Professional Documents
Culture Documents
PRIMELE
SCRIERI
PATRISTICE
ÎN
LITERATURA
NOASTRĂ
SEC. IV-XVI
EX LIBRIS
DUMITRU NASTASE
Iff СH //iA А £
P Ă K t M г / I ОА
> J
t N ESTO R
M ITROPOLITUL OLTENIEI
(Tablou de P ândele Borină)
SUMAR
Abrevieri .................................... 10
Cuvînt înainte .................................................................................................... H
Avânt Propos .................................................................................................... 15
F o r w a r d ..................................................................................................................................... 19
INTRODUCERE .............................................................................................................................. 23
PARTEA ÎNTÎI
CAPITOLUL I
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III
PARTEA A DOUA
CAPITOLUL I
CONTEXTUL IS T O R IC -C U L T U R A L . . . . 143
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III
PARTEA A TREIA
CA PIT O L U L I
C O N S ID E R A Ţ II G E N E R A L E CU P R IV IR E L A P R IM E L E T R A D U C E R I R O M A N EŞTI
A L E A C E ST U I «CU V lN T...» .................................................................................... 267
CA PIT O L U L II
V E R S IU N I B IL IN G V E S LA V O -R O M A N E — CA S T A D IU IN T E R M E D IA R 277
CA PIT O L U L III
T R A D U C E R I R O M A N E ŞT I A L E «C U V lN T U L U I H R ISO ST O M IC D E ÎN V Ă ŢĂ TU R Ă » 282
P r e l i m i n a r i i .................................................................................................................. 282
1. în «Codicele Cardaş» — m a n u s c r i s u l p o p i i b r a ţ u l d i n b r a ş o v
(1 5 5 9 — 1 5 6 0 ) ........................................... ................................................................................................. 283
2. în «Codex Sturdzanus» «— m a n u s c r i s u l p o p i i g r i g o r i e d i n m ă h a c i u
(1 5 8 0 — 1 6 1 9 ) .................................................................................................................................... 292
3. în (a) e v a n g h e l i a c u Î n v ă ţ ă t u r ă — 1581 f i n (b) c o d i c e l e
TO DO RESCU şi in (c) C O D IC EL E D E L A IE U D ..................................... 298
4 . în (a) F R A G M E N T E L E - IO R G A , parţial şi (b) în M A N U S C R IS U L IER O M O
N A H U L U I R A F A I L D E L A D R A G O M IR N A , în întregim e . 309
5 . în (a) Î n v ă ţ ă t u r i l e lu i n eag o e b a s a r a b . . . , traduse în rom âneşte
în vrem ea lu i M atei Basarab şi în (b) p i s a n i a m ă n ă s t i r i i c u r t e a d e
a r g e ş , tradusă de ierom onahul loan de la T r i v a l e ............................. 321
6 . în c ă r ţ i l e d e c u l t păstrate în m anuscrise sau tipărite . . . . 327
CA PITO LU L IV
U N IT A T E A T E X T U L U I «C U V lN T U LU I...» IN M A N U SC R ISE L E G R E C E Ş T I, ÎN V ER
S IU N IL E SLA V O N E Ş I R O M A N E ŞT I 332
CA PIT O L U L V
A S P E C T E F IL O L O G IC O -L IN G V IST IC E IN P R IM E L E T R A D U C E R I R O M A N E ŞT I A L E
«C U V lN TU LU I D E Î N V Ă Ţ Ă T U R Ă ...» ........................................................................................................... 339
CA PITO LU L VI
C A P IT O L U L VII
P r e l i m i n a r i i ..............................................................................................................................357
1. Paralelismul de c o m p o z i f i e ......................................................................................... 358
2. Compozifie, stil şi l i m b ă ..................................................................................................369
3. Opinii privind autenticitatea t e x t u l u i .......................................................................... 372
4. Tradiţia l i t u r g i c ă ...................................................................................................................39?
C A PIT O LU L VIII
J n p a g i n il e c e u r m e a z ă s î n t î n f ă ţ i ş a t e r e z u l t a t e l e u n o r c e r c e -
·* t ă r i î n d e l u n g a t e p e c a r e le - a m î n t r e p r i n s p e n t r u s t u d i e r e a is-
to r i c o - c r i t ic ă a s c r i e r i l o r p a t r i s t i c e * c a r e a u c i r c u l a t î n c ă d i n
p r i m e l e s e c o le î n s p a ţ i u l c r e ş t i n r o m â n e s c , f i e c ă a c e s t e s c r i e r i
a u fo s t, în m a jo r ita te a lo r ş i în m o d fir e s c , p r e lu a te d in p a tr is
t ic a u n i v e r s a lă , f i e c ă u n e le d i n t r e e le a u f o s t e la b o r a t e a ic i, î n
t e r ito r iu l p o n tic o -d u n ă r e a n o -c a r p a tic în e p o c a p a tr is tic ă .
A m i m p l i c a t î n d i s c u ţ i e t e x t e p a t r i s t i c e e la b o r a te î n l i m b i l e
g r e a c ă ş i la tin ă , s a u c a r e a u c i r c u l a t la n o i î n a c e s t e l i m b i , a p o i
în v e r s iu n i sla v o n e , p r e c u m ş i u n e le d in tr e p r im e le tr a d u c e r i ro
m â n e ş t i d i n s c r i e r i le S f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i — c o p i i - m a n u s c r i s e s a u
t i p ă r i t u r i — ·, p î n ă î n e p o c a c e l e i d i n t î i u n i r i i s t o r i c e a t u t u r o r
r o m â n ilo r s u b s c e p tr u l v o ie v o d u lu i M ih a i V ite a z u l, e p o c ă în c a re
s e a fir m ă b ir u in ţa d e fin itiv ă a s c r is u lu i în r o m â n e ş te .
S t r ă d a n i i l e d e p u s e p r i n e la b o r a r e a a c e s t e i c ă r ţ i r e f e r i t o a r e
la u n a s p e c t i s t o r i c f u n d a m e n t a l a l l i t e r a t u r i i n o a s t r e b i s e r i c e ş t i
s e v o r ş i u n p r in o s în în tîm p in a r e a u n u i m o m e n t is to r ic a n iv e r
s a r : C e n te n a r u l d e p l i n e i a u t o c e f a l i i a B i s e r i c i i O r t o d o x e R o m â n e .
î n is to r ia o r ic ă r u i d o m e n iu a l c u ltu r ii ş i a l a c tiv ită ţii s p ir i
tu a le u m a n e î n g e n e r a l, s i s t e m a t i z a r e a c r o n o l o g ic ă a d a t e l o r c o n
d u c e c ă tr e o e x p r e s i e s i n t e t i c ă p r i n p e r i o d i z a r e î n j u r u l u n o r
m o m e n t e d e t e r m i n a n t e . R e f e r i n d u - n e la c o n t e x t u l s p e c i f i c a l
fa p te lo r se c u v in e să c o n s e m n ă m u n a d e v ă r is to r ic c u p r o fu n d e
i m p l i c a ţ i i î n s t a b i l i r e a m o m e n t u l u i i n i ţ i a l a l p e r i o d i z ă r i i c u lt u -
* Intr-o fază iniţială de elaborare această tem ă a fost prezen tată ca teză de
doctorat în teologie. Vezi revista «M itropolia Olteniei», XXXV (1983), 1—2, 3—4, 5—6
şi extrasul prevăzut de Regulam entul învăţăm întului nostru teologic. Titlul te z ei:
Scrieri patristice în Biserica O rtodoxă Română pînă in sec. X V II — Izvoare, traduceri,
circulafie.
12 f N E ST O R , M ITR O PO LITU L O LTEN IEI
c e s itîn d e lu c id ă r i: sc rie re a h r is o s to m ic ă C u v în t d e î n v ă ţ ă tu r ă
în n o a p te a S f in te lo r P a ş ti, « S im b o lu l Q u ic u m q u e » s a u « A ta n a-
s ia n » , « A p o c a lip su l S f în tu lu i A p o s to l P a v e l» , c ă r ţile d e c u l t :
M o litv e ln ic u l, L itu r g h ie r u l, O c to ih u l, p r e c u m ş i C a n o a n e le
S f în tu lu i I o a n P o s tito r u l.
S c r ie r ile p a tr is tic e a u r e p r e z e n ta t în tîia m ă r tu r ie d e s p r e m a
n ife s ta r e a s u b r a p o r t s p ir itu a l a s tr ă b u n ilo r d a c o -r o m a n i la P o n
tu l E u x in ş i la D u n ă r e a de- J o s, ca s p a ţiu a fla t în d ir e c t c o n ta c t
c u c r e ş tin ă ta te a o rie n ta lă . A te s ta te le d e s p r e c ir c u la ţia lo r c o n
tr ib u ie în a c e la şi t im p la p r e c iz a r e a lo c u lu i p o p o r u lu i r o m â n în
c a d r u l r o m a n ită ţii o r ie n ta le c r e ş tin e , s u b r a p o r tu l o r ig in ii sa le
e tn ic e ş i al la tin ită ţii lim b ii sale. T e x te le p a tr is tic e , c ir c u la ţia lor,
a r g u m e n te a z ă p r o b le m e d e cea m a i m a r e în s e m n ă ta te p e n tr u
O r to d o x ia n o a stră , p e n tr u is to r ia ş i c u ltu r a r o m â n e a s c ă : c o n
t in u ita te a p r e z e n ţe i is to r ic e ş i u n ita te a s p ir itu a lă -c u ltu r a lă a p o
p o r u lu i ro m â n .
O c a r a c te r is tic ă e v id e n tă , d in tr e c ele m a i s e m n ific a tiv e , a
v ie ţii re lig io a se în s e c o lu l n o s tr u e s te e c u m e n is m u l şi, în a c e s t
se c o l al e c u m e n is m u lu i, tr e b u ie să s u b lin ie m , să r e lie fă m c a ra c
t e r u l e c u m e n ic al m iilo r d e p a g in i filo c a lic e d e e v la v ie c re ş tin ă ,
d e e x p lic a re ş i a d în c ir e a te x te lo r b ib lic e , p a g in i ş i s c r ie r i care
a u c ir c u la t în c ă d in e p o c a d a c o -ro m a n ă fă r ă a c u n o a ş te g r a n iţe
în tr e R ă s ă r it ş i A p u s, în tr e N o r d şi S u d . A s tfe l, p e lîn g ă v a lo a
re a lo r isto ric ă , teo lo g ică , m o r a lă , u m a n is tă , s c r ie r ile S f in ţ i lo r
P ă r in ţi a u o s p e c ific ă v a lo a re e c u m e n ic ă .
I n ceea ce p r iv e ş te v a lo r ific a r e a r e z u lta te lo r c e r c e tă r ilo r d e
teo lo g ie is to r ic ă p e care le-a m f o r m u l a t în a c e s te p a g in i, a m a v u t
în v e d e r e ş i s e m n ific a ţia lo r ca o c o n tr ib u ţie s p e c ific ă a B is e r ic ii
n o a s tr e la P r e lim in a r iile is to r ie i c u lt u r i i r o m â n e ş ti şi la e v o lu ţia
a c e s te i c u ltu r i.
N u c o n s id e r e x h a u s tiv ă c e r c e ta r e a is to r ic o -c r itic ă p e ca.re a m
în tr e p r in s -o a s u p r a p r e z e n ţe i ş i im p o r ta n ţe i p r im e lo r s c r ie r i p a
tr is tic e în lite r a tu r a B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , în is to r ia c u ltu
rii n o a stre . D e a ltfe l, la o p r iv ir e d e a n s a m b lu , tr e b u ie să o b s e r
v ă m că to t ce s-a re a liz a t p în ă a c u m în a c e a s tă d ir e c ţie n u se
p o a te c o n s titu i în a r g u m e n t p e n tr u a c la sa p r o b le m e le u n u i a ta
re d o m e n iu în c a te g o ria c e lo r p e d e p lin e lu c id a te . M ă în te m e ie z
14 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
AUTORUL
27 octom brie 1984
Sfîntul M ucenic N estor
CRAIOVA
AVANT-PROPOS
L'AUTEUR
le 27 o c to b re 19*4
St. M a rty r N esto r
CRAIOVA
FORWARD
T hecritical
following pages comprise the results of our long historical and
research into the field of those Patristic writings * which cir
culated within the Romanian Christian territory ever since the first
centuries, whether they were taken over from the general Patristic
literature — as it is naturally the case with the m ajority —, or were
elaborated here on the Pontic-Danubian-Carpathian territory during the
Patristic age.
We took into our discussion some of the Patristic texts w ritten in
Greek and Latin; those which circulated in both these two languages,
and afterwards their Slavonic translations, as well as the first Roma
nian translations of the works of the Holy Fathers — manuscripts or
printed works — up to the first historical union of all Romanians under
Prince Michael the Brave. This was the time when writing into Ro
manian became definitely established.
In ellaborating this work which deals with a fundamental historical
aspect of our church literature, we intended to honour an important
historical event in the life of our Church : The Centennial A nniversary
of the Autocephaly of the Romanian Orthodox Church (1885—1985).
In presenting chronologically the historical data of the history of
any cultural and spiritual human activity, we are bound to bring out
a synthetical ordering that is centered on certain im portant events. As
we refer to our specific context, it is only befitting to point out an his
* Initially this them e was presented as a doctoral dissertation in Theology. It
was printed in 'M itropolia O lteniei”, XXXV (1983), Nos 1—2, 3—4, 5— 6, and se
parately as required by the Statute of the T heological Education. Its title w a s :
"Patristic W ritings in the Romanian O rthodox Church up to the 17th Century. Sour
ces, Translations, Circulation".
20 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
torical truth with deep implications for our endeavours to set up the
initial moment of the history of the church culture within the Christian
Romanian territory, namely, together with the Greeks and the Romans
we are among the first European peoples to accept the Christian Faith
during the Apostolic Age. Our early Church, and we mean by this "our
Old Romanian Church", consolidated itself and became organized hie
rarchically and canonically during the Patristic age itself. Certainly
this assertion entails an explanation. From the fourth to the sixth Cen
turies we encounter certain Patristic texts which testify ithat such Patris
tic writings were present and circulated all over the Carpathian-Pontic
territory, in Scythia Minor — Dobroudgea nowadays. In the "Golden
Age" of the Patristic thinking we record in this area both the circu
lation of texts belonging to the Holy Fathers and above all to the Great
Cappadocian Fathers, and a local contribution praised by the Church
history of the time. This confirms the active involvement of the Bishops
of Tomis in the Christian life and in the doctrinal debates and confron
tations, as well as their participation in the Ecumenical Councils. All
these are Christian events circumscribed to the first stage of the history
of the Patristic culture in the Old Romanian Church.
The later evolution of the Patristic thought in our Church sheds
light upon our relations with the Orthodox Churches of the neighbour
ing peoples — which were formed and received the Christian Faith at
a later period, but making use of the same biblical texts, of the same
Patristic sources and communicating by a common cultural language,
due to a great extent to the role played for centuries by the Bysan-
tine, Orthodox and ecumenical spirituality and culture.
This is the time when the Daco-Roman language evolved toward
the Romanian language, the only neo-Romanic language in the South-
East Europe.
At the same time and side by side with the circulation of the Pa
tristic texts in Greek, Latin and Slavonic — during the Slavonic cul
tural age —, the first Romanian translations were made. These Roma
nian translations passed in manuscripts from one Romanian province to
another. The translations into Romanian are not altogether the result
of some foreign influence, even though we cannot ignore the impact
of some foreign and renewing tendencies. They were accomplished
through an inner urge and sprang from the internal necessity of the
local Romanian Orthodox Christian life.
In the pages of this book we deal in detail with a number of Pa
tristic texts, translations in m anuscripts or printed, and which quite of
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITER A TU R A N O A S T R Ă 21
although not in need of being confirmed, are still in need-of being for
mulated. This is the reason why we should analyse and consider the
Patristic literature of the first period under all its aspects. It is certainly
a real necessity to evaluate objectively the contribution of our Church
culture toward setting up the basic historical principles which made up
and expressed our Christian spirituality.
Finally, if we are to take into account all those historical and cul
tural aspects which we investigated in the following pages ; aspects im
portant not only contextually but also for their consequences, we realise
the aforementioned truth : the history of Patristics, its data and argu
ments constitute a direct, major and unavoidable reference in defining
the early stage of the history of the Romanian culture.
THE AUTHOR
27th O ctober 1984
St. M artyr NESTOR
CRAIOVA
INTRODUCERE
1. «Ne sînt părinţi cei care ne-au în v ăţat credinţa» (Clem ent A lexandrinul, Stro-
mate I, 1, 3, în J.P. Migne, P.G. VIII, 688 A).
2. Pr. prof. dr. I o a n G. C o m a n, Patrologie, Bucureşti, 1956, p. 13.
3. I d e m , Probleme de tilosoiie şi literatură patristică. Bucureşti, 1944, p. 13— 17.
24 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
gum ente de mare însem nătate pentru dem onstrarea originilor şi evolu
ţiei specifice unei culturi naţionale.
Pentru începuturile scrisului românesc, m ărturiile şi argumentele
fundamentale sînt scrierile bisericeşti ortodoxe, texte biblice, patristi
ce, cărţi de cult şi de învăţătură creştină. Faptul pâre desigur un truism,
dar se impune să fie menţionat aici ca o realitate definitorie a culturii
noastre scrise ; aceasta nu va necesita, aşadar, o dem onstraţie anume
în studiul nostru, însă ca realitate definitorie, nu poate fi considerată
numai subînţeleasă, ea se cuvine m enţionată în chip liminar în cadrul
oricărui studiu ce abordează asemenea problemă patristică şi rolul ei
în literatura unei Biserici, prin urm are şi în literatura Bisericii Ortodoxe
Române.
Istoriografia noastră ortodoxă a constituit, se ştie, obiectul de cer
cetare principal pentru istoria literaturii române vechi, pentru filolo
gia, lingvistica şi istoria culturii româneşti ·, ea a adus argumente pen
tru istoria propriu-zisă a prim elor secole din mileniul întîi. Textele bi
blice, cartea de cult, cartea de învăţătură creştină, textele patristice au
reprezentat, secole la rînd, aproape unica modalitate de exprimare a
culturii noastre scrise, circulînd multă vreme prin numeroase, multe
neştiute copii-manuscrise, apoi şi prin tipărituri ·, paralel cu aceste două
modalităţi, istoriografia noastră bisericească a adus o contribuţie de
prim ordin la procesul de evoluţie şi la exprim area spiritualităţii româ
neşti, la structurarea culturii noastre vechi.
Aceleaşi realităţi-adevăruri de domeniul evidenţei le întîlnim şi
în alte culturi europene, observînd mai ales influenţa scrierilor creş
tine asupra literaturii şi istoriei literare în diferite ţări în epoca patris
tică şi m ed iev ală; iar dacă ne referim la scrierile patristice trebuie să
menţionăm extraordinara lor receptare în Evul Mediu, a cărui litera
tură — şi nu numai cea occidentală — nu reprezintă altceva, pe par
cursul unor secole, decît sistem atizarea şi parafrazarea sau comentariul
literaturii patristice 7.
*
îm părtăşirea străbunilor noştri din primele veacuri creştine cu ha
rurile spirituale ale scrisului patristic este o consecinţă firească a răs-
pîndirii vieţii creştine în părţile noastre carpato-danubiano-pontice, con
stituind în mod implicit un argument al vechimii Creştinismului nostru.
In spaţiul Daciei Pontice, la început, creştinismul a pătruns printre
străbunii noştri încă din epoca apostolică, mai întîi sporadic şi cu o
la noi încă din veacul al IV-lea. A ceste sfinte scrieri au fost păstrate
dar adesea şi m ultiplicate, probabil la episcopii, în m ănăstiri, la bise
ricile mai im portante. în fosta Scythie M inor au fost descoperite pînă
acum tem eliile a peste 30 de biserici din secolele IV—VI. C ercetările
arheologice au degajat şi identificat tem elii de biserici din această e-
pocă şi din Evul M ediu tim puriu în Oltenia, Transilvania, M oldova, în
toate ţinuturile rom âneşti.
Bizantinologul m aghiar G yula M oravcsik susţine că «înainte de in
vazia m ongolă (1241) num ărul m ănăstirilor de rit răsăritean din sudul
Ungariei feudale se ridica la 600, dintre care au p utut fi localizate cam
400» u .
Patriarhia Ecum enică a întocm it la începutul secolului al V l-lea o
listă cu m itropoliile, arhiepiscopiile şi episcopiile din cuprinsul ei —
cunoscută sub denum irea de N otitia Episcopatuum. După această listă
rezultă că în Scythia M inor existau atunci 15 centre eparhiale, în frun
te cu m itropolia T o m isului1Z.
Rolul episcopilor în Biserică este binecunoscut. După învăţătura
Sfîntului Ignatie Teoforul, acolo unde este episcopul este Biserica, p en
tru că el deţine plinătatea harului în slujirea sacram entală, în slujirea
şa ca învăţător al credincioşilor. Episcopii de la Tomis, conform celor
mai vechi atestări, au precizat O rtodoxia Bisericii în perioada m arilor
dispute teologice, ferindu-i pe credincioşi de erezii. M eritul lor cel m are
constă şi în faptul că au contribuit într-o anum ită m ăsură şi la con
vertirea «barbarilor», desfăşurînc* o strălucită operă m isionară 13.
Existenţa acestei organizări superioare bisericeşti, la vestul Pon
tului Euxin, m itropolia Tomisului avînd mai m ulte episcopii sufragane,’
cu ierarhi, preoţi, diaconi, anagnoşti şi simpli m onahi, presupune p reo
cuparea pentru o m odalitate sau alta de învăţăm înt religios în spaţiul
locaşurilor de cult creştin, perpetuată în timp, astfel că în Evul M ediu
se întîlneşte expresia : «în tinda bisericilor...». Dascăli erau clericii şi
incontestabil că între slujitorii bisericeşti ai tim pului unii erau mai bine
instruiţi, posedînd o cultură teologică însuşită prin studiu personal, dar
şi frecvenitînd o formă organizată, cît de sumar, de învăţăm înt, speci
fică epocii — m odelele nelipsind din prim ele secole creştine, atît la
Ierusalim, la Atena, cît şi la A lexandria, la Roma, apoi la Constan-
tinopol.
SCRIERI PATRISTICE
LA DUNĂREA DE JOS
ÎN VREMEA SFINŢILOR PĂRINŢI,
ÎN BISERICILE VECINE ÎN SEC. IX—XVI
ŞI CIRCULAŢIA ACESTOR SCRIERI
ÎNTRE RĂSĂRIT ŞI APUS,
PÎNĂ LA SFÎRŞITUL SEC. XVI
CAPITOLUL I
SCRIERI PATRISTICE
LA DUNĂREA DE JOS
ÎN VREMEA SFINŢILOR PĂRINŢI
PRELIMINARII
a. Prim a scriere p atristică alcă tu ită pe terito riu l ţării n o a s tre 19,
desp re care avem astăzi d ate suficiente şi al cărei tex t s-a p ăstrat în
întregim e este : Μαρτόριον του άγιου Σάβα Γότθου ( = P ătim irea Sfîntului
iSava «Gotul»), sau, cum m ai este num ită : Scrisoarea Bisericii din Goţia
către Biserica din Capadocia.
' A c eastă prim ă scriere p atristică, cunoscută astăzi, de pe teritoriul
p atriei rioastre a fost ap reciată de specialişti patrologi la începutul se
colului nostru, d rept «un docum ent istoric de rangul întîi» 20, iar pen
tru m odul de ex p u n ere şi însuşirile ex p resiv e ale textului, «o perlă a
aghiografiei antice» 21.
T extul re d actat în lim ba g reacă se p ăstrează în două m anuscrise din
secolele X—XI 22. Prim ul m anuscris grec d atează din anul 912 şi se
p ăstre ază în B ibliotheca V aticana-R om a, sub nr. 1660, într-un M inei pe
luna aprilie la d ata de 12 (fol. 205 v—211 v). A doua copie este în m a
18. S o c r a t e, Istoria bisericească, VI, 12, M igne, P:G. LXVII, 701 A B. T rad. rom,
■de Pr. prof. I. R ă m u r e a n u, în A c te le m artirice, voi. XI, «Părinţi şi scriitori
bisericeşti» . B ucureşti, 1982, p. 349.
19. Pr. prof. dr. M i r c e a P ă c u r a r i u, C re ştin ism u l daco-rom an în N o rd u l Du
nării în se c o lu l IV , în «M.A.», XV II (1972), 3— 4, p. 198, şi idem , Istoria B ise
ricii O rto d o x e R om âne, voi. I, B ucureşti, 1980, p. 101.
20. A. E h r h a r d t , in «B yzantinische Z eitschrift», XXII (1913), p. 255.
21. H. D e l e h a ţ e , S a in ts de T brace e i de M oâs/e, în «A nalecta B ollandiana», XXXI
(1912), p. 291. La noi, P. P. P a n a i t e s c u, în In tro d u c ere în istoria culturii
rom âneşti, B ucureşti, 1969, p. 76, c o n sid e ră P ătim irea S tîn tu liii Sava d re p t cel
m ai im p o rta n t docu m en t cu p riv ire la v ia ţa b ă ştin a şilo r în D acia sub stă p în i-
re a goţilor.
22. In M in eiele ro m ân eşti, la sin ax ar, se v o rb e şte d e sp re S fîntul m ucenic Sava
«Gotul» la 18 a p rilie (vezi, de pildă, e d iţia B ucureşti, 1929, p. 144).
PRIM ELE S C R IE R I P A T R I S T I C E Î N L I T E R A T U R A N O A S T R Ă 35
nuscrisul grec din secolele X—XI, nr. 359 din Bibliotheca «San Marco»
din Veneţia. Este un M in e i p e lu n ile m a rtie şi aprilie, la data de 15 apri
lie (fol. 190— 193). cuprinzînd P ă tim irea S fîn tu lu i S a v a G a tu l. Ele au
fost publicate mai tîrziii, cu traducere în limba latină — cel dinţii a fost
publicat în secolul trecut (1859), al doilea cu trei secole mai înainte
(1559) 23.
In limba română, acest im portant text patristic s-a tradus şi publi
cat pentru prim a oară în anul 1836, apoi în cîteva rînduri a fost din nou
tradus şi tipărit, adesea şi co m en tatM.
P ă tim irea S fîn tu lu i S a v a este o scriere de adîncă pietate, o pagină
de aleasă literatură bisericească patristică în limba greacă şi un însem
nat document pentru istoria Creştinism ului în general, a Creştinism ului
daco-rom an în special.
A ceastă frumoasă descriere a m uceniciei Sfîntului Sava este o m ăr
turie de netăgăduită autenticitate ; ea relatează despre tăria m orală şi
curajul cu care acest sfînt mucenic a urcat treptele desăvîrşirii creştine
23. T e x tu l d in B ib lio te c a V a tic a n u lu i a fo st p u b lic a t î n tî i a o a r ă d e b o lla n d iş ti in
A c ta S a n c to r u m , c u o tr a d u c e r e în lim b a l a t i n ă d e F r a n c is c u s Z in u s, e d ita t d e
T. R u in a rt în c o le c ţia A c ta m a r ty r u m , R a tis b o n a e , 1859, p. 616— 620. S -a r e t i
p ă r it a p o i în tr - o e d iţie c r itic ă d e H y p p o ly te D e le h a y e , S a in ts d e T h r a c e e i d e
M o e s ie , în « A n a le c ta Ş o lla n d ia n a » , X X X I (1912), B ru x e lle s , p. 216— 221 şi u l t e
r io r d e R u d o lf K n o p f-G u s ta v K rü g e r, în A u s g e w ä h ltc M ä r ty r e r a k te n , ed. Ill-a ,
T ü b in g e n , 1929, p. 119— 124.
24. V e z i: V ie ţile S fin ţilo r , p e lu n a a p rilie , B u c u re ş ti, 1836, p. 119— 1 2 2 ; G. T i m u ş ,
în «B.O.R.», X IV (1891), 11, p. 817— 8 2 5 ; a c e a s tă tr a d u c e r e a fo st re p ro d u s ă
f ra g m e n ta r d e a c e la ş i a u to r , d r. G h e r a s i m T i m u ş , E p is c o p u l A rg e ş u lu i, în
D ic ţio n a r A g h io g r a lic c u p r in z în d p e s c u r t V ie ţ il e S tin ţilo r , B u c u re ş ti, 1898, p.
740— 742, ia r d in a c e s t v o lu m d e c ă tr e p r. p ro f. D G e o r g e s e u , în Isto ria
B ise ric ii O r to d o x e R o m â n e , m a n u a l p e n tr u c la s a IV -a d e lic e u , e d . a V l-a ,
B u c u re ş ti, 1933, p. 20— 23. T o t în tr - u n m a n u a l ş c o la r p e n tr u c la s a IV -a s e c u n
d a ră , p r. (p e a tu n c i) I o a n M i h ă l c e s c u , d e c a n u l F a c u ltă ţii d e T e o lo g ie , a
p u b lic a t f ra g m e n ta r a c e s t te x t în Isto ria B is e r ic ii R o m â n e , ed. IlI-a , B u c u re ş ti,
1936, p. 13— 15.
G. G. Z o t u , (a p u b lic a t) p a r ţia l M a rtiriu l, în Sf. S a v a M a rtir « G otul*, în
«B.O.R.», V II (1883), 3, p. 175— 1 8 0 ; C. E r b i c e a n u, în «B.O.R.», X X II (1898),
8, p. 710 — a p u b lic a t f r a g m e n ta r M a r tir iu l S fîn tu lu i S a v a în s tu d iu l : U liila ,
v ia ţa şi d o c tr in a lu i s a u sta re a C r e ş tin is m u lu i în D acia T ra ia n ă şi A u r c lia n ă
în s e c o lu l a l IV - le a , B u c u re ş ti, 1898, p. 65 sq. şi în e x t r a s ; d r. I o a n D i n u ,
în C itin d m a r tir iu l S f în tu lu i S a v a G o tu l, în «T om is», X V (1938), 9— 10, p. 20—
2 4 ; I d e m , C o n tr ib u ţiu n i Ia c u n o a ş te r e a v lă d ic ă i B re ta n io n s a u V e tr a n io n , în
«Tom is», X V III (1941), 12, p. 7— 1 9 ; H . M i h ă e s c u şi a lţii (fr a g m e n ta r) în
F o n te s H isto ria e D a c o -R o m a n a e , II, B u c u re ş ti, 1970, p. 710— 715 şi 720— 7 2 7 ;
F ă ră s e m n ă tu r ă se r e ti p ă r e ş t e tr a d u c e r e a r o m â n e a s c ă în « M itro p o lia B a n a tu
lui», X X II (1972), 4— 6, p. 229— 232. T e x tu l t r a d u s d e m ai m u lţi a u to r i — c ita ţi
m ai su s — , a fo st re p u b lic a t şi d e A rh im . E p i f a n i e N o r o c e l , î n : 1600
cţe a n i d e Ia m o a r te a m a r tiric ă a S f în tu lu i S a v a G o tu l, în « M .M .S », X L V III
(1972), 3— 4, p. 150— 153
M e n ţio n ă m şi t r a d u c e r i re a liz a te şi p u b lic a te în u ltim a v re m e : Pr. conf. Ş t e-
f a n C. A l e x e , 1600 d e a n i d e la m o a r te a S f în t u l u i S a v a G o tu l, în «B.O.R.»,
X C (1972), 5— 6, p. 557— 560. T r a d u c e r e a e s te r e p r o d u s ă în m a re p a r te d e P r.
prof. Dr. M i r c e a P ă c u r a r i u, î n Isto ria B is e r ic ii O r to d o x e R o m â n e , m a
.36 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
Ionic — după cum ar reieşi din ad resele lor din u n ele m anuscrise 41.
Esenţial este că asem enea scrieri sîn t docum ente p e n tru epoca in iţială
a C reştinism ului n o stru daco-rom an, fiind strîn s le g ate de isto ria Bi
sericii n o astre d aco -rom ane şi de o rg an izarea ei prim ară, ele co n stitu
ind astfel o sfîn tă m o şten ire şi docum en te-arg u m en te p atristice p en tru
Biserica n o astră O rto d o x ă R om ână, p e n tru v echim ea ei.
6. S crierile
Sfîntului Ioan C assian
tori eminenţi, între care Sfîntul Vasilie cel M are sau Fericitul Ieronim,
«oameni vestiţi prin viaţa, ştiinţa şi cuvîntul lor».
Sfîntul Ioan Cassian arată că el prezintă problemele aşa cum au
fost înţelese de călugării vestiţi pe care i-a cercetat în Palestina şi în
Egipt, dar adaptate regiunii în care se afla acum. Precizează apoi că
şi partea a doua, tratînd despre cele opt păcate capitale, este strîns le
gată de partea în tîi; după concepţia sa cei ce îşi duc viaţa în m ănăstire
trebuie să lupte mai ales împotriva păcatelor.
In primele patru cărţi sînt expuse, rînd pe rîndr problemele vieţii
mănăstireşti, vorbind mai întîi despre îmbrăcămintea monahală, apoi
despre rugăciunile de noapte, despre cîntările de psalmi, despre rugă
ciunea de zi, despre condiţiile primirii fraţilor în m ănăstire. Se pune
accentul pe «ascultare» şi se dau drept exemple de smerenie vestiţii
a v v i: Ioan, Patermutius, Pinufie. La sfîrşitul acestei părţi, prezintă o
schemă a desăvîrşirii m onahale: începutul mîontuirii şi al înţelepciunii
este, după Sfînta Scriptură, teama de Dumnezeu ; din team a de Dum
nezeu ia naştere pocăinţa m întuitoare şi smerenia, din smerenie se
naşte tăierea voii, iar prin alungarea păcatelor răsar şi cresc virtuţile ;
prin virtuţi se dobîndeşte curăţia inimii, iar prin aceasta «desăvîrşirea
dragostei apostolice» 88.
Cele opt cărţi care urm ează tratează despre cele opt păcate prin
cipale : duhul lăcomiei pîntecelui şi toate viciile legate de ea ; duhul
desfrînării sau patima c ă rn ii; duhul arghirofiliei sau iubirii de bani ;
duhul m în ie i; duhul tris te ţii; trîndăvia cu multele ei feţe ; duhul sla
vei deşarte şi duhul mîndriei. A utorul enum eră şi mijloacele de com
batere a păcatelor. De pildă, pentru com baterea mîndriei, el recomandă
smerenia, răbdarea suferinţelor şi durerilor care ne vin de la cei mai
mari, gîndul viu şi recunoştinţa caldă pentru ajutorul şi harul din par
tea lui Dumnezeu. Pentru că — arată Sfîntul Ioan Cassian în Cartea a
XH-a (VIII) unde, analizînd duhul mîndriei îi opune virtutea smereniei
— începutul chemării şi al m întuirii noastre nu stă în noi sau în fap
tele noastre, ci «noi sîntem mîntuiţi prin darul şi harul lui Dumnezeu» 89.
Această primă scriere amplă a Sfîntului Ioan Cassian pe care o
cunoaştem în întregime, elaborată — sau făcută cunoscută — pe la
anul 420, a avut un rol covîrşitor mai ales în organizarea monahismu
lui apusean din epoca patristică. Mai ales pe temeiul preceptelor orga
nizatorice monahale şi de vieţuire duhovnicească elaborate de Sfîntul
88. I. G. C o m a n, Scriitori bisericeşti..., p. 227.
89. De Institutis coenobiorum el de octo principalium vitiorum remediis, XII, 11, 1,
p. 213, ed. M. Petschenig.
58 t NESTOR. MITROPOLITUL OLTENIEI
114. T ex tele trad u cerilo r cuviosului D ionisie Exiguul se găsesc în M igne, P.L., LXVII,
9 A —520 A. P refeţele sale au fost e d ita te de c u rînd în : Scriptores «Illyrici Mi-
rtores», din «Corpus C hristianorum », Series L atina LXXXV, T urnholti, 1972, p.
133— 154. Deşi a u te n tic ita te a culegerii de te x te p atristice a fost discutată, a s
tăzi p a te rn ita te a lui D ionisie Exiguul asupra acestui florilegiu «ni se pare con
firm ată» — opinează Pr. I. G. Com an î n : Scriitori teologi In Scythia Minor,
p. 70 şi 81—£2, nota 50.
115. D i o n y s i u s E x i g u u s , Praetatio ad Ioannem ei Leontium , 1—2, în Scrip
tores «Illyrici M inores», C orpus cit., p. 55—56.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA N O A S TR Ă 69
blicat în anul 1948, Pr. prof. I. G. Coman form ula urm ătoarea con
cluzie :
«Nu e de m irare dacă aria m isionară a Sfîntului Niiceta de Re-
m esiana s-a putut întinde, pe căile ostaşilor şi ale m isionarilor an te
riori, chiar pe m alul sting al Dunării... Indicaţiile lui Paulin de Nola,
coroborate cu celelalte docum ente literare şi arheologice... îndreptă
ţesc însă, în bună m ăsură, ipoteza activităţii episcopului dac şi în N or
dul Dunării» 157.
Episcopul Paulin de Nola, contem poranul şi prietenul Sfîntului Ni-
ceta de Remesiana, spune într-unul dintre poem ele sale (XVII) că Ni-
ceta a făcut m isiune intensă la popoarele din jurul Dunării :
...«La c u vîntu-ţi cald, scitul se -m b lîn z e şte ;
pre simbolul credinţei). Din Cărţile I şi II ale acestei lucrări s-au păs
trat pînă la noi numai cîteva fragm ente; Cărţile IV şi VI nu mai sînt
astăzi cunoscute.
După conţinutul celor trei fragmente care s-au păstrat din Cartea
I a Catehismului se constată că Sfîntul Niceta de Remesiana explica
mai întîi originea şi rostul acestei lucrări, categoriile de oameni ce
pot veni la Sfîntul Botez, efectele acestei Sfinte Taine.
Din două fragmente păstrate din C artea a Il-a se observă că se
tîlcuia sensul actului duhovnicesc prin care cel ce vine la Botez se
leapădă de diavol şi de lucrurile l u i ; apoi se trata despre rostul şi
funcţia Simbolului de credinţă, despre rostirea Rugăciunii domneşti.
Cartea a IlI-a, în cele două «tratate» mai sus menţionate, vorbeşte
despre raţiunea credinţei şi despre puterea Sfîntului Duh. Sînt expuse
probleme trinitare şi hristologice, probleme dezbătute în legătură cu
arieni şi apolinarişti şi soluţionate ortodox. Plecîrid de la fiinţa Sfîn
tului Duh sînt arătate atributele Sale, pe care le exercită împreună
cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi. Conchide prin a îndemna
insistent Şi convingător pe cre'Ştini la slăvirea egală a Sfîntului Duh
cu celelalte Persoane ale Sfintei Treimi.
Cartea a IV-a nu se mai păstrează astăzi. Conţinea descrierea şi
combaterea horoscopului.
Cartea a V-a, intitulată : Despre Simbolul credinţei167, păstrată în
întregime — dar într-o situaţie cu totul aparte, cînd sub numele lui
Niceta de Aquilea, cînd sub numele lui Origen — este o interesantă
tîlcuire a Simbolului de credinţă apostolic, tîlcuire în parte depen
dentă de Catehezele Sfîntului Chirii al Ierusalim ului.— dar, am spune,
cu atît mai certă în ceea ce priveşte o ţinută ortodoxă riguroasă.
Ultima Carte din Catehismul Sfîntului Niceta de Remesiana —
după mărturia lui Ghenadie de M arsilia — trata despre Jertfa M ie
lului pascal168.
Catehismul Sfîntului Niceta de Remesiana «este în întregime asi
milat de învăţăm întul catehetic şi teologic al Bisericii Ortodoxe Ro
mâne» 169.
167. De Symbolo, M igne, P. L., LII, 865—874. T raducere în rom âneşte după ed. cit.
— A. E. B u m , p. 38—54 —- de Ş t. A 1 e x e, sub t it l u l : Despre Sim bolul de
credinţă, şi publicat în «M. O.», XXVI5(1974), 1—2, p. 63—69.
168. I. G. C o m a n , O perele literare ale Silntului N iceta de Remesiana, in «S.T.»,
IX (1957), 3—4, p. 201—210; I d e m , Scriitori bisericeşti..., p. 133— 147 şi A sistent
Ş t. A 1 e x e, Stîntul Niceta de Rem esiana şi ecum enicitalea patristică din secolele
IV şi V , în «S.T.», XXI (1969), 7—8, p. 482—483.
169. I. G. C o m a n , Scriitori bisericeşti..., p. 148.
86 f N E STO R , MITROPOLITUL OLTENIEI
170. M igne, P. L., LXVIII, 365— 376. O m ilia a fost tra d u s ă în rom âneşte, fragm entar,
de Pr. N i c u 1 a e M. P o p e s c u, în c a d ru l tex tu lu i unei co n ferin ţe ţin u te la
sala D alles, în 18 fe b ru a rie 1943 şi p u b lic a te sub t i t l u l : De Ia p riv eg h e re Ia pri
v eg h e to a re, în «B.O.R.», LXI (1943), 4—6, p. 207—224.
171. Pr. N. M. P o p e s c u, op. cit., p. 224.
172. M igne, P. L., LXVIII, 371— 376; N ice ta E piscopus R em esianae, De psalm odiae
bono, B ucureşti, 1931, e d ita tă d u p ă e d iţia lu i B um , de Pr. N. M. P o p e s c u, în
E d itu ra S em in aru lu i de Isto ria B isericii R om âne de la F a c u lta te a de T eologie
din B ucureşti.
In a n u l 1959, c înd I. I. B u j o r şi F r. C h i r i a c au tip ă rit a n to lo g ia :
Scriitori B isericeşti Latini, în E d itu ra In stitu tu lu i Biblic şi de M isiune O rtodoxă,
în tre cei d o isp re ze ce P ă rin ţi şi S criito ri b ise ric eşti latin i se n u m ă ră şi Sfîntul
N ic e ta de R em esiana, cu u n e le c ap ito le din o p e rele sa le : De ratione iidei, De
sp iritu s sa n cti p o ten tia . De S y m b o io , De v ig iliis se rv o ru m Dei, De psalm odiae
bono şi T e D eum laudam us. T ra d u c e re a în ro m ân e şte s-a fă cu t d u p ă ed. C. H.
T u r n e r , N ice ta o i R em esiana, II. In tro d u c tio n and te x t oi the De psalm odiae
bono, în «The Jo u rn a l of T heological Studies», voi. X X IV (1923), 95, p. 233—
241 — de Ş t. A l e x e , în «M.O.», XXVI (1974), 7—8, p. 622— 628.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE Î N LIT ERATURA N O A S T R Ă 87
D eum »1S0. Ideea este reluată, adîncită şi form ulată în aceeaşi m anieră
a certitudinii de patrologul nostru, Pr. prof. I. G. Coman : «Analogiile
de gîndire şi de formă» între Te Deum şi celelalte opere ale Sfîntului
Niceta indică pe episcopul de Rem esiana ca autor.
■Te Deum laudamus este «o adevărată teologhisire cîntată», o ex
presie muzicală a liniilor m ari ale teologiei lui Niceta. în acest imn este
aceeaşi m işcare şi unduire a ideilor şi a stilului ca în toate celelalte
opere literare alfe SfîntulUi N iceta de Remesiana. N ic i. un cuvînt din
imn nu lipseşte din sublinierile pe care le cuprinde ansam blul operei
sale. Te Deum... este scris în proză ritmică, în aşa-num itul «Cursus Leo-
ninus». Iniţial a avut num ai trei strofe — adică unităţi de structură li
terară : lauda adusă Tatălui, o m ărturisire a Sfintei Treimi, o invocare
a Fiului. Ulterior, s-a adăugat o rugăciune de dim ineaţă. Dar toate ca
pitolele principale ale teologiei nicetane sînt prezente în acest imn :
teodicee, Sfînta Treime, hristologie, soteriologie, esc h ato lo g ie181.
De şaisprezece secole creştinii ortodocşi îşi unesc glasurile în sfin
tele· locaşuri, în îm prejurările cele mai diferite care im plică rugăciunea
plină de evlavie, pream ărind pe Dumnezeu prin stihurile pline de cre
dinţă, iubire, speranţă în ajutorul Lui. C reştinătatea de limbă latină
«îl cîntă în orele sale de reculegere» (L. Duchesne), de asem enea din
secolele IV—V. Protestanţii l-au păstrat cu aceeaşi evlavie în traduce
rea lui Luther.
Noi, românii, de la începuturile Bisericii noastre am avut în sfîntă
folosinţă şi acest înălţător imn al Sfîntului N iceta de Remesiana, în
limba originală latină, la vrem ea creării lui, fiind apoi, în mod incon
testabil, tradus şi în rom ână de timpuriu, pentru că nu ar fi putut lipsi
din repertoriul serviciului religios al unui popor ca al'n o stru , avînd o
neabătută rîvnă creştină, un cler şi ierarhi care se preocupau cu toată
grija de păstrarea ritualului ortodox, a integrităţii conţinutului acestui
ritual. Plauzibilă este şi ipoteză că a putut să circule la noi şi în v e r
siune greacă la acea vrem e precum şi în secolele ce. au urm at. în v e r
siune slavă este întîlnit în literatura n oastră bisericească în mod cert
în secolul XVII.
La sfîrşitul Psaltirii în versuri a M itropolitului Dosoftei al M oldo
vei tipărită la Uniev în anul 1673 se găseşte în slavoneşte Te Deum lau
damus sub titlu l: M ărturisirea credinţei ortodoxe. Stihuri ale părinţi
lor noştri episcopi A m brozie al M ediolanului şi A ugustin ăl Hipponiei.
180. A. E. B u r n , N iceta oi Rem esiana. H is Iile und w orks, C am bridge, 1905, p. Cil.
181. I. G. C o m a n , 'Operele literare ale S im ţu lu i N iceta de Rem esiana, p. 224.
90 f N E S T O R , M I T R O P O L IT U L O L T E N IE I
m e n ilo r; în lum ina acestu i im p erativ şi-a d esfăşu rat sfînta sa lu crare
de co n v ertire în sp aţiu l D aciei M ari, p en tru acelaşi popor creştin atît
din dreap ta cît şi din stîiiga D unării.
«Prin v ia ţa sa de ierarh , p rin opera sa m isionară şi teologică, prin
v astele sale rela ţii în lum ea creştină, prin p u ritatea şi frum useţea lim
bii sale latine, p rin lu c ra rea sa ad în că de rom anizare a băştinaşilor şi
a m igratorilor în tr-o v a stă zonă de la D unărea de J o s » 186, Sfîntul N i-
ceta de R em esiana a fost şi răm îne un u l d in tre factorii esenţiali fo arte
activi de unitate, de co n tin u itate a po p u laţiei daco-rom ane din Sudul
D unării, cu rep ercu siu n i asu p ra p o p u laţiei de la N ordul Dunării.
R eproducem te x tu l p aralel p u b licat de Pr. prof. dr. Şt. C. A lexe —
după Burn (p. 83— 86), A rhim . Gh. E năceanu (op. cit., p. 835—836) şi Pr.
prof. dr. I. G. C om an (O perele literare ale S im ţu lu i N iceta de R em e
siana..., p. 223—224) :
TE D E U M
1. Te Deum laudamus Te Dominum Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe
confitemur Tine, Doamne, Te mărturisim,
2. Te aeternum Patrem omnis terra Pe Tine, veşnicule Părinte tot pămîntul
veneratur Te cinsteşte.
3. Tibi omnes angeli Tibi caeli et uni- Ţie toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate pu
versae potestates terile,
4. Tibi chérubin et séraphin incessabili Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetat
voce proclamant glas îţi strigă :
5. Sanctus, sanctus, sanctus, Dominus Sfînt, Sfînt, Sfînt, Domnul Dumnezeul
Deus sabaoth S avaot!
6. Pleni sunt caeli et terra maiestatis Pline sînt cerurile şi pămîntul de mă
gloriae Tuae rirea slavei T ale;
7. Te gloriosus apostolorum chorus Pe Tine Te laudă ceata slăvită a Apos
tolilor,
8. Te prophetarum laudabilis numerus Mulţimea vrednică de laudă a prooroci
lor.
9. Te martyrum candidatus laudat Oştirea îmbrăcată în alb a mucenicilor.
exercitus
10. Te per orbem terrarum sancta con- Pe Tine sfînta Biserică Te mărturiseşte
fitetur ecclesia pe întregul pămînt,
11. Patrem immensae maiestatis Tată al nesfîrşitei măriri,
12. Venerandum Tuunt verum unigenti- Pe adevăratul Fiul Tău, Unul-Născut,
um Filium care trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum Spiritum Şi pe Sfîntul Duh M îngîietorul;
14. Tu rex gloriae Christe Tu, Hristoase, împărat al slavei.
15. Tu Patris sempiternus es Filius Tu eşti Fiul veşnic al Tatălui ·,
16. Tu ad liberandum suscepturus ho- Tu, care aveai să Te întrupezi în om
minem non horruisti virqinis ute.- pentru a-1 mîntui, nu Te-ai înfrico
rum şat de pîntecele Fecioarei \
17. Tu devicto mortis aculeo aperuisti Tu, după ce ai învins acul morţii, ai
credentibus régna caelorum deschis credincioşilor împărăţia ce
rurilor ?
18. Tu ad dexteram Dei sedes in gloria Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu în
Patris slava Tatălui ;
186. I. G. C o m a n , Scriitori bisericeşti..., p. 174.
PRIMELE SCRIERI P AT RIST ICE I N LIT E R A T U R A N O A S T R Ă 93
D espre o p arte din tre prim ele scrieri patristice care au existat, care
au fost difuzate sau au circulat în p ărţile noastre, la D unărea de Jos,
cel p u ţin din secolul IV, nu s-au p ă stra t m ărtu rii literare, istorice sau
arheologice. Dar un num ăr de opere patristice, creaţii proprii sau
aduse din R ăsărit ori din Apus, v o r fi făcut p arte din lite ra tu ra B ise
ricii strărom âne, din secolele IV—VI, apoi se întîlnesc m ai tîrziu în li
teratu ra Bisericii O rtodoxe Române.
P en tru edificarea spirituală a credincioşilor, m onahilor, a clericilor
şi a ierarh ilo r din S cythia M inor, de la gurile D unării, p e urm ă de la
Vicina şi A s p ro c a s tro n ; de pe am bele m aluri ale D unării, de la N ovae
şi Sucidava, de la R em esiana şi D robeta T urnu S everin m ai tîrziu, de la
Argeş şi Suceava m ai apoi, din to ate ştiu tele şi n eştiu tele cetăţi şi a şe
zări daco-rom ane de pe to t întinsul T ransilvaniei, M oldovei şi Ţ ării Ro
mâneşti, noi am po rn it şi am ev o lu at pe calea isto riei n o astre m ilenare
şi. creştine, de la început, posedând pe lîngă Sfînta S criptură şi cărţile
litu rg ic e,,de aseihenea scrieri, p atristice deosebit de im portante în sine,
94 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
PRELIMINARII
1. Scrieri patristice
în Biserica bulgară
Ioan Gură de Aur şi a lţii; sînt incluse şi cîteva paragrafe din filosofii
păgîni greci 207.
In secolele IX—XII, s-au mai tradus la bulgari din greceşte în
slava veche Întrebările şi răspunsurile lui Anastasie Sinaitul, Păşunea
duhovnicească a lui Ioan Moschu, Viaţa Sfîntului Antonie cel Mare, de
Sfintul Atanasie al Alexandriei 208.
Toate aceste scrieri traduse pentru bulgari, ulterior incluse în a-
celaşi Şestodnîe — tradus şi denumit astfel dintru început de Ioan
Exarhul — reprezentau prin structură şi conţinut un fel de enciclope
die a culturii ortodoxe din acea vreme. Utilitatea sa, prestigiul, pe
care l-a avut, se confirmă prin faptul că s-au păstrat copii şi la ruşi,
din secolul XI — anul 1073 — precum şi din secolul al XV-lea, sub
titlul de Isbornic Sviatoslava. Mai mult chiar, se crede că însuşi ţarul
bulgarilor Simeon (1927) a făcut excerpte din Omiliile Sfîntului Ioan
Gură de Aur, excerpte intitulate : Zlatostruj (= Rîu de aur) — pro
babil după unele florilegii greceşti 209. Antologia a fost tradusă la Pres-
lav şi conţine capitole de interes ştiinţific, fiind considerată prima
lucrare de acest fel scrisă în limba slavă veche. «Pînă în secolul XVI,
opiniile cosmologice ale slavilor ortodocşi au fost dominate de scrie
rile Sfîntului Vasilie cel Mare...» 210 — ceea ce nu poate să surprindă
dacă ţinem seama de adînca şi m ultilaterala erudiţie a celebrului ca-
padocian.
Recent a fost identificată încă o traducere patristică a presbite-
rului Ioan Exarhul. Este vorba de Omilia Stîntului Eirem Şirul la Schim
barea la faţă a Domnului Iisus Hristos. Este de presupus că pentru
această traducere a avut în faţă o colecţie completă de omilii ale Sfîn
tului Efrem Şirul şi nu esite exclus să le fi tradus pe toate în slava
veche. Traducerea este liberă, fără a se îndepărta de sens. Se remarcă
şi unele particularităţi ale limbii bulgare de răsărit, îmbinate cu forme
şi construcţii cărturăreşti ale slavonei culte, influenţată d e limbile
greacă şi latină 2n.
207. I. B ă r b u l e s c u , op. cit., p. 61—62 şi I. I u f u, op. cit., p. 261. Vezi şi R.
A i t z e t m u l l e r , Das Hexaem eron des Exarchen Johannes (vers. paleoslav. s.
IX—X, Operum Theodoreti Cyr., Severiani Gabal., Basilii Magni), Graz, I (1958),
II (1960) şi III (1961).
208. I g o r P. E r i o m in , Despre iniiuenţa bizantină în literatura bulgară ■ şi veche
rusă în secolele IX —XII, în culegerea de studii «Literatura Bizanţului», Bucu
reşti, 1971, p. 326 şi 329.
209. I. B ă r b u l e s c u , op. cit., p. 68—69.
210. Istoria generală a ştiinţei, voi. I, Ştiinţa antică şi m edievală de la origini la 1450,
Bucureşti, 1970, p. 561—562.
211. Traducerea se păstrează la Bucureşti, în Sbornicul 138 de la B.A.R. (Vezi P. P.
P a n a i t e s c u , Manuscrise slave din Biblioteca Acad. R.P.R., I, Bucureşti, 1959,
p. 173 i I. I u f u , Sbornicul Iui Gherman, p. 272—273 şi pe larg, în : P. O l t e a n u ,
Contribuţii la studiul literaturii omiietice..., p. 308—317).
106 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
erau mai ales monahi, au făcut traduceri din greceşte în 's la v ă — lu
crare săvîrşită la Athos, acele traduceri fiind păstrate pînă astăzi la
Sfîntul M unte sau în alte p ă r ţi218.
La începutul secolului nostru se găseau la M ănăstirea Zografu din
Athos, printre alte vechi m anuscrise, şi urm ătoarele scrieri :
Învăţăturile pustniceşti ale Sfîntuluii V asilie cel Mare, scrise în
redacţie m edio-bulgară în anul 1367 ; Dogmatica Sfîntului Ioan Da-
maschin, în redacţie m edio-bulgară, cu o însem nare din anul 1434;
Scara Sfîntului Ioan Sinaitul, de asem enea în redacţie m edio-bulgară ;
la cele de mai sus se adaugă şi cîteva m anuscrise în redacţie sîrbă,
adică un num ăr de şase exem plare din secolele XV—X V I219.
Un inventar al M ănăstirii Strumitza, din anul 1449, precizează un
fapt grăitor, anume că acea chinovie în care trăiau pe atunci 23 m o
nahi, poseda, între ailte cărţi, şi un num ăr de m anuscrise patristice oare
cuprindeau lucrări ale Sfîntului Ioan G ură de Aur, ale Sfinţilor Va-
siilie cel M are, G rigorie de Nazianz, Ioan Scărarul, precum şi un
Pateric220.
♦
2. Scrieri patristice
în. Biserica sîrbă
După etapa de neînţelegeri şi anim ozităţi între sîrbi şi bizantini,
îm păcaţi în anul 868 cu Bizanţul, sîrbii au îm brăţişat creştinism ul or
todox. Ulterior, O rtodoxia s-a întărit to t mai mult în Biserica sîrbă
prin ucenici «chirilo-metodieni», veniţi în părţile Serbiei din Moravia.
A tunci s-au creştinat şi ultim ii dintre m em brii populaţiei sîrbeşti a
timpului răm aşi în afara Bisericii.
218. Prof. I v a n D u j &e v, Le M ont A th o s et Ies slaves au M o y en A g e, Sn volum ul :
«Le M illénaire du M ont A thos, 963— 1963», Etudes et M élanges, II, Editions de
C hevetogne, 1964, p. 142.
219. G. A. 1 1 i n s k a g o, R ukopisi Zograiskogo m onaslira na A tonea, în «Izvestiia
R uskago A rheologiskago v C onstantinoplu», XIII, Sofia, 1908, p. 273.
220. L. P e t i t , Le M onastère de N otre-D am e de Pitié en M acédoine, în «Izvestiia
R uskago A rheologiskago In stitu ta v C onstantinoplu», VI, 1, Sofia, 1900, p. 23.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R Ă 109
3. Scrieri patristice
în Biserica rusă
Creştinarea ruşilor a reprezentat un proces complex şi destul de
îndelungat. începuturile acestui proces trebuie căutate în «vremurile
de demult» — cum spune cuviosul cronicar Nestor, creînd o figură de
stil expresivă, cu privire la vechimea creştinismului rusesc. Creştinarea
unei m ajorităţi a populaţiei, precum şi a păturilor conducătoare, s-a
săvîrşit către sfîrşitul secolului al X-lea. Cneazul Vladimir de la Kiev
a început acţiunea de unificare şi organizare a statului rus, s-a căsă
torit cu porfirogeneta Ana, sora îm păraţilor bizantini Vasilie II şi Con
stantin. Vladimir a primit botezul la sfîrşitul primului mileniu — pe
la anul 987. în chip deosebit, după această dată, Vladimir este preocu
pat direct de creştinarea statului său şi, începînd din 980—990, aşază
episcopi la Rostov, Novgorod, Cernigov, Bielgorod, Vladimir-Volmsk,
Tur ov şi Poloţk. De la începutul procesului creştinării, la Kiev ca şi
în celelalte centre episcopale şi de cultură ruseşti, s-a constatat o anu
mită înrîurire bizantină şi, în pilan secundar, o influenţă culturală bul
gară. Primii arhiepiscopi de la Kiev se pare că au fost greci, începînd
cu Teofan, fost titular de Sebastia 26°, trimis de patriarhul Nicolae II
al Constantinopolului.
Strălucirea culturală a Kievului în secolele următoare; înflorirea
Ortodoxiei în acest centru istoric-cultural al Rusiei, poartă amprenta
personalităţii Sfîntului Vladimir, cel care a contribuit în chip hotărîtor
la evanghelizarea poporului rus la sfîrşitul mileniului întîi, aspirînd să
facă din Kiev o replică demnă de modelul cultural ortodox pe care
îl urma, cel al Bizanţului.
Primele scrieri patristice folosite în Biserica rusă au fost cele de
limbă greacă — datorită rolului pe care l-a avut Bizanţul în creştina
rea poporului rus ; s-au folosit apoi scrieri în slava veche, aduse de
la moravi şi de la b u lg ari261.
La Kiev şi în alte centre bisericeşti ruse au fost iniţiate apoi lu
crări de traducere din limba greacă în slava veche bisericească, u lte
rior în redacţie rusă şi ucraineană.
260. N. B a u m g a r t e n , Saint V ladim ir ei Ia conversion de Ia Russie, în «Orien-
talia Christiana». 1932, p a ssim ; Pr. I. R ă m u r e a n u , Creştinarea ruşilor. în
lumina noilor cercetări istorice, in «ST», IX (1957), 5—6, p. 400—413 şi Pr. prof.
T. B o d o g a e, Popoare creştinate de Bizanţ în secolul X : ungurii şi ruşii, în
Istoria Bisericească Universală, voi. I, Ediţia Il-a revăzută şi com pletată, Bucu
reşti, 1975, p. 356—360.
261. N. S. D e r j a v i n , Legăturile culturale şi de Înrudire ale popoarelor bulgar
şi rus, M oskva-Leningrad, 1944, p. 55—60.
116 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
Vasilie cel Mare, Viaţa Sim ţului Antonie cel Mare, Patericul, precum
şi din scrierile Sfinţilor Ioan Gură de Aur, Isaac Şirul şi ale altor Sfinţi
Părinţi 272.
Aceste scrieri patristice, precum şi altele au fost înm ănuncheate
într-un număr considerabil de antologii ascetice hrănind evlavia vechi
lor ruşi kieveni şi moscoviţi 273 din Evul Mediu. Ca şi la celelalte po
poare sud-est europene care prim iseră Ortodoxia la începutul primului
mileniu — ca poporul nostru — sau către sfîrşitul lui, ca poporul
rus —, hrana duhovnicească a constat mai ales din scrieri ale Sfinţilor
Părinţi : Ioan Gură de Aur, Vasilie cel Mare, Efrem Şirul, Ioan Damas-
chin e tc .274.
Ca şi ila noi, românii, şi în alte părţi uin rol deosebit au îndeplinit
la acea vreme şcolile m ănăstireşti unde se desfăşura o rem arcabilă acti
vitate cărturărească de traducere, de redactare, de copiere a m anuscri
selor patristice. Astfel, «Rostovul s-a putut mîndri, începînd din secolul
al XlII-lea, cu o şcoală şi o bibliotecă excepţional de bogată. Şcoala
întemeiată la M ănăstirea «Sfîntul Grigorie de Nazianz» va avea la în
ceputul secolului al XIV-lea peste o mie de manuscrise greceşti şi
slavone şi va fi unul din centrele culturale ale Rusiei din Nord. Această
şcoală avea o bogată bibliotecă cu lucrări patristice» 275.
în secolul al XV-lea s-a adus în Biserica rusă din Athos «Colecţia
Studion» şi s-a săvîrşit apoi lucrarea de transpunere în redacţie rusă 276.
Colecţia cuprinde omilii patristice din ciclul pascal. Din cele, 98 de
omilii, 58 sînt hrisostomice. Se mai găsesc în acest Sbornic omilii ale
Sfinţilor Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasilie cel Mare, Epi-
fanie al Ciprului, Atanasie al Alexandriei etc.
In secolul XVI se adaugă scrierilor patristice existente pînă atunci
în Biserica rusă şi traducerile Comentariului Sim ţului Ioan Gură de
Aur la Evanghelia după Matei şi la cea după Ioan, traduceri făcute în
Rusia de fericitul Maxim Grecul 277.
272. A. I. S o b o l e v s k i , Literatura de traduceri a R usiei M oscovite din secolele
X IV —XVII, (în limba rusă), St. Petersburg, 1903, p. 4—9.
273. P. C y p r i e n K e r n , Traductions russes des tex tes patristiques, în «Irenikon»,
t. XXVIII, 1, 1965, p. 62.
274. P i e r r e K o v a l e v s k y , Saint Serge et la spiritualité russe, Paris, 1959, p. 39.
275. Idem, p. 56 şi 128.
276. I. I u f u şi Z 1. I u f u, Colecţia Studion, p. 835.
277. N i 1 s k i i, Maxim Grecul, martir al civilizaţiei, M oscova, 1862 ; Pr, lector C h i
r i i P i s t r u i , Fericitul M axim Grecul, în «ST», IX (1957), 1—2, p. 60.
120 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
oo» din Veneţia un manuscris din anul 968, care cuprindea Omilii ale
Sfîntului Vasilie cel Mare, un manuscris din secolul al XI-lea cuprin-
zînd scrierile ascetice ale aceluiaşi Sfînt Părinte, apoi Scara Sfîntului
Ioan Sinaitul, Cuvintele Sfîntului Isaac Şirul, de asemenea m anuscrise
din secolul XIII, Istoria bisericească a lui Eusebiu, Istoria bisericească
a lui Socrat, adăugîndu-se şi cîteva m anuscrise din secolul XIV 308. La
începutul secolului al XVI-lea, George de Trebizonda a tradus la Buda
în limba latină scrierea Sfîntului Grigorie de Nyssa, Viaţa lui Moise,
traducere care s-a şi tipărit ulterior în mai multe tipografii apusene.
In anul 1574 a apărut această scriere în text bilingv, grec-latin 309.
Tot din opera Sfîntului Grigorie de Nyssa s-a tradus la Roma, de
către Petra Galensimia, tratatul Despre Feciorie — lucrare săvîrşită în
anul 1562. Textul paralel grec şi latin s-a publicat în 1574 31°.
Scrisorile către Serapion despre dumnezeirea Sfîntului Duh, ale
Sfîntului Atanasie al Alexandriei au fost traduse în limba latină şi ti
părite la Veneţia în anul 1482, iar în 1527 la B asel3U.
Regele Matei Corvin avea o bogată bibliotecă, cu numeroase ma
nuscrise patristice, cele mai multe copiate în Occident la iniţiativa sa.
Pe lingă scrieri ale Sfîntului Ambrozie, ale Fericitului Augustin şi Fe
ricitului Ieronim se aflau şi un număr de scrieri ale Părinţilor rasă-
riteni : Sfîntul Chirii al Alexandriei — Contra ereticilor, Sfîntul Ci-
prian — Despre îmbrăcămintea fecioarelor, Sfîntul Dionisie Pseudo-
Areopagitul — Ierarhia cerească, Despre numele divine, Teologia
mistică. Să enumerăm mai departe, opera Sfîntului Ioan Damaschin
— numit Ioan Scolasticul; Omilii ale Sfîntului Ioan Gură de A u r; din
scrierile Sfinţilor A tanasie al Alexandriei, Vasilie cel Mare, Grigorie
de Nyssa, Omiliile patriarhului Proclu al Constantinopolului. Ul
tima scriere aici m enţionată a şi fost tipărită la începutul secolului
al XVII-lea după m anuscrisul din biblioteca lui Matei C orvin312.
308. Manuscriti ed edizioni veneziane di opere liturgiche e ascetiche greche e slave,
Venezia, 1963, p. 15—16.
309. G r é g o i r e d e N y s s e , La vie de M oise, Introduction, texte critique et tra
duction par Jean Daniélou, în «SC», nr. 1, Paris, 1968, p. 40.
310. I d e m , Traité de la Virginité, Introduction, texte critique, traduction par Michel
Aubineau, ln «SC», nr. 113, Paris, 1966, p. 216.
311. S f î n t u l A t a n a s i e al A lexandriei, Lettres à Sêrapion sur la Divinité du.
Saint Esprit, Introduction et traduction de Joseph Leoban, în «SC», nr. 15, Paris,
1947, p. 18.
312. A. d e H e v e s y, La bibliothèque du roi M athias Corvin, Paris, 1923, p. 59—80
şi F. J. L e r o y , L'homilètique de Procuius de Constantinople, T radition m a
nuscrite..., Tipografia poliglota V aticana, 1967, p. 23.
134 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
cercări de apropiere mai ales între calvini şi catolici, dar numai pînă
la sinodul din 1603 de la Gap, cînd s-au luat măsuri severe în rîndul
calvinilor de a nu se mai citi scrieri patristice, aşa cum se crease
tradiţia. Faptul a fost cu putinţă datorită eforturilor catolice de a in
fluenţa şi a dovedi că au puncte comune de învăţătură cu calvinii.
*
SCRIERI PATRISTICE
ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
ÎN LIMBA GREACĂ ŞI ÎN VERSIUNI SLAVE,
ÎN SEC. XIV—XVI
CAPITOLUL I
CONTEXTUL ISTORIC-CULTURAL
ăk
n p arte a a doua a acestei lucrări m enţionăm , in tr-u n succint capi-
f lln toi prelim inar, cîteva d ate necesare p en tru d elim itarea cadrului
istoric-cultural al sud-estului european în secolele VII—XIII, a şa
dar începînd cu epoca m igraţiei popoarelor slave, context care a
condiţionat in tr-u n fel p ăstra rea unor scrieri p atristice ex isten te la noi
în secolele IV—VI, circulaţia şi răsp în d irea lor în continuare, chiar
dacă astăzi nu m ai putem identifica alte m ărturii explicite în afara ce
lor a rh e o lo g ic e 1 — despre lo caşurile şi o biectele de cult creştin —
precum şi m ărtu riile de ordin lin g v istic 2, acestea avînd ad e sea o se m
nificaţie dintre cele m ai convingătoare.
A cest context istoric-cultural specific im plică, în prim ul rînd, p e r
m anentele n o astre legături cu B izan ţu l3, cu M untele A thos, precum
1. V ezi : R ă z v a n T h e o d o r e s c u , B izanţ, Balcani, O c cid e n t la în ce p u tu rile
c u lturii m e d iev a le ro m â n eşti (seco lele X—X IV ), B ucureşti, 1974; I d e m , fefn m i
len iu de artă la D unărea de J o s (400— 1400), B ucureşti, 1976; A rta creştin ă în
Rom ânia, 2, se c o le le V II—XIII, A lbum tip ă rit cu b in e c u v în ta re a P rea F e ricitu lu i
Iustin, P a tria rh u l B isericii O rto d o x e R om âne, S tudiu in tro d u c tiv şi p re z e n ta re a
p lan şelo r de I. B arnea, B ucureşti, 1981; O c t a v i a n T o r o p u , R om anitatea
tîrzie şi strărom ănii în Dacia Traiană sud-carpatică (seco lele III— X I), C raiova,
1976; D a n G h . T e o d o r , R om a n ita tea carpato-dună reană şi B izanţul în v e a c u
rile V —X I, Iaşi, 1981; V i c t o r S p i n e i , M oldova în se c o le le X I— X IV , B ucu
reşti, 1982; R a d u C o n s t a n t i n e s c u , N o te p riv in d istoria B isericii R o
m âne în seco lele X III—XV, în «Studii şi m a te ria le de isto rie m edie», voi. VI,
B ucureşti, 1973; A. A. B o 1 ş a k o v-G h i m p u, E piscopi o rtodocşi în Ţările
R om âne în seco lu l al X lII-lea , în «GB», XXIX (1971), 1—2.
2. V e z i : H. M i h ă e s c u, In ilu e n fa grecească asupra lim b ii rom âne pînă în s e
c olul al X V -Iea, B ucureşti, 1966.
3. V ezi : O r e s t T a f r a l i , B izanţul şi in ilu e n te le Iui asupra tării noastre, B ucu
reşti, 1914; I. M i n e a, In ilu c n ţa bizantină în regiunea carpato-dunăreană pînă
la slîrşitu l secolului X II, B ucureşti, 1935; I. B a r n e a , O c t a v i a n I l i e s c u
şi C o r i n a N i c o l e s c u , C ultura biza n tin ă în R om ânia, B ucureşti, 1971, şi
Prof. V a s i l e G r e c u , Literatura B izanţului, B ucureşti, 1971.
144 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
enorie, avînd mai m ultă libertate de mişcare. Din părţile răsăritene or
todoxe ei puteau să se înapoieze cu cărţile de cult şi de învăţătură
creştină care fie că le lipseau, fie că erau în num ăr insuficient, puteau
aduce simultan, de asem enea, şi m anuscrise ale scrierilor patristice. Era
o deosebită rîvnă către interc-omuniune şi pentru cunoaşterea experien
ţei duhovniceşti. In psihologia duhovnicească m onahală a epocii s-a ob
serv at această rîvnă întru căutarea perfecţiunii spirituale, din care au
decurs relaţii strînse între m ănăstirile şi monahii din toate ţările or
todoxe.
în secolul al XlV-lea, curentul duhovnicesc m onastic al isihasmu-
lui, prin Sfîntul G rigorie Sinaitul şi prin Sfîntul G rigorie Palama, a pro
dus un m are revirim ent în v iaţa m onahală de pretutindeni în lum ea or
todoxă, cu două direcţii : teologică şi culturală. în am bele direcţii s-a
constatat o preocupare de prim -plan pentru scrierile patristice, prin
conţinutul lor contribuind atît la educarea creştină a credincioşilor cît
şi la apărarea O rtodoxiei îm potriva catolicism ului şi a islamului. în
aceste îm prejurări, m ănăstirile şi-au luat asupra lor partea de răspun
dere a acţiunii. Constantinopolul, prin celebra m ănăstire Studion, m ă
năstirile din Athos, ca şi o serie de m ănăstiri din dreapta şi din stînga
Dunării au fost ad evărate redute în sfînta lucrare de apărare a O rto
doxiei.
în tre centrele m onastice cu care am întreţinut relaţii şi noi ro
m ânii a fost cel de la Paroria, — la graniţa dintre Bulgaria şi imperiul
bizantin, între A drianopol şi Jam bla, — centru organizat în prim a ju
m ătate a secolului al X lV -lea de Sfîntul G rigorie Sinaitul. El a adunat
în ju ru l lui, la Paroria, «mulţime de ucenici din mai toate neamurile»,
în mod incontestabil între ei se aflau şi monahi români, pentru că un
aghiograf spune că la Sfîntul G rigorie în P aroria «au învăţat» disci
poli din regiunea, locuită de bulgari, din Serbia şi de dincolo de Istru,
deci de la N ordul D u n ă rii15. Pe de altă parte, se ştie că Sfîntul G rigo
rie Sinaitul a avut corespondenţă cu voievodul Ţării Româneşti, Nico-
lae A lexandru Basarab. Şi la M untele A thos există m ărturii despre
prezenţa m onahilor români, acolo, de tim puriu 16.
La Paroria, ca şi la Athos, se vorbea pe atunci greceşte şi slavo-
neşte. în aceste limbi au trebuit să fie copiate şi m anuscrisele patris
tice aduse atunci la noi. Sfîntul G rigorie Sinaitul şi ucenicii săi conti
15. t T i t S i m e d r e a , V ia ţa m ănăstirească în Ţara Rom ânească înainte de anul
1370, în «BOR», LX X X (1962), 7— 8, p. 677— 679,
16. La M ă n ă s tir e a C u tlu m a ş, u n d e e r a u ş i m o n a h i ro m â n i, s e a flă în a r h iv ă d o c u
m e n te ro m â n e ş ti a n te r io a r e a n u lu i 1370. S ta r e ţu l d e aici, H a rito n , a fă c u t şa p te
c ă lă to r ii în Ţ a ra R o m â n e a sc ă , d e v e n it a p o i m itro p o lit aici.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITERATURA N O A S T R Ă 151
SCRIERI PATRISTICE
IN LIMBA GREACĂ LA ROMÂNI
IN SEC. XIV—XVI
PRELIMINARII
cate pentru epoca m enţionată conţin indicii certe despre elaborarea lor
în secolele XII sau XIII — ceea ce vom arăta la locul potrivit în pagi
nile ce urmează.
Astfel, un Evangheliar grecesc, scris în unciala liturgică a seco
lelor XI—XII, se păstrează în prezent la Biblioteca Universităţii din Iaşi
(ms. 194) 54.
Mai multe canoane, poezii bisericeşti în greceşte din secolul al
XlII-lea, se păstrează la Biblioteca Academiei — B ucureşti55.
Un Evangheliar — datat secolul XII — provenind din biblioteca
episcopului Melchisedec al Romanului se păstrează de asemenea în
fondul de manuscrise al Bibliotecii Academiei — Bucureşti 56, precum
şi un alt Evangheliar din acelaşi secol provenind din biblioteca epis
copului Ghenadie Enăceanu 57.
Lucrarea lui Constantin Armenopulos intitulată : Exabihlos, elabo
rată în anul 1345 la Salonic, a circulat la noi în textul neogrec al lui
Nicolae Kumalis Kritopoulos din anul 1490, atît în instanţele biseri
ceşti cit şi în cele laice 58.
Pe la anul 1400, a fost folosit mai întîi în Ţara Românească şi pe
urmă în Moldova un manuscris grecesc care cuprinde Basilicalele, în
textul prescurtat şi cunoscut sub numele de Sinopsă. M anuscrisul a
fost descoperit de B. P. Hasdeu în secolul trecut, la Biblioteca naţională
din Paris 59.
A circulat la noi, în epoca de care ne ocupăm, şi o copie în limba
greacă din secolul al XV-lea a lucrării Syntagma de Matei Vlastaris ; se
păstrează în prezent la Biblioteca Universităţii din Ia ş i60. «Nimic nu
ne împiedică (...) să-l socotim adus în ţară şi dăruit mitropoliei de unul
din titularii greci ai Scaunului m itropolitan din prima jum ătate a seco
lului al XV-lea» 61.
54. Vezi şi V a s i l e G h e o i g h i u , Lecţionarul evanghelic grecesc din Iaşi (ms.
194), Bucureşti, 1940.
55. Ms. grec. nr. 322 (375). Vezi şi C o n s t a n t i n L i t z i c a , Catalogul manuscrip
telor greceşti din Biblioteca Academiei Române. I, Bucureşti, 1909, p. 164.
56. C. Li t z i c a, op. cit., p. 161.
57. Ibidem.
58. H. M i h ă e s c u , Influenţa grecească asupra limbii române pină in secolul ai
XV-lea, p. 147.
59. Apud prof. V i c t o r B r ă t u l e s c u , Miniaturi şi manuscrise din Mănăstirea
Putna, în «MMS», XLII (1966), 7—8, p. 461.
60. Ms. nr. 303 (— V 11). Vezi şi A l. E 1 i a n, op. cit., şi I o a n N. F i o c a , Originile
Dreptului scris în Biserica Ortodoxă Română, în «MA», XIV (1969), 1—3, p. 84.
Asupra Codicelui menţionat a atras atenţia mai întîi C o n s t. E r b i c e a n u ,
în articolul: Manuscrise vechi aliate în biblioteca St. Mitropolii a Moldovei,
din «Revista Teologică», Iaşi, III (1885), p. 16.
61. A l. E l i an, op. cit., p. 114; acest manuscris este amintit de Dimitrie Cantemir
în Descriptio Moldaviae.
164 t NE S TOR , MI TROPOL I TUL OLTENI EI
62. Pr. I o a n Z u g r a v , Un manuscris din anul 1419 al Liturghiei SI. Vasilie cel
Mare, în «Candela», XLVIII (1937), p. 263—282. N icolae Iorga vorbind despre
acest studiu consideră m anuscrisul grecesc un dar făcut M oldovei de Ioan al
VJII-lea P aleologul (în «Revista istorică», X X IV (1938), p. 285— 286).
63. P. Ş. N ă s t u r e l , Urmările căderii Ţarigradului pentru Biserica Românească
în «MO», XI (1959), 1—2, p. 63.
64. V e z i : Tipărituri româneşti, 1539— 1750, existente Ia Braşov, Catalog, Braşov,
1980, p. 1.
65. I d e m, p. 7 şi 15.
66. V e z i : I. K a r a, C îteva manuscrise rare In biblioteci m oldoveneşti, In cu lege
rea : «Tirgovişte, cetate a culturii rom âneşti». Lucrările sesiun ii ştiinţifice din
21— 23 decem brie 1972, Partea I. Studii şi cercetări de bib liologie, publicată de
C om itetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Dîm boviţa. M uzeul Ju
deţean Dîm boviţa, Bucureşti, 1974, p. 257. Dintre aceste m anuscrise greceşti
aflate în m ănăstiri din M oldova a făcut probabil parte şi lucrarea cunoscută
a lui H efodot. Ulterior, a fost tradusă în rom âneşte în 1645, traducere «de o
frum useţe şi bogăţie cu totul superioară» — cum spune N icolae Iorga care a
găsit această traducere făcută de un traducător înţelept, într-o copie datînd
din 1816 la m ănăstirea C oşula-Botoşani în anul 1908. A tipărit-o însoţită de o
prefaţă la V ălenii de Munte, Tip. «Neam ul Românesc», 1909, VII + 553 p.
PRIMELE SCRIERI PATRI STI CE I N L I T ERATURA N O A S T R A 165
67. Ms. grec nr. 194, din Biblioteca Sfîntului Sinod-Bucureşti (Arhimandrit G r i -
g o r i e Băbuş, Preocupări şi iniăptuiri pentru ric/icarea culturii teologice.
Organizarea bibliotecilor patriarhale, în «BOR», LXXXVI (1968), 6, p. 765; vezi
şi: R a d u C o n s t a n t i n e s c u , Manuscrise şi cărţi din Biblioteca Patriar
hiei şi a Stintuiui Sinod, în «BOR», XCII (1974), 7—8, p. 1041).
68. Prof. P â n d e l e O l t e a n u, Metoda iiiologiei comparate în studierea izvoa
relor şi identiiicarea versiunii neogreceşti a operei *Scara», tradusă de Mitro
politul Varlaam, în «MO», XXII (1970), 5— 6, p. 565.
69. Ibidem, p. 556.
70. C. L i t z i c a, Catalogul cit., p. 275.
71. Ibidem, p. 277.
166 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
79. Ibidem, p. 151. A celaşi autor a discutat problema cîntării b isericeşti în limba
greacă la români şi în limba slavă în stu d iu l: «Elemente de paleografie greco-
romănă», din v o lu m u l: «Docum ente privind Istoria României. Introducere», I,
p. 365, n. 1. D espre cîntarea bisericească cultivată la noi în limba greacă pe
vrem ea lui A lexandru Lăpuşneanu, vezi Scrisoarea a cestu i dom nitor m oldovean
către frăţia ortodoxă din Liov publicată de Hurmuzaki-Bogdan, Documente, supl.
II, voi. I, p. 207—208, nr. C i l ; I l i e B ă r b u l e s c u , Cercetări istorico-iilologice,
Bucureşti, 1900, p. 80 precum şi articolul a c e s tu ia : Academ ie de muzică biseri
cească In Moldova în secolul al X VI-lea , în «Arhiva, organul Societăţii ştiin ţi
fice şi literare din Iaşi», XXXII (1925), p. 142— 145.
80. Posedăm pînă astăzi un număr considerabil de m anuscrise psaltice greceşti,
majoritatea păstrate în fondul documentar de la Biblioteca A cadem iei-Bucureşti,
altele în bibliotecile m ănăstireşti sau la centrele eparhiale, în arhive şi muzee.
81. Prof. N. L u n g u, pr. prof. G r. C o s t e a şi prof. I. C r o i t o r u, Gramatica
muzicii psaltice, Bucureşti, 1969, Cuvînt înainte, p. IV.
82. Prof. G h. C i o b a n u , Muzica bisericească la români, în «BOR» (1972), 1— 2,
p. 164.
168 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
1. «Sentinţe»
ale lui Evagrie Ponticul
Florilegiul patristic publicat de Honterus cuprinde la început — pa
ginile 1—21, 229 sentinţe, sub titlul : ΚΕΦΑΛΑΙΑ ТОГ ΟΣΙΟϊ ΠΑΤΡΟΣ
ΗΜΩΝ ΝΕΙΛΟΓ ΜΟΝΑΧΟΓ = Capitole ale Cuviosului nostru Părinte
Nil Monahul.
Sub acest titlu se găsesc însă cuprinse şi sentinţe ale lui Evagrie
Ponticul, chiar de la nr. 1 pînă la nr. 139 — primele 12 pagini în tipă
ritura lui Honterus —, iar în continuare, de la nr. 140 pînă la 229, din
opera parenetică a Sfîntului Nil A scetul119.
Prin scrierile sale, Evagrie Ponticul a exercitat o influenţă puternică
asupra contemporanilor săi dar şi asupra urmaşilor. El este «primul gno-
molog creştin şi primul alcătuitor de sentinţe» 12°.
Sentinţele (Γ v ωμ a t) lui Evagrie ni s-au păstrat în unele manuscrise
greceşti ca şi în traduceri în trei colecţiuni, două dintre ele fiind alcă
tuite după alfabetul grec.
117. Cf. I. К a r a, op. cit., p. 258.
118. H. P i t t e r s , op. cî'î ., p. 60.
119. I d e m , Patristische DIchtung..., p 64—67.
120.-I. С o m a n , Patrologie, p. 213—214. Colecţiile de maxime şi sentinţe consti
tuiau o formă literară predilectă. între scrierile patristice în limba greacă indi
cate pentru folosul practic, mai ales în viaţa m ănăstirilor. Autorii unor ase
menea scrieri formulău în textul lor fie concluziile anumitor lecturi, fie pro
priile meditaţii, fie rezultatele unor discuţii filosofice-morale creştine. De obi
cei se grupau aceste se n tin ţe ; în1 num ăr de cîte o s u tă ; în obştea monahală
unele maxime erau stabilite ca text scurt de m editaţie în decursul unei zile (cf.
Η. P i 11 e r s, Honterus als Herausgeber..., p. 105). '
12 — Prim ele Scrieri Patristice
178 f N E S TO R , M ITROPOLITUL OLTENIEI
In v ech ile m anuscrise aceste sen tin ţe sîn t u n eo ri atrib u ite lui Eva-
grie, iar alteo ri lui N il A scetul S inaitul m .
Prim a colecţie de sen tin ţe ev ag rien e care se g ăseşte în florilegiul
lui H onterus a fost pub licâtă ca lu crare a lui N il A scetul în Patrologia
A lig n e122, iar celelalte două serii de sentinţe sub num ele autentic al
a u to ru lu i123.
Se ştie că E vagrie fusese condam nat ca origenist la Sinodul V
Ecum enic, p en tru că îşi însuşise anum ite idei pen tru care fusese incri-
'm inat şi O rigen. Un m otiv pentru ca nu to ate lucrările sale să mai fie
p ă stra te în g receşte în întregim e. A şa s-a făcut că u nele extrase au
fost puse sub alt num e, m ai ales sub acela al Sfîntului N il A scetul.
Ideologia creştin ă ev a g rian ă era p rea preţioasă, nu se p utea renunţa de
fapt la nim ic din conţinutul ei, de aceea s-a găsit în chip tacit această
so lu ţie de com prom is, care însă nu a fost de n a tu ră să lase num ele său
definitiv substituit. O perele lui cü co n ţin u tu l integral au fost p ăstrate în
trad u ceri siriace şi arm ene, la creştinii m o n o fiziţi124, ceea ce a şi în
lesnit cu v en ita restitu ire. (P reţuirea de care s-a b u cu rat în Biserica a r
m ean ă se confirm ă prin faptul că este considerat sfînt, fiind prăznuit
la 11 februarie).
Pe lîn g ă sen tin ţele pu b licate la B raşov în 1540 sub num ele lui Nil
A scetul s-au m ai p ă stra t din opera lui Evagrie P onticul : T iactatus ad
Eulogium , De oratione 125.
121. Dr. I u s t i n M o i s e s c u, (din iu n ie 1977 P a tria rh u l B isericii O rto d o x e Rom âne),
E uafpioî 6 7!ovtt7.6c. Bioc, au^ff papara, &i&aaa.aX!a, A ten a, 1937, p. 91.
S e n tin ţe le lu i E v ag rie sîn t a se m ă n ă to a re p rin s tru c tu ră cu m axim ele c u n o scu te
în tra d iţia filosofică şi gn o m ică g re a c ă (vezi ş i : A n t o i n e e t C l a i r e
G U i l l a u m o n t , Evagrie le Pontique, în «D ictionnaire de spiritu alité» , XXX—
X X XI— XXXII, P aris, 1961, col. 1736). S e n tin ţe le a trib u ite lu i Nil A scetul —
d in M igne, P.G., vol. LXX1X — sîn t în r e a lita te ale lui E vagrie P onticul
(S c h m i d-S t ă h 1 i n, Geschichte cler Griechischen Literatur, 1— II, ed. fotocopie,
: M ü n ch en , 1959-^1961, passim ).. . :·
1J22. Migne, P.G., LXXIX, 1249— 1252: «C apita p a ren e tic a» , u n d e prim ele 24 de s e n
tin ţe sîn t e x p u se în o rd in e a lfa b e tic ă d u p ă a lfa b etu l g re c — în tocm ai sîn t
rîn d u ite şi de H o n teru s.
123. Migne, P.G., XL, 1268— 1270. « S e n ten tiae p e r a lp h ab etu m dispdsitae».
124. P rot. prof. dr. D u m i t r u S t ă n i l o a e , Evagrie Ponticul. Viata şi- scrisul
lui, în «Filocalia, I, Sibiu, 1947, p. 35. (V ezi ş i : ’ M, V i 11 e r, Aux sources
de Ia spiritualité de S. M axim e. Les oeuvres d'Evagre le Pontique, în «R evue
d 'A sc é tiq u e e t d e 'M y s tiq u e » , XI, 1930, p . 156-^184, 239—268 şi 331—336; A.
E l ţ . e r , Ghomiàa, I : Sexti Pythagorici, Evagrlt· Pontici Sententiae, Leipzig, 1892;
J. M u y 1 d e x m a il s,‘ Evagriana, P aris, 1931; I d e m , A travers la tradition
t .! manuscrite d'Evàgre le Pontique, L ouvain, 1932; I d e m , Evagriana syriaca,
. .L o u v a jn ,, 1952) şi ed. A. e t C. G u i l l a u m p n t , tom. I, Introduction (1971) şi
tom , II,iT exte, în SC, nr. 170 şi 171).
125. Migne, P.G., LXXIX, 1093— 1Ï40 şi 1165— 1200. ·
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 179
J. P. Migne considera ediţia lui Neander din 1559 drept cea mai
veche tipăritură grecească cunoscută. Compararea textului din Patro-
logia Graeca cu ediţia Honterus nu dă la iveală decît mici deosebiri126.
Avînd în vedere conţinutul sentinţelor evagriene din ediţia Hon
terus, după care vom face şi trimiterile cuvenite, vom exemplifica re-
liefînd că Evagrie a pus în circulaţie largă importânţa strădaniilor du
hovniceşti, mai ales pentru m onahi127. Avînd ca model literatura filo
sofică de sentinţe şi-a îmbrăcat învăţătura sa în această formă. El este
iniţiatorul «centuriilor» — sentinţe în grupe de cîte o sută. Scrierile
sale, excluzînd implicaţia textelor origeniste incriminate, au exercitat
«poate cea mai mare influenţă asupra ascezei şi misticii răsăritene pînă
în veacul al XlV-lea, ba pînă în al XX-lea, cum zice J. Hausherr» 128.
La acest punct al discuţiei să precizăm faptul că textele patristice
editate de Ioan Honterus după manuscrise greceşti provenite din Mun
tenia şi Moldova se numărau printre scrierile cele mai importante ale
Sfinţilor Părinţi aflate în circulaţie atunci cu deosebire în mănăstirile
noastre. Asemenea texte filocalice se răspîndeau, erau căutate, în
bună măsură datorită influenţei mişcării isihaste din secolul al XlV-lea
— mişcare în cadrul vieţii monastice ortodoxe de o deosebită forţă
spirituală, al cărei prestigiu se dovedeşte la fel de puternic în seco
lele următoare.
în sentinţele lui Evagrie publicate de Honterus — începînd cu pri
mele 24 care urmează ordinea alfabetului grecesc — se poate remarca
accentul pus pe necesitatea şi preocuparea privind desăvîrşirea du
hovnicească prin nevoinţele permanente.
Astfel : pentru începutul lucrării cu noi înşine pentru mîntuire, să
ne imputăm că nu facem tot ce se cuvine ·, să nu aruncăm vorbe la în-
ţîmplare ; să facem dreptate prin fapte ; liniştea sufletească o aduce
modestia şi nu «patul de aur»; prietenia să aibă în vedere cele ale
sufletului.
Evagrie Ascetul îndeamnă pe creştin să-L laude pe Dumnezeu prin
cuvinte, să-L venereze prin fapte, să-L cinstească în cuget. «A avea
virtuţe nu trebuie socotit ca ceva deosebit», adică ieşit din comun. Vir-,
tutea să fie norma obişnuită de conduită pentru fiecare. Tot astfel legea
să fie respectată şi fiecare să trăiască întocmai după lege 129.
126. Sentinţele lui Evagrie care au circulat — ipotetic — mai m ultă vrem e seJ-"
parat, sînt redate la fel şi la Migne (H. P i 11 e r s, op. cit., p. 65, n. 16).
127. i. C o m a n , op. cil., 214.
128. D. S t ă n i 1 o a e, op. cit., p. 36.
129. N i l u M o n a c h u , Kephalaiu..., Coronae, 1540, p. 1.
180 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
divin, fă-1 comun pentru cei care au nevoie. Pe adevăraţii sfinţi după
fapte îi cunoşti. Să cultivi puritatea inimii şi castitatea trupului. Nimic
nu este deopotrivă în frum useţe cu virtutea. Lenevia e mama tu tu
ror relelor. Cînd eşti m îhnit să te gîndeşti la bogăţiile binecredincio?
şilor şi roada duhului va veni uşor la tine. După dragostea faţă de
Dumnezeu să nu pui nimic mai presus dragostei faţă de a p ro a p e le 135.
«Să ajungi la gloria virtuţii sfinţilor. Dojenind pe păcătos am estecă
vorba cu m îngîierea. Să trăieşti alături de v irtute pînă vei trece p ra
gul vieţii. Dacă eşti stăpînit de vreo deprindere rea, încetul cu încetul
să scapi de ea şi fără m ultă osteneală vei scoate ghim pele din inimă».
Spre a fi biserică lui Dumnezeu să-I aduci Lui jertfă şi rugăciune n eîn
treruptă. «în fiecare zi să iei parte la C ina-cea-de-taină căci astfel
trupul nostru începe să devină trupul lui Hristos». Să considerăm ca
pe o um bră şi ca pe o roată şi pe cele triste şi pe cele vesele din v iaţă ;
se îm prăştie ca um bra şi se învîrt ca r o a ta 136.
Ca Un adine cunoscător al învăţăturii creştine cît şi al filosofiei
antice, Evagrie recom andă :
«Adu-ţi am inte cu toâtă grija de preceptele în văţaţilor spre a-ţi
fi viaţa luminată» 137.
O asem enea exhortaţie, încununînd credinţa creştină şi speranţa
statornică în m întuire, este ca o pecete finală a sentinţelor lui Evagrie
Ponticul, sentinţe care au circulat în Ţările Române înainte de anul
1540, începînd din a doua jum ătate a secolului al X lV -lea şi care au
fost tipărite de Ioan H onterus la Braşov.
Sentinţele au fost scrise de Evagrie în prim ul rînd pentru m onahi
şi mai ales pentru anahoreţi, dar el însuşi le considera de o m are în-
serimătate în lucrarea de înduhovnicire pentru fiecare creştin. Redac
tate în stilul lapidar al maxim elor, al cugetărilor, adesea în m etafore
cu sensuri profunde şi limpezi, au fost considerate de către Ioan H on
terus deosebit de utile pentru scopuri didactice — după cum şi alte
scrieri bisericeşti, patristice au constituit pentru şcoala veche rom â
nească texte de bază ale învăţăm întului.
Dar Sentinţele tipărite la Braşov au putut servi spre învăţătură
pentru lumea largă a credincioşilor prin interm ediul cunoscătorilor
limbii greceşti. Aceştia le-au transmis şi altora, unele fiind direct adec
vate îndrumării morale creştine a poporului, a tuturor credincioşilor.
Pe lingă ideile filocalice, isihaste, sentinţele evagriene conţin şi fru
moase sfaturi pentru viaţa de fiecare zi, pentru înnobilarea sufletească
a omului. Erau prea frumoase prin conţinutul lor, prin simetria lor
structurală, prea logice şi convingătoare prin forma laconică şi limpede
pentru a nu fi m eritat cea mai largă preţuire.
2. «Capete»
ale Sfîntului Nil Ascetul
3. «Capitole»
ale A vvei Thalasie
151. După trad u cerea Pr. prof. D. S t ă n i l o a e , din Filocalia, vol. cit., p. 1—3, 11,
19 şi 26.
152. O analiză d e ta lia tă a sen tin ţelo r Sfîntului T halasie a p u blicat T h. D i s i d e r,
în stu d iu l : Le tém oignage spirituel de Thalasius Ie Libyen, din «Revue d'E tudes
Byzantines», II (1944), p. 79— 118. O a ltă analiză am ănunţită în lim ba germ ană
a publicat In 1981 la Sibiu, H erm ann Pitters, op. cit., p. 104— 106.
153. H. P i t t e r s , op. cit., p. 106.
186 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
părut cele mai importante, cele mai adecvate scopului didactic, din
centuriile I, II şi III.
Cînd a realizat selecţia din această scriere, Honterus a avut în
vedere înaintarea creştinului în viaţa duhovnicească, morală, fiind
evidentă preocuparea atît pentru persoană cit şi pentru comunitate,
învăţătura despre virtuţi şi păcate reprezentată prin maximele selec
tate din opera lui Thalasie aminteşte de diatriba stoică, aşa cum
aceasta a fost răspîndită prin filosofia greacă populară, ca înţelep
ciune de viaţă. Sînt preluate teme parenetice din Predica de pe munte,
din epistolele Sfinţilor Apostoli.
Aşadar, ideile principale ale selecţiei din opera Avvei Thalasie
exprimă — şi predică — un creştinism orientat etic, îndreptat spre
realizarea unei practici morale bine definite spiritual. Un creştinism
care solicită omul integral, angajarea lui morală limpede, angajarea
conştientă a v o in ţe i154.
De pildă, prima maximă în selecţia lui Honterus arată că «Dorul
întins întreg spre Dumnezeu, leagă pe cei ce-1 au cu Dumnezeu şi în-
treolaltă». Alte maxime subliniază cugetarea despre semenul nostru :
să gîndim despre el numai ceea ce se potriveşte cu dragostea ; sin
gură iubirea uneşte zidirea lui Dumnezeu şi făpturile laolaltă ; nimic
să nu se facă spre surparea d ra g o ste i; gîndurile pătimaşe se înlătură
prin înfrînare şi dragoste faţă de aproapele nostru.
Prin maximele alese pentru florilegiul tipărit de Honterus se adre
sează îndemnul spre a se asigura simţurile «cu chipul isihiei» şi a se
cumpăni gîndurile care stau la inimă. «Liniştea (isihia), rugăciunea,
dragostea şi înfrînarea sînt ca o căruţă cu patru roate care suie min
tea la ceruri». Este evident efortul de a alege cugetările cu conţinutul
cel mai expresiv şi m etafora concretă.
Vrednice de a sta alături celor de mai înainte — din opera lui Eva-
grie Ponticul, din cea a lui Nil Ascetul — sentinţele Avvei Thalasie au
un puternic duh filocalic, sensuri profunde şi convingătoare. Pentru
aceasta ele s-au şi răspîndit de timpuriu în mănăstirile noastre.
Spre deosebire de sentinţele lui Evagrie sau cele ale lui Nil As
cetul, despre care nu avem pînă acum ştire că ar fi fost traduse în ro
mâneşte, maximele Sfîntului Thalasie au fost din vechime traduse în
româneşte, în mod indiscutabil că după manuscrise greceşti — aşa
cum a fost cel de care s-a servit şi Ioan Honterus în lucrarea tipărită
la Braşov.
154. Ibidem, p. 115, 118 şi 120.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA NOASTRĂ 187
4. «Maxime»
ale Sfîntului Grigorie Teologul
Sub acest titlu 156, Honterus publică 24 de sentinţe ale Sfîntului
Grigorie T eologul157. Nu avem ştiri precise dacă Honterus a găsit
peste Carpaţi, din opera Sfîntului Grigorie Teologul, numai aceste sti
huri sau în acel izvor se aflau împreună cu alte scrieri ale Sfîntului
Grigorie.
Stihurile sînt rînduite după alfabetul grecesc, astfel încît din prima
literă a cuvîntului iniţial din fiecare sentinţă, de sus în jos, se for
mează alfabetul.
Din motive lesne de înţeles asemenea stihuri, mult solicitate pen
tru conţinutul lor, nu circulau pe foi volante mai ales în manuscris,
pentru că se puteau deteriora repede sau se puteau pierde unele file
şi atunci restul textului nu ar mai fi avut sensul Complet. Astfel Că
stihurile aici în discuţie puteau fi păstrate mai ales legate între co-
perţile unui volum-manuscris cuprinzînd scrieri ale Sfîntului Grigorie
Teologul sau constituind parte dintr-o antologie, cum se întîlnea frec
vent pe atunci.
Este plauzibilă supoziţia că şi în cazul acestor stihuri Honterus
a operat o selecţie cînd a procurat manuscrisele, sau cînd a pregătit
manuscrisul pentru tipăritura din 1540.
Cercetînd între m anuscrisele de la Biblioteca Academiei — Bucu
reşti copia stareţului Iachint de la Cernica din secolul al XVIII-lea
— manuscris miscelaneu pe care l-am menţionat într-o notă anterioară,
ni se întăreşte supoziţia că Honterus a procedat prin selectarea aces
tor stihuri ale Sfîntului Grigorie Teologul dintre mai multe scrieri gă
site la m ănăstirile din M untenia ori din Moldova în secolul al XVI-lea.
In m anuscrisul stareţului Iachint, tradus şi copiat după prototipuri
mai vechi care au circulat la noi, aceste stihuri ale Sfîntului Grigorie
de Nazianz nu sînt răzleţe, cum n-au fost izolate nici sentinţele scrise
de Thalasie, pe care Honterus le-a publicat la Braşov.
In m anuscrisul de la Cernica amintit mai sus (la f. 101 r—107 v),
se găseşte im n u l: «Ale Sfîntului Grigorie Bogoslov, Către al său su-
156. Γρηγορίου του θεολόγου γνώμαι μονόστιχοι κατά αλφάβητου ιαμβικόν.
157. N i l u M o n a c h u , Kephalaia, ρ. 30. In Μigne, se află în voi. XXXVII, col.
908—910 : Γνώμαι δίστιΧοι. V ersus iambici acrostichi secundum omnes alphabeti
litteras sic dispositi, ut quilibet iambicus...
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R A 189
fiei» 158. în imediată continuitate (la f. 107 v—108 v), pot fi citite: «Sti
huri după alia vita», reprezentînd exact versurile publicate de Honte-
rus în greceşte la Braşov în anul 1540 — aici fiind în traducere româ-
nească-copie. Indicăm primul vers :
(a) «începătură a toate şi sfîrşit faci pre Dumnezeu»
S fîrşitu l:
Şi a vieţui v iaţă străină de viaţă
Şi in loc de lume, lume schimbind
Şi pre toate greotăţile a le suferi».
159. începutul:
«Pre Tine singur Stăpînitorul
cel nestricat, dăm să Te cînt
dăm să Te laud ..
Sfîrşitul:
Că m ărirea şi darul Ţie
Pină în veacul cel nem ăsurat».
190 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIßl
5. «Versuri cu acrostih»
ale Sibilei Ierofilia Eritreana ......
*Iisus Hristos, fiul lui D umnezeu, mîntuitor, cruce» 161.
A ceste versuri fac parte din literatura apocrifă din secolul II, din
vrem ea apologeţilor. Scriitorii patristici, fiind pe atunci mai ales în
160. I. G. C o m a n , Poezia S lin tu lu i Grigorie de N azianz, în «ST», X (1958), 1—2,
p. 79. ...
161. N i l u M o n a c h u , Kephalaia, p. 32— 3 3; M igne, P. G., XX, 1288— 1289 şi P. L.,
XLI, 579. O riginalul grecesc al acrostihului Ierofiliei E ritreana este publicat
în ediţia critică a cărţilo r Sibilelor de Joh. Geffcken, în Die ,Qracula Sibyliina,
din «Die G riechischen C hristlichen S chriftsteller der E rsten drei Jahrhunderte».
Leipzig, 1902, p. 153— 157. P entru locul cărţilo r Sibilelor în lite ratu ra .creştină
se po ate consulta u tila bibliografie d a tă p în ă la în ceputul secolului nostru de
E. Schürer, G eschichte des jüdischen V o lk e s im Zeitalter Jesu Christi, IV, 3,
Leipzig, 1909, p. 584— 592.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA N O A S T R Ă 191
172. Dacă a r fi fost necesare in iţialele p e n tru acrostih în lim ba latin ă ar fi fost
re d at n u m a i: Jesus Christus Dei Filius Salvator (v e z i: De C ivitate Dei, C artea
XVIII, cap. 23, 1, Migne, P. L., XLI, 579).
173. A i m é P u e c h , op. cit., p. 615. D espre Sibila E ritrean a a se ved ea in e x
te n s o : C. A l e x a n d r e , Excursus aci Sibyllina, Paris, 1856,,p. 9— 17.
174. I. D. Ş t e f ă n e s c u , op. cit., p. 180 şi L ' A b b é C r o s n i e r , Iconographie chré
tienne..., Paris, 1848, p. 189 »
196 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
pînă la 1514 de Nieolae Baselius, apoi de alţii pînă.la 1544. Cartea a fost
tipărită la Colonia, în anul 1544. Notele pe care le-a făcut Dosoftei pe
marginea paginilor cu privire la Sibile arată în chip neîndoielnic scopul
m atelui iierairh moldovean, de a atrage atenţia asupra acestor Sibtte
prin sublinierile sale marginale ; în. alt loc, însemnează pe margine o
eruce m are scriind sub ea cuvîntul : «Sibila», iar cînd este vorba de Si-
bila Cumeana face din nou o cruce mare la m arginea paginii. «Aceste
eruci mari pe margine — observa învăţatul bibliolog I. Bianu — voiesc
să arate fără îndoială că în text se vorbeşte de persoane sfinte de o
deosebită însem nătate»181.
Tipărind Baiimiile de pieste an — Iaşi, 1683 —-, adică texte din Ve
chiul Testament care se citesc la privegherile pentru unele sărbători şi
care indică îndeosebi venirea M întuitorului lisus Hristos pe p ăm în t182,
în m odul cel mai firesc mitropolitul Dosoftei a inclus aici şi versurile
«prooroceşti» ale Sibilei Eritreana. între paginile acestei însemnate cărţi
yechi româneşti, Dosoftei publică versuri lâ stema Moldovei, stihuri
despre domnitorii Moldovei şi stihuri de laudă la adresa patriarhului
Ioachim al Moscovei, adăugind reflecţii şi comentarii cu privire la ros
tirile Sibilelor, precum şi acrostihul Sibilei Ierofilia Eritreana — în tra
ducere rom ânească pentru întîia dară la noi, cu textul echivalent latin
şi o traducere în limba polonă. Mitropolitul Dosoftei precizează : «Aceas
ta o aflai acum şi-n cartea a cincea a lui Evsevie svîntul de Pamfilia,
episcopul de Chesaria Palestinii, un' scrie viaţa marelui Constantin îm
părat. în a cincea carte» 183.
În v ăţatu l m itropolit’m oldovean din a doua jum ătate a secolului al
XVII-lea publică textul latin imprimat cu caractere Chirilice, iar pe m ar
gine, la începutul rîndurilor, acrostihul, tot cu caractere chirilice 184. La
181. I. B i a n u , însem nări autografe scrise intr-o carte veche de Dosoftei mitro
politul M oldovei — Extras din A.A.R., Seria II, tom. XXXVI, Mem. Secţ. Li
terare — Bucureşti, 1915, p. 4 şi p. 8.
182. Cf. Prof. dr. V a s i l e M i t r o f a n o v i c i , T e o d o r T a r n a v s c h i şi N e c -
t a r i e N. C o t i a r c i u c, Liturgica. Bisericii Ortodoxe, Cernăuţi, 1929, p.
665—666.
183. Parimiile de preste an, Iaşi, 1683, f. 130 r.—131 r.
184. V ersurile latineşti şi traducerea rom ânească a! m itropolitului Dosoftei au fost
reproduse identic, fără a se spune Că sînt din iPatim ii...,. de grăm ăticul a r
delean M atei V oileanu în 1749. A adăugat num ai traducerea ultim ei fraze la
tineşti din explicaţiile, lui Dosoftei (v e z i: M a t e i V o i l e a n u , Codicele M atei
Voileanu. Scrieri din prima jum ătate a veacului trecut..., Sibiu, 1891, p. 45—47).
In 1978, cercetătorul ieşean N. A. Ursu a reeditat . în transcriere cu caractere
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R Ă 199
sfîrşit, urm înd textul com entariului lui Eusebiu de C esareea, e x p lic ă :
«Şi aceasta-i Sibila Eritrea, care însuşi pre sine a şasea după potop ru
denie (generaţie) au trăit ş-au fost popă lui Apolon. Şi cu Dum ne
zeiască insuflare au proorocit cu verşuri, la-ncepătură avînd tot verşul
carelaş cîte u na de-aceste slove şi le-am scris pre m arginea verşurilor
carele zic aşa......
Deosebit de interesant este faptul că deşi reiese că Dosoftei are în
faţă un text din Eusebiu în limba greacă el nu găseşte potrivit să redea
versurile în această limbă — chiar cu caractere chirilice, cum procedase
în tipăriturile sale cu alte texte. F ără a prezenta vreo m otivaţie, redac
tează textul în trei versiuni echivalente : în limba latină, traducerea
rom ânească interliniară, apoi o versiune în limba polonă cu, referiri bi
blice m arginale.
Acrostihul începe la f. 130 r. în colontitlu imprimă : «Sibila Eritrea
Ierofili». Stihurile sfîrşesc pe f. 131 r şi urm ează com entariul indicat mai
sus, din care m enţionăm în continuare :
«Fost-au în zilele lui Ghedeon Sibila Eritreana, Ierofili aceasta, şi
era mai cinstită decît alte Sibile, cînd G hedeon au m întuit pre izrailteni
de Amalic. De aceasta scrie şi Apolodor Eritreanul să-i fi fost dintr-un
oraiş, adecă din Eritru. Scris-au de Troada ca să va strica şi de alte m o
narhii. Să purta în port călugăresc şi purta în cap cămilaucă. Era miază
vîrstă. M îhnită la faţă. Sabie goală în m ină. M ăr rătund supt picioare,
cu stele în chip de cer. Scris-au ş-acestea de Domnul H ris to s : In ultim a
aetate hum iliabitm proles divina, et puellaii oiiicio ediicabitur (■= în
veacul cel de apoi să va sm eri plodul lui Dumnezeu, şi cu pruncească
slujbă va creşte), lun g ebitui hum anitati deitas iacebit in ieno agnus deus
et homo, eligit quisibi ex piscatoribus electis num erum ăuodecinarium
(= -împresurase-va om enirii dum nezeirea, culcase-va în fîii m ielul Dum
nezeu şi om. îşi v a alege dintre pescari aleşii, num ărul de doisprezece»).
Dosoftei m itropolitul adaugă şi o sem nătură, form ulată ca şi în alte
locuri din tipăriturile sale : «Smeritul Dosoftei m itropolitul Şuceavschi».
* *
reşte aceste texte nu numai în versiunile greceşti dar mai apoi şi în la
tină, care, asemenea celor precedente, chiar dacă aveau şi o tinalitate
precisă didactică, nimic nu putea împiedica circulaţia lor şi în aiara
mediului didactic.
In ceea ce priveşte posibilitatea existenţei şi circulaţiei în acea
epocă în cadrul Bisericii noastre şi a altor scrieri patristice în limba
latină o primă supoziţie dintre cele mai plauzibile implică, de pildă,
Simbolul «Athanasian» care se află în copia textului Psaltirii Şcheiane şi
a putut circula la noi mai întîi în limba latină în secolele anterioare —
problemă ce ar m erita un studiu aparte.
O primă fază a literaturii noastre bisericeşti în epoca m edievali
timpurie, epocă a influenţei bizantine directe, a fost caracterizată atît
prin scrieri în limba greacă, unele dintre ele copiate chiar pe terito
riile româneşti, cît şi în limba latină — fapt ce s-a întîmplat în mod
identic şi la alte popoare ortodoxe din Europa.
Este de netăgăduit că separările confesionale ivite după anul 1054,
mai întîi au creat in chip firesc o atitudine foarte reticentă şi precaută
faţă de catolicism, iar latinismul era cel mai adesea confundat cu dl,'dar
această reticenţă nu putea atinge gradul maxim al unei crize de sepa
ratism total cultural, nu a determ inat întreruperea dialogului pe tot
deauna între Răsărit şi Apus — problemă de care ne-am ocupat într-un
alt capitol al lucrării.
Documentele de epocă atestă că în cancelariile ţărilor româneşti
din secolele XIV—XVI erau dieci, buni cunoscători ai limbii latine, cle
rici cărturari cu o rem arcabilă cultură clasică creştină. Unii tineri mol
doveni şi munteni urm au cursuri în limba latină la Universitatea din
Cracovia, ori la Academia din Padova.
Chiar dacă datorită îm prejurărilor istorice obiective se înregistra
în această epocă o influenţă lexicală slavă, limba poporului nostru eră
mult apropiată de latina culturii europene şi nu este lipsit de interes să
evocăm m ărturii certe despre similitudinile evidente, surprinzătoare pen
tru călătorii străini prin ţările româneşti. Ei consemnau adesea caracte
risticile lexicale foarte «latineşti» ale limbii pe care o vorbeau românii.
Unele mărturii de acest fel depăşesc epoca de care ne ocupăm, fiind
cu atît mai convingătoare şi interesante. Astfel, un diplomat suedez,
în jurnalul călătoriei sale din anul 1657 — cînd a străbătut teritoriile ro
mâneşti de la nord-vest la sud-est, constata cu uimire că pe unde a
trecut «toţi locuitorii vorbeau latineşte, doar cu accent puţin stricat»,
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITERATURA N O A S T R Ă 207
PRELIMINARII
în paginile anterioare am putut vedea că în Biserica străromână,
în Biserica Ortodoxă Română, au existat de timpuriu şi au circulat
scrieri patristice în limbile greacă şi latină şi că au existat condiţiile
pentru traduceri româneşti patristice mai înainte de apariţia traduce
rilor slave la noi — problemă încă nestudiată pînă astăzi. în secolele
XIII—XVI au fost redactate sau aduse din alte părţi şi au circulat ve r
siuni manuscrise slavo-române ale scrierilor patristice, simultan cu
unele texte patristice în limbile mai sus menţionate, pînă la momentul
hotărîtor cînd traducerile patristice rom âneşti şi-au dobîndit justifi
cata prioritate deplină, de nedisputat, ca o realitate perem ptorie prin
«biruinţa scrisului în limba română» de la cumpăna secolelor XVI—XVII.
Despre scrierile patristice in versiuni manuscrise slavo-române în
secolele X IV — X V I din cele trei provincii istorice româneşti vom vorbi
în acest capitol.
în faza sa iniţială, slavonismul a prezentat la noi două aspecte dis
tincte. Un aspect «epifenomenal», consecinţă a convieţuirii predeceso
rilor noştri daco-romani cu grupuri ale popoarelor slave în cîteva zone
din acelaşi spaţiu geografic carpato-danubiano-pontic. Un alt aspect,
cel «cultural», care constă în adoptarea la un moment dat a unui limbaj
comun ortodox slavon, un limbaj comun pentru popoarele răsăritene din
orbita B izanţului: bulgari, sîrbi, moravi, croaţi, români şi ruşi, spre
asigurarea unităţii ortodoxe sub egidă bizantină.
14 — P rim ele Scrieri P atristic e
210 f NESTOR. MITROPOLITUL OLTENIEI
1. V e rsiu n i sla v o n e
în Ţ a ra R o m ân ească, sec. X IV — X V I.
«Şcoala» d e la M ă n ă s tire a B istriţa —V îlc ea .
T e x te p a tris tic e im p lic a te în o p e ra
lu i N e a g o e B asarab
Începînd cu secolul al XlV-lea se observă în cultura noastră acor
darea unei atenţii deosebite m anuscriselor greceşti şi celor slavone,
îndeosebi datorită curentului isihast, înfloritor în această vreme şi con
tribuind în mod direct la prom ovarea vieţii duhovniceşti prin m ijlocirea
scrierilor patristice şi a unor texte postpatristice. Toate manuscrisele
slavo-române scrise la noi în secolele XIV—XVI reflectă şi această
realitate de conţinut.
Astfel, prima antologie patristică pe care o cunoaştem pînă în
prezent, Manuscrisul slavo-român din a doua jumătate a secolului al
XTV-lea, cuprinde în redacţie m ediobulgară lucrări ale Sfinţilor Macarie
cel Mare, Atanasie al Alexandriei, Efrem Şirul şi ale Avvei Dorotei.
A fost scris în Ţara Românească şi are la sfîrşit o însemnare în care se
precizează că manuscrisul a fost cumpărat de jupanul Gradislav în zilele
lui Ioan Radu I Voievod (circa 1377 — circa 1383), tatăl lui M ircea cel
Bătrîn. Deci manuscrisul copiat în Ţara Românească a şi fost folosit
mai întîi tot aici, la sud de Carpaţi. Ulterior a ajuns în Moldova, unde
se păstrează şi astăzi 29°.
Alt miscelaneu patristic a fost scris în Ţara Românească în redacţie
mediobulgară, în a doua jum ătate a secolului XIV 201; după însemnările
pe care le conţine a fost folosit în aceeaşi provincie. A ceastă antologie
cuprinde : Cuvîntul Stîntului Efrem Şirul despre dragoste şi despre
200. Se p ă stre a z ă în b ib lio te c a M ă n ă stirii N eam ţu, în re g is tra t sub n u m ă ru l 147. A re
189 file. Lipsesc c îte v a de la în cep u t. Pe lîn g ă te x te le a m in tite m ai cu p rin d e
e x tra se din F ilim on P u stn icu l, d in P a te ric şi V ia ţa . Stîntului Onuirie, sc ris ă de
călu g ă ru l a n a h o re t P a fn u tie (vezi şi I. I u f u , Despre prototipurile literaturii
slavo-române din secolul al X V-lea, în «MO», X V (1963), 7— 8, p. 514).
201. I. I u f u , op. cit., p. 515.
214 f N E STO R , MITROPOLITUL OLTENIEI
Cîteva m anuscrise din Ţara Rom ânească 217, copiate în secolul XVI,
cuprind : Viaţa Stîntului A ntonie cel Mare, scrisă de Sfîntul A tanasie al
Alexandriei, C uvîntul de laudă al Stîntului V asilie cel M are pentru cei
40 de mucenici, C uvîntul Stîntului Grigorie Teologul despre Stîntul
Vasilie cel Mare, diferite Omilii ale Stîntului loan Gură de Aur.
Din opera hrisostom ică se transcrie în Ţara Rom ânească în redac
ţie .sîrbească — secolul XVI, păstrată astăzi la Biblioteca Academ iei —
Bucureşti (ms. nr. 289) «cartea num ită M ărgăritar». La început sînt 6
din cele 12 cărţi hrisostom ice tratînd problem a gnozei : Dumnezeu nu
poate fi înţeles, cuprins cu m intea. Apoi sînt diferite Omilii exegetice ;
învăţătura către cei care vor să se preoţească ; către iudei, către cei
care învinuiesc puterea divină pentru inegalitatea din viaţa socială.
M enţionăm apoi tot din Ţara Rom ânească un m iscelaneu din seco-.
Iul XVI, cuprinzînd C uvintele Stîntului FJrem Şirul despre dragoste şi
deşertăciunea vieţii, un Cuvînt al Sfîntului loan Gură de A ur tot des
pre dragoste şi alte C uvinte hrisostom ice, precum şi din scrierile Sfin
ţilor A tanasie al A lexandriei şi M acarie cel M are. Un alt asem enea
miscelaneu cuprinde Cuvinte din operele Sfinţilor Epifanie al Ciprului,
loan Gură de Aur, A tanasie al A lexandriei, Grigorie de Nyssa, V asilie
din Seleucia, Proclu al C onstantinopolului218.
Aceste versiuni slave din scrierile patristice, copiate şi răspîndite
în Ţara Rom ânească în secolele XIV—XVI, nu se poate şti cu precizie
unde au apărut, în anume care m ănăstiri sau centre eparhiale au fost
redactate, copiate. Pentru unele dintre ele am m enţionat mai înainte
ipotetic : Tismana şi Cozia, unde alături de v iaţa duhovnicească p il
duitoare se desfăşurau şi rem arcabile activităţi cărturăreşti în epoca
de care ne ocupăm.
263. In ms. slav nr. 132 de la BAR, din secolul XV, singurul capitol care poartă un
titlu din scrierea Varlaam şi Ioasai este cel «Despre inorog» (licorna). Pilda
despre inorog se găseşte reprezentată în sculptura catedralei «San-Marco» din
V eneţia, în fresca de la Suceviţa, Aninoasa-M uscel (vezi ş i : I. D. N e g r e s c u,
Limba slavă veche. Bucureşti, 196}., p. 240—242).
264. Învăţăturile..., ed. 1970, p. 350—351.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R Ă 229
265. Fragm ente din scrierea lui Eusebiu al C e sa re e i: V iaţa Iui Constantin (M igne.
P.G., XX, 905— 1316), în panegiricul patriarhului Eftimie al Tîrnovei. De la
patriarhul Eftimie se cunosc astăzi patru panegirice, dintre care unul închinat
Siinţilor Impărafi Constantin şi Elena. La fel ca şî predecesorii săi, a fost în-
rîu rit de scriitori patristici din Constantinopol sau din alte părţi. (Vezi şi ·
Ierod. E p i f a n i e N o r o c e l , Stîntul Eitimie, ultim ul patriarh de Tîrnovo şi
legăturile lui cu Biserica românească, în «BOR», LXXXIV (1966), 5—6, p. 564).
266. învăţăturile..., ed. 1970, p. 172—186 şi 355—358.
267. D a n Z a m f i r e s c u , op. cit., p. 40—42.
230 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
vred n icie de u cen icii ilustrului dascăl întru cultură îşi a rtâ religioasă
ortodoxă. în a doua ju m ătate a secolului XV, în tim pul lui Ştefan cel
M are, precum şi în secolele u rm ăto are, s-a continuat prin ucenici ai
u c e n ic ilo r3l8, aceştia transm iţîndu-şi a rta şi ex p erien ţa lo r şi în alte
chinovii ortodoxe m oldovene şi din îm prejurim i.
în p ag in ile an terio are, cercetîndu-se unele m anuscrise conţinând
v ersiu n i slav o n e ale scrierilo r patristice din M oldovlahia de la începutul
secolului XV, s-au indicat şi tran sc rierile pe care le-a făcut u lterio r Ga-
v riil Uric. în continuare, prezentăm cîtev a scrieri p atristice care se
cunosc p en tru prim a d ată la ră să rit de C arpaţi num ai prin p an a şi
străd an iile acestu i cuvios m onah de la M ăn ăstirea N eam ţu.
a. Este vorba, m ai întîi, despre unele pagini patristice din m anu
scrisele n o astre slavo-rom âne care rep rezin tă o vechim e m ai m are cu
ap ro x im ativ zece ani faţă de ceea ce se cunoştea pînă acum despre
ac tiv itatea lui G avriil Uric la N eam ţu.
P en tru în cep u tu rile ac tiv ităţii sale de caligraf în zestrat şi m iniatu-
rist plin de h ar era stab ilită d ata 1424 — unul dintre cercetăto rii sp e
cialişti ai problem ei, Emil T urdeanu, o precizează chiar într-un studiu
pe care l-am citat în notă, în titlu l acestuia. D atorită u nor recente ce r
cetări făcute de R. C onstantinescu în biblioteci docum entare din U niu
nea S o v ie tic ă 319, se p o ate vorbi de începutul prestigioasei activ ităţi a
lui G avriil Uric p e n tru ră sp în d ire a scrierilo r p atristice în M oldova cel
318. D esp re ro lu l c u ltu ra l al M ă n ă stirii N e a m ţu în se c o lu l X V şi u rm ăto are le, vezi
N. I o r g a , M ă n ă stirea N e a m ţu lu i, V ia ţa călugărească şi m unca p e n tru c u lT
tură, ed. I, V ă len ii de M unte, 1912 şi ed. H -a, M ă n ă stire a N eam ţu, 1925 ; Pr.
D. F e c i o r u , U n catalog v e c h i de m anuscrise şi cărţi al bib lio tecii M ănăstirii
N e a m ţu lu i, B ucureşti, 1941 (e x tra s din «BOR», LIX (1941), 7—8 ); I d e m , M a
n u sc rise le d e la N e a m ţu . T ra d u ceri d in S fin ţii P ărinţi şi scriitori bisericeşti, în
«ST», IV (1952), 7— 8 ; A rh id iac o n Ioanichie Grădinaru, În se m n ă
ta te a c ulturală şi religioasă a M ănăstirii N e a m ţu lu i In tre cu tu l n eam ului, Iaşi,
1942 ; D a n S i m o n e s c u , M ănăstirea N e a m ţu lu i un locar de cultură, Iaşi,
1943 (e x tra s d in «Studii şi c e rc e tă ri istorice», I (1943), 1; E m i l T u r d e a n u ,
Les le ttre s sla v e s en M o ld a vie : Le m o in e G abriel d u M onastère de N e a m ţu
(1424— 1447), în «Revue des é tu d e s slaves» M éla n g es A n d ré M azon, Paris,
tom . XX VII, 1951; I d e m , C e n tres ol lite ra ry a c tiv ity in M oldavia, 1504— 1552,
în «The S lavonie and E ast E u ro p ean Review », XXXIV, 1955; Pr. S c a r l à t
P o r c e s c u, A c tiv ită ţi cu ltu ra le la M ănăstirea N ea m ţu , în se c o lu l al X V -lea,
în «MMS», X X X V III (1962), 5—-6; A rhim . N e s t o r V o r n i c e s c u , R elaţii
b ise rice şti c u ltu ra le în tre M ă n ă stirea N e a m ţu şi T ransilvania, d in cele m ăi
v e c h i tim puri..., în «MMS», XLIV (1968), 11— 12; I. R a d u M i r c e a , C on
trib u tio n à la v ie et l'o e u v re d e G avril Uric, în «Revue des E tudes Sud-Est
E uropéennes», VI (1968), 4 ; S o r i n U l e a , G avriil Uric, prim ul artist rom ân
cu n o scu t, în «SCIA», « A rtă p lastică» , 2/1964 şi I d e m , G avriil Uric. Studiu
paleografie, în a c e e a şi re v istă , «A rtă plastică», 28/1981. D e sp re G rig o rie Ţam-
blac v e z i: D jo rd je S p . R a d o j i c i è (N ovi-Sad), N ico d im d e T ism ana et G ré
goire C am blak, în «Rsl», XIII (1966).
319. V ezi stu d iu l : T ex te ro m â n eşti în arh ive străine..., 1977, passim .
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE Î N LITER A TUR A N O A S T R A 249»
puţin din anul 1413. La această dată, G avriil Uric, aju tat de doi co
pişti 320, dă la lum ină pentru Biserica noastră din M oldova şi pentru
posteritate o frum oasă şi substanţială antologie din opera Sfîntului Gri-
gorie Teologul şi Scaia Sfîntului Ioan Sinaitul.
M anuscrisul m onahului Gavriil Uric de la Neam ţu, din anul 1413, cu«,
un bogat conţinut patristic 321, «reprezintă cea dintîi m ărturie în ordine
cronologică asupra activităţii culturale din. M oldova M uşatinilor [...].
Singure cele două m anuscrise ale lui Uric [aflate acum la M oscova] n e
dau cele mai vechi date sigure asupra istoriei literaturii şi gîndirii ro
m âneşti din Evul M ediu m oldovean. M ai mult, C uvîntările lui Grigorie-
al Nazianzului, cu num eroase trim iteri istorice, filologice şi filosofice,,
par a fi fost nu num ai pentru M oldova, ci şi pentru Ţara Rom ânească,
primul monum ent de cultură locală» 322. A ceste observaţii judicioase au
valoare de argum ente pentru însem nătatea m anuscriselor lucrate cu ri
goare şi m ăiestrie de G avriil Uric.
C uvîntările Sfîntului G rigorie de N azianz sînt exem plare în aria
genului, sînt «pline de idei teologice, sînt de o ra ră înălţim e religioasă
şi literară» 323 — ceea ce a explicat totdeauna celebritatea acestui autor
patristic. Ne referim atît la valoarea teologică a textelor ca atare cît
şi la faptul că ele au constituit m odele de artă literară şi au fost cea.
mai com entată operă patristică în Evul M ediu bizantin. A stfel se ex
plică m area preţuire ce li s-a acordat, păstrarea peste secole a unui
mare num ăr de copii m anuscrise ale acestor C uvîntări cu nenum ărate-
scolii, glose şi com entarii alcătuite în greceşte, în siriană, armeană,,
georgiană, bulgară şi rom ână. N ichita din H eracleea a alcătuit comen-
tarul său la C uvîntările Sfîntului Grigorie Teologul în greceşte la sfîr-
şitul secolului al Xl-lea. Ulterior, întreaga operă a fost tradusă în slavă,
şi aşa a pătruns de tim puriu şi la noi în cele două limbi clasice ale^
literaturii creştine. O pera aceasta reprezintă ea însăşi expresia unei
vaste culturi antice şi unul dintre elevatele argum ente ale universali
320. Studiind u lte rio r m anuscrisul la M oscova, c e rc etă to ru l Sorin U lea a ra tă că la
transcrierea m anuscrisului au p a rticip a t trei copişti, m ai e x a c t : U ric a transcris-
302 file, iar cei doi auxiliari ai săi, prim ul — şi cel m ai ta le n ta t — a tran scris
36 file, al doilea —· m ediocru — a tran scris u ltim ele 17 file. M ărtu ria scrisă
de stareţu l m ănăstirilor u n i t e : N ea m ţu şi B istriţa, de la a n u l 1407, constituie
încă o probă grafică a m anuscrisului — cea de a p a tra — prin e p ilo g u l:
«In anul 6921 (1413) popa D om etian a term in at (p u rtare a de g rijă pentru),
această carte», la care a m ai adăugat şi Uric precizarea : «cu m ina lui Gavriil»
(S. U l e a , Gavriil Uric. S tudiu paleograiic, p. 60, n o ta 98).
321. In p rezen t este în re g istra t ca ms. 1494 din fondul 196, «M azurin» al A rh iv e lo r
C entrale de Stat din M oscova ( G A D A ) .
322. R. C o n s t a n t i n e s c u , op. cit., p. XV.
323. I o a n G. C o m a n, Patrologie, p. 180.
250 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
este p ic ta tă la ab sida din dreapta. G rupul celor care rîv n esc-a u rc a e ste
p lasat la baza scării, u n ii u rc ă treptele, iar M întuitorul îi aşteap tă la
p o artă cerului. în d re ap ta scării, două grupuri de îngeri veghează şi
în cu ra jeaz ă p e cei ce se p re g ătesc să urce, în stînga sîn t diavoli c a re
v o r să îm piedice p e cei ce urcă.
C lasica re p rez en tare a Scării în fresca m o ldovenească se găseşte la
m ăn ăstirea S uceviţa. P ictu ra S uceviţei a fost ex e cu tată în tre anii 1595
şi 1596. în ex terio r, în p a rte a de n ord este p lasată com poziţia Scara
Sfîntului Ioan Sinaitul. în d reap ta scării sîn t 6 rîn d u ri de îngeri spre
ajutor, în stînga, fă ră ordine, m ai m ulţi diavoli. Sus, M întuitorul în-
tîm pină pe binecredincioşi.
La b iserica fostei m ănăstiri «Sfîntul Ilie» din Suceava, în exterior,,
este o orig in ală re p rez en tare plastică a Scării S fîntului Ioan Sinaitul,
nu atît din p u n ct de v ed e re al fidelităţii im aginii artistice, c£t m ai ales
pen tru sem nificaţia prezenţei la picioarele scării a vrednicului m itro
polit V arlaam M oţoc, cel care a depus m ari străd u in ţe în vrem e ce
arh ip ă sto rea la S uceava pen tru a se ex ecu ta p ictu ra frescă ex te rio a ră
de la m ăn ăstirea Sfîntul Ilie-S uceava 339. în că de pe cînd se afla la m ă
n ăstirea Secu, la cum păna secolelor XVI şi XVII, V arlaam a depus o·
pioasă străd an ie realizînd v ersiu n e a în rom âneşte a Scării Sfîntului Ioan
Sinaitul. A ceastă prim ă trad u c ere rom ânească a Scării p e care o cu
noaştem p în ă astăzi 340 a circulat m ult la noi în secolul XVII şi în ce le
urm ăto are 341.
.345. La M oldoviţa e x ista o copie a scrierii V arlaam şi Ioasat din secolul al XVI-lea
N u se p o a te preciza dacă a fost scris aici ori a fost adus din a ltă p a rte acest
m anuscris-copie. E ra citit la M oldoviţa în anul 1610 de ierom onahul Efrem care
face o în sem n are spre a se şti că a aflat în el «multe cuvinte de suflet folo
sitoare». Îm preună cu a lte m anuscrise de la M oldoviţa, m anuscrisul acesta se
p ă strea ză la D ragom irna, fiind în re g istra t sub nr. 1849/760.
-346. D a n H o r i a M a z i l u , U drişte N ăsturel, Bucureşti, 1974, p. 206.
.347. Varlaam şi Ioasat face p a rte din tre «rom anele populare», în care povestirea
se îm bină cu legenda fantastică, ten d in ţele m oralizatoare cu critica alegorică
a societăţii vrem ii. S crierea a p ă tru n s la noi prin filieră bizantină şi slavonă.
T raducerea ro m ân ească s-a făcut «foarte probabil în v eacu l al XVI-lea». Ceea
ce înseam nă că a p u tu t ex ista o trad u c ere rom ânească m ai veche decît cea
a lui U drişte N ă stu rel din 1649 (v e z i: P. P. P a n a i t e s c u , începuturile şi
biruinţa scrisului In lim ba rom ână. Bucureşti, 1965, p. 100).
PRIMELE SC R IE R I P A T R I S T I C E I N L I T E R A T U R A N O A S T R A 257
această carte num ită A vva Dorothei, pentru m ănăstirea Zograf din
Sfîntul M unte Athos, unde este hram ul Sfîntul G heorghie şi a dat-o
pentru sănătatea şi m întuirea sa în anul 6983 (1475)». Urm ează preţi
oasa indicaţie despre autorul m anuscrisului : şi «a scris aceasta Petru»
— care în mod cert era u n m onah. Nu se ştie dacă atunci m anuscrisul
a mai ajuns la Athos. C îtva timp s-a p ăstra t în Biblioteca m ănăstirii
Bisericani 363.
Un Mărgăritar se retranscria în M oldova în anul 6989 (1481). Suma
ra însem nare referitoare la dată a fost publicată de Al. Iaţim irschi, cînd
a cercetat acest codice, care se afla atunci în colecţia «Sciuchin» din
MoScova 384. în prezent probabil se păstrează la M uzeul istoric din
M oscova 365.
în secolul al XV-lea se transcria în M oldova un Sbornic-Omiliar,
care u lterio r a ajuns de la M ănăstirea N eam ţu la Biblioteca Academiei-
Bucuireşti36e. Sbornicul cuprinde omilii hrisostom ice «despre Facerea
lumii», H exaim eronul, C uvinte pentru perioada liturgică a Triodului,
Învăţătură în sfînta şi marea Duminică a Paştilor, (MOBO Bl (= Cu-
vîntul 12), Învăţătură în lunea Sâptămînii lum inate, şi Învăţătură în
Duminica Sfîntului A postol Toma. A sem ănător stau lucrurile şi cu un
codice care cuprinde m ai m ulte C uvinte ale Sfîntului Efrem Şirul :
Lauda fraţilor care trăiesc viaţă în obşte, Despre m întuire şi despre po
căinţă, C uvînt despre preafrumosul Iosit şi altele. Sbornicul a fost
cercetat la începutul secolului al XVIII-lea de episcopul Pahomie al
Rom anului 367.
Un m anuscris d atat din secolul al XV-lea s-a prescris şi s-a folo
sit în M oldova ; se păstrează la Biblioteca Academ iei-Bucureşti, pro
venind de la M ănăstirea Neam ţu. C onţine m ai m ulte texte patristi
ce : Învăţături diferite ale A v v e i Dorothei ·, A le Sfîntului Macarie cel
Mare·; Capetele lui Atanasie al A lexandriei ; C uvinte ale Sfîntului Efrem
Şirul, A le Sfîntului Varsanufie, scurte Sentinţe din operele Sfinţilor
Ioan G ură de Aur, N il A scetul 368. Ierom onahul Lazăr, care în mod cert
era în Pocrovul Neam ţului, a scris pe m anuscrisul mai sus m enţionat
în anul 7242 (1734) : «De folos şi sufletesc lucru este întru această carte,
carele şi eu sm eritul şi m ult păcătosul o am citit, cînd se făcea schitul
în Codrul Paşcanilor, ce să cheam ă Brăteşti. Să se ştie m ultă vreme» 369.
363. Se p ăstrea ză la M uzeul istoric din M oscova (vezi Repertoriul..., p. 392 şi A 1.
E l i a n , M oldova şi Bizanţul, vol. cit., p. 165).
364. Repertoriul..., p. 442.
365. Vezi şi E m i l T u r d e a n u , L 'activité littéraire en M oldavie à Tépoque d'E·
tienne le Grand (1457— 1504), In «Revue des Etudes Roum aines», V—VI (1957—
1958), p. 54.
366. M anuscrisul nr. 148.
367. Ms. slav, nr. 154 din secolul XV — la BAR.
368. Ms. slav, nr. 160 — la BAR.
369. P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., I, p. 238— 240. Schitul m enţionat din «codrul
Paşcanilor», cu hram ul A dorm irea M aicii Dom nului, se construia atunci cu
ch eltu iala lui Iordache Cantacuz(itno m edelnicerul.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITERATURA N O A S T R Ă 261
VECHI TRADUCERI
ROMÂNEŞTI
DIN SCRIERILE PATRISTICE
A.
CUVlNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ
AL SFÎNTULUI IOAN GURĂ DE AUR
ÎN NOAPTEA SFINTELOR PAŞTI
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE
CU PRIVIRE LA PRIMELE TRADUCERI ROMÂNEŞTI
ALE ACESTUI «CUVÎNT...»
pond erea cuvenite, ţin înd seam a de deosebirile esen ţiale d in tre acestea
şi disciplina teologică, în sp eţă p atristica rom ânească — p atristica
av în d o tem atică şi obiective de strictă specialitate, im plicit o persp ec
tiv ă specifică, o rien tîndu-se spre un anum it tip de v alo ri spirituale.
Ne-am propus, astfel, să cercetăm acest tex t sub m ultiple aspecte,
să facem analiza stru ctu rii şi conţinutului său, ţin în d seam a de faptul
că este o scriere cu o problem atică com plexă, sau m ai bine spus çom -
plicată, dacă nu este să m enţionăm d ec ît co n tro v ersa cu p riv ire la
au ten ticitatea hrisostom ică, co n tro v ersă de altm interi tardivă, iscată
la începutul secolului al X V III-lea de m onahul catolic B ernard de
M ontfaucon, cînd acesta, trad u cîn d O m iliile Sfîntului Ioan G ură de
Aur în lim ba latină, a tre c u t «Cuvîntul... la Paşti» în categ o ria spuria
(nesigure), opinie p re lu a tă de editorii operelor hrisostom ice în secolul
al XIX -lea : J. P. M igne, pe urm ă de J. B areille etc.
A supra problem ei p a te rn ită ţii hrisostom ice a acestui «C uvînt de
învăţătură...», dacă este hrisostom ic prin origine, sau a d ev en it hriso-
stom ic — ceea ce p o ate să p a ră p arad o x al — , ne vom opri în m ăsura
cuvenită şi la locul p otrivit. Oricum , prima traducere rom ânească —
identificată ca o v ersiu n e secu n d ară — este datată cu certitudine la
jum ătatea secolului al X V I-lea , cu m ult în ain te de a se declanşa con
tro v ersa am intită.
s e t t i , Lim ba rom ână in v e a c u l al X V I-le a , [B ucureşti], 1929— 1930 (lito g ra fia t
la B iblioteca A cad. Rom. II 106371 şi tip ă rit, B ucureşti, 1932); P. P. P a n a i -
t e s c u, La littéra tu re sla vo -ro u m a in e ( X V - e — X VI I - e siècles) et son im p o r
tance pour l'h isto ire d es littéra tu res sla ves, V, P raze, 1931; Dr. M i l a n P.
Ş e s a n, O riginea şi tim p u l prim elor traduceri ro m â n eşti ale S lin te i Scripturi,
C ernăuţi, 1939 (E xtras din «C andela», L, 1939); Ş t e f a n C i o b a n u, În c e p u
turile scrisului in lim ba rom ânească, B ucureşti, 1941 (E xtras din «A nalele A cad.
Rom.», M em oriile S ecţiu n ii L ite rare , S eria III, Tom. X, M em . 3 ); A l. R o s e t t i ,
C ele m ai v e c h i traduceri ro m â n eşti de cărţi religioase, B ucureşti, 1944 ; Ş t.
C i o b a n u, Istoria lite ra tu rii rom âne v ec h i, vol. I, B ucureşti, 1947 ; G h. M i ·
h ă i 1 ă, C ontrib u ţii Ia istoria c u ltu rii şi lite ra tu rii rom âne v ec h i, B ucureşti,
1972; P a i n d e l e O l t e a n u , C o n trib u ţii Ia p ro b lem a în ce p u tu rilo r şi p ro
m ovării scrisului rom ânesc, 400 de ani de la apariţia T îlc u lu i E vangheliilor
(1564) a lui C orcsi, B ucureşti, 1964 (E xtras din c u le g e re a «Limbă şi lite ratu ră» ,
voi. V III); P. P. P a n a i t e s c u , În c ep u tu rile şi biruinţa scrisu lu i în lim ba
rom ână, B ucureşti, 1965 ; I d e m , In tro d u cere la istoria c u ltu rii rom âneşti, B ucu
reşti, 1969 ; A I. R o s e t t i , B o r i s C a z a c u şi L i v i u O n u , Istoria lim bii
rom âne literare, vol. I, De la o rig in i p ln ă la în c e p u tu l se c o lu lu i al X IX -lea, Ed.
a 2-a re v ă z u tă şi a d ău g ită, B ucureşti, 1971; I. C. C h i ţ i m i a , P roblem e de
bază ale literaturii rom âne v e c h i, B ucureşti, 1972; I. G h e ţ i e şi A l . M a r e ş ,
G raiurile daco-rom ăne în se c o lu l al X V I-le a , B u cu reşti, 1974 ; I. G h e ţ i e ,
În c ep u tu rile scrisu lu i In lim ba rom ână, B ucureşti, 1974, şi Istoria lim b ii li
terare. P rivire sin tetică , B u cu reşti, 1978; A l. R o s e t t i , Istoria lim b ii ro
m âne, E diţia a 2-a re v ă z u tă şi a d ă u g ită [vol. I], B u cu reşti 1978 ; G h. M i -
h ă i 1 ă, C ultură şi litera tu ră rom ână v e c h e , în c o n te x t e uropean, S tudii şi
tex te, B ucureşti, 1979 şi S tu d ii d e lin g v istic ă şi iilo lo g ie, T im işoara, 1981.
270 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
rom ânesc, asupra celui bizantin şi celui slavon în bună m ăsură, pentru
că aceşti factori reprezintă elem entele unui fecund schimb de valori
în epocă, la noi.
începuturile scrisului în limba română, exprim area culturii în limba
naţională, după cît se deduce, începînd cu secolul al XVI-lea relevă
în contextul european al epocii un evenim ent cu sem nificaţie revolu
ţionară 5. A ceasta nu a însem nat însă o rupere de cultura teologică
bizantină ortodoxă, nici o bruscă părăsire a interm ediarului său slavon.
Timp de m ulte secole Bizanţul a însem nat nu num ai centrul celei mai
strălucite culturi m edievale, ci şi fortăreaţa care apăra Creştinism ul
şi im plicit contribuia la apărarea atît a popoarelor din Sud-estul euro
pean cît şi a O ccidentului de invazia m ahom edană. în condiţiile isto
rice date, limba slavonă, ca interm ediar al culturii bizantine, repre
zenta pe atunci garanţia şi criteriul O rtodoxiei noastre. în aceste îm
prejurări, o prim ă form ă a culturii rom âne au reprezentat-o versiunile
tex telo r bilingve, traducerile fiind făcute mai ales din slavonă sau,
anterior, direct din latină, textele circulînd în cele două versiuni p a
ralele.
în perioada form ării statelor m edievale rom âneşti — sfîrşitul se
colului al X lII-lea şi secolul al X lV -lea —, prin strînsa colaborare intre
stat şi Biserică, prin tem einica organizare adm inistrativă şi bisericească,
precum şi prin consolidarea raporturilor ierarhilor şi voievozilor ro
mâni cu Biserica şi statele din Sudul Dunării, s-a creat cadrul dezvol
tării culturale înfloritoare din secolul al XV-lea. Un fapt im portant a
fost ctitorirea unui num ăr m are de m ănăstiri şi schituri, care s-au
afirm at ca im portante centre ale culturii în limba rom ână şi ale expri
m ării conştiinţei O rtodoxiei rom âneşti.
Ultimele rezultate ale cercetărilor filologice stabilesc începuturile
scrisului în rom âneşte cel puţin în a doua jum ătate a secolului
al XV-lea 6. Prim ele traduceri rom âneşti ale scrierilor religioase nu au
răm as izolate în spaţiul restrîns în care s-au înfăptuit, ele au cunoscut
o circulaţie amplă, după cum dovedesc num eroasele copii ce se păs
5. Istoria lim bii rom âne literare, voi. I, 1971. A precierea a p arţin e Acad. Al. Ro-
s e t t i : «actul rev o lu ţio n ar al traducerii, la începutul secolului al X V I-lea, a
c ă rţilo r relig io ase în rom âneşte, în tr-o perio ad ă cînd num ai v echea slavă,
g re ac a şi latin a e ra u re cu n o sc u te ca singurele lim bi oficiale de cult».
6. I. G h e ţ i e şi Al . M a r e ş , Groiurile daco-rom âne în secolul al X V I-lea, p.
40: «In stadiul actu al al cunoştinţelor noastre, originile trad iţiei lite rare ro
m âneşti nu pot fi p lasate în ain te de 1450; ele d atează deci, foarte probabil,
din a doua ju m ă tate a secolului al X V -lea. A cceptînd acest punct de vedere,
re zu ltă că în a doua ju m ă ta te a secolului al X V I-lea trad iţia lite rară rom â
n e ască av ea o vechim e de a proape un secol».
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R A 273
9. Ibidem, p. 301.
Cum se ştie, pînă la semnalarea Manuscrisului popii Braţul se considera drept
cel mai vechi manuscris din literatura noastră Psaltirea Scheiană, în oare de
asemenea se află şi o lucrare patristică im portantă: «Simbolul atanasian* —
datat fie la sfîrşitul secolului al XV-lea, fie la începutul secolului al XVI-lea;
cfercetările filologice însă, şi mai ales cele filigranologice (pentru datarea fi-
ligranologică vezi G. B l ü c h e r , Filigranele braşovene şi tipăriturile chirilice
din secolul al XVI-lea, în «R.B.», XX (1967), 7, p. 425) diin aceste două decenii
din urmă au dovedit, printr-o riguroasă documentare şi solidă demonstraţie, că
Psaltirea Scheiană a fost copiată între anii 1573—1574 — deci posterioară cu
mai mult de un deceniu faţă de Manuscrisul Popii Braţul.
10. N. I o r g a , Citeva documente de cea mai veche limbă românească, (Extras din
AAR, Mem. Secţ. Lit. Seria II, Tom. XXVIII, 1906, 2, p. 2—7).
11. Astăzi se păstrează la Bibi. Acad.-Bucureşti, ms. rom. nr. 447 şi două volume
fotocopii. în acest Codice, «Cuvînitul... la Paşti» poartă titlul: Oarecine era
un părinte anome Ioan, din cetatea lui Constantin împărat, cu Rostul de Aur. ·
De remarcat faptul că în Manuscrisul Popii Braţul titlul *Cuvîntului...» este mai
apropiat de cele din manuscrisele slave, şi anum e: Cine-i dentru sfinţi părin
tele nostru creştenu mare episcop den cetatea lui Constantin, cu Rostul de Auru.
Cuvînt de învăţătură. O opinie fermă cu privire la vechimea versiunilor româ
neşti ale acestui «Cuvînt de învăţătură...» exprimă şi prof. Pândele Olteanu:
«Această Omilie a avut o mare răspîndire în cultura română, fiind de timpuriu
tradusă în unul dintre cel mai vechi texte în limba română, în Codicele Sturd-
zanus, ca şi în Codicele Cardaş... într-o versiune bot bilingvă slavo-română,
descoperită de N. Iorga... în o altă versiune mai dezvoltată, identică în partea
slavă cu cea descoperită de N. Iorga şi păstrată la Muzeul Naţional din Praga»
(Contribuţii la studiul literaturii omiletice, în «Rsl.», XIV (1967), p. 349). Intr-un
alt studiu: Cea mai veche omilie în limba română, în aceeaşi publicaţie, XVII
(1970), p. 236, P. Olteanu afirmă că omilia hrisostomică în discuţie a fost tra
dusă în ropiâneşte pe; la începutul secolului al XVI-lea.
,1Z Codicele miscelaneu de la Ieud, manuscrisul românesc nr. 5032 de la Bibi.
Acad, R.S.R.-Bucuireşti. Textul de la Ieud nu este bilingv. Originalul după care
s-a făcut aceâstă copie trebuie datat cu certitudine în secolul al XVI-lea. Vezi
şi studiul amplu publicat de Mirela Teodorescu şi Ion Gheţie, Manuscrisul de
la Ieud, text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice, Bucureşti, 1977.
Referitor la datarea pe baza investigaţiilor filigranologice, Al. Mareş afirmă şi
demonstrează că Manuscrisul de la Ieud a fost copiat între anii 1621 (sau 1622)—
1633 (Datarea Manuscrisului d e ja Ieud,Jiu «LR», XXIV (1975), 4, p. 311).
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITER A TUR A N O A S T R A 275
13. Cu p rivire la izvodul după c a re a fost trad u s acest «Cuvînt...» de c ătre D iaconul
Coresi, a tlt I. Coliada, c ît şi P ândele O ltean u afirm ă că acest izvod e ste opui
în lim ba slavă cu t i t l u l : Cazania sau O m iliarul tip ă rit în 1569 la Z abludov
în Bie lo rusia, de Ivan F eodorov '(cf. I. G h e ţ i e , T e x te rotacizante şi origina
lele scrisului literar rom ânesc, în voL «În cep u tu rile scrisului în lim ba ro
mânii», p. 62).
14. Ms. s l a v 1scris în Ţ ara Rom ânească, la M ăn ăstirea B istriţa-V îlcea (cf, P. P.
P a n a i t e s c u , M anuscrisele slave, din Biblioteca A cadem iei, voi. I, Bucu
reşti, 1959, p. 401—403).
15. F. 82 v—83 v.
16. Cf. N. D r ă g a n u, Două m anuscrise vechi. C odicele Todorescu şi C odicele
M arţian. Studiu şi tran scriere , B ucureşti, 1914, p. 191— 195. N. D răganu lo ca
lizează trad u cerea în M aram ureş şi o datează la în ceputul secolului al X V I-le a ;
«Nu e o traducere originală — precizează au to ru l — , ci o copie de pe unul,
ori chiar m ai m ulte m anuscrise, care şi e le p u tea u să fie copii» (Ibidem , p. 91).
A ceastă aserţiune, a rătîn d că e ste v o rb a de o trad u c ere m ult m ai tim purie,
confirm ă ipoteza lui P ândele O ltean u despre ju stific are a d a tă rii chiar de la
finele secolului al X V -lea, copiată apoi în m al m ulte m anuscrise, care au p u tu t
a ju n g e în m ănăstiri şi in b isericile de sat.
17. P oveste la S iintele Paşti. P ropovedania de Paşti, a lu i Zlatoust.
276 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
buşirea conştiinţei de sine a neam ului rom ânesc» 22. P recizările p e rti
n en te ale în v ăţatu lu i citat in v o că faptul, isto riceşte confirm at, că în a
in te de ap a riţia celo r dintîi te x te rom âneşti cunoscute «poporul n o stru
a av u t o v ia ţă politică, relig io asă şi c u ltu ra lă independentă. în secolul
al X V -lea B iserica a fost un factor n aţio n al şi cu ltu ral şi a ju c a t un
rol însem nat în v ia ţa ţă rilo r rom âneşti» 23. R eferindu-se la cunoscutul
argum ent al afirm ării elem entului n aţio n al a tît în R ăsărit cît şi în Apus,
consideră trad u cerile te x te lo r religioase în ro m ân eşte drep t o m anifes
tare a conştiinţei n aţio n ale în B iserică — im plicit în cu ltu ră — , d eo a
rece O rtodoxia nu are u n caracter cosm opolit. In plus, B iserica a r e
p rezen tat la noi factorul prim ordial de în v ăţăm în t în epocă şi, m ai m ult
încă, este o şco ală a poporului, p e n tru acea vrem e.
în tr-u n Praxiu m anuscris bilingv scris la B isericani m ult m ai tîr-
ziu — la ju m ătatea secolului al X V III-lea (1766) — , Şt. C iobanu a des
coperit o însem nare care i-a în tă rit opinia că tex tele bilingve ar fi avut
mai întîi şi u n scop d id a c tic u . T rebuie să adăugăm că în secolul al
XVI-lea Psaltirea, E vangheliile, A po sto lu l, în trad u c ere rom ânească,
nu au fost d estin ate exclusiv săv îrşirii ritualulu i, ci e rau şi te x te p e n
tru o «lectură p articulară» ; argum entul se sp rijin ă pe un elem ent de
aspect formal, d ar foarte sem nificativ : tex tele trad u se în a c eastă epocă
mi sînt îm părţite pe zile liturgice.
A stăzi este în deobşte cunoscut faptul că aceste cărţi bisericeşti, la
care se ad au g ă C easlovul, se foloseau d rep t m anuale după care se în
v ăţa ca rte în şcolile bisericeşti, p ersonalul de p re d are fiind alcă tu it to t
din clerici şi dascăli de biserică, m etoda p re d ării pe te x te bisericeşti
prelungindu-se ch iar p în ă în secolul al X lX -le a 25.
22. D upă o p in ia lui Şt. C iobanu, a c e a s tă c o n ştiin ţă d e sin e a p o p o a re lo r s-a m a n i
fe sta t în că d in se c o lu l a l X lII-lea, deci în a in te de in flu e n ţa id eo lo g iei h u site
(secolul XV). în s t u d i u l : În c ep u tu rile scrisu lu i în lim b a rom ânească, e x tra su l
cit., p. 2— 3, afirm ă că p rin B iserica O rto d o x ă e le m en tu l n o stru a u to h to n s-a
m an ifestat cu o d e o se b ită fo rţă şi c a p a c ita te de re zisten ţă .
23. Ibldem .
24. Ibidem , p. 4 şl 50. Ia tă te x tu l în s e m n ă r ii: «A cest izvod de P ra x iu ia s te a sfin
tei m ăn ă stiri a B isericanilor. Şi s-a u a d u s aici la E p iscopie la Rom an, la şcoală,
p e n tru tre a b a în v ăţă tu rii» .
Şt. C iobanu, în stu d iu l m en ţio n at, v o rb in d d e sp re lo ca liz are a p rim e lo r t r a
duceri în M aram ureş, sp u n e că scopul c e lo r cu te x t b ilin g v e ra «de a în le sn i
■ > în v ă ţă tu ra lim bii sla v e b ise ric e şti p e n tru c le ru l ro m ân — în sp e c ia l p e n tru cel
din sa te le ru ten e , p re cu m şi a lim bii ro m â n e şti p e n tru p re o ţii ru te n i din M a ra
m ureş şi din p ă rţile v e c in e a le R usiei S u b c a rp atic e . T e x te le a ce stea , a tît cele
în d o u ă lim bi c ît şi c ele c u te x t n u m ai rom ânesc, e ra u fo lo site şi în şc o li p e n tru
p re g ă tire a p re o ţilo r ro m ân i şi ru ten i. O a se m e n e a şc o a lă fu n c ţio n a p e lîn g ă
M ă n ă stire a Peri din M aram ureş» (în c e p u tu r ile scrisului..., p. 141— 142).
25. Ibidem , p. 40. V ezi şi lu c ra re a lu i O n i s i f o r G h i b u, Din istoria lite ra tu rii
d id a ctice rom âneşti, B ucureşti, 1975, p re cu m şi re c e n z ia p e o are am p u b lic a t-o
su b t i t l u l : Despre b u c o a vn e le , ab eced a rele ş i cărţile n o a stre v e c h i de citire, în
«MO», X X V III (1976), 5— 6, p. 438—454; Pr. M. B u l a c u , S p iritu l c a te h ezei
patristice în şcoala rom ânească, B ucureşti, 1937, p. 27— 31. Ip o tez a c u n o sc u tă
a lui Şt. C iobanu e ste îm p ă rtă ş ită şi d e G . M ih ă ilă : «M otiv u l p rin cip al, cel
280 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
PRELIMINARII
1. în «Codicele Cardaş»
MANUSCRISUL POPII BRAŢUL DIN BRAŞOV
(1559— 1560)
2. Ia «Codex Sturdzanus»
MANUSCRISUL POPII GRIGORIE
DIN MAHACI (1580— 1619)
şi a treia din 1619. Popei G rigorie «îi datorăm — spune H asdeu — cea m ai
im portantă [pînă la acea vrem e] colecţie de tex te rom âneşti din secolul al
XVI-lea. Prima parte scrisă cu m ina sa, iar partea a doua, inclusă» (Op. cit.,
p. 1—2). In cea de a doua Însem nare din cele tre i aici m enţionate, Popa G ri
gorie ne indică propriul său num e : «Scris-am eu, Popa G rigorie din Măhaciiu,
in zilele lui Balăru Buldujaru Crai. C arte ciri să v a în tre b a cu altul să ştie
răsp u n d e : iară num ărul anilor de la A dam 7115 ai, de la N aşterea lui H ristos
Domnul ai 1607». A cest an nu indică sfîrşitul m anuscrisului, ci d ata cînd a co
piat el catehism ul «Întrebări şi răspunsuri».
55. C ercetătorul G h. C h i v u , în s tu d iu l: Copiştii Codicelui Sturdzan — p ublicat
In «LR», XXVII (1978), 1, p. 59—73 —, afirm ă că d ato rită Popii G rigorie din M ă
haci avem astăzi în copii 21 de texte vechi româneşti, în tre care : 1) Scriptura
din ceriu a Domnului nostru lisus Hristos ; Pravila Siinţilor Părinţi (fragm ent) p
2) Cuvîntul Svîntului. Pavel Apostol, de ieşirea sutlelelor ; 3) Cuvînt de îmbiate
la munci ; 4) Cugetări în ora morţii ; 5) Rugăciune de scoaterea dracului; 6)
Descîntec ; 7) Legenda lui Avram ; 8) Legenda Sfintei V ineri; 9) Întrebarea
creştinească; 10) Rugăciuni; 11) Tîlcovania Evangheliei de la judecată; 15)
Fraţi dragi (trei texte slavo -ro m ân e) ; 16) Rugăciunea SIÎntului Sislnie ; 17) Două
versiuni ale Cuvîntului hrisostomic de învăţătură la Paşti (ff. 63 v—67 v, 79 v
o versiune care cuprinde num ai în c e p u tu l): «Să n eştire buru creştini...» şi «Oa
recine era un părinte...». M ai d ep a rte se află patru tex te slavone, u nul neiden
tificat şi Tatăl nostru, scris cu slove chirilice în lim ba m aghiară. Gh. Chivu
a ajuns la concluzia că au existat nouă copişti ai acestor tex te (op. cit., p. 69).
De altm interi şi H asdeu stabilise că o p arte a tex telo r m ăhăcene, sîn t scrise de
altă m înă şi chiar în altă localitate (op. cit., p. 247—248).
56. Copia consem nată la f. 79 V are titlu l Omiliei într-o trad u cere mai liberă, d a r
cu aceeaşi greşeală rem arcată de P. P. Panaitescu : «O arecine eTa un p ărin te
anom e Ionu, din cetatea lui C onstantin îm părat, cu rostul de aur» — şi im ediat
urm ează textul «Cuvîntului...» copiat parţial to t pe f. 79 v, pînă jos, cu un scris
mai regulat, litere mici drepte, 19 rînduri pe pagină : «Se-i neştire buru creş
tin i de Dumnezeu iubitu...», pînă la «să blagodorească...».
294 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
d u p ă a l n o o le a c ia s l ă s a t u ; să să a p ro p ie n em ica să n u se tia m ă. S e -a u v e -
n itu n e ş tire în a l u n sp ră z e a c e le c i a s ; să n u se tia m ă d e p e ste a lă că-i bunu
c in stito ru d e s p u e to riu lu i; p riim e a şte cela d e în tîiu ca şi cela d e a p o i ; în b lă-
in z e a ş te c ela ce au v e n itu în a l u sp ră z e a c e le a c i a s ; ca şi c e lo r ce a u Iu-
c ra tu de î n t î i u : şi a c e la de apoi m ilu iaşte, şi a ce la de în tîiu în b lîn z e a ş te ;
şi â c e lu e a dă, şi a c e la d ă r u ia ş t e ; şi lu cru lu i c iin ste a şte şi p u n e re a laudă.
D e rep tu a ce aia in tra ţi în b u c u ria D om nului v o s t r u ; şi ceia de în tîi şi ai doii
p la tă să l u a ţ i : b o g a ţii şi m iş e ii; so ţu cu so ţu să v ă î n c e t a ţ i ; c eia ce să au
ţ i n u t ; şi lean işii, şi dzua c iţn j s t iţ i ; şi c eia ce s-a u p o stitu şi ceia ce nu
se -a u p o stitu b u c u ra ţi-v ă a s tă zi. M asa g ă tiţi şi v ă în d u lc iţi toţi. V iţelu l
g r a s u ; n im e să n u iasă f lă m în d u : şi to ţi să în d u lc iţi cu m işei cu b o g a ţi d e
b u n ă ta ţia b u n ă tă ţie i d e a s tă zi. N im e să n u p lîn g ă de m e s e re ta te a stă z i :
iv itu se u d e p re u n ă în p ă r ă ţi i a ; n im ea să n u p lîn g ă de p ă c a te le sa le a stă z i;
că e rta r e a de în g ro a p ă se -a u lu m in a t; n im e să n u se tiam ă de m o arte j că
n e aiu m în tu itu M în tu ito riu l d e m o r te : stiin se ce e ra ţin u t de d i în s u ; n e
n u (n e)iţi iad u l cela ce a u p o g o rîtu în ieadu. A m ă rî-se că în b u că de tru p u l
l u i ; şi a d e c ă a ş te a p tă în G a lelei de s t r i g ă ; şi iad u l se a m ă rîse şi căzu giosu.
A m ă ră -se şi s e ţtă ia t în m s.) d e ş e r t ă ; A m ă rî-se şi fu b a tj o c u r ă ; şi tru p u l
l u i: se tip in ă cu D u m n e z e u ; lu a p ă m în tu l şi tă î(n )p in ă celu în ce v e d e a : şi
căzu în tru ce n u ş t i i a ; u n d e ţi-i m o rtia a cu lu ? U nde ţi-i a b ir u ir e a ; In v ise
D um nezeu şi tu p o g o rîtu f u s e ş i ; în v is e D um nezeu şi c ă z u ră d r a c i i ; In v ise
D um nezeu şi v iia ţă v i i e ; In v ise şi b u c u ra ră î n g e r i i ; In v ise D um nezeu n e c e
u n u l m o rtu n u -i în g r o a p ă ; D um nezeu în v ise de în tru m o r ţi; în c e p ă tu ră m or
ţilo r fu : A c elu ia-i ţin u tu l şi sla v a în v e a c u a d e v ă ru !» 59.
însă cine va spune tăriile Domnului, auzite face-va toate laudele lui?
Sau ciine ară putea spune de destul şi a arăta cumu se-ară cădea bunătatea
aceştii zile, şi a cînta şi a se mira [minuna, uimi] puteriei acestuia şi măriei
[măririi] ? Că neispitite sint judecările Domnului nostru, şi neajpnse cără
rile M . Eri eram întunecaţi, iară astăzi lum inaţi; eri întru suspini şi în plîngeri,
iară astăzi întru veselie şi în b u cu rie; eri eram în neşchit suflet, iară astăzi
întru suflet dulce ! Că adevăr, nespusă iaste, fraţilor, măriia şi bunătatea aceştii z i !
Că nimea nu poate spune darul aceştii ta in e ! Că încă nu se poate spune cu
adevăr preaînmulţimea măriei lu Dumnezeu şi oe e cătră noi dragoste şi mila
lui şi e ş ire a ! Că izbăvire dat-au Hristos pre Sine pentru noi, pentru toţi.
şi ne-au adus pre noi den m oarte la viaţă, şi den untunearec la lumină, şi den
robie la scumpărare, şi den vrajbă la dragoste.
Că ne-au scumpărat pre noi den blestemul păcatelor (ce-au fost pentru
noi blăstemul), ca să fim feciori, că de acmu să nu mai fim robi, ce slobozi,
şi să nu mai fim de acmu în muncă ce fără de muncă, de acmu nu iubitori
d e lume, ce de Dumnezeu iubitori, şi de acmu nu după trup imblând, ce după
duh. Că zice Pavel Apostol că «cine îmblă după trup, trupeşte se grijeşte, iară
cine îmblă după duh, de duhu se grijaşte». S-au dat noao sufleteaşte să prăz-
nuim şi sufleteaşte a îm b la ; c-au dat noao prea de cuviinţă şi cu dereptate a
lăcuii, cu dragoste şi cu împreunare, cu blândeaţe şi cu pace, cu lungă răbdare
şi cu dulceaţă} că ne-au sfinţit şi ne-au proslăvit pâre noi cu duhul sfînt, ca în
noirea vieţii să îmblăm. . ,
Dară noi ce vrem da lu Dumnezeu de toate de acestea ce-au dat el
noao ? Ce văm da noi cu destoinicie frâmseţiei lu Dumnezu şi slăvitei îm părăţiei
lui ? Ce văm da noi împrotivă [în schimbul] şi tocma preainm ulţitului darului
luii şi dulceţiei lui? Ce, lu Dumnezeu să mulţemim, iubiţilor, să-i mulţemim şi
să-l proslăvim, pentru acea miloste mare ce are el spre noi. Să-i mulţemim şi
să cădem Domnului şi să ne închinăm Lui şi să-i aducem Lui, în loc de myr,
daruri de cîntare cu frică şi cu bună mîndrie. Că iubitoriu de oameni iaste
şi bun şi dulce despuitoriul Dumnezeu şi toate le priimeaşte, macarâ şi ca mai
sărăceşti şi mai mici că sînt darurile noastre.,
Drept-aceîa să iubim şi noi, fraţilor, pre ceala ce-au iubit noi cu dulceaţă,
şi să murim şi noi pentru ceala ce au murit pentru noi în ainste, şi să mergem
după sfînta învăţătura lui. Să curăţim pre noi de toate spurcăciunile trupului
şi ale sufletului, şi să aducem Dumnezeului nostru lucrure b u n e : credinţa,
dragostea, nădejdea, răbdarea, înfrîngerea inimiei, milcuire şi. lacrimi, şi cuget
cuirat, şi omorîre acestui trup de pămînt de curvie şi de toate lucrurele necurate,
de pohte reale şi de carnete.
Să lucrăm lu Dumnezeu cu în ţelep ţie. şi cu bună slujbă, cu răbdare şi
cu rugăciune, şi să luom întru sânul nostru dragostea adeveritului Dumnezeu,
302 ,
f NESTOR MITROPOLITUL OLTENIEI
spăsitoriul nostru. Şi să cîntăm lui cântece noao, cum zice şi^ David proroc:
«Şi toţi împreună să cîntăm Lui, şi să plăsem cu mâinile, şi să strigăm lu Dum
nezeu în glas de veselie, că Domnul de sus înfricatu e şi îm părat prespre tot
pămîntul. Că mare e Domnul şi lăudat fo a rte ! Mare e Domnul şi măriei lui nu
e sfîrşen ie! Mare e Domnul şi mare e tării-a l u i !» Că deşartă şi zdrobi prea-
înălţatul şi trufaşul vrăjm aşul nostru, diavolul, şi moartea călcă şi toţi-i învise,
şi viaţa veacilor noao dărui. Eri amu Îngrupămune lu Hristos, iară astăzi ne
rădicam, ieri ne răstigniiam, iară astăzi ne proslăvim ! Derept aceaia să ne
şi îndulcim toţi, fraţilor, cu bune mulţemite, acestui praznic bun şi luminat şi
să intrăm bucurându-ne în bucuria Domnului nostru, ca slugile cealea bune şi
înţeleaptele. îm păraţii şi arhierei şi domnii şi judecii şi toţi cărei sînt pre dere-
gătorii, preuţii şi diaconii, călugării şi mireanii, voinicii şi proştii, bătrânii cu
tinerii, bărbaţii şi muerile, bogaţii şi measerii, robii şi slobozii, toţi să proslăviţi
şi să măriţi Domnul Dumnezeul nostru întru această zi luminată şi de praznic,
toţi să cîntaţi şi să vă miraţi şi să cin stiţi!
69. La B A R — Bucureşti, m anuscrisul nr. 5484. A fost stu d iat şi p u blicat de dr.
N i c o l a e D r ă g a n u sub titlu l: Două manuscrise vechi, Codicele Todorescu
şi Codicele Marţian, S tudiu şi tran scriere, Bucureşti, 1914. C u p rin d e: «Călătoria
Maicii Domnului Ia Iad » ; «Cuvîntul siîntului Apostol Pavel de ieşirea suilete-
lor» ; Cugetări în ora morţii ; Cuvîntul 12, p. 191—200.
70. G e o r g e I v a ş c u , Istoria literaturii române. B ucureşti, 1969, p. 109.
71. N. D r ă g a n u , op. cit., p. 12, 15 şi 20. N ici un a d in tre copiile m anuscrisului nu
a re v reo Însem nare care să n e precizeze d a ta sau locui un d e a fost scrisă,
Printr-un studiu com parativ In tre Codicele de la leud, Cazania Iui Coresi din
1581 şi Codicele Todorescu, I. G heţie aju n g e la concluzia că m anuscrisul T o
dorescu este copiat In p ă rţile de n ord ale ţă rii noastre, d eo arece lexicul îl
arată· leg a t de graiul n o rd ic (cf, I. G h e ţ i e , Texte coresiene copiate lrt Co
dicele. T odorescu, In. «L.Rj», XXV ,(1976), 4, p .; 3— 10 f l. G .h n ţ i e şi A l.jM .a ir e ş ,
Qraiurile..., p; 339 şi M. T e o d o r e s c u şi I. G h e ţ i e , M anuscrisul de la
leud, p, 36). . . . ..j-jr, __
20 — P rim e le S crieri P a tristic e
306 f NESTOR. MITROPOLITUL OLTENIEI
72. In şed in ţa A cadem iei R om âne din 11 noiem brie 1921, A n d re i B îrseanu a p re
z en tat acest Codice, e x punînd num ai o p a rte a ■cuprinsului s â u : fragm entul
din C atehism ul C oresian (v e z i: I. B i a n u , T e x te de lim bă din secolul al X V /-
Iea, .1925). Prin stă ru in ţa depusă atunci de Ion Bianu, se c re ta ru l A cadem iei
R om âne acest C odice a fost donat A cadem iei Rom âne şi în reg istrat sub cota 5032.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITERATURA N O A S T R Ă 307
4. în (a) FRAGMENTELE-IORGA,
parţial şi (b) în MANUSCRISUL IEROMONAHULUI RAFAIL
DE LA DRAGOMIRNA, în întregime
(a). Despre o altă v ersiu n e rom ânească a «C uvîntului de în v ă ţă
tură...», «nu m ai n o u ă decît cea a P saltirii Scheiene», în să d atînd din
epoca celor aflate în C odicele Cardaş şi în C odicele Sturdzanus, n e stau
m ărturie Fragm entele-Iorga — te x t denum it astfel p en tru că a fost des
coperit de m arele nostru sav an t is to r ic 7S. Le-a p u b licat în 1906, în
fotocopii şi cu tra n slite ra re a v ersiu n ii rom âneşti. M anuscrisul în care
s-au găsit «fragm entele» a a v u t te x t a ltern ativ slavo-rom ân.
R eproducem v ersiunea rom ânească a «Cuvîntului Sfîntului loan
Gură de Aur din noaptea Sfintelor Paşti», cu comentar :
Pagina I, a) Pagina III, a)
«...bine... cute... Ia ba... g re şi «...iară de s-ă u n e v o it n iştin e de s-au
şi în ce p a p lîn g e c ă tre D um nezeu şi postit, din cia su l d in tîie, el ca să ia
să ispovidesc c ă tre d u h o v n ic şi fa c ; a stăd z i p la tă d ire a p tă , că, de au
m ilostenie; deci D um nezeu p rim e şte că- v e n it n iştin e d u p ă al tre ile cias, bine
tră Sfinţia Sa; a c e ştia sim tu cei1d in n a i se m u lţîm a sc î şi să prăznuiascî».
11 ciaş, oe zice să y ie şi s ă să ap ro p ie, să
nu să sp a e că ce...» b)
«...[în]tru d e ş ă r t u ; ia rî n iştin e să s-a u
b) z ă b ă v it p în ă a l noade cias, ca să
v ie şi să să a p ro p ie şi nem ica să
«... ci ...cătră... D um nezeu şi prii-
nu să td a m î; ia r d e au v e n it n iştin e
m eşte p re cel de-ap o i ca şi p re cela in n a i 11 cia s să n u să sp a e p e n tru
ce s-a u n e v o it d in tîie. D eci m în g îe c ăce s-a u zăbovit, că a c e st cuvînt...»
pre cela d in n a i 11 ca şi p re cela
ce s-a u n e v o it din ciasu l întîie». Pagina IV, a)
Pagina II, a) «...ta, deci să vas... a ic ea grăiaşt[e]... n a
«...ilă nevoia... cinsteşte... om u tu ră. Să n... [fi]ţi curaţi... [să veni]
ţi cu credinţ[ă]... să lu a ţi sfînt... este
inaint... ga şi m... buni... tu lu i hrănit... să flăm îndu... ce n u
po... în fa ţa pî[n ă la păm înţt. să v a nevoi... şi n u să v a gă[ti]...
Dumnezeu...» [sfîn]ta anafură.»
b) b)
«...a a n u fu ră pu[ind]... ă tu l şi î n d u lc i
«...nevoit şi cei... [n]evo,iţi şi. rea]... [c in jste lu i D um nezeu... a c e s ta lum e.,
pratsnicu...ceia ce s-au... [bucu- în d u lc iţi de bu[curie]... d ra g o ste
r]aţi-v ă astă[zi]... [de b u cu ]rie în ei u... n im e să n u să [plîng]ă de
viere[i]...» m esereta[tea]..j»
b)
«...pre acesta... lum e ia[ră ] ...voi
«...[de a ce ]e a veniţi... [sin]guri întru...» să fie... [Du]m nezeu...» 79
vîntul în trei chipuri, că săntu trei ciate de p o sn ici: înităr iaste ciata,
cum ar fi un fecior la tată-său, deci să nevoiaşte şi lucreadză cu toată
inima şi cu toată voia lui, pentru că ştie, că toată avuţiia tătăne-său
iaste a lui ,· acesta iaste acel om ce slijiaşte lui Dumnedzău, din tine-
reaţe pîn la bătrăneaţe fără de greşeală şi întru tot acu îngăduit lui
Dumnedzău; pentru aceiia să chiamă în loc de fecior. Iar a doa ciată
iaste în loc de năimit, că năimitul să nevoiaşite?*tle slujeaşte la stăpînu-
său cu toată in em a; căci că ştie, că va lua plată. Iar a treia ciată iaste
în loc de ş ă rb ă ; că şărbul, el să nevoiaşte, căci să teame de stăpînu-
său că-1 va bate.
Aşia şi noi ceia[ce] sîntem păcătoşi, să ne nevoim cu ruga către
Dumnedzău, să ne iarte păcatele noastre, că cela ce s-au nevoit de s-au
postit el să ia astădzi peanig, că Dumnedzău dăruiaşte pre om cu şase
d a r u ri: întîiu, cu cunoaştere, să cunoaştem pre Dumnedzău ,· a doa, să
ne măntuim de d iav o lu l; a treia, cu ertare de p ă c a te ; a patra, cu cu-
răţiia trupului şi-a sufletului a cincia, cu împreunare cu în g erii; a
şiasia, cu ocina îm părăţia ceriului.
[II] Iar neştine s-au nevoit de s-au postit den ciasul dintiiu, el ea
l? va] să ia astădzi plată dreaptă, iar de s-au întrădzîiat neştine păn la
al treile cias, bine să mulţămească lui Dumnedzău şi să prăznuiască ;
iar cine au sosit după al şaselea cias, nemic să nu să îndoiască, că nu-i
va Ii întru d eşe rtu ; iar neştine de s-au zăbovit şi păn la al noile cias,
să vie şi să să apropie, nemic să nu să teamă, iar de-au venit neştine
şi-n al urvsprădzeacele cias, nemic să nu să spae, pentru căci au pestit
de s-au întrădzîiat.
Că acesta cuvîntu grăiaşte de proroci, de Moisi şi de Ilie, proroc
şi de Enoh. Şi iar răspunde deci la : din ciasul dintîiu, iaste acel om, ce
începe din tinereţe pănă la bătrăneaţe a face bine ; oare în mirenie, oare
în călugărie, de cocon de să va feri de păcate, întru toată viiaţa lui, iar
cela din n-al trilea cias, iaste acel om ce-i de 15 ai [= ani] şi va înciape
a face bine, iar cel din n-al 6 cias, iaste acel om ce înciape a face bine
din 30 de ai şi să părăseaşte de toate pădatele şi face toate învăţăturile
lui Dumnedzău ; iar ceia din n-al noăle cias, ei săntu de 50 de ai, sau de
60 de ai, iar ceia den n-al unsprădziacele cias, ei săntu ceia, ce să în-
torcu la bătrăneaţe şi-ş aduc am ente că săntu greşiţi şi păcătoşi şi încep
a plănge şi a se ruga lui Dumnedzău cu lacrămi, şi să ispovedescu cătră
duhovnici, şi să păzască cu postul şi cu ruga şi dau sărcuste pre la svin-
tele besearici, şi înpart m ilostenie săracilor, macar vor fi de altă leage
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A S T R Ă 315
este «gura» lui Hristos. Trebuie să vedem aici o încercare de asem ănare
a logosului sfîntului Ioan Gură de Aur cu Logosul-Cuvîntul-Raţiunea
divină. Comparaţia vrea să sublinieze că Biserica O rtodoxă propovă-
duieşte credincioşilor că învăţătura Sfîntului Ioan Gură de Aur este
atît în întregul său, cît şi în părţile componente, învăţătura Domnului
Iisus Hristos, a Sfîntului Pavel, Apostolul neamurilor, a tuturor Sfinţi
lor Părinţi şi învăţători bisericeşti, în cuvîntul cărora aceşti credincioşi
aflau interpretarea fidelă, dar mereu cu o prospeţime de rouă a învă
ţăturii Sfintelor Evanghelii.
După aspectul filologic şi lingvistic al textului asupra căruia dis
cutăm aici, conchidem că ieromonahul Rafail a avut la îndem înă un
text românesc mai vechi al acestei traduceri, poate chiar a fost vorba
de o versiune bilingvă slavo-română.
Pe de altă parte, să reţinem faptul că din secolul al XVI-lea sînt
Fragmentele-Ioiga, text bilingv slavo-român. Prin similitudini eviden
te între acestea şi textul copiei lui Rafail, se confirmă faptul că Omilia
comentată a Sfîntului Ioan Gură de Aur din noaptea Sfintelor Paşti, a
existat la noi în secolul al XVI-lea, tradusă în româneşte. Ceea ce ne
determină să presupunem că vrednicul ieromonah de la Dragomirna a
putut avea în faţă, la 1661, un asem enea text hrisostomic comentat, des
pre care ne dau m ărturie Fragmentele-Ioiga, chiar în forma lor incom
pletă şi dificil de d escifrat; sînt două citate, reproduse mai înainte, pe
care le aflăm şi în versiunea lui N. Io rg a 89 într-o formă aproape iden
tică *. ,
Găsim în acest text o limbă rom ânească fluentă, limpede şi curată,
limba cărturarilor noştri din secolul al XVII-lea. Să reţinem şi faptul că
ieromonahul Rafail foloseşte uneori termeni dintr-un vocabular aproaipe
academic, în orice caz citadin : acesta, dumneavoastră etc. Dar cui s-a
putut datora introducerea unor astfel de termeni ? Sau cărei situaţii ?
De la smeritul Rafail de la Dragomirna ne-a rămas în literatura
Bisericii Ortodoxe Române această bogăţie teologică, morală şi omile-
tică pe marginea «Cuvîntului de învăţătură la Paşti al Sfîntului Ioan
(a) S e cu n o sc a s tă z i u n n u m ă r d e n o u ă m a n u s c ris e ro m â n e ş ti c a re
c u p rin d în v ă ţă tu r ile lu i N e a g o e B a s a r a b C e l m ai v e c h i dintrfe ele,
c a re a fo st tip ă r it în se c o lu l a l X lX -le a , c u p rin d e o tra d u c e re ro m â
n e a s c ă în coipie a a c e s to r Î n vă ţă tu ri... s ă v îr ş ită în v re m e a d o m n ie i lu i
M atei B asarab , a u to r ip o te tic fiin d c o n s id e ra t în v ă ţa tu l U d rişte N ă stu re l,
d a r a p u tu t fi ş i a ltc in e v a d in a n tu ra ju l să u o ri a l c u rţii d o m n e ş ti91.
La s fîrş itu l p ă rţii a d o u a a Învăţăturilor... se g ă s e ş te u n p a r a g ra f
d in « C u v în tu l d e în v ă ţă tu ră ...» in c lu s în ru g ă c iu n e a lu i «Io N e a g o e
V oievod...». T e x tu l c o n tin u ă cu p a r a fra z a r e a a c e s tu i p a ra g ra f, p a ra fra -
90. Patru dintre aceste manuscrise, care au numai cea de a doua parte aÎnvăţă
turilor... şi anume: ms. 109 de la B A R — filiala din Cluj-Napoca, ms. 3488 şi
ms. 3572 de la BAR — Bucureşti, precum şi ms. 3580, copiat în 1809 de Daniil
Popovici, fiul cunoscutului cărturar transilvănean, preotul Sava Popovici din
Răşinari, păstrează versiunea românească iniţială, identică cu originalul slavon
şi cu traducerea grecească. Un alt manuscris purtînd certa 1062 la BAR —
Bucureşti, păstrează varianta prescurtată din manuscrisul lui Radu Logofeţelul
din casa lui Nicolae Mavrocordat. Mai sînt şi alte trei manuscrise cunoscute :
3402, 2714 şi 1069 de la BAR — Bucureşti care păstrează variante rezultate
din contaminarea textului iniţial cu varianta prescurtată (cf. D a n Z a m f i
r e s c u. Notă asupra ediţiei..., p. 105—112, în voi. Învăţăturile Iui Neagoe Ba
sarab către tiul său Ţheodosie..., Bucureşti, 1970).
91. P. Ş. N ă s t u r e l , Recherches sur les rédactions gréco-roumaines de la «vie
de Saint Niphon», patriarche de Constantinople, în «Revue des études sud-est
européennes», V (1967), p. 63—67; G. I v a ş c u , Istoria literaturii române, vol.
I, p. 146 ; D a n Z a m f i r e s c u , Învăţăturile lui Neagoe Basarab, în Literatura
română veche, vol. I, Bucureşti, 1969, p. 115; G. M i h ă i l ă , Originalul slavon
al «Învăţăturilor» şi formaţia culturală a lui Neagoe Basarab, studiu introductiv
la Învăţăturile lui Neagoe..., 1970, p. 102 şi D a n H o r i a M a z i l u , Udrişte
Năsturel, Bucureşti, 1974, p. 269—275.
Traducerea din vremea lui Matei Basarab a Învăţăturilor..., păstrată în copie
de la începutul secolului al XVIII-lea, împreună cu traducerea Vieţii patriar
hului Niton păstrează, după original, la f. 247, datarea : 7143 (1635). Aceasta
este o indicaţie cu privire la epoca în care s-au tradus Învăţăturile... în româ
neşte. Ea coincide cu calculul făcut pe temeiul denumirii monedelor constanda
şi mangirul. Traducerea Învăţăturilor... în jurul anului 1635 confirmă tendinţele
epocii de afirmare culturală. După textul acestei traduceri, sau după o copie
intermediară, s-a realizat o altă copie înainte de anul 1716 ' de către «Mîinea,
cîntăreţ de la Mitropolia-Bucureştilor». Această copie a aparţinut lui Ştefan
Cantacuzino, domn al Ţării Româneşti între anii 1714 şi 1716, avînd imprimată
pe fiecare pagină pecetea inelară a voievodului care o datează astfel «ante
1716». Din biblioteca domnească, traducerea a trecut prin mai multe mîini, pină
ce a ajuns în posesia lui Antohi Sion din Moldova. El a dăruit-o Eforiei Şcoa-
lelor din Ţara Românească înainte de 1841, cind Mihail Kogălniceanu îi sem
nalează prezenţa la Bucureşti. Tipărit la 1843 la Bucureşti, de Ioan Eclisiarhul
curţii în Tipografia de la «Sfîntul Sava», manuscrisul a intrat ulterior în po
sesia Bibliotecii centrale din Bucureşti, de unde l-a folosit B. P. Hasdeu la o
nouă ediţie parţială a Învăţăturilor... în 1865.
21 — Prim ele Scrieri Patristice
322 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
«Să se ştie că la această carte m-am ostenit eu, mult păcătosul robul
Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Ioan Eromonah ot Bistriţa,
de o am scris cînd am fost egumen la Schitul Părintelui Varlaam mitropo
litul — care schit se chiamă Trivale de lingă Piteşti, domnind prea bunul
şi prea creştinul domn a toată Ţara Românească Io Şexban V o ev o d ; mi
tropolit Kir Thodosie, Noembrie 5, leat 1683».
Această notă autobiografică ne edifică asupra autorului, asupra
locului şi datei realizării traducerii. Ctitoria Craioveştilor de la Bistriţa
a avut o vestită şcoală de grămătici şi caligrafi. Ieromonahul Ioan a fost
rînduit egumen la Trivale în acea epocă de efervescenţă culturală, epocă
dominată de un eveniment editorial care ilustrează istoria literaturii
noastre bisericeşti, a literaturii rom âneşti în g e n e ra l; pregătirea textului
şi apoi tipărirea Bibliei, pentru prima dată în întregim e în limba română
— în vremea domniei lui Şerban Cantacuzino.
învăţatul egumen de la Trivale participă activ la această presti
gioasă acţiune de cultură şi redeşteptare a conştiinţei româneşti, tradu-
cînd din limba slavonă în limba poporului nostru. El îşi va aduce con
tribuţia la crearea şi îmbogăţirea patrimoniului de cultură naţională în
această epocă, traducînd documente referitoare la M ănăstirea Curtea
de Argeş şi la piosul ei ctitor, marele voievod Neagoe Basarab — cel
care îşi însuşise învăţătură şi la chinovia vîlceană Bistriţa.
între roadele acestor străduinţe se num ără şi traducerea Pisaniei
voievodale, text în care se găseşte inclusă şi o parte a «Cuvîntul de
învăţătură la Paşti...».
Faptul că în Rugăciunea din învăţăturile lui Neagoe Basarab... a
fost introdus un fragment al Cuvîntului hrisostomic... şi că în celebra
Pisanie săpată pentru eternitate în piatră reapare un asemenea pasaj
stă mărturie atît despre preţuirea acordată de Neagoe Basarab învăţă
turii hrisostomice cît şi despre prestigiul «Omiliei la Paşti» ca atare.
Convins de valoarea creştină plenară a acestei omilii, Neagoe a ales
o parte a textului pentru inscripţia monumentalei ctitorii, inserînd şi un
fragment amplu parafrazat în Rugăciunea din învăţăturile... către fiul
său Theodosie. Săpat în piatră, la intrarea sfîntului locaş, un asemenea
text avea menirea să-şi demonstreze valoarea eternă.
Este locul să subliniem în chip deosebit că textul patristic din
inscripţia de la Argeş este cel dintîi document de această factură în
cultura noastră. Ea începe enunţînd direct: «De.au lucrat cineva den
ciasul dentîiu, să ia astăzi datoria cea dreaptă...» şi sfîrşeşte sentenţios :
«...şi lucrarea cinsteşte şi ce iaste înainte pus păzeşte» — un elogiu al
muncii, al «lucrului», pentru care făptuitorul primeşte cuvenita, dreapta
326 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
Ms. slav ni. 156 la f. 103—104: «Cheniarea la Sfintele Paşti a lui Ioan A rhi
episcopul Constantinopolului...». Dar nu avem indicii sigure că unul din
aceste manuscrise a putut ajunge în mina lui Neagoe Basarab sau a
cuiva din preajm a sa care să i le fi semnalat ca posibile surse. Mai
degrabă am putea lua în consideraţie relaţiile evlaviosului voievod cu
Bistriţa vîlceană aflată în apropiere. Aici s-a găsit după cum am văzut
mai înainte un Sbornic cu texte patristice în traducere slavă din seco
lele XV—XVI, în care la f. 82—83 este consemnat «Cuvîntul de învă
ţătură... la Paşti» (Ms. slav nr. 299, la BAR). Acest text i-a putut fi
mult mai accesibil lui Neagoe Basarab, el cunoştea şi cerceta scrierile
religioase păstrate la acea vreme în chinovia vîlceană unde, prin stră
moşii săi, trebuia considerat un adevărat ctitor.
Ideea iubirii iertătoare a lui Dumnezeu faţă de oameni, a iubirii
în care îi cuprinde pe toţi, aşa cum o expune prin cuvîntul său inspirat
Sfîntul Ioan Gură de Aur, se dovedeşte nu numai pe deplin convingă
toare, dar capătă un caracter sacru-emblematic pentru cucernicul dom
nitor şi o evocă în Pisanie ca un nepieritor «memento», pentru sine,
pentru dregătorii din jurul său şi, deopotrivă, pentru poporul drept-
m ăritor creştin peste care guverna ou blîndeţe, înţelepciune, pietate.
El ev.ocă iubirea iertătoare a lui Dumnezeu faţă de om prin inscripţia
săpată în piatră spre a fi şi urmaşilor, peste veacuri, m ărturie de învă
ţătură şi înţelepciune.
Traducînd într-o frumoasă limbă românească literară acest text,
egumenul Ioan de la T tiv ale îşi dobîndeşte un loc binem eritat în rîn-
dul celor care s-au sîrguit cu deosebită vrednicie în diferite epoci,
într-un colţ sau altul de păm înt românesc, traducînd sau copiind cu
pricepere şi îndelungă răbdare sfinte scrieri patristice de adîncă evla
vie, izvoare de învăţătură şi de viaţă m orală creştină.
6. In CĂRŢILE DE CULT
păstrate în manuscrise sau tipărite
ASPECTE FILOLOGICO-LINGVISTICE
ÎN TRADUCERILE ROMÂNEŞTI
ALE «CUVÎNTULUI DE ÎNVĂŢĂTURĂ...»
E xem plificăm :
a. Din M a n u sc risu l P o p ii B r a ţu l (1559— 1560) — C o d ic e le C a rd a ş :
Siînt (sil. c ratt.)
Părinte (lat. p arens-tis-tes)
Creştin (lat. christianus-i)
Episcop (gr. eitiaxoTcoi) < l a t . e p isc o p u s
Rost de aur (lat. ro s tru m + au ru m )
Binecinstitor (lat. b e n e + sl. hhcthtm i.)
Domn (lat. dom inus-i)
Uspăţ [Euharistie, îm părtăşanie] (lat., hospitium -ii)
A proslăvi ( s l . iip o c a a b h t h )
Mir (gr. μύρον)
A muri (la;, m orior-m ori)
Spurcăciune (lat. sp u rc itia -a e )
Credinţă (lat. c r e d e n s - e n te s ; c re d e n tia -a e )
Cuget (lat. c o g ito -are)
Slujbă (sl. CAefKbBA)
Prooroc (gr. προ-ορδω)
Diavol (gr. (ιάβολος)
Răpaus (lat. rep a u su m -i)
Arhiereu (gr. άρΧιερεύς)
Preot (gr. πρεσβύτης)
Diacon (gr. (tάπονος)
Călugăr (gr. καλός + γέρων)
Ţiitor (lat. tin e re )
d. Din Fragmentele-Iorga :
A greşi (sl. rptX·*)
A ispovedi (sl. η (π ο β 1 ε α ’Ι { τ η )
Duhovnic (sl. AoyXoskHHK’k)
Milostivire (sl. m h a o b a t h )
Blagocestiv (sl. εααγο№ τηβμιΌ
Ocina inpărăţie ceriului (sl. ο μ η ν ά + la t im p e ra re + caelu m )
zentat prin diavol, păcat şi m oarte, prin iad, care le însum ează pe
toate -r-, avînd p u terea de a-1 învinge însufleţit de conştiinţa adevăru
lui învierii.
Bucuria sufletească a credincioşilor este cu atît mai m are cu cît
ceea ce pare aproape imposibil pentru o conştiinţă rigidă, este nu numai
posibil dar şi real, în chip perpetuu, în B ise ric ă : victoria asupra rău-,
lui, dobîndirea m întuirii, a nem uririi.
Sub raport eclesiologic, avem a nota mai m ulte idei pe care le con
ţine acest «Cuvînt de învăţătură...» pascal.
Biserica este o realitate divino-um ană, este Hristos ţeandric, Cap
şi Trup al Bisericii, care cheam ă pe credincioşi la sine.
A cest «Cuvînt...» al Sfîntului Ioan G ură de A uţ mai poartă, în
unele tex te rom âneşti, titlul pe care l-am discutat sum ar şi în pagi
nile precedente : «Chemare la Paşti» — chem are la m area bucurie ,a
Bisericii întregi, cînd lisus H ristos îşi revelează deplin Dumnezeirea
prin m inunea învierii. Biserica apare aici ca un centru al vieţii spiri
tuale divino-um ane, un centru în care um anitatea se uneşte cu Divini
tatea. De aceea ea îşi cheam ă stăruitor pe credincioşi, spre a realiza
purificarea lor prin puterea sa de sfinţire. «Cuvîntul de învăţătură...»
arată că Biserica noastră creştină este a tuturor celor care se îmbo
găţesc prin sfinţire, tinzînd m ereu spre desăvîrşire, în ea sînt prezenţi
toţi cei ce cred, unii mai înaintaţi pe treptele desăvîrşirii, alţii năzuind,
prin credinţa şi faptele lor către o nouă treap tă a desăvîrşirii.
M etafora lucrătorilor viei, pe care o găsim în. «Cuvîntul de învă
ţătură... la Paşti» şi ideea egalizării supratem porale a eforturilor du
hovniceşti ne dau cheia de dezlegare a înţelesului term enului «toţi»,
folosit de Sfîntul Ioan Gură de Aur, în sensul că Biserica lucrează pen
tru m întuirea tu tu rora : «Intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru, şi
cei dintîi şi cei din urmă... bogaţii şi săracii împreună bu cu ra ţi-vă !».
în parabola Fiului risipitor, tatăl este bucuros de întoarcerea fiu
lui său. A ceeaşi perspectivă a întoarcerii păcătoşilor spre o v iaţă cu
ra tă face ca Biserica să fie mereu, deschisă tuturor, pentru că şi lisus
H ristos a m încat laolaltă cu vam eşii şi fariseii. în concepţia Bisericii
noastre lucrarea Duhului se exercită asupra celor păcătoşi, spre ridi
carea şi curăţirea lor.
în acest <<Cuvînt hrisostomic...» sînt bine precizate diferenţele
graduale în dinam ica spirituală a diferitelor tipuri um ane de credin
cioşi, dar în faţa lui Dumnezeu sînt preţuiţi la scara valorii fiecăruia :
«Şi pe cel de pe urmă m iluieşte, şi pe cel dintîi nângîie ; şi aceluia plă-
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA NOASTRĂ 355
gra în cea mai înaltă valoare spirituală pe care o poate atinge omul,
sfinţenia.
Teologia creştină ne arată că Dumnezeu ne oferă totul. Eclesio-
logia ne învaţă cum şi ce răspundem către Dumnezeu prin existenţa
noastră, călăuzindu-ne prin acţiunea permanentă, sfinţitoare a Bise
ricii.
«Cuvîntul de învăţătură... la Paşti» este o chemare la bucuria du
hovnicească şi ne îndeam nă la străduinţa duhovnicească pentru a per
cepe, a înţelege şi a participa cu toată fiinţa la această bucurie.
In versiunea dezvoltată a acestui «Cuvînt...» (din Cod. gr. 500 ;
din Evanghelia cu învăţătură a lui CoTesi — 1581 ,· din Codicele de
la Ieud etc.), în partea introductivă, sînt arătate condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească credinciosul creştin spre a-şi sfinţi viaţa,
între acestea num ărîndu-se şi pacea, îm păcarea între oameni, bună-
voirea. Chemarea la bucurie prin pace şi bunăvoire, prin luminarea
sufletelor este adresată tuturor, pentru că bucuria învierii este rea
lizată numai prin iubirea şi înfrăţirea tuturor.
CAPITOLUL VI I
PROBLEMA PATERNITĂŢII
«CUVÎNTULUI DE ÎNVĂŢĂTURĂ...»
PRELIMINARII
1. Paralelismul de compoziţie
înd-o
I Şi aceasta i ifcâi înainte înţelegînd-o H Bogatul să nu se îngîmfe din pricina
amă-
Isaia, a . strigat: Iadul zice că s-a amă- bogăţiei, căci nu se. poate să aducă ni·
JÎt întîmpinînch^-Te pe Tine j o s : amă- ă- mic din bogăţia sa pentru bucuria acestei
sărbători. La sărbătorile cele lumeşti unde
xîtu-s-â că s-a Stricat. Sra amărît că ca aa se fac mari beţii, unde este masa plină şi
fost batjocorit ·, s-a amărît că a fost lăcomie multă la mîncare, unde este
omorît > s-a. amărît că s-a surpat? s-a s_a mîrşăvie şi rîs, unde este tot luxul
... drăcesc, acolo poate că săracul este
amărît- că a foşţ; legat,; A primit 1 mîhnit, iar bogatul vesel. Pentru ce?
un trup şi de Dumnezeu a fost Pentru că bogatul întinde masa îm-
lovit. . A primit pămînt şi s-a întîlnitit cu belşugată şi se bucură mai mult de
:ăzut
cerul. A primit1 ceea ce, vedea şi a căzut desfătare,: iar săracul, din pricina să-
prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, .. răciei, este împiedicat să arate şi el a-
es / celaşi belşug. Aici îrisă,. nimic din aces-
moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule,bi te a : o singură masă şi pentru bogat şi
ruinţa? înviat-a Hristos şi tu ai fostt nini- pentru sărac. De este cineva bogat nu
micit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut :ăzut poate să adauge nimic mesei, de esteci-
x neva sărac, întru nimic mai puţin decît
diavolii. înviat-a Hristos şi se bucurăicura bogatul nu-1 va împiedica sărăcia de la
îngerii. înviat-a Hristos şi viaţa stăpt-
tăpt- împărtăşire, căci harul este. dumneze-
neşte. înviat-a Hristos şi nici un mortt nu iese. De ce te minunezi dacă este o sin-
este în groapă ? că Hristos, sculî,ndu-Seu-Se gură masă şi pentru bogat şi pentru să-
din morţi, începătură celor adormiţi «S-a rac ? Chiar pentru împărat, al cărui cap
este înconjurat de coroană, care este îm-
făcut. Lui se cuvine slava şi stăpînirea
lirea brăcat în purpură şi căruia îi este încre
în vecii vecilor. Am in!». dinţată stăpînirea pămîntului, deci şi pen
tru împărat şi pentru săracul, care stă
pentru a fi miluit, este o singură masă.
• Astfel sînt darurile Stăpînului; Nu dă
împărtăşanie după ranguri ci după vo
inţă şi stare sufletească...156.
in IV
noi prăznuind, care cuvînt de veselie îţi «De este cineva bi-
mai lipseşte? Nimeni aşadar să nu fie necredincios şi iubi
azi mihnit din pricina sărăciei, căci este
praznic duhovnicesc. Bogatul să nu se tor de Dumnezeu, să
inglmfe din pricina bdgăţiei; căci nu se bucure de acest
poate, din banii săi să aducă ceva la praznic frumos şi lu
acest praznic. Lâ sărbătorile cele lu minat. De este cine^
meşti unde eşte multă fală şi în îmbră
căminte şi în luxul şi în belşiigul mesei, va slugă înţeleaptă,
acolo poate că Săracul va‘ fi mîhnit şi să intre * bucur în-
întristat, iar bogatul vesei: şi strălucitor. du-se întru bucuria
Pentru ce? Pentru că se îmbracă cu Domnului său».
haină străludtă şi se aşează la o masă
maţ bogată? săracul, însă, este împiedi- «Pentru aceasta in
cat de sărăcie să arate acelaşi lux. Dar traţi toţi întru bucu
aici nimic de acest fel, ci toată nepotri ria Domnului nostru?
virea de; la mesele lumeşti este izgonită? şi cei dintîi şi cei dş
o singură masă *este pusă Înainte şi să al doilea, luaţi pla
racului şi ..robului şi slobodului. Chiar
dacă eşti bogat, n-ai nimic mai mult de- ta».
cît săracul; chiar dacă eşti sărac nu vei
avea nimic mai puţin decît bogatul şi «Să nu se plîngă
nici nu se împuţinează din pricina sără nimeni de lipsă, că
ciei cele ale ospătării duhovniceşţi, căci s-a arătat Împărăţia
harul este dumnezeiesc şi pu face deose cea de obşte».
bire între persoane. Şi pentru ce şpun că
ş i bogatului şi săracului ,îi este pusă îna («Cuvîntul de înv&ţăturft
inte aceeaşi * masă ? îi este pusă înainte la Paşti»).
o singură masă ătlt celui care are frun
tea înconjurată cu diademă şi este îm
brăcat în purpură, cît şi, săracului care
stă cu mîna întinsă pentru a fi miluit. De
-ăcoşt fel sînt darurile cele duhovniceşti;
nu împărţesc împărtăşirea după vredni
cia funcţiei, di după voinţă şi după sta
rea sufletească M7. Cu aceeaşi îndrăz
neală şi cinste şi împărăţul şi săracul se
îndreaptă la împărtăşirea, şi cuminecarea
acestor dumnezeieşti taine. Dar pentru ce
spun eu, . aceeaşi cinste ? De multe ori,
săracul cit mai multă îndrăzneală. Pen
tru ce oare ? împăratul, înconjurat fiind
de grijile lucrurilor şi împresurat de
multe treburi este, ca în mijlocul mării
udat de valurile ce vin unele, după al
tele şi mînjit de multe păcate ? săracul
însă, liberat de toate acestea şi, îngri-,
jindu-se numai de hrana de trebuinţă, du-
cînd o viaţă străină grijilor publice şi
liniştită, stînd ca într-un pont liniştit, se
apropfe de masă cu multă evlavie...
La sărbătorile lumeştiiT s&raeul este
iarăşi mihnit, iar bogatul vesel, nu
numai din pricina mesei şi a luxului,
ci şi din pricina hainelor celor strălu
citoare şi a luxului îmbrăcămintei.
157. Textul grec pentru coloana III, în J.P. Migne, P.G., voi. LII, col. 768—769 iar
în traducerea românească la Pr. D. F e c i o r u, voL cit., p. 216 218. "
364 ,
f NESTOR MITROPOLITUL OLTENIEI
täte nu prin com pararea lor la doi autori :care au tra ta t'în diferite
îm prejurări aceleaşi teme, ci în opera, aceluiaşi autor. Comparaţia se
face între aceleaşi1! genuri literare omiletice, panegiric şi cateheză rT-
dacă invocăm genul proxim şi diferenţa specifică.
Interesul nostru fundamental s-a axat' însă pe concordanţa şi uni
tatea ideilor dintre textele panegirice! şi Cateheza la Sfintele Paşti, dir
ferenţa rezultînd din expunerea şi expresivitatea aceloraşi idei, amplu
dezvoltate în panegiric şi mai restrînşe în cateheză. Tocmai expresi
vitatea stilistică' deosebită i-a determifiat :pe unii critici să se îndo
iască de autenticitatea «Cuvîntului de învăţătură la Sfintele Paşti...».
Dar este logic , subînţeleasă 'diferenţa dintre stilul strălucitor, somp
tuos din panegiric şi stilul concis, direct dintr-un cuvînt catehetic.
Intre celelalte însuşiri oratorice, Sfîntul Ioan Gură de Aur poseda
şi o deosebită supleţe stilistică, adecvată tem elor’ şi îm prejurărilor în
care, acestea trebuiau dezvoltate. Prin scqpul pe care-1 urmărea, cate
heza cerea o. strpctură stilistică adecvată simplităţii şi coeziunii idei
lor, conciziunii lor. Cateheza sife adresează mai mult raţiunii şi voinţei,,
panegiricul solicită mai ales emotivitatea, afectivitatea profundă. In
examinarea comparativă se disting ejiemdnte concordante şi diferenţe
specifice. Se poaje observa că Sfîntul Ioan Gură de Aur îşi preciza
tem
* ' ''
a'Şi ideile care . trebuiau
· ■: ■■■ 1
dezvoltate,
'■! t
dar dezvoltarea temei într-un
- , î i J e . /*■ 1 >
text ori în altul n u însemna o repetare, aidoma, chiar dacă asemănă
rile merg uneori în direcţia identităţii:de’·b&presie. Stăpînind în chip
desăvârşit arta i Oratorică, folosea în îm prejurări identice — cum sînt
prilejurile sărbătoreşti ale Sfintei învieri — aceleaşi idei, aceleaşi struc
turi topice, aceleaşi comparaţii. . i
«Cuvîntul de învăţătură la Paşti...» se individualizează printr-o
structură particulară, idei simple, cu un caracter enunţiativ şi exhor-
tativ, fără ornamente stilistice. Se'apropie mai mult de structura oran-
tă. A ceasta a şi determ inat introducerea acestui text şi ca rugăciune,
în Evhologhiu. Unitatea conţinutului, a ideilor sprijină autenticitatea
hrisostomică ? Sub raport critic se poate formula o rezervă : ideile din
«Cuvîntul de învăţătură...» puteau fi selectate de altcineva, din vasta
creaţie a Sfîntultii Ioan Gură de Aur, şi atunci acest «Cuvînt...» ar
puteâ fi atribuit unui compilator, astăzi necunoscut. Ipoteza aceasta şi-a
găsit un număr de aderenţi. In domeniul bisericesc-teologic însă, au
tenticitatea unei opere este garantată de acceptarea ei canonică în Bi
serică. Sub acest aspect, Biserica este criteriul suprem al autentici
tăţii şi, după cum vedem în Tipic, în Catehezele Sfîntului Teodor Stu-
ditul, Biserica a învestit «Cuvîntul de învăţătură la Paşti...» cu atri
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N L IT ER A TU R A N O A S T R Ă 367
160. «...Toţi au o singură haină, baia cea m întuitoare, căci spune A p o s to lu l: «Cîţi
în H ristos v -a ţi botezat, în H ristos v-aţi îm brăcat». Stăptnul no stru a·.. cinstit
deopotrivă şi pe bogaţi şi pe săraci, şi p e robi şi pe stăpîni...» (M igne, P.G.,
voi. 50, col. 438 — la Fr. D. F e c i o r u, voi. cit., p. 204). ;
368 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
161. Comentariile sau Explicarea Epistolei I către Corinteni a celui intre stinţi...
trad. cit. de arhim. Th. A thanasiu, Om iliile XXXVIII—XLII, p. 515—599.
162. Ibidem , Omilia XXXIX, p. 553—554.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE tN LITERATURA NOASTRĂ 369
Este de asem enea evident faptul că, sub raportul expresivităţii li
terare, acest «Cuvînt...» nu seamănă, formal, cu cele două pe care
le-am expus mai sus în paralelă — deşi conţinutul de idei şi unele
formulări merg pînă la identitate, aşa cum s-a văzut din coloana a
patra.
2. C o m poziţie, s til şi lim b ă
oam eni a Sfîntului Ioan G ură de Aur, care se degajează din textele
C u vîntărilor la Sfintele Paşti pe care le-am analizat com parativ cu
opera în discuţie pledează pentru p aternitatea hrisostom ică a «Cuvîn-
tului de în v ăţătu ră la Paşti».
De aceea, Sfînta Biserică ne-a transm is acest «Cuvînt...», învestin-
du-1 cu prestigiu aproape asem ănător aceluia al învăţăturii Domnului
Iisus H ristos şi a sfîntului Apostol Pavel.
3. O p in ii p r iv in d
a u te n tic ita te a te x tu lu i
mai înainte prim eşte p lata la urmă. Şi pentru că sfinţii sîtft egali între
ei ca şi într-o coroană, cei care s-au născut la urm ă primesc cei dinţii
plata» 173.
Ideea concordă cu cea din «Cuvîntul de învăţătură...» : «pentru
aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru : şi cei dintîi şi cei
de al doilea, luaţi plata». Dar textul nu este cu siguranţă al Sfîntului
Ioan Gură de Aur.
a. Tema învierii şi a bucuriei. A bordată exegetic în Omiliile la în
viere, în com entariile la Evanghelia după M atei (două omilii hrisosto-
m ice)174, la Ioan 175, la Epistola I Corinteni (cinci om ilii)176 şi la I Tesa-
loniceni (trei o m ilii)177, ideile sînt sporadice, legate de m arele eveni
ment al învierii Domnului Hristos, de învierea celor morţi, de judecata
de apoi, de pocăinţă ; aplicările lor m orale sînt făcute pe tem e cu
totul aparte — cum ar fi : inutilitatea luxului m orm intelor, a luxului
femeilor, a bogăţiei etc., deşi cu legături logice între ele. In altele se
dezvoltă problem a rugăciunilor pentru cei morţi, a pom enirilor la bi
serică şi a m ilosteniilor etc. Compoziţia literară a textelor nu mai
este solemnă, are m ai m ult un caracter didactic. Exemplificăm prin cî-
teva fragm ente :
«Astăzi în to ată lum ea este bucurie şi veselie duhovnicească. A s
tăzi şi m ulţim ea îngerilor şi ceata tuturor puterilor celor de sus se
bucură din pricina m întuirii oamenilor...» 178.
în schimb, în Om ilia XLV — la Evanghelia dupâ Ioan — tema
învierii este expusă astfel : «E bine să vorbim despre înviere... Să le
spunem şi altora, să ne aducem noi înşine am inte de ea m ereu ; este
o înviere, este o judecată înspăim întătoare, dar dreaptă... Desigur, este
o înviere şi ac eastă înviere nu este departe... în fiecare zi să medităm la
aceste adevăruri... să ne spunem, aşadar, unii altora adesea : este o
înviere, este o ju decată unde va trebui să dăm seam a de faptele noas
tre» 179. Dacă în această omilie învierea este legată de învierea m or
173. Ibidem , col. 822.
174. A pud M. J e a n n i n , Saint Jean C hrysostom e..., vol. VII, Paris, 1865, passim.
175. A b b é J o 1 y, op. cit., passim .
176. C om entariile sau Explicarea..., tra d cit., de arhim . Th. A thanasiu, O m iliile
XXXVIII—XLII, p. 524—591.
177. C om entariile sau Explicarea E pistolei către Coloseni, I şi II Tesaloniceni, a
celui Intre siin ţi părintelui nostru Ioan Chrisostom , trad. de arhim . Th. A thanasiu,
Bucureşti, 1905 ; O m iliile VI—VIII, p. 220—249.
178. Sf. I o a n Hrisostom, C uvîntări la praznice îm părăteşti, trad. cit., p.
216.
179. M. J e a n n i n , op. cit., voi. VIII, O m ilia XLV, p. 319, coloana I.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA N OASTRĂ 377
Zlatousiu) — Cuvîntul 12» 193, şi cele trei Cuvîntări la Paşti; puse mai
înainte în paralelă. «Cuvântul de învăţătură la Paşti» din Penticostal,
în special, se găseşte integral în Cuvîntul 12, la Diaconul Coresi, cu o
singură modificare la începutul textului şi un fragment propriu acestei
Cuvîntări introdus în partea finală. întrucît sînt semnalate mai sus, nu
le mai repetăm acum.
Un fragment dezvoltat, ca u a înaripat imn închinat păcii, a fost in
tercalat la jum ătatea textului «Cuvîntului de învăţătură...» (Migne, P.G.,
voi. 59, col. 721—724) — însumînd 11 rînduri. El cuprinde ideea ier
tării, a fraternităţii, a împăcării şi a dragostei, componente ale marii
virtuţi care e pacea. Unele idei din Cuvîntul 12 coresian sînt analoage
celor din Canonul Învierii — de la Utrenia Paştilor, iar expunerea ideii
iertării, cu care începe fragmentul intercalat în «Cuvîntul de învăţă
tură», este aproape identică cu Slava de la Laude din noaptea Sfintelor
P a ş ti: «Dereptu aceaia, fraţiloru, să ne dezlegăm toate vrajbele unulu
de la alaltu şi pizma ceaia reaoa, şi să ertămu toţi pentru înviere. Şi să
zicem celora ce urăscu pre noi că «fraţii noştri, sînteţi», şi aceştea cu
dragoste să-i cuprinderemu».
Din aceste analogii se poate conchide că Sfîntul Iosif Studitul,
autorul acestei rînduieli din Penticostar, s-a inspirat dip Cuvîntarea la
care ne-am referit, prelucrînd-o poetic. Compoziţia, stilul, figurile reto
rice, sînt caracteristice Sfîntului Ioan Gură de A u r; cele care se găsesc
în a doua parte a acestui «Cuvînt de învăţătură» nu constituie un caz.
izolat în panegiricele sale. Acelaşi procedeu de redactare se constată
şi în Omiliile exegetice la înviere, în care introducerile sau finalurile
aplicative au alte teme, cum ar f i : combaterea luxului în îmbrăcămintea
femeilor sau a monumentelor funerare luxoase şi somptuoase. Pretu
tindeni însă se remarcă aceeaşi profunzime a ideilor.
*
referă la cea mai m are sărbătoare creştină, a atras de tim puriu atenţia
prim ilor traducători rom âni care aveau nevoie de u n tex t pentru
predica la Paşti» 194.
C ercetătorul mai arată că o predică asem ănătoare, atribuită to t lui
Ioan Hrisostomul, se găseşte în Evanghelia cu învăţătură — 1581, în
Codicele de la Ieud şi în Codicele Todorescu — o omilie mai amplă,
care începe şi se term ină altfel, avînd num ai la m ijlocul textului un
fragm ent aproape identic cu partea centrală a predicii precedente 19S.
Ca să epuizeze datele acestei probleme, el sem nalează şi ipoteza lui
V. Grecu în legătură cu textele din lucrările m enţionate, după care
această a doua predică, mai amplă, este declarată neautentică hrisos-
tom ică şi atribuită patriarhului Ioan Caleca. Cu spiritul său sintetic
G. M ihăilă form ulează în final o apreciere logică şi fle x ib ilă : «Totuşi,
influenţa omiliei atribuite lui Ioan H ristostom ul asupra acesteia din
u rm ă 196, înrudirea lor, nu poate fi pusă la îndoială, avînd în vedere
pasajul central îniprum utat din prima» 197.
N u s-a întreprins pînâ acum vreun studiu com parativ al acestor
versiuni româneşti cu textul grec din J. P. Migne, şi mai ales nu s-a
semnalat la noi existenţa acestui *Cuvînt de învăţătură...», cu o P re
doslovie, în C atehezele Sfîntului Teodor Studitul, fapt de o importanţă
esenţială în demonstrarea paternităţii hrisostom ice a textului în dis
cuţie. Nici prof. V. Grecu — cel care a prezentat pentru prim a oară în
literatura rom ână existenţa unui original grecesc pentru Cazania lui
Coresi —- 1581, anum e Ms. grec 500 198 — care conţine o culegere de
C uvîntări alcătuită în cea mai m are p arte de patriarhul Ioan Caleca,
unde este inclusă şi Omilia a 12-a : «Cuvîntul de în v ăţătu ră la Sfintele
Paşti» — nu a cunoscut existenţa textului scurt al «Cuvîntului...» din
ediţia J. P. M igne. Ceea ce l-a determ inat să nege paternitatea hrisos-
tomică a versiunii aflate în Ms. grec 500 a fost faptul că nu-i cunoştea
ceea ce G. M ihăilă num eşte : «înrudirea» — de fapt, identitatea.
194. G. M i h ă i l ă , op. cit., p. 342.
195. Ibidem , p. 343.
196. Este vorba de tex tu l cel m ai d ezv o ltat al «C uvîntului de învăţătură...» — cum
se g ăseşte consem nat în Cazania lui Coresi — 1581.
197. G. M i h ă i l ă , op. cit., p. 343—344.
198. M anuscrisul grecesc nr. 500 de la BAR—Bucureşti, sem nalat şi de Const.
Litzica în C atalogul m anuscriselor greceşti din Biblioteca A cadem iei Rom âne,
Bucureşti, 1900, la nr. 599, p. 278—284, unde e ste a n aliza t conţinutul acestui
m anuscris. In C odicele grecesc nr. 500, tex tu l d e zv o ltat al O m iliei hrisostom ice
se află la p. 224—235, iar C. Litzica face m enţiunea că ea a p a rţin e ' Sfîntului
Ioan G ură de A ur. L ucrarea lui V .' G recu la care ne referim e s t e : Izvo d u l
principal bizantin pentru C artea cu în v ă ţă tu ră a D iacohului C oresi din 1581,
O m iliile patriarhului Ioan X IV Caleca (1334— 1347), B ucureşti, 1939.
382 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
stilul Sfîntului Ioan Gură de Aur. A tît stilul, cit şi- lexicul omiliei din
Cazania II — Coresi — care are la bază Ms. giec 500, p ăstrat la
Biblioteca Academ iei-Bucureşti — pledează pentru autenticitatea hri-
sostomică.
Prezenţa aceluiaşi «Cuvînt din noaptea Sfintelor Paşti...», atît în
Cateheza Sfîntului Teodor Studitul cît şi în textul omiliei din Colecţia
patriarhului Ioan din Calcedon (sau Ioan C aleca — după ipoteza lui
V. Grecu) — ambele m enţionate ca aparţinînd Sfîntului Ioan Gură de
Aur — este un argum ent pentru autenticitatea hrisostom ică.
Singura formă a acestui «Cuvînt.. » cunoscută la noi, aşa cum a
fost copiată în Codicele Caidaş, în C odex Sturdzanus este cea
scurtă, studiată de cercetători şi de istoricii limbii şi literaturii noastre
vechi.
Forma a doua (B), ceva mai dezvoltată, din C ateheza a IV -a a
Sfîntului Teodor Studitul, a fost cunoscută în prim a traducere rom â
nească a Catehezelor sale, săvîrşită de episcopul F ilaret al Rîmnicului,
în secolul al XVIII-lea 202. A putut fi cunoscută doar de m ediile ie
rarhice, mai ales m onahale, care utilizau o asem enea scriere în cult.
Faptul că nu a atras luarea am inte a lingviştilor şi istoricilor literaturii
noastre vechi spre a-i determ ina la un studiu com paratist, cel puţin
între aceste două forme, se poate explica cel puţin pînă la u n punct
prin aceea că aceste Cateheze erau destinate m onahilor din m ănăstiri,
îndeosebi.
Aşa cum se arată şi în Precuvîntarea acestei traduceri, episcopul
Filaret al Rîmnicului expune m otivele care l-au determ inat să o re a
lizeze, şi cum anum e a procedat, m enţionînd în chip o n e s t: *lnsă nu
din cuvînt în cuvînt, una pentru că tieşti ce limbă are harul său, alta
pentru căci nu am găsit cartea Sfîntului cea ellinească, şi am fă cu t, tăl
măcirea după cea tălmăcită pre limba cea proasă, cea grecească» 203.
Episcopul Filaret form ulează în această Prefaţă, pentru prim a oară în
literatura noastră, principiile specificităţii fiecărei limbi vorbite şi scrise
(«fieşte ce limbă are harul său»), ca lexic şi stil literar, arătînd că o tra
ducere nu înseam nă reproducerea cuvînt cu cuvînt decît în cea mai
strînsă relaţie cu sensul ideii, ţinînd seam a de caracteristicile limbii din
care se traduce şi în care se traduce. D istincţia pe care o face episcopul
202. Vezi C uvintele S llntului Părintelui nostru Theodor Studitul, tălm ăcite de p re
lim ba oea pro astă g recească si în d rep tate de Sfinţitul P ărinte chir Filaret,
episcopul Rîm nicului, Rîmnic, 1784. «Cuvîntul...» Sfîntului Ioan G ură de A u r
la Paşti se găse şte la f. 86 r—87 r.
203. Ibldem , f. 4.
384 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
Filaret între Cartea Stîntului cea elinească şi limba cea pioastă gre
cească, sugerează că nu a avut textul Stîntului Teodor Studitul în dia
lectul atic, ci pe cel în dialectul comun — adică cel popular, care trium
fase în redacţiile literare greceşti prin N. Glykis. Putem presupune că
a avut la îndemînă chiar textul Catehezelor Stîntului Teodor Studitul
în redacţia lui Glykis de la începutul secolului al XVI-lea.
Din comparaţia primelor două forme în care cunoaştem textul aces
tui «Cuvînt de învăţătură...» al Sfîntului Ioan Gură de Aur în traducere
rom ânească nu am rem arcat nici o deosebire între ele, iar dimensiunile
textului nu depăşesc pe cele din Codicele mai înainte menţionate, adică
prima formă a «Cuvîntului...» existentă în ediţia J.P. Migne.
Textul tradus de episcopul Filaret al Rîmnicului este identic şi în
lucrarea tipărită în anul 1940 de arhim andritul — pe atunci — Athanasie
Dincă'*04.
Am menţionat faptul, im portant pentru exegeza noastră, o exegeză
com paratistă a textelor, că Sfîntul Teodor Studitul are şi o mică Predo
slovie la «Cuvîntul...» hrisostomic. A cest exordiu îi aparţine. în conti
nuare este reprodus textul omiliei în chip. fidel, de la prima frază :
«De iaste cineva creştin bun şi iubitor de Dumnezeu...», sfîrşind în
acelaşi chip :
«Că Hristos sculîndu-Se din morţi, începătorul celor adormiţi S-a
făcut. Aceluia e m ărirea şi stăpînirea în vecii vecilor. Amin !».
întregul text al Predosloviei este scris în spiritul hrisostomic şi se
constituie într-un elogiu al celui mai strălucit omilet al creştinătăţii pri
mare :
«Ce este aceasta, părinţilor şi iraţilor iubitori de Hristos ? Ce este
această mare strălucire ce luminează astăzi aşa lumea ? Ce este de îm
podobeşte aşa Biserica ? Ce lucru este de ne-am schimbat noi starea ?
Eri eram posomoriţi şi întristaţi şi astăzi întru lumină şi bucurie ;
eri întru scîrbă şi astăzi întru veselie ; eri în suspinuri şi astăzi întru
cîntări de bucurie.
Întreb ce este pricina aceasta care ne-a adus această lumină şi
bucurie ?
Hristos a înviat din morţi, şi a dăruit tuturor oamenilor înălţare la
cer, a deschis raiul şi a slobozit intrarea la toţi care vor crede întrînsul.
204. Arhim . A - t h a n a s i e D i j i c ă , Cuvintele Slintului Teodor Studitul, Bucu
reşti, 1940, Cuvîntul 69 : «/n siinta şi marea Duminică a Paştilor...», p. £95—
296.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 385
alte ţă ri 213. T otuşi p en tru filolog s-a pus şi prohlem a autofului sau cu
leg ăto ru lu i din m anuscrisele care erau identice în tre ele, ajungînd la
această co n statare : «în m anuscrisul din Paris, ca şi în cele din Viena,
ca au to r sau cu leg ăto r al acestor Om ilii e s te a ră ta t p atriarh u l Ioan Ca-
leca, în cêl din insula Chalki, p atria rh u l Ioan, iar în C odicele din Bucu
reşti am co n stata t că aceleaşi O m ilii sîn t aţrib u ite p atriarh u lu i Ioan din
C alcedon 21i
A şadar, p en tru m anuscrise identice în conţinut sîn t m enţionaţi ca
autori sau cu leg ători de om ilii trei p a tria rh i: Ioan Ç alecà, alt «Ioan»
şi apoi Ioan din C alcedon. Profesorul V. Grecii încearcă şi ţine să-i
aducă pe toţi la acelaşi num itor : Ioan Caleca. A cesta este stabilit că
aü to r sau cu leg ător p en tru cele tre i'm a n u sc rise din O ccident. Pentru
m anuscrisul din insula C halki, \ m itropolitul A thenagoras i-a v en it în
a ju to r şi a id en tificat în C atalogul său pe Ioan din C halki cu Ioan C a
leca. P en tru id en tificarea p atriarh u lu i Ioan din C alcedon, autprul sau
co lecţio n aru l om iliilor d in Cod. grec 500, V. G recu se referă la opinia
pred ecesorului său, C. Litzica. In analiza pe care acesta o face Cod.
grec 500 în : C atalogul m anuscriselor greceşti (la p. 279) arată că acest
p ătriarh , Io an din C alcedon este în m o d cert autorul prim elor zece
om ilii d in Cod. grec 500, iar al ce lo rlalte cu sèm nül întrebării. P atriar
hul Ioan din C alcedon — afirm ă V. G recu —- a fost p atria rh al C onstau-
213. A ). în B iblioteca (N aţională d in P aris se a flă u n m an u scris g rec c are cdnţine
a ce e a şi c o le cţie d e 60 de om ilii a p a tria rh u lu i Io a n C aleca, a v in d m en ţiu n ea :
«...care a u fost c u lese din d iferiţi sfin ţi P ă rin ţi tîlc u ito ri şi de la a lţi b ă rb aţi în
v ă ţa ţi» (d u p ă H. O m o n t , M a n u scrits grecs d e Ia B iblio th èq u e N atio n a le
vol. III, P aris, 1888, ,p. 171).
B). D in tre a o este om ilii se m a i găse sc 56 în tr-u n m an u scris şi 21 In altul,
am b ele m an u scrise a flîn d u -se ţn B iblioteca N a ţio n a lă din V ie n a (d u p ă D a n i e l
d e N e s s e l , C atalogus m a n u scrip to ru m graecotum ..., V iena, 1690, n u m ere le
LXI şi CCLXXXÎI, a trib u ite to t 8üi Io a n C aleca). »
C), U n m an u scris ou 53 d e om itii c u .a c e la ş i titlu , se g ă se şte I n B iblioteca M ă
n ă stirii E sfighem onu din A th o s (vezi S pyrido n Lam bros, C atalogue oi the
G ree k itianuscripts on M o u n ţ A th o s, I, 1895, p. 183).
D). A c ele aşi om ilii se g ă se sc şi tn tr-u n m an u scris — în sta re d e te rio ra tă de
v re m e — din B iblioteca M ă n ă stirii «M aica p o m n u lu i» din in su la C halki, avînd
m e n ţiu n e a n u m elu i «Ioan». A c est num e e s te id e n tific a t cu Io a n C aleca de
c ă tre m itro p o litu l A theriagoras, îh C ata lo g u l M ă n ă stirii E sfighem onu d in eiutt)-
plc Éxatpetaç BoCavcMÎo* sjrouă«», · an. X (1933), .A tena, p. 2?1.
P en tru , a lte m an u scrise sim ila re g re ce şti, se trim ite l a K a r l K r u m b a c h e r
G e s c h ic h te 1 d e r b y za n tin isc h e n Literatur, e d . a 2-a, M ünchen, 1897, p. 175—
176. R e ferin d u -se la « C u v în tu l de în v ăţă tu ră ...» h riso sto m ic . prof. V. G recu
afirm ă : « In tre a c e ste om ilii a le lui Ioan C aleca d in C odicéle din P aris şi in -
v . su la C halki se a flă şi O m ilia d in D um inica P aştilor, fă ră în să a fi a trib u ită
S fln tu lu i Io a n G u ră d e A u r, ca în Cod. gr. 500... şi în Coresi... Şi d e o arece
•această om ilie p re tin s ă h riso sto m ic ă n -a p u tu t fi d e sc o p e rită n ici · în tre om i
liile autentic,e şi n e a u te n tic e d in vasta, o p e ră o m iletică a lu i Io a n G u ră de
A ur, d e a c e e a am sp u s acum de m ai în a in te c ă şi a c e a s tă om ilie a p arţin e
a c e lu ia şi a u to r sa u c u le g ăto r, c ă ru ia îi a p a rţin e m a jo rita te a c o v îrşito a re a
în v ă ţă tu rilo r coresien e» (V. G r e c u , op. cit., p. 18).
214. Ibidem , p. 18.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA NOASTRĂ 391
supuse unei analize stricte comparatiste spre a se stabili cel puţin apro
xim ativ da/ta copierii lor şi concordanţa conţinutului, astfel incit să se
poată admite supoziţia că şi aceşti copişti au greşit, înlocuind numele
patriarhului Ioan din Calcedon cu cel al patriarhului Ioan Caleca. Au
greşit, în mod neîndoielnic, atunci cînd au suprimat numele Sfîntului
Ioan Gură de Aur — care are în Cod. grec 500, Omilii la Florii, la Paşti
inclusiv alte trei la sfîrşitul manuscrisului. Mai verosimil este că aceşti
copişti — care au avut în faţă manuscrise cu numele patriarhului Ioan
Caleca au putut crede că era o eroare să se atribuie cele cinci omilii lui
Ioan Gură de Aur de aceea i-au suprimat numele din titlul acestor omilii.
Mai verosimil încă e că un omiliar patristic cuprinzînd şi opere ale
Sfîntului Ioan Gură de A ur a putut fi absorbit de culegerea de omilii
a lui Caleca în secolul XIV.
Aici este şi un viciu de fond în raţionam entele şi principiile sta
bilite de V. Grecu, întemeindu-şi teoria pe premisele că în întreaga
Biserică era înclinaţia ca omiliile fără nume de autori să se atribuie
Sfîntului Ioan Gură de Aur — şi astfel să se pună la îndoială paterni
tatea «Cuvîntului... la Paşti».
Această omilie este atribuită direct Sfîntului Ioan Gură de Aur în
Cod. giec 500-BAR, mai mult chiar, presupusul patriarh Ioan Caleca
— autorul culegerii de omilii din acest miscelaneu — nu a îndrăznit
să-i anuleze paternitatea evidentă.
Să consemnăm aici şi un aspect semnificativ în ceea ce priveşte
modul în care V. Grecu însuşi estimează poziţia şi contribuţia la acest
Omiliar a patriarhului Ioan Caleca, optînd pentru titlu l: Colecţia de
Omilii a lui Ioan Caleca — deci a şi nu, ale , aşadar Caleca este autor
al Colecţiei şi nu al textelor Omiliilor, adăugind o explicaţie fără echi
voc : «Spun in ten ţio n a t: Colecţia de Omilii şi nu Omiliile lui Ioan Ca
leca, fiindcă în literatura omiletică bizantină este foarte greu de stabi
lit exact autorul. Omiliile erau în largă m ăsură un bun comun pentru
predicatorii care aveau nevoie de e l e ; şi erau mereu prelucrate şi
adaptate gustului vremii, aşa cum aceleaşi omilii circulau sub diferite
nume» 217. în acest caz, trebuie să admitem că însuşi patriarhul Ioan
Caleca a arătat respect şi probitate faţă de paternitatea omiliilor pe
care le-a colecţionat. în Cod. grec 500 el specifică de la început că o
parte din Omilii — cea mai mare parte — sînt ale patriarhului Ioan din
Calcedon, iar cele cinci m enţionate mai înainte de noi sînt ale Sfîntu
lui Ioan Gură de Aur — deşi prof. V. Grecu a căutat să-l transforme din
colecţionar în autor al tuturor Omiliilor din acest florilegiu.
217. Ibidem.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 393
Cînd face corelaţia pertinentă între Cod. grec 500 şi Cartea cu în
văţătură a diaconului Coresi, prof. V. Grecu formulează aprecieri ju
dicioase : «Autorul bizantin al învăţăturilor lui Coresi a fost deci un
teolog învăţat şi un scriitor nu cu totul lipsit de talent... Expunerile de
obicei sînt limpezi şi de multe ori colorate cu asemănări ce prind şi ţin
atenţiunea încordată...».
Teoria lui V. Grecu că acest «Cuvînt...» nu ar aparţine Sfîntului
Ioan Gură de Aur este întem eiată pe faptul că eruditul profesor nu a
cunoscut totuşi trei lucrări de valoare incontestabilă, implicate în de
monstraţie :
A). Textul «Cuvîntului...» din J.P. Migne — precum şi cel din Evho-
loghii, Penticostare, Trioade ;
B). Nu a cunoscut Catehezele Sfîntului Teodor Studitul — şi anu
me, Cateheza în care este inserat acest «Cuvînt...» şi
C). Nu a analizat detaliat conţinutul Omiliei nr. 12 din Cod. grec
500, în care figurează «Cuvîntul... la Paşti» în forma sa cea mai dez
voltată.
Examinînd textul ce se implică în discuţie din Cod. grec 500, am
căutat să punem în lumină tot ceea ce prezintă interes în acest m anu
scris, ca elemente valabile pentru argum entarea paternităţii hrisosto-
mice a «Cuvîntului...».
După o însemnare aflată la p. 3, se vede că acest Omiliar a fost
dăruit de patriarhul Hrisant N ottara al Ierusalimului şcolii de la «Sfîntul
Sa va» din Bucureşti, la începutul secolului al X V III-lea218.
Din totalul de 60 Omilii, cinci sînt ale Sfîntului Ioan Gură de Aur.
Astăzi noi putem confrunta critic toate textele existente cuprinzînd
«Cuvîntul din noaptea Sfintelor Paşti» pe care nu le-a cercetat în tota
litate prof. V. Grecu şi criticii de pînă acum.
Un studiu aprofundat al acestora ne impune să insistăm şi asupra
Cod. grec 500 — Omilia a 12-a —, pentru a delimita cu precizie textul
«Cuvîntului...» hrisostomic.
Cuvîntul propriu-zis începe la p. 229 şi se term ină la p. 235, deci
sînt cinci pagini de introducere şi expunere. Precizăm că acest text nu
începe cu aceleaşi cuvinte cu care încep textele din cele două forme
scurte : «De este cineva...», ci cu cuvintele : «Cine s-au postit şi s-au
ustenitu, veniţi bucurîndu-vă...» 219. Mai departe textul se continuă ne
schimbat. Sfîrşitul este identic cu cel al textelor s c u rte : «... învise
218. «Hrisant al Ierusalim ului a afierosit [această carte] şcolii «Sflntu Sava» din
Bucureşti, şi cine o va lua din ea să aibă anatem ă» (ss) «Hrisant al Ieru sa
limului». O altă m ină a d a ta t: «1728, luna m ai 15» (după C. L i t z i c a , Ca
talogul cit., p. 279).
219. După traducerea din Cazania lui Coresi din 1581.
394 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
primească amu dereptul cel dintîiu, să-i ia astăzi , Cîţi după al şaselea
datoriu. dreapta plată. De au v e ceas aţi ajuns, nemică să
Să neştine după al nit cineva după ciasul al
treilea, mulţumind să vă sfiiţi.
treilea Ceas au venit, să
mulţumească şi prăznu- pr ăznuias că. Iară care-i aţi poştitu
iască. Să neştine după De au ajuns cineva
după ciasul al şaselea, pînă Ia al noaole ceas,
al şasele ceas <au ajuns,
nemica să nu se spară nimica să nu se îndoia apropiaţi-vă şi nemica
şi amu nemica nu va fi scă, că de nimic nu se ruşinînd,u-vă...
deşerţii. va păgubi.
Să neştine mîhni-se De ş-au lipsit cineva învise Hristos şi se
pină la al noale ceas, să şi de ciasul al -noaolea, bucurară îngerii. învise
se apropie, nemica să să se apropie, nimica în- Hristos şi căzură dracii,
nu se teamă... doindu-se. învise Hristos şi noi în
că înviemu-ne.
Sculatu-S-au Hristos şi
Învise. Hristos şi căzu- au căzut dracii. învise Hristos şi noi
t-au dracii; învis-au lnviat-au Hristos şi cu nusul* învisem. In-
Hristos şi în vii aţă vie viaţa vieţuieşte. înviat- vise Hristos den moarte,
ţuieşte ; învis-au Hris au Hristos şi nici un
tos şi morţii nice .unul începătorul morţilor fu.
mort nu iaste în groapă,
în groapă. Hristos amu că Hristos sculîndu-Se Că a Lui e slava şi ţi
din morţi sculă-Se, în- din morţi, începătoriul nerea şi cinstea şi Închi
cepătoriul morţilor fu. celor adormiţi S-au fă năciunea şi frămuseţea
Aceluia e mărirea şi ţi cut.
nerea, în veacul de vea- cea mare, acum şi puru
Aceluia e mărirea şi
cu. · stăpînirea în veacii vea- rea şi în veacii veacilor.
Adevăratu» 222. cilor. Amin» 223. Amin»224.
4. Tradiţia liturgică
L
404 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
1. Umanismul creştin
în «C uvîntul de învăţătură la Paşti» ni se pare că este unul dintre
aspectele cu caracter de concluzie a problem ei pe care am cercetat-o
în paginile precedente.
în istoria culturii, în aceea a filosofiei în special, se vorbeşte de
mai multe tipuri de um anism : clasic de tip grecesc, de um anism ul latin
sau roman, de um anism ul creştin de tip răsăritean ortodox, de um a
nismul m edieval occidental, de um anism ul renascentist etc.
Fiecare dintre aceste tipuri de um anism are ca substrat un model
al persoanei umane, văzută dintr-o perspectivă specifică, pentru că nu
se poate vorbi de um anism decît în cadrul unui anum it tip de cultură.
Dar toate au în vedere prom ovarea valorii omului, adică a ceea ce este
esenţial în energiile sale, ca fiinţă spirituală 252.
A devărata cultură se cuvine a se bucura în orice epocă de califi
cativul : umanistă. Ea trebuie să fie form ativă structural, să aibă în
conţinutul ei germ enii necesari form ării m ultilaterale a omului, spre
desăvîrşirea lui. Istoricul academ ician A ndrei O ţetea arată că um anis
252. Acad. A n d r e i O ţ e t e a , R enaşterea, B ucureşti, 1964, p. 237, 239. «Uma
nism ul este o form ă a conştiinţei». La baza acestui co ncept stă cred in ţa în-
tr-un sens determ inat al v ieţii şi într-o ie ra rh ie de v a lo ri care să se înscrie
într-un nou stil de viaţă, să elaboreze şi un sistem de educaţie (p. 238).
406 f NESTfOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
mintii şi raţiunii sale 274. Cea mai importantă achiziţie a gîndirii creş
tine este demonstraţia cu mintea şi cu fapta că omul este «chipul lui
Dumnezeu». Nu trebuie să ne reprezentăm chipul lui Dumnezeu ca o
statuie, ci numai ca o cunună de supreme însuşiri şi virtuţi însufleţite
de puterea lui Dumnezeu.
în concepţia hrisostomică şi ortodoxă omul ca esenţă este cu
vocaţie spirituală pe de o parte, dar şi cu spiritul liber pe de alta,
adică putînd deveni «persoană». Altfel el se pierde într-o categorie
biologică aparţinând unei specii de ordin zoologic. Ca persoană, omul
trebuie să schimbe naturalul în spiritual. Aceasta este vocaţia sa su
premă şi perm anentă; să subordoneze şi să transfigureze ceea ce este
natural în supranaturalul de către care a fost creat. Această opţiune
spirituală, acest sentiment şi această dăruire, proprii unei meniri spi
rituale, constituie actul credinţei, care converteşte şi preface.
Pentru Sfîntul Ioan Gură de Aur, ca şi pentru întreaga teologie
ortodoxă, termenii raţiune şi credinţă nu se exclud, ci dimpotrivă.
Creştinul este omul, fiinţa raţională, pentru că logosul, raţiunea sau
mintea sa are la origine Logosul divin, gîndirea divină — ca o conse
cinţă directă a «chipului lui Dumnezeu» în om.
Pentru a denumi categoria celor care unesc în mod inseparabil
raţiunea şi credinţa, în Biserica şi în teologia ortodoxă termenul specific
este : binecredincios. Binecredincios înseamnă în esenţă că ideile cre
dinţei devin idei-forţă, că ele se îndreaptă spre realitatea originară
divină şi determină o creştere spirituală continuă, aspiraţia apropierii
de Tatăl ceresc.
Această aspiraţie şi această posibilitate este limpede exprimată în
cea dinţii propoziţie a «Cuvîntului... la Paşti» : «De este cineva binecre
dincios şi iubitor de Dumnezeu să intre bucurîndu-se întru bucuria
Domnului său !».
Credinţa nu este un act spiritual de simplă obedienţă fără eficienţă,
nu este un act care să se rezume la o înclinare a gîndirii asupra unei
realităţi suprasensibile, sau la o visare în care imaginaţia înlocuieşte
acţiunea, credinţa este în ea însăşi o acţiune complexă, o tensiune-
acţiune supremă, o atitudine-acţiune prin care sufletul uneşte naturalul
cu supranaturalul — omul se uneşte cu Dumnezeu. Dar pentru aceasta
el are nevoie de imboldul înflăcărat al iubirii, al depăşirii de sine pînă
la dăruirea deplină a fiinţei, transfigurarea ei prin iubirea către
Dumnezeu.
274. Diac. C o n s t. V o i c u, op. cit., p. 48.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA N O A S T R Ă 415
ţie şi sărăcie, prin chemarea tuturor, fără nici o deosebire, ci este încă
o dovadă a nemărginitei bunătăţi dumnezeieşti care acordă credit ce
lor ce, avînd credinţă, vor putea depune eforturi către o continuă îm
bunătăţire duhovnicească — ştiind că în privinţa vieţii duhovniceşti
nu săracii trebuie să fie asemenea bogaţilor, ci bogaţii asemenea săra
cilor, aceştia dînd, în general pildă de dubovnicie şi smerenie.
în concepţia Sfîntului Ioan Gură de Aur, fraternitatea dintre oa
meni are doiuă aspecte : natural şi spiritual. Calea spre desăvîrşire
este înaintarea continuă de la afecţiunea fraternă naturală la cea supe
rioară a iubirii duhovniceşti. Iată cum explică el credincioşilor în alt
loc, originea fraternităţii creştine : «Toţi oamenii sînt egali, pentru că
sînt fraţi. Ca să ne insufle dragostea care trebuie să unească pe unii
cu alţii, sentimentul omeniei, oare Dumnezeu n-a luat de la început
măsuri demne de admiraţie ? El ne-a dat un tată comun, pe Adam.
Chiar dacă nu ne naştem, oare, din pămînt, de ce nu venim pe lume
desăvîrşiţi şi bărbaţi, ca Adam ? Nu. Trebuie să ne naştem unii din alţii
ca să fim uniţi printr-o afecţiune naturală» 276.
Acestei afecţiuni naturale trebuie să-i urmeze afecţiunea sacră a
fraternităţii universale, căreia Sfîntul Ioan Gura de Aur i-a închinat
toată viaţa sa, spre a ridica pe oameni la o demnitate îngerească 277. El
este un desăvîrşit um anist ortodox, nu pentru că a formulat în chipul
cel mai limpede acest umanism, ci pentru că l-a şi trăit în modul cel
mai înalt cu putinţă pentru o fiinţă umană.
Din experienţa sa ascetică personală şi din a altora, Sfîntul Ioan
Gură de Aur ştia că orice progres, oricît de mic, pe scara virtuţilor du
hovniceşti are o valoare m are în sine, care îl aduce pe cel ce îl să-
vîrşeşte alături de cei mai înaintaţi în desăvîrşire. De aceea, în Che
marea din «Cuvîntul... la Paşti», acelaşi îndemn este adresat tuturor,
nu este locul pentru o evaluare riguroasă a faptelor fiecăruia, de o ie
rarhizare a meritelor, pentru că nu greutatea, nici mulţimea faptelor
meritorii, ci semnificaţia de mişcare pozitivă a fiecăreia dintre ele are
mai întîi preţ în faţa lui Dumnezeu.
Smerenia, această floare între florile virtuţilor creştine, nu este o
simplă noţjune m orală în repertoriul educaţiei creştine, ea e cuprinsă
în chiar concepţia umanistă creştină, în umanismul hrisostomic. Valo-
rificînd la cel mai înalt nivel personalitatea omului, împodobită de vir-
276. Cit. la A i m é P u e c h , Saint Jean Chrysostom e, Paris, 1923, p. 63.
277. Ibidem, p. 115.
27 — P rim ele Scrieri P atristice
418 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
creştin cît şi unul dintre cei mai mari oratori ai lumii. Oratoria lui ori
ginală şi unică este oratoria omiletică.
Lumea veche a cunoscut şi a gustat cu predilecţie genul oratoric,
deoarece comunicarea verbală a ideilor avea mari avantaje asupra ce
lei scrise. Oratorii erau «stăpînii mulţimilor», în sensul că de obicei
ei formau convingerile cetăţeneşti, politice, morale, filosofice etc., ei
le dirijau sentim entele şi, în ultimă instanţă, chiar şi acţiunile spre sco
purile propuse — cu alte cuvinte ei erau mai degrabă «învăţătorii
mulţimilor».
Din prima epocă a constituirii şi organizării sale, Biserica a cul
tivat predica, pentru că vocaţia ei fundamentală a avut două direcţii
precise : învăţarea şi sfinţirea poporului credincios, constituit în adu
nare, în sinaxa liturgică. Astfel a luat naştere şi s-a dezvoltat în Bise
rică arta ei proprie, arta elocinţei eclesiastice, cu speţa ei omiletică.
Toţi cercetătorii vastei opere şi ai personalităţii Sfîntului Ioan
Gură de Aur au constatat că el este cel mai mare orator religios al
tuturor timpurilor. Cei care au studiat aprofundat această operă în în
tregul ei au rămas uimiţi în faţa frumuseţii filosofice, adîncimii psiho
logice şi originalităţii geniului său, reliefîndu-i calităţile cu un entu
ziasm înveşm întat în elogii fără rezerve.
In toată opera hrisostomică teologia nu s-a cantonat în schemele
abstracte ale gîndirii ; dovedind totdeauna o logică desăvîrşită ea s-a
înfăţişat în stilul familiar al omiliei, prin utilizarea m odalităţilor de
a face adevărurile profunde accesibile tuturor ascultătorilor.
Opera hrisostomică este un adevărat sistem pedagogic, desfăşurat
cu artă şi cu neîntrecută iscusinţă, aspectul întregului său învăţămînt
fiind preponderent moral. Această operă nu urm ăreşte efectele retori
ce, ci efectele morale, educativ-creştine, convertirea reală a fiinţei
umane la o vieţuire conformă cu Evanghelia 278. în concepţia hrisos
tomică arta de a comunica adevărul învăţăturii creştine trebuie să se
ridice la frumuseţea însăşi a Sfintei Evanghelii, ea trebuie să exprime
energia spirituală şi divină a acesteia, să producă în suflet acea mişca
re tainică, să entuziasmeze, să înalţe, să schimbe natura pămîntească
umană în natură cerească.
Sfîntul Ioan Gură de Aur nu se formase în chip exclusiv în ambi
anţa intereselor «cetăţii», sau cele ale imperiului roman de atunci,
pentru că altarul lui duhovnicesc a fost mănăstirea, iar tehnica formă
rii spirituale i-a fost rugăciunea, m editaţia şi viaţa ascetică, învăţînd
278. Ibidem, p. 3.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA N O A ST R Ă 421
lui Teodor Studitul. Toate cele trei forme sînt identice în conţinutul
de idei, deşi este o omilie de dimensiuni reduse.
De ce ar fi conceput-o astfel Sfîntul Ioan Gură de Aur ? Pot fi pro
puse ipoteze plauzibile.
O ipoteză ne oferă faptul că Slujba învierii era ea însăşi dezvol
tată 28S, se desfăşura noaptea şi o omilie dezvoltată nu-şi avea rostul,
mai ales dacă se ţine seama că locul şi timpul ce i s-au stabilit în ca
drul sfintei slujbe implicau un text de dimensiuni mai restrînse. In plus,
trebuie să ţinem seama de caracterul ei specific, solemn, fiind întoc
mai unei rugăciuni de deosebită im portanţă — ceea ce se deduce in
direct dar exact pentru acea epocă din însem nările pelerinei Egeria 286
şi ceea ce citim de asemenea în chip foarte sugestiv în indicaţia tipi-
conală pe care arhim andritul Sofronie al Coziei, o traducea în 1776 în
Tipicul Slîntului Sava 287, indicaţie ce nu ipoate fi interpretată drept o
inovaţie. Dacă ne referim la locul acestui «Çuvînt...» în cadrul Slujbei
învierii, la sfîrşitul Utreniei, să subliniem coincidenţă menţiunii Ege-
riei cu cea din Tipicul — 1776.
O altă ipoteză ne sugerează că întreaga Slujbă a învierii abundă
în imne în care se epuiza aproape tot ce se putea spune în legătură cu
marea sărbătoare a creştinătăţii, iar Omilia era indicat să fie scurtă,
cu idei cuprinzătoare.
Se poate formula şi ipoteza că atmosfera solemnă a unei asemenea
sărbători solicita la înalt nivel sensibilitatea religioasă a sufletului.
In evoluţia unui asemenea proces sufletesc sensibilitatea «se m a
nifestă într-un crescendo», care poate cunoaşte trepte de intensitate,
de la emoţia simplă la bucurie, entuziasm, pînă la cea mai puternică
tensiune em oţională: extazul religios. în condiţiile unor asemenea re
acţii ale sensibilităţii, un discurs, o cuvîntare de mari dimensiuni era
nepotrivită.
Am putea spune că toate cele trei ipoteze au coeficientul lor de
verosimilitate pentru m otivarea dimensiunilor pe care le are textul
«Cuvîntului... la Paşti».
285. Indicaţii privind tipicul slujbei In n o ap tea Sfintei în v ie ri In R ăsărit şi îndeo
sebi la Ierusalim In vrem ea Sfintului Ioan G ură de A u r se desprind cu cla
rita te din însemnările de călătorie ale pelerinei Egeria (sec. IV) — vezi Pr.
M a r i n M. B r a n i ş t e , teza de doctorat cit., extras din «MO», XXXIV (1982),
4—6, p. 76.
286. Ibidem.
287. Vezi capitolul : Problema paternităţii hrisostomice.
424 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
296. Astăzi se păstrează, cu num ărul 449, la Biblioteca A cadem iei Bucureşti, unde
a fost dăruit în secolul trecut de D. Sturdza-Scheianu, după num ele căruia
a fost num ită «Psaltirea Scheiană». A nterior s-a aflat şi în biblioteca lui Gh.
Asachi. «Simbolul Quicumque» se găseşte la pp. 525—530.
297. Cota III—127.
28 — P r im e le S c rie ri P a tris tic e
434 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
Simbolul Quicumque a fost alcătuit, cel mai devreme, între anii 430
şi 500 299 — după opiniile de indiscutabilă competenţă ale unor teologi
patrologi. Acest Simbol este numit «Quicumque» de da primul cuvînt cu
care începe textul în limba latină : «Quicumque vuit salvus esse, ante
omnia opus habet, u t teneat catholicam fidem» ( — Oricine voieşte să se
mîntuiască, înainte de toate se cade lui să ţină credinţa universală). T er
menul a primit şi o accepţie mai generalizată, la fel fiind numite enci
clicele, sau decretele papale, care sînt cunoscute în chip specific prin
cele dinţii cuvinte cu care începe textul.
In mai multe m anuscrise din secolul VIII acest Simbol nu poartă
nici un titlu, ca şi în Psaltirea Scheiană la noi. Este întem eiat să consi
derăm că acest pocedeu putea să confirme autoritatea teologică a tex
tului. Începînd cu secolele IX—X, acest Simbol este denumit în mai
multe fe lu ri: Fides catholica, Fides catholica S a n d i Athanasii episcopi,
Fides S a n d i Athanasii episcopi, Fides catholica edita a sa n d o Athana-
sia, Alexandriae episcopus, Hym nus Athanasii de Ude Trinitatis, etc.
Simbolul Quicumque a fost atribuit rînd pe rînd lui Vincenţiu de
Lerin, lui Ilarie Pictavianuil, lui Eusebiu Vereellensis, unui oarecare Bo-
nifaciu, Iui Vigiilius al Tapsului, unui oarecare episcop A tanasie din se
colul al V H -lea; în timpul lui Carol cel Mare, deci în secolul VIII —
începutul secolului IX, este atribuit Sfîntului Atanasie cel Mare. Teolo
gia dogmatică şi simbolică pune adesea la îndoială legitim itatea acestei
atribuiri. «Acest Simbol nu are nici o legătură cu Sfîntu'l Atanasie. Dacă
ar fi de la el, ar fi inexplicabil de ce nu cuprinde expresia onoouoioi etc. ?
şi cum de nu e identificat autorul lui pînă în tim pul lui Carol cel Mare,
timp în care se adaugă Filioque ia Simbolul niceoconstantinopOlitan ?
De ce abia de atunci încoace poartă, în codici latini, titlul de «Fides
sa-ncti Athanasii episcopi Alexandrini» ? în versiunea greacă, Simbolul
nu are cuvintele : «et Fiîlio». Simbolul acesta nu este al Sfîntului A ta
nasie cel Mare...» 30°.
5. Alia est enim perso 5. 507 Căci alta este per 5. Prima parte din v.
na Patris, alia Filii, soana (obrazul) Ta 5 lipseşte in Psalti
alia Spiritus Sancti ; tălui, şi altul a Fiiu- rea Scheiană.
lui, şi altul Sfîntului
Duh;
16. et tarnen non tres 16. Ce în Domnu ca e 16. Şi totuşi nu sînt trei
Dii, sed Unus est meserere* Unul cui- Dumnezei, ci Unul
Deus. şi-i obraz. este Dumnezeu.
* meserere — milă
440 f N E ST O R , M ITRO PO LITU L O LTEN IEI
17. Ita Dominus Pater, 17. Dumnezeu şi Domnu 17. AstfelT Tatăl este
Dominus Filius Do lui spovedescu cre Domn, Fiul este
minus Spiritus Sanc dincioşii lui Hristos j Domn, Sfintul Duh
tus ; este D om n ;
18. et tarnen non tres 18. deatori sem e trei 18. şi totuşi nu sint trei
Domini, sed Unus est Dumnezei . sau Domni, ci Unul este
Dominus : D om n i: Domnul.
19. quia sicut sigillatim 19. Sfînta leage * porun- 19. Căci precum sintem
unamquaque perso cit-ai noao se nu gră constrinşi de adevă-
nam Deum aut Do im ; rul creştin, eu măr
minum confiteri turisesc că fiecare
Christiana veritate Persoană este şi
compellimur ; ita tres Dumnezeu şi Domn,
D eos aut Domines tot aşa, n.oi sîntem
dicere catholica re- opriţi de religia u-
ligione prohibemur. niversală să spunem
că sînt trei Dumne
zei sau Domni.
* Siinta lege, în loc
de : catholica religi -
one.
20. Pater a nullo est 20. că pre Dumnezeu Ta
factus, n ec creatus, tăl nim e nu l-au făp-
nec g e n itu s; tu, nici zidit, nici
n ă sc u t;
22. Spiritus Sanctus a 22. [...] Sfîntu di în Ta 22. Este rupt fragmentul
Patre et Filio, non tăl şi Fiiul nezidit, de hîrtie care cuprin
factus, n ec creatus, nefaptu, nenăscut, a- de cuvîntul «Duh».
nec genitus est, sed legăndu * întru Considerăm că s-a
procedens. eşit **. înlăturat intenţionat,
spre a nu fi indica
ţia «şi de la Fiul»
în această traducere.
* alegăndu — afară
de...
** eşit — ieşit
23. Unus ergo Pater, non 23. Derept-aceea nu trei 23. * tătări — de, cu
tres Patres, unus Fi tătări*, nici trei fii, Tatăl
lius, non tres Filii, nici trei duhure.
unus Spiritus Sanc
tus, non tres Spiriti
Sancti.
PRIM ELE SCRIERI PA T R IST IC E IN LITE R A TU R A N O A ST R Ă 441
24. Et in hac Trinitate 24. Intru această Troiţî, 24. * susure — suse,
nihil prius aut poste nici unul nu este mai înalte
rius, nihil majus aut vechiu şi nici mai
minus, sed totae tres poniu, nici mai m a
personae coaeternae re, nici mai mic, ce
sibi sunt et coaequa- aceale 3 (ob)raze de
les, veaci susure * şi
(sea)mearea tot (...)
25. ita ut per omnia, si- 25. că întru toate, pre- 25. Prima parte a frazei
cut jam supra dictum cum s-a zis se cin lipseşte în Psaltirea
est, et unitas in tri steşte, * Troiţi * în- Scheianâ.
nitate, et trinitas tr-una şi Unul în * T roiţî — Treime
in unitate veneranda Troiţî slăvit.
sit.
26. Qui vuit ergo salvus 26. Derept-acea cel ce
esse, ita de trinitate va v rea spăsit se fie
sentiat. de Sfînta Troiţî, aşa
se înţeleagă şi se
slăvească în trii n u
m ele (l)u Dumnezeu
veşnic.
27. Sed necessarium est 27. Şi încă de aceasta 27. * dea de v ara — a-
ad aeternam salutem, lipsă e cătră dea de devărata
ut incarnationem qu- vara * spăsenie şi ** îm peliţatul — în-
oque Domini noştri deadevăru a crede trupatul
Jesu Christi fideliter îm peliţatul * * Dom
credat. nului nostru Iisus
Hristos j aşa se crea-
ză şi se ispove-
dească.
30. perfectus Deus, per- 30. desăvîrşit Dzeu şi 3q# * stăvită — alcatu
fectus homo, ex a- desăvîrşit o m u ; în ită
nima rationali et hu- tru înţeleptu şi su-
mana carne subsis- fletu, şi om inească
tens. peliţă stăvită *.
442 ,
t NESTOR MITROPOLITUL OLTENIEI
36. Qui passus est pro 36. Cel ce părătă * de- 36. * părătă — patimi
salute nostra, des reptu spăsenia noas ** deştinse — co
cendit ad inferos (ad tră : şi deştinse ** borî
infernum) tertia die spre iadu şi a tria
resurrexerit a mor- zi învise di în moar
tuis, ascendit ad coe- te şi Întră în ceru,
los, sedet ad dexte- şezu de a dreapta
ram Dei Patris omni- Dzeului T atăl ;
potentis ;
Duh, dar n u trei Dumnezei, ci Unul este Dumnezeu (după cum s-a
m enţionat, aici copia este deficitară şi cuprinde eroarea : «cei tre i Dum
nezei» — eroare ce s-a putut totuşi datora unei traduceri defectuoase).
Tot astfel, Domn, Tatăl, Domn Fiul, Domn Sfîntul Duh, dar nu trei
Domni. «Sfînta leage», care este O rtodoxia noastră, ne opreşte a m ăr
turisi şi a zice : trei Domni sau trei Dumnezei. Tatăl de nim eni nu este
făcut, creat, nici n ă s c u t; Fiul este de la însuşi (= singur) Tatăl, nu fă
cut, nici creat, ci născut.
în chip iniţial, traducerea rom ânească avea im e d ia t: «Duhul», care
din Tatăl şi Fiul este nezidit, nefăcut, nenăscut, ci eşit, adică «purces» 309.
Unul este Tatăl, nu t r e i ; Unul este Fiul, nu trei ·, Unul este Duhul
Sfînt, nu trei.
în Sfînta Treime nimic nu este mai înainte ori mai p e urmă, nimic
m ai m are sau mai mic, ci, cele trei «obraze» (== ipostaze) sînt egale
şi îm preună veşnice. Noi creştinii venerăm Sfînta Treime în Unime
şi Unimea în Treime.
Cel ce voieşte să se m întuiască, aşa se cuvine să cugete şi să m ăr
turisească.
■
309. Form ula p u rced erii Sfîntului Duh din Sim bolul Q uicum que n u e ste sim ilară
cu Filioque, pe care A pusul l-a introdus în Sim bolul niceoconstantinopolitan.
Pr. prof. M ilan Şesan argum enta disociind în m od lo g ic : «O ricît s-a r crede
că F ilioque şi et Filio ar fi identice, ceea ce e ste de fapt din p u n ct de
v e d ere p u r gram atical, ele însă n u sîn t sinonim e din p u n ct de v e d e re form al
şi istoric. Filioque îşi a re isto ria sa în d elu n g ată (...), pe cînd u n et Filio,
m ai discret în Sim bolul A tanasian, n u a trez it a c e astă în v e rşu n a tă opoziţie,
fiindcă în cele din urm ă p u tea fi in te rp re ta t şi în sensul procesiunii duble,
a celei veşnice de la T atăl, şi a celei tem p o rale d e la Fiul» (M. Ş e s a n ,
art. cit., p. 234; Idem, F ilioque în «Psaltirea Scheiană», în «Candela», LV—LVI
(1944—1945), Rîm nicu V îlcea, 1945, p. 20).
446 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
ducerea românească s-a făcut după un manuscris latin din această ca
tegorie cronologică, adică a secolului VIII. Că s-a făcut direct din limba
latină este lucru evident la analiza caracteristicilor lingvistice şi se
mantice. Astăzi, avansîndu-se ideea că ohiar Psaltirea Scheiană a fost
tradusă iniţial din limba latină 31°, idee susţinută cu o argumentaţie
riguroasă, este plauzibil să considerăm că şi «Simbolul Quicumque» în
limba română a fost anexat acestei Psaltiri.
Cum am menţionat mai înainte, după uzanţa mult răspîndită în Oc
cident, Psaltirea era însoţită şi de Simbolul Quicumque pentru a fi fo
losit în cult. Traducerea iniţială a textului în discuţie s-a făcut probabil
în Transilvania.
Despre răspîndirea traducerii româneşti a Simbolului Quicumque,
împreună cu Psaltirea Scheiană sau independent, prin unele copii da-
tînd din secolul XVI sau din secolele următoare, nu avem atestări
sau indicii documentare.
Despre Simbolul Quicumque din Psaltirea Scheiană a început să se
vorbească în teologia românească, în critica de specialitate, numai după
tipărirea Psaltirii Scheiane, la sfîrşitul secolului trecut şi la începutul
secolului nostru 3n.
Una dintre principalele întrebări formulate în cadrul problemati
cii acestui Simbol se referă la prezenţa unei scrieri patristice occiden
tale într-o Psaltire ortodoxă românească. Unul dintre primele răspun
suri propuse în baza evidenţei imediate a lucrurilor acceptă ideea că
Psaltirea şi Simbolul ar fi fost pentru unii români trecuţi la catolicism
sau la o altă confesiune occidentală oare utilizează în cult Simbolul
Quicumque. Dar o astfel de ipoteză nu a putut rezista, datorită lipsei
argumentaţiei teologice. S-au admis în schimb ipotezele că ar fi existat
anumite influenţe externe care au dus la traducerea acestei Psaltiri
şi la inserarea concomitentă sau mai tardivă a copiei Simbolului Qui
cumque.
Oricum ar fi fost formulate, nici una dintre aceste teorii şi ipoteze
nu s-au dovedit satisfăcătoare.
310. Vezi şi I. C. C h i ţ i m i a, Urme probabile ale unei vechi traduceri din
lim ba latină In «Psaltirea Scheiană», în «RITL», 30 (1981), 2, p. 151— 156 j
Idem, «Texte de aur> — reevaluarea Începuturilor scrisului în limba română,
în v o lu m u l: V alori bibliotile din Patrimoniul cultural naţional, C ercetare şi
valorificare», II, Bucureşti, 1983, p. 131— 136.
311. Prof. I. B i a n u , Psaltirea Scheiană (1482) Ms. 449 B.A.R. publicată de...,
Tom. I, T extul în transcriere şi facsim ile cu varian tele din Coresi (1577),
Bucureşti, 1889 şi I. A. Candrea, Psaltirea Scheiană comparată cu celelalte
Psaltiri din sec. X V I şi X V II traduse din slavoneşte, Ediţiune critică în
două volume, Voi. I, Studiu şi 550 PI., Voi. II, Text şi glosar, Bucureşti,
1916.
PRIMELE SCRIERI. PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 447
traducerea Sim bolului Quicum que propagandei reform aţilor din Tran
silvania 314.
Simbolul Quicum que din Psaltirea Scheiană nu serveşte interesele
v reunei propagande husite sau luterane. A vînd în vedere forma în care
se găseşte, constatăm că traducerea, copierea s-a făcut fără vreun con
trol confesional su p ra p u s315. Nici din inspiraţie catolică nu ar fi v ă
zut lum ina în rom âneşte acest Simbol, ţinînd seam a că este înlăturat
din tex t cu m ultă grijă term enul : «catolic».
I. Gheţie, ocupîndu-se de traducerea «Simbolului...» din Psaltirea
Scheiană, opinează că acest Simbol este tradus de un preot rom ân tre
cut la Reformă 316. Dar şi aici este vorba de adm iterea ipotezei influen
ţei reform ate-luterane.
în teologia ortodoxă rom ânească, regretatul preot profesor Milan
Şesan s-a ocupat în cîteva studii de Simbolul Quicum que şi în general
de Psaltirea Scheiană. După opinia părintelui M ilan Şesan acest Simbol
este tradus din greceşte. îm preună cu Psaltirea, care a r fi tradusă din
slavonă, trad u cerea s-a făcut de un preot sau m onah ortodox la M ă
năstirea M oldoviţa din Bucovina de astăzi. A tribuie prim ele traduceri
rom âneşti im pulsului intern, propriu rom ânesc, m onahilor de la M ol
doviţa, care erau în afara oricărei influenţe extraortodoxe 317.
Desigur că acest proces atît de dificil şi de im portant al traducerii
prim elor texte rom âneşti se datoreşte mai m ultor vrednici predecesori
din m ulte părţi ale păm întului românesc, din care nu poate lipsi Tran
silvania.
în urm a celor arătate mai sus, (putem sublinia argum entat cîteva
puncte de vedere în legătură cu traducerea în rom âneşte a textului
Simbolului Quicumque, care se păstrează la sfîrşitul Psaltirii Scheiane.
* *
326. Prof. T. M . P o p e s c u a in s is ta t a s u p ra p ă r e r ii c ă S im b o lu l Q u ic u m q u e
e s te o m ă rtu ris ire d e c re d in ţă d e z v o lta tă . N u e s te p ro p riu -z is u n Sim bol, ci
o e x p lic a re a d o g m ei t tin ita r e şi h risto lo g ic e , «în 40 d e fraze», se m ă n în d
în m a re c u d e fin iţiile S in o a d e lo r E cu m en ic e (Prof. T. M. P o p e s c u , Io a n is
N . K a rm iris, *M o n u m e n te le d o g m a tic e şi sim b o lic e ale B iseric ii O r to d o x e
C a to lic e », v o i. I, A te n a , 1 9 â 2 ; R ecen zie în «O rt.», V III (1956), 1, p. 120).
c.
«APOCALIPSUL SFÎNTULUI APOSTOL PAVEL»
PRELIMINARII
1. Apocalipsul atribuit
Sfîntului Apostol Pavel
Această scriere apocrifă are la bază un text biblic autentic : 2 Co-
linteni XII, 2—4 :
«Cunosc un om in Hiistos, caie acum paisprezece ani — fie în trup,
nu ştiu ; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie — a fost răpit unul
ca acesta pînă la al treilea cer. (...) A fost răpit în rai şi a auzit cuvinte
de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască...».
Sfîntul Apostol Pavel se referă, criptic, la faptul că a fost învredni
cit de Dumnezeu cu viziuni şi descoperiri. «Suirea pînă în al treilea cer»
şi descoperirile de acolo, pe care nu le-a istorisit dintr-un sentiment de
smerenie — «nu se cuvine...» — şi, desigur, nici nu erau uşor de expri
mat în termenii cuveniţi, a trezit curiozitate şi interes deosebit în conşti
inţa unor creştini din primele veacuri, care voiau să ştie mai mult despre
descoperirile făcute de Dumnezeu Sfîntului Apostol Pavel, voiau să-şi
explice evenim entul pentru ei şi pentru cei din jur. Răpirea în rai impli
ca şi cunoaşterea polului opus, adică a iadului. Rai şi iad sînt cele două
ipostaze fundamentale, diametrale, ale vieţii viitoare, după teologia
noastră eshatologică. Interesul credincioşilor a fost stimulat atît de fap
tul că în acest text este vorba de viaţa veşnică, de rai şi iad, cît mai ales
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA N O A S T R Ă 467
Printre prim ele traduceri rom âneşti din literatura noastră veche fi
gurează şi «Apocalipsul...».
Textul acestui apocrif, care a circulat la noi în traducere rom âneas
că în copii din secolul al XVI-lea, este în m are parte diferit de origina
lul dezvoltat grecesc. V ersiunea succintă a textului nostru se datorează,
în mod plauzibil, interm ediarului slavon.
Comparînd textul grec originar al acestui «Apocalips...» cu versiu
nea succintă de la noi observăm că aceasta din urm ă reprezintă num ai
un sfert din întreaga scriere. C onţinutul textului corespundea m entalită
ţii poporului, receptivităţii sale, iar conciziunea textului se poate datora
tocmai 'caracterului temei, autentic creştină, chiar dacă expusă cu m ij
loacele ficţiunii.
Se ştie că în răspîndirea apocrifelor un rol im portant a avut tradiţia
orală, care în lumea antică reprezenta principalul m ijloc de transm itere,
de circulaţie a acestei literaturi. Colecţiile întocm ite şi publicate ulterior
confirmă acest lucru, adesea prezentînd versiuni diferite ale aceluiaşi
470 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
subiect. Includerea într-o colecţie sau alta a unui text nu s-a putut face
fără criterii — cel puţin criteriul frecvenţei circulaţiei a trebuit să func
ţioneze atunci cînd s-ta inclus acest «Apocalips...», de pildă, în colecţii
speciale ca «Speculum exemplorum», în «Legenda aurea», în «Dialogus
miraculorum».
Pătrunderea literaturii apocrife la noi şi răspîndirea ei s-a făcut mai
întîi pe calea comună, mai ales prin povestiri orale, oralitatea fiind, cum
arătam mai înainte, mecanismul specific de circulaţie a creaţiei anonime
populare. Scrierile aghiografice, apocaliptice, Viaţa şi pildele lui Esop,
scrierea Varlaam şi Ioasaf, au consemnat o parte din această literatură
preferată de popor. Asemenea subiecte alcătuiau repertoriul de bază al
culturii populare în perioada anterioară extinderii interesului pentru car
tea tipărită. Adunate în colecţii manuscrise, în nenum ărate copii, po
vestirile, legendele, istorisirile cu caracter laic sau religios, au continuat
să circule, prin fragmente, subiecte elaborate în variante succinte şi pe
calea orală, care a constituit totdeauna un mijloc de comunicare cu po
tenţial afectiv, cel mai adesea deosebit de convingător.
Explicaţia judicioasă a rolului cărţilor populare, nu numai ca mij
loc predilect de cultură în epoca la care ne referim dar şi de educaţie mo-
ral-religioasă, explicaţie pe care eminentul filolog N. Cartojan o dă fe
nomenului, trebuie m enţionată fără comentar :
«în ciclul primelor legende traduse în limba noastră se găsesc cîteva
care vădesc destul de clar preocuparea de a întări în sufletul poporului
sentim entul religios, îndreptîndu-i gîndul creştinesc dincolo de această
trecătoare viaţă pămîntească. Sînt legendele apocaliptice în care pretin
şii autori, de obicei un patriarh, un profet sau un apostol, descoperă tai
nele lumii de dincolo de moarte, pe care le-au aflat prin miracolul unei
viziuni cereşti. Scrise intr-un stil bogat în simboluri, menite a spori im
presia de mister, dar cu accente pline de energie, cu sfaturi mîngîietoare
şi cu straşnice ameninţări, apocalipsele descriu necruţătoarea judecată
din urmă, chinurile îngrozitoare pe care le îndură în lumea cealaltă, în
rîurile de foc şi de smoală înfierbîntată ale infernului, cei ce şi-au trăit
viaţa în păcat, precum şi veşnica odihnă şi fericire care aşteaptă, în gră
dinile înfloritoare ale raiului, pe cei ce în lumea păm întească şi-au trăit
toată viaţa în cinste şi dreptate. Prin natura cuprinsului, aceste «me
mento mori» pline de colorit au zguduit adine sufletul popular şi au lă
sat urme care dăinuiesc pînă astăzi. în Codicele Sturdzan se găsesc trei
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE I N LITERATURA N O A S T R Ă 471
340. «A pocalipsa M aicii Domnului», CuvlntuI de înblare pre la munci. Siinta Maria
vrea să vadzi cumu se muncescu rodul creştinescu, din Codicele Todorescu,
t. 282 şi din Codex Şturdzanus, 31 m enţionează so licitare a binecu v în tării de
c ă tre c în tă re ţ de a citi a c e a stă p a rte din A pocalips d re p t C a z a n ie : «hi «Ars«
(— Părinte, b in e c u v în te a z ă !). V ezi N. D r ă g a n u , Două manuscripte vechi...,
p. 14 şi 200 şi B. P. H a s d e u, op. cit., p. 312—313.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 473
Iară se ducu îngerii şi sluj eseu loru. Iară se ducu îngerii şi sluj eseu loru.
Şi iarî îngerii oaminiloru celora ce n-au Şi iară îngerii oamenilor celora ce n-au
fapte bune mergu să se închine la scaunul fapte bune mergu să să închine la scaunul
Tatălui f e mergu tînguindu-se cî ducu nu Tatălui j ei mergu tănguindu-se că ducu
mai strîmbîtîţi de la oaminii săi. numai strîmbătăţi de la oamenii săi.
Duhul Svîntu iase în tîpinare ror (sic!) Duhul Svăntu iase în timăpinare loru
ş i grîi glas cîtră ei şi d zise: «De unde şi grăi glas cătră ei şi d zise: «De unde
viniţi încerii mei de aduceţi acele sarci- veniţi îngerii mei de aduceţi acele sarci-
ne grele şi veniţi ponosiţi ?» Ei răspundu: ne grele şi veniţi ponosiţi ?» Ei răspundu:
•«Noi vinim de la omini botezaţi în nume «Noi venim de la oameni botezaţi în nu
le Tău, iarî ei facu voia trupului său de mele Tău, iară ei facu voe trupului seu de
•grămîdescu păcate, de se spurcî cu riale, grîmădescu păcate pre păcate, de să spur
■cu furtişaguri şi cu curvie şi cu zavistie cî cu rele lucrure, preaiubire şi clevetescu
ş i varsă sângele. Şi-s grîbitori fîrî de le şi măntu unii cătră alţii cu furtişagure şi
ge şi calcă porunca Ta. Şi în toate lucru cu curvie şi cu zavistii şi-şi varsă sânge
rile se spurcî j cruce o ţinu în mîinile sa le. Şi-s grăbitori în fără de legi şi calcă
le iarî din rostul loru grîiaşte diavolulu. porunca Ta. Şi toate lucrurelea să spurcî y
Iarî svîntul botedzul nu-1 păzescu şi praz cruce o ţin în mănile sale iară din rostul
nicele sventele Tale şi a şepte dzi svînta loru grăeştia diavolul. Iară svăntul boted
Duminencî (s ic ! ) ei nu o pîzescu. Şi nu zul nu-1 păzescu şi praznicele svinte ale
■ascultî sventele cîrţi şi Sfînta Evanghelie Tale şi a şapte dzi svănta Dumineacă ei
cuvîntul Tău. Şi nu cheamî mişeii numele nu o păzescu. Şi... 348.
Tatălui şi al Fiiului sâ-i miluiascî. Şi se
postescu de picatele sale. Ei se roagî iară
nice o rugîciune curatî nu iase dintru ini
ma lor. Ce lipsă iaste şi noao de să slu-
jimu noi lor cîndu ei numai ce iubescu pă
catele».
Şi dzise Dumnedzîu: «Toate le vădu
acele bine ochii miei şi bine audu urechi
le m ele; încă în lungî vreme rîbdaţi o-
menilor miei. Duceţi-vî de slujiţi loru fîrî
•de stare şi-i socotiţi pănî cîndu doarî se
vor întoarce (sici ) şi se voru pocîi. Că
intr-o dzi ei toţi vor veni înaintea Mea şi
Eu voiu giudeca ei».
[Vede/i 349 iii oaminilor, cî tot omul ce
lucrî pre pîmîntu ei aducu încerii în ceru
înainte lu Hristos, la scaunul Tatîlui de
•ducu toate faptele şi toate ascunsurile, au
bune au rele. Direptu acia să ştiţi fii oa
minilor în toate ceasurile să aveţi fapte
bune cîtră Dumnedzeu.]
te-i sta încerii lui Dumnedzeu, şi depreurî ... te-i sta 351 îngerul lui Dumnedzeu,
cu îngerii drăceşti şi cîutară toate faptele Şi depreunî cu îngerii drăceşti şi cău
omului. Şi de cele rele nu aflarî nemicî la tări toate faptele omului. Şi de cele relia
el. nu aflară nemicî la el. Şi vădzuiu omul că
Şi vădzuiu omul cî cu toatî dulceaţa toatî dulceaţa îngerii socotiia şi păzie su
îngerii socotiia şi păziia sufletul lui pînî fletul lui pănî cîndu-1 luarî di trupu şi de
cîntu-1 luarî din trup şi de trei ori grîirî trei ori grîirî lu i: «Suflete cunoaşte-ţi
lu i: trupul tău de ai eşit destoinic eşti şi iarî
«Suflete, cunuşti-ţi trupul tău de un te veri întoarce în trupul tău la dzua de
de ai eşiit destoinic eşti şi iarî te vei în înviere de să priimeşti ce ţi e gătită cu
toarce în trupul tîu la dzua de giudeţu să toţi direpţii».
priimeşti ce ţi e gîtitu cu toţi direpţii».
Şi luarî sufletul deia (s ic ! ) trupu şi-l Şi luarî sufletul di trupu şi-l sărutări
sărutări şi se cunoscură şi zeserî sufletu şi să cunoscură şi dziserî sufletului:
lui : «Rugatu-ne-i după aceia ai fîcut voia «Rugatu-ne-i dup-aceia ai făcutu voia
lui Dumnedzău pre pămîntu». lui Dumnedzeu pre pîmăntuţ».
Şi veniia îngerul şi pîziia pre pămîntu Şi veniia îngerul şi pădziia pre pîmăn-
în toate dzilele. Şi dzise îngerul: tu în toate dzile. Şi dzise îngerul:
«Bucură-te suflete că eu mî bucur de «Bucurî-te suflete cî eu mă bucuru de
tine cî ai fîcut voî (sic ! ) lui Dumnedzîu tine cî ai fîcut voia lu Dumnedzeu pănî ai
pînă ai vis pre pămîntu. Eu am în toate vis pre pămăntu. Eu amu duce fapte bune
dzile a duce fapte bune cîtrî Hristos. în toate dzile cătrî Hristos».
Aşia iarî eşi Duhul Svîntu în tăpinare Aşa iară eşi Duhul Sfăntu în tămpina-
sufletului şi [dzise lu i: ] «Suflete să nu te re sufletului şi dzise lu i: «Suflete să nu
ciudeşti nice să te sfieşti cî veri merge în te ciudeşti nece să te svieşti că veri mer
locul acela ce n-ai mai vădzut nice dini- ge în locul cela ce n-ai mai văzut nece
oarî aşe. Şi fi-ţi-voi eu într-agiutoriu. Cî dinioară aşa. Şi fi-ţi-voiu eu într-agiutoriu.
am aflat eu întru tine odihnealî cît am Că am aflat eu întru tine odihăneală cătă
fostu întru tine». amu fostu întru tine».
Duhul Svîntu mersce înainte sufletu Duhul Svăntu merge înaite sufletului
lui în (gerescu) ceru iarî întru duh sus ei în ceru iarî întru duhul susu ei sta dracii
sta dracii de departe şi se tînguia şi grîia: de departe şi să tănguia şi grăia : «O ! cu
«O ! cu cîtî slavî te-i spodobit suflete. A- cătî slavî te-i spodobitu suflete. Cu ade-
devăru cî fugi-i-ai de noii». văru că fugiai de noi».
Şi diaca întrî sufletul pre poarta ce Şi deca întrî sufletul pre poarta ceru-
riului în lontru cu tărie dzisi şi cu glas liui în lăuntru cu tărie zise cu glas mare
mare răspunse: răspunse loru şi dzise a ş a :
«De cîrîrile voastre fugiiu eu şi cu pu «De ocările voastre fugiu eu şi cu pu
tere şi cu sila lui Hristos mî îngrîdiiu». tere şi sila lu Hristos mă îngrădiiup.
[Aşe 352 mî poartî îngerul şi-mi aratî [Aşa mî purtă îngerul şi-mi arătă de
de să ştiţi toţi cî nu Iasă Dumnedzeu de- să ştiţi toţi că nu lasă Dumnedzeu şerbii
repţii şi slujile sale în ponosul necuraţi şi slugile sale în ponosul necuraţilor. Ce
lor. Cela ce slujeşte lui Dumnedzeu derep- la ce slujeşte lu Dumnezeu dereptu suile -
tu su ile tu l său în toate d zilele v ie ţii sale tu l se u în to a te d zile le v ie ţie i sale aceia
aceia spuiu voao fra ţii m iei p reiubiţi. sp u iu v o a o ira ţii m e i preaiubiţi.
A ş e şi v o i să a rîta ţi lucruri bune. D es A şa şi v o i să a rîta ţi lucrure bune. D es
toinici să liţi în p ă rîţie i ceriului. to in ic i să liţi în p îră ţie cerului.
P uneţi în tru in im ile v o a stre irica lu i P u n eţi în tr'ă n im ile v o a stre Irica lu
D um nedzîu. N u de n e g în d ire şi de len e D um nezeu. N u de n e găndire şi de len e
vo a strî să pierdzi d u lce a ţa ci-au g îtit v o a o v o a strî sî p e rd e ţi d u lce a ţa ce-u gătit v o a o
D om nul no stru Iisu s H ristos. D om nul n o stru Iisu s H ristos.
A ce lu ia e sla va şi în p îr iţiî şi d zţin u tu l A c e lu ia e sla v a şi în p îră ţie şi ţin u tu lu
cu T a tîl şi cu D uhul S v in tu şi acum u şi cu T a tă l şi cu D uhul S tă n tu de acum şi
purure în v ea c u a d e vă ru !1» 353 pururea în v e c u a d e vă ru /]» 354
Din Codicele T odorescu Din Codex S turdzanus Din «Fragm entul Iorga»
„Ei rîspun du : «Noi vi- „Ei răsp u n d u : «Noi v e- „Ei răsp u n d u : «Noi vTri-
nim de la omini bote- nim u de la oam eni bote- m u de la oam irii boteza-
dzaţi in num ele Tu, iarî zati în num ele Tău, iară ţii în num ele Tău, iară ei
tului Apostol Pavel căruia îi este atribuit, un text fără «autor» fiind
mai lesne supus intervenţiilor şi denaturărilor, fie în traducere, fie la
copiere.
5. T ra d u c e re a ro m â n e a sc ă a « A pocalipsului...»
şi te x tu l g re c e s c p u b lic a t d e C o s ta n tin u s T isc h en d o rf
6. T e o lo g ie şi în v ă ţă tu ri b is e ric e ş ti
în « A p o ca lip su l S fîn tu lu i A p o sto l P av el»
8. Id e i d in «A pocalips...»
o g lin d ite In p ic tu ra n o a s tră b is e ric e a s c ă
1. M o litv e ln ic u l
T e x tu l din C o d e x S tu rd z a n u s : T e x tu l d in M o litv e ln ic u l d e a s t ă z i :
« V e d eţi-m ă fă ră g la s şi f ă ră su fle tu « V ă zîn d u -m ă z ă c în d fă ră g la s şi fă ră
d z ă c în d u ! P lîn g e ţi d u p ă m ine, fra ţilo r şi su fla re , p lîn g e ţi to ţi p e n tr u m in e, fr a ţilo r
so ţii m ei şi g in tu l şi c u n o sc u ţii m ei, c ă p i- şi p rie te n ilo r, r u d e lo r şi c u n o sc u ţilo r, c ă c i
n ă a s e a ră a la ltă s e a r ă cu v o i g ră iia şi d e ie ri v o rb e a m c u v o i şi fă ră d e v e s te m i-a
n ă p ra s n ă -m i v in e şi-m i so si c e a s u l d e v e n it în fric o ş ă to ru l c e a s a l m o rţii. Ci v e -
m o a r t e ! C e v e n iţi să n e ie rtă m u , c ă d z a c u n iţi to ţi c a re m ă iu b iţi şi m ă s ă r u ta ţi cu
în a in te v o a s tr ă ! S ă ru ta ţi-m ă s ă r u ta r e d e a- s ă r u ta r e a c ea m ai d e p e u rm ă, că d e a-
poi, că cu v o i d e -a c u m n u v o iu m ai îm b la , cum n u v o i m ai u m b la, n ic i n u v o i m ai
că m ă d u c u eu u n d e a co lo fă ţe rie n u e s- v o rb i c u v o i. P e n tru că m ă d u c la J u d e
ţe. S lu g ile a m u şi cu d o m n ii îm p re u n ă c ă to ru l, u n d e n u e s te p ă r t i n i r e ; c ă c i slu -
sta u , îm p ă ra ţii cu v o in ic ii, m işe ii cu b o - g a şi s tă p în u l îm p re u n ă v o r s ta j îm p ă ra -
g a ţii, b ă trîn ii cu tin e rii şi to ţi a se m e n e tu l şi o sta şu l, b o g a tu l şi să ra c u l, în a ce -
v o r sta , c in e şi cu a le s a le p ă c a te e a ş i c in s te v o r f i ; şi fie c a re , d u p ă fa p te le
v o r sta , u n ii v o r p re a s lă v i, a lţii să v o r sa le , s a u se v a p re a m ă ri, s a u se v a ru şin a ,
ru şin a . C e v ă ru g a ţi d e r e p tu m ine, ru g a ţi- Ci v ă ro g p e to ţi şi cu s tă r u in ţă c e r v o u ă ,
v ă c ă tre D om nul D u m n e d ze u să n u m ă ju - să v ă ru g a ţi n e în c e ta t lu i H risto s-D u m n e -
d e ce îm p o triv a lu c ru lu i m eu , în lo c u l c e la z e u p e n tr u m in e, c a s ă n u fiu r în d u it d u
d e m u n că, ce să m ă d u c ă u n d e e s te lu m i- p ă p ă c a te le m ele, la lo c u l d e p e d e a p s ă , ci
n a tă v ia ţă d e v e a c ! »38°. să m ă a şe z e u n d e e s te lu m in a v i e ţ i i !» 381.
385. Dascălul Ion Boiţ a dat un titlu im propriu culegerii sale după M olitvelnicul
tipărit la A lba Iulia in anul 1689: «M olitvelnicu izvoditu din slovenie, pre
limba rum ânească, în zilele craiului Apafi Mihai, cu blagoslovenia m itropoli
tului Varlaam, în M itropolia Bălgrad. Precum spune m ai chiaru în m olitvelnicele
cele tipărite, de pre care s-au scris acesta, am m uncit şi alătu rîn d doao m olitve-
nice, de Ţ ara Rom ânească unul şi altul de' Bălgrad..., (G h. C i u h a n d u , op.
cit., p. 541).
386. Ibidem, p. 542—544.
506 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
2. L iturghierul
chide în mod justificat că avem în faţă un text tradus cel puţin cu două
secole mai înainte de data cînd a fost copiat (1724). Dintre formele ar
haice caracteristice menţionăm : utilizarea lui dz în locul lui z în cuvin
tele de origine latină : gi, ge în locul lui j, de asemenea în cuvinte de
origine (latină; folosirea de predilecţie a perfectului simplu în locul
perfectului compus ; întrebuinţarea exclusivă a cu v in telo r: rostul —
pentru gură ; giudeţul — pentru judecată ; voinic — pentru ostaş ;
despuitori — pentru stăpin. între alte arhaisme lexicale menţionăm :
moşie — pentru moştenire ; întunerece — pentru zeci de mii, mulţime
foarte mare ; mişei — pentru săraci; limbile — pentru neamurile ;
rumperile — pentru dezbinările ; miadză — pentru mijlocul Postului
Mare ; dărăbind — pentru tăind în bucăţi şi altele 393.
Numele unor sărbători sînt exprim ate în formele cele mai v e c h i:
Floriile — Duminica Floriilor ; Simedriu = Siîntul Dumitru ; Simvăsii
= Siîntul V asii ie.
Traducerea se remarcă printr-o deosebită cursivitate. Reproducem
un fragment din «Rugăciunea pentru cei chemaţi» :
«Doamne Dumnedzăul nostru, carele petreci spre înălţime şi spre
cei smeriţi priveşti, carele trimisăşi m ăntuiria nâmului ominescu, prin
Săngur Născutu Fiiul Tău şi Dumnedzău pre Domnul nostru Iisus Hris-
tos, caută spre robii Tăi cei oglăşuiţi, ce-şi plecară grumadzii săi Sfinţii
Tale şi-i spodobâşte pre ei în vremeia binetocmită, iarăşi feredeului fi-
inţii, a ertării păcatelor şi veşm întului celui neputredu, împreunedză
pre ei cu Sfînta a Ta săbornică şi apostolească Beserecă».
Un alt exemplu, din «Rugăciunea amvonului» :
«Cela ce blagosloveşti pre câni Te blagoslovăscu Doamne şi sfin
ţeşti pre ciia ce nădăjduiescu spre Sfinţie Ta, m ăntuieşte Doamne oame
nii Tăi şi blagosloveşte moşie Ta, înpl6rea Bisericii Tale o fereşte, sfin
ţeşte pre cie ce iubăscu bunăcuviinţa casei Tale, Tu pre cie îi proslă
veşte cu puterea Ta ca dumnedzăiască».
Slavonismele existente în traducerea rom ânească indică faptul că
această traducere s-a făcut după un text s la v ; astfel, Sfîntul Ioan Gură
de Aur este numit «Zlatoust» ; Liturghia Sfîntului Vasilie cel M are se
numeşte şi «Vasilova» ; Rînduiala Vecerniei «cînd easte bdenie» ; «spă
senie», «molitva» şi. altele.
Liturghierul, ca şi M olitvelnicul, s-au tradus mai ales în Transilva
nia mai întîi, în Bihor în mod cert, probabil la iniţiativa particulară, pen
tru a împlini cerinţele evlaviei poporului dreptcredincios.
393. Vezi şi G h. Ş e r b a n-C o r n i 1 ă, op. cit., p. 17, 22 şi 34.
510 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
3. Octoihul
Octoihul după denum irea grecească sau, în rom âneşte, Cartea celor
opt glasuri — adică imnele liturgice ce se cîntă la strană în biserici Du
minica şi în timpul săptăm înii, cîte un glas din opt in opt săptăm îni în
tot cursul anului liturgic — a fost alcătuit iniţial în secolul al V l-lea
de Sever de A ntiohia. Octoihul a fost îm bogăţit ulterior, mai ales de că
tre Sfîntul Ioan Damaschin, cu m ulte irm oase şi canoane, stihiri, anti-
foane e tc .401.
398. Pr. prof. dr. M. P ă c u r a r i u, Istoria Bisericii O rtodoxe R om âne, I, p. 530.
399. V ezi şi P. P. P a n a i t e s c u, op. cit., p. 161— 162 şi B. T e o d o r e s c u , op.
cit., p. 297.
400. V ezi şi Pr. prof. dr. M i 1 a n Ş e s â n, Despre lim ba rom ână la rom âni, în
«MA», XX (1975), 1—2, p. 26—27.
401. Pr. prof. dr. I. G. C o m a n , Patrologie, p. 294 şi I o n R o m a n , M icul O ctoih
braşovean din secolul al X V I-lea în raport cu celelalte O ctoihuri slavo-rom ăne
din sec. X V —X V II, Rezum atul tezei de doctorat, U n iv ersitatea din Bucureşti,
F acultatea de lim bi slave, 1977, p. 1—2.
33 — P rim e le S cfieri P a tristic e
514 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
O c to ih u l d e la B ra şo v O c to ih u l d in B ih o r O c to ih u l — T îrg o v işte ,
1712
S T IH IR A I d e la LAUDE, G la su l III
409. Expresia «s-a mirat» redă mai sugestiv şi mai exact starea sufletească a drep
tului Iosif. Şi icoanele noastre vechi îl reprezintă In acest moment pe dreptul
Iosif «gîndindu-se», sau «reflectînd» la cele ce se înfăptuiau.
Textele greceşti conţin la începutul acestei podobii din Octoih cuv în tu l:
'xaxeitXa^i}, de la %axaicX^aaa> a fi mişcat de admiraţie, sau de frică, înfricoşare
mai exact spus. Octoihul slavon la Începutul acestei podobii are ex p resia: © vahbhca
sau f a h i h c a de la o ^ a n b u t h — a uimi, a minuna.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 519
Este evidentă apropierea textuală între cele două copii ale vechiu
lui Octoih în limba rom ână, se observă num ărul m are de term eni iden
tici sau aproape, cel puţin ca sens, în textul de la Braşov şi în cel din
Bihor. O ctoihul «întîi tîlm ăcit pre limba rum înească, spre înţelegerea
de oşte... în sfînta M itropolie a Tîrgoviiştii, la anul 1712, de G heorghe
Radovici» se prezintă într-o lim bă rom ână m ai m odernă, deşi cîteva
expresii sînt comune în toate cele trei texte.
4. C a n o a n e le S fîn tu lu i lo a n P o s tito r u l
415. O ediţie critică a acestei versiuni a operei Sfîntului Ioan Postitorul s-a publicat
de curtnd, precedată de un am plu studiu (vezi G h. C h i v u , Pravila Iui Coresi,
text stabilit, studiu filologic, studiu lingvistic şi indice de..., în : «Texte rom â
n eşti din secolul al XVI-lea...», Ediţii critice. Coordonator I o n Gheţie,
Bucureşti, 1982, p. 129—257).
416. Vezi şi G h. C h i v u , op. cit., p. 132 şi 135.
524 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
T extul este in titu lat în chip o b iş n u it: Pravila S ve n tilo r O teţi după
învăţătura M arelui V asilie. R eprezintă o copie d u p ă un m anuscris in
term ediar. Se deduce că tra d u c e re a iniţială s-a făcut cu cîtev a decenii
m ai înainte, în Sudul T ransilvaniei.
în copia cuviosului m onah Lucaci de la P utna se întîlnesc o serie
de elem ente lingvistice caracteristice T ra n s ilv a n ie i: sandic = in ten
ţie, scop ; tătăşie = cum nată etc. 427.
în treg M iscelaneul este scris de Lucaci 428 şi d estin at bisericii din
M oldova, precum şi în m od d irect ucenicilor săi din şcoala p u tn ean ă
— unde era dascăl ilustru, «ritor şi sholastic». în m a n u sc ris4a#, sînt
red ate în lim ba rom ână acele p ra v ile sau capitole de p ra v ilă care se
referă la «contactul d irec t al B isericii p rin o rg an ele sale in ferio are —
p reo ţii — cu poporul» 43°, adică p re v ed erile canonice ale S fîntului Ioan
Postitorul, Spiţe de sem enţie, De cei ce se însoară iără leage.
Textul care ne in teresează îndeosebi are acelaşi conţinut ca şi v e r
siunile precedente. P rezintă însă şi p rev ed eri p en tru situaţii m ai p u ţin
frecvente : «cine v a m înca carne de lup sau de u rsu sau de v u lp e sau
vu ltu r sau de aric iu sau de guziu sau fiece de alte ce iaste sipurcatu...
post 4 ai» etc.
f. Pravila Popii Toader — din anul 1610, din R îpa de Jos, probabil
un sat din p ă rţile B a c ă u lu i431, cuprinde de asem enea P ravila S venţilor
O teţi după în v ăţătu ra M arelui V asilie 432.
C onsiderînd toate aceste copii ale unei prim e traduceri rom âneşti
a N om ocanonului Sfîntului Ioan Postitorul, num ărul copiilor interm e
diare, astăzi n epăstrate şi alte copii ulterioare, este de rem arcat frecvem-
c olae — în limba slavă, text care a şi dat numele Miscelaneului. Cuprinde apoi
«Cîntare la toate sfintele sărbători ale Sfintei Fecioare şi a tuturor Sfinţilor Părinţi
celor mari şi aleşi mucenici şi tuturor însem naţilor sfinţi cînd se cîntă Polieleu.
A lcătuirea lui chir Filothei monahul fost logofăt al lui M ircea Voievod». La
f. 83, în chenar artistic, scris cu cerneală roşie şi neagră — cum este scris
întregul Miscelaneu — are o foarte preţioasă în sem n are: «Această carte nu
mită Paraclis şi alte lucrări iolositoare, compuse şi scrise de Ieromonahul Rafail
din Sfînta M ănăstire Dragomirna din dragoste pentru ucenicul său, diaconul An-
dronic din satul Mihoveni de pe rîul Sucevei, pe vîrful Hălmului, în zilele lui
Ştefan Voievod fiul lui Vasile Voievod şi a M itropolitului Sava, în anul 1661,
luna august, ziua 28». După această însemnare, începlnd pe o filă nouă, 84,
este scris textul Poveste Ia sventele Paşti, în rom âneşte — text studiat în de
taliu în pagini anterioare ale cărţii noastre.
436. Academicianul Al. Rosetti a presupus existenţa unui centru de traduceri a căr
ţilor bisericeşti în limba română în prima jum ătate a secolului al XVI-lea. Un
produs al acestui centru este şi Evangheliarul Slavo-român tipărit la Sibiu între
anii 1551—1553, Evangheliar care cuprinde primul text românesc tipărit pe care
îl avem astăzi (vezi şi E m i l P e t r o v i c i , Observaţii asupra gratiei şl limbii
textului românesc al Evangheliarului slavo-român de Ia Sibiu, în Evangheliarul
slavo-român de la Sibiu, 1551—1553, Bucureşti, 1971, p. 21).
34 — Prim ele Scrieri Patristice
530 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
II.
I Z V O A R E î
III.
ANTOLOGII, TRATATE, CATALOAGE, STUDII ŞI ARTICOLE *
• Studiile şi articolele semnate de acelaşi autor sînt menţionate în ordine cronologică — ţinînd
seama de eventuala reluare şi adtncire a unei probleme tratate anterior.
558 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
1
I NDI CE GENERAL*
Clement Alexandrinul (cca 150— f215— «Cuvintele Sfîntului Efreth Şirul despre
216), p. 196, 406, 409 şi passim. dragoste şi deşertăciunea vieţii», p.
Codicele de la leud, p. 522 ş t passim. 118, 213, 217
«Codicele Marţian» (sec. XVII), p. 305, «Cuvintele Sfîntului Isaac Şirul», p. 113,
556 133, 240
«Codicele Todorescu», miscelaneu din sec.
XVII, p. 298, 556 şi passim. D
Codex Neagoeanus, p. 522 şi passim.
Dacia Aure liană, p. 79, 562
«Codex Sturdzanus», miscelaneu din seco
lele XVI—XVII, p. 277, 286, 292 şi Dacia Mediteranea, p. 79, 83
passim. Dacia Pontică (Scythia Minor — Dobro-
«Cod. Vat. gr. 1517», p. 387 şi passim. gea), p. 33, 36, 39, 40, 41 şi passim.
Costache Veniamin, mitropolitul Moldovei, Dacia Ripensis, p. 79, 83
p. 91, 264 şi passim. Dacia Traiană, p. 562
«Conlationes Sanctorum Pat rum» (— Con- «Dacoromania», p. 98, 308
laţiuni sau Convorbiri cu Părinţii), p. Damaschin, episcop al Rîmnicului (sec
56, 58, 95 XVIII), p. 329
«Colecfia de Omilii a Patriarhului Ioan Damaschin, Petru, p. 216
Caleca», p. 359, 392 Damian, monah în mănăstirea Hilandar,
«Collectio Palatina», p. 50 p. 111
«Colecţia Studion», p. 367 şi passim. Daniil, avvă în Egipt (sec. IV—V), p. 59
Danubiu, Danubius (şi Istros, Ist rum), p.
«Combaterea argumentelor aduse de
Sever», p. 79 150
Constantin VIII, împărat bizantin (1025— «De Civitate Dei», p. 195
1028), p. 115 «De Consolatione philosophiae», p. 137
Constantin Brincoveanu, p. 328 «De dlversis appelationibus» (— Despre
Constantinopol (Ţarigrad), cetate, oraş, p. diferitele numiri ale lui Hristos»), p.
34, 36, 47 49 şi passim. 87
«Contra iraudelor apolinariste», p. 79 «De duobus temporibus» (— Despre cele
«Contra lui Cels», p. 130 două vremi), p. 81
«Contra lui Eunomie», p. 232 «De Eleemosyna» (— Despre milostenie),
p. 81, 96
«Contra monofiziţilor», p. 79
«De Gratia» (Lucrare a episcopului Faust
«Contra nestorienilor», p. 79, 355 din Galia), p. 78
Coresi, diacon, tipograf şi editor (f cca «De incarnatione Domini contra Nesto-
1583), p. 90, 222, 224, 269 şi passim. rium» ( — Despre întruparea Domnu
Craiovescu, Barbu (sec. XV—XVI), p. 218 lui, contra lui Nestorie), p. 56, 61
«Cugetări in ora morţii», p. 292, 305 «De Institutis coenobiorum et de octo
Curtea de Argeş, mănăstire (sec. XVI), principaiium vitiorum remedios»
p. 325, 326 (— Despre aşezămintele mănăstireşti
«Cuvînt de imblare la munci», p. 293 cu viaţă de obşte şi despre reme
«Cuvlnt de învăţătură al Siintului Ioan diile contra celor opt păcate prin
Gură de Aur din noaptea Sfintelor cipale), p. 56
. Paşti», p. 110, 220, 227, 267 şi passim. «De Poenitentia» (— Despre pocăinţă), p.
«Cuvîntul Siintului Apostol Pavel de ie 80, 96
şirea sufletelor», p. 293, 305 şi passim. «De Psalmodiae bono» ( — Despre foloa
«Cuvîntul lui Zlatoust», p. 275 sele cîntării de psalmi), p. 86
«Cuvintele Sfîntului Atanasie al Alexan «De ratione fidei», p. 84
driei împotriva arienilor», p. 103 «De ratione Paschae», p. 72, 96
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 577
Milescu Nicolae, Spătarul, p. 200 şi passim. N icul iţei (— Noviodunum), jud. Tulcea, p»
Mina, patriarh al Constantinopolului (536— 55, 75
552), p. 53 Niculiţel-Cocoş, mănăstire (jud. Tulcea),
Minerviu, monah din insulele Stohade (sec. p. 55, 75
V), p. 60 N il Ascetul, st (sec. IV—V), p. 110, 112
şi passim.
«Le Mystère de Pâques» (Paris, 1965), p.
Nichita de Heracleea, p. 106, 110 şi pas
387
sim.
Mitroian, episcop, traducător şi editor (sec.
«Noile Mărgăritare», p. 121
XVII—XVIII), p. 323
Novgorod, oraş, p. 115, 116
Moesia Interior, p. 79 şi passim.
Moesia Superior, p. 79 şi passim. O
Moise, avvă în Egipt (sec. IV—V), p. 53 «Oarecine era un Părinte anome Ionu...»,
Molitvelnicul, p. 13 şi passim. p. 274
Montfaucon, Dom Bernard de... (1665— Octoihul, p. 13 şi passim.
1741), p. 353 şi passim. Octoihul românesc de la Braşov, p. 514
«Moralia in lob» ( — Comentar la Iov), p. şi passim.
125 Ohrida, oraş, p. 103
Omilia St. Chirii al Alexandriei despre ie
N şirea sufletului, p. 467 şi passim.
Năsturel Udrişte (sec. XVII), p. 218, 223 şi «Omilia Siîntului Eirem Şirul la Schim
passim. barea la faţă a Domnului Iisus Hris-
tos», p. 105
Neagoe Basarab (1512—1521), p. 113, 219
«Omilii hrisostomice la I Timotei», p. 41&
şi passim.
«Omilii la Melchisedec», p. 422
Neamţu, mănăstire, p. 91, 138 şi passim.
«Oracula Sibyllina», p. 193, 197
Neander Michael (sec. XVI), p. 176, 179,
Origen, scriitor bisericesc (cca 185 — cca
şi passim.
254), p. 34, 46, 47, 48 şi passim.
Nemania Sava, arhiepiscop sîrb, p. 109
Ortodoxographia, p. 136
Nemania Ştefan, cneaz sîrb (sec. XIII), p.
109 P
Nesteros, cuvios în Egipt (sec. IV—V), p.
Patnutie, cuvios în Egipt (sec. IV—V), p.
55, 59 55
Nestor ie, patriarh ereziarh al Constanti Pahomie cel Mare, cuvios sf. (cca 290—
nopolului (428—431), p. 49, 56 şi pas 346), p. 70, 124
sim.
Panephysis-Egipt, p. 55, 59
N eukler Ioan (sec. XV), p. 197
«Parenesisul» Siîntului Eirem Şirul, p. 110,
Niceea, oraş, p. 53, 54 şi passim. 222, 235, 261
Niceta de Remesiana, st. (cca 340—după «Pareneze» (— Sentinţe) — «Cărţulia epis
414), p. 33, 30 şi passim. copului şi Martirului N il A scetul», p.
Nicodim Aghioritul, st. (sec· XVIII), p. 260, 261
137 «Parimiile de preste an» — de Dosoftei
Nicodim cel Siinţit de la Tismana ( f 1406), Mitropolitul Moldovei (Iaşi, 1683), p.
p. 107, 155, 156, 157 şi passim. 198
Nicolae II, patriarh ecumenic (979—991), «Parisinus graecus 968», p. 107
p. 115 Paroria, mănăstire, p. 106, 148, 150 şi pas
Nicolae V , papă al Romei (sec. XV), p. sim.
130, 132 Pastor, preot (sec. VI), p. 70
Nicopolis, cetate, oraş, p. 80 «Pateric», p. 60, 95, 102 şi passim..
582 f NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
«Trei cărţi contra nestorienilor şi euti- «Viaţa Sfinţilor Variaam şi Ioasai», p. 227,
hienilor», p. 79 255, 256
«Treizeci de Capitole contrariul Sever», Vicina, cetate, oraş, p. 93, 154
p. 79 Visarion, mitropolit al Niceei, renegat al
Trivale, schit lîrigă Piteşti (sec. XVII), Ortodoxiei, devine cardinal (cca 1395—
p. 321, 324 şi passim. 1472), p. 132
Tudor, preot din Vraţa (sec. XVII), p. 396 Vigilius, papă al Romei (537—555), p.
51, 52, 53, 54 şi passim.
Tudor, diac, p. 522
Vitalian, general (sec. VI), p. 74, 75, 77
«Vita Sanctorum Patrum», p. 256
V Vivarium, mănăstire, p. 67
V alentinian, episcop al Tomisiului (sec. Viadimir, sf. — cneaz al Kievului (sec. X),
* VI), p. 51, 52, 53, 54 şi passim. p. 115
Varlaam, mitrop. al Moldovei* (f 1657) Vladimir-Volmsk, oraş, p. 115, 118
p. 165, 171 şi passim. Voroneţ, mănăstire, p. 496 şi passim.
Varlaam, mitrop. al Ungrovllahiei (1627— Vraceanski Sotronie, episcop bulgar (sec.
1679), p. 222, 325 XVIII—XIX), p. 396
Vraţa, oraş, p. 396
Varsanuiie, avvă (t 540), p. 112, 260
V asile II, împărat bizantin (976—1025), Z
p. 115 Zabludov, oraş, p. 396
Vasilie cei Mare, sf. (cca 330—379), p. 34, Zograiu, mănăstire, p. 107, 155
36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43 şi passim. Zotikos, martir creştin în Scythia Minor
«Viaţa Sf. Niton», scrisă de Gavriil Protul — Dobrogea (sec. IV), p. 55
(sec. XVI), p. 229, 321, 324 Zwingli Ulrich (1484—1531), p. 135
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE
ÎN LITERATURA NOASTRĂ
SEC. TVHXVI
PLANŞE ILU STR ATIV E
1. O R IG E N
2. S F lN T U L IO A N G U R A D E A U R
12187722
3. S F lN T U L N IC E T A
D E R E M E S IA N A 4. S F lN T U L IO A N C A S S IA N «ROM ANUL»
5. F E R IC IT U L IER O N IM
IN P U S T IE
6. F E R IC IT U L A U G U S T IN
PLANŞA IV 588
1. E V A G R IE P O N T IC U L M O N A H U L 2. C U V IO S U L N IL A S C E T U L M O N A H U L
mmşmtin g
C U V IO S U L T H A L A S IE L IB IA N U L 'A F R IC A N U L 4. S F lN T U L M A X IM M Ă R T U R IS IT O R U L
1. IA C H IN T , P R IM U L M IT R O P O L IT
2. C U V IO S U L N IC O D IM C E L S F IN Ţ IT
CUN OSCU T AL Ţ A R II R O M A N E ŞT I D E L A T IS M A N A
3. M Ă N Ă S T IR E A B IS T R I Ţ A -V ÎL C E A
iAKji « c e * * * * , amm
jwiy.««W^rr«·M
M iuoKfit·««*ţ
Uf •ibîwgw'
n^MHw'uwreiiiy uM y
(I l iKUjiWiînMiilliiB ■» iiw Nj*·
F w 4 l . MJtUtlMTIM
l· '«mimti . aii mrfnu ii liijpuM·
P»I iwn|ii»pii ifm ■rfihŞ îiyfiţjf
5. O M IL IA R P A T R IS T IC D E L A
4. ÎN S E M N A R E A Ş I S E M N Ă T U R Ă L U I
M Ă N Ă S T IR E A B IS T R IŢ A , S E C . X V I
D R A G O M IR D IA C U L , B I S T R I Ţ A -V lL C E A
S C R IS D E C U V IO S U L C O P IS T
IA C O V M O N A H U L
593 PLANŞA IX
1. N E A G O E B A S A R A B , D E S P IN A 2. P IS A N I A B I S E R IC II M Ă N Ă S T IR II
D O A M N A Ş I C O P III L O R CURTEA DE ARGEŞ
3. M A N A S T IR E A C U R T E A D E A R G E Ş
PLANŞA X 594
L M À NASTIREA HODOŞ-BODROG
f%%
I Âll4lir#'MÎâf4i<#tfC,'iiiâ4î *Jt##N
1. IOA N H O NTERU S
JpM m am m
bnk&QH*
Wm
“ÎSSSSCS *«^MăfrT0fMrpJi
2. V E C H IU L IE U D D I N M A R A M U R E Ş
3. S F IN T U L IO A N D E L A P R IS L O P , M IT R O P O L IT A L T R A N S IL V A N IE I
PLANŞA XIII
^ « C O N
kJiI
A M t t r ik : « -
N ţC T ftC ^ C f t i 0 1 4 ^ ^ ^
2. ÎN C E P U T U L « Z L A T O U S T U L U I» S C R IS L A P U T N A D E «M U LT P Ă C Ă T O S U L CHIRIAC
P E N T R U B IN E C R E D IN C IO S U L D O M N IT O R A T O A T A Ţ A R A M O L D O V EI,
IO Ş T E F A N V O IE V O D ... I N A N U L 6978 (1470)»
'AMV*MiMK^itn*r*^tnMaAiMuftri\. farmu
IIIMJTrOHAUlirl m
Itrilll 11M o
». MM(IIUIAAOL|IIMk|||M|Anii
lAAIIti/KIM
a iii W t ·· fa^m«*« hm IIU
^HAI1 1 nA*tIMIHIA6 H
- -A
Okl TAltftift
rtlUinA^I/MAHnfHU1ICTAIIHI, ?1
ITW , (lAAimiţxon^riiiBi
MINIllllifltNMiiMlIlIilin
ţlN T I A ir ilin ljr ilW h M I A
r i m i B B m p T r Î r t r â r i . h k iin
M im if â i M i n t K i n h f t b au iu
» riT«#M4AAAOA.V1rt»M»nf,'.if|MHM»tl A*
|t.AiniUlAAA^BHrA4v^k(%A ·TM·»*^,Γ*,*
II MtntltMIt^IIIM**, '·■'*M**r t ' 4
3. P R IM A F O A IE A O M IL IA R U L U I
P A T R IS T IC S C R IS L A M A N A S T IR E A
P U T N A D IN P O R U N C A L U I ŞT E F A N CEL M ARE.
D E IE R O M O N A H U L IA C O V I N A N U L 1474
4. S IB IL A
599 PLANŞA XV
IO A N S I N A I T U L
«SC A R A » S F I N T U L U I IO A N S IN A IT U L P I C T A T A L A S U C E V IŢ A
4. « S M E R IT U L A N A S T A S I E (C R IM C A )
3. « V A R L A A M M IT R O P O L IT » A L M O L D O V E I
M IT R O P O L IT » A L M O L D O V E I
PLANŞA XVI 600
1. MANASTIREA d r a g o m ir n a
3. «t DOSOFTEI MITROPOLIT
SUCEA VSCHII» ŞI A
TOATA MOLDOVA
ZABAVA CĂRŢILOR...
RÉSUMÉ
Par cet ouvrage nous nous sommes proposé de faire m ieux connaître
les écrits paitristiques dans le cadre de la littérature de l'Eglise O rtho
doxe Roumaine — a u point de vue de leurs sources, traductions et de
leur diffusion — et ce faisant nous avons nécessairem ent abordé aussi
les aspects plus particuliers du sujet. Nous avons exam iné des écrits
patristiques — em pruntés et assimilés, ou bien élaborés sur place —
que l'o n a utilisés dans le cadre de l’Eglise O rthodoxe Roumaine à p ar
tir des prem iers siècles chrétiens jusqu'à la fin du XVI-e siècle. Nous
avons dû inclure dans notre recherche des textes patristiques en lan
gue grecque et en langue latine ou certaines versions en vieux slave
et les prem ières traductions roum aines diffusées en aopies m anuscrites
ou imprimées. Nous nous sommes aussi perm is certaines références illu
strativ es au-delà du XVI-e siècle — que nous nous sommes proposé
comme limite de notre recherche —, là où il fallait réaliser une image
plus com plète de l'évolution de la situation de ces écrits dans le temps,
en m arquant la continuation de certaines traductions et de l'effort de co
pier et d'im prim er des textes patristiques dans toutes les provinces rou
m aines de ce tem ps-là.
Le long de l’exposé nous nous sommes appuyés — là où c'était le
cas — sur des argum ents d'autres disciplines que la Patristique qui est
le dom aine théologique dans lequel s'in scrit notre ouvrage et dont nous
avons tenu compte. Ainsi, nous avons fa it référence à des discussions
et à des hypothèses énoncées par certains chercheurs de la culture rou
m aine ancienne : gens de lettres, linguistes, historiens, dont certains
ayanlt bénéficié d'une form ation théologique ou des renseignem ents
précis dans ce dom aine ·, il s'agit, d'une part, de discussions et d'hypo
thèses concernant des problèm es d'ordre général et des aspects particu
liers comme, par exem ple : les versions de certains textes patristiques
leur authenticité, les auteurs de certains recueils d’hom élies etc. D'au
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE lN LITERATURA N OASTRĂ 605
son oeuvre dans les Saintes Parallèles. L'évêque Jean de'Tom is s'est
affirmé comme défenseur de l'Orthodoxie dans le cadre du concile local
de Constantinople (448—449) et comme auteur de certains traités con
tre le nestorianism e et l'eutychianisme, mentionnés par M arius Mercaitor.
Aux V-e—Vl-e siècles se sont fait remarquer par leurs épîtres et par
d'autres écrits les évêques titulaires de Tomis : Thèotime II et Valenti-
nien, les «moines scythes» et Jean Cassien, Denis le Petit, Jean Ma-
xence. Dans la même aire chrétienne de la romanité orientale se sont
affirmées par leurs activités et leurs écrits les évêques Laurence de No
vae et Nicétas de Rémesiana, contribuant au trésor patristique avec des
oeuvres théologiques, comme par exemple, le texte de synthèse
théologique intitulé : Te Deum Laudamus.
L'unité et la continuité du peuple roumain dans les territoires de
sa genèse s'expliquent en grande mesure par l'unité et la continuité de
la foi orthodoxe en tant que la plus puissante et efficiente valeur spiri
tuelle à cette époque-là. Dans le contexte chrétien, les écrits théologi
ques patrisitiques ont formé et perpétué un profil spirituel de conscience,
qui n'a connu aucune interruption historique. C'est dans un esprit
daco-romain chrétien, sous une image grecque, latine ou, plus tard, sla-
vone, que s'est formée et a mûri la spiritualité orthodoxe roumaine ainsi
que nous retrouvons à l'époque de la victorie définitive des lettres
roumaines.
La richesse de la culture byzantine devient un moyen de continua
tion dans les régions du Bas-Danube, et donne une impulsion énergique
à la théologie orthodoxe après la conversion des Bulgares et de tous les
Slaves, après la création de l'alphabet cyrillique, ce qui a pour résultat
la traduction des livres rituels et des écrits patristiques en vieux sla
ve, à partir du grec et partiellem ent du latin. La spiritualité byzantine
a offert des modèles pour les nouvelles formes de vie et de pensée chez
les peuples orthodoxes du Sud-Est européen, surtout par l'hésychasme.
LTne communauté de culture théologique-patristique s'est constituée,
communauté m anifestée par un processus d'influences réciproques, de
vie et de culture chrétiennes. Dans les pages de cet ouvrage nous avons
aussi examiné l'im portance de la présence et de la diffusion des écrits
patristiques dans les Eglises orthodoxes soeurs et voisines, m ettant en
relief aussi le rôle des prélats de notre Eglise, des voévodes roumains
fondateurs de sanctuaires et de culture orthodoxe au Sud du Danube, en
particulier aux XlV-e—XVI-e siècles. Par les écrits patristiques qui ont
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 609
la nuit des Pâques. C'est dans le même but que nous avons invo
qué les Notes àe voyage de la pèlerine Egérie, rédigées vers l'an 400 :
ces notes nous transmettent d'intéressants renseignements à propos des
circonstances dans lesquelles le «Sermon...» pascal discuté ici pouvait
être intégré dans le déroulement du service divin officié à Jérusalem
dans la nuit de la Résurrection déjà vers les années 400 après J. Chr.
Un autre argument en faveur de notre conclusion est le fait que ce texte
soit inclus aussi dans le Grand Typikon du Vénérable Sabba le Sanctifié,,
dans le Triodion et dans le Pentekostarion.
La première traduction roumaine connue de ce «Sermon...» appa
raît dans le Manuscrit du Pope Bratul de Braşov (le Recueil Cardaş), da
tant de 1559—1560, la plus ancienne traduction roumaine des écrits patris-
tiques oomnue jusqu'aujourd'hui, texte conservé en copie bilingue sla
vo-roumaine. Nous avons analysé critiquement quelques autres importan
tes traductions anciennes manuscrites roumaines ainsi que la première
version imprimée du «Sermon...» dans Evanghelia cu Învăţătură (l'Evan
gile expliqué), publié par Coresi en 1581. Sa présence ultérieure dans
les livres rituels confirme le caractère de texte sacré qu'on lui a prêté,
signification située au niveau de l'Ecriture Sainte, utilisé comme tel
dans un moment spécifique du culte orthodoxe, dans la nuit de la Ré
surrection.
Nous avions mis en évidence l'unité et l'identité du texte de cette
homélie pascale dans les différentes versions : grecques, vieilles-slaves
et roumaines. Les aspects caractéristiques littéraires-linguistiques dans
les premières traductions roumaines sont là pour avérer que la termi
nologie chrétienne de notre langue est d’origine latine ; l'examen com
paratif des principales versions le prouve avec évidence. Mais nous
avons souligné aussi l’importance de l'intercommunion culturelle et spi
rituelle grécio-slavo-roumaine, laquelle, des siècles durant, a représenté
et a servi la continuité de la culture orthodoxe sur le territoire de notre
pays.
Par l'analyse théologique et ecclésiologique du «Sermon...» chry-
sostomien nous avons essayé de mettre en évidence un problème spi
rituel essentiel qui s ’en dégage : le problème de la grâce, le synergisme
thèandrique. L'analyse doctrinaire du «Sermon...» nous a amené a/u point
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 615
tes en roumain de cet écrit que nous avons examinées ont leur origine
dans une traduction — ou des traductions — faites au XVI-e siècle.
L'analyse du contenu théoiogique-ecclésiastique du texte cette «Apo
calypse...» nous a amené à la conclusion qu'il a un caractère biblique
orthodoxe, étranger aux influences gnostiques et bogomiliques. Nous
avons souligné dans notre ouvrage le fait que cette «Apocalypse...» a
représenté aussi un véritable code moral et spirituel pour les milieux
populaires chrétiens, ce texte étant en mesure de refléter la conscience
religieuse des fidèles aussi bien que la conscience de l'importance des
valeurs suprêmes. Nous avons mis en évidence aussi la valeur des tra
ductions roumaines anciennes au point du vue linguistique-littéraire,
autant que la clarté des idées du discours dans l'esprit des vérités dog
m atiques et de la m orale chrétienne.
Les premières traductions roumaines des livres rituels et des ca
nons ont été réalisées en rapport direct avec les nécessités légitimes
des fidèles chrétiens d'aboutir à comprendre directem ent les textes des
livres rituels, les offices de l'Eglise et les règles concernant la vie spiri
tuelle formulées par les plus grands docteurs de la chrétienté. Selon
qu'il résulte des copies existentes, dont certaines conservées à l'état
de fragments, nous croyons pouvoir affirmer que l'Eucho'loge, le Missel
orthodoxe et d'Octoèque étaient déjà traduits en roum ain et utilisés
comme tels au XVI-ème siècle lorsque la célébration des offices litur
giques en roumain était devenue impérieusement nécessaire ; par con
séquent les premières versions des traductions roumaines à partir même
des sources grecques et slaves-anciemnes auraient pu être faites beau
coup plus tô t que les livres cultuels.
L'autorité des règles des Pères dans les efforts pour la réalisation
d ’un niveau supérieur de vie spirituelle dans le cadre de notre Eglise
est confirmée, entre autres, aussi par le fait qu’on se fût interressé à
traduire de bonne heure en roumain le Nomocanon de St Jean le Jeû
neur, acte de culture et de piéfté correspondant à de multiples nécessités,
contribuant à l’orientation dans l’activité pastorale-spirituelle et exer
çant en même temps une influence directe sur la discipline dans la vie
sociale.
La traduction de ces écrits patristiques et leur diffusion d'abord
dans des copies manuscrites et ensuite par la voie de l'imprimerie, dans
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA NOASTRĂ 617
SUMMARY
with Mount Athos. The oldest Slavonic manuscript known with us is the
Ladder oi St. John oi Sinai, from the 13th Century, and among those of
a special value the Theological Discourses oi St. Gregory Nazianzen —
a manuscript copied in Moldavia by the famous monk Gabriel Uric of
Neamţu Monastery, before 1413. Numerous manuscripts contain writings
by : St. Athanasius, St. John Chrysostom, St. Gregory oi Nyssa, St.
Ephraim the Syrian. We also mention the Dogmatics by St. John oi Da
mascus, Studion Collection. Manuscripts ca lle d : “Zlatoust", “The
Jewels", as well as texts from the writings of St. Cyril oi Jerusalem,
Dyonisius the pseudo-Areopagite, St. Isaac the Syrian, A vva Dorotheos,
Epiphanius oi Cyprus, etc. Many of them were artistically elaborated and
were preserved temporarily or permanently in different monasteries :
Neamţu, Moldoviţa, Putna, Bistriţa-Vîlcea, Hodoş-Bodrog, or in the re
sidences of our bishops at Argeş, Turnu Severin, Rimnicu Vîlcea, Buzău,
Rîmeţi, Feleac, Alba lulia, Suceava, Rădăuţi, Roman, I-assy. The circula
tion and the existence of these Patristic writings in the Romanian Ortho
dox Church, some of them printed at Braşov in Greek by the Humanist
John Honterus in 1540, is mentioned by the W estern publisher and trans
lator Michael Neander of Basel, who says that Honterus found the
manuscripts in the Romanian monasteries and churches.
Those Patristic writings which circulated in our country during the
first centuries have contributed directly and remarkably towards the
knowledge of the Christian philosophy. The Church became the educa
tional centre and the spiritual light ever since the first centuries. The
Triodon, Penticostarion, side by side with the book of Liturgies, the
Prayer Book, Homily Book and other service books are all veritable
literary and Patristic documents, that contain the Patristic theology and
philosophy.
Christian universality and Orthodox ecumenism are expressed
through the sacramental community, through episcopacy, conciliarity
and church intercommunion, as well as by the use of the same Patristic
works. Initially our Church came into being and developed within an
ecumenical context in an uninterrupted conciliar connection with the
whole Church through doctrine and worship, and Patristic writings. The
622 t NESTOR, MITROPOLITUL OLTENIEI
the clarity in which it expresses the ideas of the dogmatic truths and
our Christian moral principles.
The first Romanian translations of the Service Books and the Ca
nons should be placed in direct relation to the legitimate desire of the
Christian believers to understand the texts of the service books, the
church services and the rule of the spiritual life as bequeathed by the
Holy Fathers and the great teachers of Christendom. Of the basis of
the existing copies, some of them partially preserved, we concluded
that the Prayer Book, the Book of Liturgy, the Hymn Book were already
translated and utilized as such during the 16th Century, when the need
to celebrate the Holy Liturgy in Romanian was im periously required, as
proved by the existing copies, even though the earlier versions, trans
lations from Greek or Slavonic sources could have been older. The
authority of the Holy Fathers' Rules concerning the spiritual life in
our Church is also confirmed by the early translation into Romanian
of the Nomocanon of St. John the Faster ; a work of culture and piety
satisfying many requirements, while it constitutes a guide for our pas
toral and spiritual activity, and exercises a direct influence on the dis
cipline of the social life.
The translation and circulation in m anuscripts and later in printed
forms of these Patristic writings within the Romanian Orthodox terri
tory has contributed to a great extent towards strengthening the unity
of the Christian consciousness and the national unity of the Romanians.
• «
♦ *
The Patristic writings have always been considered as authoritative
Christian texts in our theological literature. They are authentic docu
ments of the Romanian church life in its historical evolution, in its orga
nisation and doctrine. The early organisation of a cultural life active
in monasteries and diocesan centres was of great significance, because
these have become true centres of Patristic and theological culture of
pan-Orthodox importance.
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE IN LITERATURA NOASTRĂ 625
SOMMAIRE
P R E MI È R E P A R T I E
CH APITRE I
C H A P IT R E I I
C H A P IT R E I I I
DEUXIÈM E PARTIE
C H A P IT R E I
C H A P IT R E 1 1
C H A P IT R E I I I
C H A P IT R E I
C O N S ID E R A T IO N S G E N E R A L E S S U R L E S PR E M IE R E S T R A D U C T IO N S R O U M A IN ES
D E CE «SERM ON» . . . . . . 267
C H A P IT R E I I
C H A P IT R E I I I
T R A D U C T IO N S R O U M A IN E S DU «SERM O N DE S A IN T JE A N CH RYSOSTOM E
A P A Q U E S» . * . . . . . . . . 282
P r é l i m i n a i r e s ........................................... 282
1. Dans le recueil Cardaş — MANUSCRIT DU POPE BRATUL DE BRAŞOV
(1559—4560) . . . . . . . . 283
2. Dans le «Codex SturdWnus» — LE MANUSCRIT DU POPE GRIGORIE DE
MAHACIU (1580—1 6 1 9 ) ............................................................... 292
3. Dans (a) «EVANGHELIA CU ÎNVĂŢĂTURĂ» 1581, dans (b) LE RECUEIL
TODORESCU et dans (c) LE RECUEILDE (IEUD ......................................... 298
4. Dans (a) LES FRAGMENTS-IORGA, partiellement, et dans (b) LE
MANUSCRIT DU HIEROMOINE RAFAIL DE DRAGOMIRNA, intégra
lem ent . 309
5. Dans (a) «ÎNVĂŢĂTURILE LUI NEAGOE BASARAB», ouvrage traduit
en roumain à l'époque de Matei Basarab et dans (b) L'INSCRIPTION
VOTIVE DU MONASTERE CURTEA DE ARGEŞ, traduite par le hiéro-
moine Ioan du skite T rivale (Î683) . . . . . . . . . . 321
6. Dans LES LIVRES RITUELS conservés dans des manuscrits ou imprimés 327
c h a p it r e i v
L ’U N IT É D U T E X T E D U «SERM O N...» D A N S L E S M A N U SC R IT S G R EC S, D A N S
L E S V E R SIO N S S L A V E S E T R O U M A IN E S ...................................................... 332
C H A P IT R E V
CHAPITRE V I
CHAPITRE V I I
CHAPITRE V I I I
P r é l i m i n a i r e s ............................................................................................................................ 463
1. L'apocalypse attribuée à l’A pô tre Saint P a u l .................................................. 466
2. Traductions roumaines anciennes de l'«A pocalypse de Saint Paul» 469
3. A u tres version s roumaines de T «A pocalypse do Saint Paul » 482
4. Divers points de v u e concernant la traduction roumaine de l'«Apo-
ca lyp se » ......................................................................................................................................... 485
5. La traduction roumaine de l'«ApocaIypsa d e St. Paul» et le te x te grec
de cette «Apocalypse...» publié par C. T i s c h e n d o r i ........................................ 490
6. Théologie et enseign em en ts ecc lésiastiques dans T « A p oca lypse
de St. P a u l » ............................................................................................................................. 492
7. A sp ects éthiques et sociaux dans le tex te d e l ’« A p oca lyp se de St. Paul » 493
8. Id ées de 1'«Apocalypse...» rellètêes dans notre peinture iconograiique 495
630 t NESTOR , MITROPOLITUL OLTENIEI
CONTENTS
Sumar 5
Abréviations 10
Cuvînt Inainte 11
Avant propos 15
Foreword . . 19
Introduction 23
CHAPTER I
CH A PTER II
1
PATRISTIC W RITIN GS IN THE NEIG H BOURING CHURCHES (BULG AR IA, SERBIA,
A N D R U SSIA ) FROM THE 9th TO THE 16th CENTURIES . , . 98
Preliminary Notes .................................................................................... 98
1. Patristic "Writings in the Bulgarian C h u r c h .............................................. 102
2. Patristic Writings in the Serbian Church .......................... 108
3. Patristic Writings in the Russian Church ................................. 115
CHAPTER III
PART II
CHAPTER I
CHAPTER II
GREEK PATRISTIC W RITIN G S IN THE ROM ANIAN PROVINCES FROM THE 14th
TO THE 16th CENTURIES . ..................................... ........................................................................ 153
Preliminary Notes ................................................................. 153
1. «Sentences» by Evagrius Ponticus . . .................................................... 177
2. «Paragraphs» by St. Nilus the H e r m i t .................................................... 182
3. «Chapters» by Avva Thalassius ....................................... ...... 184
4. «Sayings» by St, Gregory ot Nazianzen · · 188
5. «Acrostic Verses» by Sybylla Hierophilia Eritreana . . . . . ·, 190
CHAPTER III
Pa t r is t ic w r it in g s i n Sl a v o n i c t r a n s l a t i o n s i n t h e R o m a n i a n pro
v in c e s FROM the; 14th TO THE 16th CENTURIES . · . . . · 209
Preliminary Notes ...... ..................................................... . . . . 209
1. Slavonic Translations in Ţara Românească (Wallachia) irom the 14th
to the 16th Centuries. «The School» at Bistrifa Monastery, Vllcea County.
Patristic Texts in Neagoe Basarab's W o r k s .......................... .. . 213
2. Patristic Texts in Slavonic Manuscripts in Transylvania, Bănat and
Maramureş irom the 14th to the 16th Centuries. «The School» at Hodoş
Bodrog M o n a s t e r y ............................................. ..................................... 230
3. Patristic Texts in Slavonic Manuscripts in Moldavia irom the 14th to the
16th Centuries. «The School» at Neamţu Monastery and «The School» at
Putna M o n a s t e r y . . . . 238
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE. IN LITERATURA NOASTRĂ 633
PART III
CHAPTER I
G E N E R A L C O N SID ER A T IO N S O N THE F IR S T R O M A N IA N T R A N S L A T IO N O F T H IS
«SERM O N...» . ■■...................................................................................................................................... 267
CHAPTER II
CHAPTER III
CHAPTER IV
CHAPTER V
CHAPTER VI
CHAPTER VII
CHAPTER VIII
ELEM ENTS OF CH RISTIAN HUM ANISM IN «THE SERM ON...». THE HOMILETICAL
IM PORTANCE O F TH IS PATRISTIC T E X T ............................................................................... 405
Preliminary N o t e s ..................................................................................................463
1. The Revelation attributed to St. Apostle P a u l .............................................466
2. Old Romanian Translations oi «St. Paul's Revelation* ............................... 469
3. Other Romanian Versions of «St. Apostle Paul'sRevelation» 482
4. Different Points of View concerning the Romanian Translation of «St.
Paul's Revelation» . . ............................................................................... 485
5. The Romanian Translation of «St. Paul's Revelation» and the Greek Text
published by C. T is c h e n d o r f , 490
6. Theology and Church Teachings in «St. Apostle Paul'sRevelation* 492
7. Ethical and Social Aspects of «St. Apostle Paul'sRevelation» . . . 493
8. Ideas from «St. Apostle Paul's Revelation» reflected in our Church
P a i n t i n g ................................................................ 495
PRIMELE SCRIERI PATRISTICE ÎN LITERATURA NOASTRĂ 635
Scrieri patristice şi postpatristice în preo In afara legii. Ion Florea, Editura Juni
cupările Mitropolitului Dosoltei al mea, Iaşi, 1976 ;
Moldovei, Editura Centrului Mitropo Cuviosul Nicodim de la Tismana, ctitor
litan, Craiova, 1974 ; de sfinte locaşuri, Editura Mitropoliei
«Cîntecul lui Adam» într-un vechi manu Olteniei, Craiova, 1976;
scris psaltic de la Strihareţ, Editura O cronică a Războiului pentru Indepen
Institutului Biblic şi de Misiune Orţo- dentă, Editura Institutului Biblic şi de
doxă, Bucureşti, 1974 ; Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1976;
Evanghelia păcii trăită în diferite structuri Rugăciuni pentru biruinţă în 1877—1878,
actuale ale lumii, Editura Institutului Editura Institutului Biblic şi de Misiune
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucu Ortodoxă, Bucureşti, 1976;
reşti, 1975 ; Dosoftei Mitropolitul Moldovei apărător al
Epiclezei euharistice, Editura Institutu
Realităţi şi posibilităţi ecleziastice la va
lui Biblic şi de Misiune Ortodoxă,
lahi în vremea lui Mihai Viteazul, Edi
Bucureşti, 1977;
tura Institutului Biblic şi de Misiune
Ortodoxă, Bucureşti, 1975 ; Cauze sluţite şi nedreptăţi suferite de cle
rici olteni în 1907. Pagini patristice pu
Încercări, posibilităţi şi propuneri în ve blicate atunci cu tîlc de episcopul Rîm-
derea înfiinţării patriarhatului înainte nicului-Noul Severin, Editura Institu
de 1925, Editura Institutului Biblic şi de tului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1975; Bucureşti, 1977 ;
* în bună parte lucrările menţionate, sînt studii" tipărite în extras din revistele
teologice, iar o parte sînt apariţii editoriale independente.
638 t NESTOR , MITROPOLITUL OLTENIEI
P ereg rin ările u n u i m onah în prim ăvara în v ă ţă tu ra S fîntului V asilie cel M are d es
anului 1877..., Editura Institutului Bi p re m uncă, Editura Mitropoliei Olte
blic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, niei, Craiova, 1979;
1977;
D espre v ia ţa şi o p era S fîntului V asilie c e l
A cte şi fap te d e în tra ju to ra re Ortodoxă în M are, Editura Mitropoliei Olteniei, Cra
1877, Editura Institutului Biblic şi de
iova, 1979;
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977;
In slu jb a păcii, Viena, 1980;
C o n trib u ţia p atrio tică ad u să de clerul din
p ă rţile olten e în an ii 1877—1878, Edi D escătu şarea— 1821, Editura Mitropoliei
tura Institutului Biblic şi de Misiune Olteniei, Craiova, 1981 ;
Ortodoxă, Bucureşti, 1977 ;
Scrieri p atristice în B iserica O rtodoxă Ro
P ersonal m onahal la «C rucea Roşie» p en
m ân ă p în ă în sec. XVII, Editura Mitro
tru în g rijire a o staşilo r răn iţi în 1877—
1878, Editura Institutului Biblic şi de poliei Olteniei, Craiova, 1983;
Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977; «Unde-i turm a, acolo-i şi păstorul». P arti
C ontribuţii aduse d e slu jito ri b isericeşti cip area M itropolitului M oldovei Sofro-
p e n tru Ind ep en d en ţa de sta t a Rom â n ie M iclescu la în făp tu irea U nirii P rin
niei, în an ii 1877—1878, Editura Mitro cip atelo r Rom âne, Editura Mitropoliei
poliei Olteniei, Craiova, 1978; Olteniei, Craiova, 1984 (sub tipar).