevAr o diferenta semantic/
intre antonimele exprimate prin raclacini diferite si acelea formate prin
prefix, dar ea este de alta natura. Daca comparam cele cloud, adjective
care se opun lui
zinstitis constat Am
utilis :
\noxius
<
a) cd, inutilis neaga o insusire, in timp ce noxins afirma o insusire ;
b) ca sub aspect semantic stilistic noxius e mai puternic decit
inutilis, care apare in raport cu el, ca un eufemism creat prin li-
tots. Valoarea negativa mai slabs a antonimelor cu prefix pare a-$i ggsi
confirmarea intr-o marturie antic& : Inlitteratum non ex toto rudem /
dicimus / sed ad litteras altiores non perductum", (Seneca, De benefi-
ails, V, 13, 3).
Dar termenii cu prefix nu pot fi priviti nici ei in mod nediferentiat ;
la unii legltura cu termenul care exprimA insusirea pozitiva e mai puter-
nick la altii ea se pierdes.
Asadar, pentru exprimarea notiunii opuse limba are la dispozitie
doug tipuri de procedee. Din punt de vedere istoric, mai nou ( ca si in
alte cazuri) este procedeul derivarii. a earth aparitie a insemnat un pas
inainte pe calea organizarii unui sistem lexical°. Alegerea uneia sau a
alteia dintre modalitatile de xprimare a unei insusiri opuse variaza de
la o limbo la alta, iar in cadrul unei limbi de la un cimp conceptual
la altul si de la o parte de vorbire la alta. Astfel analiza conceptelor fru-
mos urit in limba latina a relevat cg, primul se exprima printr-un mare
numar de termeni : puleher, formosus, bellus, lepidus, uenustus, concin-
nus, elegans (fiecare punind pe primul plan cite o ipostaza a frumusetii) ;
in ce priveste notiunea opusa, ea se exprima in latina mai ales prin ter-
meni cu prefix negativ : informis, inuenustus, inlepidus, inconcinnus,
inelegans (pe lingo turpis sau prauus), de unde s-a tras concluzia ca ro-
manii concepeau uritenia mai ales sub aspect negativ, ca lips. a frumu-
setii".
Analiza onomasiologia ar putea astfel dezv5,lui asemanarile si
diferentele dintre limbi in ceea ce priveste modalitatile de a concepe Ii
exprima notiuni identice.
7 Lucr. cit., p. 57.
8 Dui:I parerea lui Oskar Hey, la unii termeni cu prefix negativ reiese mai mull sensul
radficinii (incestus, insulsus), In timp ce la altii (ignobilis, ingratus, illaesus) sensul negativ
e mai puternic, Die Semasiologie, In Archly fiir lateinische Lexikographie and Gramma-
tik", IX, 1, 1894, p. 225-226.
9 Al. Graur, lucr. cit., p. 130.
" Pierre Monteil, Beau et laid en latin. Elude de oocabulaire, Paris, 1964.

www.dacoromanica.ro
ANTONIMELE IN SISTEMUL LEXICAL 79

Latina, ca §i alte liinbi, arat'a ca distributia diferitelor procedee


de formare a antoninielor este in functie de o serie de criterii lexico-gra-
maticale.
Dupg, cum este de asteptat, antonimele exprimate prin radacini
diferite sint tipice pentru adjective : bonus mains, lenis asper, mug-
-
nus paruus, plenus 'moults, grauis leuis, nouns uetus, pauper
dines, rants densus, fertilis sterilis, iuuenis senex etc.
Se intilnesc desigur in num'ar relativ mare si la adverbe din ace-
leasi teme, precum i la acelea care exprimA raporturi spatiale si tempo-
rale : domi peregri, infra supra, palam clam, ante post unele de-
venite prepozitii.
. Mult mai putin e reprezentat acest tip la substantive si aici
la anumite categorii, apropiate semantic de adjective sau provenind de
la. ele (christianus paganus, liber serum), sau exprimind opozitii in
timp si spatiu (bellum pax, dies nox, lux tenebrae) sau de gen
natural (mater pater, mulier uir, bos uacca etc.); putin numeroase
sint si la verbe : loquor taceo, do capio, affirmo nego, amo odi.
Repartitia prefixelor cu ajutorul carom, se formeaz§, antonime se pre-
zinta in limbo, lating astfel :
1. Prefixul in- (ig-, it,- im-, it -) se ataseaza la : ina-
a) adjective : ignobilis, immemor, impar, impiger, improprius, irrudis ;
wants inclarus, inclemens, infecundus, insalubris, irreligiosus.
b) adjectivele verbale in -bilis : illacrimabilis, imperiurbabilis,
improbabilis, impossibilis, inaccessibilis, inaequabilis, inaudibilis, insta-
bilis, insuadibilis, inuiolabilis, irremediabilis, irreuocabilis etc.
c) adjective verbale In -to : illacessitus, impacatus, imperitus, inaffec-
tatus, incoactus, incorruptus, inhumatus, irrelegatus, irruptus etc. ;
d) verbe : ignoro, ignosco, illabor, illaedo, imminuo, inceno, infi-
tior, innauigo, inoboedio etc.
2. Prefixul de- se ataseazA, la :
a) verbe : decresco, dedoceo, dehortor, deorno, desuadeo, desum,
detego ;
b) .substantive i adjective verbale : decessio, dedecus, deformatio,
dehortatio, desipientia, dedecor, dehonestus, deturgens.
3. Prefixul dis- (dif-) se ataseaza la :
a) adjective : difficilis, disconcinnus, dispar, dissimilis ;
dissuaded, dissuo ;
b) verbe : diffido, disiungo, dissentio, dissocio,
c) se opune frecvent unor teme nominale i verbale formate cu
eon- : diffiteor, (confiteor), disgrego (congrego) diiugium (coniugium),
dissensio (consensio), diffareatio (confarreatio), discors (concors).
4. Prefixul ne- (nec-) se ataseaza; la :
a) adjective de origine verbal& : nescius, necopinans ; .

b) verbe : nescio, nequeo ;

www.dacoromanica.ro
80 LUCIA WALD

c) substantive : nefas, negotiant ;


d) pronume : neuter, nemo
e) adverbe : nceunde.
5. Prefixul ue- formeaza, numai citeva adjective : vecors, uesanus,
uegrandis.
C. Formatiile antonimice cu contra- se intilnesc la verbe : contra-
dico, contramilito, contrapono i la substantivele derivate de la ele.
E de remarcat c5, sens privativ are de la origine numai prefixul
in-, celelalte comport nuance speciale : de- deposedare, dis- risipire,
ue- sens peiorativ.
Formatiile cu ne- s-au treat pe tale sintactica. Procesul crearii de
not prefixe negative a continuat in intreaga istorie a limbii latine. titre
procedeele sintagmatice de exprimare a notiunii contrare se pot cita for-
matiile expresive cu hand §i male, in care prin litotes se reds atenuat ideea
opuses; astfel de formatii eufemistice se intilnesc mai ales la poeti :
digit° male pertinaci (Horatiu, Ode I, 9, 24) ; tot la Horatiu gasim F e
male salsas = insulus, male sanus = insanus ; ultimul se intilneste si la
Vergiliu, care mai are pe malefidus = infidus, mele pinguis = sterilis,
iar Ovidiu foloseste pe male grates = ingratus. Ulterior asemenea formatii
se gramaticalizeazA (cf. fr. malhonnete, malpropre etc.)".
Dup5, cum observa R. A. Bugadov, problema antonimelor se
aseamAn5, late -o masses cu cea a sinonimelor (cuvinte legate prin sens)
si cu cea a polisemiei (cind se intilnesc ca sensuri opuse ale aceluiasi
invelis sonor) 12.
In leg5,tur5, cu primul aspect s-a mai ar5,tat ca termenii antonimi
contracteaza intre ei relatii foarte strinse, explicabile prin mecanismul
psihic al asociatiei dupes contrast. Datoritg, acestui fapt, cele mai frec-
vente perechi de antonime dau nastere, in fiecare limbs, unor locutiuni
specifice. Ele se intilnesc si In latink unde formeaza, grupuri legate prin
raporturi de coordonare sae de subordonare : sacra profana, publics
privata, domi militiaeque, albus an ater, uelint nolint, praesente absente,
par impar, sus deque, ultro citro, rursus prorsus, deorsus retrorsus, clam.
palam13.

Interactiunea termenilor antonimi se reflects pe plan sincronic prin


distributie similarA.(nu intotdeauna identia), precum §i prin capacitates
for de a se imbina cu aceiasi termeni.
In ce priveste antonimia Intre sensurile aceluiasi cuvint, e vorba.
de sensuri neutrale care s-au dezvoltat ca sensuri diferite §i chiar opuse

11 J. Wackernagel, Vorlesungen fiber Syntax, II, Basel, 1924, p. 255.


12 Lucr. cit., p. 70.
13 J. Marouzeau, Groupes de mots, formates el clichés, In Revue des etudes latines",
XI, 1933, p. 85-92.

www.dacoromanica.ro
ANTONIMELE IN SISTEMUL LEXICAL 81.

datoria relatiilor sintagmatice, si care lei precizeazA valoarea in context.


Cita vreme sensul neutral etimologic mai subsist& (ea la altos), avem a
face cu un caz particular de polisemie ; acolo uncle sensul primar a dis-
Omit, antonimia se intilneste cu omonimia. Bela tiv frecvente, sint in
latinA adjectivele cu sens activ §i pasiv : mesas ,orb" 4i intunecat",
ignartts ignorant" si ignorat", infestus dusmAlos" i deplane,.
nescius nestiutor" 4i nestiut", surdus care nu aude" sir "care nu-i
auzit". Un caz aparte e acela al cuvintelor care din motive afective
dobindesc, in anumite contexte, sens opus.
Fenomenul opus polarizArii amintite mai sus este eel al neutrali-
zfirii unor antonime in anumite contexte, de ex. rom. conceptie inaltd
(sau profuudd), rdcit ran (bine) etc.
Legatura antonimiei eu sinonimia se manifests qi in aceea ca un
termen polisemantic poate comporta mai multe antonime, care se afla
intre ele in raporturi de sinonimie ; astfel lui sterilis i se opun fecundus,
fertilis, pinguis, lui falsus i se opun rectus, sincerus, uerus. Poate datoritl
nuantelor for expresive, adesea in latinA unui termen nobil" i se opun
mai multe antonime : astfel sobrius e antonimul lui ebrius, madidus,
uinolentus ; sapiens e antonimul lui stolidus, stultus, stupidus. Uneori
h t repartizate pe domenii
antonimele sinonime ale aceluiasi termen sint :-

e cazul termenilOr prawns, pronus, obliquus, supinus opusi polisemanti-


.
cului rectus.
In diacronie, eel mai evident aspect al interactiunii antonimelor
11 constituie aca- numita inductie analogied" sau
analogie corelativii15,
care consta in influenta semantics sau formals a unui termen asupra
antonimului sau. In cazul atractiei formale, termenii antonimi devin
mai apropiati din punctul de vedere al complexului sonor. Este, intre
altele, cazul binecunoscut al lat. grauis transformat in perioada tirzie
in grenis (cf. rom. greu) sub influenta antonimului sau leuis.
In ce priveste atractia semantics, s-a observat ca, atunci clad un
termen dobindeste un sens nou, in mod frecvent i antonimul sau capAt
sensul contrar".
In aceastA directie se citeaza adesea cazul grupului equites pedi-
tesque, initial calareti si pedestrasi", care alcatuiau armataromanA.
Cu vremea, eques capItA un alt sens, desemnind clasa socials a cavale-
rilor. Sub influenta lui, §i pedes a ajuns sá semnifice o categorie socials,.
aceea a omului simplu, de rind, fapt consemnat in texte ea quoduis :

genus ibi hominum uideas : equitem, peditem, libertinum (Plant, Poen.


832) ; quae peditibus nubere poterant, equites sperant (Pompomu, frg..
cornice 154, ap. Nonius 394)17.
Un exemplu similar este eel al grupului latin ascendentes descen-
denies. Sub influenta lui descendentes oei care coboarA, care descind"

15 Cf. Stephen Ullmann, The Principles of Semantics, Glasgow, 1951, p. 228.


15 Gustaf Stern, Meaning and Change of Meaning, Bloomington, ed. a II-a, 1965, p. 218..
" Al. Graur, lucr. cit., p. 132.
17 G. Stern, lucr. cil., p. 259, crede cd ar putea fi 6i alte explicatii.

www.dacoromanica.ro
LUCIA WALD

si care a dobindit sensul juridic descendenti", si primul termen a ajuns


a. insemne rudele in linie ascendents ". E probabil ca atractia semantics
a lost favorizata, in acest caz, si de asemanarea formals a celor cloud
eavintels.
Tot prin atractie semantic./ o serie de termeni indo-europeni care
aveau sensul initial cel din aceeasi ginta" au ajuns sa insemne om
liber" ea urmare a faptului ca o serie de termeni cu sensul opus cel strain
de ginta, de neam" si-au schimbat sensul pentru a denumi notiunea de
sclav'9.
In alte eazuri e vorba de dobindirea unor sensuri morale. S-a ara-
tat astfel ca, atunci cind constantia a Inceput sit fie folosit metaforic
pentru a denumi o insusire spirituals, a avut loc o schimbare corelativa
la termenul opus, mobilitas".
Un exemplu similar e acela al lui grauitas, care a evoluat de la gre-
utate" la atitudine serioasa si responsabila", corespunzInd gr. crei.tvOTT,4 ;
In mod corespunzator, si leuitas a ajuns sa Insemneze atitudine usura-
tied.,lipsita de prestigiu". Sensul figurat al celor doi termeni antonimi
se Intilneste Inca la Plaut : numquam erit alienis grauis qui suis se con-
einnat leuem, Trin. 684.
Un caz mai complicit este eel al lui otium, care -si schimba antoni-
mele In decursul istoriei, o data cu imbogatirea sferei lui semantice. Astfel,
In perioada arhaica (de ex. la Ennius) otium are sensul de libertatea
de a merge $i de a veni", fiind corelativ si opus lui militia situatia sol-
datului atunci cind nu e la razboi". La Tacit si la Valerius Maximus
otium e In opozitie cu disciplina militaris, iar la Valerius Paterculus se
opune lui bellum si res disciplinae. Ulterior, far& a inceta sa se raporteze
la militia, disciplina, bellum, otium capata si sensul de lips& de activi-
tate, mai ales politica", In opozitie cu antonimul sau negotium (de ex.
la Velleius Paterculus II, 1 : in somnum a uigiliis, ab armis ad uolupta-
tes, a negotiis in otium conuersa einitas).
. Astfel, atunci cind pe primul plan trece activitatea politica, de la
diviziunea primara otium militia, reprezentind cele doua cadre ale
vietii romane (domi = otium) (foris = militia), se trece la opozitia pe
plan politic si moral : otium negotium 21
0 serie de termeni latini alder& modificari semantice o data cu eres-
tinismul si atrag modificari corelative la antonimele lor. Este, Intre altele,
cazul lui fidelis; care capata sensul credincios" (cultului crestin) ; ca
rezultat, opusul sau, perfidus, trece de la sensul moral la acela de ne-
18 Stephen Ullmann, lucr. cit., p. 243.
19 L. Wald, Quelques noms d'esclaoes dans les langues indo-europeennes, in Linguistique
balkanique", Sofia, VI, 1963.
81 J. Oertel, Lectures on the Study of Language, New York, 1901, citat de G. Stern, liter.
cit., p. 219.
21 J. M. Andre, Recherches sur l'olium" Paris, 1962; idem, L'olium" chez Va-
are Maxime et Velleius Paterculus ou la reaction morale au debut du Principal, in Revue des
etudes latines" XLIII, 1965.

www.dacoromanica.ro
ANTONIMELE IN SISTEMUL LEXICAL 83

credincios", pagin". S-a observat el, adesea, in texte religioase crestine,


paginii sint numiti infideles22.
In legatura cu fenomenul atraetiei semantice pe care o exereita
un termen asupra antonimului sau, s-ar parea ea in aceasta induetie
analogic& avem a face cu un termen inductor" si cu until indus". Intr-a-
de-v&r, cu toate ca, cel putin teoretic aparitia unui sens nou implic&
siaparitia contrariului sau, este de presupus ca, in practices, modificarea
semantic& nu se produce simultan la ambii termeni. Intrucit in limb&
doming, opozitiile, calitatea exprimat& prin bun se defineste In opozitie
cu aceea exprimat& prin rdu. Dar aici nu urmArim opozitiile notionale,
care pot ramble implicite, ci opozitiile .lingVistice, care se exprima prin
termeni pozitivi. Cu alte cuvinte, dad, bun presupune existenta a ceva
non-bun, nu e obligatoriu ca termenul rdu a se. fi treat simultan cu el.
Care este termenul inductor, e greu de stabilit pentru fiecare caz in parte.
Cronologia textelor nu e intotdeauna semnificativ&, ctrl e posibil ca un
termen sa fi circulat mai multi vreme inainte de a fi consemnat prima
oars de scriitor. In unele cazuri exist& indicii de ordin lingvistic sau extra-
lingvistic, care arata care din cele (loud antonime si-a modificat sensul
mai intii. S-a aratat astfel a la cuplul ascendentes descendentes sensul
metaforic a aparut mai intii la verbul descendere, de la a cobori" la a
se trage din" dupes imaginea apei care coboara la vale dintr-un izvor
(ca in exemplul din Suetoniu, Aug. 2 : a quibus duplex Octauiorum fami-
lia defluxit). Sensul tehnic al lui descend° e frecvent la juristii epocii
imperiale : qui non ex masoulis descendunt (Marcellus, Dif. 5, 25) ; ne-
potes et pronepotes ceterique qui ex his descendunt (Callistratus, Dig. 50,
15, 220). Sensul juridic al lui ascendo nu s-ar fi putut dezvolta indepen-
dent, prin evolutie semantics proprie23.
In ceea ce priveste perechea grauis leuis (si substantivele deri-
vate grauitas leuitas), cronologia modificarii semantice e mai greu
de stabilit. Intr-adevar, sensul figurat al ambilor termeni, pornind de la
imaginea balantei sau a pretului, se intilneste la Plant : grauius erit unum
verbum tuum ad hanc rem quam centum mea (Trin. 388), dar si homo
leuior quam pluma (Men. 487), leuior plumast gratia (Poen. 812). La Te-
rentiu se intilneste cu sens figurat leuis (leui sententia in Hec. 312).
S-a facut observatia cä textele ciceroniene par a indica ca leuis
precedes pe grauis in nuanta semantics morals, referitoare in persoane
si conduita for (pornind de la sensurile lui peiorative cu referire in valoare
pret) si ca innobilarea sensului lui grauis nu s-a facut prin simpla atractie
a lui leuis, ci prin intermediul unor valori tehnice retorice, consemnate
prima oars in Rhetorica ad Herennium24.
22 Christine Mohrmann, Eludes sur le latin des chretiens, vol. II. Latin Mallen et medieval,
Roma, 1961, p. 20.
23 Oskar Hey, Ein Kapilel aus der lateinischen Bedeutungsgeschichte. Bedeutungsverschie-
bung durch sprachliche Fakloren, In Archie fiir lateinische Lexikographie and Grammatik",
1903, p. 220. XII, 2.
21 Antonio Fontan, Grauis, vitas en los textos y en la conciencia romana antes de Cice-
ron, in Emerita", XIII, 2, 1963.

www.dacoromanica.ro
84 LUCIA WALD

:Knit discutata a fort §i problema evolutiei semantice a lui paganus.


:3-au emir mai with, ipoteze care urmaresc s& determine sensul lui mai
veehi pe baza antonimelor lui in diferite contexte.
Am amintit citeva eazuri de atractie fonetica si semantic& intre
antonime. Uneori cele dean tipuri de influent& se conjuga. Se poate cita,
in acest sens, cazul lui noxius. Provenit din radacina lui nectere, el a In-
semnat initial legat". Alaturi de el, in cadrul aceleiasi familii de cu-
vinte exists perechea antonimica obnoxius legat", dependent" ill. in-
noxius nelegat", fiber", independent"; acest din urma termen se
opunea lui noxius. In cursul istoriei limbii, innoxius dobindeste sensul
de inofensiv", nevinovat", devenind sinonim cu innocens din tema lui
nooeo a vAttima". Ca rezultat, antonimul sau, noxius, carat& sensul
opus de vinovat", legindu-se §i fonetic de noceo, noxa25.

ti

25 Oskar Hey, lucr. cit., p. 210, si Otto DuchOdek, L'alfraction lexicale, Philologica
Pragensia", 7 (46), 1, 1964, p. 74.

www.dacoromanica.ro