Redactare Stiintifica

REDACTAREA ŞTIINŢIFICĂ
BIOMEDICALĂ
Prof. dr. Irina-Draga Căruntu

1. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE: REGULI
DE BAZĂ
2. LUCRAREA DE LICENŢĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN

ELABORARE, SUSŢINERE
1. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI
ŞTIINŢIFICE : REGULI DE BAZĂ
(prezentare conformă cu Recomandările pentru manuscrisele
trimise revistelor biomedicale – Comite International des
Redacteurs des Journaux Medicaux)
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ
REDACTAREA ŞTIINŢIFICĂ
- bazată pe principii care s-au dezvoltat progresiv şi care

impun rigoare ştiinţifică
- sub raport stilistic: ghidată de tehnici specifice
demersurilor ştiinţifice, şi nu artistice (literare)
- existenţa unei relaţii coerente între formă (modalitatea de

redactare) şi fond (conţinut ştiinţific)
- o concepere riguroasă conduce la o enunţare clară, care

permite o difuzare largă şi o percepţie adecvată
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Baylor College of Medicine, Houston – Departamentul de Comunicare Ştiinţifică
• Universitatea Rockefeller, New York – program de 18 luni pentru redactorii
ştiinţifici profesionişti
• Clinica Mayo, Rochester – Departament de Redactare Medicală, cursuri pentru
studenţi şi practicieni
• Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie, Cardiff – cursuri de redactare ştiinţifică
organizate de unul dintre editorii de la British Medical Journal
• Franţa (1975) - crearea unei structuri de învăţământ pentru redactarea medicală
pe trei nivele:
câteva ore pentru studenţi din ciclul 1 şi 2 – pentru a învăţa să redacteze o
observaţie despre un bolnav, o boală sau răspunsul la o întrebare de examen
20-30 de ore pentru studenţii din ciclul 3 – pentru a-i ajuta să redacteze lucrarea de
LICENŢĂ, sau rezumate de cercetare
aprofundat – pentru medicii care colaborează cu comitetele de redacţie ale
revistelor medicale
• Franţa (1987) – Asociaţia pentru Dezvoltarea Învăţământului şi Cercetării în
Redactarea Medicală – masterat în cadrul Institutul Superior de Comunicare şi
Management Medical
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

- precis, clar, concis
- principii
• utilizare adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul
trecut pentru tot ceea ce exprimă experienţa personală a
autorului, timpul prezent pentru noţiuni bine stabilite şi unanim
acceptate
• utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi
noţiune, fără ajutorul sinonimelor care pot crea confuzii
• evitarea expresiilor literare şi a cuvintelor inutile
• evitarea utilizării diatezei pasive (atunci când poate crea
impresia de anonimat privind autorul – ca subiect logic al
construcţiei gramaticale) şi folosirea (neabuzivă) a diatezei
active cu pronumele persoanei întâia, uzual plural (care indică
exact implicarea autorilor în realizarea studiului)

- precizia
• lipsa de precizie în redactare ridică suspiciuni asupra rigorii

cu care a fost efectuată cercetarea
• coerenţa comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri
• inserarea procentelor face dificilă lectura

- claritatea
• utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte
• alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze
sau paragraf – noţiunea de poziţie forte, contribuind la reţinerea
atenţiei cititorului

- claritatea
• utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă
virgula înainte de “şi”
• evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni,
atunci când este necesară identificarea completă a tuturor
termenilor
• utilizarea abrevierilor internaţionale – pentru unităţi de măsură,
când urmează după cifre
• utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte;
abrevierile trebuie anunţate şi pot fi utilizate în rezumat şi/sau în
text, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-4 ori

- concizia
• evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile
• evitarea pleonasmelor
• semnalarea unui fapt se face direct, fără a specifica intenţia de
semnalare
• evitarea repetiţiilor
• nu înseamnă suprimarea unor idei care sunt indispensabile
pentru înţelegerea textului; autorul trebuie să enunţe fiecare
etapă a raţionamentului său, chiar şi dacă etapele i se par
evidente; nu se face apel la imaginaţia cititorului şi nu cititorul
trebuie să facă deducţia
2. LUCRAREA DE LICENŢĂ:
ORGANIZARE, ETAPE ÎN
ELABORARE, SUSŢINERE
LUCRAREA DE LICENŢĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE, SUSŢINERE
I. ORGANIZARE
- stabilirea temei în funcţie de disciplina de interes şi/sau
coordonatorul ştiinţific
- stabilirea obiectivelor
- stabilirea planului:
- capitole cuprinse în partea generală (în funcţie de
temă)
- capitole cuprinse în partea personală (exemplu:
Obiectivul şi motivaţia studiului, Material şi metodă,
Rezultate, Discuţii, Concluzii, Bibliografie)
- partea personală – contribuţia efectivă

LUCRAREA DE LICENŢĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE, SUSŢINERE
II. ETAPE URMATE ÎN ELABORARE

- documentarea
- cercetarea propriu-zisă (experimentală, specifică
disciplinelor preclinice/clinice) concretizată prin:
• alegerea materialului şi metodei de lucru
• derularea studiului - obţinerea rezultatelor
• centralizarea şi interpretarea rezultatelor
• discutarea şi evaluarea rezultatelor, în raport cu alte studii
similare
• formularea concluziilor
- redactarea – în conformitate cu regulile de realizare a unui
material scris
LUCRAREA DE LICENŢĂ:
ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE: REDACTARE, SUSŢINERE
PARTEA GENERALĂ
- prezentarea informaţiilor existente în literatura de

specialitate în legătură cu subiectul abordat: stadiul actual
al cunoştinţelor în domeniu
PARTEA GENERALĂ
- organizare:
- aspectul general al subiectului – permite înţelegerea fondului;
conotaţii pedagogice
- aspectul particular al problemei care a fost abordat
- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,
acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei
ipoteze
- toate afirmaţiile, chiar şi cele unanim admise, trebuie

dublate de referinţe bibliografice – pertinente, recente şi
accesibile, selectate în ordinea importanţei
ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE : REDACTARE, SUSŢINERE
PARTEA PERSONALĂ
MATERIAL ŞI METODĂ
- indică:
materialul studiat
elemente testate
criteriile de evaluare
- date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce
sau verifica
MATERIALUL
- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare,
eşantionul, descriere
- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu
retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau
nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor,
studiu pe serii scurte
- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei,
condiţii de creştere
- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare –
mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe
ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORAR : REDACTARE, SUSŢINERE
ELEMENTE TESTATE – METODA
- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de

administrare, orarul de administrare
- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere
- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/
biologic
- se specifică:
denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe
tipul, originea şi fabricantul pentru aparate
CRITERIILE DE EVALUARE A ELEMENTELOR TESTATE

- utilizate pentru aprecierea rezultatelor
- exemple:
complicaţii
supravieţuire
variaţii ale parametrilor biologici
- se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste
statistice de analiză şi validare)
- se precizează referinţele bibliografice, în cazul preluării
parţiale/integrale a unei metode sau procedeu
- se respectă terminologia biomedicală internaţională
(pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice)
PARTEA PERSONALĂ
REZULTATE
- exprimă finalizarea scopului cercetării

- constituie baza pentru discuţii
- redactare obiectivă, impersonală, neutră
- concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text,
figuri, tabele)
- trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate
imediate, rezultate tardive)
- permite cititorului să-şi formuleze propriile concluzii,
înainte de a le confrunta cu cele ale autorului
PARTEA PERSONALĂ
DISCUŢII
- scop: interpretarea cercetării realizate
- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole

care utilizează un stil impersonal
- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de

elaborare al lucrării
PARTEA PERSONALĂ
DISCUŢII
- obiective (ordine obligatorie):

• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin
prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop),
subliniază aportul adus de cercetare în progresul cunoştinţelor în
domeniu
• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi

obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării
rezultatelor
• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare

prin figuri şi tabele comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin
comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile
respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor
materialului şi metodei)
PARTEA PERSONALĂ
DISCUŢII
- de evitat:
• depăşirea obiectivelor fixate
• discutarea subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe
pedagogice)
• citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate
• lipsa referinţelor bibliografice
• utilizarea unui stil literar (expresii emoţionale)
• lungimea excesivă
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

principiu fundamental într-un demers ştiinţific
- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii,
documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii
- excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de
cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele
reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru
toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă
- se citează numai documente publicate, citite şi alese
pentru valoarea lor
- citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori
- localizare în text:
• după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul
sau la sfârşitul unei fraze
• în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii
• în tabele, grafice, figuri
- alegerea referinţelor:
• autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le
consideră cele mai pertinente şi mai accesibile pentru cititor
- erori posibile:
• greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea
articolului
• greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

faptul enunţat şi articolul citat
- se evită a face referiri la:

• articole greu accesibile
• teze de doctorat
• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în
periodice
• scrisori către redacţie
• articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)
- nu se fac referiri la:

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în
periodice
• articole trimise pentru publicare (submitted)
• comunicări orale
- sistemul de referinţe:
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver
c) sistemul alfabetic numeric

În text
- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv

ambii autori, şi anul de publicaţie
- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de
“et coll.” sau “et al”
În lista de referinţe
- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a

numelui primului autor al articolului
- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea
alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de
publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie –
se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în
această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)
- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”
- îngreunează citirea textului
- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă
b) sistemul numeric secvenţial
În text
- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea

apariţiei, în paranteze
- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează
numărul atribuit prima dată
- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine
crescătoare şi separate prin virgule
b) sistemul numeric secvenţial
- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător

în text, fără criteriu alfabetic
- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori
- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă
trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare,
existând riscul de eroare
c)sistemul alfabetic numeric
În text
- referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în

paranteze, care are corespondent în lista de referinţe
(ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării)
- clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui

primului autor
- fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de
ordine în secvenţa naturală, număr care se citează în text
- obligatoriu, se respectă indicaţiile de redactare ale revistei
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
- specifice pentru capitolul Rezultate

- maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o
formă sintetică şi clară
- uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de
a redacta textul
- autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de
subsol
- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de
citit
- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
- tabelul: informaţii numerice

- figura: informaţii grafice – desene, curbe, diagrame,
fotografii
- reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia
titularului (drept de autor, copyright)
FIGURILE
- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde

ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o
referire
- legendă subiacentă, conţinând toate elementele
necesare înţelegerii figurii: explicaţia simbolurilor,
abrevieri, scală
TABELELE
- titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului

- număr coloane > dublu număr rânduri – inversare
- semnificaţii uzuale:
• capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate
(unităţi de măsură)
• capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative
(unităţi de măsură)
TABELELE
- tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte

aceleaşi informaţii, structurate în aceeaşi ordine şi
folosind aceleaşi unităţi de măsură
- alinierea datelor este realizată în raport cu
virgula/punctul zecimal, precizând acelaşi număr de poziţii
zecimale pentru variabilele cu aceeaşi semnificaţie
- informaţii lipsă – se precizează “absent”, evitând
simbolurile matematice (-, 0)
- pot conţine abrevieri, explicate în titlul tabelului sau în
note de subsol
FIGURI
- prezentate sub formă de fotografii sau imagini digitizate,

alb-negru/color
- exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG
- suplimentar, legenda conţine informaţii specifice despre
scala de referinţă, ordinul de mărire, coloraţiile histologice
- pentru ilustraţiile ce conţin chipuri umane se recomandă
acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului
TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE
- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) –

recomandată pentru prezentarea procentajelor (< 7
sectoare)
- diagrame cu coloane verticale sau orizontale
(histograme) – recomandate pentru compararea statică a
diferitelor cifre, poate indica deviaţia standard (< 7 zone)
- traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila
independentă) este variabila de control sau explicativă, y
(ordonata – variabila dependentă) este variabila de
măsurat sau explicată; graficul reprezintă în manieră
dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x
TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE
- reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de

points”) – recomandate pentru concretizarea datelor
individuale (distribuţia lor) sau pentru concretizarea
existenţei/absenţei unei corelaţii între variabila x şi y;
punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi uşor
identificate; se pot adăuga: coeficientul de corelaţie “r”,
gradul de libertate, curba de regresie, semnificaţia
statistică “P”
III. SUSŢINERE
- pregătirea materialului pentru susţinere şi susţinerea
propriu-zisă se realizează în conformitate cu cele enunţate
pentru expunerea orală a unei lucrări, timpul acordat fiind
de 10 minute
- evaluarea de către comisia examinatoare urmăreşte
următoarele elemente:
• semnificaţia şi actualitatea subiectului ales
• seriozitatea documentării ştiinţifice, reflectată prin referinţele
• bibliografice şi modul de citare a acestora
• dezvoltarea argumentaţiei logice pentru derularea cercetării
• pertinenţa concluziilor
• calitatea iconografiei
• calitatea expunerii orale şi modul de susţinere, în discuţiile
ulterioare, a punctelor de vedere ilustrate de lucrare
(“presentation and defense of a thesis”)
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI
PENTRU EXPUNERE ORALĂ:
REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA
MATERIALULUI
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ: REGULI DE BAZĂ,
REALIZAREA MATERIALULUI (FOLII, DIAPOZITIVE)
REGULI DE BAZĂ
- uzual, expunerea orală face apel la mijloace vizuale de
prezentare
- planul de prezentare este organizat asemănător cu planul
unei lucrări scrise
- timpul limitat (7-15 minute) impune o restricţie de
dimensiuni a textului
- concentrare pe două-trei idei fundamentale, fără a se
încerca expunerea cât mai multor informaţii, într-o manieră
accelerată
- organizare:
• introducerea – explică scopul cercetării, fiind adaptată la
nivelul de cunoştinţe al auditoriului
• material şi metodă – limitare la elementele esenţiale
• rezultate – partea cea mai importantă, i se alocă durata cea mai
mare din timpul expunerii; se prezintă rezultatele cele mai
valoroase prin noutate sau prin perspectivele pe care le oferă,
ca aplicabilitate
• comentariile – două-trei puncte care subliniază elementele de
originalitate aduse şi/sau direcţiile de cercetare deschise
- modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi

experienţa comunicatorului
- se recomandă:
• vorbirea liberă, privind auditoriul
• câteva note scrise, ca suport pentru expozeul liber
• un ritm lent, o tonalitate coborâtă la începutul fiecărei fraze
(pentru că vocea are tendinţa să urce)
• o atitudine calmă
• utilizarea indicatorului luminos atunci când este necesar
• repetiţii (pentru formarea unui stil şi verificarea încadrării în
timp)
• prevederea posibilelor întrebări, pentru a putea formula
răspunsurile rapid, clar şi precis
REALIZAREA MATERIALULUI
- etape:
• elaborarea textului pentru slide-uri
• conceperea prezentării în întregime (comentarea fiecărui
slide plus elemente ce asigură legătura dintre acestea)
• reevaluarea textului, urmată de eventuale modificări
- tehnici:
• fotografiere
• editare computerizată (Microsoft PowerPoint, Microsoft Word)
- stabilirea materialului adecvat pentru timpul alocat

expunerii:
• slide-uri care susţin toată expunerea – o durată de timp de 10
minute poate însemna prezentarea a maximum 12 slide-uri
• slide-uri care susţin parte din expunere – o durată de timp de
10 minute poate însemna prezentarea a numai 5 slide-uri, din
care 1-2 cu informaţii generale, 3-4 ilustrând rezultatele
• utilizarea graficelor şi tabelelor asigură concizia expunerii şi
implicit economie de timp
- slide-uri:
• esenţiale pentru: ilustrarea examenului histopatologic,
radiologic, prezentarea curbelor, histogramelor
• rezultatele de tip similar trebuie prezentate în acelaşi stil (fie
grafice, fie tabele, fie curbe); rezultatele diferite pot utiliza stiluri diferite
de prezentare
• facilitează urmărirea prezentării de către auditoriu
• este recomandabil ca:
- textul să fie scurt şi sistematizat, punctând etapele
prezentării, permiţând o expunere liberă (şi nu o lectură)
- să se scrie 8-10 linii de text, cu 7-8 cuvinte pe rând –
format A4 landscape (considerat optim)
- fiecare diapozitiv să aibă titlu/subtitlu
- figurile şi graficele, respectiv tabelele să aibe legende,
respectiv titluri corespunzătoare
- să se evite “sufocarea” cu date organizate în tabele
- să fie gata cu o săptămână înainte de comunicare
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN
FORMAT POSTER
PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI ÎN FORMAT POSTER
- “comunicări afişate”
- formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă

pentru congrese – la ora actuală marile reuniuni ştiinţifice
internaţionale organizează susţinerea lucrărilor originale
sub formă de postere
- avantaje:
• posibilitatea de contact direct cu persoanele interesate de
conţinutul posterului
• posibilitatea de discutare a rezultatelor, fără limită de timp, cu
alţi cercetători care lucrează la aceeaşi temă
• mijloc de comunicare vizuală, punând în valoare figurile,
ilustraţiile şi tabelele
• materialul afişat poate fi consultat fără limită de timp, chiar în
lipsa autorului
REGULI DE REALIZARE/PREZENTARE
- cunoaşterea instrucţiunilor pentru autori, specifice
manifestării ştiinţifice respective: mărimea şi formatul
posterului, locul (indicat prin număr) şi ora de instalare,
perioada în care autorii trebuie să fie prezenţi lângă poster
- iniţial se realizează o machetă ce permite stabilirea
echilibrului între text şi ilustraţii, pornind de la informaţiile
pe care intenţionăm să le prezentăm (se selecţionează un
număr limitat de informaţii relevante)
- textul trebuie să fie lizibil de la o distanţă de aproximativ 1
metru – litere de un centimetru, bold, majuscule pentru titlul
secţiunilor
- utilizarea culorilor adecvate pentru creşterea atractivităţii
- indicaţii pentru ordinea de citire a panourilor (numerotare,
săgeţi)
- facilităţile oferite de utilizarea calculatorului permit
realizarea posterelor folosind programe speciale, cu listare
separată a fiecărui panou – fapt ce simplifică transportul şi
asamblarea
- titlul – litere suficient de mari, informativ dar concis
(pentru a nu descuraja vizitatorii), provocator, eventual
interogativ (pentru a atrage vizitatorii)
- autorii, afilierile – subiacent titlului, litere mai mici
- conţinutul – organizat pe multiple panouri,
corespunzătoare diferitelor secţiuni: Introducere, Material şi
metodă, Rezultate, Concluzii; modalitatea de aşezare a
panourilor este în funcţie de forma şi mărimea posterului:
distincte, independente sau asamblate pe un singur carton
- Introducere, Concluzii – fraze scurte, clare, sub formă de
afirmaţii succesive, individualizate
- elementele grafice – rol capital, asigură atractivitatea
posterului; utilizate pentru descrierea materialului şi
metodei şi, mai ales, pentru prezentarea sintetică a
rezultatelor; titlu scurt, informaţii concise, rezumând
semnificaţia figurii/graficului/tabelului
BIBLIOGRAFIE
Andronescu Ş., Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei România de
mâine, Bucureşti, 1997.
Dudley H., The presentation of original work in medicine and biology,
Churchill-Livingstone, Edinburgh, 1977.
Huguier M., Maisonneuve H., Benhamou C. L., De Calan L., Grenier B., Franco
D., Galmiche J. P., Lorette G., La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris,
1990.
Landrivon G., Delahaye F. (eds), Cercetarea clinică. De la idee la publicare, ed.
Dan, 2001.
Phillips E. M., Pugh D. D., How to get a PhD, 2nd edition, Open University
Press, Buckingham Philadelphia, 1994.

Redactare Stiintifica

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Redactare Stiintifica

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

REDACTAREA ŞTIINŢIFICĂ

Prof. dr. Irina-Draga Căruntu

2. LUCRAREA DE LICENŢĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN

- bazată pe principii care s-au dezvoltat progresiv şi care

- existenţa unei relaţii coerente între formă (modalitatea de

- o concepere riguroasă conduce la o enunţare clară, care

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

• lipsa de precizie în redactare ridică suspiciuni asupra rigorii

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

- partea personală – contribuţia efectivă

II. ETAPE URMATE ÎN ELABORARE

- prezentarea informaţiilor existente în literatura de

- toate afirmaţiile, chiar şi cele unanim admise, trebuie

ELEMENTE TESTATE – METODA

- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de

CRITERIILE DE EVALUARE A ELEMENTELOR TESTATE

- exprimă finalizarea scopului cercetării

- scop: interpretarea cercetării realizate

- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole

- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de

- obiective (ordine obligatorie):

• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi

• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare

- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

• greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

- se evită a face referiri la:

- nu se fac referiri la:

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver

c) sistemul alfabetic numeric

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a

b) sistemul numeric secvenţial

- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea

b) sistemul numeric secvenţial

- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător

c)sistemul alfabetic numeric

- referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în

- clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui

- specifice pentru capitolul Rezultate

- tabelul: informaţii numerice

- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde

- titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului

- tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte

- prezentate sub formă de fotografii sau imagini digitizate,

TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE

- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) –

TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE

- reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de

- modalitatea de prezentare depinde de personalitatea şi

- stabilirea materialului adecvat pentru timpul alocat

- formă de prezentare cu utilizare din ce în ce mai largă

You might also like