Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” Bucuresti

Facultatea de Urbanism,

Departament PROIECTARE URBANA SI PEISAGISTICA

Sectia AMENAJAREA SI PLANIFICAREA PEISAJULUI

MATERIAL RECAPITULATIV
de Sinteză - ptr. Examen
Curs PEISAGISTICĂ /
Istoria Grădinii
conf. dr. arh. Cerasella Crăciun
-  Definirea termenului PEISAJ
-  Tipologii de PEISAJ – scara, geosistem, stare, aparitie, caracter, functiune,
elemenet naturale/antropice/culturale
-  Structura Peisajului – Spatiu, Timp (Cosmic, Istoric)
-  Evolutia Conceptului de PEISAJ
-  Relatia - Natura-Cultura
- Mediu-Sit-Peisaj
Peisaj – Tipologii:
- Natural (Norberg-Schulz) – clasic, romantic, cosmic, compozit, mixt
- Construit (Antropic)
-  Cultural
Elemente de Analiza semiologica in Peisaj
Structura Peisajului
Elementele peisajului – planuri (orizont, limite), vegetatie, caracter, apa, lumina
Lectura sensibila a peisajului – observare/contemplare, perceptie/receptare,
interpretare/abstarctizare, ierarhizare, diagnosticare/stabilire potential,
interventie
Tipuri de perceptie a peisajului
Elemente de limbaj ale perceptiei vizuale (Rudolf Arnheim)‫‏‬
Istoria si Cultura Peisajului
Reprezentarea in peisaj
Opera de arta si peisajul (Auguste Berque)
Peisajul in Arta Picturii
Fotografia de Peisaj
Peisajul ca Reflectie a societatii
Peisajul – Cod Vizual
GRADINA. SENS FILOSOFIC SI ESTETIC. TEORII COSMOLOGICE. ARHETIPURILE
GRADINII. SIT SI SACRALITATE
Gradina şi lumea arhetipala
CERURILE - tărâmul de ‘’deasupra’’
- asociate cu “perceptia umana a vazduhului”
- cuprinde: soarele, luna si stelele
PARADISUL (RAIUL) – în limba persana veche,
,,pairi-daeza" înseamnă grădina îngrădita
- harazit celor binecuvantati
- fericire, bucurie, pace, desfatare
- reprezentari:
- gradina sau un parc minunat, cu arbori exotici plini de fructe savuroase, cu
râuri ale vieţii, cu păsări şi animale
- peisaj natural: insula
- fenomene naturale: aurora boreala.
INFERNUL - tărâmul ,,de jos“
- situat sub suprafata pamantului, intr-un sistem de peşteri subterane
- regiune telurica întunecata şi sumbra, asociata cu groaza, disperarea şi
suferinţa fizica
Grădini paradisiatice:
muntele Kunlun, centru al lumii si poarta a cerului, este împodobit cu grădini
suspendate (Babilon) unde curge o fântână de nemurire
- Edenul, era o gradina circulara care înconjoară Mingdangul, reeditând in centrul
împărăţiei pe aceea de pe Kunlun.
Simbolismul ARBORELUI
- Simbol al vieţii elementare, reprezintă forma iniţială a haosului şi marchează un centru.
face legătura între cer şi pământ; sintetizând numeroase credinţe, ritualuri şi mituri
arborele - imagine reflectată a cosmosului, teofanie universală, simbol al vieţii, al
fecundităţii inepuizabile, centrul lumii, suport al universului, receptacul al sufletelor
strămoşilor, semn al reînvierii
ARBORELE CA SIMBOL AL CENTRULUI
Sensul generic al arborelui - devenire, veşnica şi misterioasa evoluţie
arborele ca centru şi scară către cer;
contemplaţia arborelui aduce in stare de melancolie fiinţa, căci îi evocă sensul
devenirii universale.
Marcare a spaţiului vital prin simboluri care repetă universul, luându-şi ca reper centrul
său: un copac, un stâlp, piatra de temelie (omphalos)
- simboluri ale centrului lumii şi, prin extensie, întregul spaţiu din jurul lor a reflectat
imaginea macrocosmosului - consfinţit prin abraxas sau prin jertfă.
Un astfel de loc se îndumnezeieşte, este purtător al faptului magic (hierofanic), adică
sacru, CENTRUL poate fi considerat punctul de întâlnire dintre Cer şi Pământ, adică
acolo unde s-a săvârşit Geneza însăşi.
GRADINA ca “ICON”
GRADINA ca “LOC”
GRADINA ca “OBIECT”
GRADINA ca “GENIUL LOCI “ / “LOC AL MEMORIEI”
GRADINA ca “LOC AL ACTIUNII”
GRADINA ca “TEMA”
GRADINA EXTINSA CA ORAS - “ORASUL – GRADINA”
ISTORIA GRADINII

•  Gradina Paradisului – prima ‘’Gradina’’ - Gradina Edenului / Gardina lui

Dumnezeu.

•  Paleolitic – omul traieste in grupuri nomade, in peisaje naturale

(adaposturi, pesteri, grote, etc.); gradina o reprezenta exteriorul, “lumea de
afara”

•  Primele gradini – in Neolitic, in Mesopotamia, in urma cu 7000 de ani –

gradinile sacre – concepute pentru a aduce omagiu divinitatii:
–  pe langa temple, pe terasele ziguratelor
(Urr – mileniul 3, Assur – mileniul 4)
–  scop utilitar (agricultura, cresterea plantelor si cu rol alimentar)
–  scop religios – temple
–  in tarile Orientului Mijlociu – Mesopotamia, Egipt, Persia – mileniile 4, 3
–  In sec. 9-6 i.Hr. – mari parcuri de vanatoare

•  Realizarea gradinilor presupune utilizarea unei anumite tehnologii. Gradinile

au aparut atunci cand societatile preistorice au inceput sa aiba o economie
productiva. Se dezvolta agricultura, cresterea animalelor; apar primele
forme de asezari.
GRADINILE PERSANE ANTICE (Preislamice)
• Gradinile erau numite “Gradini Paradis” – importanta elementelor
naturii – apa si vegetatia
• Gradinile palatelor de la Persepolis (cca 500 d. Hr),
Pasargadai, Susa
• Gradini geometrice – intersectia a doua axe, constructie
centrala (pavilion, mausoleu sau fantana)
• Axele – canale insotite de alei (simbolul celor 4 fluvii orientate
catre cele 4 puncte cardinale)
• Vegetatie bogata si variata – specii fructifere si ornamentale
• Canale de irigatii
• Parc de vanatoare, cu numeroase pavilioane si chioscuri
pentru odihna, distractii si exercitii de tir (traditie mostenita de
la Asirieni de catre regii Achaemenizi) si animale salbatice
• Informatii furnizate de reprezentarile din covoarele persane
comandate de regele Khosrou al II-lea (sec.6 i.Hr.)

Exemple:
Gradinile Paradis – Gradinile Chahar Bagh (Char Bagh)
Gradinile suspendate ale Semiramidei, Gradina Palatul Persepolis
• Grădinile împăraţilor azteci erau gradini de destindere si relaxare

• - reuneau ce era frumos şi extrem in lume: flori, fântâni, munţi, fluvii si
drumuri, dar si fiinţe năprasnice şi monstruozităţi ale firii.
• nu sunt admise legumele si fructele
• sunt amenajate foişoare, pavilioane, terase
• vegetatia este artificializata - mari arbusti sunt realizati din frunzişuri şi flori
metalice;
•  existau mini-gradini zoologice si amenajari peisagistice speciale: coteţe
de iepuri, heleşteie cu peşti, stânci, deluşoare printre care rătăcesc cerbi şi
căprioare; zece iazuri cu apă dulce sau sărată pentru toate speciile de păsări
palustre sau marine; prădătoare, de la ulii şi vinderei, până la vulturul regal,
adăpostiţi sub un velum; lei, tigrii, lupi, şacali, vulpi, şerpi, pisici sălbatice care
fac o larmă infernală
• sase sute de persoane intretin gradina si animalele, curăţă iazurile,
supraveghează si hrănesc puii.
• gradina este un muzeu de ştiinţe naturale - sunt “expuse” inclusiv fiinte
diforme: familii de albinoşi, monştrii, pitici şi cocoşaţi (Les Nouvelles du
Mexique - Alfonso Reyes)
•  Gradinile Egiptului Antic – mileniul 3, 2 i.Hr.
–  Domenii agricole ale marilor proprietari – cuprindeau si
gradini de placere – reprezentari in necropolele din epoca
Regatului Mediu (mileniul 2)
–  Gradinile locuintelor
•  forma regulata, inconjurate de ziduri – prelungire a cladirii,
•  dominate de un bazin de apa – rectangular sau in forma de T,
populat cu pesti colorati, decorat cu lotusi
•  Incadrat de randuri de arbori
•  Cuprindeau pavilioane sau chisocuri orientate spre bazin
•  Pergole cu vita de vie
–  Gradina botanica a lui Tuthmosis al III-lea – varietate de
specii – basoreliefuri din templul de la Karnak
–  Gradinile templelor regale funerare si divine – Ramses I,
Ramses II – sec. 14-13 i.Hr.
–  Gradini patio in interiorul palatelor – decorate cu bazine
de apa, pavilioane, voliere cu pelicani; irigate prin
intermediul unor canale
•  GRADINA ANTICA GRECEASCA – marcata de:
-  aparitia orasului – plan geometric,
-  organizarea spatial volumetrica arhitecturala (teatre, agore)
-  integrarea in peisajul natural (caracteristica a antichitatii grecesti).
-  Gradina caracterizata de pragmatism si religiozitate
•  TIPOLOGII DE GRADINI:
–  Gradinile sacre – funerare sau divine inchinate zeitatilor
–  Gradini pe langa palate, gimnazii, academii
–  Gradina clasica greceasca - ca icon reprezinta Oameni, Zei si Evenimente din
Mitologia greceasca
–  Apare spatiul public urban – gradini destinate publicului
–  Mici gradini de tip patio (curte interioara) – oglinda de apa in centru, elemente
de influenta in gradinile romane
•  Cult pentru natura – imagine, lumina, perspectiva panoramica, respect pentru
elementul vegetal; puternic simt al peisajului
•  Amplasarea templelor, teatrelor – asigura o protectie naturala, ofera perspective
spectaculoase. Grecii sustin apropierea dintre gradina si locurile naturale.
•  Efecte cromatice – verdele vegetatiei si albul marmurei
•  Dezvolta latura mistica religioasa in conceptia gradinii, peisajului (Delphi)
•  Templele = mari sculpturi in peisaj
•  Nu exista grandoare; Peisajul era caracterizat de umanism
–  Gradini miniaturale – cultivate in context ritualic - “Gradinile lui Adonis” obtinute
prin cresterea rapida a semintelor udate cu apa calduta (gradini de influenta
orientala)
–  Gradinile filosofilor - Gradina lui Epicur, Aristofan
Caracteristici generale pentru antichitate a gradinilor grecesti:

•  Dimensiuni reduse
•  Subordonate arhitecturii
•  Traseu geometric amorf
•  Aspecte de “voluptate si extaz”
•  Irigatii publice si particulare destinate clasei stapananitoare
•  Geometrie logica
•  Armonia intre dispunerea esentelor de vegetatie (arbori si arbusti)
•  Vegetatia - dispusa liber, peisagistic, ca in natura salbatica
- efect ornamental: chiparosii, statuile, fantanile,
constructiile
- decorativa (arbori si arbusti)
- florile folosite ca decoratie
•  Elemente arhitecturale: statui, coloane, colonade
•  Pragmatismul specific grecesc se regaseste si in amenajarea gradinii
•  Rigurozitatea greceasca in trasarea aleilor,marcarea zonelor/
subzonelor
GRADINILE FILOSOFILOR
- Situate de obicei in jurul Gimnasiului si a filosofilor initiatori de scoli filosofice
- Aristofan numea gradina filosofica “imperiu la copacilor”, ceea ce insemna ca
discipoli si maestrii se plimbau printre copaci si dialogau
- Academia de la Athena a fost prevazuta intr-un parc public
- Gradina destinata exclusiv trairii diverselor forme ale vietii spirituale

Simtul masurii, sobrietatea rationalista, austeritatea, rigoarea – pastrata

pana la expeditiile lui Alexandru Macedon in Orient, cand grecilor li s-a relevat o
lume de basm, luxoasa care i-a sedus
- Gradinile s-au transformat, s-au extins, au devenit mai bogate in plante,
arbusti decorativi si flori, colonade, portice-promenada si automate
hidraulice
- In Sicilia si Asia Mica natura “teocritiana” favoriza dezvoltarea gradinilor
- In Syracuza exsita Parcul lui Gelon (540-478 i.Hr.), numit “Cornul
Amaltheei”, datorita fertilitatii si vegetatiei luxuriante
- Gimnasiul nu mai este un simplu loc pentru exercitii fizice ci o gradina
multifunctionala
•  La Alexandria se afla o orga hidraulica intr-o gradina consacrata Zeitei
Venus (in timpul lui Ptolemeu al II-lea – 170-117 i. Hr.)
•  Noi teme ornamentale: sculptura decorativa fara caracter religios (ex: nimfa
cu cochilie – intalnita mai tarziu la Versailles), reprezentand animale si nimfe
•  Pestera – element mitic care apartine “peisajului idilic”, si din poezie a
trecut in “peisajul absolut”, superidealizat, care a devenit treptat
gradina elenistica
- tema naturii idealizate sau “confectionate” a trecut in arta
gradinilor
•  Dupa unirea Orientului nu Occidentul, prin expeditiil;e lui Alexandru Macedon
clasicismul gradinii grecesti a evoluat in barocul alexandrin
•  Exemple de gradini grecesti:

o  Templul din Olimpia

o  Delos
o  Tirins
o  Templul Cybelle
o  Segesta
o  Templul Hephaistos
o  Templul lui Apollo
o  Eleusis
o  Calea SacrA
o  Atena
o  Delphi
o  Gradina lui Cimon
GRADINILE ANTICHITATII ROMANE:

- spatiu al relaxarii, al refugiului

- inzestrate cu semnificatii simbolice si religioase;

- dezvoltarea la un nivel inalt al tehnicii ornamentale;

EXISTA UN SCHIMB PERMANENT AL INFORMATIILOR REFERITOARE

LA “TEHINICA GRADINII” INTRE ROMANI SI ALTE CIVILIZATII:
persii, grecii si egiptenii;

- exista elemente preluate din gradinile acestor popoare:

- porticul, care la egipteni facea legatura intre casa si spatial exterior;
- elementul acvatic a fost preluat de la gradinile persanilor, construite in
acest mod pentru combaterea ariditatii terenului;
- pomii fructiferi au fost preluati de la greci, ca element de baza ce
completeaza placerea oferita de gradina;
Romanii - popor pozitiv, dinamic, constructor, pragmatic, cuceritor
•  Gradina Romana:
-  caracterizata de grandoare
-  conceptii bazate pe simbolismul religios combinat cu gandirea
filosofica si literara, arte plastice si arhitectura
-  natura are o mare importanta– aprecierea siturilor de mare valoare
peisagera – zone colinare, privelisti deosebite
(Virgiliu sustine abandonarea orasului si intoarcerea catre
domeniul provinciei, domeniu al bucuriei si virtutilor vietii rurale,
al frumusetii campiei cultivate).

-  vilele romane - amplasate in provincie, dispuneau de gradini

organizate conform principiilor compozitionale geometrice - cuprind
obiecte de arta si elemente arhitecturale, bazine cu apa, plantatii,
toate integrandu-se in sit, in mediul inconjurator.
-  vilele urbane – preiau tipul elen de gradina – de tip patio, inconjurate
de galerii de coloane (peristil) – canale, bazin ornamental, pegole,
vase, statui, borduri tunse din buxus, plante aromate si colorate
–  Sunt societati bazate pe credinta in zei, legende, locuri sacre.
–  Apare conceptul de genius loci – acel loc in care natura isi releva
aspectul sacru.
ELEMENTE COMPOZITIONALE in GRADINA ROMANA ANTICA

In ceea ce priveste esentele vegetale , se constata:

- folosirea predominanta a florilor;
- utilizarea unui numar redus de specii, care uneori ii oferea un
aspect monoton
- ex: folosirea plantelor salbatice cu rol ornamental,
lipsa totala a speciilor exotice,
folosirea unei singure specii a unei familii (trandafirul);

- pentru inlaturarea monotoniei se apela la „forma” elementelor

vegetale, creandu-se diferite jocuri

- imbinarea abila a speciilor „alimentare”utilitare (foarte des

intalniti fiind pomii fructiferi si legumele) si a celor decorative ;

- folosirea coniferelor, imbinata cu tehnica fasonarii, prin care se

creaza diferite forme geometrice/umane/animaliere, uneori
ajungandu-se la realizarea unor adevarate scenografii si scenete
teatrale in aer liber;

- incepand cu secolul IV, se folosesc predominant plantele

„alimentare” / utilitare (pomii fructiferi, legumele, zarzavaturi)
•  Influentele predominante in ceea ce priveste
esentele sunt cele orientale;

•  Elementele minerale si micile constructii, sunt

destinate diferitelor anotimpuri, si diferitelor ore ale zilei,
si erau constituite din alei, fantani, terme ;

•  Pentru intretinerea cantitatii mari de vegetatie, elementul

acvatic era intodeauna prezent, prin fantani, sau
ochiuri de apa (in unele piscine erau amplasati chiar
pesti care erau folositi la servirea mesei pentru musafiri).

•  Alte elemente decorative, prezente in gradina romana

antica sunt: vasele-decorative, vasele-containere
pentru vegetatie, statuetele
TIPOLOGIA DE GRADINI ale ANTICHITATII ROMANE / Exemple:
Gradinile vilelor imperiale:
- Villa lui Plinius cel Tanar – Toscana
- Villa lui Hadrian de la Tivoli
Gradinile de tip parc imperial:
-  Gradinile lui Cezar, Antonio, Agrippina, Mecenate
-  Gradina vilei din Piata Armerina (Massenzio)
-  Gradina vilei Albana
Gradinile private
-  Gradina Villei lui Vetii din Pompei
-  Vilei Liviei
-  Gradina lui Tiberiu de la Capri
-  Gradinile din Liciniani
-  Domus Aurea a lui Nero
Gradinile piublice
-  Parcul lui Agrippa

TEHNICI SPECIALE UTILIZATE DE ROMANI

a. Utilizarea unei forme bine determinate (forma de stadion, circ)
b. Un element de baza in gradina romana este folosirea formei unui curs de apa
pentru crearea de suprafete destinate plimbarii (ambele trasaturi prezente la
vila Albana);
c. Construirea vilelor langa o apa, genera aparitia unui element special, neintalnit la
gradinile din centrul Romei, un zid, care era decorat si devenea parte a gradinii
(exemplu: villa di Val Catena) , aceasta nefiind o trasatura traditionala;
GRADINA ANTICA ISLAMICA
• a fost preluata si a influentat arta gradinilor din lumea araba.
•  in functie de cultura fiecarei tari au aparut diferentieri in modul de perceptie al
gradinii.
•  de remarcat diferentele intre Gradina Clasica Islamica si Gradinile
Peninsulei Arabice.
- intreaga atentie a unei case nu cadea pe exteriorul acesteia, ci pe dezvoltarea
interioara si mai ales a gradinii tip curte interioara.
-  aceasta organizare a fost sustinuta de un climat bland care a permis
utilizarea unei vegetatii luxuriante.
- incarcatura spirituala a acestor gradini este foarte importanta, religia fiind un
factor marcant in viata populatiei islamice.
-  cheia intelegerii Arhitecturii islamice si in special a Gradinii Islamice este
caracterul introvertit al acestora.
- in realizarea unei gradini islamice, se observa stransa legatura cu
arhitectura, relationarea celor doua moduri de perceptie, al uneia din
interiorul celeilalte
- caracteristic Gradinilor Islamice le sunt: miniaturismul si introvertirea
- in unele parti ale lumii islamice rolul acestora este de a intruchipa paradisul
asa cum e descris in Coran
- relatia cu arhitectura era puternica, astfel incat, intre cladire si gradina se
stabilea o legatura foarte importanta, formand un tot unitar
•  influenta gradinilor islamice in Spania - zona Granada.
CARACTERISTICI ale Gradinilor Islamice :

• DIVERSITATEA – imbinarea elementelor cu o varietate mare forma o imagine

unitara. Se realiza un joc al realului cu irealul, intre practic si fantezie, intre sacru
si profan, fizic si metafizic, urban si natural
• FRUMUSETEA – calitatea estetica era foarte importanta. In traditia ismamica simtul
artistic a fost o parte integranta a vietii de zi cu zi, pentru care frumusetea nu era un
lux, ci un tel, astfel nu era gresit sa iti decorezi interiorul cladirii si sa lasi fatadele
foarte simple.
• CONSERVAREA – in special a elementelor care se preocupa de mediul inconjurator.
Folosirea apei este controlata cu grija si in general este folosita impreuna cu
elemente vegetale pentru a asigura umiditatea aerului necesara. Rolului apei in
gradina islamica este importanta pentru capacitatea de reflectie, mobilitatea si
calitatile acustice
• COMPLEXITATEA – necesitatea ca designul gradinii sa raspunda la elementele
arhitecturale, trebuie sa fie o ordine spatiala in planul arhitectural sau urban (al
oraselor Islamice)
• INDIVIDUALISMUL – este principiu de baza in lume Islamica, fiecare persoana
raspunde direct lui Dumnezeu. Astfel, obiectele comune ale unei societati
particulare, se dezvolta dupa un design individual, cu conditia ca nici un individ sa
nu isi deranjeze vecinii
• MULTIFUNCTIONALITATEA – o gradina trebuie sa produca apa si mancare nu
numai pentru locuitori, ci si pentru animale si pasari. Arborii si arbustii vor produce
nu numai fructe si ierburi (utilizate in alimentatie si in scopuri medicinale), ci si
umbra, reacoare si umiditate, miscare si sunet
• MODERATIA – necesitatea de a mentine balanta echilibrata intre om si natura, umbra
si soare, functiune si spatiu liber, etc
CARACTERISTICI ale Gradinilor Islamice
SPATIAL COMPOZITIONALE SI FUNCTIONALE:

•  PLAN GENERAL CVADRIPARTIT – ca rezultata al influentei Coranului

si al conceptului de Paradis si ca necesitate a irigarii gradini, tinand
cont de climatul arid. Astfel planul gradinii este impartit de patru cursuri
de apa, care reprezinata raurile paradisiece si care duc spre un element
central, o fantana sau un bazin.
•  APA – este elementul central si cel mai important in gradinile islamice,
avand rol atat fizic, cat si metafizic. Lumea islamica s-a dezvoltat intr-o
arie geografica unde se intalnesc temperaturi foarte ridicate cu un climat
aspru, in care apa aducea viata in desert. De aici, rezulta conotatiile apei
in plan spiritual.
•  VEGETATIA SI UMBRA – raport echilibrat intre zone insorite si
umbrite in cadrul gradinii; vegetatia inalta se imbina cu vegetatia de
inaltime medie sau mica; se folosesc aliniamente, texturi, precum si
siluete cu rol simbolic, copaci care « nazuiesc spre divinitate »
•  PAVILIOANE – prezenta acestora in cadrul gradinilor este strans legata
de Coran, unde acestea sunt «promise credinciosilor» ca locuri de unde
gradina poate fi admirata
•  ZIDURI SI PORTI – “Cum ar fi Paradisul, mare sau mic, acesta va fi
inconjurat de ziduri cu porti “ – Coran. In afara acestei influente,
imprejmuirea gradinilor cu ziduri sau portice si dezvoltarea acestora in
corpuri de cladire (care inconjoara gradina) are si un aspect functional:
impiedica extinderea desertului si ofera umbra, precum si intimitate pentru
actiunile care se desfasoara in interiorul acestei
Peisajul cultural
- Tipologii
- Relatia cu peisajul natural si antropic
- Traditii, Obiceiuri, Sarbatori
- Port Popular
- Ornamentica
- Tipologia gospodăriei traditionale

Peisajul cultural oral si imaterial

– TOT CEEA CE S-A PĂSTRAT ÎN AFARA DOCUMENTULUI SCRIS:
PRACTICI, OBICEIURI, CUTUME, CREDINŢE, EXPRESII,
CUNOŞTINŢE, ABILITĂŢI CU ÎNTREAGA GAMĂ DE ACCESORII
(ARTEFACTE, OBIECTE, SPAŢIILE CULTURALE ASOCIATE
LOR)
GRADINILE IN EVUL MEDIU

• GRADINILE BIZANTINE

• GRADINILE EUROPEI OCCIDENTALE

- GRADINILE MONAHALE
- GRADINILE LOCUINTELOR MEDIEVALE

• GRADINILE ISLAMICE si GRADINILE ARABE DIN SPANIA

Folosind toate elemente din natură, gradina se supunea
•  astronomiei (inceputului anului corespundea cu trezirea la viata a gradinii)
-Februarie - sarbatoarea Prunului Inflorit – “Cel care infrunta gheata”
- Martie – luna florilor de piersic; Aprilie – sarbatoarea ciresului japonez
- Mai- sarbatoarea glicinelor Fuji (muntele Fujiiama / dupa numele celei mai vechi familii “camp de
glicine”); Iunie – stanjeneii; iulie – lotusi; august si septembrie– hibiscus; Octombrie – crizanteme
(emblema multor imparati japonezi); noiembrie si decembrie – camelia si floarea de ceai
- reguli compoziţionale si sensuri simbolice
•  munţi, coline
•  un lac cu insule, un pârâu cu cascadă
•  stânci colţuroase, pietre rotunjite
•  nisip, pietriş
•  arbori şi arbuşti,
•  florile erau folosite diferenţiat, fie pentru reconstituirea unui peisaj complet la o scară redusă,
fie pentru crearea anumitor scene de peisaj: grădină montană, grădină de muşchi, grădină
aridă.
•  Multe din grădinile japoneze, prin aranjamentul apelor şi rocilor, sugerează
peisajul ţării, constituit din insule cu munţi şi oceanul care le înconjoară.
•  În grădinile mari erau prezente şi elemente construite:
•  poduri
•  pavilioane
•  lanterne de piatră( după modelul corean)
•  ansambluri decorative din coloane de lemn
• Anumite grădini erau concepute pentru ceremonialul ritual al ceaiului; mai
mici şi mai intime, acestea sunt alcătuite din mai multe secţiuni, pe care vizitatorul le
parcurge succesiv. Decorul mai sobru şi special constituit pentru a induce starea
spirituală pregătitoare ceremoniei cuprinde:
•  plante sempervirescente
•  roci / pietre rituale (in grupuri de 3,5,7,10)
•  garduri
•  porţi interioare
•  în ultima secţiune este amplasat pavilionul tradiţional
Tematica: - “Gradina de rau” – pietre si cascade
- “Valurile marii” – nisip greblat
- “Iarba de mlastina” – pietre plate si vegetatie acvatica
1.  Gradina Cha No Yu (gradina austera) - proclama in spirit zen budist simplitatea ca
norma estetica
- Forma superioara de realizare – Gradina Kara San Sui – Ryoaanji= suprafata
dreptunghiulara acoperita cu nisip greblat, cu un grup de 3 pietre ce se unesc sub
forma de triunghi; cercul nu lipseste – este eul contemplatorului care prin meditatie
se identifica cu gradina si devine un tot, un microcosmos) – este tipul ideal al
gradinii iluzorii
- Gradina-schita So – alaturi de celelalte doua trepte de manifestare, care se
regasesc in toate artele japoneze: Shin – stilul maret; Gyo – stilul intermediar;
2. Gradina Shibumi (gradina bogat ornamentata)– propune lux si rafinamentul
Tipuri de gradini specifice: gradina templului, gradina palatului, gradina ceremoniei
ceaiului, gradina daimionilor (aristocrati feudali), gradina miniaturala, gradina Bon
Chei, gradina Kara San Sui
•  vegetaţia era perfect integrată peisajului;
•  simbolica- legata de cultul religios
•  arbuşti modelaţi prin tundere (camelii, azalee,
buxus) - forme rotunjite, ovalizate, etajate,
combinate în variate compoziţii volumetrice,
sugerează elemente inerte ale peisajului (roci,
munte); mase de arbuşti supuse tunderii
simbolizează formele valurilor mării sau peisaje
colinare.
•  Gradina pavilioanelor:aur,argint;rosu,verde
•  Preotul budist zen Soami – sec. 15 – creatorul
gradinii Kara San Sui (“Peisajul apei secate”)
la Kyoto – apareau pavilioane destinate
ceremoniei ceaiului (practica zen budista - tip
exercitiu prin care se dobandea linistea,
echilibrul, iubirea si intelegerea fata de oameni
si lucruri) – compozitie care cuprindea trei
zone: o zona de acces; o gradina; un pavilion
cu engawa Cha Se Ki unde se oficia ritualul
ceaiunlui; drumul strabatut de la intrare, prin
gradina, pe aleile cu pietre la pas, prin
engawa , pana in pavilion era lent, gradat, omul
se detasa ca sa fie apt de a participa la
ceremonial
GRADINILE BIZANTINE:
•  Gradinile palatelor se evidentiau printr-un fast exacerbat, in
incercarea de a manifesta puterea suvernului
•  Aveau tendinta de a artificializa decorul, folosind oglinzi, arbori auriti,
sisteme hidraulice
•  Gradinile erau menite sa stimuleze toate simturile (vederea, auzul,
mirosul) si starneau surpriza si admiratia

COMPOZITIE:
• De forma patrata, inconjurate de ziduri – in general din marmura
• Vegetatie luxurianta
• Bazine inconjurate de statui
• Sculpturi decorate
• Fantani rotunde cu coloane din marmura sau piatra colorata
• Amenajari hidrauluice
•  Odata cu mutarea statuilor care intruchipau divinitati, in interiorul
bazilicilor, gradina tinde catre decorativ si artificial
•  Apar numeroase mozaicuri si picturi, intruchipand pasari – pelicani,
pauni, lebede, porumbei, vulturi, animale – leoparzi, lei, cai, plante –
palmieri, pini, curmali, flori, fructe reprezentate in maniera elenistica
•  Se folosesc ca ornamente: ghirlande, ramuri de pini
• Termeni Tehnici utilizati in peisagistica in perioada Medievala:

• Orchard – gradina sau loc din gradina, plantat cu copaci, de

obicei fructiferi
• Herber – gradina de ierburi (parfumate, decorative)
• Hortus Conclusus – gradina inchisa (termen folosit in alegoriile
religioase)
• Pleasaunce – gradina placerilor - complex de gradini sau parc
de loisir si petrecere a timpului liber
• Wood /forestry – padurea parc
• Kitchen garden – gradina cu plante aromate - folosite in
bucatarie
• Paradise – termen folosit initial la planul Manastirii St. Gall, care
se refera la curtea deschisa monastica, unde florile devin singura
decoratie ornamentala a manastirilor care in general aveau o
imagine sobra
• Nu exista insa o clara demarcatie a acestor tipologii de gradini
• Gradinile abatiilor aveau de asemenea: campuri, pasuni,
paduri, vii, livezi
•  doua tehnici peisagistice in amenajarile forestiere, de paduri sau masive
plantate – “pollarding”/taierea varfurilor si “coppicing” / realizarea de
cranguri - plantari masive in grupuri
•  introduse plantarile in ghivece, jardiniere si containere de ceramica,
nuiele sau tip urna (si pentru prelungirea perioadei de inflorire, ele erau
introduse in interior)
•  Tema Labirintului (provenea de la un exercitiu militar care trebuia parcurs
de tinerii romani in timpul unor sarbatori si festivale)- era realizat nu numai
din arbusti, ci si din ierburi
•  Galerii, pergole, grote
-  Amenajari florale decorative si partere florale de tip “broderie florala”,
prin impartirea unei forme rectangulare in patru sectoare (mai tarziu in doua
sectoare)
-  Uneori mini-gradini realizate din pietre naturale colorate
-  Preocupare pentru marcarea intrarii (cu acelasi tip de vegetatie, uneori in
ghivece sau containere tip urna)
-  Pavilioane pentru banchete (petreceri in aer liber)
-  Grote naturale, sapate in dealuri si stanci, sau grote artificiale (in perioada
Renasterii) – decorate prin intermediul caderilor de apa, fantanilor
decorative, mecanismelor hidraulice, picturilor, elementelor sculpturale si
statuare)
ARTA GRADINII IN RENASTERE si MANIERISM
- mare înflorire a culturii şi civilizaţiei europene;
- reluarea idealurilor antichităţii clasice, manifestandu-se în toate domeniile –
litere, arte, arhitectură, ştiinţe.
- Leagănul Renaşterii - Italia (sec. XV- XVI), de unde a iradiat in restul Europei.
- s-a manifestat şi în domeniul artei grădinilor, desprinzându-se treptat de
modelele Evului Mediu
- grădinile europene au evoluat în direcţia reconsiderării realizărilor antice
greco-romane si reînvierea tradiţiilor acestora, ca urmare a activităţii unor
literaţi, arhitecţi, artişti şi teoreticieni, transpuse apoi în realizări concrete.
- această nouă orientare a apărut întâi în regiunea Florenţei (Toscana),
promovată de umanişti în cursul secolului al XV-lea, culminând apoi în timpul
secolului al XVI-lea.
-  Din Italia, noile concepţii au fost preluate în Franţa, care ulterior şi-a creat
propria artă clasică a grădinilor.
- Maniera italiană ca şi cea franceză au revoluţionat grădinile Europei, creându-
se adevărate mode si stiluri in peisagistica.
- Cele dintâi creaţii ale Renaşterii în arta grădinilor (secolul al XV-lea) s-au
datorat Principilor De Medici (Vilele Medici de la Carregi şi Fiesole) şi a
peisagistilor aflaţi în serviciul acestora.

Principii de amenajare a
grădinilor in Renaştere:
•  simetria,
•  organizarea arhitecturală a spaţiilor
•  legătura dintre cladire şi grădină
•  elementele decorative construite
•  prezenţa sculpturilor
•  utilizarea vegetaţiei tunse
•  teren cu relief în pantă sau
accidentat
•  amenajare în terase succesive
•  forme geometrice regulate,
•  susţinute de ziduri ornamentate
•  legate prin scări şi rampe.
- Gradini amenajate in terase succesive,
forme geometrice regulate (vila se afla de
obicei in partea superioara)
- Axul principal marcat si prelucrat
minutios;
- Axele secundare – sustinute de
elemente de arta (sculpturi)
- Terasa superioara – Parterul Italienesc :
Labirint din garduri vii fasonate prin
prelucrare si taieri, la inaltimi variabile
-  Compozitii in unghi drept
-  Compartimentari in zone functionale
distincte (zona de servit ceaiul, zona de
odihna, relaxare, etc.
-  Pardoseala = pietris
- Panta – arbusti nefasonati
Gradina inchisa, secreta, de meditatie,
odihna, interiorizare
Culoare sobra (verde), fara flori; specii
persistente – pin, chiparos, stejar
meridional, arbusti fasonabili (tisa, buxus,
mirt)
- Vase cu arbori / arbusti exotici – laur,
lamai, potocali
RENASTERE SI MANIERISM - ITALIA
–  Petrarca a relansat tema virgiliana a “frumusetii provinciei si naturii” in
general.
–  Renasterea aduce conceptia gradinii ca “a treia natura” – se dezvolta
puternic arta gradinilor
–  Gradina geometrica, subordonata vilei si arhitecturii resedintelor nobiliare
suburbane– din jurul Romei, din locurile unde existau vechile vile romane
–  Teren in panta, curbe de nivel miscate
–  Palatul si gradina sunt un ansamblu integrat
–  In gradina se folosesc aceleasi principii ca si in arhitectura
–  Textele si tratatele dezbat nu numai problema horticulturii ca domeniu al
agriculturii, ci si problema artei gradinilor, care dezvolta premisele artei
peisajului
–  utilizarea intensa a apei – fantani arteziene, canale dirijate pe pante, de-a
lungul aleilor, cascade sau “scari de apa”

Secolul XVII – incepe influenta stilului baroc

-  Se mentine echilibrul si simetria compozitiei
-  Apar liniile curbe
-  Gradini de dimensiuni mari – parcuri
-  Efecte pitoresti, scenografice – teatre de vegetatie, teatre de apa (jocuri
hidraulice si muzicale)
EXEMPLE:
-  Villa Doria Pamphili (Roma), Villa Aldobrandini, Gradinile Boboli (Florenta –
Palatul Pitti), Villa Garzoni - Collodi
La începutul secolului al XVI- lea, Bramante, prin sistematizarea grădinii Belvedere de
la Vatican şi apoi Rafael, prin proiectarea grădinilor de la Villa Madama lângă Roma,
au iniţiat principiile arhitecturale urmate şi apoi dezvoltate în creaţiile lor de către
numeroşi arhitecţi si peisagisti. Din epoca Renaşterii secolului al XVI-lea se
păstreză şi astăzi unele din cele mai frumoase realizări în arta grădinilor:
EXEMPLE:
Villa Madama (Roma) – Raffael, Gradina Belvedere (Vatican) – Bramante
Villa Caprarola (Palatul Farnese), Villa Lante (Bagnaia) – Vignola,
Grădina palatului Farnese (Caparola)- Vignola
Villa d’Este (Tivoli) – Pirro Ligorio, Villa Medici (Roma) - Ammannati
Grădini:
•  cu suprafeţe nu prea mari,
•  delimitate de ziduri,
•  clădirea principală (palatul, vila) participă la ordonarea generală a compoziţiei,
•  fiind amplasate în cele mai multe cazuri pe terenuri cu relief în pantă sau
accidentat, grădinile au fost amenajate în terase succesive:
Ø la Villa d`Este,
Ø la Villa Lante,
Ø la Villa Medici,
•  cu forme geometrice regulate,
•  susţinute de ziduri ornamentate
•  legate prin scări şi rampe.
Sistematizarea etajată este subordonată :
Ø unei axe principale de perspectivă în sensul descendent al pantei;
Ø  în lungul axei şi pe terase se desfăşoară partere decorate cu :
§ desene din buxus şi forme tunse,
§ bazine cu jocuri de apă,
§  canale, cascade, fântâni,
§  statui,
§  vase ornamentale,
§  balustrade,
§ parapete ornamentale cu vasce şi statui.
Ø axe secundare de perspectivă sunt dirijate de-a lungul aleilor rectilinii, către alte
elemente care captează interesul vizitatorului şi aduc varietate decorului. Statuile şi
fântânile, de cele mai multe ori, sunt legate de reprezentarea alegorică a unor mituri
antice.
Ø 3 tipuri de perspective:
Descendenta – de la vila catre gradina
Ascendenta - catre vila
Indepartata – depaseste nivelul gradinii, este indreptata catre marele peisaj
Vegetaţia este tratată, de asemenea, arhitectural, subordonându-se compoziţiei
geometrice:
§  arbori plantaţi în linie, ziduri verzi
§  garduri vii, borduri tunse
§  arbuşti modelaţi în forme geometrice - alcătuiesc un decor armonios organizat, care
încântă prin jocul de volume.
GRADINILE IN RENASTERE – FRANTA

NASTEREA STILULUI GEOMETRIC FRANCEZ

CARACTERISTICI GENERALE
- interes crescut pentru spiritul antic
- terasarea terenului – cu diferente mici de nivel, astfel incat relieful era
mai putin accentuat si chiar plan
- au imbogatit si diversificat ornamentatia cu fantani de marmura si
modelele de partere

Pana atunci gradinile erau in incinta castelelor si s-au dezvoltat in spatele

zidurilor de fortificatii si al canalelor de apa defensive
Dupa disparitia fortificatiilor, spatiul gradinii s-a largit dar in multe cazuri s-au
pastrat canalele, capatand o functie decorativa, dar in acelasi timp si una
utiliatra, pentru drenare. Cu timpul aceste canale au devenit una dintre
trasaturile parcurilor franceze ale Renasterii
CARACTERISTICI GENERALE
Schimbarea de la stilul medieval s-a produs in a doua jumatate a secolului al
XVI-lea
Pana atunci gradinile erau in incinta castelelor si s-au dezvoltat in spatele
zidurilor de fortificatii si al canalelor de apa defensive
Dupa disparitia fortificatiilor, spatiul gradinii s-a largit dar in multe cazuri s-au
pastrat canalele, capatand o functie decorativa, dar in acelasi timp si una
utiliatra, pentru drenare. Cu timpul aceste canale au devenit una dintre
trasaturile parcurilor franceze ale Renasterii

CARACTERISTICI:
Coeziune intre cladire si gradina
Sistematizarea compozitiei in functie de un ax dominat de o alee centrala
Modelarea terenului in terase largi
Partere decorate cu flori
Canalele ca elemente ale compozitiei

Exemple:
AMBOISE – PRIMA GRADINA FRANCEZA DIN RENASTERE
Gradina Castelului BLOIS
GRADINA Castelului GAILLON
GRADINA Castelului FONTAINEBLEAU
GRADINILE ENGLEZE IN RENASTERE, pana in momentul definirii
gradinii peisagere, au mers paralel cu celelalte gradini europene, avand radacini, in
mod particular, in gradinile romane.
•  In perioada renascentista inca dominau gradinile de tip medieval, inchise intre
ziduri, cu vegetatie fasonata in diferite forme, imitand animale si chiar oameni
(preluare a stilului particular olandez).
Influente ale altor stiluri
•  Ideile aplicate la gradinile renascentiste au fost preluate din Italia si Franta (in mod
special de la teritoriile stapanite de ducii de Burgundia), unde se punea problema
transformarii gradinii monastice intr-o gradina a placerii.
•  Momentul inceperii stilului renascentist englez este legat de numele lui Tudor
(1485-1503) si de stilul architectural adoptat de el, iar primele exemple
semnificative de gradini sunt cele aferente palatelor: Nonsuch, Packwood
House, si mai tarziu Parcul St James - cel mai vechi parc existent.
•  Arhitectii peisageri reprezentativi: Inigo Jones, Andre Mollet, Salomon de Caus
•  Gradini aferente palatelor , de o importanta majora: Nonesuch, Hampton Court,
Theobalds, Wimbledon
•  Gradina individuala reprezentativa: Wilton
APARITIA HORTICULTURII si a ARTEI HORTICOLE
•  coincide cu perioada domniei Reginii Elizabeth I -gradinile au fost foarte mult
imbogatite prin introducerea de noi plante, ierburi si fructe, care erau aduse in
fiecare zi din India, America, Insulele Canare
•  tot in aceasta perioada au aparut si gradinile botanice personale pentru cresterea
plantelor medicinale (exemplu cea a lui John Gerard de la Holborn - o faimoasa
gradina stiintifica)
•  GRADINA IN BAROC

GRADINILE CLASICE FRANCEZE

–  Preluarea elementelor geometrice ale gradinilor italiene,
imbogatite la nivel decorativ
–  Primele gradini – castelele de pe Valea Loirei - Amboise,
Blois, Gaillon, Chenonceaux – terasare cu diferente mici de
nivel (relief mai plat)
–  Valea Loirei – zona foarte impadurita – parcuri de
vanatoare – a determinat defrisarea unor suprafete mari in
care s-au amenajat parcurile castelelor
–  Gradina Franceza – dominatie totala asupra naturii; are
loc progresul geometriei si perspectivei ( Boyceau,
Mansart, le Notre – Tratat du jardinage selon le principes de
la nature et de l’art)
–  Sunt utilizate ca mijloace de compozitie: axul central,
partere florale, boschetele, formele patrate, capetele de
perspectiva – toate fiind articulate cu constructia care
domina ansamblul.
CARACTERISTICI:
•  Parc pentru promenada, festivitati, spectacole
•  Decorativismul cu influente orientale (de tip “covor oriental”) –
desene colorate din flori - mozaicuri
•  Geometria este imbogatita cu linia curba
•  Terase putin denivelate
•  Sistem de axe ce deschid perspective
•  Puternica legatura intre arhitectura si gradina – acelasi mod de
gandire, continuare a spatiului arhitectural in spatiul gradinii
•  Axele se intersecteaza in piete circulare sau elipsoidale (piete
stelate) – element reluat de urbanismul Haussmanian – Rond
Point / Place d’Etoile)
•  Stil complet artificial – parcuri foarte scumpe, necesita
intretinerea permanenta, dificila.
•  PROTOTIPUL GRADINII FRANCEZE: PARCUL VERSAILLE
•  Influente ulterioare in istoria gradinilor:
Schonbrun, Parcul Petrodvoret, Hampton Court
CARACTERISTICI PRINCIPALE
•  TRATAREA ARHITECTURALA A COMPOZITIEI

• DESFASURAREA PE SPATII VASTE

• AXA DOMINANTA CENTRALA SUSTINUTA DE UN CANAL DE APA

• AXE SECUNDARE PERPENDICULARE PE CEA PRINCIPALA

• TEREN TERASAT, CU DIFERENTE DE NIVEL MICI

• SIMETRIE FATA DE AXE

• GEOMETRIE

• AMENAJARE GRADATA

• ALEI RECTILINII IERARHIZATE, PIETE STELATE

LE NOTRE – FIGURA REMARCANTA A EPOCII
•  Cel mai important peisagist francez al perioadei baroce

•  Principii compozitionale
§  Stabilirea unor proportii mari ale compozitiei
§  Stabilirea perspectivei dominante
§  Ordonarea gradinii dupa norme arhitecturale
§  Modelarea terenului
§  Modelarea unor volume mari vegetale, constituite din arbori
pozitionati geometric
§  Realizarea unei unitati de ansamblu atat prin preluarea identica a
unor elemente, cat si prin varietate
§  Suprafete plane de apa – bazine si canale

•  Realizari: Parcurile castelor Vaux-le-Vicomte, Versailles, Chantilly, Saint-

Cloud, Sceaux si gradinile Tuilleries, Fontainbleau,
Saint-Germain-en Laye
GRADINA BAROC - Italia

• Principii:
•  simetria
•  organizarea arhitecturală a spaţiilor
•  legătura dintre clădire şi grădină
•  elementele decorative construite
•  prezenţa sculpturilor
•  utilizarea vegetaţiei tunse
•  teren cu relief în pantă sau accidentat
•  amenajare în terase succesive
•  cu forme geometrice regulate
•  susţinute de ziduri ornamentate
•  legate prin scări şi rampe
•  compoziţia arhitecturală- cu atenuarea
schematismului rigid, după criterii ortogonale,
caracteristic secolului al XVI-lea
•  trasee rectilinii sunt îmbinate cu linii ample, curbe
•  S-a renunţat la excesiva disciplinare a arborilor lăsându-i să se dezvolte liber,
ceea ce a contribuit la o bună legătură cu peisajul ambiant.
•  Dimensiunile grădinilor s-au mărit, tinzând către transformarea în parcuri.
•  S-au multiplicat liniile vizuale, peisajul exterior participând în măsură mai mare la
organizarea compoziţiei.
• Şi ornamentaţia grădinilor au apărut schimbări, reflectând gustul pentru bogăţia
decorului şi pentru efectele pitoreşti şi scenografice specifice epocii baroce.
•  Formele geometrice mai sobre ale decorului vechilor grădini au cedat locul
elementelor ornamentale cu contururi mai dulci, mai sinuoase.
•  Au apărut grotele artificiale, fântânile cu stânci şi „ teatrele de apă”- compoziţii
arhitecturale în care se asociază statui, roci şi apă în mişcare (jocuri hidraulice şi
muzicale), integrate într-o construcţie decorativă cu nişe (având de obicei şi
funcţia de zid de sprijin).
Acestei perioade îi aparţin numeroase creaţii, printre care:
grădina Vilei Doria Pamphili (Roma)
grădina Vilei Aldobrandini( Frascatii)- arh. Maderno Carlo
grădinile Boboli (ale palatului Pitti din Florenţa)
- arh. peisagist Tribolo Niccola
grădina vilei Gamberaia (lângă Florenţa)
- arh. peisagist Capponi Family
grădina vilei Garzoni ( Collodi)
- arh. peisagist Garzoni Romano
Isola Bella (insulă în lacul Maggiore , amenajată în 9 terase)
- arh. peisagist Borromeo Count Carlo III
Gradinile sunt impresionante prin unitatea şi armonia de ansamblu, precum şi prin
strălucirea şi varietatea decorului, înnobilat de numeroase opere de artă.
 Portugalia avea in secolul XVII – UN PROFIL INDIVIDUAL

•  NU CULTIVA GRADINILE – PATIO

•  IN MICILE GRADINI INTERIOARE, DENUMITE “ALEGRETES”,
INTALNIM TEME SPECIFICE PORTUGHEZE, PRECUM CEA A
BAZINELOR TERASATE
•  IN SPATELE SURSEI DE APA SE AFLA, DE OBICEI O CLADIRE
SAU UN PERETE ACOPERIT CU CERAMICA COLORATA, CU
ACELE “AZULEJOS” ADUSE DE ARABI IN EUROPA.
LA INCEPUT SIMPLE, ACESTE AZULEJOS AU FOST APOI
DECORATE CU FLORI, PASARI SAU ARABESCURI IN CULORI
VII, CA SA SUPLINEASCA LIPSA FLORILOR IN GRADINA, IN
SEZONUL FOARTE CALD.
ATAT DE IMPORTANTA ERA MANIERA IN CARE SE FOLOSEAU
CA PIESE DE DÉCOR ACESTE AZULEJOS, INCAT ELE
DETERMINAU SPECIFICUL UNEI GRADINI
•  EPOCA BAROCA ESTE EPOCA PRIVILEGIATA A GRADINII
44
EUROPENE
GRADINILE IN SEC XVIII- XIX– STILUL NEOCLASIC SI ROMANTIC
•  Inceputurile stilului liber peisagist
•  Idea de intoarcere la anumite valori mistice
•  Aparitia stilului romantic (natura, mister, poveste)
•  Reapare ideea de minimalizare
•  Se constituie in Anglia – stilul liber/peisagist englezesc
• suprafetele devin - mari si neleimitate
Inceputul catre trecerea – STILUL LIBER
Castelul Howard - inceputul sec 18
- fara compozitie ,aduna la un loc parcuri, lacuri, constructii
- o percepere a elementelor
Primul gest de ordonare a acestui stil se presupune a fi parcul Stowe
structura pentagon (dupa structura miedievala ca de cetate)
arh. BRIDGEMAN
contrazice unghiul drept ►alea de promenada
Crearea unei zone libere
Parterul inlocuit cu o pajiste
Contrazicerea unor semne de limbaj
Se desfinteaza ingradirea – plantatia este lasata libera 45
• Stilul liber opereaza cu contraste, fiecare element vegetal - volumetrie, contrast

• Gradiile englezesti – compozitie peisagistica libera, bazata pe conservarea unor

portiuni autentice de padure, in care arhitectul intervine prin trasarea de alei, crearea de
ritmuri numai aparent naturale, conservarea sau amenajarea de denivelari ale terenului
si combinarea cu vaste suprafete de gazon, special plantat si ingrijit
• Incercarea de schimbare a aspectului formal al gradinii, impus de traditiile medievale si
de modelele renasterii si a baracului, a constat in suprimarea tunderii arborilor, marirea
spatiului prin eliminarea zidurilor de incinta si inlocuirea lor cu santuri, permitand astfel
legarea de peisajul inconjurator .
• Planurile intocmite de arhitectul englez Bridgeman,care a initiat acste modificari,
reprezinta o etapa de tranzitie, cu pastrarea axei centrale dominante, dar cu atenuarea
regularitatii schemelor clasice: absenta parterelor, inlocuite cu simple covoare verzi,
absenta canalelor si, mai tarziu, introducerea de poteci neregulat serpuitoare, cursuri de
apa, grupari libere ale vegetatiei. SECOLUL XIX INSEAMNA O RAFINARE A STILULUI
- TRASEUL ALEILOR DEVINE MAI INGUST, AJUNGE LA 2 - 3m
- DEZVOLTAREA INDUSTRIALA PUTERNICA (POLUARE, INSALUBRITATEA
ORASULUI) → PROMOVAREA PARCULUI “PLAMANUL VERDE AL ORASULUI”-
Apare parcul public – secolul al XIX lea (ex: Parc Buttes Chaumont – in NE Frantei)
- INTRODUCEREA UNOR ACTIVITATI SPORTIVE (GOLF, MINIGOLF, CRIKET)
- APA FOLOSITA IN MISCARE, IN FORMA NATURALA - EX: IAZ, HELESTEU
46
•  STILUL LIBER
–  GRADINILE PEISAGERE ENGLEZE
•  Se dezvolta in a doua jumatate a secolului 18 – intr-un context
generat de puternice schimbari produse pe parcursul inceputului
de secol:
–  Extinderi catre orient – China, si occident – America – influente in
arta – gradinile chinezesti, filosofie (ex. – confucianism)
–  Aparitia industriei – se promoveaza alte tipuri de peisaje
–  Curente filosofice noi – aduc in discutie dragostea fata de natura –
Blaise Pascal
–  Literatura – dorinta intoarcerii catre natura - J.J. Rousseau – La
nouvelle Heloise; John Milton – Paradisul pierdut
–  Pictura de peisaj – Claude Lorrain
–  Politica – monarhia este inlaturata – se deschid alte orizonturi

•  Contextul favorizeaza ROMANTISMUL – reactie impotriva

rigiditatii, exactitatii – predispozitie spre visare, emotie
•  Stilul liber – promoveaza NATURA, realizeaza SCENOGRAFII,
induce EMOTII – spatiu ce contine mesaje, simboluri
•  PRINCIPII COMPOZITIONALE:
–  Contrazic axialitatea; Teren denivelat, necontrolat
–  Alterneaza zonele de lumina puternica cu zone de umbra intensa
–  Plantatia majora – fluida, continua
–  Inserarea de grupuri vegetale decorative – colorit, talie, textura
–  Elementele decorative sunt romantice – obeliscuri, pagode, arcuri
de triumf
–  Contururi estompate, contraste de lumina si culori
–  Utilizarea apei – helestee, apa curgatoare, vegetatie acvatica
–  Se mizeaza pe efecte – culoare, lumina, volumetrie
•  Exemple:
–  Parcul Stowe – arhitectul englez Kent – a eliminat formele regulate,
a aranjat terenul in scene romantice – cu chioscuri, grote, ruine,
temple, poduri; Parcurile Blenheim si Chatsworth – arhitectul Brown
–  St James Park, Green Park, Hyde Park, Kensington Gardens – lant
de gradini si spatii publice din centrul Londrei
–  Micul Trianon – Versailles
SECOLUL XIX
–  observatii teoretice asupra efectelor si principiilor compozitionale
–  Se dezvolta gradinile botanice, amenajari de tipul rozariilor
–  Are loc o rafinare a stilului

–  Contextul: tripla revolutie – industriala, urbana, democratica

–  Tendinte:
•  O noua configuratie a spatiului public in relatie cu spatiul privat
•  Noua arta urbana include realizarea de gradini si parcuri publice
•  Dezvoltarea interesului pentru o arta a gradinilor private.
–  Perioada parcurilor urbane
–  Parcurile Montsouris, Buttes – Chaumont, Monceau, Bois de
Boulogne, Bois de Vincennes – Paris
–  Parcul tete d’Or – Lyon – proiectat de fratii Buhler,
–  Central Parc – New York

–  aparitia orasului industrial democratic (Haussmann – Paris)

TRASATURILE COMPOZITIONALE ALE
GRADINII PEISAGERE:

ü  REZUMAND ESENTIALUL, STILUL PEISAGER AL GRADINILOR SE

CARACTERIZEAZA PRIN COMPOZITIA LIBERA, IN CARE ELEMENTELE NATURALE SI
CELE CONSTRUITE SUNT IMBINATE IN PEISAJE CU CARACTER NATURAL

ü  EXCLUDE SIMETRIA SI ECHIVALENTA, UNITATEA REALIZANDU-SE PRIN

EHILIBRAREA SI COMPENSAREA ELEMENTELOR COMPONENTE

ü  IMPRESIA GENERALA ESTE ARANJAMENTUL PITORESC SAU NEREGULARITATEA

CU ASPECT NATURAL, REUNIND ADESEA IN ACELASI TERITORIU ELEMENTE DE
PEISAJ PE CARE NATURA LE REALIZEAZA DISPARAT

ü  SOLUTIA DE AMENAJARE SE ADAPTEAZA CONFIGURATIEI NATURALE A

TERENULUI: RELIEFUL ESTE IN LINII MARI RESPECTAT, INTERVENINDU-SE NUMAI CU
MODIFICARI DE DETALIU, PENTRU REALIZAREA ARMONIEI FORMELOR TERENULUI
SAU PENTRU CREAREA UNOR EFECTE PEISAGISTICE PITORESTI – ADANCIREA
VAILOR, SUPRAINALTAREA COLINELOR, IMPLANTAREA DE ROCI, CREAREA DE
PANTE LINE, CONCAVIZAREA PELUZELOR (VALONAMENTE) ETC.

ü  PENTRU IMPRESIA DE NATURALETE, INTRODUCEREA ROCILOR IN COMPOZITIE,

SE FACE IN TERENURI CU RELIEF VARIAT, DUPA MODELELE OFERITE DE NATURA,
PRIN CREAREA DE MASE DE ROCI, GROTE , CASCADE.
50
ü  APELE NATURALE SAU CREATE ASEMENEA CELOR NATURALE – LACURI, RAURI,
PARAIE, CASCADE – OCUPA UN LOC IMPORTANT IN COMPOZITIE; ELE SUNT
ARMONIZATE CU FORMELE RELIEFULUI SI CU VEGETATIA;

ü  PLANTATIILE RESPECTA FORMELE NATURALE DE CRESTERE A VEGETATIEI SI

GRUPARILE NATURALE: MASE CU CONTURUL NEREGULAT, PALCURI, EXEMPLARE
SOLITAERE DE ARBORI SI DE ARBUSTI SUNT DISPUSE CU MULTA VARIETATE IN
PLANURI SUCCESIVE, ECHILIBRAND COVOARELE INTINSE ALE PELUZELOR
INIERBATE.

ü  VEGETATIA ARBORESCENTA ESTE ASTFEL ORDONATA INCAT CREAZA LINII DE

VEDERE INTERESANTE CATRE DIFERITE ZONE ALE PARCULUI SI CATRE PEISAJUL
EXTERIOR

ü  ALEILE AU TRASEU LIBER, DESENAT IN LINII SINUOASE, CONTURAND ARII LARGI.

ELE URMEAZA FORMELE RELIEFULUI SI SUNT ASTFEL AMPLASATE INCAT NU SE
SUPRAPUN CU LINIILE DE PERSPECTIVA ( SPRE DEOSEBIRE DE STILUL CLASIC, UNDE
DESENUL ALEILOR SE IMPUNE PREGNANT IN CADRUL VIZUAL)

ü  IN GRADINILE PEISAGERE CONSTRUCTIILE DECORATIVE SUNT FOLOSITE IN

NUMAR MAI MIC SI INTOTDEAUNA IN ARMONIE CU PEISAJUL CREAT: PODURI,
CHIOSCURI, PAVILIOANE RUSTICE, MICI TEMPLE SI UNELE MONUMENTE
EVOCATOARE ALE GLORIEI TRECUTULUI ANTIC, UNEORI RUINE, FANTANI, ZIDURI,
SCARI, IMPREJURIMI CU CARACTER RUSTIC. ACESTEA SE INTEGREAZA PEISAJELOR
CREATE, FARA OSTENTATIE, COMPLETANDU-LE SI IMPRIMANDU-LE ANUMITE
TRASATURI: ROMANTICE, PITORESTI, RUSTICE.
51
STILUL MODERN - mixt (eclectic) in arta gradinilor
•  reuneşte caracteristicile grădinilor rectangulare şi a celor
peisagere
•  a apărut ca urmare a cerinţelor epocii, fără a putea fi atribuit unui
creator anume.
•  transformarea peisageră a unor vechi amenajări clasice cărora
nu li s-a putut schimba în totalitate caracterul, a dus la îmbinarea
celor două metode de compoziţie în cadrul aceluiaşi parc
•  iniţial aceste transformări nu s-au sudat într-o compoziţie unitară,
dar au trezit interesul pentru posibilităţile mai variate pe care le
oferea o astfel de asociere
•  primele amenajări mixte s-au făcut în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea în Franţa, la Paris: BAGATELLE, MONCEAU
CARACTERISTICI - Stilul mixt, numit şi stil compozit, se
caracterizează prin:
§  rezolvarea unor zone ale parcului sau grădini în stil
geometric şi a altora în stil natural, cu tranziţii
armonioase între ele, alcătuind un ansamblu unitar.
v amenajare geometrică
v centrele de compoziţie
v Intrările
v  zonele situate în lungul unor axe principale de
perspectivă
v unele inserţii importante de alei
v spaţiile din vecinătatea clădirilor se amenajează
geometric
v manieră liberă, peisageră
v restul amsamblului
§  între zonele cu rezolvări stilistice diferite nu există o
diferenţiere netă în toate aspectele compoziţionale
v  îmbinând unele elemente comune amenajărilor
peisagere
v  sectoarele tratate regulat se leagă firesc şi
armonios de cele libere,
v  ordonarea compoziţie într-o manieă mai simplă.
Astfel, ansamblurile de partere, decorate cu rabate de
flori şi bazine geometrice pot fi încadrate de peluze în
care vegetaţia arborescentă este dispusă liber:
masive cu liziera neregulată, grupuri şi exemplare
izolate repartizate în mod echilibrat, dar nesimetric,
de o parte şi de alta a parterelor.
§  un parc mixt poate avea mai multă atractivitate, prin:
v  varietatea scenelor de peisaj în care se pot îmbina deopotrivă aspecte
ale ordinii estetice geometrice( până la exprimarea caracterului arhitectural)
şi aspecte pitoreşti sau romantice
v  succesiunea zonelor de tranziţie stilistică oferă, de asemenea, moduri
diferite de asociere a elementelor de construire a peisajului
v  unitatea compoziţiei se realizează prin :
v modalităţile de organizare spaţială
v  modelările de relief
v  aranjamentul plantaţiilor.
§  stilul mixt permite o mai mare libertate a soluţiilor
§  el se adaptează mai bine cerinţelor de amenajare a parcurilor publice
multifuncţionale
§  cuprinde numeroase dotări şi sistematizări secundare, mai ales în cazul
suprafeţelor vaste, cu o mare capacitate de primire a vizitatorilor.
Caracteristica ce defineşte noul mod de amenajare a grădinii
Ø  optareaîn zonele reprezentative şi în cele destinate marelui public, pentru
tratarea geometrică care:
Ø  poate asigura monumentalitatea
Ø  pune mai mult în valoare construcţiile( ce ocupă cel mai adesea tocmai partea
centrală a ansamblului)
Ø permite profile transversale largi
Ø necesare accesului la echipamentele pentru spectacole
Ø  manifestări sportive
Ø  expoziţionale,cu sute sau mii de vizitatori
Ø  platforme generoase în faţa clădirilor semnificative ale parcului sau în
jurul unor obiective decorative majore ca lucrările de artă monumentală
sau fântânile-spectacol.
În general, tratarea geometrică este mai substanţială la scuaruri şi mai
diminuată la parcuri( peste 20 ha) unde caracterul peisager poate ocupa până
la 60-70% din totalul suprafeţei.
De reţinut este şi faptul că în cazul grădinilor urbane, stilul geometric, nu a fost
utilizat foarte mult în secolul XX
Ø tratarea liberă :
Ø părăseste centrul major de interes al compoziţiei
Ø  organizarea circulaţiei
Ø  a spaţiilor funcţionale
Ø  natura este de tot mai puţin prelucrată sau chiar acuzată( prin
sistematizarea verticală, dispunerea suprafeţelor de apă)
Ø  unde perspectivele lungi sunt evitate
Ø  unde construcţiile nu mai au amploare şi sunt reduse ca număr
Ø  unde se crează ambianţa adecvată pentru plimbarea solitară
Ø  evadarea din urban şi cotidian
Ø  contemplaţie
Ø  meditaţie.
Ø Preluând din cele două stiluri asociate într-o singură compoziţie, elementele
decorative dezvolta o gama variata de posibilităţi.
Vegetalul
§  se supune şi el aceloraşi reguli.
§  în partea de primire reprezentativă, paleta cromatică a florilor atinge cota maximă (ocupând
partere, bulingrine, succesiuni de terase)
§  arbuşti şi arbori sunt aleşi după ofertele decorative
§  posibilităţile de prelucrare a coroanei
§  se acuză perspective
§  se crează fundaluri (pentru construcţii sau sculptură)
§  se caută ritmuri si armonii in mineral/vegetal
§  în zonele destinate evadării din urban, se va urmări în schimb, cu predilecţie, “pitorescul”,
”naturalul”
EXEMPLE
1. BAGATELLE GARDEN-PARIS
2. PARC MONCEAU-PARIS
3. PARC HAMBURG-WINTERHUDE
4. Brodsworth Hall and Gardens
5. Alton Towers Garden
6. CIMBRONE GARDEN-ITALIA
7. VILLA EPHRUSSI – Coasta de Azur
8. CARMEN DE LOS MARTIRES-SPANIA
9. THE OLD ZOO GARDEN-ANGLIA
10. PECKOVER GARDEN-ANGLIA
• GRADINA POSTMODERNA incurajeaza pe proprietarii de
gradini sa descompuna gandirea lor preconceputa si sa creeze in noi
moduri / conceptuale.
• Gradina este utilizata pentru a experimenta cu noi materiale si noi geometrii
- pentru a amplasa “poezia de beton”, pentru a: “construi o camera de sticla”,
ptr a utiliza “plante netraditionale”, atipice, ptr a transforma ceva in altceva
(ex: un paviment intr-o fantana).
• transforma o idee intr-o compozitie structurala de factura postmoderna
• Din punct de vedere geometric, postmodernismul este asociat cu
deconstructivismul geometric.
GRADINI POSTMODERNE
1.PARC ANDRE CITROEN- Allain Provost, Gilles Clement
2. Albert KAHN Garden-Paris
3. Parcul VILLETTE, PARIS-Bernard Tschumi
4. “Le jardin de Tarot” -Niki de Saint-Phalle
5. “A plastic garden”- Cardasis Dean
6. “Durfee garden”- Cardasis Dean
7. Gradina resedintei DICKENSON-arh. Martha Schwartz
8. Gradina InstitutuluiWhitehead- arh. Martha Schwartz
Gradina Japoneza

Folosind toate elemente din natură, gradina se supunea

•  astronomiei (inceputului anului corespundea cu trezirea la viata a gradinii)
-Februarie - sarbatoarea Prunului Inflorit – “Cel care infrunta gheata”
- Martie – luna florilor de piersic; Aprilie – sarbatoarea ciresului japonez
- Mai- sarbatoarea glicinelor Fuji (muntele Fujiiama / dupa numele celei mai vechi familii “camp de
glicine”); Iunie – stanjeneii; iulie – lotusi; august si septembrie– hibiscus; Octombrie – crizanteme
(emblema multor imparati japonezi); noiembrie si decembrie – camelia si floarea de ceai
- reguli compoziţionale si sensuri simbolice
•  munţi, coline
•  un lac cu insule, un pârâu cu cascadă
•  stânci colţuroase, pietre rotunjite
•  nisip, pietriş
•  arbori şi arbuşti,
•  florile erau folosite diferenţiat, fie pentru reconstituirea unui peisaj complet la o scară redusă,
fie pentru crearea anumitor scene de peisaj: grădină montană, grădină de muşchi, grădină
aridă.
•  Multe din grădinile japoneze, prin aranjamentul apelor şi rocilor, sugerează
peisajul ţării, constituit din insule cu munţi şi oceanul care le înconjoară.
•  În grădinile mari erau prezente şi elemente construite:
•  poduri
•  pavilioane
•  lanterne de piatră( după modelul corean)
•  ansambluri decorative din coloane de lemn
• Anumite grădini erau concepute pentru ceremonialul ritual al ceaiului; mai
mici şi mai intime, acestea sunt alcătuite din mai multe secţiuni, pe care vizitatorul le
parcurge succesiv. Decorul mai sobru şi special constituit pentru a induce starea
spirituală pregătitoare ceremoniei cuprinde:
•  plante sempervirescente
•  roci / pietre rituale (in grupuri de 3,5,7,10)
•  garduri
•  porţi interioare
•  în ultima secţiune este amplasat pavilionul tradiţional
Tematica: - “Gradina de rau” – pietre si cascade
- “Valurile marii” – nisip greblat
- “Iarba de mlastina” – pietre plate si vegetatie acvatica
1.  Gradina Cha No Yu (gradina austera) - proclama in spirit zen budist simplitatea ca
norma estetica

- Forma superioara de realizare – Gradina Kara San Sui – Ryoaanji= suprafata

dreptunghiulara acoperita cu nisip greblat, cu un grup de 3 pietre ce se unesc sub
forma de triunghi; cercul nu lipseste – este eul contemplatorului care prin meditatie
se identifica cu gradina si devine un tot, un microcosmos) – este tipul ideal al
gradinii iluzorii
- Gradina-schita So – alaturi de celelalte doua trepte de manifestare, care se
regasesc in toate artele japoneze: Shin – stilul maret; Gyo – stilul intermediar;

2. Gradina Shibumi (gradina bogat ornamentata)– propune lux si rafinamentul

Tipuri de gradini specifice: gradina templului, gradina palatului, gradina ceremoniei
ceaiului, gradina daimionilor (aristocrati feudali), gradina miniaturala, gradina Bon
Chei, gradina Kara San Sui
•  În grădinile japoneze, vegetaţia era perfect integrată peisajului;

•  cireşi japonezi, legaţi de cultul religios; pini; ienuperi; arbuşti de ceai; camelii;
azalee; bambus, fac parte din decorul vegetal tradiţional alături de numeroase specii
de flori, ferigi, muşchi.

•  În aranjamentul spaţial al grădinilor s-au introdus arbuşti modelaţi prin tundere

(camelii, azalee, buxus) - forme rotunjite, ovalizate, etajate, combinate în variate
compoziţii volumetrice, sugerează elemente inerte ale peisajului (roci, munte); mase
de arbuşti supuse tunderii simbolizează formele valurilor mării sau peisaje colinare.

•  Gradina pavilioanelor: auriu,argintiu;rosu,verde

•  Preotul budist zen Soami – sec. 15 – creatorul gradinii Kara San Sui (“Peisajul apei
secate”) la Kyoto
– pavilioane destinate ceremoniei ceaiului (practica zen budista - tip exercitiu prin care
se dobandea linistea, echilibrul, iubirea si intelegerea fata de oameni si lucruri)
– compozitie care cuprindea trei zone: o zona de acces; o gradina; un pavilion cu
engawa Cha Se Ki unde se oficia ritualul ceaiunlui; drumul strabatut de la intrare,
prin gradina, pe aleile cu pietre la pas, prin engawa , pana in pavilion era lent, gradat,
omul se detasa ca sa fie apt de a participa la ceremonial
BIBLIOGRAFIE – PEISAGISTICĂ - Note de curs – conf. dr. arh. Cerasella Craciun

Cărti Biblioteca UAUIM

III14TEMPUS Pigeat, Jean Paul, Parcs et jardin contemporain, Paris, 1990
I 27 DBI Rode Auguste, Der Engliche Garten zu Worlitz, Berlin, 1994 Link Filme youtube:
II 39 DBI Wiese, Conrad, Gartenkunst und Landschaftgestaltung in Japan, Berlin, http://www.youtube.com/watch?v=tzRTcF14Lyg
Ernst Wasmuth, Tubingen, 1982
II 38 DBI Plumptre, George,Wasergarten, Stuttgart, Deutsche Verlags-Anstalt, 1995
II 44 DBI Hinz, Gerhard, Peter Joseph Lenne. Das Gesamtwerk des
Gartenarchitekten und Stadteplaners, Darmstadt,Georg Olms Verlag, 1989 Around the World in 80 Gardens 6 China and
I 1907 Cullen, Gordon, Townscape, Londra, The Architectural Press Ltd, 1961
II 165 Marcus, Rica, Parcuri si gradini in Romania, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1958 Japan
I 9077 Coster,14 Promenades dans Prague, Begedis,Editions Universitaires, 1988 Around the World in 80 Gardens 9 Northern
II 3635 Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera, Buc, Ed. Didactica si Europe
Pedagogica, 1979
III 3204 The Edwardian Garden, 1989
III 3003 Vaisseau de pierres. Parc- ville, villette, architectures, Ed. Seyssel, Around the World in 80 Gardens 3 India
Champ Vallon, 1987 Monty Don_s Italian Gardens - Caserta
I 9238 Preservation of the european arhitectural heritage (gardens of historic interes), 1993
III13TEMPUS Nitschke, Gunter, Le jardin Japonais, Koln, Benedikt Taschen Verlag Monty Don_s Italian Gardens - Villa d_Este,
Gmbh & Co KG, 1991 Tivoli
I 2413 Charageat,Marguerite,L’Art des jardins, Paris,Presses Universitaires de France,1962
I 5486 Cacovschi, V. Carmazinu, Peisajul estetic vitalizant, Buc, Ed. Stiintifica
si Enciclopedica, 1978 Monty Don_s Italian Gardens - Villa Gamberaia,
I 8581 Assunto, Rosario, Scrieri despre arta, Vol I : Filosofia gradinii si filosofia Settignano,
in gradina; Vol II: Gradini si Ghetari, Buc, Meridiane, 1988
II 2123 Simonds, John Ormsbee, Arhitectura peisajului, Buc, Ed. Tehnica, 1967
L 2 Costescu, Adrian, Peisajul ca scop, Arhitectura ca mijloc: O reacreditare
Monty Don_s Italian Gardens - Villa I Tatti,
a lemnului ( Licente ), UAUIM, Buc Florence
I 5486, Cacovschi, V. Carmazinu, Peisajul estetic vitalizant, Buc, Ed. Stiintifica si Monty Don_s Italian Gardens - Villa Il Tritone,
Enciclopedica, 1978
III44TEMPUS Martin, Jennifer, L’art des Etats-Unis, Paris, Citadelles & Mazenod, 1992
Sorrento
I 8321 Pavel, Amelia, Peisaj natural, peisaj uman. Un capitol de arta europeana,
Buc, Ed. Meridiane, 1987 Small Japanese Garden_ Nara Garden Fest.
I 8588 Aubry, Frederic, Apropos de …8 – 1988/89. Site, paysage et
implantation, Lausanne, Ecole Politechnique de Lausanne, 1988/89 2010
I 9722 Birksted, Jan, Relating Architecture to Landscape, Londra, E & FN
Spon,1999 Etc.
II 2484 Eckbo, Garrett, The Landscape We See, NY, McGraw – Hill Book
Company, 1969
•  II 5472 Larcher, Jean-Luc, Amenagement des espaces verts urbains et du pazsage
•  rural. Histoire, composition, elements construits, Paris, Lavoisier- Tec &
•  Doc, 1995
•  I 4224 Preda, M., Arhitectura peisagera, Buc, Ceres, 1973
•  II 3635 Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera, Buc, ed. Didactica si
•  Pedagogica, 1979
•  III 3724 Conran, Terence , Pearson , Dan, Le jardin – une surse inepuisable
•  d'inspiration
•  II 5677 Pope , Nori et Sandra , Couleurs eclatantes pour un jardin contemporain,
•  III 3723 Moore, Henry, Sculptures in Landscape
•  III 3725 Lecons de Jardins a travers l'Europe
•  II 5680 Borja, Henry, Le Lecons du Jardin Zen, espace et illusion
•  II 5678 How, James si Ochme, Wolfgang, Gardening with water
•  I 3169 Jardin privees Modernes
•  III 3723 Henry Moore. Sculptures with the landscape
•  II 165 Parcuri şi grădini din România
•  I 9722 Relating architecture to landscape
•  I 9238 Preservation of the European Cultural heritage. Gardens of historic interest
•  III 3724 Le Jardin
•  II 2484 The Landscape We See
•  II 3904 Spaţii verzi
•  II 5472 Amenagement des espaces verts
•  III 1923 Der grose Gartenkatalog
•  II 5676 Grădina de locuit
•  II 3635 Arboricultura ornamentală şi arhitectura peisageră
•  I 5733 Espaces verts et urbanisme
•  III 3003 Parc-Ville Villete
•  II 3245 Sites et Sitologie
•  III 1733 Handbook of urban landscape
•  I 3306 Environmental design
•  I 9597 Ecologie urbaine
•  III 3724 Conran, Terence , Pearson , Dan, Le jardin – une surse inepuisable d'inspiration
•  II 5677 Pope , Nori et Sandra , Couleurs eclatantes pour un jardin contemporain,
•  III 3723 Moore, Henry, Sculptures in Landscape
•  III 3725 Lecons de Jardins a travers l'Europe
•  II 5680 Borja, Henry, Le Lecons du Jardin Zen, espace et illusion
•  CAR II 5094 BOO - Booth, Norman K., Basic elements of Landscape Architectural Design, I Rotterdam : Elsevier Publishing Company, 1983
•  CAR L 163 NIC - Nicula, Vladimir, Cod de bare vs fir de iarba. Orasul vazut ca supermarket fata in fata cu arhitectura peisajului [Licente], Bucuresti : Universitatea de
Arhitectura si Urbanism " Ion Mincu ", 2002
•  CAR I 5486 CAC - Cacovschi, V. Carmazinu, Peisajul estetic vitalizant, Bucuresti : Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1978
•  CAR II 2484 ECK - Eckbo, Garrett,The Landscape We See, New York : McGraw - Hill
•  Carti editate in lb romana
•  Iliescu, A.F.- Arboricultura ornamentala,Ed.Ceres, Bucuresti, 1998
•  Iliescu, A.F.- Arhitectura peisagera, Ed. Ceres,2003
•  Marcus, R.- Parcuri si gradini din Romania, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1958
•  Muja, S.- Spatiile verzi in sistematizarea teritoriului si a localitatilor, Ed. Ceres,Bucuresti, 1984
•  Preda,M.,Palade,L.- Arhitectura peisagera, Ed.Ceres, Bucuresti, 1973
•  Selaru, Elena- Flori cultivate in gradina, Ed. Grand, Bucuresti, 1998
•  Sonea,V., Pavel,A., Ailincai,N. , Selaru, Elena - Floricultura, EDP, Bucuresti ,1979
•  Visoiu, Dagmar- Istoria gradinilor si parcurilor, Ed. Mirton, Timisoara, 2001
Carti, capitole din carti, articole – CERASELLA CRACIUN – www.cerasellacraciun.ro

•  Carte – Libraria UAUIM : “Culegere de documente legislative în domeniul peisajului natural, antropic şi cultural, în amenajarea
teritoriului şi în urbanism”, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 2010, (in curs de aparitie 2011)
•  Carte – Libraria UAUIM – subsol sau Biblioteca uAUIM:’’METABOLISMUL URBAN. O ABORDARE NECONVENTIONALA A
ORGANISMULUI URBAN’’, (366 pagini in Format A5, color), Editura Universitara “Ion Mincu”, ISBN 978-973-1884-14-1(Cod CNCSIS:
257), Bucuresti, 2008 (lucrare selectionata de un juriu international la BAB - BIANUALA DE ARHITECTURA Bucuresti, 2008,
Sectiunea Publicatii, prezentata in expozitia organizata la Teatrul National Bucuresti, MNAC, Galeria ¾, 15 octombrie -15 noiembrie
2008)
•  Carte – Libraria UAUIM : „ARTA IN SPATIUL PEISAGISTIC. ELEMENT DE COEZIUNE AL VIEŢII COMUNITARE. Studiu de Caz:
Arta Murală şi Tehnica de Artă Graffiti/Stencil.” (Editie coordonata), Editura Universitară “Ion Mincu”, (125 pagini in Format A5,
color), ISBN 978-973-1884-44-8, Bucureşti 2009
•  Articol: „PEISAJUL SI CRIZA ECOLOGICĂ A ORAŞULUI”, IN ANALELE ARHITECTURII, Bucuresti, ISSN 1842-7723 (Cod
CNCSIS: 257), 2009
•  Articol: „ORASUL DURABIL SI PEISAJUL”, in Analele Arhitecturii, Bucuresti, 2009, ISSN 1842-7723 (Cod CNCSIS: 257),, 2009
•  Articol “BUCURESTIUL, RECIPIENT SI GENERATOR DE PEISAJE DESTRUCTURATE SI DESTRUCTURANTE”, in publicatia
Argument. Studii si cercetari stiintifice de arhitectura si urbanism, nr.1/2009, Bucuresti, 2009 ISSN 2067 – 4252 (Cod CNCSIS:
257)
•  Articol “METHODES OF ANALYSIS, DIAGNOSIS AND THERAPY IN THE HUMAN SETTLEMENTS’ LANDSCAPE”, pag.869-879, in
Horticulture - Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Cluj Napoca, 2009 Volume 66 (2), Print ISSN
1843-5254 (Cod CNCSIS: 862), Electronic ISSN 1843-5394
•  Articol “UNCONVENTIONAL SOLUTIONS TO NEUTRALIZE THE EFFECT OF INFRASTRUCTURE ON THE HUMAN
METABOLISM” (coautor, alaturi de prof. Ancu Dinca), pag.880-885, in Horticulture - Bulletin of University of Agricultural Sciences and
Veterinary Medicine, Cluj Napoca, 2009 Volume 66 (2), Print ISSN 1843-5254 (Cod CNCSIS: 862), Electronic ISSN 1843-5394.
•  Articol: “MACROSCAPE”, (pag.32-33), in numarul tematic Bucuresti – 550 ani, din Revista Urbanismul. Serie Noua., nr.3/septembrie
2009.
•  Articol: “GRADINI DISPARUTE”, (pag.83-85), in numarul tematic Bucuresti – 550 ani, din Revista Urbanismul. Serie Noua., nr.3/
septembrie 2009.
•  Articol “DESCOPERA GRADINILE PIERDUTE DIN BUCURESTI”, postat pe http://www.stopco2.ro ,19 iulie 2009-07-27
•  SANATATE SI PATOLOGIE URBANA” (pag 79-82), in Sectiunea „Bucuresti Metropola a Sec XXI”, Rubrica „Bucuresti in Context
European”, in revista Forumului Academic Roman, (FAR XXI), ISSN 1844 766X, nr. 2 / februarie 2009.
•  „Proiectul GRADINI PIERDUTE. Cercetarea Gradinilor disparute din Muncipiul Bucuresti” (pag 82-84), in Sectiunea „Bucuresti
Metropola a Sec XXI”, Rubrica „Studiul de Caz. Peisajul - Trecut si Prezent”, in revista Forumul Academic Roman (FAR XXI), ISSN
1844 766X,nr.2/februarie 2009.
•  Articol: ‘’REZONANTA, FUNCTIE, STRUCTURA SI CONFIGURATIE IN ORAS. DISTANTA, RAPOARTE, INALTIME, ACCENT,
REPER SI RITM URBAN’’, (pag.90-93), in Numarul Tematic: A-Ritmii si E-proportii, ARHITEXT. Arhitectura. Design. Arte., Anul XV, Nr.
05/2008.
•  Capitolul: “CONTURAREA UNUI MODEL DE ANALIZA SI
•  diagnosticare de tip neconvenţional” (pag. 288-304), în lucrarea “PREOCUPĂRI RECENTE ÎN PLANIFICAREA SPAŢIALĂ. SPRE
CONFLUENTA TENDINŢELOR EUROPENE CU PRIORITĂŢI NAŢIONALE” (366 pag., format A5, alb-negru), editie ingrijita de Catalin
Sarbu si Gabriel Pascariu, Editura Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, ISBN 978-973-1884-07-3 (Cod CNCSIS: 257),
Bucuresti, 2008
•  Articol: “MOBILITATEA - TRANSFORMARE ŞI METAMORFOZĂ ÎN METABOLISMUL URBAN“, (pag.58), in Numarul Tematic:
Mobilitate Virtuala ARHITEXT. Arhitectura. Design. Arte., Anul XV, Nr.01-02, ianuarie – februarie 2008.
Bibliografie – extinsa
• - Chiu, Che Bing (2010). Jardins de Chine, ou la quête du paradis., Éditions de la Martinière, Paris
• - Baridon, Michel (1998). Les Jardins- Paysagistes, Jardiniers, Poetes., Éditions Robert Lafont, Paris,
• - Elisseeff, Danielle, (2010), Jardins japonais, Ḗditions Scala, Paris,
• - Philippe Prevot, Histoire des jardins, Editions Sud Ouest, 2006
• - Lucia Impelluso, Jardins, potagers et labyrinthes, Hazan, Paris, 2007.
• - Claude Wenzler, Architecture du jardin, Editions Ouest-France, 2003
Bibliografie - Michel Collot
• Collot, Michel, program de cercetare Vers une géographie littéraire)
• Collot, Michel, L’Horizon fabuleux, José Corti, 1998
• Paysage et poésie (José Corti, 2005)
• La Poésie moderne et la Structure d’horizon (PUF, 1989)
• La Pensée-paysage. Philosophie, arts, littérature (Actes Sud/ENSP, 2011)
• Les Enjeux du paysage (Ousia, 1997)
• Le Paysage: état des lieux (Ousia, 2001)
• Paysage et modernité(s) (Ousia, 2007)
• 
• - Paola di Felice : L'universo nel recinto. I fondamenti dell'arte dei giardini e dell'estetica tradizionale giapponese ii, editore leo olschki srl ,
2012
• - Lucia Impelluso , Filippo Pizzoni : Grande atlante dei giardini in Oriente e Occidente , Mondadori Electa, 2009

• Páez de la Cadena, Francisco : Historia de los estilos en Jardinería, Coleccion Fundamentos 84, Ediciones Istmo, Madrid, 1982
• Rodriguez García, Aurora : Historia de los Jardines Valencianos, Ediciones Marí Montañana, Valencia, 1996
• Von Buttlar, Adrian : Jardines del Clasicismo z el Romanticismo. El jardin paisajista, traduccio José Luis Gil Aristu, editorial Nerea, Madrid,
1993
• Baridon, Michel : Los Jardines. Islam.Edad.Media.Renccimiento.Barroco, editores Abada,Madrid 2005
• Baridon, Michel : Los Jardines. Siglos XVIII-XX, editores Abada,Madrid, 2008
• Baridon, Michel : Los Jardines. Antiguedad.Extreo oriente, editores Abada,Madrid, 2004
• FARIELLO, Francesco: La arquitectura de los jardines. De la Antigüedad al siglo XX, trad. Jorge Sainz, Editorial Reverté, Barcelona, 2004.
• LABAJOS, Lucian; RAMÓN-LUCA, Luis: Jardinería tradicional en Madrid, Edición La Librería, Madrid, 2007
• SANZ HERNANDO, Alberto: El jardín clásico madrileño y los Reales Sitios,Edición Ayuntamiento de Madrid, Colección Libros Patrimonio,
Madrid, 2009.
• TITO ROJO, José & CASARES PORCEL, Manuel: El Carmen de la Victoria. Un jardín regionalista en el contexto de la historia de los
Cármenes de Granada, Editorial Universidad de Granada,Granada, 2000.
•  II 5472 Larcher, Jean-Luc, Amenagement des espaces verts urbains et du pazsage
•  rural. Histoire, composition, elements construits, Paris, Lavoisier- Tec &
•  Doc, 1995
•  I 4224 Preda, M., Arhitectura peisagera, Buc, Ceres, 1973
•  II 3635 Arboricultura ornamentala si arhitectura peisagera, Buc, ed. Didactica si
•  Pedagogica, 1979
•  III 3724 Conran, Terence , Pearson , Dan, Le jardin – une surse inepuisable
•  d'inspiration
•  II 5677 Pope , Nori et Sandra , Couleurs eclatantes pour un jardin contemporain,
•  III 3723 Moore, Henry, Sculptures in Landscape
•  III 3725 Lecons de Jardins a travers l'Europe
•  II 5680 Borja, Henry, Le Lecons du Jardin Zen, espace et illusion
•  II 5678 How, James si Ochme, Wolfgang, Gardening with water
•  I 3169 Jardin privees Modernes
•  III 3723 Henry Moore. Sculptures with the landscape
•  II 165 Parcuri şi grădini din România
•  I 9722 Relating architecture to landscape
•  I 9238 Preservation of the European Cultural heritage. Gardens of historic interest
•  III 3724 Le Jardin
•  II 2484 The Landscape We See
•  II 3904 Spaţii verzi
•  II 5472 Amenagement des espaces verts
•  III 1923 Der grose Gartenkatalog
•  II 5676 Grădina de locuit
•  II 3635 Arboricultura ornamentală şi arhitectura peisageră
•  I 5733 Espaces verts et urbanisme
•  III 3003 Parc-Ville Villete
•  II 3245 Sites et Sitologie
•  III 1733 Handbook of urban landscape
•  I 3306 Environmental design
•  I 9597 Ecologie urbaine
•  III 3724 Conran, Terence , Pearson , Dan, Le jardin – une surse inepuisable d'inspiration
•  II 5677 Pope , Nori et Sandra , Couleurs eclatantes pour un jardin contemporain,
•  III 3723 Moore, Henry, Sculptures in Landscape
•  III 3725 Lecons de Jardins a travers l'Europe
•  II 5680 Borja, Henry, Le Lecons du Jardin Zen, espace et illusion
•  CAR II 5094 BOO - Booth, Norman K., Basic elements of Landscape Architectural Design, I Rotterdam : Elsevier Publishing Company, 1983
•  CAR L 163 NIC - Nicula, Vladimir, Cod de bare vs fir de iarba. Orasul vazut ca supermarket fata in fata cu arhitectura peisajului [Licente], Bucuresti : Universitatea de
Arhitectura si Urbanism " Ion Mincu ", 2002
•  CAR I 5486 CAC - Cacovschi, V. Carmazinu, Peisajul estetic vitalizant, Bucuresti : Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1978
•  CAR II 2484 ECK - Eckbo, Garrett,The Landscape We See, New York : McGraw - Hill
•  Carti editate in lb romana
•  Iliescu, A.F.- Arboricultura ornamentala,Ed.Ceres, Bucuresti, 1998
•  Iliescu, A.F.- Arhitectura peisagera, Ed. Ceres,2003
•  Marcus, R.- Parcuri si gradini din Romania, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1958
•  Muja, S.- Spatiile verzi in sistematizarea teritoriului si a localitatilor, Ed. Ceres,Bucuresti, 1984
•  Preda,M.,Palade,L.- Arhitectura peisagera, Ed.Ceres, Bucuresti, 1973
•  Selaru, Elena- Flori cultivate in gradina, Ed. Grand, Bucuresti, 1998
•  Sonea,V., Pavel,A., Ailincai,N. , Selaru, Elena - Floricultura, EDP, Bucuresti ,1979
•  Visoiu, Dagmar- Istoria gradinilor si parcurilor, Ed. Mirton, Timisoara, 2001
BIBLIOGRAFIE Michel Collot (profesor de literatură franceză la Universitatea Sorbonne nouvelle-Paris-III, membru al Institutului Universitar din Fran-ța,
coordonator al programului de cercetare Vers une géographie littéraire), preocupat de teoria și istoria peisajului, a publicat numeroase volume pe
această temă, printre care: L’Horizon fabuleux (José Corti, 1998), Paysage et poésie (José Corti, 2005), La Poésie moderne et la Structure d’horizon
(PUF, 1989), La Pensée-paysage. Philosophie, arts, littérature (Actes Sud/ENSP, 2011). A coordonat mai multe volume dedicate teoriei peisajului: Les
Enjeux du paysage (Ousia, 1997), Le Paysage: état des lieux (Ousia, 2001), Paysage et modernité(s) (Ousia, 2007). De asemenea, este autorul mai
multor cărți de poezie:Chaosmos (Belin, 1997), Immuable mobile (La Lettre Volée, 2002), De chair et d’air (La Lettre Volée, 2008).

Carti – CERASELLA CRACIUN

• Carte – Libraria UAUIM –’METABOLISMUL URBAN. O ABORDARE NECONVENTIONALA A ORGANISMULUI URBAN’’, (366 pagini in Format A5,
color), Editura Universitara “Ion Mincu”, ISBN 978-973-1884-14-1(Cod CNCSIS: 257), Bucuresti, 2008 (lucrare selectionata de un juriu international la BAB
- BIANUALA DE ARHITECTURA Bucuresti, 2008, Sectiunea Publicatii, prezentata in expozitia organizata la Teatrul National Bucuresti, MNAC, Galeria
¾, 15 octombrie -15 noiembrie 2008)
• Carte – Libraria UAUIM – subsol sau Biblioteca uAUIM: „ARTA IN SPATIUL PEISAGISTIC. ELEMENT DE COEZIUNE AL VIEŢII COMUNITARE. Studiu
de Caz: Arta Murală şi Tehnica de Artă Graffiti/Stencil.” (Editie coordonata), Editura Universitară “Ion Mincu”, (125 pagini in Format A5, color), ISBN
978-973-1884-44-8, Bucureşti 2009
• Carte: “Culegere de documente legislative în domeniul peisajului
• natural, antropic şi cultural, în amenajarea teritoriului şi în urbanism”, ISBN 978-973-1884-83-7, Editura Universitară "Ion Mincu", Bucureşti, 2010, (in
curs de aparitie 2011)
• Carte: ”Metode de abordare si cercetare urbana si peisagistica. Epistemologia si Transdisciplinaritatea, instrumente de cercetare a Peisajului
Natural, Antropic si Cultural” (in curs de aparitie, 2012)
• Articol: „PEISAJUL SI CRIZA ECOLOGICĂ A ORAŞULUI”, IN ANALELE ARHITECTURII, Bucuresti, ISSN 1842-7723 (Cod CNCSIS: 257), 2009
• Articol: „ORASUL DURABIL SI PEISAJUL”, in Analele Arhitecturii, Bucuresti, 2009, ISSN 1842-7723 (Cod CNCSIS: 257),, 2009
• Articol “BUCURESTIUL, RECIPIENT SI GENERATOR DE PEISAJE DESTRUCTURATE SI DESTRUCTURANTE”, in publicatia Argument. Studii si
cercetari stiintifice de arhitectura si urbanism, nr.1/2009, Bucuresti, 2009 ISSN 2067 – 4252
• Articol “METHODES OF ANALYSIS, DIAGNOSIS AND THERAPY IN THE HUMAN SETTLEMENTS’ LANDSCAPE”, pag.869-879, in Horticulture -
Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Cluj Napoca, 2009 Volume 66 (2), Print ISSN 1843-5254 (Cod CNCSIS: 862),
Electronic ISSN 1843-5394
• Articol “UNCONVENTIONAL SOLUTIONS TO NEUTRALIZE THE EFFECT OF INFRASTRUCTURE ON THE HUMAN METABOLISM” (coautor, alaturi
de prof. Ancu Dinca), pag.880-885, in Horticulture - Bulletin of University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Cluj Napoca, 2009 Volume 66
(2), Print ISSN 1843-5254 (Cod CNCSIS: 862), Electronic ISSN 1843-5394.
• Articol: “MACROSCAPE”, (pag.32-33), in numarul tematic Bucuresti – 550 ani, din Revista Urbanismul. Serie Noua., nr.3/sept. 2009.
• Articol: “GRADINI DISPARUTE”, (pag.83-85), in numarul tematic Bucuresti – 550 ani, din Revista Urbanismul. Serie Noua., nr.3/septembrie 2009.
• Articol “DESCOPERA GRADINILE PIERDUTE DIN BUCURESTI”, postat pe http://www.stopco2.ro/2009/07/19/descopera-gradinile-pierdute-din-
bucuresti, 19 iulie 2009-07-27
• SANATATE SI PATOLOGIE URBANA” (pag 79-82), in Sectiunea „Bucuresti Metropola a Sec XXI”, Rubrica „Bucuresti in Context European”, in revista
Forumului Academic Roman, (FAR XXI), ISSN 1844 766X, nr. 2 / februarie 2009.
• „Proiectul GRADINI PIERDUTE. Cercetarea Gradinilor disparute din Muncipiul Bucuresti” (pag 82-84), in Sectiunea „Bucuresti Metropola a Sec
XXI”, Rubrica „Studiul de Caz. Peisajul - Trecut si Prezent”, in revista Forumul Academic Roman (FAR XXI), ISSN 1844 766X,nr.2/februarie 2009.
• Articol: ‘’REZONANTA, FUNCTIE, STRUCTURA SI CONFIGURATIE IN ORAS. DISTANTA, RAPOARTE, INALTIME, ACCENT, REPER SI RITM
URBAN’’, (pag.90-93), in Numarul Tematic: A-Ritmii si E-proportii, ARHITEXT. Arhitectura. Design. Arte., Anul XV, Nr.05/2008.
• Capitolul: “CONTURAREA UNUI MODEL DE ANALIZA SI diagnosticare de tip neconvenţional” (pag. 288-304), în lucrarea “PREOCUPĂRI
RECENTE ÎN PLANIFICAREA SPAŢIALĂ. SPRE CONFLUENTA TENDINŢELOR EUROPENE CU PRIORITĂŢI NAŢIONALE” (366 pag., format A5, alb-
negru), editie ingrijita de Catalin Sarbu si Gabriel Pascariu, Editura Universităţii de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, ISBN 978-973-1884-07-3 (Cod
CNCSIS: 257), Bucuresti, 2008
• Articol: “MOBILITATEA - TRANSFORMARE ŞI METAMORFOZĂ ÎN METABOLISMUL URBAN“, (pag.58), in Numarul Tematic: Mobilitate Virtuala
ARHITEXT. Arhitectura. Design. Arte., Anul XV, Nr.01-02, ianuarie – februarie 2008.